CURS DE AYURVEDA
SECŢIUNEA RASAYANA  ___ 
CAPITOLUL NIRAMAYA – CURS 11
CUNOAŞTEREA AYURVEDICĂ A REGENERĂRII FIINŢEI ŞI A
AMPLIFICĂRII POTENŢIALULUI LONGEVIV (RASAYANA)
CAPITOLUL 1 – VIRTUŢILE PROFUND REGENERATOARE ALE
UNOR INGREDIENTE NATURALE DE EXCEPŢIE
O IMPORTANTĂ OBSERVAŢIE CU
CARACTER PRACTIC PENTRU RASAYANA
Raportul dintre vindecare şi regenerare
în practica rasayana
Orice fel de proces de vindecare de care
beneficiază fiinţa umană prezintă o anumită
istoricitate în raport cu viaţa fiinţei respective.
Vindecarea este întocmai, analogic vorbind, cu o
creditare în raport cu potenţialul longeviv.
În procesele de vindecare se declanşează
anumite fenomene de rezonanţă ocultă, pe care
medicina modernă de regulă nu le poate
cuantifica şi despre care nu se poate afirma cu
certitudine asupra cărei zone din fiinţă
acţionează atunci când fiinţa umană îşi revine
din boală sau atunci când se vindecă.
În schimb, ştiinţa milenara a sistemului
Ayurveda oferă anumite metode de evaluare a
stării generale a fiinţei, prin care nu doar puterea
vitală a fiinţei umane poate fi evaluată, ci chiar şi
felul în care potenţialul longeviv poate să îşi
mărească valoarea. Pentru un practician
ayurvedic diminuarea potenţialului longeviv este
asociată unei scăderi alarmante a energiei
subtile ojas. Un astfel de fenomen se petrece
mai ales în cazul fiinţelor umane care au făcut
fel de fel de excese în viaţă şi astfel au uzat
potenţialul longeviv. O astfel de corespondenţă
arată totodată fineţea observaţiei pe care
înţelepţii ayurvedici au realizat-o.
O altă observaţie importantă este aceea că
între potenţialul longeviv al fiinţei şi
disponibilităţile spirituale pe care fiinţa umană le
are trezite este de asemenea o strânsă legătură.
O fiinţă umană care nu evoluează spiritual,
în general nu poate să trăiască prea mult, pentru
că ignoranţa (avidya) generează în mod implict
o consumare de fond a potenţialului longeviv.
În schimb, amplificarea armonioasă a
potenţialului longeviv se manifestă apoi în fiinţă
întocmai, analogic vorbiond, cu o răsplată a unei
anumite realizări, iar faptul că o fiinţă umană
este în măsură să îşi gestioneze în mod superior
stările spirituale, o poate face să înceapă să
dispună de un potenţial longeviv mult mai mare.
Potenţialul longeviv (ayushya) este de fapt
instrumentul prin care Dumnezeu Tatăl oferă o
răsplată bine-meritată unor fiinţe umane care
merită să trăiască mai mult. Un remediu natural
rasayana acţionează ca un remediu rasayana
doar atunci când se aplică unei persoane care
are principiile vitale (dosha-urile) în stare
echilibru. Când acelaşi remediu rasayana este
folosit totuşi de o fiinţă umană care este un
pacient, remediul respectiv nu mai face să apară
efecte rasayana, ci doar efecte vindecătoare.
© Editura AYUS
Dacă despre
un remediu natural se spune că este bun pentru
vindecarea unei afecţiuni de tip grahani-roga şi
totodată este bun şi ca remediu rasayana, atunci
remediul respectiv va vindeca mai întâi
tulburarea de tip grahani-roga şi abia apoi, după
ce fiinţa continuă cu remediul respectiv şi chiar
şi după ce s-a vindecat, acesta poate acţiona în
sens regenerator (rasayana).
Dacă un remediu tradiţional ayurvedic nu
este descris ca având şi această proprietate
(rasayana), după ce practicantul ayurvedic se va
fi vindecat de o boală, el va putea lua un alt
remediu care este de tip rasayana.
