Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vitejiaă iă strategiaă saă impecabil ă auă fostă r spl titeă cuă victoriiă r sun toare.ă Recucerireaă
Creteiă dină mâinileă emiriloră corsari,ă dup ă 150ă deă aniă deă st pânireă islamic ,ă sf râmareaă o tiloră
turce tiăînăCilicia,ăasediereaăAlepuluiăst pânitădeăemiriiăhamdaniziăsuntădoarăcâtevaădintreăispr vileă
acestui personaj deosebit al istoriei bizantine2, ajuns în anul 963 la rangul de domestic al scholelor
(echivalentăcuăfunc iaădeăconduc torăalăîntregiiăarmateăimperiale)3.
M iestriaă saă înă artaă r zboiuluiă seă împleteaă cuă oă via ă auster ,ă înclinat ă spreă severitate.ă
Exigen aăfa ădeăpropriaăpersoan ăseăreflectaă iăînărela iaăcuăsemenii.ăNichiforăFokasăeraădeăobiceiăă
t cut,ăcuvinteleăsaleăfiindăm surateăcuămult ăaten ie.ăÎnăpu ineleăsaleămomenteădeălini teăputeaăfiă
1
Charles DIEHL, Figuri bizantine,ăvol.ăI,ăEdituraăpentruăliteratur ,ăBucure ti,ă1969,ătrad.ăIleanaăZara,ăpp.ă362-363.
2
Pr.ăProf.ăDr.ăEmanoilăB BU ,ăBizanțul istorie și spiritualitate,ăEd.ăSophia,ăBucure ti,ă2010,ăp.ă309.
3
În secolul al X-lea,ă aseămembriăaiăfamilieiăFokasăauăocupatăcuăcinsteăaceast ăpozi ieădeăprimărangăaăarmateiăbizantine.ă
Înc ădinătimpulăluiăRomanăIIăseăfaceăresim it ăostilitateaăpeăcareăoăpurtaămareaănobilimeă(format ădinăeunuciiăimperialiă
iădinăbirocra iăaiăpalatului)ămembrilorăaristocra ieiămilitare. Pentruăaăcontracaraăinfluen aădeăcareăseăbucuraăposesorulă
func ieiădeămareădomesticăalăscholelor,ăparakimomenulăIosifăBringasăvaăini iaăoăserieădeăm suriăprinăcareărangulăseăvaă
împ r iăînădou ăpozi iiădeăcontrolăreciproc:ămareleădomesticăalăOccidentuluiă iămareleădomesticăalăOrientului.ăDe iă
egaleăînăatribu iiă iăînăcinstire,ărangurileănuăconfereauăde facto acelea iăputeriăcelorădoiăgenerali.ăSeăpareăc ăOrientul,ă
cuă resurseleă saleă aproapeă nelimitateă înă bunuriă iă o teni,ă aveaă întâietateă fa ă deă Europaă bizantin .ă Titlulă deă mareă
domesticăalăscholelorăsupravie uie teălovituriiăluiăBringasăîns ădevineăonorific,ăde in torulăs uăfiindădeăregul ătitularulă
uneiaădintreăceleădou ăpozi iiădeădomesticănouăînfiin ate.ăNichiforăFokasăeraădeciămareădomesticăalăOrientuluiă(frateleă
s uăLeonăfiindămareădomesticăalăOccidentului)ă iăde in torăalătitluluiă– devenit recent o simpl ădistinc ieăprotocolar ă–
de mare domestic al scholelor.
