Cruciada lui Nichifor II Fokas (963-969) și relansarea lumii creștine în veacul al X-lea.

Paradigma oșteanului ascet.

Tragicul destin al unui mare erou.

Studiu de Pr. Dr. Mircea Cristian Pricop

Laămoarteaăprematur ăaăîmp ratuluiăRomanăIIă(959-963),ădinastiaămacedonean ăseăaflaăînă

pericol.ăÎmp r teasaăTeofanoă(Teophano),ăînăvârst ădeă22ădeăani,ătocmaiăîiăn scuseăluiăRomanăIIă
pe cel de-alăpatruleaăcopil,ăprin esaăAna,ăcuădou ăzileămaiăînainteădeămoarteaăbasileului,ăsurvenit ă
la 15 martie 963.
Demnitarulă celă maiă influentă ală cur iiă eraă Iosifă Bringas,ă ună eunucă imperială ajunsă pân ă laă
rangul de parakimomen (mareă ambelan).ă ă Acestaă exercitaseă de facto controlul asupra tuturor
afacerilorăguvern riiăsubădomniaăluiăRomanăII,ăcare,ăspreădeosebireădeăinteligentaăsaăîmp r teas ,ăă
nuăseăar taseăniciodat ăpreaăinteresată deătreburileăstatului.ăBringasădoreaă s - iă p strezeăacelea iă
privilegiiă iăsubădomniaăminorilorăVasileăIIă iăConstantinăVIII,ăfiiiădefunctuluiăîmp rat.ăPrintr-un
uria ă p ienjeni ă deămut ri,ăprinădestituiriăaleăindezirabililor,ăprinătransferuriăinteresateăînspreă iă
dinspreăcapital ăprecumă iă prinănumiriăînă func ieăaleă favori ilorăs i,ă atotputerniculăpoliticianăî iă
asiguraseăoăpozi ieă–credea el – de neclintităînăaparatulădeăvârfăalăstatului.ăAsupraămicilorăprin iă iă
aămameiăacestoraăeunuculăăî iăînchipuiaăc ăvaăreu iăs ăimpun ăoătutel ăabsolut ,ăceeaăceăl-ar fi dus
iămaiăaproapeădeăputereaăimperial ,ăîns ăacestălucruănuăîiăsc paseăăTeofanei.ă
În acela iătimpăcuăcrizaădinastic ă iăcuăintrigileădinăcapital ,ăpresiuneaămigratorilorăasiaticiă
seăf ceaăresim it ăpeăfrontieraădeăr s rităaăîmp r ieiăbizantine.ăTurciiăselgiuciziăintraser ăpeăscenaă
istorieiăcaămercenariădeătemutăaiăcalifilor,ăîns ,ăîncetulăcu încetul,ăpreluaser ăcontrolulăimperiuluiă
islamică abbasid,ă provocândă f r ă încetareă vigilen aă garnizoaneloră deă peă grani aă capadocian ă aă
Bizan ului.ă
Singurulăgeneralăcapabilăs -iă in ălaădistan ăpeăvr jma iiădinăR s rită iătotodat ăs ăimpun ă
respect la curtea de la Constantinopol era Nichifor Fokas (Nikefor Focas). Intrarea lui în arena
politic ănuăaăfost,ădup ăcumăvomăputeaăobserva,ăoăalegereădeterminat ădeăvanitateaăpersonal ,ăciă
maiădegrab ăop iunea,ăăîn l toareă iătragic ădeopotriv ,ăaăunuiăo teanăc lit de a se pune în slujba
riiă iăaăcredin eiăsale.
Provenind dintr-oădistins ăfamilieănobiliar ădeăorigineăarmean ădină Capadocia,ăNichiforă
Fokas,ă fiulă viteazuluiă generală Bardasă Fokasă celă B trân,ă î iă construiseă carieraă militar ă cuă mult ă
sârguin ă iăpricepere.

 „Soldat admirabil, tactician îndemânatic, general incomparabil, știind să vorbească

trupelor și să se facă urmat de ele oriunde voia să le ducă, Focas era idolul soldaților, ale

 Articol publicat pe data de 24 augustă2018ăînăedi iaăonlineăaărevisteiăeparhialeăTomisul Ortodox, ISSN-L 1223-8554:

http://tomisulortodox.ro/cruciada-lui-nichifor-ii-fokas-963-969-si-relansarea-lumii-crestine-in-veacul-al-x-lea/.
 căror oboseli și primejdii le împărțea. „Nu trăia decât pentru armată”, a zis cu dreptate
despre el unul din biografii săi. Nu era mai puțin popular la Constantinopol. Când, la
întoarcerea din expediția din Creta, apăruse în triumf în Hipodrom, el minunase orașul
prin splendoarea strălucitului cortegiu, „în care toate bogățiile barbarilor păreau că se
revarsă în circ, ca un fluviu imens care nu se oprește nicioadată”. Încărcat de atâtea
onoruri, „pe care în vremurile vechi le primiseră generalii Romei”, extrem de bogat și
întreținând pe domeniile sale din Asia o întreagă clientelă de vasali, devotați cu pasiune
persoanei sale, el era iubit și admirat de toți; trecea drept singurul șef capabil să apere
Imperiul împotriva sarasinilor. Roman al II-lea, pe patul de moarte, poruncise să fie
menținut în postul său”1.