Există anumite perioade ale vieţii în care
fiinţa umană este sănătoasă şi atunci ea este
necesar să îşi facă bilanţul interior pentru a
vedea ce anume din potenţialul ei longeviv,
analizat din punct de vedere calitativ, este
necesar să fie compensat eventual după o
perioadă de solicitare. Însă, remediul rasayana
este necesar să fie schimbat în funcţie de
ciclicităţile din timpul perioadelor unui ciclu
anual, în funcţie de vârstă, în funcţie de anumiţi
parametri temporali, şi în general nu este acelaşi
tot timpul. Un remediu rasayana ales pentru o
persoană în vârstă de 30 de ani nu este acelaşi
ca şi pentru o fiinţă umană în vârstă de 60 de
ani. La fel cum nu este acelaşi un remediu
rasayana care poate fi luat de un tânăr de 15
ani. Iar dacă un tânăr a trecut, de exemplu,
printr-o boală consumptivă (rajayakshma) la o
vârstă fragedă nu este cazul să surprindă faptul
că acesta poate avea nevoie de un remediu
rasayana care să îi refacă potenţialul longeviv,
pentru că în mod cert boala respectivă l-a uzat,
chiar dacă cel în cauză este tânăr şi dispune
încă de o vitalitate foarte mare.
Acest aspect poate fi surprinzător pentru
cei care privesc doar din perspectiva gândirii
specifice sistemului medical modern. Un astfel
de punct de vedere modifică modul în care ar fi
necesar să fie gestionată în general sănătatea,
iar această abordare este specifică sistemului
Ayurveda, căruia tocmai de aceea i se spune pe
bună dreptate „Ştiinţa Vieţii”.
O astfel de viziune îi poate face pe unii să
nu poată să treacă mai departe şi să asimileze
această ştiinţă tradiţională ayurvedică şi astfel
să îi descopere valenţele regeneratoare
complexe. Pot fi puse în discuţie probleme de o
mult mai mare profunzime, de etică, de
spiritualitate. De exemplu, „Dacă cineva îşi
amplifică potenţialul longeviv, ar păutea oare să
o facă într-o direcţie rea?”, „Ce se petrece cu un
om care în mod sistematic făptuieşte răul?”
1 ISBN-978-606-93234-8-9
 Tradiţia ayurvedică arată faptul că este
exclus pentru o fiinţă umană rău orientată să
progreseze în direcţia amplificării, aşa-zis
mecanice, a potenţialului său longeviv,
deoarece, prin procesele de rezonanţă ocultă pe
care le vehiculează în fiinţa sa, chiar dacă
biologic fiinţa se simte bine, chiar dacă are o
vitalitate bună, totuşi ea, vehiculând în conştiinţa
sa unele energii subtile rele şi făcând unele
fapte rele, chiar dacă fizic fiinţa nu se mai
îmbolnăveşte sau chiar dacă nu are probleme
de sănătate, totuşi ea îşi consumă în mod
dramatic potenţialul longeviv, până când ea va
ajunge la un punct critic. Tradiţia ayurvedică
afirmă faptul că remediile rasayana pot face o
fiinţă umană mai inteligentă doar dacă sunt
folosite cu o atentă participare conştientă.
Însă preparatele rasayana nu se iau ca
nişte simple pilule. Ar fi la fel de absurd ca şi
eventuala administrare a unui remediu pentru
oleaţie pe timp ploios. La fel este, analaogic
vorbind, şi atunci când ne referim la anumite
plante care trezesc anumite funcţii cognitive cum
ar fi inteligenţa sau memoria. În Ayurveda astfel
de plante stimulente ale funcţiilor cunoaşterii
sunt numite medhya. Dintre acestea, importante
sunt shankhapushpi, brahmi, jyotishmati,
jatamansi, ashvagandha sau roiniţa.
Însă, dacă practicantul ayurvedic nu
participă activ şi dacă nu are orientată atenţia
asupra stimulării funcţiilor cognitive, el poate să
ia, de exemplu, roiniţă şi să constate apoi
apariţia unei uşurinţe la nivelul aparatului
respirator, însă el poate remarca faptul că nu o
să survină atunci o creştere a inteligenţei ori a
memoriei, dacă practicantul nu are niciun fel de
participare. Tocmai de aceea este foarte
important să avem o orientare clară a conştiinţei,
a minţii şi a atenţiei. Similar este şi în cazul
remediilor rasayana. Remediile de tip rasayana
solicită din partea noastră o mult mai rafinată
participare conştientă. Pentru ca un remediu
rasayana să genereze efectul de refacere sau
de creştere a potenţialului longeviv, aceste este
necesar să fie folosit într-o stare de conştienţă
adecvată. Este exclus ca un efect rasayana să
fie obţinut prin administrări ale remediilor
rasayana care să fi fost făcute în mod mecanic.