4
Nicolae IORGA, Istoria vieții bizantine,ăEd.ăEnciclopedic ăRomân ,ăBucure ti,ă1974,ăpp.ă320-321.
observat rugându-se.ăEraăpreocupat,ă pân ălaăobsesie,ădeădatoriaăfa ădeă Biseric ă iă fa ădeă ar .ă
Moartea timpurieăaăso ieiă iăaăuniculuiăcopilăîlăapropiaseămultădeăDumnezeu.ăJuraseăs ănuăseămaiă
c s toreasc ,ănuămaiăconsumaăcarneă iădormeaădirectăpeăp mânt,ăavândădreptăunicăa ternutăoăpieleă
deăpanter .ăPeăsubăve minteleăost e tiăsauănobiliareăpurtaăhainaăaspr aăunchiuluiăs uăc lug r,ă
SfântulăMihailăMaleinulă(pr znuităpeă12ăiulie),ăfa ădeăcareănutreaăceaămaiăadânc ăevlavie.ă
„Ascet și războinic, aspru, sobru, sever, lacom de bani și desfăcut de lucrurile pământești,
capabil de milă ca și de perfidie, Nichifor Focas, ca mulți oameni din vremea sa, reunea
în sufletul său complex contrastele cele mai neașteptate și, mai ales, sub această aparență
rece dormea o inimă adânc pasionată”5.
Prietenia pe care a legat-o cu un alt mare ascet, Sfântul Atanasie Atonitul (pr znuităpeă5ă
iulie), la care se spovedea cu regularitate, l-aădeterminatăs ăsus in ,ăprinăbogateădaruri,ăîn l areaădeă
c treăacestaăaăMariiăLavreăaăMunteluiăAthos.ă
„Luase drept confesor pe Atanasie, fondatorul celei mai vechi mănăstiri de la muntele
Athos și neputându-se lipsi de sfaturile lui, îl lua cu el până și în tabără. În tovărășia
acestui om sfânt , era cuprins ca și el de nostalgia mănăstirii și se gândea foarte serios să
părăsească lumea. Chiar pusese să i se clădească o chilie în mănăstirea pe care Atanasie
o zidea pe Sfântul Munte”6.
Esteă deă în elesă a adară deă ceă împ r teasaă Teofanoă îlă invoc ă peă Nichiforă pentruă aă preluaă
tronul,ăînăcalitateădeăîmp ratăasociatăalăfiilorăs i.ăDac ,ăreferitorălaăăbasilis ,ăapelulălaăgeneralulă
Fokasă(înăvârst ădeă51ădeăani)ăeraăizvorâtădinănecesitateaăimediat ăaăproprieiăsalv ri,ălucrurileăsuntă
cuămultămaiănuan ateăînăceeaăceăîlăprive teăpeăvestitulăcavaler7.
Celăpu inădou ăargumenteăputerniceăl-auădeterminatăs ăacepteăpropunereaăTeofanei.ăMaiă
întâi, invidia ministruluiăBringasănuămaiăeraăunăsecretăpentruănimeni.ăUraăacestuiaăaămersăpân ă
acoloă încât,ă înă iunieă 963,ă trimiteă strateguluiă invita iaă s ă seă prezinteă laă palat,ă pentruă ună pretextă
neînsemnat.ăÎns ăpropriiăoameniă(poateăchiarăîmp r teasa)ăîlăavertizeaz ăpeăNichifor cu privire la
inten iaăparakimomenului de a-lăarestaă iădeăa-lăcondamnaălaăorbire.ăÎnălocăs ăexecuteăordinulăcareă
i-arăfiăadusăpieirea,ăNichiforăalegeăs ăseărefugiezeăînăMareaăBiseric ăSfântaăSofia,ăcerândăprotec iaă
patriarhului. Sfântul Cuvios Polieuct,ăpatriarhulăConstantinopoluluiă(pr znuităpeă5ăfebruarie),ăeraă
ună omă curajos,ă careă în elegeaă u oră realit ileă împ r iei,ă astfelă încât,ă cuă oă sinceritateă deă
neînduplecat,ăconvoac ăSenatulă riiă iăpledeaz ăînăfavoareaăănevinov ieiăluiăFokas,ăamenin ândă
cu ridicareaă popula ieiă înă ap rareaă erouluiă na ional.ă Înă ciudaă intrigiloră luiă Bringas,ă Senatulă nuă
5
Charles DIEHL, Figuri bizantine, vol. I, p. 364.
