CURS DE AYURVEDA
SECŢIUNEA RASAYANA  ___ 
CAPITOLUL NIRAMAYA – CURS 12
CUNOAŞTEREA AYURVEDICĂ A REGENERĂRII FIINŢEI ŞI A
AMPLIFICĂRII POTENŢIALULUI LONGEVIV (RASAYANA)
CAPITOLUL 1 – VIRTUŢILE PROFUND REGENERATOARE ALE
UNOR INGREDIENTE NATURALE DE EXCEPŢIE
PRINCIPALELE EFECTE BINEFĂCĂTOARE
ALE METODELOR RASAYANA
Spre deosebire de modul general de
interpretare a textelor tradiţionale din Ayurveda,
care este destul de larg răspândit în prezent,
sintagma „efectele terapiei reîntineritoare” este
considerată din punct de vedere tradiţional ca
fiind improprie, tocmai pentru că efectul
„reîntineritor” este doar unul dintre multiplele
efecte benefice ale practicii rasayana. În
prezent, o astfel de semnificaţie restrictivă a fost
asociată termenului rasayana din considerente
ce ţin mai degrabă de popularizare, astfel că în
contextul acestei expuneri ne vom referi la
termenul sanscrit rasayana luând în considerare
întreaga gamă complexă de efecte benefice ale
practicii rasayana, incluzând efectul reîntineritor,
amplificarea longevităţii, precum şi multe alte
efecte favorabile care derivă din îmbunătăţirea
considerabilă a activităţii primului sistem de
canale din fiinţă şi anume rasa-vaha-srota.
Sutra-ele 7-8 (Charaka-Samhita,
Rasayana, capitolul 1), partea 1:
Cele mai importante efecte ale practicii
ayurvedice de tip rasayana
O fiinţă umană care parcurge cu succes o
secvenţă procedurală transformatoare de tip
rasayana sau, altfel spus, cel care realizează o
procedură de tip rasayana, va putea să obţină
următoarele efecte binefăcătoare:
1. restabilirea potenţialului său longeviv;
2. creşterea sau, altfel spus, amplificarea
potenţialului longeviv (creşterea longevităţii);
3. îmbunătăţirea funcţiilor memoriei;
4. trezirea şi amplificarea capacităţilor
inteligenţei (ce va putea fi remarcată printr-o
creşterea considerabilă a cuantumului IQ);
5. situarea fiinţei în afara riscului de
confruntare cu afecţiuni, tulburări sau boli;
6. menţinerea sau restabilirea stării de
tinereţe fizică, biologică şi metabolică;
7. o excelentă bunăstare a pielii, a tenului
şi îmbunătăţirea aspectului general al trupului;
8. o expresivitate excepţională, precum şi
naturaleţe şi frumuseţe a trăsăturilor chipului;
9. o îmbunătăţire a capacităţilor vocale, a
vocii şi a capacităţii de expresie vocală,
inclusiv a aptitudinilor de cântăreţ vocal;
10. trezirea şi amplificarea unor
potenţialităţi excepţionale fizice, trupeşti;
11. trezirea şi amplificarea unor abilităţi
trupeşti, a unor performanţe de tip kinestezic;
12. acuitate şi aptitudine perceptivă ieşită
din comun, manifestată chiar la nivelul
organelor de simţ fizice (jnana-indriya);
© Editura AYUS
13. un acord
din ce în ce mai profund între modul specific
de exprimare concretă, fizică, materială atât
prin intermediul trupului (ceea ce în prezent se
numeşte „limbajul trupului”), cât şi prin
intermediul vorbirii şi realităţile de ordin subtil-
informaţional care sunt accesate în condiţii
excepţionale de fiinţa umană în cauză,
rezultând astfel unele capacităţi nebănuite de
exprimare a unor aspecte fundamentale prin
intermediul unei rostiri clare şi precise a
adevărului (multitudinea de efecte benefice din
această gamă sunt grupate în mod tradiţional
în Ayurveda sub denumirea generică de vak-
siddhi, aptitudini care sunt descrise în
nenumărate forme în tradiţia spirituală
orientală ca fiind printre realizările marilor
înţelepţi (rishi) şi ale fiinţelor umane
excepţionale care şi-au trezit anumite
capacităţi excepţionale de ordin lăuntric şi
spiritual în chiar existenţa lor trupească);
14. dobândirea în scurt timp a respectului,
a admiraţiei, a aprecierii, a recunoaşterii, a
încrederii şi a consideraţiei celorlalţi oameni;
15. manifestarea unei cu totul excepţionale
străluciri (radiaţii) lăuntrice personale, adică
manifestarea a ceea ce în limbajul curent se
numeşte dispoziţie charismatică (rezultă că
parcurgerea cu succes a unei secvenţe
transformatoare de tip rasayana conduce şi la
trezirea şi amplificarea câmpului charismatic al
fiinţei umane, care este în corespondenţă cu
gradul specific de dinamizare a energiei subtile
vitale esenţiale (ojas) în fiinţă).
