Management

Prof.univ.dr. Cezar-Petre Simion

Etimologia termenului management

manus
to manage management
(latină)
Idei şi practici de Management apărute de-a lungul timpului
5000 ÎC Sumerienii Păstrarea evidenţelor

4000-2000 ÎC Egiptenii Planificare, organizare, control. Cereri scrise.

1800 ÎC Hammurabi Control şi documentaţie scrisă
600 ÎC Nabucodonosor Sporuri salariale, controlul producţiei
500 ÎC Sun Tzu Strategie
400 ÎC Xenophon Managementul ca artă distinctă
400 ÎC Cyrus Relaţiile umane şi studiul mişcărilor
175 Cato Fişe de post
284 Diocletian Delegarea autorităţii
1418 Barbarigo Structuri organizatorice
1436 Veneţienii Numerotare, standardizare, interschimbabilitate
1500 Sir Thomas Morus Critica managementului slab

1525 Machiavelli Coeziune, putere şi leadership

 De ce avem nevoie de manageri azi
Atunci Acum

Se lucra în asociaţii
Se lucrează în fabrici
familiale

Muncitori care făceau

Muncitori specializaţi
de toate

Grupuri mici, care se

Grupuri mari
organizau singure

Loturi mici de produse Producţie standardizată

unice de masă
 Apariţia Managementului Științific

Managementul ştiinţific

 Studii şi teste asupra metodelor

pentru a le identifica pe cele mai bune
sau eficiente

Managementul empiric

 Nici o procedură sau standard

 Nu se urmăreau îmbunătăţirile
 Evoluţia Științei Managementului
Punctele de vedere convergente au
generat de-a lungul timpului şcoli de
management:

Şcoala Şcoala
clasică. cantitativă.

Şcoala Şcoala
relaţiilor sistemică.
umane.
 Școala clasică (începutul sec.XX)
Contribuții esențiale
crearea fundamentelor
managementului ca știință;
identificarea funcțiilor
managementului;
accentul pus pe funcția de organizare
și pe funcțiunea de producție;
preocuparea pentru formularea unor
principii universal valabile.
Limite
concepte mai potrivite pentru organizațiile
stabile și simple din trecut decât pentru
organizațiile complexe și dinamice din
prezent;
proceduri și principii descrise ca fiind
universale dar care nu sunt valabile în
diferite situații particulare;
tratarea factorului uman mai degrabă ca
un instrument și nu ca o resursă
importantă a organizației.
 Reprezentanți

Henry Fayol

Frederick Winslow Taylor

Frank și Lilian Gilbreth

Henry L.Gantt

Henry Ford
 Frederick W. Taylor
Frederick Taylor este
recunoscut astăzi ca
“părintele managementului
ştiinţific.”
Citat: “Pot spune, fără cea mai
mică ezitare, că ştiinţa creării
fontei este atât de complexă
încât omul care este fizic capabil
să creeze fonta şi alege asta ca
şi ocupaţie este rareori capabil
să înţeleagă ştiinţa creării
1856-1915 fontei.”
 Școala relațiilor umane
(deceniile 3 și 4 ale sec.XX)

Contribuții esențiale Limite importante

• focalizarea atenției managerilor • imposibilitatea unor predicții
asupra problemelor legate de exacte a comportamentului uman
factorul uman; datorită complexității sale;

• acordarea unui rol important • existența unor concepte

motivării și dinamicii grupurilor vehiculate intens teoretic dar care
nu au fost puse în practică
• amplificarea rolului acordat datorită atitudinii unor manageri;
delegării și descentralizării;

• accentul pus pe managementul • focalizarea excesivă pe resursa

participativ și pe elementele de umană din cadrul organizației.
natură informală;
 Abraham Maslow
• Maslow a revoluţionat
psihologia (şi managementul)
prin ierarhizarea nevoilor
umane
• Orientat spre studiul
persoanelor “complet
1908-1970 funcţionale” spre deosebire de
Freud
Elton Mayo şi Studiile Hawthorne
 Școala cantitativă
(după al doilea război mondial)

Contribuții esențiale Limite

• utilizarea și adaptarea
instrumentarului matematic și  tendința de a simplifica și restricționa
statistic la cerințele teoriei și practicii fenomenele cercetate la cerințele
manageriale; impuse de instrumentarul matematic
• grad superior de fundamentare a utilizat;
deciziilor manageriale;
• facilitarea exercitării funcțiilor de
previziune și organizare;  focalizarea pe aspecte cantitative și
• amplificarea utilizării calculatorului în neglijarea aspectelor calitative ale
soluționarea problemelor de fenomenelor cercetate.
management;
• creșterea caracterului aplicativ al
teoriei manageriale.
Reprezentanți
A.Kaufmann

