TESTAREA 1

Biletul 1
1. Etapele de dezvoltare a managementului ca știință și savanții care l-au fondat

In dezvoltarea managementului pot fi identificate următoarele etape:

 managementul preştiinţific, înainte de 1880;
 managementul ştiinţific, între anii 1880-1930;
 şcoala relaţiilor umane, în perioada 1930-1950;
 perioada de după 1950, caracterizează printr-un proces de extindere şi dezvoltare a managementului.
Însă, după Panaite C. Nica [25], sunt identificate doar trei etape:
 conducerea empirică;
 începutul conducerii ştiinţifice;
 conducerea ştiinţifică.
Etapa I. Conducerea empirică este caracterizată de faptul că intuiţia şi experienţa deţineau rolul determinant în
direcţionarea activităţilor de către manageri. Managementul era considerat o artă, iar succesul un rezultat exclusiv al
unor calităţi personale şi a experienţei proprii.
Etapa II. Începuturile conducerii ştiinţifice sunt caracterizate de intensificarea preocupărilor în domeniul
managementului, de utilizarea metodei ştiinţifice în analiză şi interpretarea problemelor concrete. Această etapă a
fost marcată de activitatea americanului Frederich W. Taylor (1856-1915) şi a francezului Henri Fayol (1841-1925).
Etapa III. Conducerea ştiinţifică. Acestei etape (începute în anii ’50) îi este caracteristică abordarea complexă a
proceselor manageriale. Managementul devine tot mai mult o ştiinţă.
Studiul literaturii de specialitate în domeniul managementului reliefează existenţa unor multiple clasificări ale
şcolilor de management, grupate după principiile şi natura conceptelor utilizate
cu precădere.
Sunt identificate 4 şcoli principale:
 clasică(tradiţională),
 sociologică (şcoala relaţiilor umane, behavioristă sau comportistă),
 cantitativă
 sistemică.

2. Cele mai de succes idei de afaceri din R.Moldova

Cele mai de succes si profitabile afaceri sunt din domeniul IT, servicii i şi, în mod special, în agricultură. Deoarece
suntem o ţară preponderent agricolă, acest domeniu va atrage multe persoane

Din totalul de afaceri private din R.M. :

30% - Comertul cu ridicata; 23% - Comertul cu amanuntul; 12% - Intreprinderi prelucratoare; 6% - Intrepridere din
industria agricola; 5% - transportul si telecomunicatii; 4% - Hoteluri si restorante; 4% - tranzactii imobiliare; 2% -
constructii capitale; 1% sanatate si sistem social;

3. Care din zicătorile românești coincid cu teoria lui Mc Gregor?

Teoria Y

motivatiile pozitive si recompensele asociate lor determina asumarea de sarcini si responsabilitati - Banul e o mica
roata ce-nvarteste lumea toata.

in conditii normale, omul mediu invata nu numai sa accepte sarcini si sa exercite responsabilitati, dar si le asuma din
proprie initiativa; - Vara sanie, iarna caruta;
 Teoria x

omul mediu este predispus la delasare, evitand munca; - Cum a venit, asa s-a dus.

pentru a determina participarea la realizarea obiectivelor organizatiei, omul mediu trebuie fortat, prin amenintare cu
pedepse, control permanent; - Cine nu munceste nu maninca

omul mediu este temator si manifesta nevoie pentru securitatea propriei persoane. - Cel ce se teme sa piarda nu poate sa
castige.

TESTAREA 1

Biletul 2
1. Școala managerială behavioristă și reprezentanții acesteia
Şcoala sociologică (behavioristă, comportistă) este reprezentată de D. McGregor, E. Mayo, Ch.
Arghiris, O. Gélinier,
H. Maslow şi se caracterizează prin situarea resurselor umane ale firmei pe primul plan în procesul de
management, stabilind un set de principii, reguli şi metode care să asigure valorificarea superioară a
potenţialului uman. Caracteristica dominantă a studiilor comportiste constă în utilizarea conceptelor şi
metodelor sociologice şi psihologice cum sunt: sistemul de valori, comportament individual şi organizaţional,
aptitudini, personalitate, caracter, temperament, cultură organizaţională, studiul grupurilor, dinamica de grup
etc.

2. Generarea ideelor de afaceri prin tehnica Brainstorming și Sitectica

Cheia acestei tehnici este generarea unui intregi serii de idei dintre care o puteti alege pe cea mai buna.
Se recomanda participarea a 3 pana la 10 persoane din domenii diferite. Brainstorming-ul este o abordare
simpla dar eficienta, alcatuita din patru pasi poate fi utilizata pentru generarea ideilor de afaceri:
1. Formulati problema in scris
2. Identificati motivatia personala
3. Propuneti idei
4. Alegeti una sau mai multe idei si puneti-o in practica

Dintre ideile generate trebuie sa o alegeti pe cea mai potrivita din punctul de vedere al aplicabilitatii, resurselor
necesare, si a riscurilor

3. Care din zicătorile românești coincid cu teoria lui F.Taylor?

> Angajatii trebuie selectati in mod stiintific - Decat un cal obosit, mai bine un magar odihnit.

