Vladimir Soloviov vă mulțumesc pentru că ați acceptat acest interviu.

Aș pleca de la cel mai

recent articol al dumneavoastră din Kommersant în care vorbeați despre reținerea lui Igor
Dodon pentru treizeci de zile, vorbeați despre miza acestei rețineri și despre consecințele
politice, faptul că Moscova ar putea rămâne fără un partener aici. Să începem cu miza, este
o miză strict juridică, sau și o miză politică a acestui act.

[00:00:38] Eu aș aștepta mai multe detalii despre dosarul Dodon. Deocamdată, acuzațiile se
bazează pe un fragment dintr-o înregistrare video a unei întâlniri dintre Dodon și Vlad
Plahotniuc, în care Dodon primește un pachet, [00:01:00] dar nu pune mâna pe el, doar îi
este transmis, și nimeni nu știe ce este în acel pachet, toți presupun că au fost bani. Există
păreri diferite, neoficiale, despre asta, pentru că organele de stat nu au dat detalii
suplimentare. De aceea nu se poate trage o concluzie unanimă, [00:01:30] dar există
părerea că acest fragment este o parte a unei înregistrări mai mari, care se pare că se află
în posesia organelor de cercetare. Din ea ar reieși mai bine contextul și ar fi mai clar ce se
întâmpla între Plahotniuc și Dodon. [00:02:00] Dar chiar și fără acea parte, deocamdată
invizibilă, a înregistrării, se știe că între Dodon și Plahotniuc au existat relații, aveau nevoie
unul de altul, se ajutau. Este deja fapt știut. În ceea ce privește componenta politică a
acestui dosar, ea există fără dubiu, [00:02:30] deoarece Dodon este un politician, Dodon
este fost președinte și unul dintre liderii Partidului socialiștilor și, după cum arată sondajele,
este un politician destul de popular. Asta în pofida eșecurilor electorale din trecut, pierderea
alegerilor prezidențiale în 2020, pierderea de către Partidul socialiștilor [00:03:00] a
alegerilor parlamentare în 2021. Deci nu putem ignora componenta politică. Arestarea, sau
mai degrabă reținerea lui Dodon a avut loc de ziua de naștere a președintelui Maia Sandu și
acest lucru este folosit de opoziție drept dovadă că ar fi un dosar politic, că procurorii i-au
făcut un cadou [00:03:30] Maiei Sandu. Nu știu dacă e sau nu e așa, dar știu că pentru Maia
Sandu această reținere a fost o mare surpriză, nu se aștepta la asta. În plus situația are și o
tentă negativă, pentru că este prea „pe față”, să arestezi de ziua de naștere a președintelui
pe oponentul principal [00:04:00] și criticul cel mai vehement. Acum, după reținere lui Dodon
i-au fost prezentate capetele de acuzare foarte grele. Este vorba despre trădare de patrie,
cea mai gravă, pedepsită cu 20 de ani de închisoare, despre finanțarea partidului de o
grupare criminală, despre corupție pasivă. Și totuși s-a creat impresia, și opoziția se
folosește de asta, [00:04:30] că ar fi vorba despre o răzbunare politică, de o epurare a clasei
politice care nu își ascunde simpatia față de Rusia, poziția conform căreia trebuie să
negociezi cu Moscova, să dialoghezi, să colaborezi, să îți dezvolți relațiile. Acesta este acum
unul dintre contraargumentele principale ale forțelor de opoziție, [00:05:00] și trebuie să
luăm în calcul că, în conformitate cu ultimele sondaje, Partidul socialiștilor, mai exact Blocul
socialiștilor și comuniștilor a depășit ca popularitate partidul de guvernământ, Partidul
Acțiune și Solidaritate. De aceea cei din opoziție susțin că are loc [00:05:30] o epurare. O
epurare a mediului politic prorus din Republica Moldova.

Сum comentați pachetul de legi adoptat de parlament privind interzicerea de exemplu a

simbolurilor propagandei de război ruse, așa cum s-a spus aici, Panglica sfântului
Gheorghe, litera Z, pachetul de legi privind mediul audiovizual, care a fost întâmpinat cu
destulă ostilitate la Moscova. Cum vedeți aceste măsuri, printre cele mai temerare din toată
Europa?