Vitejiaă iă strategiaă saă impecabil ă auă fostă r spl titeă cuă victoriiă r sun toare.ă Recucerireaă
Creteiă dină mâinileă emiriloră corsari,ă dup ă 150ă deă aniă deă st pânireă islamic ,ă sf râmareaă o tiloră
turce tiăînăCilicia,ăasediereaăAlepuluiăst pânitădeăemiriiăhamdaniziăsuntădoarăcâtevaădintreăispr vileă
acestui personaj deosebit al istoriei bizantine2, ajuns în anul 963 la rangul de domestic al scholelor
(echivalentăcuăfunc iaădeăconduc torăalăîntregiiăarmateăimperiale)3.

 „Ulterior, o armată bizantină comandată de același Nikefor Focas, a debarcat cu succes,

a repurtat mai multe biruințe asupra armatei nedisciplinate a noului emir al Alepului, i-a
răpit Anazarba și Marach (961-962) și i-a asediat capitala. Aceasta nu s-a predat decât
după mai multe luni, în decembrie. Dar Focas a avut perseverența să-și petreacă iarna
întreagă în țara dușmană (962). În același timp, un alt Focas, Leon, fratele lui Nikefor,
alunga pe invadatorii arabi veniți din Cilicia, Nikefor, comandant al armatelor Asiei,
generalisim al strategilor din Anatolia, ar fi inaugurat un nou ciclu de isrpăvi contra
necredincioșilor, dacă nu ar fi survenit moartea împăratului”4.

M iestriaă saă înă artaă r zboiuluiă seă împleteaă cuă oă via ă auster ,ă înclinat ă spreă severitate.ă
Exigen aăfa ădeăpropriaăpersoan ăseăreflectaă iăînărela iaăcuăsemenii.ăNichiforăFokasăeraădeăobiceiăă
t cut,ăcuvinteleăsaleăfiindăm surateăcuămult ăaten ie.ăÎnăpu ineleăsaleămomenteădeălini teăputeaăfiă

1
Charles DIEHL, Figuri bizantine,ăvol.ăI,ăEdituraăpentruăliteratur ,ăBucure ti,ă1969,ătrad.ăIleanaăZara,ăpp.ă362-363.
2
Pr.ăProf.ăDr.ăEmanoilăB BU ,ăBizanțul istorie și spiritualitate,ăEd.ăSophia,ăBucure ti,ă2010,ăp.ă309.
3
În secolul al X-lea,ă aseămembriăaiăfamilieiăFokasăauăocupatăcuăcinsteăaceast ăpozi ieădeăprimărangăaăarmateiăbizantine.ă
Înc ădinătimpulăluiăRomanăIIăseăfaceăresim it ăostilitateaăpeăcareăoăpurtaămareaănobilimeă(format ădinăeunuciiăimperialiă
iădinăbirocra iăaiăpalatului)ămembrilorăaristocra ieiămilitare. Pentruăaăcontracaraăinfluen aădeăcareăseăbucuraăposesorulă
func ieiădeămareădomesticăalăscholelor,ăparakimomenulăIosifăBringasăvaăini iaăoăserieădeăm suriăprinăcareărangulăseăvaă
împ r iăînădou ăpozi iiădeăcontrolăreciproc:ămareleădomesticăalăOccidentuluiă iămareleădomesticăalăOrientului.ăDe iă
egaleăînăatribu iiă iăînăcinstire,ărangurileănuăconfereauăde facto acelea iăputeriăcelorădoiăgenerali.ăSeăpareăc ăOrientul,ă
cuă resurseleă saleă aproapeă nelimitateă înă bunuriă iă o teni,ă aveaă întâietateă fa ă deă Europaă bizantin .ă Titlulă deă mareă
domesticăalăscholelorăsupravie uie teălovituriiăluiăBringasăîns ădevineăonorific,ăde in torulăs uăfiindădeăregul ătitularulă
uneiaădintreăceleădou ăpozi iiădeădomesticănouăînfiin ate.ăNichiforăFokasăeraădeciămareădomesticăalăOrientuluiă(frateleă
s uăLeonăfiindămareădomesticăalăOccidentului)ă iăde in torăalătitluluiă– devenit recent o simpl ădistinc ieăprotocolar ă–
de mare domestic al scholelor.
4
Nicolae IORGA, Istoria vieții bizantine,ăEd.ăEnciclopedic ăRomân ,ăBucure ti,ă1974,ăpp.ă320-321.
observat rugându-se.ăEraăpreocupat,ă pân ălaăobsesie,ădeădatoriaăfa ădeă Biseric ă iă fa ădeă ar .ă
Moartea timpurieăaăso ieiă iăaăuniculuiăcopilăîlăapropiaseămultădeăDumnezeu.ăJuraseăs ănuăseămaiă
c s toreasc ,ănuămaiăconsumaăcarneă iădormeaădirectăpeăp mânt,ăavândădreptăunicăa ternutăoăpieleă
deăpanter .ăPeăsubăve minteleăost e tiăsauănobiliareăpurtaăhainaăaspr aăunchiuluiăs uăc lug r,ă
SfântulăMihailăMaleinulă(pr znuităpeă12ăiulie),ăfa ădeăcareănutreaăceaămaiăadânc ăevlavie.ă