>Dezvoltarea unui spirit de cooperare deschisa intre manageri si lucratori: - Unde-s multi puterea creste

>Diviziunea muncii intre lucratori si manageri - Maturatorul matura, vinzatorul vinde

 Biletul 3

1. Scoala cantitativă a dezvoltării mangementului ca știință și reprezentanții ei

În dezvoltarea sa, managementul a cunoscut diferite etape, din punct de vedere al modalitaților de abordare și
a soluționărilor concrete. Școala cantitativă este identificata ca fiind una dintre cele 4 școli principale din
etapa Conducerii Stiințifice (începutul anilor ’50).
Școala cantitativă este reprezentată de A. Kauffman, J. Starr, H. Kuhn, F. Goronzy, la fel și mulți dintre
laureații Premiului Nobel pentru economie (K. Arrow, G. Debreu, R. Solow, M. Allais, L. Kantarovici s.a.)
care au contribuit remarcabil la dezvoltarea economiei matematice. O caracteristică a acestei școli este
severitatea abordării fenomenelor si proceselor de management prin cresterea gradului de fundamentare a
deciziilor folosind instrumentarul matematic și statistic. Studiile elaborate s-au concentrat aspupra activității
de producție, a funcțiilor de previziune și organizare, meritele principale constând in adaptarea
instrumentarului statistico-matematic la cerințele practicii economice, fiind un plus de rigurozitate (severitate
) și precizie a analizelor manageriale si soluțiilor strategice propuse. Tehnicile cantitative au fost grupate
conform conceptului de cercetări operaționale, esența lor fiind aplicarea metodelor de cercetare științifică la
problemele operaționale ale întreprindelor. Respectiv, se identifică problema, se dezvolta un model al situației
(o reprezentare a realității). Modelele dezvoltate din cercetările operationale simplifica o problemă complexă
prin reducerea numărului variabilelor luate în considerare la un număr posibil de mânuit. După dezvoltarea
modelului, variabilele vor fi cuantificate, fiind comodă pentru compararea si definirea obiectiva. O
caracteristică a abordarii cantitative este înlocuirea analizei si descrierii verbale a problemei cu modele,
simboluri si cuantificări. Dezvoltarea computerului poate e cel mai mare sprijin al intregii abordari cantitative
ușurând construirea modelelor de complexitate sporită.

2. Utilizatea tehnicii B.E.S.T. în diagnosticarea ideilor de afaceri

OPORTUNITATE este o idee noua, originala, atractiva, fixata pe un produs sau serviciu, care are un
potential comercial si aduce un venit acceptabil. Cu toate ca intuitia, pentru multi intreprinzatori a
jucat un rol decisiv in lansarea intr-un domeniu sau altul, nu intotdeauna aceasta este cel mai bun
consilier, de aceea este foarte important de tinut cont si de rezultatele procesului de evaluare a ideii
de afaceri. In cazul evaluarii neformale, intreprinzatorul verifica ideea, aplicind asa tehnici ca:

 Acceptul spontan, Testul bancherului sfatuitor sau Realizarea prototipului.

Realizarea prototipului se analizeaza corectitudinea ideii de afaceri fiind verificat faptul daca este
acceptat de clienti, atunci ideea are sanse mari, daca nu, ideea mai trebuie revizuita odata.

1. Tehnica BEST (fereastra oportunitatilor) analizeaza factorii relevanti intr-o noua facere.
Pentru aceasta, intreprinzatorul tb sa raspunda la o serie de intrebari specifice despre fereasta
oportunitatilor: Se deosebeşte afacerea de altele?
2. Are perspectivă de creştere?
3. Pentru realizarea ideii sunt necesare mari sume de bani?
4. Sumele acestea pot fi asigurate de întreprinzător?

Corespunde afacerea interesului individual al întreprinzătorului. Tehnica BEST poate fi

 folositoare numai în cazul în care corect a fost determinat punctajul pentru fiecare răspuns, în
caz contrar concluziile făcute nu vor reflecta situaţia reală.

Biletul 4
1. Scoala sistemică managerială și reprezentanții ei

Scoala sistemica – reprezinta de fapt o sinteza a scolilor precedente, fiind un rezultat al cresterii gradului de
complexivitate al fenomenelor economice, manageriale si nu numai. La baza ideilor acestei scoli sta
conceptul de “system” care reprezinta un “ansamblu de elemente organizat pe baza legaturilor de
interconditionare, a carui functionare permite atingerea unor obiective”. Asadar, interprinderea este vazuta
ca un system complex(productiv, social, economic) aflat in strinsa interdependenta cu mediul ambiant.
Reprezentati: Peter Drucker, H. Mintzberg, M. Porter, J. Child, H.A. Simon, C. Barnard s.a.

Peter Drucker sustine ca managementul este “functia esentiala a timpurilor noastre” si a formulat 5 principii
fundamentale a managementului:

1. Stabilirea obiectivelor intreprinderii;

2. Organizarea productiei si a muncii;
3. Motivarea si comunicarea;
4. Stabilirea metodelor de masurare a performantelor
5. Dezvoltarea capacitatii si a performantelor oamenilor

2. Primii pași în afaceri

Pasul 1: faceți cercetările dvs.