[00:06:12] Moscova a reacționat la adoptarea acestor legi în mod negativ, cum era de
așteptat. Mai ales interzicerea panglicii sfântului Gheorghe a fost catalogată ca un pas
dușmănos din partea autorităților moldovenești. Nu am văzut comentarii despre literele Z și
V [00:06:30], dar interzicerea panglicii sfântului Gheorghe, care în Rusia a devenit un simbol
al comemorării celui de al Doilea Război Mondial și al Marelui Război pentru Apărarea
Patriei, a fost resimțită ca o lovitură. Însă știu că în Moldova, în interiorul partidului de
guvernământ au existat dezbateri pe această temă, dacă să fie sau nu interzisă. [00:07:00]
Au fost voci care au spus că nu este momentul, că nu trebuie supărată Moscova. Dar a

1/6
învins gruparea care spunea că trebuie făcut, și emoțional e de înțeles, având în vedere
războiul din Ucraina, iar Moldova s-a poziționat foarte clar cu privire la ce se întâmplă în
statul vecin. [00:07:30] Moldova a condamnat acțiunile Rusiei în Ucraina. Pentru mine a fost
interesant să observ, atunci când citeam modificările aduse legii, că nu sunt specificate
literele Z și V, scrie doar despre litere care fac propagandă agresiunii. [00:08:00] Nu știu
versiunea finală a legii, dar m-am gândit dacă literele V și Z au fost interzise, cum se va
aplica interdicția, dacă literele nu sunt specificate în lege. Indiferent de interdicție, pe 9 mai
pe străzile din Chișinău și alte orașe din Moldova au ieșit oameni care au purtat [00:08:30]
panglica sfântului Gheorghe. Poliția, care trebuie lăudată pentru asta, doar a documentat, a
filmat și a promis să îi amendeze pe toți cei ce vor fi identificați cu panglica. Pentru că
interdicția a apărut înainte de 9 mai, ne-am gândit că ar putea provoca o mai mare tensiune,
[00:09:00] că ar putea apărea confruntări, dar din fericire nu s-a întâmplat nimic și totul s-a
terminat fără tensiuni inutile acum. În ceea ce privește politica informațională a autorităților
moldovenești, acesta nu e nouă. Mă refer la interzicerea anumitor programe rusești difuzate
pe canalele TV de stat, [00:09:30] și ea nu a început odată cu puterea actuală. Așa a fost și
înainte, erau interzise tot felul de talkshow-uri politice de pe canalele rusești. Acum
autoritățile doar continuă această politică. Dar eu nu cred că interzicerea este o tactică
eficientă, deoarece omul nu vede la televizor, [00:10:00] dar se uită pe Internet, pe Youtube.
Nu știu cât de bine funcționează această interdicție, mai ales că Moldova nu are posibilitatea
să producă materiale în limba rusă, care să concureze cu cele produse la Moscova.

Republica Moldova, alături de Ucraina și Georgia au depus oficial cererile de aderare la

Uniunea Europeană. Vizitele liderilor occidentali, atât europeni cât și americani s-au întețit
aici, la Chișinău, zilele trecute a fost președintele francez Emmanuel Macron, care a
asigurat-o pe Maia Sandu de tot sprijinul Franței, au fost oficiali precum Charles Michele,
președintele Consiliului European, care a vorbit și de livrarea de armament către Moldova.
Cum sunt interpretați acești pași ai Republicii Moldova către Uniunea Europeană în acest
context, ținând cont de războiul din Ucraina.