 „Ascet și războinic, aspru, sobru, sever, lacom de bani și desfăcut de lucrurile pământești,
capabil de milă ca și de perfidie, Nichifor Focas, ca mulți oameni din vremea sa, reunea
în sufletul său complex contrastele cele mai neașteptate și, mai ales, sub această aparență
rece dormea o inimă adânc pasionată”5.

Prietenia pe care a legat-o cu un alt mare ascet, Sfântul Atanasie Atonitul (pr znuităpeă5ă
iulie), la care se spovedea cu regularitate, l-aădeterminatăs ăsus in ,ăprinăbogateădaruri,ăîn l areaădeă
c treăacestaăaăMariiăLavreăaăMunteluiăAthos.ă

 „Luase drept confesor pe Atanasie, fondatorul celei mai vechi mănăstiri de la muntele
Athos și neputându-se lipsi de sfaturile lui, îl lua cu el până și în tabără. În tovărășia
acestui om sfânt , era cuprins ca și el de nostalgia mănăstirii și se gândea foarte serios să
părăsească lumea. Chiar pusese să i se clădească o chilie în mănăstirea pe care Atanasie
o zidea pe Sfântul Munte”6.

Esteă deă în elesă a adară deă ceă împ r teasaă Teofanoă îlă invoc ă peă Nichiforă pentruă aă preluaă
tronul,ăînăcalitateădeăîmp ratăasociatăalăfiilorăs i.ăDac ,ăreferitorălaăăbasilis ,ăapelulălaăgeneralulă
Fokasă(înăvârst ădeă51ădeăani)ăeraăizvorâtădinănecesitateaăimediat ăaăproprieiăsalv ri,ălucrurileăsuntă
cuămultămaiănuan ateăînăceeaăceăîlăprive teăpeăvestitulăcavaler7.
Celăpu inădou ăargumenteăputerniceăl-auădeterminatăs ăacepteăpropunereaăTeofanei.ăMaiă
întâi, invidia ministruluiăBringasănuămaiăeraăunăsecretăpentruănimeni.ăUraăacestuiaăaămersăpân ă
acoloă încât,ă înă iunieă 963,ă trimiteă strateguluiă invita iaă s ă seă prezinteă laă palat,ă pentruă ună pretextă
neînsemnat.ăÎns ăpropriiăoameniă(poateăchiarăîmp r teasa)ăîlăavertizeaz ăpeăNichifor cu privire la
inten iaăparakimomenului de a-lăarestaă iădeăa-lăcondamnaălaăorbire.ăÎnălocăs ăexecuteăordinulăcareă
i-arăfiăadusăpieirea,ăNichiforăalegeăs ăseărefugiezeăînăMareaăBiseric ăSfântaăSofia,ăcerândăprotec iaă
patriarhului. Sfântul Cuvios Polieuct,ăpatriarhulăConstantinopoluluiă(pr znuităpeă5ăfebruarie),ăeraă
ună omă curajos,ă careă în elegeaă u oră realit ileă împ r iei,ă astfelă încât,ă cuă oă sinceritateă deă
neînduplecat,ăconvoac ăSenatulă riiă iăpledeaz ăînăfavoareaăănevinov ieiăluiăFokas,ăamenin ândă
cu ridicareaă popula ieiă înă ap rareaă erouluiă na ional.ă Înă ciudaă intrigiloră luiă Bringas,ă Senatulă nuă