Observaţie preliminară
În Ayurveda, ştiinţa sistemului rasayana
este cunoscută ca fiind alcătuită din proceduri ce
implică anumite o secvenţe transformatoare,
care nu sunt neapărat terapeutice, ceea ce face
ca rasayana să nu fie de regulă plasată în
domeniul terapiilor. Faptul că practica rasayana
este numită în cadrul acestei sutra-e „o secvenţă
transformatoare” de tip rasayana ne sugerează
în mod clar faptul că ansamblul de modalităţi
practice care o alcătuiesc poate fi integrat cu
uşurinţă şi într-un mod natural în viaţa de zi cu zi
a fiinţelor umane, iar rezultatele şi efectele
benefice care pot să apară pot fi chiar dintre
cele mai surprinzătoare. Cu toate că rezultatele
care au fost enunţate în sutra 7 sunt, cele mai
multe dintre ele, spectaculoase, excepţionale, şi
reprezintă nişte veritabile realizări, cu toate
acestea, întreg ansamblul de acţiuni şi de
transformări care pot să survină prin practica
rasayana poate fi integrat în cel mai natural mod
în viaţa de zi cu zi a fiinţei umane.
1 ISBN-978-606-93234-8-9
 Eventualitatea ipotetică prin care aceste
efecte benefice să nu apară după o practică
rasayana corectă ar fi ca şi cum ar apare o
„rupere” în curgerea firească şi naturală a vieţii
omului respectiv. Tocmai de aceea în mod
tradiţional în Ayurveda modalităţile rasayana nu
sunt considerate „terapii”, deoarece astfel s-ar
crea un fel de contrast destul de abrupt între
realizarea lor efectivă şi restul evenimentelor
vieţii fiinţei umane practicante. Aceste proceduri
nu sunt numite „terapii”, pentru a nu se pune
problema pre-existenţei vreunui neajuns care
este necesar să fie compensat pe această cale.
Această precizare suplimentară ne arată
faptul că mijloacele practice de tip rasayana este
necesar să fie integrate într-un mod cât mai
natural în viaţa curentă a fiinţei umane, astfel ca
efectele care au fost citate anterior să devină
gradat parte integrantă a experienţei de viaţă
curente a celui care optează pentru acest mod
superior de a-şi ordona viaţa prin intermediul
practicii ayurvedice de tip rasayana.
Sutra-ele 7-8 (Charaka-Samhita,
Rasayana, capitolul 1), partea 2:
Cele mai importante efecte benefice ale
practicii de tip rasayana
Se numeşte „secvenţă transformatoare” de
tip rasayana acea succesiune de modalităţi
practice prin intermediul realizării căreia o
anumită fiinţă umană reuşeşte să genereze o
excelentă manifestare în propriul său trup, la
nivel corporal, în ceea ce priveşte starea
primului constituent trupesc (rasa-dhatu), care
este fluidul hrănitor, fluidul nutritiv, ce este
produs, de regulă, în condiţii naturale imediat
după ce are loc digestia alimentelor ingerate.
Observaţie
Cuvântul sanscrit „ayana” este intim
corelat cu acţiunea de mişcare şi transport
(vaha), circulaţie ce se desfăşoară de-a lungul
unui sistem de canale (srota) existent. În acest
caz, sistemul de canale la care facem referire
este rasa-vaha-srota, astfel că practica
rasayana înseamnă de fapt „ansamblul de
modalităţi prin care o fiinţă umană se poate
asigura că beneficiază de o excelentă curgere,
de o excelentă deplasare a fludiului nutritiv rasa-
dhatu prin spaţiul său specific de manifestare
care este tocmai rasa-vaha-srota”.