Pasul 2: Efectuați un plan
Pasul 3: Planificați-vă finanțările
Pasul 4: Alegeți o structură de afaceri
Pasul 5: Alegeți și înregistrați numele companiei
Pasul 6: Obțineți licențe și permisiuni
Pasul 7: Alegeți sistemul dvs. de contabilitate
Pasul 8: Configurați locația companiei dvs.
Pasul 9: Obțineți echipa dvs. Pregătită
Pasul 10: Promovați-vă afacerea mică
 Biletul 5
1. Etapa de internaționalizare a managementului. Teoria lui Geert Hofstede

Una din definițiile cele mai cunoscute atribuite culturii organizaționale îi aparține lui Geert
Hofstede, care definește cultura drept „programarea colectivă a gândirii care distinge un membru al
unui grup de altul”. Cu toate acestea, Hofstede pune accentul în cercetarea sa pe capacitatea
indivizilor de a-și remodela „programele mentale” dobândite de-a lungul timpului, în a accepta noi
moduri de gândire, identificându-se în cele din urmă cu grupul în care urmează să se integreze. Cu
alte cuvinte, cultura organizațională, similar culturii naționale, își are originea în istorie, înglobând
mituri, eroi și simboluri care se dezvoltă în jurul valorilor moștenite de la organizațiile precedente.
Este rezultatul interacțiunii dintre valorile societății (cultura gazdă) și cele specifice organizației.
Hofstede face însă o diferență între aceste două concepte. Dacă cultura națională este definită de
valori și convingeri comune unui spațiu geografic, cultura organizațională este definită de practici de
muncă însușite în organizație. Prin urmare, cultura organizațională este mai degrabă un subsistem al
culturii naționale, din această cauză în cultura organizațională se regăsesc multe dintre valorile
modelelor culturale naționale.

Cercetările făcute de Hofstede se referă la sublinierea diferențelor la nivelul culturilor naționale,

ținând cont de patru niveluri de profunzime cărora li se mai adaugă încă două mai târziu. In cele ce
urmează vom detalia cele șase dimensiuni:

Individualism vs. Colectivism – se referă la valoarea acordată comportamentelor de tip individualist

Distanța față de putere - se referă la mijloacele pe care societatea le folosește în modul în care
tratează cu inegalitatea (socială, economică, de șanse, etc.). Cu alte cuvinte, este vorba despre modul
de distribuție al resurselor.

Atitudinea față de incertitudine – se bazează pe atitudinea față de timp, pe accentul diferit care poate
fi pus pe trecut, prezent sau viitor. Din acest punct de vedere există doua abordări: fatalistă –
incertitudinea viitorului face parte din viață și nu o putem influența și pragmatică – viitorul poate fi
influențat de ceea ce facem acum și aici, adică în prezent.

Masculinitate vs feminitate – se referă la divizarea rolurilor sociale între sexe.

Orientarea pe termen scurt vs. orientarea pe termen lung – se referă la accentul pus pe
scopurile/obiectivele definite pe termen scurt sau lung.

2. Leaderchip-ul: noțiune și caracteristici

“Leadership-ul este o interacţiune între doi sau mai mulţi membri ai unui grup, grup
careadesea imp lic ă o structurare sau o res tru ctu rare a situaţiei, per cepţiilo r şi aşteptăril or
membri lor… Le ade rshi p-
ul apa re când unul din tre membrii gru pul ui modifi că gradul de motivare sau competenţele celorlalţi
în grup. Oricare membru al grupului poate prezenta într-oanume măsură caracteristici ale leadership-ului…”

Caracteristicile acestora sunt diferite, dar se remarca anumite atribute care se aplica la toate
categoriile:

capacitate de anticipare (vizionar); creativitate, originalitate; pregatire diversificata, cunostinte foarte

bune; sociabilitate, abilitate in relatiile interpersonale; disponibilitate la schimbari; capacitate de
asumare a riscurilor; incredere in sine, control emotional; dorinta de realizare; forta de comunicare.

3. Aduceti unele zicători romanești, ce confirmă rolul leaderului în echipă

Biletul 6
1. Dezvoltarea managementului la etapa contemporană

Managementul modern implica un mare numar de abilitati si orientari, dintre care multe
presupun abilitati legate de statistica, utilizarea tehnologiei informatiei, contabilitate si
matematica. Managementul pune accent pe rezolvarea rationala a problemelor si pe gindirea
logica. Cum managementul implica in mod necesar oameni, este de o mare importanta detinerea
de abilitati interpersonale - abilitatea de a lucra cu indivizii, dar si cu echipe de lucru. Pentru a
avea succes, un manager trebuie sa indeplineasca mai multe roluri si functii.

Domeniul managementului se intersecteaza cu un mare numar de discipline - stiinte sociale,

logica, filozofie, matematica, tehnologie informatica, relatii internationale, lingvistica si cultura.
Pentru a fi bine pregatit, viitorul manager are nevoie de un bagaj bogat de cunostinte din
domenii variate si de abilitati care sa si permita sa indeplineasca o serie de functii; toate acestea
il vor ajuta sa isi imbunatateasca din punct de vedere calitativ deciziile si abilitatile.

