Capitolul 2

EVOLUŢIA GÂNDIRII
MANAGERIALE
 Obiective

Descrierea evoluţiei gândirii manageriale de-a

lungul timpului
Prezentarea principalelor şcoli manageriale
Şcoala Clasică Universală
Şcoala Relaţiilor Umane
Şcoala Cantitativă de Management
Şcoala Factorială de Management
Şcoala Calitativă de Management
Prezentarea tendinţelor viitoare în gîndirea
managerială în sec. XXI
 Quiz:
De când credeţi că vorbim de
MANAGEMENT ca despre o
ştiinţă?
A. Din antichitate
B. Dupa anul 1989
C. De la finele secolullui XIX
 Evoluţia gîndirii manageriale în timp

Conceptul de a-i pune pe alţii la muncă este vechi de

câteva mii de ani.

Exemple: piramidele antice, drumurile romane, bisericile

creştine, zidul chinezesc, etc.

Totuşi, doar de la momentul revoluţiei industriale încoace,

există idei sistematice referitoare la management.

De atunci au apărut şi s-au dezvoltat diverse şcoli de

gândire managerială.
 Evoluţia gîndirii manageriale în timp
(continuare)

A. Şcoala clasică universală

Management ştiinţific-‖one best way‖
Teorii administrative generale - set universal de activităţi
B. Şcoala relaţiilor umane
C. Şcoala cantitativă
Management previzional
Management operational
Managementul sistemelor informaţionale
Teoria sistemelor
D. Şcoala factorială
E. Şcoala calitativă
Abordarea Kaizen
Reengineering-ul
F. În prezent, managementul este o mixtură a abordărilor ştiinţifică
(eficienţă), administrativă (birocraţie), relaţii umane (angajaţii au un
impact tot mai mare asupra organizaţiei) sistemică şi calitativă.
 Bestseller - In search of
Excellence (anii 1980)
Jurnaliştii încep să
investigheze Marea criză economică Lecturi despre calitatea Se iniţiază
Apple Inc.
afacerile firmelor (1929-1933) japoneză premiul
(1977)
Baldrige (1987)

1890 1900 1910 1920 1930 1940 1950 1960 1970 1980 1990

Lipsa forţei de Primul război Al doilea război Mişcări de protest IBM produce PC-ul
muncă mondial (1914-1918) mondial (1938-1945) sindicale (1960-1970) (1981)

Şcoala clasică universală

Şcoala relaţiilor umane

Şcoala cantitativă de management

Şcoala calitativă de management

Şcoala factorială

Abordări moderne în management

 A. Şcoala clasică universală
A fost dezvoltată în UK, Franţa şi SUA, începând cu
revoluţia industrială, când au început să apară noi
probleme legate de complexitatea activităţilor desfăşurate.

Managerii avea probleme în a-i face să muncească pe

angajaţii lor (mulţi dintre ei imigranţi, nevorbitori de
engleză/franceză). De asemenea insatisfacţia în creştere la
locul de muncă era o problemă, astfel încât au început să
fie căutate soluţii.

Drept urmare, s-a dezvoltat teoria managementului,

considerată azi clasică, a găsirii ―celei mai bune căi de
urmat‖ (―one best way‖) pentru conducerea activităţilor.

Această şcoală managerială s-a conturat în două direcţii:

– Management ştiinţific
– Teorii administrative generale
 A 1. Management Ştiinţific
Ramura managementului ştiinţific a apărut ca urmare a
necesităţii de creştere a productivităţii şi eficienţei.

Cercetările s-au concentrat asupra încercărilor de a găsi

cea mai bună cale de a realiza munca ce trebuia făcută prin
examinarea modului în care era realizat procesul de muncă
şi prin analizarea abilităţilor cerute forţei de muncă.

Descrierea divizării procesului de muncă pe faze, operaţii;

identificarea necesarului de timp de muncă, a uneltelor, a
abilităţilor umane

Dezvoltat de: Frederick Taylor, Henry Gantt, Frank şi

Lillian Gilbreth.

