REFERAT LA ISTORIE

Elev: Frîncu Maria Loredana

Clasa: a-XII-a D
 PETRU RAREȘ
Petru Rareș (n.1483 – d.3 septembrie 1546 ,Suceava) a fost domn al  Moldovei de două ori, prima dată
între 20 ianuarie 1527  și 18 septembrie 1538 , iar a doua oară între 19 februarie 1541 și 3 septembrie 1546.
A fost fiul natural al lui  Ștefan cel Mare cu o anume Răreșoaia,a cărei existență nu e documentată istoric. A
urmat în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său, având și o parte din calitățile acestuia -
ambiția, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic - dar, fire mai aventuroasă, a făcut și erori, mai
ales în politica externă. Sursele principale care descriu originea lui Petru Rareș sunt Letopisețul lui Grigore
Ureche, O samă de cuvinte a lui Ion Neculce și Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir; în toate
acestea se afirmă că era un fiu natural al lui Ștefan cel Mare cu o anume „Răreșoaia” și că în tinerețe se
ocupa cu „măjeritul” (comerțul cu pește). Există și ipoteza că ar fi făcut parte din familia Cernat, boieri din
Țara de Jos, proprietari ai întinsei moșii ce cuprindea lacul Brateș de lângă Galați, din care ulterior Petru
Rareș va face danii de pescării unor mănăstiri.O altă ipoteză o consideră pe Maria, mama lui Petru Rareș, ca
făcând parte din neamul lui Isaia logofătul de la Baia, din vremea lui Alexandru cel Bun, strămoșul fraților
Toader și Petru, care ar putea fi chiar Petru Rareș și fratele său dinspre mamă,Toader, iar soțul Mariei ar fi
fost urmașul unui boier Bârlă de la Hârlău, cu a cărui familie se înrudea și mitropolitul Grigorie Roșca .
Petru Rareș a ajuns pe tronul Moldovei cu ajutorul micii boierimi, al târgoveților și al răzeșilor (țăranii
liberi),dar și prin voința predecesorului său Ștefăniță Vodă,care,așa cum scria cronicarul Grigore Ureche:
„aflându-se bolnav la Hotin au lăsat cuvântul, că dacă va săvârși el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre
Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareș”. Fapt este că în ianuarie 1527, „boierii și țara”, după detalierea lui
Grigore Ureche, în care rolul eligibil efectiv îl aveau dregătorii din sfatul domnesc, ținând seama de dorința
domnului defunct și luând în considerare dovezile care arătau că „ieste de osul lui Ștefan vodă”, l-au ales
domn al Moldovei pe Petru Rareș. A urmat „ridicarea” sa ca domn, adică ungerea (miruirea) și încoronarea
sa, ceremonia având loc la 20 ianuarie 1527, în cetatea de scaun a Sucevei.Pe plan intern, la începutul
domniei Petru Rareș a avut o atitudine conciliantă față de boierii pribegi din motive politice, permițând
revenirea unora dintre aceștia în țară .
Obiectivele principale ale domniei lui Petru Rares au fost: mentinerea si consolidarea mostenirii lui Stefan si
independenta.În vederea realizarii acestora se amesteca in luptele pentru stapanirea Transilvaniei dintre
Ferdinand de Habsburg si Ioan Zapolya, sprijinindu-l pe acesta din urma. El intreprinde mai multe actiuni
militare in Transilvania, supunandu-i pe sasi si secui si obtine o victorie stralucita asupra trupelor lui
Ferdinand la Feldioara, in 1529. In urma acestor victorii isi sporeste posesiunile din Transilvania, mostenite
de la Stefan, cu altele noi: Unguras, Bistrita, Rodna. Dintre toti, cel mai temut dusman era sultanul Soliman
Magnificul, care se pregateste sa invadeze Moldova. El era al treilea sultan care calca pamantul Moldovei,
dupa Mahomed al II-lea (1476) si Baiazid al II-lea (1484). A opta campanie imperiala (condusa personal de
sultan) avea ca obiectiv indepartarea lui Petru Rares de la conducerea Moldovei si numirea unui alt domn.
Soliman ajunge cu ostile sale la 15 septembrie 1538 sub zidurile Sucevei. Motivele care l-au determinat pe
sultan sa intreprinda campania au fost:Incheierea tratatului de alianta dintre Petru Rares si Ferdinand de
Habsburg indreptat impotriva turcilor;Uciderea lui Aloisio Gritti si a fiilor sai, in urma intelegerii dintre
Stefan Mailath, voievodul Transilvaniei si Petru Rares;Relatiile incordate dintre Moldova si Polonia, aliata
Portii;Refuzul lui Petru Rares de a mai trimite tribut sau de a se prezenta personal la sultan pentru a se
explica;Opozitia boierilor care "il parasc la turci" pe Rares cerandu-le alt domn.Soliman Magnificul a intrat in
campanie impotriva Moldovei.Situatia e cat se poate de critica,dar Petru Rares nu-si pierde cumpatul, ci
pregateste rezistenta, strangand o armata de vreo 70.000 de oameni.Dar,desi s-a straduit sa utilizeze cu
previzibile semne de izbanda tactica de hartuiala si de constrangere a inamicului, sa lupte acolo unde se
impunea, Rares a fost silit sa paraseasca in graba tronul. În acest context, la 9 ianuarie 1541, după primirea
steagului de învestitură din partea sultanului,Petru pornește spre Moldova. Întâmpinat de boieri la Brăila,
Petru îl prinde pe Alexandru Cornea la Galați, unde acesta a fost executat. Principalii trădători din 1538,
boierii Mihu, Trotușanu, Crasnăș și Cozma, au fost prinși în cetatea Romanului și ulterior au fost și ei
executați (la 11 martie 1541), capetele lor fiind trimise sultanului.Petru Rareș a murit la 3 septembrie 1546,
într-o vineri, la miezul nopții (după cum relatează cronicarii).Domnia lui Petru Rareș a reprezentat o epocă
însemnată din istoria Moldovei, cu lumini și umbre, cu ambiții poate prea mari pentru fiul lui Ștefan cel Mare,
care s-a dorit neatârnat față de Poarta Otomană, ceea ce nu i-a reușit întru totul, cât și față de Polonia, ceea ce
i-a izbutit însă pe deplin.
 Petru Rareș,Domn al
Moldovei

Petru Rareș,frescă
în biserică

Bibliografie:1.https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Rare%C8%99
2.http://istoria.md/articol/84/Petru_Rare%C5%9F