Capitolul va urmari dezvoltarea istorica a managementului modern de la formele initiale de

organizare sociala, politica si economica, spre aparitia scolilor de gindire manageriala. Vor fi
prezentate scoala rationala, scoala stiintifica, scoala relatiilor umane si modele contemporane
de management, si vor fi discutate conceptele de baza ale fiecarui model in viziunea principalilor
teoreticieni si cercetatori. Vor fi prezentate de asemenea diferitele roluri si functii ale
managementului modern, si vom stabili ca notiunea de management desemneaza atit proceduri
rationale sistematice, cit si abilitatea de a lucra cu indivizii si cu grupurile.

Orice societate sau cultura prezinta diverse forme de organizatii sociale, politice sau economice
care necesita management si manageri. La nivel national, rolul de manageri il indeplinesc
presedintii, regii, cancelarii etc.

2. Întreprinderea și mediul exterior: confluențe și interdependențe

Mediul exterior al întreprinderii include un ansamblu de elemente de natură foarte diferită - politică,
socială, economică, ştiinţifică, tehnologică, juridică, culturală, psihologică, geografică, ecologică
etc. - manifestat pe plan naţional şi internaţional, care acţionează asupra întreprinderii nu în mod
izolat, ci în strânsa lor interdependenţă. Mediul extern al unei întreprinderi poate fi împărţit în:
micromediul şi macromediul. Micromediul întreprinderii cuprinde acei factori externi care
influenţează în mod direct, nemijlocit întreprinderea, iar aceasta poate exercita un anume control
asupra lor, influenţând la rândul ei prin acţiuni specifice configuraţia micromediului. Acesta
cuprinde: - furnizorii, care îi oferă întreprinderii resursele materiale, umane sau financiare necesare
pentru desfăşurarea propriei activităţi. Furnizorii trebuie priviţi nu numai în accepţiunea lor
tradiţională, ci şi ca prestatori de servicii private sau publice (unităţi de transport, reparaţii şi
întreţinere, telefon etc.) sau furnizori de resurse umane (oficii de distribuire a forţei de muncă,
organizatori de târguri şi joburi, unităţi de învăţământ şi pregătire profesională). - consumatorii finali
şi intermediari reuniţi sub conceptul de clienţi ai întreprinderii, adică acele persoane juridice şi fizice
cărora întreprinderea le oferă produsele sau serviciile sale. - sindicatele şi acţionariatul care aparţin
categoriei deţinătorilor de interese în ceea ce priveşte întreprinderea. Sindicatele sunt interesate de
profitabilitatea întreprinderii precum şi de modul în care se reflectă acestea în câştigurile
personalului şi de siguranţa locurilor de muncă. Acţionariatul este interesat, pe de-o parte de
maximizarea valorii patrimoniului întreprinderii în capitalul căreia deţine acţiuni, iar pe de altă parte
de rentabilitatea capitalului investit, tradusă în dividendele încasate sau încasabile. - Instituţiile
financiare Macromediul întreprinderii cuprinde un set complex de variabile care împreună formează
un cadru guvernat de următorii factori: factorii economici, factorii tehnici şi tehnologici, factorul
demografic şi structura populaţiei, factorii socio-culturali, factorii politico-legislativi şi factorii
naturali.

Biletul 7:
1. Teoria nevoilor după A.Maslou

2. Trăsăturile unui manager contemporan

Mai jos sunt prezentate unele caracteristici de baza ale unui manager bun, pentru a
formula un raspuns coherent, dezvoltati ideile propuse si putei inlocui o fraza din cele de
mai jos cu o trasatura exacta. De exemplu punctul 4 = disciplinat.
1. Increderea este vitala.
 2.Un manager trebuie sa fie un bun profesor si sa stie sa se faca inteles prin puterea sa de a
transmite.
3. Un manager trebuie, cat mai rar, sa rezolve singur problemele.
4. Un manager trebuie sa organizeze bine timpul si sa-l foloseasca eficient.
5. Managerul trebuie sa se increada in intuitia lui.
6. Managerul trebuie sa fie introspectiv.
7. Managerul trebuie sa fie prezent si apropiat de angajatii lui si, mai ales, sa aiba grija de
oamenii lui.
8. Managerul trebuie sa aiba simtul umorului.
9. Managerul trebuie sa fie demn de incredere.
10. Managerul trebuie sa stabileasca si sa mentina inalte standarde de demnitate si moralitate.

3. Aduceti unele zicători romanești, ce confirmă rolul deciziilor în organizație.

Ce e scris cu penita nu tai cu bardita.

Banul e rotund, lesne se rostogoleste.

Cand iti intra paraua in mana, leag-o cu doua noduri.

Strange bani albi pentru zile negre.

Biletul 8
Prezenta Lege stabileşte agenţii economici care au dreptul, în numele lor (firmelor lor), să desfăşoare
activitate de antreprenoriat în Republica Moldova şi determină principiile juridice, organizatorice şi
economice ale acestei activităţi.