5
Charles DIEHL, Figuri bizantine, vol. I, p. 364.
6
Charles DIEHL, Figuri bizantine, vol. I, p. 364.
7
În i iăcronicariiămusulmani,ăprecumăYahia-ibn-Said,ăîlăadmirauăînămodăv dităpeăNichifor,ăc ruiaănuăiăseăputeaăopuneă
niciăoăoasteăaăislamului.ăCavalerismul,ăcredin aă iăvitejiaădeăcareăaădatădovad ăacestăsoldat-c lug răerauă– pân ălaăurm ă
- virtu iăuniversale,ădemneădeăapreciatăpân ă iă(oriăpoateămaiădegrab )ădeăc treăadversari.ă
numaiăc ăîlăexonereaz ăpeăNichiforădeăacuza iileăfalseăciăîiă iăpermiteăs ăseăretrag ălaăcartierulăs uă
general de la Cezareea Capadociei.
În al doilea rând, propriul caracter al lui Nichifor era permanent orientat spre nostalgia
pierderiiătimpuriiăaăso ieiăiubiteă iăaăcopiluluiăpeăcareănuăreu iseăs -i salveze, astfel încât lacrimile
unei tinere mame, cerându-iădisperat ăprotec ia,ăcuăcopiiiămiciăînăbra e,ăseăpare c ăl-auămi cat,ăprină
dispunerea imaginii paralele a propriei drame, într-unăanumeăfel,ăhot râtor.
Con tientăc ăBringasănuăvaăînghi iău orăumilin aădinăSenată iăc ,ăoricum,ă via aăsaăeraăînă
mareăpericol,ăNichiforăFokasătrecuăpesteăpropriileăezit riă iăaccept ăs ăfieăproclamatădeăc treătrupeleă
saleăcaăîmp rat,ăînăiulieă963.ăPred ăcomandaăOrientuluiăcamaraduluiă iănepotuluiăs uădeăsor ,ăIoană
Tzimiskes.

 „Cârmuirea superioară a Asiei a lăsat-o tovarășului său de arme, un asiatic, armean, Ioan
zis „cel Mic” Cemesgigh – poreclă pe care grecii trebuiau să o pronunțe Tzimiskes – și
care era domesticos (comandant) al Orientului”8.

Înămaiăpu inădeăoălun ăo tileăsaleăseăaflauălaăpor ileăConstantinopolului.ăDeăunăasediuăînă

adev ratulăsensăalăcuvântuluiănuăaăfostănevoie. Poporul, având în frunte pe patriarhul Polieuct (956-
970)ă iă peă fostulă parakimomen Vasile Lekapenul, fiu nelegitim al fostului basileu Roman I
Lekapenul (920-944)9, i-aăînl turatăpeăBringasă iăpeăacoli iiăs i,ădeschizândăpor ileăcet iiădeăscaun.ăă
AăfostărândulăluiăIosifăBringasăs ăseărefugiezeăînăMareaăBiseric ă iăs ăcear ăazil.ăElăvaăfiădeposedată
deăaveriă iăexilatălaăoăm n stireăînăapropiereădeăNicomidia,ăundeăvaămuriăcaă iămonah,ăînăanulă965.ă

 Oricum ar fi, la 16 august 963 Nichifor Focas își făcu intrarea solemnă în Constantinopol.
Călare, în mare costum imperial, el intră pe Poarta de Aur, primit de orașul întreg, salutat
de aclamațiile populare ca salvatorul imperiului și al creștinătății. „Statul cere pe Nichifor
ca basileu, striga în calea sa mulțimea entuziastă. Palatul așteaptă pe Nichifor. Armata
cere pe Nichifor. Lumea așteaptă pe Nichifor. Acestea sunt dorințele Palatului, ale
armatei, ale Senatului, ale poporului. Doamne ascultă-ne! Viață lungă lui Nichifor!”10

Încoronarea lui Nichifor IIăFokas,ăînăcalitateădeăîmp ratăasociatăalăfiilorăminoriăaiăluiăRomană

II,ăaăavutălocăînăîns iăziuaăintr riiăsaleăînăConstantinopol,ăpeă16ăaugustă96311.ăDe iăurcareaăsaăpeă
tronăfuseseăunaăcuăoălarg ăsus inereăpopular ,ăexperien aăsaădeăo teanăîlădetermina peăFokasăs ăiaă
înăcalculăcevaămaiămult,ăpentruăconsolidareaădomniei,ădecâtăunăapetitădeămomentăalămul imii,ăiară
acest lucru nu putea fi altul decât legitimitatea pe care i-ar fi dat-oăintrareaăînăcasaăimperial ădeă
Macedoniaă prină c s toriaă cuă v duvaă Teofano.ă Seă pareă c ă propunereaă ară fiă venită chiară deă laă