Deoarece atât limfa (rasa-dhatu), cât şi
rakta-dhatu (sângele) sunt constituenţi corporali
(dhatu) de factură circulantă sau lichidă (drava)
şi care nu au o existenţă structurală comparabilă
cu a celorlalţi care urmează în secvenţa celor 7
constituenţi ai trupului, aceasta înseamnă că
natura de „combustibil hrănitor de bază” a lui
rasa-dhatu este de natură să asigure
bunăstarea tuturor celorlalţi constituenţi (dhatu),
prin îndeplinirea condiţiei de bază a bunei hrăniri
a tuturor constituenţilor. Pentru a putea fi atins
acest deziderat esenţial este important ca
treapta primară de conversie de la hrana
ingurgitată (anna) la forma ei circulantă (ahara)
în trup, sub formă de fluid nutritiv hrănitor al
celulelor să fie îndeplinită în mod perfect.
© Editura AYUS
După cum am constatat încă din prima
sutra a acestui capitol, principala piedică care
poate frâna sau care poate perturba acest
proces regenerator este, aşa cum am văzut din
sutra-ele introductive ale capitolului, tocmai
existenţa ansamblului acumulărilor nocive (ama)
sau chiar predispoziţia trupului ori a structuirii
constitutive, în ansamblul său, către formarea de
acumulări nocive (ama), aceasta tocmai pentru
că ama nu este un produs exterior trupului.
Ama este o configuraţie internă care se
constituie de fapt ca rezultat al uneia sau a mai
multor „erori de funcţionare” ale proceselor de
transformare din fiinţă. În realitate, nimic din
substanţele exterioare nu este în totalitate ama
înainte să fie ingurgitat. Cel mult poate se fie un
ingredient cu potenţial toxic (visha), dar nu este
ama, pentru că în Ayurveda ama se formează în
strânsă relaţie cu defectele de funcţionare ale
structurii constitutive a fiinţei umane.
Aşadar, nu putem spune că ceva anume
care se află iniţial în exteriorul nostru şi care nu
a avut încă rolul de hrană (anna) este la modul
esenţial ama, pentru că în realitate ama este
urmarea unei condiţii defectuoase interne. Unii
dintre noi am fost obişnuiţi până acum să
considerăm că ama este mai degrabă de natură
substanţială, materială, pentru că în anumite
privinţe aşa ne apare în practică. De exemplu, în
urma realizării unor procedee tradiţionale
ayurvedice din cadrul sistemului pancha-karma
în mod indubitabil practicantul poate elimina
ama fizică prin realizarea procedeelor de
eliminare de tip vamana sau virechana. În
aceste descrieri tradiţionale se precizează că un
practicant al procedeelor de eliminare din
pancha-karma poate observa eliminări de ama
sub formă de substanţe neplăcute de culoare
verde, galben, maro sau negru sau care sunt
urât mirositoare ori spumoase.
Totuşi, în esenţă, ama nu este doar o
configuraţia materială. La modul fundamental
vorbind, în Ayurveda ama este de fapt o
configuraţie informaţională eronată care
predispune întreg ansamblul proceselor
digestive (paka), precum şi tot ce urmează apoi
în cadrul secvenţei metabolice, să genereze
substanţe cu proprietăţi contradictorii în trup şi
să producă astfel anumite substanţe inutile,
nocive sau anumiţi produşi intermediari
nefolositori, incompatibili cu condiţia esenţială
de excelenţă a primului constituent corporal al
fiinţei (rasa-dhatu). Tocmai de aceea în
Ayurveda cuvântul sanscrit ama este folosit de
regulă cu înţelesul comun de „produs
intermediar al digestiei”. A fost preferată
expresia „produs rezidual al metabolismului” sau
„substanţă incomplet digerată”, pentru a
semnala astfel un anume defect de planificare
sau de funcţionare al secvenţei transformatoare,
care se interpune în buna funcţionare a digestiei
şi în calea trecerii normale a substanţei ingerate
de la stadiul de hrană (anna), la stadiul de fluid
nutritiv (rasa-dhatu) şi care generează o serie de
rezultate intermediare fără de folos pentru hrana
celulelor trupului (anna-maya-kosha).
