Petru cel Mare

Petru cel Mare, Tar al Rusiei, Imparat al Rusiei, Duce de Estonia si

Letonia, sunt cateva dintre titulaturile sub care colosul de 2 metri a
condus destinele Rusiei timp de 42 de ani. In tot acest timp a reusit sa
influenteze si sa schimbe pentru totdeauna soarta tarii sale pe toate
planurile.
Se naste la data de 30 mai 1672, fiu al tarului Aleksei Mihailovic si al
celei de-a doua sotii Natalia Narishkina. Pe cand Petru avea doar 4 ani,
tatal sau moare, urmandu-I la tron fiul sau Fiodor in varsta de doar 15
ani, devenit apoi Tarul Fiodor al III-lea. La data de 27 aprilie 1682 Fiodor
moare, fara sa apuce sa isi aleaga urmasul. Poporul se confrunta cu o
situatie foarte grea, aveau de ales ca tar al Rusiei dintre Petru de doar
10 ani sau fratele sau vitreg Ivan, in varsta de 16 ani, incet la minte si
plapand.
 Tarevna Sofia, sora buna a lui Ivan si sora vitreaga a lui Petru, decide
ca ambii sa urce pe tronul Rusiei, dar la scurt timp il trimite pe micutul
Petru inpreuna cu mama sa, intr-un sat izolat Preobrajenskoe, in
apropiere de Moscova. Aici, Petru devine dornic de cunoastere si invata
arta razboiului si diverse mestesuguri in compania altor fii de boieri.
Ajuns la varsta de 17 ani Petru, se casatoreste cu o fata de rang
mijlociu, Evdokia Lopuhina, la data de 27 ianuarie 1689.
Petru se intoarce la Moscova pe care o gaseste cuprinsa de haos si
saracie. Incepe sa caute solutii pentru redresarea tarii. Intr-una din
numeroasele sale rataciri pe strazile orasului intalneste oameni
interesanti si priceputi de la care are multe de invatat. Olandezul
Winnius, scotianul Gordon sau genevezul Lefort incep sa ii explice lui
Petru tainele civilizatiei europene, strategii militare si idei interesante
despre dezvoltarea flotei. Acestia aveau sa ajunga mai tarziu generali ai
tarului Rusiei.
Dupa ce Petru preia puterea absoluta a tarii ia ca prima masura
oranizarea unei armate permanente dupa modelul european. Incepe
dezvoltarea industriei navale si instaleaza o flota armata permanenta in
Marea Baltica.
Prima batalie pe care o conduce este impotriva Turcilor pentru
cucerirea Marii de Azov. Cu o organizare foarte slaba, lipsiti de
experienta si neputinciosi, armata lui Petru I este invinsa de oastea
turceasca.
Aceasta prima infrangere il ambitioneaza pe tarul Rusiei care
lucreaza intens la dezvoltarea flotei. Aduce de peste hotare arhitecti,
ingineri si mesteri straluciti si pune bazele unei flote puternice. Ajutat
de santierele navale contruite la Voronej, Petru I reuseste sa invinga
oastea turceasca si sa securizeze Marea de Azov, atat pe apa cat si pe
uscat. Ambitios din fire, tarul nu se opreste aici si ordona construrea
unui canal intre Don si Volga, intemeiaza o flota pe Marea Neagra si
ajunge in anul 1700 la portile otomane, oblingandu-i sa capituleze.
Dornic de cunoastere si pasionat de industria navala, Petru I pleaca
in Europa impreuna cu alti 270 de oameni, ascuns sub titulatura de
membru al unei ambasade. Isi ia numele fals de Piotr Mihailov si ajunge
la Brandemburg si Hanovra unde incepe sa studieze fabricile, uzinele,
farmaciile. Invata despre constructia podurilor, morilor de vant si de
apa, canalelor si multe alte lucruri, ce il vor ajuta sa reconstruiasca si sa
reorganizeze batrana si salbatica Rusie. Calatoria prin Europa continua
si Petru pleaca de unul singur la Amsterdam unde se angajeaza ca
simplu lucrator in docuri, pentru a invata cat mai bine detalii despre
industria navala si constructia ambarcatiunilor. Dupa o perioada
petrucuta in Anglia de unde angajeaza peste 500 de muncitori iscusiti
pe care ii aduce in tara, Petru este nevoit sa plece acasa de unde
primea vesti tot mai proaste in legatura cu situatia tarii.