Capitolul I
PRINCIPII GENERALE
Articolul 1. Antreprenoriatul
1. Antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a
serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă,
în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă
permanentă de venituri.
Articolul 2. Antreprenorii
1. Antreprenor poate fi: orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi, orice cetăţean
străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare; un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de
parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv;

orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia
Articolul 3. Întreprinderea
1. Forma organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat este întreprinderea.
2. Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie înfiinţată de antreprenor
în modul stabilit de legislaţie.
3. Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică, în conformitate cu prezenta
Lege.
Articolul 4. Managerul-şef de întreprindere
 1. Titularul patrimoniului (antreprenorul) este în drept de a transmite, pe bază de contract, o parte
sau toate atribuţiile de efectuare a activităţii de antreprenoriat managerului-şef de întreprindere.
2. Managerul-şef de întreprindere poartă răspundere materială pentru obligaţiile întreprinderii pe care o
conduce.
Articolul 5. Legislaţia privind antreprenoriatul. Descrie normele juridice care stabilesc realtiile si modul lor de
functionare intre perosen fizice si juridice staraine, in baza acordurilor internationale.
Capitolul II
BAZELE ANTREPRENORIATULUI
Capitotlul respective stabileste drepturile intreprinderii si modul de interactionare a acestei cu
organele de rigoare ale statului care monitorizeaza acitvitatea ei, deasemenea se prezinta obligatiile
inreprinderii.
Capitolul III
FORMELE ORGANIZATORICO-JURIDICE ALE
ACTIVITĂŢII DE ANTREPRENORIAT
In capitoul dat se enumera tipurile de intreprinderi(ÎI, S.A.,S.R.L,Cooperativa de productie, societate
in comandita)
Capitolul IV
ÎNFIINŢAREA ÎNTREPRINDERII
Sunt prezentate conditiile pentru a crea o intreprindere, documentele necesare pentru fiecare
tip(contractul de constituire (de societate) - pentru societăţile în nume colectiv şi societăţile în
comandită;

contractul de constituire (de societate) şi statutul - pentru societăţile pe acţiuni, societăţile cu

răspundere limitată , statutul - pentru cooperativele de producţie, statutul şi decizia fondatorului - pentru
întreprinderile de stat; statutul şi decizia autorităţilor administraţiei publice locale - pentru întreprinderile
municipale.) Deasemena sunt prezentate restirictiile de folosire a unor nume de firme.
Capitolul V
ÎNREGISTRAREA ŞI REÎNREGISTRAREA
ÎNTREPRINDERILOR
Totul e clar si fara explicatii .
Capitolul VI
REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA ÎNTREPRINDERII
Vezi capitolul V.

2. Funcțiile manageriale și caracteristica caestora

3. Functiie
Managementului
 Clasificarea si continutul functiilor de management
 Previziunea
 Organizarea
 Coordonarea
 Motivarea – Antrenarea
 Control
Trasaturile functiilor
 Sunt elemente specific precesului de management()
 Au o pondere diferita pe vertical piramidei ierarhice
 Sunt executate in toate unitatile economice, indifferent de marime, forma de prorietate sau forma
organizatorica si juridical;
 Se executa la toate nivelurile ierarhice, dar difera de forma de manifestare si continut;
 Difera de un acompartiment la altul;
 Continutul unctiilor este dynamic in functie de factorii de influenta.
Planificarea
 Este functia ce asigura o identificare previzibila a viitorului prin intermediul planurilor ce determina
principalele obiective ale intreprinderii, resursele necesare si modul de combinare a acestora.
Grupele de planificare
 Prognoze
 Planuri
 Programe

Ele defera prin orizontul de timp si gradul de detaliere a obiectivelor.

Prognozele

 Reprezinta un set de date fara mari detalieri, ce tin de strategii si politici, directive de evolutie a
intreprinderii.

Sunt niste orientari de lunga durata, tin de previziuni in jurul limitei de cel putin 10 ani.

Planurile
Pot fi de durata
 Lunga (3-5 ani)
 Medie (2-3 ani)
 Curente (1 an)
 Operative (mai mici de 1 an)
Detalierea lor este inver proportional cu durata, planurile operative sunt cele mai detaliate.

Programe
  Reprezinta concretizarea, detalierea, in timp si spatiu , a actiunilor planurilor operative, tinand cont
mau mult de o anumita functie sau activitate a intreprinderii.

Organizare

 Functia de organizare implica responsabilitatea pentru stabilirea cadrului organizatori optim, care sa
permita functionalitatea intreprinderii organizeaza combinarea resurselor umani, material si
financiare la nivelul compartimentelor si intreprinderii, in general.