6
Charles DIEHL, Figuri bizantine, vol. I, p. 364.
7
În i iăcronicariiămusulmani,ăprecumăYahia-ibn-Said,ăîlăadmirauăînămodăv dităpeăNichifor,ăc ruiaănuăiăseăputeaăopuneă
niciăoăoasteăaăislamului.ăCavalerismul,ăcredin aă iăvitejiaădeăcareăaădatădovad ăacestăsoldat-c lug răerauă– pân ălaăurm ă
- virtu iăuniversale,ădemneădeăapreciatăpân ă iă(oriăpoateămaiădegrab )ădeăc treăadversari.ă
numaiăc ăîlăexonereaz ăpeăNichiforădeăacuza iileăfalseăciăîiă iăpermiteăs ăseăretrag ălaăcartierulăs uă
general de la Cezareea Capadociei.
În al doilea rând, propriul caracter al lui Nichifor era permanent orientat spre nostalgia
pierderiiătimpuriiăaăso ieiăiubiteă iăaăcopiluluiăpeăcareănuăreu iseăs -i salveze, astfel încât lacrimile
unei tinere mame, cerându-iădisperat ăprotec ia,ăcuăcopiiiămiciăînăbra e,ăseăpare c ăl-auămi cat,ăprină
dispunerea imaginii paralele a propriei drame, într-unăanumeăfel,ăhot râtor.
Con tientăc ăBringasănuăvaăînghi iău orăumilin aădinăSenată iăc ,ăoricum,ă via aăsaăeraăînă
mareăpericol,ăNichiforăFokasătrecuăpesteăpropriileăezit riă iăaccept ăs ăfieăproclamatădeăc treătrupeleă
saleăcaăîmp rat,ăînăiulieă963.ăPred ăcomandaăOrientuluiăcamaraduluiă iănepotuluiăs uădeăsor ,ăIoană
Tzimiskes.
„Cârmuirea superioară a Asiei a lăsat-o tovarășului său de arme, un asiatic, armean, Ioan
zis „cel Mic” Cemesgigh – poreclă pe care grecii trebuiau să o pronunțe Tzimiskes – și
care era domesticos (comandant) al Orientului”8.
Oricum ar fi, la 16 august 963 Nichifor Focas își făcu intrarea solemnă în Constantinopol.
Călare, în mare costum imperial, el intră pe Poarta de Aur, primit de orașul întreg, salutat
de aclamațiile populare ca salvatorul imperiului și al creștinătății. „Statul cere pe Nichifor
ca basileu, striga în calea sa mulțimea entuziastă. Palatul așteaptă pe Nichifor. Armata
cere pe Nichifor. Lumea așteaptă pe Nichifor. Acestea sunt dorințele Palatului, ale
armatei, ale Senatului, ale poporului. Doamne ascultă-ne! Viață lungă lui Nichifor!”10
8
Nicolae IORGA, Istoria vieții bizantine, Ed.ăEnciclopedic ăRomân ,ăBucure ti,ă1974, p. 321.
9
ParakimomenulăVasileăeraăporeclită„Scitul”ăfiindc ămamaăsa,ăconcubinaăîmp ratuluiăRomanăI,ăeraăoă„mixobarbar ”ă
(româno-bulgar )ăoriginar ădinăDobrogea.ăă
10
Charles DIEHL, Figuri bizantine, p. 367.
11
Hans-Georg BECK, Istoria Bisericii Ortodoxe din Imperiul Bizantin,ăEd.ăNemira,ăBucure ti,ă2012,ătrad.ăVasileă
AdrianăCarab ,ăpp.ă261-262.