Desigur, pot fi obţinute totuşi anumite
stimulări temporare ale unor funcţii biologice, dar
acelea nu sunt totuna cu amplificarea
potenţialului longeviv. Administrarea mecanică
poate conduce la o creştere a unor parametri
biologici ai fiinţei, care sunt cumva stimulaţi, dar
această stimulare se produce cu o aşa-zisă
îndatorare a trupului în raport cu potenţialul
longeviv. Administarea mecanică şi non-
participativă conduce la „îndatorarea” fiinţei în
raport cu potenţialul longeviv şi astfel
practicantul îşi consumă din creditul viitor.
Gestiunea potenţialului longeviv nu este
uşor de intuit de către consumatorii moderni de
stimulente variate, dar de la un moment dat,
când se ajunge la un prag critic, potenţialul
longeviv (ayushya) scade dramatic de la punctul
la care a început să fie consumat.
© Editura AYUS
Aşadar, este necesar să fie foarte bine
cumpănit cum procedăm în această direcţie.
La fel este şi în cazul sforţărilor, nu
neapărat doar trupeşti, ci şi a celor intelectuale,
cum ar fi de exemplu învăţatul excesiv pentru un
examen. Şi atunci fiinţa umană consumă cumva
potenţialul longeviv, mai ales pe componenta lui
intelectuală şi constată că dacă nu a învăţat
armonios o anumită perioadă de timp şi a
continuat în această situaţie, la un moment dat,
mai târziu, când se ajunge la o anumită dată
scadentă, apare în fiinţă o degradare dramatică
a anumitor funcţii de asimilare şi memorare.
Aceste căderi bruşte sunt urmarea unor
consumări anticipate şi dizarmonioase a
potenţialului longeviv, care se petrece prin astfel
de excese nedorite. Toate variaţiile exces-deficit
este aşadar necesar să fie consumate de omul
înţelept prin mijloace care să refacă potenţialul
longeviv. Paradoxal, în aparenţă, preocuparea
către acest subiect este aproape nulă la
majoritatea oamenilor, nu numai la cei din
prezent, ci şi la cei din timpurile trecute.
Sutra 6 (Charaka-Samhita, Cikitsa-
Sthana, Rasayana, capitolul 1), partea 1:
Trăsături distinctive ale celor două
categorii de remedii
Remediile, măsurile și acțiunile terapeutice
care învigorează starea de sănătate a unei
persoane sănătoase sunt în marea lor
majoritate şi ele de două tipuri: reîntineritoare
(rasayana) şi afrodiziace (vajikarana).
Observaţie
Această afirmaţie din sutra de mai sus ne
face o trimitere directă şi categorică la faptul că
afrodiziacele nu sunt pentru cei bolnavi. Dacă o
fiinţă umană se află într-o stare de perturbare a
stării ei de sănătate şi are o problemă de
sănătate, dar totuşi vrea să folosească plante
afrodiziace (vajikarana), iar dacă plantele au şi
multe efecte terapeutice, cel în cauză va
beneficia mai degrabă de efectele terapeutice.
Afrodiziacele vor acţiona ca afrodiziace
numai dacă sunt luate de un om sănătos.
Sutra 6 (Charaka-Samhita, Cikitsa-
Sthana, Rasayana, capitolul 1), partea 2:
Măsurile terapeutice ce aparţin celei de-a
doua categorii (cele destinate vindecării bolilor
unor oameni bolnavi) sunt folositoare în marea
majoritate a lor pentru vindecarea bolilor.
Observaţie
Un remediu ayurvedic natural care este
destinat pentru vindecarea bolilor, va genera
vindecarea bolilor, în timp ce un remediu
afrodiziac poate fi folosit şi pentru efectul
afrodiziac, şi pentru vindecarea bolilor.
Sutra 6 (Charaka-Samhita, Cikitsa-
Sthana, Rasayana, capitolul 1), partea 3:
Cu toate acestea, ambele tipuri de remedii
pot fi folosite în ambele scopuri, ţinând cont
întotdeauna de majoritatea caracteristicilor
(praya) specifice, prin identificarea trăsăturilor
caracteristice fiecărei categorii, care scoate în
evidenţă proprietăţile predominante, prioritare
ale tipului de remediu respectiv.