Elementele care determina

Cadrul organizatoric
 Structuca organizatorica, elementele si relatiile din cadrul acesteia
 Componentele de functionalitate a intreprinderei: cercetarea-dezvoltarea, serviiul commercial,
productia, personalul, finantele;
 Sistemul informational, care trebuie sa corespunda cu sistemul organizatoric

Managerul

Cercetare si Departament Sectia de Resurse financiare

dezvoltare ul comercial producere umane

Coordonarea
 Consta in ansamblul proceselor prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului si ale
subsistemelor intreprinderii in cadrul sistemului de planificare si organizare stabilite.
1 Tipuri de coordonare:
 Bilaterala(exercitata intre sef si subordonat)
 Multilaterala(manifestata intre sef si mai multi subordonati)
Motivare
 Consta in corelarea satisfacerii necesitatilor intereselor personalului cu realizarea obiectivelor
intreprinderii.
 Eficienta functiei de antrenare depinde de luarea in considerare a anumitor cerinte la elaborarea
sistemului de stimulare a personalului
 Biletul 9
1.Regulile lui Brian Tracy referitor la etapele de formare a carierei profesionale
1.Hotariti-va sigur ceea ce vreti 2.Alegeti pentru lucru un mediu favorabil si o companie buna in
limita mediului acesta 3.Alegeti correct conducatorul(seful) 4.Dezvoltati relatii positive cu colegii
5.Creati-va o imagine pozitiva despre sine 6.Incepeti lucrul mai devreme,lucrati mai asiduu si
ramineti la locul de munca pina mai tirziu.Dezvoltati-va mentalitatea de lucrator bun.
7.Mergeti Inainte indifferent de orice pentru ca viata este o competitive 8.Cereti anume ceea ce vreti
9.Pastrati-va onoarea si caracterul ca pe ceva sfint 10.Orientati-va pe viitor in lucru si in viata
personala. 11.Orientati-va spre atingerea scopului dorit prin tot ceea ce faceti
12.Orientati-va in actiunile proprii spre atingerea rezultatului mult droit. 13.Orientarea spre
rezolvarea problemei dar nu insasi spre problema 14.Aspirati spre ideal la fiecare etapa a Dvs de
lucru 15.Orientati-va pe oameni in toate actiunile facute de dvs 16.Orientati-va spre crestere
17.Orientati-va spre perfectiune 18.Orientati-va la clientul dvs in afacerea dvs-clientul este totul.
19.Orientati-va spre venit cit mai mare 20.Orientati-va la puterea in interactiunea ta cu altii
21.Orientati-va spre actiuni
Concluzii:Acum este cea mai buna perioada de vietuire pe pamint in comparative cu cee ace a fost
pina acum.Si tine minte succesul tau este in mainile tale si depinde numai de tine.

2. Managerii: definiție și clasificare după teoria lui H.Mintzberg

Henry Mintzberg Mintzberg arata ca exista o diferenta substantiala intre ceea ce fac managerii
cuadevarat si ceea ce se spune, in general, ca fac. Pe baza studiilor intreprinse inaceasta directie, el a
demonstrat ca munca managerilor se caracterizeaza printr-unritm sustinut, intreruperi, etape scurte,
varietate si fragmentare a activitatilor si printr-o preferinta pentru contactele verbale. Managerul isi
petrece o mare parte atimpului in intalniri programate in prealabil, intretinand, pe de alta parte o
intregaretea de contacte in afara acestor intruniri.Caracterul fragmentar al muncii manageriale ne
conduce la ideea ca managerul indeplineste o mare varietate de roluri.

Dupa Mintzberg rolul conducatorului reprezinta un set de reguli de conduita care corespunde unei
anumite institutii. Managerul ocupand un anumit post in calitate de conducator indeplineste unele
roluri care nu depind de pesonalitatea lui, ci de functiile postului, el influentand doar modul de
executare al acestor roluri, nu si continutul. Sunt evidentiate 10 roluri ale managerului care sunt
grupate in 3 categorii:
CATEGORIA ROLURI DESCRIERE
1. a. reprezentare Managementul participa la ceremonii, are obligatii juridice de
Interpersonale legalizare a documentelor oficiale. Este un simbol al
organizatiei
Este responsabil de motivarea si activitatea subalternilor, de
b. lider
selectarea, aprecierea si remunerarea lor
Asigura legatura informationala in interiorul si exteriorul
c. agent de
organizatiei, prelucreaza informatia, participa la consfatuire,
legatura
sedinte, consilii
 a. observator Culegerea informatiei externe si interne
2. b. desimenator Transmiterea informatiilor subdiviziunilor
Informationale c. purtator de Informarea subiectilor din afara organizatiei, declaratii,
cuvant rapoarte
a. intreprinzator Cauta, elaboreaza noi idei, noi proiecte, metode si strategii
Actiuni de corectare, lichidare a greselilor, crizelor si
b. pompier
conflictelor
3. Decizorii c. repartizator al Adoptarea deciziilor privitor la alocarea resurselor, elaborarea
resurselor graficelor, schemelor si algoritmilor de activitate
Participa la tratative, negocieri, incheierea contractelor,
d. negociator
reprezentarea intereselor subdiviziunii sale.