împ r teas .ăC s toriaăs-a oficiat pe 20 septembrie 963. Când s-a aflat despre aceasta, duhovnicul
împ ratului,ăSfântulăAtanasieăAtonitulăaăvenitălaăConstantinopolăpentruăa- iăexprimaăîngrijorareaă
fa ădeăgestulăluiăNichifor.ăElăîiărepro ăîmp ratuluiăsitua iaăscandaloas ăcreat ădeăelăprinăc lcareaă
jur mântuluiădeăcastitate.ăBasileulăîncerc ăs - iăîmpaceăprietenulăjurându-iăc ănuăaăinten ionatăpân ă
înăultimulămomentăs ădevin ăîmp rată iăc ăaceast ăc s torieăesteădoarămijloculăprinăcareăelăîn elegeă
s - iăînt reasc ădomnia,ănicidecumăunăprilejădeăa- iăînc lcaăjur mântulădeăcastitate.ăTeofanoăvaătr iă
al turiădeăelăcaăoăsor 12.
Dac ăSfântulăAtanasieăs-aăîntorsămaiăîmbunatălaăSfântulăMunte,ănuăacela iălucruăîlăputem
afirmaădespreăSfântulăPolieuct,ăpatriarhulăConstantinopolului.ăDe iănutreaăoăoarecareăsimpatieăfa ă
deăNichifor,ăpatriarhulănuăacceptaăasociereaădintreăcompromisulăpolitică iălegeaăluiăDumnezeu.ăDină
punctulăs uădeăvedereăc s toriaădintreăNichiforă iă Teofanoăeraădeăneacceptatăcanonicăpentruăc ă
ambiiăeraăv duvi,ăpentruăc ăîntreăceiădoiăexistaăoăconsiderabil ădiferen ădeăvârst ă i,ănuăînăultimulă
rând,ă pentruă c ă întreă eiă existaă oă înrudireă spiritual ă anterioar ă c s torieiă (potrivită surseloră sale,ă
Nichifor ar fiăfostăna ădeăBotezăalăunuiaădintreăcopiiiăTeofanei).ă
„Patriarhul Polieuct, se știe, era un om virtuos, sever, fără îngăduință pentru slăbiciunile
lumești, de care era complet desfăcut, îngriindu-se numai de prescripțiile și de interesele
Bisericii ale căror păzitor era și punând în apărarea lor un curaj neîmblânzit, o
îndărătnicie neînduplecată și o sinceritate de temut”13.
12
Charles DIEHL, Călătorii istorice și de artă, Ed. Sport-Turism,ăBucure ti,ă1984,ătrad.ăIonăHerdan,ăprefa ădeăR zvană
Theodorescu, pp. 149-152.
13
Charles DIEHL, Figuri bizantine, vol. I, p. 369.
V zându- iă asigurat ă posturaă social ă laă umbraă reputa ieiă luiă Nichiforă II,ă împ r teasaă seă
plictisiărepedeădeărolulădeă„fiic ”ăaăacestuia.ăEaăseăaventur ăîntr-oăhaotic ărela ieăamoroas ă
cuă însu iă nepotulă basileului.ă Ioană Tzimiskes,ă descendentă peă caleă patern ă ală familieiă deă
generaliăarmeniăKourkouasăiarăprinămam ă(soraăluiăNichifor)ădinăceaăaăaristocra ilorăFokas,ă
eraăunăiscusităo teanăiarăprinăfarmeculăs uăpersonalăprecumă iăprinăatitudineaăîndr znea ,ă
nesupus ,ă captiv ă cuă u urin ă aten iaă basilisei.ă Implicareaă luiă Tzimiskesă într-un act de
tr dareăfa ădeăst pânulă iăunchiulăs uăpoateăfiăpus ăpeăseamaădorin eiăaprinseădeăr zbunare.ă
Generalulă seă credeaă nedrept ită pentruă c ă împ ratulă îlă depuseseă dină func iaă deă mareă
domesticăalăOrientuluiă iăîlăinvitaseăs ăr mân ăînăcalitateădeăparticularăpeădomeniileăsaleădeă
laăCalcedon,ădinăcauzaăunuiăactădeăindisciplin ăpeăcâmpulădeălupt .ă
