Petru cel Mare, Tar al Rusiei, Imparat al Rusiei, Duce de Estonia si Letonia, sunt cateva

dintre titulaturile sub care colosul de 2 metri a condus destinele Rusiei timp de 42 de
ani. In tot acest timp a reusit sa influenteze si sa schimbe pentru totdeauna soarta
tarii sale pe toate planurile.

Se naste la data de 30 mai 1672, fiu al tarului Aleksei Mihailovic si al celei de-a doua
sotii Natalia Narishkina. Pe cand Petru avea doar 4 ani, tatal sau moare, urmandu-I la
tron fiul sau Fiodor in varsta de doar 15 ani, devenit apoi Tarul Fiodor al III-lea. La
data de 27 aprilie 1682 Fiodor moare, fara sa apuce sa isi aleaga urmasul. Poporul se
confrunta cu o situatie foarte grea, aveau de ales ca tar al Rusiei dintre Petru de doar
10 ani sau fratele sau vitreg Ivan, in varsta de 16 ani, incet la minte si plapand.

Tarevna Sofia, sora buna a lui Ivan si sora vitreaga a lui Petru, decide ca ambii sa urce
pe tronul Rusiei, dar la scurt timp il trimite pe micutul Petru inpreuna cu mama sa,
intr-un sat izolat Preobrajenskoe, in apropiere de Moscova. Aici, Petru devine dornic
de cunoastere si invata arta razboiului si diverse mestesuguri in compania altor fii de
boieri.

Ajuns la varsta de 17 ani Petru, se casatoreste cu o fata de rang mijlociu, Evdokia

Lopuhina, la data de 27 ianuarie 1689.

Petru se intoarce la Moscova pe care o gaseste cuprinsa de haos si saracie. Incepe sa

caute solutii pentru redresarea tarii. Intr-una din numeroasele sale rataciri pe strazile
orasului intalneste oameni interesanti si priceputi de la care are multe de invatat.
Olandezul Winnius, scotianul Gordon sau genevezul Lefort incep sa ii explice lui Petru
tainele civilizatiei europene, strategii militare si idei interesante despre dezvoltarea
flotei. Acestia aveau sa ajunga mai tarziu generali ai tarului Rusiei.

Dupa ce Petru preia puterea absoluta a tarii ia ca prima masura oranizarea unei
armate permanente dupa modelul european. Incepe dezvoltarea industriei navale si
instaleaza o flota armata permanenta in Marea Baltica.