Proiect de cercetare la unitatea de curs

,,FMO”, cu tema:
,,Esența managementului; managerii si rolul lor”

A elaborat studenta grupei CT21R, Guțu (Bologa) Sorina

 Introducere
Baza obiectivă a apariției și dezvoltării
managementului a constituit-o activitatea
comunităților umane, managementul fiind un
proces de orientare a activității oamenilor în scopul
realizării unor obiective. Abia la începutul secolului
XIX-lea managementul a început să fie considerat ca
o activitate distinctă, desfășurată pe diferite niveluri
ierarhice.
 1. Definirea managementului
Managementul înseamnă procesul de realizare
eficientă și eficace, prin planificare, organizare,
coordonare și control a unor lucruri prin și cu alți
oameni, în vederea atingerii obiectivelor
organizaționale.
 Activitat
e

Un grup
Managementu
Artă de
l persoane

Știință
 Artă
• Bazat pe calități personale,
intuiție, talent, capacități de
reacționare, măiestrie, bun simț.
• Observarea evenimentelor și
acumularea experienței.
• Folosirea în mod exclusiv a
experienței.
• Rezolvarea problemei dupa
metoda încercărilor și erorilor.
• Orientarea prioritară pe termen
scurt.
• Informație limitată.
Știință
• Bazat pe calități personașe și
cunoașterea realității cu
mijloace științifice.
• Analiza proceselor, identificarea
principiilor și legităților.
• Corelarea experienței cu
cercetarea
• Analizarea completă a acțiunilor
diverse factorilor de influență.
• Informație completă și
complexă.
 Antrenarea și
Organizarea
coordonarea

Planificare Controlul
a
Funcțiile
managementului
2. Evoluția conceptuală a
managementului
 F. W. Principiile Științifice ale
Taylor Managementului (1911)
Școala
clasică Max Întemeietorul managementului
Weber birocratic

Henry Evidențierea pentru prima dată

Fayol funcțiile întreprinderii

Elton Investigarea comportamentului uman

Mayo
Mary Parker Importanța abordării echipei de
Follett muncă în studiile de management
Principalele școli Școala Abraham
relațiilor Conceptul de ,,ierarhie a nevoilor”
ai Maslow
managementului umane
Frederick I. Împărțirea factorilor în: factori igienici
Herzberg și motivatori

Herbert A. Dezvoltarea teoriei deciziei

Simon
Peter F. Lucrarea ,,Practica în management”
Drucker (1954)
Managementul Henry Lucrarea ,,Puterea organizației în
modern Mintzberg interiorul și în jurul ei” (1983)

Kenichi
Ohmae
Publicația ,,Economistul”

Alex F.
Osborne
Creatorul ,,brainstorming”

Principiile lui Taylor
• Înlocuirea metodelor tradiționale,
bazate pe experiență, prin metode
științifice, fundamentate pe analiza
tuturor elementelor producției,
structurilor, proceselor și
mecanismelor;
• Selectarea salariaților pe baza unor
metode fundamentate în mod
științific;
• Antrenarea și instruirea salariaților;
• Colaborarea între salariați și
administrație în scopul aplicării unor
principii de organizare științifică a
întregii activități;
• Diviziunea muncii intelectuale și
fizice;
• Amplificarea conținutului economic
al activității personalului tehnic;
• Analiza procesului de muncă prin
descompunerea în elemente
componente;
• Evidența strictă a timpului de muncă
și normarea muncii;
• Unificarea și standardizarea S.D.V-
urilor și proceselor tehnologice;
• Controlul tehnic al operațiilor
tehnologice;
• Aplicarea salarizării în acord pe baza
unor indicatori specifici;
• Stricta delimitare între funcțiile de
conducere și cele de execuție.
Principiile lui Fayol
• Diviziunea muncii;
• Autoritatea;
• Disciplina;
• Unitatea de comandă;
• Unitatea de direcție;
• ierarhie a autorității;
Subordonarea intereselor
individuale față de cele
organizaționale;
• • Ținerea unei arhive stricte pentru o
Remunerarea;
• Centralizarea;
• Comenzile;
• Echitatea;
• Stabilitatea personalului;
• Inițiativa;
• Spiritul de echipă.
Principiile lui Weber
• Munca va fi divizată și vor fi clar
definite autoritatea și
responsabilitatea celui care trebuie
să intervină pentru a da ordine;
• Posturile sunt oorganizate într-o
• Toate actele administrative și
deciziile vor fi emise numai în scris;
perioadă cât mai mare de timp;
• Managerii vor stabili reguli și
proceduri ferme;
• Regulile sunt impersonale și vor fi
aplicare, în mod identic, tuturor
salariaților.
Principiile lui
Herzberg
• Motivarea personalului și
îmbunătățirea climatului de muncă;
• Evitarea superspecializării serviciilor
și a personalului;
• Constituirea echipelor de lucru în
funcție de preferințele reciproce;
• Acordarea unei importanțe oficiale
echipei sau grupului de muncă
pentru creșterea gradului de
cooperare;
• Înlocuirea autorității oficiale cu
autoritatea reală.
3. Managerii: rolurile și nivelele de
conducere
Managerii, ca persoane investite cu autoritate și responsabilitate decizională privind
folosirea eficientă a principalelor resurse ale organizației, exercită atribuții de planificare,
organizare, coordonare-antrenare, control, fiind situați pe diferite niveluri ale piramidei
ierarhice.
 Man
ageri
supe
riori