Evlaviaă luiă Nichiforă dedicaă ună locă deosebită Sfinteiă Cruci.ă Specificulă spiritualit iiă
capadociene a secolelor VIII-X, din care se revendica marele basileu, avea drept idee de
baz ă dublaă semnifica ieă aă Crucii:ă deă „biruință asupra celor potrivnici”ă (invadatorii
islamici)ă iădeăap rareăaă„poporului lui Dumnezeu”ă(Biserica).ăDup ăcucerireaăTarsului,ă
împ ratulă aă condusă personală oă opera iuneă deă recuperareă aă unoră p r iă dină Cruceaă
Mântuitoruluiăaflateăacolo.ăSuntăcunoscuteăămaiămulteă(celăpu inădou )ărelicveăaleăSfintei
CruciăpeăcareăNichiforăFokasăleăpurtaăînăfrunteaăo tiriiăsale.ăPrimaăaăfostădonat ădeăîmp rat,ă
înălunaămaiă964,ăMariiăLavreădeălaăMunteleăAthos,ăîmpreun ăcuăcapulăSfântuluiăVasileăcelă
Mareă iă cuă acelaă ală Sfântuluiă Alexandruă dină Pydna14. Cea de-a doua seă afl ă ast ziă înă
m n stireaă Sfântuluiă Franciscă dină Cortona,ă înă Italia15.ă Peă capaculă deă filde ă ală racleiă dină
Cortonaăexist ăoăinscrip ieăînăgreac ă iălatin ăavândăurm torulăcon inut:ă„Odinioară Hristos
a oferit această Cruce puternicului împărat Constantin spre mântuirea sa. Acum este
14
Actes de Lavra, I, nr.5.
15
Prezen aăacesteiăp r iădinăCruceaăDomnuluiăînăItaliaăseădatoreaz ăc lug ruluiăfranciscanăFraăEliasăCoppi.ăÎnăjurulă
anuluiă1246,ămonahulă(excomunicatădeăpapaăGrigorieăIXăpentruăc ăîmbr i aseăcauzaăîmp ratuluiăFrederikăII)ăesteă
trimisădeăîmp ratulăGermaniei înăsolieălaăConstantinopolulăcondusădeăîmp ratulălatinăBalduinăIIădeăCourtenay.ăAcoloă
elăaăprimităînădarăoăracl ădinăargintă iăfilde ăcuăoăparteădinăCruceaăoriginal ăaăDomnului,ăpeăcareăaăadus-oăînăora ulăs u,ă
Cortona.ăIertatădeăpap ăpeăpatulădeămoarte,ăEliasăCoppiălas ăprinătestamentăraclaăcuăpre iosulăodorăm n stiriiăSfântuluiă
Franciscăădinăaceast ălocalitate.ăVezi:ăMarilynăARONBERGăLAVIN,ăThe Place of Narrative. Mural Decorations in
Italian Churches, 431-1600, The University of Chicago Press, Chicago and London, 1994, pp. 112-113, nota 75 (p.
325).
Nichifor, (împărat) prin harul lui Dumnezeu, care, având-o asupra sa, pune pe fugă
triburile barbare”16.
„Când a sosit ziua luptei, armata trebuie să lase la o parte patimile pământeşti. Trebuie
să se roage. În noaptea care precede lupta să se cânte psalmi, iar preoţii să facă slujbe,
întreaga armată să primească împărtăşania şi numai după aceea să meargă la luptă.
Ostaşii vor deveni astfel mai sprinteni, pentru că ei au ca ajutor pe Dumnezeu şi pe Maica
Sa Maria”ă(LeonăVIăcelăÎn elept,ăTactica, 1307).
„Să scoatem săbiile pentru copiii noștri, pentru soțiile noastre, pentru prietenii noștri și
pentru pământul părinților noștri!”ă(NichiforăIIăFokas)19.
16
Anatol FROLOW, Les reliquaires de la Vraie Croix, în col. Archives de l'Orient Chrétien, nr. 8, Ed. Institut Français
d'Etudes Byzantines, Paris, 1965, nr. 540, fig.40.
