Cursul 5

Funcțiile managementului
1. Previziunea
2. Organizarea
3. Coordonarea
4. Antrenarea
5. Controlul
IMPORTANȚA COORDONĂRII
 Coordonarea personalului deține cea mai mare pondere în realizarea cu
succes a obiectivelor individuale, de grup, organizaționale.
 Managerii, indiferent de nivelul la care operează, pot influența:
comportamentul și așteptările subalternilor, încurajând performanțele
acestora sau realizarea sarcinilor/ obiectivelor organizației.
COORDONAREA-DEFINIȚIE
Ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile și acțiunile
personalului dintr-o organizație în ceea ce privește dirijarea resurselor, astfel
încât acestea să fie disponibile la timpul potrivit, în cantitatea și calitatea
stabilă, în scopulvatingerii obiectivelor propuse.
SCOPUL COORDONĂRII
 autoreglarea sistemului în acțiune
 încadrarea proceselor, acțiunilor și activităților în cerințele de
funcționalitate
 realizarea coeziunii organizației, echilibrul dintre activitățile și grupurile
umane din diferitele compartimente ale organizației
NECESITATEA COORDONĂRII
 dinamismul organizațiilor moderne și a mediului ambiant, imposibil de
reflectat în totalitate în previziuni și în sistemul organizatoric
 complexitatea, diversitatea și, parțial, ineditul reacțiilor personalului și
subsistemelor organizației, ce reclamă un feed-back operativ,
permanent, de natură să asigure corelarea adecvată a deciziilor și
acțiunilor acestora
COMUNICAREA-INSTRUMENT AL COORDONĂRII
Comunicarea este un proces ce asigură:
 schimbul de mesaje între oameni
 realizarea acordului
 apariția dezacordului
  manifestarea și impunerea puterii
 negocierea
 consensul
Comunicarea se definește ca fiind un proces de transmitere a informațiilor
(idei, fapte, opinii, atitudini, sentimente, date) prin utilizarea de simboluri între
două sau mai multe persoane, care au capacitatea de a le percepe, folosind
unul sau mai multe canale specifice de comunicare (medii de comunicare).
REGULI ALE COMUNICĂRII MANAGERIALE
 să-ți clarifici mesajul (obiectul comunicării): modul de exprimare trebuie
să fie clar și concis. S-a demonstrat că pentru a expune timp de minut
este nevoie de zece minutie de pregătire anterioară
 să-i cunoști pe cei cărora li te adresezi: receptarea informațiilor este
condiționată de nivelul de cunoștințe, experiențe personale și
sentimentele receptorilor
 să creezi și să întreții atmosfera favorabilă comunicării și colaborării (un
cadru corespunzător, un moment adecvat)
 să-ți formezi un sistem de comunicare caracterizat printr-o exprimare
simplă, fără volum mare de intormații, într-un timp scurt; comunicarea
trebuie să înceapă cu prezentarea faptelor și nu a părerii persanale
 să-ți exprimi ideile, astfel încât să ai convingerea că interlocutorii au
înțeles și sunt interesați de cele comunicate; se recomandă incurajarea
dialogului
PUTEREA ÎN PROCESUL COORDONĂRII
Perspective:
 Influența este un act intenționat prin care un individ încearcă să
determine alți indivizi să gândească sau să comită un lucru pe care sigur
nu l-ar gândi sau realiza
 Puterea este dată de ansamblul relațiilor care permit unui individ să
modifice comportamentele altui sau altor indivizi
 Ascendentele puterii pot fi asigurate de forta fizică, calitățile personale,
priceperea într-un anumit domeniu, resursele economice, autoritatea
instituțională
 Autoritatea este dreptul de a folosi puterea asupra comportamentului
celorialți. Este puterea acordată care decurge din rolul poziției oficiale
FORMULELE PUTERII MANAGERIALE
Puterea organizațională:
 Puterea legitimă
  Puterea de recompensare a subalternilor
 Puterea corectivă
Puterea individuală:
 Puterea personală (charisma)
 Puterea de expert
 Puterea oferită de relații sociale, contacte prieteni

ANTRENAREA-definiție
Funcția de antrenare încorporează ansamblul proceselor prin care se determină
personalul unei organizații să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor
planificate, pe baza luării în considerare a factorilor motivaționali.
MOTIVAȚIA
 starea interioară ce determină o persoană să acționeze într-o modalitate
care să asigure îndeplinirea anumitor obiective.
 procesul de selecție, orientare și menținere a comportamentului dorit
pentru atingerea anumitor ținte.
COMPORTAMENT ORGANIZAȚIONAL
Abordare tradițională:
 Aptitudini (+)
 Formare (+)
Abordare modernă:
 Aptitudini (+)
 Formare (+)
 Motivație (+)
 Oboseală (-)
TEORIILE DE PROCES ALE MOTIVAȚIEI
1. Teoria nevoi- obiective a motivației