Frederick Taylor (1856-1915) este denumit adesea

―părintele managementului ştiinţific‖
 A 1. Management Ştiinţific
(continuare)
“Cea mai bună cale de a realiza munca”

Priveşte muncitorii ca fiind ineficienţi – ei trebuie supravegheaţi

sau forţaţi să muncească

Promovează patru principii:

– 1. Dezvoltarea unei ştiinţe pentru fiecare componentă a muncii
– 2. Selectarea şi motivarea ştiinţifică a lucrătorilor
– 3. Cooperarea activă cu lucrătorii
– 4. Divizarea muncii în mod egal între manageri şi lucrători

Managementul ştiintific (ca denumire) a fost promovat de Taylor

care a folosit metode ştiinţifice de a defini calea cea mai bună de a
realiza munca.

De asemenea, Taylor a introdus perspectiva actuală asupra

eficienţei.
http://en.wikipedia.org/wiki/Scientific_management
 Critici aduse managementului ştiinţific

Nu a reuşit să aprecieze contextul social al muncii şi nevoile mai elevate

ale lucrătorilor.

Managerii au considerat aceste teorii ca interferenţe nedorite în

prerogativele lor manageriale.

Lucrătorii au opus rezistenţă ideilor managementului ştiinţific. În

confesiunile lui Taylor din 1912, acesta spunea că sindicatele nu sunt deloc
necesare.

Fr. Taylor nu a reuşit să înţeleagă diferenţele dintre oameni. Oamenii

sunt diferiţi, nu omogeni.

Fr. Taylor nu a reuşit să recunoască faptul că pot fi bune şi ideile şi

sugestiile lucrătorilor.

Fr. Taylor a văzut lucrătorul ca fiind ineficient, o “anexă a maşinii”.

 ―Maşinarie eficientă‖ – în viziunea
caricaturală a lui Rube Goldberg

Resursa aditionala: Charles Chaplin - Modern Times

https://www.youtube.com/watch?v=DfGs2Y5WJ14
 A 2. Teoriile administrative generale
În timp ce managementul ştiinţific s-a concentrat asupra noţiunii de
productivitate individuală , abordarea administraţiei generale a
privit organizaţia ca pe un întreg.

O mare importanţă a fost acordată mai degrabă dezvoltării de

principii manageriale, decât de metode de lucru.

Principalii contributori ai acestei abordări sunt: Henri Fayol, Max

Weber, Mary Parker Follett, Chester I. Barnard.

Aceşti teoreticieni au studiat fluxurile informaţionale din cadrul

organizaţiei şi au evidenţiat importanţa înţelegerii modului în care
funcţionează organizaţia.
Ei au descris managementul ca fiind un. set universal de activităţi
aplicabil în orice organizaţie.

Ateniţe acordată termenilor: diviziune a muncii, ierarhie clară,

reguli şi relaţii impersonale.
 A. Şcoala clasică universală.
Principii de bază
Henri Fayol (1841-1925) a identificat 14 principii de management :
Diviziunea muncii
Autoritatea
Disciplina
Unitatea de comandă Toţi managerii
Unitatea de direcţie îndeplinesc 5 funcţii:
Subordonarea intereselor individuale • Planifică
Remunerarea • Organizează
Centralizarea • Comandă
Lanţul de comandă • Coordonează
Ordinea • Controlează
Echitatea
Stabilitatea ocupaţională
Initiativa
Spiritul de echipă
Sursa: http://www.12manage.com/methods_fayol_14_principles_of_management.html
 A. Şcoala clasică universală.
Principii de bază - Max Weber
Max Weber a descris un sistem al “Birocraţiei Ideale” ca fiind o teorie de
administraţie generală bazată pe sisteme de autoritate legal-raţională:

• Autoritatea ierarhică şi legal-raţională – organizaţiile trebuie să apară ca

fiind raţionale şi să câştige astfel legitimitate pentru a avea acces la resurse, a
fi susţinute şi a inspira incredere. Autoritatea de a da dispozitii pentru
indeplinirea acestor îndatoriri e distribuita într-un mod stabil si strict
delimitată de regulile privind mijloacele coercitive care sunt la dispozitia
functionarilor.
• Selecţia riguroasă – sunt angajate doar persoane calificate pentru a ocupa
un anumit post
• Existenţa regulilor formale (oficiale) – sunt importante regulile scrise,
adoptate oficial
• Impersonalitatea măsurilor punitive – toţi angajaţii sunt trataţi egal când
greşesc; se pedepreşte greşeala şi nu omul
• Orientarea în carieră – organizaţia trebuie să ofere căi clare de promovare
 B. Şcoala relaţiilor umane
A apărut la începutul sec. XX, o dată cu primul război
mondial şi cu criza de supraproducţie.
Atenţie acordată faptului că munca este realizată de oameni.
Şcoala relaţiilor umane mai este denumită şi şcoala
comportamentală, deoarece studiază comportamentul uman
în procesul de muncă. Teoreticienii acestei şcoli credeau că
o mai bună înţelegere a comportamentului uman, a
motivaţiilor umane, a conflictelor, aşteptărilor, precum şi a
dinamicii grupului conduc la îmbunătăţirea productivităţii.