[00:11:05] Referitor la integrarea europeană a Moldovei și Georgiei nu au fost făcute

deocamdată declarații clare, dar putem bănui că Moscova nu va dori ca aceste țări să intre
în UE. Referitor la Ucraina, poziția a fost ferm declarată. [00:11:30] În mai, ministrul de
externe al Rusiei Serghei Lavrov a declarat că poziția Moscovei conform căreia integrarea
europeană a Ucrainei nu era considerată o amenințare la adresa Rusiei s-a schimbat. Cred
că ce se întâmplă acum cu Ucraina, și ce poate [00:12:00] să se întâmple inclusiv cu
Moldova este continuarea luptei, doar că acum este deja un război pentru sfere de influență,
pentru că toți anii precedenți, începând cu 2008, când a fost creat Parteneriatul estic, în care
au intrat Moldova, Georgia și Ucraina, a început concurența pentru aceste teritorii. Ba
câștiga un politician prorus, ca Ianucovici în Ucraina, [00:12:30] ba era dat jos, apoi au venit
lideri care erau pentru integrarea în UE, apoi și în NATO. La fel și în Moldova: erau ba
Dodon, ba Maia Sandu, până la ei Voronin, apoi Filat, Plahotniuc, Ghimpu. Această luptă
avea succese de moment și se ducea prin metode diplomatice, de soft power, [00:13:00]
care se foloseau înainte de 24 februarie. Acum problema se pune mai dur, și da, pentru
Moldova, Georgia și Ucraina este importantă obținerea statutului de candidat la aderare la
UE. Dar asta încă nu înseamnă aderare și este greu de spus cât va dura drumul [00:13:30]
până la aderarea propriu-zisă. Sunt diferite păreri, care spun că poate dura și zece ani, și nu
este foarte clar dacă este posibilă o decizie politică puternică a Uniunii Europene de a primi
aceste țări în Uniune acum, când se desfășoară războiul din Ucraina. [00:14:00] Mai întâi
Comisia Europeană, apoi Consiliul UE vor spune dacă aceste țări sunt pregătite pentru
integrarea în UE. Vom vedea. Dar în orice caz, eu cred că ne aflăm în situația în care
evoluția ulterioară a evenimentelor depinde de mersul lucrurilor pe front. Ce se va întâmpla
acolo, [00:14:30] unde se va opri Rusia, și abia după aceea va fi mai clar ce va urma,
inclusiv pentru Moldova. Georgia deocamdată este un element separat, dar Moldova și
Ucraina sunt o singură regiune, și evoluția războiului va determina ce va fi mai departe.

2/6
Transnistrenii au organizat de două ori referendum și s-a votat alipirea la Rusia, dar
Moscova a refuzat, deși mai târziu a recunoscut referendumul din Crimeea, și Crimeea a
devenit parte a Rusiei. Astăzi situația din Transnistria este una bizară. 60 % din exportul
Transnistriei este către Uniunea Europeană, în special către România, cu acceptul
Chișinăului. Deci deși este o regiune separatistă, totuși depinde economic și politic de
Republica Moldova. Recent un oficial de la Kiev a spus că dacă Chișinăul vrea ca situația
din Transnistria să fie rezolvată, Ucraina o poate face foarte rapid. Alexei Arestovici Și după
ce se va rezolva, Moldova poate intra în Transnistria și să normalizeze situația. Comandanți
militari din Federația Rusă au spus că rezolvarea situației din Odessa și a acestei regiuni, a
frontului din această zonă va depinde și de rezolvarea Transnistriei. Se mai dezbate viitorul
Republicii Moldova cu sau fără Transnistria? Se poate adopta o soluție politică, precum cea
a Ciprului, sau nu? O mulțime de dezbateri privind Transnistria, inclusiv Planul Kozak privind
constituirea unei federații, în care Găzăuzia, cel puțin și Transnistria să fie entități separate
cu drept de veto în chestiuni esențiale. Dumneavoastră care credeți că este viitorul
Transnistriei?

