 Reprezentanţi:

 Frederick Taylor (managementul ştinţific)

 Henry Fayol (management universal)
 Max Weber (modelul birocratic)
 Luther Gulick (management administrativ -
POSDCORB)
 “ONE BEST WAY”

 Creşterea productivităţii prin studiul ştinţific al
muncii – studii timp-miscare (cât se poate face într-o
anumită perioadă de timp şi cum)
 Principii:
 Studiu ştiinţific al muncii
 Selecţia stiinţifică a personalului – cel mai potrivit om
pentru post
 Dezvoltarea şi educarea (instruirea) stiintifică a
personalului
 Cooperare strânsă între management şi muncitori:
 Specializare şi diviziunea muncii (între planificare şi
execuţie)
 Standardizarea muncii (identificarea celei mai eficiente
metode de realizare a unei sarcini şi reducerea acestei
metode la operatii standard si standarde de performanţă)
 Recompensare/sancţionare în funcţie de performanţele
individuale (presupune măsurarea performanţelor)
 Planificarea şi controlul operaţiilor de catre experţi
folosind metode stiinţifice (sarcina conducerii)
 Sistem de organizare bazat pe autoritate legal-
raţională
 Diviziunea muncii şi specializare
 Autoritate ierarhică
 Reguli şi proceduri impersonale
 Utilizarea documentelor scrise
 Personal specializat care ocupă funcţia pe viaţă
(sistem carieră şi continuitate)
 Funcţiile managementului:
 Prevedere/planificare
 Organizare (structura org.)
 Comanda (obiective)
 Coordonare
 Control
1. Diviziunea muncii
2. Unitatea de comanda (un singur superior direct)
3. Unitatea de conducere
4. Ierarhia
5. Ordine organizaţională (toata lumea la locul potrivit, cu sarcina potrivită)
6. Autoritate şi responsabilitate (dreptul de a da ordine şi de a aplica sancţiuni)
7. Centralizare a procesului decizional
8. Disciplina (obligaţia de a respecta angajamentele asumate)
9. Subordonarea interesului individual celui general
10. Echitatea: tratarea amabilă şi corectă a angajaţilor pentru a obţine loialitatea
acestora
11. Stabilitatea personalului
12. Remunerarea personalului conform performanţelor
13. Iniţiativă: încurajarea initiţiativei individuale, ca factor motivaţional
14. Spiritul de corp: asigurarea coeziunii interne a personalului