2 ISBN-978-606-93234-8-9
 Aşadar, în cadrul sistemului pancha-karma
avem de-a face cu un demers de eliminare, de
scoatere afară din trup a unor substanţe inutile
care stagnează (ama). Însă, dacă anumiţi
parametrii transformatori din fiinţa noastră sunt
activaţi în cunoştinţă de cauză şi cu un foarte
bun control, cum ar fi de exemplu dinamizarea
foarte bună a lui manipura-chakra, stare care la
rândul ei face cu putinţă la nivel trupesc anumite
activări optime de factură enzimatică, care până
atunci nu erau la parametrii optimi astfel ca să
îşi desfăşoare activitatea în mod eficient, este cu
putinţă chiar ca anumite substanţe, anumite
componente intermediare, pe care iniţial le-am fi
clasificat drept ama, în urma unei astfel de
reconfigurări funcţionale dinamice ce rezultă ca
urmare a creşterii corespunzătoare a eficienţei
focului digestiv (agni), să devină totuşi produşi
utilizabili într-o anumită proporţie.
Aşadar se poate observa faptul că practica
rasayana reprezintă totodată şi un proces de
accelerare conştientă a modului natural de
transformare eficace a substanţelor naturale
vehiculate în urma digestiei alimentelor. Practica
procedeelor de rasayana ne va permite să
constatăm că pe această treaptă de operare a
lui rasa-dhatu nu ne vom rezuma exclusiv doar
la substanţele de provenienţă materială, fizică.
De multe ori ne punem problema, şi
aceasta face parte din preocupările multora
dintre noi, energiei prana-ice a alimentelor.
Această energie prana-ică diferă de energetica
exprimată în calorii a unui aliment. Chiar dacă în
mod curent există o frecventă confuzie la cei
care nu au aprofundat noţiunile tradiţionale din
Ayurveda de a sesiza în mod distinct că ceea ce
noi numim energia nutritivă a unui aliment, care
poate fi măsurată prin intermediul caloriilor care
îi sunt asociate, nu este totuna, dar se află într-o
anumită relaţia de corespondenţă cu ceea ce
numim energia prana-ică (sau energia chi) pe
care acel aliment natural, sănătos şi bun o poate
transfera fiinţei umane care îl consumă.
Între suportul material, fizic al unui aliment
şi energia subtilă prana-ică ce îi este asociată
respectivului aliment există o anumită relaţie de
legătură indisolubilă până la un moment dat.
Tocmai de aceea este firesc să ne punem
întrebarea: „Ce se petrece în momentul în care
structura materială a alimentului respectiv este
modificată radical prin intermediul supunerii sale
la procesele digestive (paka), atunci fiind
eliberată energia exprimată prin intermediul
caloriilor din structura materială aferentă?”.
Rămâne totuşi pentru fiecare dintre noi
întrebarea: „Cum şi în ce fel va fi aşa-zisul
„destin” al energiei prana-ice asociate şi de ce
anumite alimente ne conferă (dacă suntem
atenţi şi dacă ne-am antrenat în această direcţie
de a deveni conştienţi de acest aspect) o
cantitate mare de energie prana-ică, în timp ce
altele ne oferă accesul la o cantitate mult mai
mică de energie prana-ică, ce este în mod cert
cu totul diferită de energia care rezultă în urma
descompunerii naturale, printr-o digestie
sănătoasă şi eficientă, a alimentului respectiv?”.
© Editura AYUS
În ceea ce priveşte înţelegerea profundă a
fenomenelor care survin prin intermediul practicii
rasayana, putem să ne dăm seama că la nivelul
primului constituent (rasa-dhatu) acea
potenţialitate circulantă (ayana) pe care fluidul
nutritiv aflat în condiţii optime de formare o are,
poate fi îmbunătăţită şi în realitate se bazează
chiar pe acest transfer de energie subtilă prana-
ică, care este direcţionat şi care intră astfel în
componenţa fluidului nutritiv circulant (ahara-
rasa) al fiinţei. Înţelegând în mod just aceste
apecte vom realiza astfel că nu mai putem să
avem doar o viziune strict materialistă.
Constatăm astfel că în urma procesului de
digestie (paka) se produce o formă ne-
explicitată până acum de „transfer energetic-
vital” de la substanţa fizică purtătoare (anna),
care este supusă unui proces de digestie în
forma ei materială, către fluidul nutritiv (ahara-
rasa) care preia astfel, într-o anumită manieră,
această energie subtilă prana-ică, ce poate fi
mai mică sau mai mare, şi care a fost până
atunci asociată direct aspectului material al
alimentului care tocmai a fost ingerat.