8
Nicolae IORGA, Istoria vieții bizantine, Ed.ăEnciclopedic ăRomân ,ăBucure ti,ă1974, p. 321.
9
ParakimomenulăVasileăeraăporeclită„Scitul”ăfiindc ămamaăsa,ăconcubinaăîmp ratuluiăRomanăI,ăeraăoă„mixobarbar ”ă
(româno-bulgar )ăoriginar ădinăDobrogea.ăă
10
Charles DIEHL, Figuri bizantine, p. 367.
11
Hans-Georg BECK, Istoria Bisericii Ortodoxe din Imperiul Bizantin,ăEd.ăNemira,ăBucure ti,ă2012,ătrad.ăVasileă
AdrianăCarab ,ăpp.ă261-262.
împ r teas .ăC s toriaăs-a oficiat pe 20 septembrie 963. Când s-a aflat despre aceasta, duhovnicul
împ ratului,ăSfântulăAtanasieăAtonitulăaăvenitălaăConstantinopolăpentruăa- iăexprimaăîngrijorareaă
fa ădeăgestulăluiăNichifor.ăElăîiărepro ăîmp ratuluiăsitua iaăscandaloas ăcreat ădeăelăprinăc lcareaă
jur mântuluiădeăcastitate.ăBasileulăîncerc ăs - iăîmpaceăprietenulăjurându-iăc ănuăaăinten ionatăpân ă
înăultimulămomentăs ădevin ăîmp rată iăc ăaceast ăc s torieăesteădoarămijloculăprinăcareăelăîn elegeă
s - iăînt reasc ădomnia,ănicidecumăunăprilejădeăa- iăînc lcaăjur mântulădeăcastitate.ăTeofanoăvaătr iă
al turiădeăelăcaăoăsor 12.
Dac ăSfântulăAtanasieăs-aăîntorsămaiăîmbunatălaăSfântulăMunte,ănuăacela iălucruăîlăputem
afirmaădespreăSfântulăPolieuct,ăpatriarhulăConstantinopolului.ăDe iănutreaăoăoarecareăsimpatieăfa ă
deăNichifor,ăpatriarhulănuăacceptaăasociereaădintreăcompromisulăpolitică iălegeaăluiăDumnezeu.ăDină
punctulăs uădeăvedereăc s toriaădintreăNichiforă iă Teofanoăeraădeăneacceptatăcanonicăpentruăc ă
ambiiăeraăv duvi,ăpentruăc ăîntreăceiădoiăexistaăoăconsiderabil ădiferen ădeăvârst ă i,ănuăînăultimulă
rând,ă pentruă c ă întreă eiă existaă oă înrudireă spiritual ă anterioar ă c s torieiă (potrivită surseloră sale,ă
Nichifor ar fiăfostăna ădeăBotezăalăunuiaădintreăcopiiiăTeofanei).ă

 „Patriarhul Polieuct, se știe, era un om virtuos, sever, fără îngăduință pentru slăbiciunile
lumești, de care era complet desfăcut, îngriindu-se numai de prescripțiile și de interesele
Bisericii ale căror păzitor era și punând în apărarea lor un curaj neîmblânzit, o
îndărătnicie neînduplecată și o sinceritate de temut”13.

Cuădemnitate,ăb trânulăierarhăîiăopriăpeăîmp rată iăpeăîmp r teas ădeălaăSfântaăÎmp rt anieă

punându-iăînăvedereăluiăNichiforăs ăaleag ăîntreădesp r ireaădeăTeofanoă iăafurisire.ăDup ăoăezitareă
deămomentăbasileulăaărefuzatăs ăseădespart ,ăfaptăcareăaădeterminatăizbucnireaăunuiăconflictăîntreă
Biseric ă iăStat.ăÎmp r teasaăîiăvaăpurtaădeăatunciăoăur ăacerb ăluiăPolieuct,ăîncercândăprin toate
mijloaceleăs -l discrediteze.
SpreădeosebireădeăTeofano,ăcareăî iăextr geaăputereaădinădu m nieă iăintrigi,ăNichifor,ăună
om profund religios, experimenta la fel de profundă întreagaă dram ă aă excluderiiă saleă dină
comunitateaăcelorământui i.ăBasileulăsus inuădinănouăcuătoat ăfermitateaăc ăangajamentulăs uăfa ă
deă împ r teas ă eraă unulă strictă p rintesc.ă C utaă dină r sputeriă oă solu ieă careă s ă includ ă atâtă
reabilitareaă saă câtă iă men inereaă c s torieiă strategiceă cuă împ r teasaă macedonean .ă Îns ă
intransigen aăluiăPolieuctănuăputeaăfiăadormit ăprinămit ăsauăprinăamenin are.ăVariantaădeăîmp careă
cu Biserica la care a recurs Nichifor (poate la sugestia dezinvoltei Teofano) a fost cea a
subterfugiilorăjuridice.ăÎnăceleădinăurm ,ăăpentruăbineleăsuperiorăalăstabilit iiă rii,ăpresatădeăc treă
to i,ăpatriarhulăaccept ,ăf r ătragereădeăinim ,ăămariajulăimperial,ăpeăbazaăm rturieiăsubăjur mântăaă
unorăclericiă iălaiciăpotrivităc reiaăna ulădeăBotezăalăcopiluluiăTeofaneiănuăfuseseăNichifor,ăciătat lă
acestuia, Bardas Fokas celăB trân.ăRezerveleăsaleăcuăprivireălaăaceast ănenorocit ăc s torieăseăvoră
dovedi, mai târziu, în mod tragic, fondate.