Principalii contributori: Elton Mayo, Abraham Maslow,

Frederick Herzberg, Douglas McGregor şi David
McLelland.
 C. Şcoala cantitativă de management
În timpul celui de-al II-lea război mondial, matematicieni,
fizicieni şi alţi oameni de ştiinţă au lucrat împreună la
rezolvarea diferitelor probleme militare.

Şcoala cantitativă de management este unul dintre

rezultatele cercetărilor din timpul celui de-al doilea rozboi
mondial.

Abordarea cantitativă a managementului presupune

folosirea tehnicilor cantitative (din discipline precum
statistica, modelarea matematică, teoria informaţiei şi
simularea cu ajutorul calculatorului) pentru îmbunătăţirea
deciziei manageriale.
 C. 1. Management previzional
Această ramură a şcolii cantitative de management a apărut
din necesitatea de a rezolva probleme legate de al doilea
război mondial. Drept urmare, managerii foloseau modele
pentru a descoperi cea mai bună cale de a rezolva o
problemă – economisind bani şi timp.

Managerii au folosit în acest scop câteva aplicaţii :

Previziuni matematice – care i-au ajutat să facă proiecţii în timp ale

unor variabile folosite în procesele de planificare.

Modele de stocare – care i-au ajutat să controleze stocurile cu

ajutorul unor modele matematice şi să ştie când să lanseze în
fabricaţie o nouă serie de produse .

Teoria cozilor de aşteptare - care i-a ajutat să aloce serviciile

oamenilor sau ale maşinilor cu scopul de a minimiza timpii de
aşteptare ai clienţilor, precum şi costul serviciilor.
 C. 2. Management operaţional
Managementul operaţional se concentrează asupra standardizării
bunelor practice în conducerea operaţiilor în cadrul organizaţiilor,
precum şi asupra gestionării proceselor de transformare a materialelor,
muncii şi capitalului în produse/servicii utile.

Astăzi, managementul operaţional acordă atenţie conceptelor de

calitate, concurenţă şi servicii pentru client.

Procesul începe acordând atenţei nevoilor clienţilor :

Ce doreşte clientul ?
Unde doreşte clientul ?
Când doreşte clientul ?

Pe baza răspunsurilor la aceste întrebări, managerii alocă resursele şi

întreprind acţiunile necesare pentru a veni în întâmpinarea nevoilor
clienţilor.
 C. 3. Managementul sistemelor
informaţionale
Managementul sistemelor informaţionale este cea mai
recentă ramură a şcolii cantitiative de management.

Un sistem de management al informaţiei organizează

datele trecute, prezente şi previzionate (provenite atât din
surse interne, cât şi externe) în informaţii utile, care apoi
sunt puse la dispoziţia managerilor de pe toate nivelele
organizaţionale.

Sistemul informaţional este de asemenea capabil să

organizeze datele în formate utile şi accesibile.

Drept urmare, managerii pot identifica rapid alternativele

decizionale, le pot evalua folosind foi de calcul (Excel),
pot folosi scenarii de tip ―what-if‖ şi, în final, pot selecta
cea mai bună alternativă pe baza acestor răspunsuri.
 C. 4. Teoria sistemelor
Un sistem este un set de elemente inter-relaţionate care
funcţionează ca un întreg. O organizaţie este un sistem
compus din patru elemente:
Intrări — resurse materiale, umane, informaţionale, financiare
Procese de transformare — procese technologice şi manageriale
Ieşiri — produse sau servicii
Feedback — reacţii din mediu

Această interpretare a adus o schimbare importantă asupra

modului în care managementul a abordat studiul
organizaţiilor.

Termeni-cheie: sistem deschis, sistem închis, subsistem,

entropie, sinergie, auto-reglare.
 D. Şcoala factorială de management
Această şcoală evită argumentele modului clasic de
gândire (―unica şi cea mai bună cale de...‖), recunoscînd
faptul că de la caz la caz există contexte situaţionale
diferite, care necesită răspunsuri diferite.