17
Ciprulăseăaflaăînăst pânireaăarabilor din anul 648.
18
Abiaăînă1571,ăImperiulăOtoman,ăcondusădeăSelimăII,ăăvaăsupuneăCiprulăst pâniriiăislamului.ăă
19
Theodosii Diaconi de Creta capta, ed. H. Criscuolo, Leipzig, 1979, 16. Vezi: Rosemary MORRIS, The Two Faces
of Nikephoros Phokas, BMGS 12, 1988, p. 92, articol publicat online în Cambridge Core,
https://www.cambridge.org/core/services/aop-cambridge-core/content/view/S0307013100001385, accesat: 20. 03.
2018.
20
Siciliaă fuseseă pierdut ă înă 902,ă intrândă ulterioră înă componen aă califatuluiă fatimidă cuă capitalaă laă Tunisă (dup ă 973ă
capitalaăîmp r ieiăfatimideăseăvaămutaălaăCairo).ăEmiriiămauriăaiăSicilieiăerauădina tiăsemi-independen iădinăfamiliaă
Kalbizilor,ăsupu iăaiăcalifuluiăfatimid.ăEmiratulăsicilianăvaăfiăînfrântă iăînăceleădinăurm ăsupus,ălaăîndemnulăpapalit ii,ăă
deăc treănormanziiăconteluiăRogerăIădeăHautevilleă(frateleăluiăRobertăGuiscard)ădup ăunăr zboiăcrâncenăcareăvaăduraă
întreă1061ă iă1091.
21
Laăsfatulăviziruluiăs uăevreuăYakubăBenăYusufă(IbnăKillis),ăcalifulătunisianăMațadăal-Muizz Li-Dinillah (953-975)
vaăcuceriăEgiptulă iăPalestinaădeălaăabbasizi,ămutându- iăcapitalaădinăTunisălaăCairo.
rândulăs uăaflatăîntr-un dificilăr zboiăcuădu manulăcomună(califatulăabbasid),ăaăreu ităs ăeviteăoă
agravareăaăsitua iei.ă
Înă acela iă timp,ă conflictulă iscată deă împ ratulă Ottoă I22 prină invaziaă organizat ă asupraă
posesiunilor bizantine ale Italiei de Sud, l-auă obligată peă Fokasă s ă trimit ă deă urgen ă înt ririă
substan ialeăkatepanatuluiăbizantin,ăcuăsediulăînăcetateaăBari,ăcareăvaăputeaărezistaăastfelăunuiălungă
r zboiăcuăgermaniiă(966-972).ăTrupeleăottonieneănuăvorăreu iăs ăob in ărezultateănotabileăînăfa aă
oastei trimise de Nichifor II Fokas îns ăvorăblocaăunăimportantăefectivădeăfor eăbizantineăînăItaliaă
sudic ,ăincomodândăplanulăbasileuluiădeăaăeliberaă araăSfânt ădeăsubăjugulămusulman.
Cel de-alătreileaăfactorădeăpericolăpentruăImperiuăseăg seaălaăDun re.ă arulăbulgarăPetruă
(927-969),ădup moarteaăso ieiăsaleăbizantine,ăMariaăLekapena,ăînă965,ăaăc zutăsubăinfluen aăunuiă
grupădeăboieriă(probabilăadep iăaiăbogumilismului)ăfavorabilăinvad riiăBizan ului.ăÎnăacela iăanăelă
trimiteăoăsolieălaăîmp ratulăNichiforăspreăa-lăsomaăs ăpl teasc ătributăBulgariei.
„Imperiul tocmai intrase în perioada celor mai mari succese militare din istoria lui. Noul
împărat, Nikephoros Phocas, care luase de curând de la arabi Creta, Cipru și Cilicia și
era pe cale să încheie recucerirea Antiohiei, nu avea dispoziția sufletească să-și uite
convingerea că Imperiul era superior tuturor națiunilor de pe pământ. Trimișii bulgari au
fost alungați cu un mesaj în care țarul lor era descris ca „un prinț acoperit cu piele groasă
ca tovalul”, care, în loc să ceară tribut, ar fi trebuit să-l recunoască pe împărat ca fiind
domnul și stăpânul său”23.