Managerii mijlocii

Managerii de primă linie

Pentru îndepliniresa responsabilităților, oricărui manager, de la
directorul general sau președintele unei mari companii
multinaționale până la șeful unui compartiment dintr-o formă mică,
îi sunt necesare 3 categorii de aptitudini:

Aptitudini • Constau în capacitatea managerilor de a asigura orientarea

strategică a organizației, ca un tot unitar, în acord cu misiunea și

conceptuale obiectivele stabilite, de a formula și implementa strategii eficiente și

eficace.

Aptitudini • Permit crearea unui climat favorabil cooperării și comunicării

deschise între componenții grupurilor de lucru, precum și

umane armonizarea intereselor individuale cu interesele de grup și cele

organizaționale.

Aptitudini • Sunt date de totalitatea cunoștințelor profesionale de specialitate pe

care managerul este capabil să le aplice în efectuarea unor activități

profesionale concrete sau în îndrumarea personalului din subordine, care execută

aceste operații și are nevoie de sprijinul managerului.
 1.Reprezentant
oficial

Rolurile 2.Lider
interpersonale
3.Persoană de
legătură

1.Observator
activ

Rolurile Rolurile
2.Difuzor de
informaționale
managerilor informații

3.Purtătot de
cuvânt

1.Întreprinzător
Roluri
decizionale
2.Regulator de
perturbații

3.Distribuitor de
resurse

4.Negociator
 Managerii sunt
răspunzători
pentru
activitatea lor și
a
subordonaților.
Reprezintă un
simbol în Asigură un
relațiile cu echilibru între
proprii salariați, scopurile și
în cele cu clienții prioritățile aflate
și cu partenerii în competiție.
de afaceri.

Caracteristicile
activităților
managerilor
Aplică un stil
adecvat fiecărei
situații în parte
și asigură Gândesc analitic
suportul și conceptual.
motivațional al
grupurilor de
salariați.

Acționează ca
mediatori.
4.Diferența dintre manager și antreprenor
Termenul antreprenor – de economistul francez R. Cantilon – persoana care
Își asumă riscul legat cu organizarea noii întreprinderi sau elaborarea unei
idei, tip de producție sau servicii noi propuse societății. Deoarece
antreprenorul activ participă la formularea obiectivelor întreprinderii și o
gestionează la etapa inițială el poate fi considerat manager.
Însă așa caracteristici ca riscul personal, dorința a lucra intensiv, reacția rapidă
la posibilitațile financiare – calitățile unui bun antreprenor, nu obligatoriu
demonstrează capacitatea persoanei respective a conduce efectiv pe măsura
creșterii organizației – pot lipsi înclinațiile și capacitățile execuției eficiente a
funcțiilor manageriale – e necesară atragerea managerilor.
Însă organizația ce activează într-un mediu dinamic nu poate aștepta
schimbările și apoi a reacționa la ele. Managerii ei trebuie să posede un spirit
antreprenorial.
Mulțumesc pentru atenție!