De aceea, nu presupune aplicarea unor principii universal

valabile pentru orice situaţie. Această şcoală recunoaşte
extraordinara importanţă pe care o are performanţa
managerială individuală într-o situaţie dată.

Abordarea acestei şcoli este dependentă de conceptele de

experienţă şi judecată personală ale managerului într-un
mediu organizaţional dat.

Managerii cu o astfel de abordare au o viziune flexibilă,

bazată atât pe teorie, cât şi pe practică şi evaluează multe
opţiuni pentru a putea rezolva o problemă.
 E. Şcoala calitativă de management
Şcoala calitativă de management este un concept cuprinzător
referitor la conducerea organizaţiilor, al cărei scop este îmbunătăţirea
continuă a performanţelor, prin concentrarea asupra nevoilor
stakeholderilor (acţionari, manageri, angajaţi, clienţi, stat).

Organizaţiile au relaţii complexe cu clienţii şi furnizorii.

Scopul principal este satisfacerea nevoilor clienţilor – scop care se

presupune a fi şi cheia supravieţuirii şi dezvoltării organizaţiei.

Îmbunătăţirea continuă a produselor şi serviciilor.

Angajaţii lucrează în echipe.

Dezvoltarea de relaţii de transparenţă şi încredere reciprocă.

Abordări : Kaizen şi reengineering

 E. 1. Abordarea Kaizen

Kaizen – concept împrumutat din cultura

japoneză, reprezintă angajamentul de a a munci
continuu pentru îmbunătăţirea calităţii.

Cea mai bună cale pentru aceasta este o organizaţie

în care oamenii acordă o prioritate foarte mare
învăţării.

Oricine din organizaţie poate participa în acest

proces, prin identificarea de oportunităţi de
îmbunătăţire, prin testarea unor noi abordări, prin
recomandarea de schimbări
 E. 1. Abordarea Kaizen

Modelul
Eliminarea 5S Standardizare
risipei

îmbunătăţirea
individuală

personală
Disciplina
în echipă

Cercurile

calităţii
Munca

calităţii
Etica
Modelul “5 S”

Self- Autodisciplinează-te
Discipline Standardizează
Sortează
Indreaptă
Curăţă
 E. 2. Reengineering

Reengineering = reproiectarea radicală a proceselor de

afaceri pentru a atinge îmbunătăţiri semnificative ale
costurilor, calităţii, serviciilor şi rapidităţii servirii

Reengineering-ul pp. că fiecare angajat şi manager privesc

cu atenţie la toate aspectele operaţionale ale organizaţiei şi
că pot găsi modalităţi de a reconstrui sistemul
organizaţional pt. a-i îmbunătăţi eficienţa, a identifica
aspectele redundante şi a elimina risipa pe orice cale.

Reengineering-ul nu e uşor de aplicat, nu e ieftin, dar

organizaţiile care l-au adoptat au înregistrat rezultate
remarcabile.
 F. Managementul în viitor

Abordările managementului modern se bazează pe

abordările clasică, a resurselor umane şi cantitativă,
discutate anterior, deoarece fiecare are partea sa de
contribuţie la rezolvarea problemelor manageriale .

Mediul de afaceri a devenit tot mai dinamic şi mai global,

de aceea se cer a fi extinse abordările din trecut şi găsite
altele noi.

Principalii contributori: P. Drucker, M. Porter, G. Hofstede

 Termenii cheie care ar trebui luaţi în considerare pentru
management în sec. XXI se referă la următoarele aspecte:

Angajamentul de a veni 100% în întâmpinarea nevoilor

clientului pe baza principiilor şcolii calitative şi a îmbunătăţirii
permanente a operaţiunilor.

Economia globală este azi dramatic influenţată de marile

organizaţii, există numeroase oportunităţi de a învăţa, din practica
altor ţări, noi căi de a conduce organizaţiile.

Organizaţiile trebuie să reinvestească în cel mai de preţ activ al

lor, oamenii. Dacă organizaţiile nu-şi mai pot permite să angajeze
oamenii pe viaţă, atunci trebuie să le promită măcar dezvoltare
personală în interiorul organizaţiei.

Managerii trebuie să exceleze în leadership , să execute o mulţime

de roluri diferite.