2. Teoria aşteptării a lui Vroom

  se bazează pe premisa că nevoile dau naștere comportamentului
uman, având la bază intensitatea motivației, a dorinței pe care o
are o persoană de a urma un anumit comportament.
 Conform acestei teorii forța motivației este influențată de valoarea
percepută a rezultatelor care urmează a fi obținute ca urmare a
imbrățișării unui comportament și de posibilitatea percepută ca
respectivul comportament să dea naștere acestor rezultate.
3. Teoria echității fundamentată de J. Stacy Adams, analizează echitatea
unei situații de muncă așa cum este percepută de un salariat și consideră
că inechitățile percepute pot conduce la modificări ale
comportamentului.
 unii dintre ei îşi vor modifica propriile intrări în procesul de muncă
pentru ca acestea să corespundă mai bine recompenselor pe care
le primesc
 unii dintre ei vor încerca să-și majoreze compensația pe care o
primesc pentru munca lor solicitând o mărire de salariu sau
acționând pe cale legală pentru a obține această mărire
 dacă încercarile de a elimina inechitățile se vor dovedi lipsite de
succes, unii dintre salariați vor incerca să modifice modul in care
percep inegalitatea. Ei pot face aceasta denaturând statutul
posturilor lor sau renunțând să mai gândească rațional în privința
inechității
 unii dintre salariați vor căuta să evadeze din această situație și
nicidecum nu vor încerca să o modifice. Cei care simt că sunt
tratați incorect la locul de muncă pot să părăsească acest loc,
neacceptând inechitatea
 4. lerarhia nevoilor lui Maslow susține că ființele umane au cinci mari
nevoi de bază care pot fi ierarhizate în funcție de importanța lor - adică
de ordinea în care oamenii se străduiesc, în general, să le satisfacă.

5. Teoria EAD a lui Alderfer răspunde la o serie dintre criticile adresate

teoriei lui Maslow.
 nevoi de existență- nevoi pentru bunăstarea fizică;
 nevoi de asociere- nevoia de relații interpersonale;
 nevoi de dezvoltare- nevoia pentru creșterea și dezvoltarea
personală continuă.
6. Teoria nevoilor dobândite a lui McClelland se focalizează asupra
nevoilor pe care oamenii le dobândesc pe parcursul experiențelor pe
care le trăiesc în viață. Concepută de David C. McClelland în anii 60 teoria
pune accentul pe trei dintre numeroasele nevoi care apar pe parcursul
vieții:
 nevoia de realizări- care pentru unii oameni este atât de puternică
încât aceasta este mai motivantă pentru ei decât dorința de a
obține profit
 nevoia de putere- dorința de a controla, de a influența sau de a fi
responsabil de alții
 nevoia de asociere- dorința de a păstra relații personale strânse,
prietenii.

CONTROLUL- definiție
cuprinde ansamblul acțiunilor de evaluare a rezultatelor, de stabilire a abaterii
acestora de la obiective și identificarea cauzelor care le generează, precum și
adoptarea de măsuri care să asigure eliminarea abaterilor, menținându-se
echilibrul dinamic al organizației.
PROCESUL DE CONTROL
 stabilirea standardelor de performanță
 măsurarea performanțelor efective
 compararea performanțelor cu standardele și stabilirea abaterilor și a
cauzelor acestora
 adoptarea și aplicarea măsurilor de corectare a abaterilor nedorite
Tehnologia controlului
 Gradul de cuprindere al procesului de control
 Control parțial:
o Persoane
o Subsisteme
 Control total
 Poziționarea controlului în timp față de acțiune
 Feedforward- control
 Control concomitent
 Feedback- control
 Nivelul ierarhic:
 Control strategic
 Control tactic și operațional
 Intervenția umană în control
 Control uman
 Control automat

CARACTERISTICILE UNUI CONTROL EFICIENT

 relevanța. Controlul trebuie să fie adoptat specificului locurilor de muncă
și activităților pe care le desfășoară personalul controlat.
 flexibilitatea. Procedurile de control trebuie să fie adaptabile
schimbărilor ce pot interveni de la o perioadă de timp la alta (mutații în
 structura și influența factorilor externi, noi tipuri de planuri de activități,
modificări ale structurii personalului etc.)
 concentrarea pe aspectele critice. Controlul se va efectua cu precădere
în punctele strategice, cheie, deosebit de importante pentru rezultatele
finale
 durata redusă, viteza mare de raportare. Cele mai eficiente sisteme de
control sunt acelea ce permit identificarea rapidă a eventualelor
perturbații în evoluția sistemului (subsistemului controlat)
 simplitatea, claritatea. Procedurile de control trebuie să fie simple, uşor
de înțeles (atât de cei controlați cât și de cei ce-l exercită), de adoptat și
de aplicat în diversele sectoare supuse controlului
 costul eficient. Rezultatele obținute în urma controlului precum și
efectele propagate (eliminarea sau cel puțin reducerea efectelor
negative) trebuie să fie cel putin egale cu costul (volumul cheltuielilor)
total al activităților de pregătire și desfășurare propriu-zisă acestuia.
Bariere potențiale în calea unui control de succes
 Frustrarea și moralul salariaților.
 Formularea rapoartelor.
 Perspectiva membrilor organizației.
 Controlul reprezintă un mijloc, nu un scop în sine.

Soluții pentru eliminarea barierelor potențiale în calea unui

control de succes
 Focalizarea controlului pe activități specifice organizației.
 Concentrarea controlului pe diferite tipuri de obiective ale organizației
 Acțiuni corective întreprinse la timp.
 Prezentarea modului de desfășurare a procesului de control