Biletul 10
1.Întreprinderea ca agent economic și caracteristicele acesteia
Întreprinderea este o unitate instituţională de bază a economiei naţionalecare se caracterizează
printr-un gen specific de activitate, funcţionalitate,organizare tehnologică, prin capacitatea de a
produce bunuri, de a se conduce şigestiona raţional, precum şi prin autonomia sa financiară.
Întreprinderea, ca celulă de bază a economiei, este un rezultat al diviziuniisociale a muncii şi al
autonomizării proprietăţii.
Asupra gradului de dezvoltare a întreprinderii influenţează următorii factori:
*nivelul în zestrării tehnice a întreprinderii;
*nivelul de calificare şi măestrie a angajaţilor;
*gradul de autonomie de care dispune întreprinderea;
*gradul de integrare a întreprinderii în sistemul pieţei interne şi internaţionale;
*competenţa şi flexibilitatea conducerii întreprinderii;
*modul de realizare a factorilor de producţie.
Întreprinderea ca unitate economică răspunde la întrebările fundamentale: Cede produs? Cum şi
cât de produs? Pentru cine de produs?, determinând astfelvolumul de factori de producţie care
pot fi atraşi în procesul de producţie.
Clasificarea întreprinderilor
În economia de piaţă contemporană există o mare diversitate tipologică deîntreprinderi, care pot
fi grupate după anumite criterii: a) după gradul derăspundere patrimonială întreprinderile pot fi
divizate în întreprinderi persoanefizice şi persoane juridice; b) după obiectivul urmărit în
activitatea lor, existăîntreprinderi cu scop lucrativ sau nonlucrativ; c) după forma de proprietate
sedisting întreprinderi private, publice sau mixte; d) după ramura de activitate există
întreprinderi industriale, agrare, de transport etc.; e) după dimensiunea lor (numărul de personal,
mărimea capitalului social şi a cifrei de afaceri) se distingîntreprinderi mari, respectiv mici şi
mijlocii; f) după forma de asociereîntreprinderile pot fi divizate în societăţi pe acţiuni, societăţi
cu răspunderelimitată, cooperative, asociaţii de întreprinderi.

2. Ce înseamnă automanagement și componentele acestuia?

În cursul anilor '90 multe companii au experimentat diverse stiluri de management, în care angajaţii
nu făceau doar sugestii pentru îmbunătăţirea locului de muncă, ci, de asemenea, îşi stabileau
propriile obiective. Auto-gestionarea a devenit un termen mult folosit (Rousseau, 1997). O
implementare tipică a acestei idei presupune divizarea forţei de muncă în echipe, fiecare fiind
orientată către o problemă. Echipele se întâlnesc o dată pe săptămână pentru a-şi examina rezultatele
 şi a-şi ajusta obiectivele. Automanagementul este recunoașterea faptului că utilizarea eficientă a
timpului în viața noastră este vitală, și a faptului că resursele disponibile, de timp și de viată, sunt
finite. Aceasta înseamnă a deveni căpitanul propriilor noastre nave. Nimeni nu vine la cârma
vaporului nostru!

Bilet 11

1)Caracteristica întreprinderilor după forma organizatorico-juridică

Antreprenorul poate practica orice gen de activitate prevăzut în documentele de constituire, cu excepţia acelor genuri
interzise de legislaţia în vigoare. Schimbarea genului principal de activitate a întreprinderii, precum şi completarea
documentelor de constituire cu alte genuri de activitate vor fi înregistrate în modul stabilit.

Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme organizatorico-juridice:

a) întreprindere individuală;
b) societate în nume colectiv;
c) societate în comandită;
d) societate pe acţiuni;
e) societate cu răspundere limitată;
f) cooperativă de producţie;
g) cooperativă de întreprinzător;
h)întreprindere de arendă;
i) întreprindere de stat şi întreprindere municipală.

Documentele de constituire a întreprinderii sunt:

• decizia privind înfiinţarea întreprinderii - pentru întreprinderile individuale;

• contractul de constituire (de societate) - pentru societăţile în nume colectiv şi societăţile în comandită;
• contractul de constituire (de societate) şi statutul - pentru societăţile pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată şi
cooperativele de întreprinzător, în cazul înfiinţării unei societăţi pe acţiuni sau unei societăţi cu răspundere limitată, de către
o singură persoană, în loc de contract de constituire (de societate), fondatorul întocmeşte declaraţia de constituire a societăţii.
Declaraţia trebuie să cuprindă aceleaşi date ca şi contractul şi se întocmeşte în conformitate cu cerinţele înaintate faţă de
perfectarea contractului de constituire (de societate);
• statutul - pentru cooperativele de producţie;
• contractul de arendare a bunurilor statului (municipiului şi statului) - pentru întreprinderile de arendă.
• statutul şi decizia fondatorului - pentru întreprinderile de stat; statutul şi decizia autorităţilor administraţiei publice locale -
pentru întreprinderile municipale.
Documentele de constituire trebuie să conţină următoarele informaţii: firma, sediul, data constituirii, genurile de
activitate, răspunderea antreprenorului pentru obligaţiile întreprinderii, condiţiile de reorganizare şi lichidare a întreprinderii,
firmele (numele de familie) şi sediul (domiciliul) fondatorilor, iar în cazurile prevăzute de legislaţie, şi ale asociaţilor,
precum şi alte condiţii de fondare şi activitate a întreprinderii prevăzute de legislaţia în vigoare.