[00:16:42] În această chestiune sunt posibile mai multe scenarii. Eu consider că și viitorul
Transnistriei depinde de situația de pe front, de finalul războiului din Ucraina. Dar situația
actuală este unică, pentru că până acum Transnistria [00:17:00] a existat în mare parte
datorită Ucrainei. Granița cu Ucraina era vitală pentru Transnistria. Multe mărfuri erau
aduse, multe erau scoase prin intermediul porturilor Odessa, Iliciovsk. Acum această graniță
este închisă. Transnistria s-a trezit dependentă de Moldova. Deși în 2006 în Transnistria a
avut loc un referendum pe tema independenței, [00:17:30] cu alipirea ulterioară la Rusia, eu
cred că pentru elitele transnistrene, mai ales cele economice, situația optimă este păstrarea
acestui status quo. Ca proiect de afaceri, Transnistria poate exista doar în aceste condiții de
stat nerecunoscut. Transnistria primește gaz rusesc ieftin, aproape gratis, nu îl achită,
[00:18:00] produce mărfuri aproape gratis datorită acestei energii ieftine, și aceste produse
sunt competitive pe piață, inclusiv pe cea europeană, datorită acestui sprijin energetic gratuit
din partea Rusiei. De aceea autoritățile din Transnistria au spus de multe ori că nu poate fi
vorba [00:18:30] despre o reintegrare cu Moldova. Dar eu cred că aici este vorba despre o
șmecherie și că din partea lor este doar retorică, că de fapt ei își doresc ca totul să rămână
cum este, doar că după 24 februarie nimic nu mai poate rămâne la fel, situația s-a schimbat
radical. Atunci când spun că viitorul Transnistriei depinde de situația de pe front [00:19:00]
mă refer la faptul că există mai multe scenarii. Dacă ne imaginăm un scenariu ipotetic, în
care Rusia își atinge scopurile, iar unii politicieni ruși, cum ar fi Konstantin Zatulin, declară că
Ucraina trebuie să devină o țară fără ieșire la mare, asta înseamnă că Odessa și regiunea
Odessa trebuie să treacă sub controlul Rusiei. [00:19:30] În acest caz Moldova va avea
graniță nu cu Ucraina, ci cu Rusia. Și atunci evenimentele pot evolua în câteva direcții.
Primul scenariu este ca Transnistria să devină parte a Rusiei. Dar mai există un scenariu, în
care Rusia, când va avea granițe cu Moldova, [00:20:00] va cere reintegrarea Transnistriei
în Moldova. În acest caz situația internă pe plan politic în Moldova se va schimba radical.
Locuitorii republicii nerecunoscute sunt orientați spre Rusia, ei vor deveni parte a
electoratului moldovenesc, vor putea să își aleagă reprezentanți în Parlament, [00:20:30] vor
putea candida la alegerile prezidențiale și atunci se va strica acest echilibru destul de precar
care există, în care societatea moldovenească este împărțită aproape egal sau 40 la 60 între
cei care susțin calea europeană și cei care și-ar dori relații mai strânse cu Rusia. Echilibrul
acesta se poate modifica [00:21:00] în favoarea celor din urmă și în Republica Moldova pot
veni la putere forțe proruse, care să modifice parcursul țării. Din punctul meu de vedere este
un scenariu real, cu condiția ca Rusia să își atingă scopurile pe care deocamdată nu le
afișează oficial, dar care sunt exprimate de politicieni și de șefi militari, inclusiv referitor la
Transnistria. Și atunci și statutul Transnistriei se va schimba.

Toată lumea s-a întrebat ce vrea Kremlinul în Ucraina. Au fost mai multe scenarii. S-a spus
că Kremlinul se teme că Rusia ar putea vedea că un fost stat sovietic poate funcționa cât de
cât democratic, prin schimbarea oamenilor de la putere. Alții au spus că e un exercițiu de

3/6
putere pur și simplu. Alții au vorbit de respect, a fost șeful marinei militare germane, care a
spus că Kremlinul vrea respect și trebuie să i se dea. Astăzi, așa cum arată teatrul de război,
lucrurile evoluează lent, dar spre o finalitate previzibilă, oarecum, apropos de proiectul
Novorossia. Care credeți că este motivul pentru care a început acest război?