Intors acasa isi pedepseste crunt dusmanii care au organizat revolte
pe timpul sederii sale in Europa si restabileste pentru moment ordinea
in tara.
Aliat cu Polonia si Danemarca Petru declara razboi Suediei, pentru a
incerca recuperarea teritoriilor din jurul Marii Baltice, pierdute de Rusia
cu 50 de ani in urma. Asadar in anul 1700, armata suedeza formata din
doar 8.000 de oameni, condusa de tanarul Carol al XII-lea invinge
armata rusa constituita din 80.000 de oameni. Un esec total pentru
Petru cel Mare.
In perioada urmatoare Suedia ataca Polonia si Saxa si il obliga pe
regele August al II-lea sa renunte la tron. Petru continua campanile spre
nord si in anul 1703 reuseste sa cucereasca teritoriul Estoniei de astazi
si spatiile din vecinatatea raului Neva. Aici Petru I isi pune amprenta
asupra Rusiei pentru totdeauna, reusind sa construiasca intr-o zona
salbatica si mlastinoasa, orasul Sankt Petersburg. Nemultumit de
vechea capitala a tarilor si de obiceiurile primitive, Petru stabileste noi
reguli de vestimentatie in jurul boierilor in noul oras construit.
Regele Suediei Carol al XII porneste in 1708 o campaniei de cuceriere
a Moscovei cu tendinta de a-l indeparta pe tarul Rusiei de la tron.
Pentru prima data Petru reuseste sa isi invinga adversarul in batalia de
la Lesnaia. Il mai invinge o data la Riga si apoi il ataca puternic si il
zdrobeste in batalia de la Poltava din data de 27 iunie 1709. Atunci
oastea condusa de Petru omoara 10.000 de soldati suedezi si
captureaza restul armatei. In urma acestor infrangeri Carol se vede
nevoit sa se refugieze la curtea sultanului Ahmet al II-lea, caruia ii cere
ajutorul pentru o noua campanie impotriva lui Petru. Conflictul se
incheie abia in anul 1721, atunci cand Carol al XII-lea, regele Suediei
este ucis in lupta.
In acelasi an se sfarseste si Marele Razboi al Nordului prin tratatul de
la Nystad. Petru se ocupa tot mai mult de organizarea si dezvoltarea
tarii. Introduce o serie de taxe, reguli si legi noi. Se implica si in educatia
si da ordine stricte cu privire la pregatirea copiilor inca de la varste
fragede in diverse domenii de mare interes.
In 1724 se casatoreste cu Ecaterina, care avea sa il urmeze mai tarziu
la tron, pentru ca singurii posibili mostenitori, fii sai, au murit la varste
fragede. Unul dintre copii a fost omorat chiar la ordinile lui Petru in
1718, deoarece a indraznit sa se impotriveasca si sa puna la indoiala
regulile tatalui sau.
In anul 1725 se termina si constructia palatului Peterhof, cladit in
apropiere de Sankt Petersburg, numia mai tarziu Palatul Versailles al
Rusiei, datorita frumusetii sale.
Avand tot mai multe probleme de sanatate Petru cel Mare cade la
pat la inceputul lunii ianuarie a anului 1725 diagnosticat cu infectie
urinara severa. Legenda spune ca inainte sa moara, la data de 8
ianuarie, Petru a cerut o foaie pe care sa scrie numele celui care il va
urma la tron. A apucat sa scrie doar atat: "Las tronul meu lui…." Si s-a
stins din viata din cauza efortului depus.
Petru cel Mare a murit la varsta de 52 de ani, dupa 42 de ani de
domnie. In toata aceasta perioada a reusit sa realizeze lucruri marete,
de neimaginat pana atunci pentru poporul rus. Raman in urma sa
constructiile de o frumusete rara si orasul Sankt Petersburg de care el a
fost atat de mandru.