2) Ce inseamna automanagementul?
 În cursul anilor '90 multe companii au experimentat diverse stiluri de management, în care
angajaţii nu făceau doar sugestii pentru îmbunătăţirea locului de muncă, ci, de asemenea, îşi
stabileau propriile obiective. Auto-gestionarea a devenit un termen mult folosit (Rousseau, 1997).
O implementare tipică a acestei idei presupune divizarea forţei de muncă în echipe, fiecare fiind
orientată către o problemă. Echipele se întâlnesc o dată pe săptămână pentru a-şi examina
rezultatele şi a-şi ajusta obiectivele. Automanagementul este recunoașterea faptului că utilizarea
eficientă a timpului în viața noastră este vitală, și a faptului că resursele disponibile, de timp și de
viată, sunt finite. Aceasta înseamnă a deveni căpitanul propriilor noastre nave. Nimeni nu vine la
cârma vaporului nostru!

3)Numiti zicatorile rominesti, ce confirma neceistatea motivarii muncii.

Cine sade/ Coada-i cade/ Cine misca/ Tot mai pisca.

Nu lasa lucrul de azi pe mine.

Ara, macina, mananca.

Muncim pentru a trai, nu traim pentru a munci.

Omul muncitor, ca un pom roditor.

Biletul 12
1) Forme Juridice de Antreprenoriat:
 întreprindere individuală;
1. Avantaje

poate fi fondată de către o singură persoană sau de membrii unei singure familii;

modalitatea de înregistrare este simplificată, iar cheltuielile suportate de antreprenor pentru perfectarea actelor
de înregistrare a întreprinderii sunt reduse;

2. Dezavantaje:

ÎI are posibilităţi reduse de atragere a capitalului străin, împrumuturilor;

orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale (ÎI);

antreprenorul individual (fondatorul) poartă răspundere personală pentru ţinerea contabilităţii şi

raportarea financiară.

 societate în nume colectiv;

1. Avantaje
 lipsa unei prevederi ale legislației în vigoare privind mărimea minimă a capitalului social, ceea ce poate fi
considerat un avantaj;

formalităţile reduse legate de constituirea societăţii;

cheltuielile nesemnificative pentru înregistrare.

2. Dezavantaje:
Aceată formă organizatorico-juridică, nu se recomandă începătorilor în lumea afacerilor, deoarece este
necesară încrederea deplină între partenerii/asociații de afaceri, reeșind din simplul fapt că fiecare partener al
societății în nume colectiv este responsabil pentru datoriile/obligațiile societăţii, chiar dacă aceste obligații sunt
cauzate de acțiunile unui alt partener.
 societate în comandită;
1. Avantaje

Societatea în comandită nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor, care nu sînt în legătură cu
activitatea acesteia.
Comanditaţii, sau asociaţii cu cota deplină de participare, poartă răspundere nelimitată şi solidară pentru
obligaţiile societăţii. Asociaţii numiţi comanditari sunt membrii-finanţatori ai societăţii în comandită, care răspund
pentru obligaţiile asociaţiei numai în limita cotei de participare, neavând dreptul să participe la conducerea

2. Dezavantaje:
Numărul antreprenorilor care aleg statutul organizatorico-juridic de societate în comandită este foarte mic,
cauzele majore fiind următoarele: comanditatul răspunde nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii, iar
comanditarul, în ciuda faptului că alocă resurse financiare, nu poate participa la administrarea și conducerea
societăţii în comandită al cărei participant este.
 societate pe acţiuni;
 societate cu răspundere limitată;
 cooperativă de producţie;
1. Avantaje

administrarea și conducerea activității cooperative se realizează pe principii democratice;

membrii cooperativei posedă unitatea intereselor de muncă;

lipsesc careva prevederi legislative cu privire la mărimea mărimea minimă a capitalului social al cooperativei;

2. Dezavantaje:

pot apărea discuţii interminabile şi fără rezultat datorate modului democratic de luare a deciziilor;

pot apărea neînţelegeri între cooperatori referitor la contribuţia fiecăruia şi distribuirea veniturilor, care pot
conduce la lichidarea cooperativei.

Actul de bază care prevede toate reglementările cu privire la organizare, obiect şi mod de activitate,
reorganizare şi lichidare, este statutul.

 cooperativă de întreprinzător;
2) Antreprenorul: definiție și rolul acestora în societate
Un antreprenor este o persoană fizică sau juridică care se obligă, pe baza unor clauze și condiții
contractuale, să execute (întreprindă) diferite lucrări (industriale, de construcții etc.) în beneficiul altei
persoane sau organizații, în schimbul unei sume de bani dinainte convenite.[1] El este un tip de
agent economic reprezentativ în economia de piață care adoptă un comportament întreprinzător, de esență
activă și inovatoare, specific sistemelor economice bazate pe concurență, risc și inițiativă privată.

3) Proverbe
O singura rindunica nu aduce primavera.

Un cap e bine, dar doua e si mai bine.

Unde-I unul nu-I putere, unde-s doi puterea creste.