[00:22:35] După cum am mai spus, anii trecuți am văzut o competiție între Rusia și Vest
pentru influența asupra țărilor care intrau înainte în componența Uniunii Sovietice. Această
competiție a fost acerbă pe teritoriul Ucrainei, în Georgia [00:23:00] și în Moldova. În anul
2008, în timpul războiului din Georgia, când a avut loc summit-ul NATO de la București,
Vladimir Putin a venit și a spus câteva lucruri. A spus că Ucraina și Georgia nu trebuie să
devină membri NATO și a spus că Ucraina este un stat mozaic, artificial, nu mai știu exact
citatul. [00:23:30] Mai apoi s-a dovedit că Moscova nu poate concura cu Vestul pentru
influență cu metode soft power, a pierdut și în Moldova, și în Ucraina, și nu o dată. A pierdut
lupta pentru inimile și creierele oamenilor. A mizat pe politicieni, pe Ianukovici, [00:24:00]
Dodon, Voronin. Dar nu a funcționat de fiecare dată. În 2013 Moscova a reușit să convingă
Ucraina să nu semneze tratatul de asociere cu UE. Înainte de asta, Moscova a reușit să
scoată Armenia din Parteneriatul estic, în el rămânând doar Moldova, Georgia și Ucraina.
[00:24:30] În toamna lui 2013 Ianukovici a refuzat semnarea tratatului de asociere cu UE,
fapt ce a provocat Euromaidanul de la Kiev care s-a terminat cu debarcarea lui Ianukovici de
la putere. Este clar că Moscova a perceput asta ca pe o înfrângere dureroasă. Apoi s-a
petrecut Crimeea. După asta a început conflictul din Donbass și au fost inventate Tratatele
de la Minsk. [00:25:00] Ele prevedeau revenirea Donbassului în componența Ucrainei, dar
în condițiile impuse de Rusia. Anii de negocieri nu au oprit nici conflictul din Donbass, care a
durat toți cei opt ani, nu au dus nici la reintegrarea Donbassului conform Tratatelor de la
Minsk. Și atunci când a devenit clar că este imposibil, probabil la Kremlin a fost luată decizia
de a începe această operațiune specială, [00:25:30] pentru ca Rusia să ia ce își dorea cu
forța. Eu consider că războiul este o metodă arhaică de rezolvare a problemelor și de
întărire a influenței, [00:26:00] dar statele continuă să o folosească. Din păcate această
catastrofă a avut loc și acum eu îi cred pe acei oficiali ruși care spun că Moscova va pune
punct acolo unde va considera necesar, după cum a spus adjunctul ministrului de externe
Sergei Riabov. [00:26:30] Vom pune punct acolo unde vrem noi, nu unde vrea Kievul sau
curatorii săi vestici. Și îi cred pe politicienii care spun că Ucraina trebuie să rămână fără
ieșire la mare. Nu există negocieri între Kiev și Moscova referitor la încetarea războiului,
luptele continuă. Politicienii ucraineni recunosc că situația [00:27:00] este foarte grea pentru
Kiev, un deputat din partidul Slujitorul poporului, un apropiat al președintelui Zelenski, David
Arahamia a declarat că Ucraina pierde până la 1000 de luptători pe zi. Este mult, și
judecând după ce vedem pe hartă, [00:27:30] înaintarea Rusiei este înceată, dar constantă.
Cred că atunci și când Rusia va decide situația din Donbass, iar Moscova a recunoscut
Republicile Donețk și Lugansk în granițele lor administrative, asta înseamnă că teritoriul va fi
mărit. Nu exclud că după ce se va termina această etapă a operațiunii din Donbass, Rusia
se va reorienta pe sudul Ucrainei și va încerca să intre în zona Odessei. [00:28:00] De
aceea este imposibil de prezis ce va fi pe front, dar după părerea mea scopurile sunt
definite, iar Rusia le urmează.

Ce cred rușii cu adevărat despre acest război?