J. Starr

E. Kamenitzer

R. Riffa

W. E. Deming

J. Juran
 W. Edwards Deming
• Controlul statistic al calităţii
• Lansarea TQM
• Misiunea companiei
• Relaţii de business bazate pe
altceva decât preţul cel mai
bun
• Premiul Japonez pentru 1900-1993
Calitate “Deming”
 Joseph Juran
• Adaptarea principiului lui
Pareto
• Adăugarea dimensiunii
umane controlului calităţii
• 16 cărţi traduse în 20 de
limbi
• 4 copii, 9 nepoţi, 10
strănepoţi
1904-2008
• Născut în Brăila, România!
 Școala sistemică
(deceniul șapte deceniul XX)

Contribuții esențiale Limite importante

tratarea organizației ca sistem și a
funcțiunilor sale ca subsisteme;
conceptul de organizație –
sistem nu este încă suficient de
abordarea procesului de management în bine conturat;
ansamblul său;

folosirea unor principii, concepte și metode

din alte științe într-o manieră
interdisciplinară integratoare;
Concepte noi precum flexibilitatea și
autoreglarea;
imposibilitatea de a specializa
personalul organizațiilor în atât
de multe domenii pentru a
cunoaște metodele și tehnicile
specifice
 Reprezentanți principali
Peter Drucker

Herbert Simon

Igor Ansoff

Henry Mintzberg

Michael Porter

John Child

Jay Wright Forrester

 Peter Drucker
• Descentralizare
• Predicţii asupra dispariţiei
muncitorilor de tip “blue
collar”
• Scepticism privind teoria
macroeconomică
• Importanţă acordată
sectorului non-profit
1909-2005
• “A acţiona fără a gândi este
cauza oricărui eşec”
 Michael Porter
• Autoritate în domeniul
strategiei
• Cinci forţe care
determină atractivitatea
unei pieţe
• Lanţul valorii Născut 1947
 Definiţii ale Managementului
• Student anonim : “Managementul
este...”
 Ce este managementul?

• Știință
• Artă
• Disciplină de studiu
• Activitate practică (profesie)
• Centru de decizie
Managementul ca știință și ca artă

Managementul ca știință -
studiul proceselor de
management din cadrul Managementul, ca artă -
organizațiilor de orice utilizarea calităților
natură în scopul personale (intuiție, talent,
descoperirii de noi experiență) ale
concepte, reguli, sisteme, conducătorului în procesul
metode și tehnici specifice de management.
sau perfecționării celor
existente.
 Managementul

Managementul, ca disciplină de studiu - ansamblul cunoștințelor acumulate

pe baza publicațiilor de specialitate și a practicii manageriale care sunt
transmise generațiilor viitoare prin intermediul sistemului educațional.

Managementul ca activitate practică -desfășurarea procesului de

management, în alocarea și utilizarea resurselor organizației, astfel încât
obiectivele organizației să fie atinse în condiții de eficacitate și eficiență.

Managementul, ca un centru de decizie - persoana sau grupul de persoane

care exercită funcţiile managementului.
Management

“aptitudinea de a atinge obiective

predeterminate cu şi prin cooperarea
voluntară şi efortul altora”
 Procesul de management
• Proces?
• Proces de execuţie?
• Proces de management?
– Exercitate de manageri sau de
persoane desemnate de ei;
– Acţiunile specifice lui se grupează
în câteva categorii numite funcţii.
• Rezultatul procesului de management
este decizia managerială.
 Funcţiile managementului

• Prima oară definite de Henri Fayol

• Acum ele sunt:
1. Previziune
2. Organizare
3. Coordonare
4. Antrenare
5. Control
1841-1925
 Previziunea & Organizarea
• Previziunea – totalitatea proceselor
prin care se stabilesc obiectivele
organizației și ale componentelor
acesteia, resursele implicate, precum
și modalitățile de realizare a
obiectivelor.
• Organizarea – stabilirea proceselor de muncă
necesare pentru îndeplinirea obiectivelor fixate
prin previziune, precum și delimitarea lor la
nivelul componentelor organizației
 Coordonarea & Antrenarea
• Coordonarea – totalitatea proceselor prin care se
armonizează deciziile și acțiunile personalului
organizației, în contextul organizatoric creat pentru
atingerea obiectivelor.

• Antrenarea - totalitatea proceselor prin care

managerii determină personalul organizației să
contribuie la îndeplinirea obiectivelor
previzionate, pe baza factorilor motivaționali.
 Controlul
• totalitatea proceselor prin care se măsoară
rezultatele obținute, se compară cu
obiectivele previzionate, se determină
abaterile pozitive sau negative și se adoptă
măsuri pentru eliminarea celor negative și
generalizarea celor pozitive.
 Managerul
• persoana care exercită funcțiile managementului pe
baza autorității formale cu care a fost învestită;

• În funcție de nivelul ierarhic există:

– manageri de nivel inferior,
– manageri de nivel mijlociu
– manageri de vârf (managementul superior al
organizației)
Rolurile managerilor
(Henry Mintzberg)
 Organizația
• reprezintă o reuniune de două sau mai multe
persoane care au în vedere realizarea unui
scop comun.
 Firma (întreprinderea)

• reprezintă o reuniune de două sau mai multe

persoane care realizează produse, servicii sau lucrări
destinate vânzării cu scopul de a obține profit.
 Mediul ambiant al organizației
• totalitatea factorilor economici, tehnici și
tehnologici, social-culturali, politici, naturali și
de management care influențează
desfășurarea activității organizației și/sau sunt
influențați de către aceasta.

