Proiect Istorie:

1.Vlad Tepes:
Vlad Tepes s-a nascut in orasul Sighisoara, in Transilvania in 1431, fiind
mai tarziu domnitor al Valahiei. Tatal sau, Vlad Dracul, a fost cavaler in
Ordinul Dragonului, ordin cavaleresc din Estul Europei care avea ca
sunocut pentru intoleranta si cruzimea sa, Vlad era in acelasi timp respectat de
supusii sai pentru campaniile de lupta impotriva turcilor. Era respectat atat ca
luptator cat si ca voievod ce nu tolera nedreptatea, in timpul domniei lui ridicand
cateva manastiri. A fost un erou adulat, dar si temut de poporul lui. Victor Hugo in
"Legende de Siecles", reda felul in care Vlad Tepes a intampinat armata sultanului
Mahomed al-II-lea venita sa cucereasca Tara Romaneasca. Inaintand spre Targoviste,
ostenii armatei turcesti au fost ingroziti de privelistea oferita de Tepes:case arse,
campii parjolite, si fantani cu apa otravita.cop oprirea extinderii Imperiului
Otoman. Atacul de noapte a fost o bătălie între o armată condusă de Vlad Țepeș, domnul Țării
Românești (Valahia) și o armată condusă de sultanul Mahomed al II-lea al Imperiului Otoman,

desfășurată pe drumul dintre Nicopole și cetatea de scaun a Țării Românești, Târgoviște, în noaptea

de 17 iunie 1462. Conflictul s-a declanșat după ce Mahomed, care deja avea relații tensionate cu

Vlad, a prins veste despre alianța acestuia cu regele Ungariei, Matia Corvin, și a ordonat forțelor

sale să îl captureze. Vlad a dejucat acest plan și a invadat Bulgaria.

2. Mihai Viteazul

Mihai Viteazul (n. 1558, Târgu de Floci, Țara Românească – d. 19 august 1601, Turda, Principatul
Transilvaniei) a fost domnul Țării Românești între 1593-1600. Pentru o perioadă (în 1600), a fost
conducător de facto al celor trei state medievale care formează România de astăzi: Țara
Românească, Transilvania și Moldova. Înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a deținut dregătoriile de
bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei.
Figura lui Mihai Viteazul a ajuns în panteonul național românesc după ce a fost recuperată
de istoriografia românească a secolului al XIX-lea,

Războaiele lui Mihai Viteazul

În urma aderării la „Liga Sfântă”, pe 13 noiembrie 1954 Mihai Vitează a pornit o revoltă
antiotomană, cunoscută și sub numele de Războiul cel Lung.

Printre victoriile împotriva tătarilor și turcilor le menționăm pe cele de la Putineiu și de lângă

satul Stănești, care a culminat incendierea Rusciucului (oraș în nordul Bulgariei).

Bătălia de la Călugăreni - 23 august 1595

În încercarea de a opri turci conduși de Sinan Pașa să intre în București, Mihai Viteazul și
armata sa formată din 16.000 de ostași, din care 6.000 erau secui conduși de Albert Kiraly, i-au
atacat pe otomani la Călugăreni pe 23 august 1595.
În urma bătăliei, armata lui Mihai Viteazul a distrus mai multe tunuri și a ucis aproximativ 7.000
de combatanți. Victoria nu a fost, însă, suficientă a-i împiedica pe turci să înainteze spre
București. Bătălia de la Giurgiu

În perioada 27-30 octombrie a avut loc bătălia de la Giurgiu, una dintre cele mai importante
lupte din cariera voievodului.

Înfrângerea suferită de turci la Giurgiu, a fost atât de categorică, încât, Sinan Pașa a fost
destituit, armata otomană a fost obligată să abandoneze aproape 10.000 de prizonieri luați spre
a fi transformați în robi și a pierdut mai multe tunuri. Istoricii spun că în jur de 3000 de turci și-ai
pierdut viața în această luptă.