22
DuceăalăSaxonieiă iăregeăalăgermanilorădină936,ăOttoăIă(+ă973)ăesteăfondatorulăSfântuluiăImperiuăRomanădeăNa iuneă
German ,ăprinăob inereaătitluluiăimperialădeălaăpapaăIoanăXII,ăînăanulă962.ăImperiulăBizantinănuăaărecunoscutăunătitluă
care contesta pe unicul iăadev ratulăcontinuatorăalăCezariloră(basileulădeălaăConstantinopol).ăDinăacestămotivăOttoăIăaă
încercatăs - iăextind ădomina iaăasupraăItaliei,ăatacândădomeniileăbizantine.ăOttoăî iădoreaăs -lăatrag ăpeăputerniculăs uă
omolog din Est la masa negocierilor (ceea ce l-ar fi ridicat implicit la nivelul de egal al basileului) pe subiectul
c s torieiăfiuluiăs uăOttoăIIăcuăoăprin es ăbizantin ,ăcedând,ăăcaădovad ăaăbuneiăcredin eă(eventualăcaădarădeănunt ă
pentruăprin es ),ălaăpreten iileăsaleăasupraăp r iiădeămiaz ziăaăPeninsulei.ă
23
Dimitri OBOLENSKY, Un commonwealth medieval: Bizanţul,ăEd.Corint,ăBucureşti,ă2002,ătrad.ClaudiaăDumitriu,ă
postfaţ ăNicolaeăŞerbanăTanaşoca,ăp.146.
informaser ă peă acestaă c ă însu iă conduc torulă delega ieiă bizantine,ă Kalokiros,ă îlă convinseseă peă
conduc torulăru ilorăc ăelăi-arăfiăunăaliatămultămaiăbun,ăînăcalitateădeăîmp ratăalăConstantinopolului,ă
decât Nichifor Fokas.
OcupândăînăîntregimeăDobrogea,ăSviatoslavădescoper ăuria ulăcâ tigărealizatăprinăcomer ulă
deălaăDun reaădeăJos.ăFixându- iăcapitalaănouluiăs uăimperiuălaăPereyaslave ă(PreslavulăMic),ălâng ă
DeltaăDun rii24,ăelăinten iona,ăspreăconsternareaăbasileului,ăs - iăcreezeăaiciăoăbaz ăstatornic ădeă
undeă ară fiă putută lansaă cuă u urin ă atacuriă înă toateă direc iile,ă inclusivă ună eventuală asediuă ală
Constantinopolului.
„Aici, se spune că ar fi declarat el, se întâlnesc toate lucrurile bune – aurul, mătăsurile de
preț, vinul și fructele din Bizanț, argintul și caii din Boemia și Ungaria, blănurile, ceara,
mierea și sclavii din Rusia”25.
Planulă deă aă reduceă laă t cereă peă inamiculă bulgară prină declan areaă for eiă imposibilă deă
controlatăaăru ilorăs-aădovedităaăfiă gre it.ăBasileulăîncheieăpaceă cuă arulă bulgar.ă arulăPetruăeraă
obligatăs ătrimit ăcaăostaticiălaăConstantinopolăpeădoiădintreăfiiiăs i,ăs ărenun eălaăpreten iileădeă
tribută iăs ărecunoasc ăsuzeranitateaăformal ăaăîmp ratului.ăÎnăschimb,ăNichiforăîncuviin aăc s toriaă
dintreăprin iiăVasileăIIă iăConstantinăVIIIă iădou ăprin eseăbulgare,ăprecumă iăsus inereaăfinanciar ă
iămilitar ăaăBulgarieiăîmpotrivaăru ilor.ăContactareaăhanuluiăpecenegă(fieădeăc treăbizantini,ăfieădeă
c treăbulgari)ă iăacceptulăacestuiaădeăaăinvadaăprincipatulărusăauădeterminatăoăretragereăbrusc ăaă
for elorăluiăSviatoslavăspreăKievulăasediat,ăînăiarnaăanuluiă968.ă
24
Ast ziăcomunaăNuf ru,ăjude ulăTulcea,ălaă11ăkilometriădeămunicipiulăTulcea,ăpeămalul bra uluiăSfântuăGheorghe.