• are două componente:

• mediul ambiant extern (macromediul și micromediul);
• mediul intern (proprietarii, managerii, angajații și
cultura organizațională)
 La ce se referă leadershipul?
A conduce oameni

A influența oameni

A comanda oameni

A ghida oameni
 Funcțiile leadership-ului
• Activarea interacțiunii grupului.
• Menținerea unei interacțiuni eficiente:
• Focalizarea pe obiective;
• Echilibrul participării membrilor grupului la activitate.
• Asigurarea satisfacției membrilor grupului în urma participării.
• Managementul conflictelor – necesitatea cunoașterii de către lider
a momentelor în care intervenția sa este necesară sau, din contră,
inoportună pentru rezolvarea unor conflicte apărute în interiorul
grupului.
• Construcția grupului și asigurarea coeziunii – cunoașterea de către
lider a modului de participare diferit, calitativ și cantitativ, al fiecărui
membru al grupului, în funcție de personalitatea fiecăruia.
• Încurajarea grupului în direcția perfecționării proprii – se
realizează prin stimularea autoevaluărilor și focalizarea pe procesele
ce se desfășoară în grup, în scopul îmbunătățirii performanțelor,
atât individuale cât și ale întregului grup.
 Sursele puterii

Sursele puterii recunoscute de literatura de

specialitate cuprind:
– Puterea legitimă, determinată de poziția ierarhică;
– Puterea de recompensare și cea coercitivă –
liderul formal;
– Puterea exemplului personal;
– Puterea profesională;
– Puterea informației.
Putem influența oamenii apelând la:
• Rațiune – folosirea situațiilor, evenimentelor, proceselor și a
datelor și informațiilor ce se reflectă pentru dezvoltarea
argumentelor logice.
• Prietenie – căutarea sprijinului, folosirea măgulirii, crearea
bunăvoinței.
• Coalizare – mobilizarea altora în cadrul organizației.
• Cădere la învoială – negocierea pe baza folosirii
recompenselor.
• Agresivitate – folosirea abordării directe și în forță.
• Autoritate superioară – câștigarea sprijinului autorităților
superioare ale ierarhiei pentru sporirea „greutății” cererilor.
• Sancționare.
 Stiluri de leadership

1. LIDERUL AUTOCRATIC

• toate politicile sunt determinate responsabil;

• tehnicile și etapele de lucru sunt dictate una câte
una de către autoritate;
• responsabilul îi impune fiecăruia sarcina de lucru;
• responsabilul „personalizează” criticile și elogiile.
 Stiluri de leadership

2. LIDERUL DEMOCRATIC

• toate politicile dau naștere la discuții și decizii de grup;

• desfășurarea etapelor este fructul discuțiilor de grup;
• autoritatea propune tehnici, identifică mai multe posibilități, dar
alegerea este a grupului;
• membrii grupului pot lucra cu cine vor, repartiția sarcinilor este
discutată în grup;
• responsabilul este obiectiv și funcțional; se străduiește să fie un
membru egal al grupului, evitând să ocupe un loc mai mare.
 Stiluri de leadership

3. LIDERUL LAXIST

• libertate completă lăsată oricărei decizii de grup sau individuală,

fără ca responsabilul să intervină;
• autoritatea procură anumite instrumente grupului și furnizează
informații la cerere; nu ia însă inițiativa de a participa la discuții;
• autoritatea se abține de la a participa la repartiția sarcinilor între
colegii de lucru;
• autoritatea face rar comentarii asupra activităților membrilor; ea
nu intervine decât la solicitate, nu încearcă să evalueze sau să
regleze cursul evenimentelor.
Cum arată un lider?
Teorii asupra trăsăturilor liderului

Liderul
Caracteristici ( selectiv )

fizice psihologice

energie ● agresivitate
aparenţă ● creativitate
vârstă ● dominanţă
înălţime ● obiectivitate
greutate ● integritate
● încredere de sine
 Managerul are ca atribuții...
• Planificare și stabilire de bugete;
• Stabilirea ordinii de zi;
• Stabilirea orarelor;
• Alocarea de resurse;
• Organizarea personalului;
• Furnizarea structurii necesare;
• Plasarea locurilor de muncă;
• Stabilirea normelor și procedurilor;
• Controlul și rezolvarea de probleme;
• Stimularea dezvoltării;
• Generarea de soluții creative;
• Adoptarea de măsuri corective.
 Liderul se ocupă de regulă cu...
• Stabilirea direcției;
• Crearea unei viziuni;
• Clarificarea imaginii de ansamblu;
• Stabilirea strategiilor;
• Alinierea oamenilor la viziune;
• Comunicarea viziunii;
• Amplifică angajamentul față de viziune;
• Construiește echipe și coaliții;
• Motivează și inspiră;
• Inspiră și transmite energie pozitivă;
• Împuternicește oamenii.