Ne putem explica astfel de ce folosirea
unor alimente crude, naturale, a unor fructe sau
legume proaspete, crescute în condiţii naturale
despre care constatăm că „sunt pline de
sănătate”, ne arată că atunci există în mod real
o încărcătură subtilă energetică valoroasă, care
este tocmai energia subtilă prana-ică, pe care
nu o putem vedea fizic, dar pe care o putem
percepe prin intermediul unui anumit simţ
energetic-subtil prana-ic, ce rezultă în urma
contactului structurii noastre energetice (prana-
maya-kosha) cu structura vitală corespondentă,
prana-ică, a alimentului respectiv (anna).
Vom remarca faptul că într-adevăr se
produce un astfel de transfer energetic, ce
implică de fapt o îmbogăţire considerabilă a
potenţialului circulant al lui rasa-dhatu prin
intermediul sistemului rasa-vaha-srota. Tocmai
de aceea fiinţele umane se simt înviorate şi
învigorate atunci când consumă un fruct natural
proaspăt şi sănătos, iar această înviorare apare
imediat sau la scurt timp după ingurgitare.
Această percepţie energetică este aproape
unanim prezentă la toţi cei care sunt suficient de
atenţi la acest mod de a capta energia subtilă
prana-ică din alimentele naturale pe care le
folosesc şi aceasta dovedeşte încă o dată toate
aspectele enunţate, pe care definirea pe care
am prezentat-o anterior ni le indică precis.
Nu este deloc întâmplător faptul că foarte
mulţi oameni din prezent, chiar neştiind toate
aceste aspecte fundamentale care au fost
cunoscute şi aprofundate în tradiţia ayurvedică,
redescoperă totuşi, fiecare în felul său, faptul că
a consuma în mod sistematic alimente
sănătoase, care au fost cultivate în condiţii
naturale şi care sunt bune, savuroase şi
încărcate cu energie prana-ică, generează în
fiinţa lor un efect reîntineritor (rasayana). Chiar
dacă aceşti oameni nu cunosc semnificaţia
termenului rasayana, totuşi ei au intuit un adevăr
practic fundamental din Ayurveda.
3 ISBN-978-606-93234-8-9
 Acest tip de percepţie energetică a făcut
astfel să apară aşa-zisele „curente” referitoare la
dieta crudivoră, dieta bio, dieta naturală, cărora
li se recunoaşte, în proporţia corespunzătoare,
efectul de îmbunătăţire a longevităţii. Chiar fără
a face referire la cunoştinţe de bază din
Ayurveda, oarecum pe o cale simplă, empirică şi
naturală, într-un anume fel firească, fiinţele
umane au redescoperit astfel definiţia de bază
dată în Ayurveda pentru termenul rasayana.
Un astfel de mod de a trăi sănătos este el
însuşi o secvenţă transformatoare de tip
rasayana, conform definiţiei date anterior.
Observăm cât de profundă şi completă este
această definire ce a fost dată în grupajul sutra-
elor 7-8, ce a fost citat anterior.
Remarcăm cu acest prilej şi gradul avansat
de aprofundare a subiectului respectiv de către
înţelepţii ayurvedici, care a fost oferită prin
intermediul acestei descrieri, lăsând fiinţei
umane posibilitatea de a avea un neîngrădit
acces (nici măcar îngrădit de cunoaşterea teoriei
aferente) la aceste pârghii naturale de menţinere
prin mijloace simple a sănătăţii şi a longevităţii.
Modul în care este expusă în Ayurveda
cunoaşterea rasayana este de o extraordinar de
mare generozitate şi de lipsă de restrictivitate.
Singura condiţie pe care fiinţa umană este
necesar să o îndeplinească este aceea de a-şi
retrezi bunul-simţ natural.
Ar fi absurd să presupunem că rasayana
ar putea fi doar beneficiul unei elite sociale, al
unui grup, al unei societăţi, aşa cum din păcate
vor să creadă multe dintre minţile înguste ale
acestor timpuri sau chiar ale timpurilor trecute.
Ştiinţa tradiţională rasayana ne ajută să
redescoperim un mod de a trăi plin de bun-simţ,
un mod de viaţă natural şi sănătos, care ne
conduce către fructificarea potenţialităţilor
minunante date de ştiinţa ayurvedică. Starea de
înţelepciune este rezultatul existenţei inteligenţei
şi a bunului-simţ, astfel că în rasayana avem de-
a face cu o atitudine plină de înţelepciune. Dacă
la bunul-simţ adăugăm şi inteligenţa avem de-a
face cu acea condiţie existenţială superioară,
exemplară, a marilor înţelepţi ayurvedici (rishi).