12
Charles DIEHL, Călătorii istorice și de artă, Ed. Sport-Turism,ăBucure ti,ă1984,ătrad.ăIonăHerdan,ăprefa ădeăR zvană
Theodorescu, pp. 149-152.
13
Charles DIEHL, Figuri bizantine, vol. I, p. 369.
  V zându- iă asigurat ă posturaă social ă laă umbraă reputa ieiă luiă Nichiforă II,ă împ r teasaă seă
plictisiărepedeădeărolulădeă„fiic ”ăaăacestuia.ăEaăseăaventur ăîntr-oăhaotic ărela ieăamoroas ă
cuă însu iă nepotulă basileului.ă Ioană Tzimiskes,ă descendentă peă caleă patern ă ală familieiă deă
generaliăarmeniăKourkouasăiarăprinămam ă(soraăluiăNichifor)ădinăceaăaăaristocra ilorăFokas,ă
eraăunăiscusităo teanăiarăprinăfarmeculăs uăpersonalăprecumă iăprinăatitudineaăîndr znea ,ă
nesupus ,ă captiv ă cuă u urin ă aten iaă basilisei.ă Implicareaă luiă Tzimiskesă într-un act de
tr dareăfa ădeăst pânulă iăunchiulăs uăpoateăfiăpus ăpeăseamaădorin eiăaprinseădeăr zbunare.ă
Generalulă seă credeaă nedrept ită pentruă c ă împ ratulă îlă depuseseă dină func iaă deă mareă
domesticăalăOrientuluiă iăîlăinvitaseăs ăr mân ăînăcalitateădeăparticularăpeădomeniileăsaleădeă
laăCalcedon,ădinăcauzaăunuiăactădeăindisciplin ăpeăcâmpulădeălupt .ă

Dup ăoăscurt ăperioad ăpetrecut ălaăcurte,ăobositădeăvia aăînăpalată iădoritorăs ăscapeădeă

acuza iaă deă incestă (sus inut ă canonică dară nedemonstrat ă deă fapt )ă careă planaă înc ă asupraă sa,ă
NichiforăIIăseăvaăîntoarceărepedeălaăvechileăsaleăpasiuni:ăascezaă iăr zboiul.ăÎntreă964ă iă966,ăînă
dou ăcampaniiădeăsucces,ăbasileulăconduceăpersonalăoănumeroas ăarmat ăprinăAsia,ăm turândăoriceă
opozi ieăislamic .ăCetateaăMopsuestia,ăiarămaiăapoiă Adanaă iă metropolaăTarsădină Ciliciaăseăvoră
supuneăflamuriiăcruciateăaăîmp r ieiăbizantine.ă

 Evlaviaă luiă Nichiforă dedicaă ună locă deosebită Sfinteiă Cruci.ă Specificulă spiritualit iiă
capadociene a secolelor VIII-X, din care se revendica marele basileu, avea drept idee de
baz ă dublaă semnifica ieă aă Crucii:ă deă „biruință asupra celor potrivnici”ă (invadatorii
islamici)ă iădeăap rareăaă„poporului lui Dumnezeu”ă(Biserica).ăDup ăcucerireaăTarsului,ă
împ ratulă aă condusă personală oă opera iuneă deă recuperareă aă unoră p r iă dină Cruceaă
Mântuitoruluiăaflateăacolo.ăSuntăcunoscuteăămaiămulteă(celăpu inădou )ărelicveăaleăSfintei
CruciăpeăcareăNichiforăFokasăleăpurtaăînăfrunteaăo tiriiăsale.ăPrimaăaăfostădonat ădeăîmp rat,ă
înălunaămaiă964,ăMariiăLavreădeălaăMunteleăAthos,ăîmpreun ăcuăcapulăSfântuluiăVasileăcelă
Mareă iă cuă acelaă ală Sfântuluiă Alexandruă dină Pydna14. Cea de-a doua seă afl ă ast ziă înă
m n stireaă Sfântuluiă Franciscă dină Cortona,ă înă Italia15.ă Peă capaculă deă filde ă ală racleiă dină
Cortonaăexist ăoăinscrip ieăînăgreac ă iălatin ăavândăurm torulăcon inut:ă„Odinioară Hristos
a oferit această Cruce puternicului împărat Constantin spre mântuirea sa. Acum este