2 ISBN-978-606-93234-8-9
 Observaţie
Termenul sanscrit praya înseamnă în
acest context „majoritate”. Atunci când se referă
la „marea majoritate a cazurilor”, textul nu se
referă la o subdivizare a categoriei respective în
părţi, aceasta nu se face pe baza faptului că
multe dintre remedii sunt afrodiziace, ci pe baza
predominanţei acţiunii lor. Cuvântul praya
desemnează un fel de majoritate care se
defineşte însă nu în sens cantitativ, numeric, ci
în sens calitativ, legat de proprietăţi.
Comentariul înţeleptului Chakrapani
Există necesitatea ca atunci când se pune
în discuţie folosirea unor substanţe vajikarana
(afrodiziace) sau rasayana (reîntineritoare)
acestea să fie folosite de fiinţe umane care au
o stare clară şi certă de sănătate şi echilibru,
pentru a putea beneficia astfel din plin de acest
efect predominant (praya), altfel chiar şi aceste
remedii vor folosi doar la vindecarea bolilor.
Observaţie
Astfel de remedii vor vindeca mai întâi
bolile, decât să amplifice potenţialul longeviv sau
decât să stimuleze potenţialităţile amoroase
deoarece acestea nu se pot manifesta plenar pe
o structură şubrezită ori bolnavă.
Comentariul înţeleptului Chakrapani
În mod similar sutra de mai sus face
referire la remediile care aparţin celei de-a
doua categorii şi care pot să vindece febra
(jvara) sau alte boli, dar care pot să fie totodată
şi afrodiziace (vajikarana) sau reîntineritoare
(rasayana) sau să aibă efecte de acest tip,
cum ar fi de exemplu cele cinci preparate
numite sarpiguda, care au fost descris în
capitolul despre kshatakshina, care sunt şi
reîntineritoare şi afrodiziace.
În cazul capitolului despre panduroga a
fost descris remediul yogaraja, iar în capitolul
despre kasha a fost descris remediul
agastyaharitaki care este util şi pentru
tratamentul lui kasha (bronşită şi tuse), dar
care este şi un remediu reîntineritor. Multe
dintre remediile care sunt folosite pentru
tratarea feluritelor tulburări au fie efect
reîntineritor, fie efect afrodiziac, fie ambele, dar
atunci când omul este bolnav un astfel de
remediu va acţiona în primul rând în sensul
corectării respectivei boli (roga).
Observaţie
Avantajul de a cunoaşte remedii care sunt
destinate pentru tratarea unei anumite boli
(roga) şi care, în plus, sunt şi remedii de tip
rasayana sau de tip vajikarana sau de ambele
tipuri simultan ne arată că se poate continua în
practică, mai departe, exact cu remediul
respectiv, chiar şi după vindecarea bolii.
Avantajul cunoaşterii unui astfel de
remediu de tip rasayana ne scuteşte de efortul
adaptării la un remediu nou, ceea ce înseamnă
un câştig faptic şi de timp şi astfel putem să ne
dăm seama de ce în cadrul sistemului Ayurveda
sunt descrise în felurite locuri din secţiunea
Cikitsa-Sthana un număr foarte mare de remedii
de tip rasayana sau de tip vajikarana.
© Editura AYUS
Comentariul înţeleptului Chakrapani
Această sutra a suscitat foarte multe
controverse printre comentatorii textelor
ayurvedice. Conform opiniei unora dintre ei,
remediile care vindecă boli este necesar să
vindece boli şi remediile care sunt
reîntineritoare este necesar să fie
reîntineritoare, adică să producă vitalitate şi
longevitate fiinţei umane.
Astfel de efecte de producere a vitalităţii
sau a longevităţii, în viziunea lor, nu puteau fi
comune ambelor tipuri de remedii. Tocmai de
aceea s-a născut următoarea întrebare: „Dacă
remediile aparţinând primei categorii (pentru
persoanele sănătoase) ar vindeca şi bolile şi
viceversa, atunci, spuneau aceşti comentatori,
care ar mai fi rostul sutra-ei de mai sus?”
Observaţie
În sutra, termenul sanscrit kimcit înseamnă
„foarte puţin” şi evidenţiază atunci o limitare.