Aceste principii sunt adevaruri universal valabile care pot

ghida orice manager din orice organizatie
1. Planificare
2. Organizare
3. Staffing (recrutare şi selecţie a personalului)
4. Directing (conducere)
5. Coordonare
6. Raportare
7. Bugetare
 Universalism excesiv
 Sisteme mecanistice de management
 Nu acordă atenţie laturii informale a organizaţie
 Resursa umană e tratată ca un mijloc de producţie
 Rigiditate
 Herbert Simon – The Proverbs of Administration
(1946)
 Chester Barnard –Functions of the executive
(1938)
 Critică şcoala clasică în:
 Tratamentul resursei umane
 Dezinteres faţă de procesul decizional
 Dezinteres faţă de latura informală a organizaţiei
 Iniţiază BEHAVIOURISM-ul
 Principiile oferite de teoria clasica sunt paradoxale
(precum proverbele –mutual contradictorii)
1. Principiul specializării conduce la eficienţă. Nu ne
spune după ce criteriu specializăm (locaţie, proces,
funcţie). În plus specializarea e inevitabilă în orice efort de
grup
2. Principiul unităţii de comandă e incompatibil cu cel al
specializării – Taylor propunea multiple lanţuri de
comandă în funcţie de specializare.
Niciunul dintre cele doua principii nu ne spune cum să
împăcăm ambele necesităţi şi nici care ar trebui să primeze
3. Eficienţa creşte dacă numărul de subordonaţi al
unui manager este cât mai mic (3, 5, 11 ?) –
Eficienţa creşte dacă avem cât mai puţine nivele
ierarhice
4. Organizarea după scop, proces, client, loc
creşte eficienţa – nu ne spune care să-l alegem
1.Trebuie create o serie de concepte după care să poată fi
descrisă activitatea administrativă (concepte operaţionale)
2. Diagnosticarea administraţiei – e ficienţa nu este un scop
ci un criteriu (nu răspunde la cum ?)
 Limitări ale eficienţei –
 limite individuale fizice (talent, skill-uri)
 Limite din perspectiva valorilor personale (loialitate faţă de
organizaţie, motivaţii personale)
 Limitări în nivelul cunoştinţelor
3. Ponderarea principiilor (ierarhizare)
 Organizaţiile au o latură informală care scapă
reglementărilor formale
 Organizaţia informală cuprinde totalitatea
interacţiunilor dintre indivizi pentru a urmări un
anumit scop (stare de spirit) care nu sunt
reglementate formal
 Organizaţiile informale preced organizaţiile formale
 Crearea unor norme, atitudini, comportamente
 Orice fel de asociere are un scop (“purely passive or bovine kind of
association among men is of short duration”)
 Nu este important scopul în sine, mai importantă e existenţa sa
– conversaţia nu neapărat subiectul conversaţiei. De ce?
 Ativitate raţională înseamnă acţiune care are un scop
 Individul nu poate exista în afara interacşiunii sociale – în afara
societăţii
 Normele, valorile, regulile org. Informale sunt transpuse în
organizaţia formală
 Comunicare
 Coeziune
 Securitate, - integritate, respect faţă de sine,
libertate de a alege
 Reprezentanţi:
 Elton Mayo
 Douglas McGregor
 Abraham Maslow
 Experimente privind relaţia dintre productivitate
şi cantitatea de lumină
 Experimente prin izolarea elementelor care reduc
efortul şi cresc productivitatea (control relaxat,
pauze mai lungi, stimulente financiare)
 Interviuri – studiul problemelor altele decât cele
ale organizaţiei
 Managementul trebuie să relaţioneze cu grupul nu cu individul
 Succesul depinde de acceptarea autorităţii de către grup
 Utilizarea unor metode prin care angajaţii să poată sesiza managmentul
cu privire la problemele/doleanţele lor
 Cooperare
 Oferirea posibilităţii de eliberare emoţională (banii nu sunt singura
problemă)
 Interacţiunea (pozitivă –vezi interviurile) între conducere şi angajaţi
creşte nivelul de încredere şi acdeptare
 Consideraţie pentru opiniile personale ale angajaţiilor (să ştii să asculţi)
 Încurajare a participării, apartenenţă la un grup şi supraveghere relaxată
 Inovaţii: (1) TRAINING ŞI (2) PROGRAME DE CONSILIERE
Sursa: http://onlinecurs.ro/wordpress/?p=358
 Există o ierarhie a nevoilor
 Satisfacerea unei nevoi determină apariţia unei nevoi superioare
 Nevoi de bază(1,2) şi nevoi superioare (3,4,5)
1. Nevoi fiziologice
 Apa, aer, mâncare, odihnă
2. Nevoia de siguranţă
 E exprimata de preferinta pentru siguranţa la locul de muncă, economisire, asigurări, aspecte
rutiniere, cunoscute sau familiare (predictibilitate)
Nevoi sociale
 Sentimentul de apartenenţă, de a fi iubit şi a iubi, de a fi acceptat şi a te asocia(grupuri
informale)
3. Nevoi fundamentate pe respect
 Autorespect: autonomie, realizare, competenta
 Respectul oferit de ceilalti: recunoastere, apreciere, prestigiu
 Au un puternic rol motivational
4. Nevoia de autodepasire/autorealizare
 Realizarea potenţialului maxim (a deveni to ce poţi deveni)
 Porneşte de la o serie de presupuneri de bază
referitoare la natura umană
 Promovează o noua teorie managerială, bazată pe
nevoile individuale şi mai puţin pe exercitarea
autorităţii
 El porneşte de la piramida lui Maslow pentru
a-şi detalia teoria
 Presupunerile de baza ale Teoriei X:
1. Omul obişnuit are o aversiune naturală faţă de muncă şi încearcă să o evite,
pe cât posibil
2. Datorita aversiunii faţă de muncă, majoritatea oamenilor trebuie forţaţi,
controlaţi, conduşi autoritar şi ameninţaţi cu sancţiuni
3. Omul obişnuit preferă să fie condus, evita responsabilitătile, are puţine
ambiţii şi vrea siguranţă inainte de toate
 Ce fel de strategii motivationale vor incuraja presupunerile Teoriei X?
 strategii motivaţionale orientate înspre satisfacerea nevoilor fiziologice şi de
siguranţă, deci motivarea extrinseca (asigurare, salariu ridicat etc)
Presupunerile teoriei Y:
1. Efortul fizic şi mental este tot atât de natural precum joaca şi odihna
2. Controlul extern şi ameninţarea cu pedeapsa nu reprezintă singurele
mijloace de a asigura contribuţia spre atingerea obiectivelor. Oamenii vor
exercita autoconducere şi autocontrol în atingerea obiectivelor faţă de
care se simt ataşaţi
3. Ataşamentul faţă de obiective depinde de recompensă (non-materială
în principal)
4. Omul obişnuit caută asumarea responsabilităţii
5. Omul are o un înalt grad de ingeniozitate şi creativitate în soluţionarea
problemelor
MANAGEMENT BAZAT PE INTEGRARE ŞI AUTOCONTROL (integrarea
obiectivelor personale în cele ale organizaţiei şi delegare)
 Cele 3 şcoli prezintă teorii prescriptive
 Sunt orintate spre latură internă a organizaţiei
ignorând în mare măsură mediul extern
 Dezvoltă fie organizaţia formală fie cea informală
 Îşi arogă un caracter universalist