14
Actes de Lavra, I, nr.5.
15
Prezen aăacesteiăp r iădinăCruceaăDomnuluiăînăItaliaăseădatoreaz ăc lug ruluiăfranciscanăFraăEliasăCoppi.ăÎnăjurulă
anuluiă1246,ămonahulă(excomunicatădeăpapaăGrigorieăIXăpentruăc ăîmbr i aseăcauzaăîmp ratuluiăFrederikăII)ăesteă
trimisădeăîmp ratulăGermaniei înăsolieălaăConstantinopolulăcondusădeăîmp ratulălatinăBalduinăIIădeăCourtenay.ăAcoloă
elăaăprimităînădarăoăracl ădinăargintă iăfilde ăcuăoăparteădinăCruceaăoriginal ăaăDomnului,ăpeăcareăaăadus-oăînăora ulăs u,ă
Cortona.ăIertatădeăpap ăpeăpatulădeămoarte,ăEliasăCoppiălas ăprinătestamentăraclaăcuăpre iosulăodorăm n stiriiăSfântuluiă
Franciscăădinăaceast ălocalitate.ăVezi:ăMarilynăARONBERGăLAVIN,ăThe Place of Narrative. Mural Decorations in
Italian Churches, 431-1600, The University of Chicago Press, Chicago and London, 1994, pp. 112-113, nota 75 (p.
325).
 Nichifor, (împărat) prin harul lui Dumnezeu, care, având-o asupra sa, pune pe fugă
triburile barbare”16.

Distrugereaăbazelorăpiratere tiămusulmaneădinăCiliciaăvaădeschideădrumulăc treăoăînflorireă

rapid ăaăcomer uluiămediteranean.ă InsulaăCipruăvaăfiăcucerit ,ăspreăsfâr itulă anuluiă96517, de la
st pânitoriiăasiaticiă iăredat ăCre tin t ii18.ăToateăacesteărealiz riădeschideauăperspectivaăpentruăoă
nou ăcampanie,ăîndreptat ăspreăSiria.ăInten iileăîmp ratului,ăprobateăprinărezultatele remarcabile
ob inute,ăvizauăcreareaăuneiăbazeămilitareăsolideăînăSiria.ăDeăacoloăarmateleăCruciiăputeauăînaintaă
cuău urin ăspreăIerusalim,ăobiectivulăsfântăalăluiăNichifor.

 „Când a sosit ziua luptei, armata trebuie să lase la o parte patimile pământeşti. Trebuie
să se roage. În noaptea care precede lupta să se cânte psalmi, iar preoţii să facă slujbe,
întreaga armată să primească împărtăşania şi numai după aceea să meargă la luptă.
Ostaşii vor deveni astfel mai sprinteni, pentru că ei au ca ajutor pe Dumnezeu şi pe Maica
Sa Maria”ă(LeonăVIăcelăÎn elept,ăTactica, 1307).

Oătripl ăamenin areălaăfrontieraădeăvest,ărespectivălaăceaădeănordăaăîmp r iei,ăîlăf cuăpeă

temerarulăerouăs ăstopeze,ăpentruăoăvreme,ăînaintarea-iăvictorioas ăspreăadâncurileăAsiei.ă

 „Să scoatem săbiile pentru copiii noștri, pentru soțiile noastre, pentru prietenii noștri și
pentru pământul părinților noștri!”ă(NichiforăIIăFokas)19.

Maiăîntâi,ăoasteaătrimis ăpentruăaăeliberaăSiciliaădeămauri20,ădup ăsuccesulăini ial,ăîncununată

prin cucerireaăSiracuzeiă iăaăTaomirnei,ăaăfostădistrus ădeăc treăo tileămusulmane,ăădatorit ăfaptuluiă
c ă generaliiă eiă (Manuelă Fokas,ă nepotulă împ ratuluiă iă patriciulă Nichita)ă auă înc lcată înă modă
imprudentătrepteleătacticeăredactateăexpresăpentruăeiădeăc treăînsu iăîmp ratul.ăLaăprimireaăve tii,ă
NichiforăIIăeraăînăplinăasediuăalăMopsuestiei.ăBasileulăeraăcon tientăc ănuăaveaăcumăs ădisloceătrupeă
în vederea unei riposte, astfel încât, prin negocieri abile de pace cu califul fatimid Muizz21, la