Comentariul înţeleptului Chakrapani
Problema disjuncţiei remediilor este însă o
problemă falsă. Este necesar să existe o
disjuncţie pentru a face distincţia între efectele
posibile ale unui remediu, însă aceasta nu se
aplică substanţelor folosite, ci în realitate se
aplică ipostazelor utilizatorului.
Observaţie
În Rasayana, disjuncţia se realizează în
ceea ce priveşte utilizatorul. Nu este posibil ca
un om să fie şi sănătos şi bolnav în acelaşi timp.
Comentariul înţeleptului Chakrapani
Nu putem să neglijăm existenţa unor
remedii certe, cum ar fi de exemplu patha
(Cisampelos pareira) sau saptaparnya
(Alstonia scholaris) care, împreună cu
proprietăţile valabile de vindecare a unor boli,
au în mod indubitabil proprietăţi reîntineritoare.
Cum am putea să luăm un astfel de
remediu şi să-l băgăm într-un sertar sau în
altul şi, în ceea ce priveşte administrarea către
un anumit tip de utilizator, această distincţie o
putem face şi este la îndemâna practicianului.
Observaţie
Unii gânditori clasifică materia în funcţie de
utilităţile pe care vroiau ei să i le dea, fără să-şi
dea seama că este vorba de ipostaze umane.
Negând calitatea de microcosmos a fiinţei
umane care trece prin ipostaze foarte variate şi
considerând totodată că fiinţa umană ar fi
întocmai unui obiect, alături de celelalte obiecte
materiale existente, omul ajunge să se
perceaptă pe sine ca fiind un consumator. Fiind
astfel un consumator, omul modern ajunge să-şi
consume chiar propriul potenţial longeviv, prin
însăşi viziunea materialistă pe care o are.
Comentariul înţeleptului Chakrapani
Termenul kimcit reprezintă exacerbarea
valenţelor principiilor farmacologice.
Observaţie
Dacă o plantă prezintă un principiu activ
despre care se presupune că ar putea să
acţioneze în direcţia unei vindecări, va exista un
alt principiu activ care este prezent într-o plantă,
însă despre care nu ştim încă nimic cert.
3 ISBN-978-606-93234-8-9
 Comentariul înţeleptului Chakrapani
În realitate, există un număr impresionant
de mare de remedii naturale, în principal plante
medicinale, care sunt comune ambelor
categorii, adică cele care sunt sunt şi
vindecătoare ale unor boli şi rasayana, sau şi
vindecătoare ale unor boli şi vajikarana, sau şi
vindecătoare ale unor boli şi rasayana şi
vajikarana. Distincţia în generarea efectului
respectiv depinde de corecta asociere între
folosirea remediului respectiv şi ipostaza vitală
în care se află utilizatorul.
Observaţie
Avem la dispoziţie o mulţime foarte mare
de remedii reîntineritoare şi astfel aflăm care
este metodologia de folosire. Sutra ar putea fi
reformulată astfel: „Remediile reîntineritoare şi
afrodiziace vindecă mai întâi bolile şi abia apoi
îşi exercită efectul reîntineritor sau afrodiziac”.
Un studiu recent făcut de cercetători în
domeniu atestă modul în care s-a reuşit să se
identifice tiparele vindecării.
A fost observată evoluţia unei anumite
secvenţe de răspunsuri fiziologice ale trupului pe
durata care este considerată a fi asociată
procesului de vindecare din ființă.
Desigur, există şi diferite fluctuaţii. De
exemplu, poate apare remisia, însoţită de o
intensificare a bolii în zilele 4-10 ale unui astfel
de ciclu de vindecare şi apoi apare o coborâre
bruscă şi se consumă un anumit potenţial, apoi
poate să apară o evoluţie lentă, etc.
Aceste tipare reprezintă combinaţii ale
secvenţelor în care dosha-urile interacţionează
în procesul de revenire la starea de echilibru, în
funcţie de parametrii calitativi cu care se intră în
tiparul de vindecare şi până se ajunge la punctul
respectiv al remisiei.
Într-o secvenţă din tiparul de vindecare,
când se revine la parametri normali, dar nu s-a
ajuns la vindecare definitivă, nu este posibil să
se manifeste amplificarea potenţialului longeviv
şi aceasta să apară ca şi cum ar fi vorba de o
fiinţă umană sănătoasă.