[00:28:42] Ce spune sociologia. Aparatul de stat desigur susține războiul, nimeni dintre
funcționari nu l-a condamnat, toți susțin acțiunile Rusiei în Ucraina. Sondajele arată că 70-
80% din populație [00:29:00] susțin operațiunea specială. Desigur este și o parte care este
împotrivă. Știu mulți jurnaliști care au plecat din Moscova. Am mulți cunoscuți care după
începerea războiului au părăsit Rusia. Locuiesc în străinătate [00:29:30] și încearcă să își
construiască o viață. Sunt cei care se exprimă activ, iar acest lucru este acum pedepsit
penal. Nici măcar cuvântul război nu poate fi pronunțat în media. Este greu să estimezi ce
parte a populației susține războiul, pentru că nu cred că cei care răspund la sondaje
[00:30:00] o fac cinstit, pentru că se tem să spună ce cred. În Rusia nu au fost proteste

4/6
masive antirăzboi, oamenii au ieșit, au fost arestați, amendați, dar nu a existat o mișcare
puternică. Dimpotrivă. Propaganda povestește despre succese, [00:30:30] explică
necesitatea războiului. Nimeni nu știe exact care sunt pierderile. Nu există cifre exacte.
Pentru acele publicații care mai funcționează în Rusia, sursele sunt exclusiv cele oficiale, nu
au dreptul să folosească altele, doar datele ministerului apărării. [00:31:00] Dar nu am văzut
groază față de ce se petrece. Există sprijin, chiar euforie, pentru că ne luăm ce ne aparține.
Vladimir Putin a zis de curând că Petru cel Mare a întărit și realipit teritorii, asta facem și noi.
[00:30:30] Și se pare că această opinie are mulți susținători.

Și în privința sancțiunilor, în care Vestul își pune atâtea speranțe, a fost nu demult adoptat al
șaselea pachet de sancțiuni, marea problemă rămâne desigur interzicerea în totalitate a
importului de hidrocarburi. În acest moment sunt niște state care au primit un fel de
dispensă, cum e Slovacia, cum e Ungaria. Dar vorbim doar de petrol, nu și de gaz. Așadar,
își pune Vestul speranțe pe bună dreptate că aceste sancțiuni vor face Kremlinul să fie mai
rezonabil, sau nu?

[00:32:18] Nu știu la ce a sperat Vestul, dar după mine sancțiunile nu au convins Kremlinul
să fie mai maleabil, dar au unit într-o măsură oamenii și aparatul de stat din Rusia.
[00:32:30] Nimeni nu vede vreun efect distrugător al sancțiunilor, totul funcționează. Este
posibil să existe un efect întârziat, dar acum el nu există. [00:33:00] Da, a crescut cursul
dolarului și al euro în februarie, dar azi cursul e mai mic decât înainte de război. În afară de
asta, țările din Vest care sunt dependente de resursele energetice din Rusia, nu vor putea
să renunțe la ele complet, așa cum promit să o facă în următorii cinci ani. Asta înseamnă că
[00:33:30] Vestul va simți, probabil, efectul invers al sancțiunilor sale pentru că prețul
hidrocarburilor crește și va continua să crească, vor crește facturile pe care cetățenii acestor
țări le plătesc. Posibil ca urmare a acestui fapt politicile acestor țări să fie corectate
[00:34:00] și probabil pe asta se mizează la Kremlin. Revin, sancțiunile sunt fără precedent,
nici o altă țară nu a fost supusă unor asemenea sancțiuni. Astăzi este evident că ele nu au
forțat Rusia să dea înapoi, să își modifice poziția. Din contră, această poziție devine mai
dură cu fiecare zi.

Cred că adevărat rușii într-o anumită latură mesianică? Este important acest rezervor
mesianic pentru poporul rus. Se vorbește de a Treia Romă, se vorbește de rolul civilizator al
Rusiei. În România este foarte cunoscut Dughin de exemplu, care tot vine și așa a fost
prezentat în România, ca un fel de ideolog al Kremlinului, care a inventat anumite teorii. Așa
a fost prezentat, inclusiv de Iurie Roșca, care l-a însoțit. Se vorbește din ce în ce mai apăsat
de Eurasianism. Prind aceste teorii, ca o nouă ideologie în rândul publicului larg?