3. Petru Rares

Petru Rareș (n. 1483 – d. 3 septembrie 1546, Suceava) a fost domn al Moldovei de două ori, prima
dată între 20 ianuarie 1527 și 18 septembrie 1538, iar a doua oară între 19 februarie 1541 și 3
septembrie 1546. A fost fiul natural al lui Ștefan cel Mare cu o anume Răreșoaia, a cărei existență
nu e dPetru Rareș a ajuns pe tronul Moldovei cu ajutorul micii boierimi, al târgoveților și al răzeșilor
(țăranii liberi), dar și prin voința predecesorului său Ștefăniță Vodă, care, așa cum
scria cronicarul Grigore Ureche: „aflându-se bolnav la Hotin au lăsat cuvântul, că dacă va săvârși el,
să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareș”ocumentată istoric

Bătălia de la Obertyn (sau Obertin) dintre Petru Rareș și hatmanul Jan Tarnowski (Ioan
Tarnovschi) a avut loc pe 22 august 1531, după ce Petru Rareș invadase Pocuția în 1530. Aceasta
s-a soldat cu înfrângerea trupelor moldovene și recucerirea Pocuției de către polonezi.
4.Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei în două
rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710 - 1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre
ocupațiile sale diverse s-au numărat cele
de: enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru
al Academiei de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană,
voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru.

Dimitrie Cantemir, (1673 – 1723), este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai istoriei și culturii
românești.

Patron și protector al instituției de învățământ, Dimitrie Cantemir a fost ales de către fondatori ca egidă și
emblemă spirituală datorită activității deosebit de complexe în întreaga sferă a cunoașterii valorilor
culturale și spirituale, datorită rolului său de ambasador constant și asiduu al culturii și valorilor
românești.

Cărturar de formație enciclopedică, Dimitrie Cantemir, este cel mai important promotor al umanismului și
preiluminismului românesc din secolele XVII-XVIII.

Născut la 26 octombrie 1673, ca fiu al Anei Bantăș și al lui Constantin Cantemir, domn al
Moldovei între 1685 și 1693, tânărul principe a beneficiat de o educație complexă și completă, sub
îndrumarea lui Ieremia Cacavelas – învățat, filozof și literat grec – primul dascăl care a sădit în sufletul
învățăcelului său, sămânța cunoașterii. În această perioadă a studiat limbile latină, greacă și slavonă,
(ajungând să stăpânească la un moment dat 14 limbi), noțiunile „artelor liberale”, teologia, strategia
militară și istoria. Dovedește o puternică aplecare spre sinteza și interpretarea cunoștințelor acumulate;
astfel că nu întârzie să elaboreze primele sale lucrări scrise: „Divanul”, ” Metafizica” și „Logica”.
Aflat la Constantinopol, ca și garanție a Moldovei la Înalta Poartă, își continuă studiile la „Academia
Grecească a Patriarhiei”, cunoscând lumea musulmană, înțelepciunea arabă, credințele și limbile
orientale; devenind astfel primul nostru orientalist.

Pătrunzând în mediul ambasadelor marilor puteri Europene, Cantemir a avut prilejul promovării culturii și
spațiului românesc. În Europa, Dimitrie Cantemir a fost repede și definitiv acreditat ca fiind cel mai de
seamă cunoscător al istoriei otomane, ocupând timp de peste un secol, un loc privilegiat în tagma
erudiților.

Dimitrie Cantemir ajunge domn al Moldovei în 1710, iar în timpul scurtei sale domnii încearcă
întemeierea unui stat centralizat domnesc, încheind „Tratatul de Alianță” cu Petru cel Mare și fiind nevoit
astfel, să intervină de partea țarului în războiul ruso-turc.

În urma înfrângerii de la Stănilești, cărturarul este nevoit să se refugieze la curtea lui Petru cel Mare. În
Rusia, Dimitrie Cantemir devine un colaborator apropiat al țarului, sprijinindu-l în acțiunile sale politice.

Redactează, impulsionat de Leibntz, „Descriptio Moldaviae” – operă în care a dezvoltat aceeași concepție
politică pe care o promovase și din postura de monarh. Ca o recunoaștere a valorii operei amintite, la
propunerea filosofului german, Dimitrie Cantemir este ales membru al Academiei Regale din Berlin.