25
Dimitri OBOLENSKY, Un commonwealth medieval: Bizanţul, p.146.
26
Charles DIEHL, Figuri bizantine, vol. I, p. 373.
NichiforăII,ăinformatădeămi c rileăamenin toareăaleăru ilor27,ăhot r teăs ăporneasc ădinănouăspreă
capital .ă
Popula iaă capitaleiă întâmpin ă cuă r ceal ă peă acestă omă con tiinciosă venită s ă oă apere.ă
Mul imeaă î iă permiteaă dejaă s ă batjocoreasc ă publică peă basileulă multă preaă seriosă pentruă
gusturile de pe malurile Bosforului. Surprins într-oăr zmeri ălaăpoartaăpalatului,ăb trânulă
Nichiforăfuăsalvatăînăultimulămomentădeăcâ ivaăcurteniădinăploaiaădeăpietreăcareăaproapeăc ă
îiăaduseăsfâr itul.ăAsprimea,ădisciplinaăcazon ,ănevoiaăluiăpermanent ădeăordine,ăimpoziteleă
iărestric iileăpeăcareăleăimpuseseăaniălaărândămarilorăproprietariă iăm n stirilor,ăînăinteresulă
superiorăalăpatrieiă iăalăbuneiăcuviin e,ăîlătransformaser ăpeăNichiforăFokasăîntr-un personaj
incompatibilăcuăstr lucireaăanarhic ,ăf r ădeăgriji,ăindividualist ă(înămodăfatalăsuperficial )ă
aăgrecilor.ăCuăexcep iaăcâtorvaăpatrio iă iăintelectualiăcareăîn elegeauăeforturileăluiăNichifor,ă
to iă seăs turaser de ascetul-r zboinicăpeă care-lă aclamaser ă cuăpu in ăvremeămaiăînainteă
dreptă„puternica mână dreaptă a armatei lui Dumnezeu”28.
27
Sviatoslavăzdrobiseăo tileăpecenego-maghiareăsubăzidurileăKievuluiă i,ăînăvaraăanuluiă969,ăînăfrunteaăuneiăimense
o tiri,ă alc tuiteă înă principală dină vikingi,ă slavi,ă pecenegiă iă maghiari,ă trecuseă dină nouă Dun rea,ă devastândă întreagaă
Bulgarieă iăcucerind,ădup ăoălupt ăcrâncen ,ăcapitalaă aratului,ăPreslavulăMare.ăÎnătoamnaăanuluiă969,ăprin ulăkieveană
a poruncit înaintareaăspreăConstantinopol,ăavândăînăplanăasediereaăMariiăCet i.ăă
28
Rosemary MORRIS, The Two Faces of Nikephoros Phokas, p. 106.
nefiind în stare să mă feresc de mâna unei femei!”29.ăOăr splat ănedemn ăpentruăoăvia ă
închinat ă riiă iăBisericiiăsale.ă
29
Joannes GEOMETRES, Carmina varia, PG 106, col. 927.
30
Louis PETIT, Un office inedit en l'honneur de Nicephore Phocas, în Byzantinische Zeitschrift, 13, Leipzig, 1904,
pp. 398-420.
31
Laă Mareaă Lavr ,ă ctitoriaă sa,ă exist ă manuscrisulă con inândă slujbaă iă canoaneleă dedicateă pomeniriiă saleă caă sfântă
mucenic: Codex B 4f. 133.