[00:35:18] Eu nu înțeleg din ce este compusă această ideologie. Pentru mine este neclar ce
este lumea rusă. [00:35:30] Cu ce este umplut acest conținut, în afară de valorile
tradiționale, despre care vorbesc toți, de ortodoxie? Ce oferă această ideologie? Dar este
evident că acum ea este dominantă. [00:36:00] Pe de o parte, nu este o ideologie bine
formulată. Dar, pe de altă parte, Moscova consideră că tot ceea ce face este revanșa ei în
fața Vestului pentru anii de înjosiri, pentru perioada în care interesele ei erau ignorate, când
NATO se extindea deși promisese că nu se extinde. [00:36:30] Despre asta s-a vorbit mult
înainte de război, s-a vorbit mult în decembrie, Putin a spus asta, când a transmis Vestului
un ultimatum. A propus să se semneze un nou tratat de securitate, iar NATO să revină la
granițele din 1997, adică și România ar fi trebuit să iasă din NATO. [00:37:00] Iar acum
Rusia care a criticat Vestul și SUA pentru operațiunile din Irak, Libia și Siria a decis că poate
să facă același lucru și că nimeni nu o poate opri. [00:37:30] Este trist că azi se întâmplă
ceea ce se întâmplă, că vedem asta, că aceste evenimente au loc. Și da, dar este ceva
mesianic. [00:38:00] Strângerea de teritorii, anexarea de teritorii. Este inevitabilă anexarea
de noi teritorii. Deja se vorbește despre regiunile Herson, Lugansk și Donețk că vor intra în
componența Rusiei. Și este o misiune în lupta cu lumea unipolară, în lupta cu ceea ce

5/6
numesc des diplomații ruși lumea anglosaxonă, cu neoliberalismul, [00:38:30] cu valorile lui
false, asta cred că este misiunea care se vede astăzi la Moscova.

Am auzit de România din 24 februarie, și mai înainte un pic atunci când a fost lansat acest
ultimatum de care ați vorbit, de faptul că americanii ar trebui să evacueze teritoriul României,
bazele să se desființeze. Apoi recent când câțiva oficiali români au fost la Kiev au fost niște
mesaje în acel moment și a mai fost o declarație din partea ambasadei Federației Ruse din
Africa de sud care a anunțat că o companie militară privată română a ajuns la Odessa și
sprijină pe naziștii ucrainenii așa cum și fasciștii români în timpul celui de al doilea război
mondial au făcut același lucru. După vizita oficialilor români la Kiev a urmat un atac
cibernetic. Astea au fost toate legăturile în această perioadă între războiul din Ucraina și
România. Dar dincolo de asta, ținând cont că România este singurul stat comunist care nu a
fost niciodată vizitat de un președinte al Federației Ruse într-o vizită la nivel de stat spune
multe. Se discută despre România în presa din Rusia, la nivel oficial?

[00:40:11] Pentru mine este incredibil, dar România aproape nu este observată la Moscova.
Dacă se vorbește de ea, atunci numai în contextul în care de la România pornește pericolul
pentru Moldova, că România poate anexa Moldova. [00:40:30] Nu am auzit asta de la
oficialități, dar există politologi care vorbesc despre asta. Mi se pare că la Moscova România
este demult percepută ca o țară dependentă, care urmează strict politica de la Washington.
[00:41:00] Țin minte când s-au întâlnit președinții României și Rusiei, în anul 2007, la un
summit al Organizației cooperării economice la Marea Neagră, care a avut loc în România.
Acolo au discutat. Niciodată, în secolul XXI nici un președinte al României sau al Rusiei nu a
efectuat o vizită oficială în cealaltă țară. [00:41:30] Pentru mine este o situație foarte ciudată.
România este o țară mare, dar pentru Moscova pare că nu există pe hartă. Foarte rar poți
auzi de la oficialități ceva despre România. Nu știu să vă spun de ce. [00:42:00] Chiar și cu
Polonia, cu care Rusia a avut întotdeauna o relație dificilă, au existat contacte, relații, asta
până la Crimeea, până în 2014, când relațiile au încetat. Rusia și Polonia au reușit să aibă
relații. Însă relațiile cu România sunt egale cu zero, [00:42:30] deși economic ele există. În
România business-ul rusesc este prezent, nu știu cât este prezent cel românesc în Rusia,
măcar înainte de februarie. Dar este evident că România este ignorată la Moscova.

Vladimir Soloviev, vă mulțumesc.

6/6