Condiţia bunului-simţ poate fi învăţată, la
fel cum şi inteligenţa poate fi învăţată. În final,
ambele fiind aptitudini care pot să fie învăţate,
acestea pot conduce fiinţa umană la o stare de
înţelepciune practică.
Absenţa înţelepciunii practice asupra vieţii
este numită în Ayurveda prajnaparadha. Acest
termen sanscrit se referă la existenţa unui stil de
viaţă dezordonat, la existenţa unui mod de a
mânca nesănătos, la existenţa viciilor, cum este
de exemplu fumatul sau consumul excesiv de
alcool. Etimologic, cuvântul prajnaparadha
înseamnă „crime împotriva înţelepciunii” şi
atestă contradicţia între un stil de viaţă
nesănătos şi perspectiva menţinerii unui
potenţial longeviv mare. Faptul că o fiinţă umană
nu-şi poate valorifica în mod superior potenţialul
longeviv şi că ea îmbătrâneşte accelerat sau
moare timpuriu ori se îmbolnăveşte este contrar
viziunii înţelepciunii ayurvedice tradiţionale.
© Editura AYUS
Nu este întâmplător faptul că în prezent cei
care trag frâiele şi care promovează produsele
chimizate, aditivate şi chiar otrăvite sunt numiţi
„criminali”. Ei sunt afacerişti, sunt oameni de
succes social, dar din punctul de vedere al
standardului de înţelepciune milenară, ei
acţionează într-un mod criminal.
Nu este întâmplător faptul că acest
contrast apare atât de acut în timpurile pe care
le trăim şi că aceste aspecte sunt intim corelate
cu viziunea tradiţională asupra practicii
rasayana. În Ayurveda, profilul unei fiinţe umane
care realizează cu succes o anumită secvenţă
transformatoare de tip rasayana este acela al
unui om care ajunge apoi să beneficieze de o
multitudine de aspecte benefice minunate care,
dacă sunt privite în ansamblul lor, alcătuiesc
ceea ce se numeşte perspectiva superioară a
vieţii fericite a unei fiinţe umane.
Problemele apar atunci când încep să se
diminueze unele dintre efectele benefice
descrise în grupajul de sutra-e şi care atestă caă
atunci fiinţa umană intră sub incidenţa suferinţei
date de o anume acumulare karma-ică. În cazul
unei fiinţe umane care ajunge să nu mai dispună
de aceste atribute enumerate în sutra se
produce o anumită formă de constrângere, iar
factorii vitali (dosha) imprimă asupra fiinţei
umane respective felurite limitări.
Prin contrast, înseamnă că în cazul fiinţei
umane care practică cu succes o secvenţă
transformatoare de tip rasayana sau care face
ca viaţa ei să fie o suită continuă de modalităţi
transformatoare de tip rasayana, activând şi
menţinând apoi aceste efecte benefice, fiinţa
umană respectivă se eliberează gradat de
felurite constrângeri, ajungând să fie o fiinţă
umană cu un grad crescut de libertate, şi în
ceea ce priveşte manifestarea în lumea
materială. În acest caz constatăm că între
reuşita obţinută în practica transformatoare de
tip rasayana şi gradul superior de exprimare
liberă şi armonioasă, cel puţin în lumea fizică,
există o strânsă legătură semnificativă.
Dacă fiinţa umană reuşeşte, prin
intermediul practicii de tip rasayana, să
dobândească gradat o din ce în ce mai mare
libertate, continuând să se manifeste armonios
şi bine integrat chiar în lumea fizică, înseamnă
că secvenţele transformatoare de tip rasayana
sunt în legătură chiar cu transformarea spirituală
profundă a fiinţei umane.
Faptul de a amplifica inteligenţa, faptul de
a ajunge să ai memorie bună, să ai un trup
sănătos, toate acestea reprezintă expresii ale
procesului de reîntinerire (rasayana).
Aceste aspecte benefice se manifestă
împreună, unul îl atrage pe celălalt şi cu cât se
diminuează unul, încep să se diminueze şi
celelalte. În această sutra ni se indică deci faptul
că însăşi integrarea fiinţei în practica metodelor
rasayana îmbunătăţeşte considerabil standardul
existenţial fizic şi îi oferă totodată un veritabil
progres spiritual. Acest aspect reprezintă un
important punct de joncţiune între ştiinţa
tradiţională Ayurveda şi sistemul milenar Yoga.
4 ISBN-978-606-93234-8-9