În Ayurveda, termenul atattvabhinivesha
denumeşte o tulburare a minţii. Dacă fiinţa
dispune de sănătatea trupului, dar nu prezintă
unele forme de atattvabhinivesha, componenta
care se adresează trupului din remediul
rasayana nu poate fi accesibilă.
Fiinţa umană nu poate avea acces şi nu va
putea beneficia de componenta de tip medhya-
rasayana care este un îmbunătăţitor al
performanţelor intelectuale atunci când încă
există problemele cu rajas-ul şi cu tamas-ul de
la nivelul lui manas şi buddhi.
Medhya-rasayana înseamnă regenerator
pentru conștiință. Fiinţa poate să aibă o stare
bună la nivel trupesc, însă dacă îi mai alunecă
mintea operativă (manas), nu poate beneficia de
efectele benefice de tip rasayana.
Dacă ceea ce ţine de aspectele fizice este
armonizat, fiinţa umană poate să-şi însuşească
aspectele de tip rasayana. Persoanele bolnave
psihic pot avea un trup puternic.
© Editura AYUS
Aceasta reflectă disjuncţia dintre mintea
operativă (manas) și trup (sharira), care face ca
să nu se reflecte cu aceeaşi uşurinţă toate
faptele din sfera psihicului în sfera trupească.
Practicianul ayurvedic va fi necesar să
identifice pârghiile unde joncţiunea dintre trup şi
mintea operativă (manas) funcţionează şi cele
unde nu funcţionează şi atunci pentru remediile
pe care le va alege va şti să pună în valoare
existenţa acelor puncte de joncţiune, puncte de
unde se trece de la preponderenţa proprietăţilor
vindecătoare către preponderenţa proprietăților
regeneratoare (rasayana)
Punctul de vedere legat de distincţia
atomică a substanţialităţii
În tratate filozofice ale tradiţiei orientale
erau descrise tattva-ele formatoare, dintre care
una era combinarea (samyoga) a două aspecte
fundamentale ale materiei.
În combinare există întotdeauna ceva
fascinant, şi anume faptul că două entităţi
distincte, cu atribute şi calităţi diferite reuşesc să
intre în interacţiune una cu cealaltă şi să dea
naştere la ceva nou, cu alte calităţi şi funcţii noi,
în care totodată amprenta informaţională a celor
două aspecte care l-au constituit să rămână
totuşi vie. Pornind de la aceste observaţii putem
afirma că există pentru ştiinţa Rasayana o
întreagă cunoaştere practică a integrării
armonioase. Este extrem de puţin probabil ca un
om cu o viziune mecanicistă, atomistă, să îşi
însuşească cunoştinţele din Rasayana şi apoi să
procedeze mecanic şi să creadă astfel în mod
eronat că va obţine rezultate.
În sistemul Ayurveda, termenul sanscrit
svasthavritta înseamnă „stil de viaţă bun”.
Svasthavritta înseamnă crearea premizelor
prealabile pentru ca să menţinem la cote optime
potenţialul longeviv, să-l întreţinem, să
favorizăm condiţiile optime de aplicare a
metodelor tradiţionale de rasayana.
Atât timp cât nu respectăm svasthavritta
nu vom putea să punem în practica în mod
eficient rasayana, deoarece este probabil să ne
îndreptăm către starea de boală (roga). Există
mult mai mult efort şi preocupare să ştim cum să
avem o stare de echilibru şi de bunăstare pe
termen lung. Pentru succesul practicilor
rasayana este necesar ca fiecare practicant să
realizeze anumite terapii periodice de purificare
(pancha-karma), metodologie care nu este deloc
violentă asupra stărilor trupului (sharira).
În deschiderea secţiunii Cikitsa-Sthana
este prezentat un aspect fundamental, care nu
este uşor de asimilat de către omul modern,
tocmai pentru că înţelegerea se izbeşte de un
zid de prejudecăţi şi de obişnuinţe de gândire
existente în conștiința multor oameni.
În cadrul practicii pancha-karma remediile
rasayana, precum şi cele vajikarana sunt
considerate ca fiind post-proceduri. În realitate,
acestea sunt nişte necesităţi care survin firesc,
ca un fel de continuare sub forma de rasayana
sau de tip vajikarana, respectând, desigur,
ordinea indicată în mod tradiţional.
4 ISBN-978-606-93234-8-9