16
Anatol FROLOW, Les reliquaires de la Vraie Croix, în col. Archives de l'Orient Chrétien, nr. 8, Ed. Institut Français
d'Etudes Byzantines, Paris, 1965, nr. 540, fig.40.
17
Ciprulăseăaflaăînăst pânireaăarabilor din anul 648.
18
Abiaăînă1571,ăImperiulăOtoman,ăcondusădeăSelimăII,ăăvaăsupuneăCiprulăst pâniriiăislamului.ăă
19
Theodosii Diaconi de Creta capta, ed. H. Criscuolo, Leipzig, 1979, 16. Vezi: Rosemary MORRIS, The Two Faces
of Nikephoros Phokas, BMGS 12, 1988, p. 92, articol publicat online în Cambridge Core,
https://www.cambridge.org/core/services/aop-cambridge-core/content/view/S0307013100001385, accesat: 20. 03.
2018.
20
Siciliaă fuseseă pierdut ă înă 902,ă intrândă ulterioră înă componen aă califatuluiă fatimidă cuă capitalaă laă Tunisă (dup ă 973ă
capitalaăîmp r ieiăfatimideăseăvaămutaălaăCairo).ăEmiriiămauriăaiăSicilieiăerauădina tiăsemi-independen iădinăfamiliaă
Kalbizilor,ăsupu iăaiăcalifuluiăfatimid.ăEmiratulăsicilianăvaăfiăînfrântă iăînăceleădinăurm ăsupus,ălaăîndemnulăpapalit ii,ăă
deăc treănormanziiăconteluiăRogerăIădeăHautevilleă(frateleăluiăRobertăGuiscard)ădup ăunăr zboiăcrâncenăcareăvaăduraă
întreă1061ă iă1091.
21
Laăsfatulăviziruluiăs uăevreuăYakubăBenăYusufă(IbnăKillis),ăcalifulătunisianăMațadăal-Muizz Li-Dinillah (953-975)
vaăcuceriăEgiptulă iăPalestinaădeălaăabbasizi,ămutându- iăcapitalaădinăTunisălaăCairo.
rândulăs uăaflatăîntr-un dificilăr zboiăcuădu manulăcomună(califatulăabbasid),ăaăreu ităs ăeviteăoă
agravareăaăsitua iei.ă
Înă acela iă timp,ă conflictulă iscată deă împ ratulă Ottoă I22 prină invaziaă organizat ă asupraă
posesiunilor bizantine ale Italiei de Sud, l-auă obligată peă Fokasă s ă trimit ă deă urgen ă înt ririă
substan ialeăkatepanatuluiăbizantin,ăcuăsediulăînăcetateaăBari,ăcareăvaăputeaărezistaăastfelăunuiălungă
r zboiăcuăgermaniiă(966-972).ăTrupeleăottonieneănuăvorăreu iăs ăob in ărezultateănotabileăînăfa aă
oastei trimise de Nichifor II Fokas îns ăvorăblocaăunăimportantăefectivădeăfor eăbizantineăînăItaliaă
sudic ,ăincomodândăplanulăbasileuluiădeăaăeliberaă araăSfânt ădeăsubăjugulămusulman.
Cel de-alătreileaăfactorădeăpericolăpentruăImperiuăseăg seaălaăDun re.ă arulăbulgarăPetruă
(927-969),ădup moarteaăso ieiăsaleăbizantine,ăMariaăLekapena,ăînă965,ăaăc zutăsubăinfluen aăunuiă
grupădeăboieriă(probabilăadep iăaiăbogumilismului)ăfavorabilăinvad riiăBizan ului.ăÎnăacela iăanăelă
trimiteăoăsolieălaăîmp ratulăNichiforăspreăa-lăsomaăs ăpl teasc ătributăBulgariei.

 „Imperiul tocmai intrase în perioada celor mai mari succese militare din istoria lui. Noul
împărat, Nikephoros Phocas, care luase de curând de la arabi Creta, Cipru și Cilicia și
era pe cale să încheie recucerirea Antiohiei, nu avea dispoziția sufletească să-și uite
convingerea că Imperiul era superior tuturor națiunilor de pe pământ. Trimișii bulgari au
fost alungați cu un mesaj în care țarul lor era descris ca „un prinț acoperit cu piele groasă
ca tovalul”, care, în loc să ceară tribut, ar fi trebuit să-l recunoască pe împărat ca fiind
domnul și stăpânul său”23.

Împ ratulăî iămut ămajoritateaătrupelorăpeăgrani aăbalcanic ăîns ,ăcon tientăc ăoameniiă iă

resurseleănuăîiăajungeauăpentruăr zboiulădeălung ădurat ăcareăseăprefigura,ănuăc zuăînăcapcana în
careăî iăpierduser ăvie ileăatâ iaăînainta iăaiăs i,ăanumeăp trundereaăpeăteritoriulăinamicăalăbulgarilor.ă
Prefer ăs ăa tepte,ăînă mijloculă o tiriiăsale,ăpân ăcândădiploma iiăimperialiăi-arăfiăadusăr spunsulă
mobilizator.ă F r ă tireaă bulgarilor,ă oă important ă solieă bizantin ,ă condus ă deă ambasadorulă
Kalokiros,ăob inuse,ăprinădaruriăbogateă iăprinăimportanteăsumeădeăbani,ăacordulăprin uluiăruricidă
al Rusiei kievene, Sviatoslav (945-972), de a ataca Bulgaria dinspre nord. Sviatoslav tocmai
desfiin aseăhanatul kazarilor,ăsubjugândăCrimeea.ăÎnăfrunteaăuneiănumeroaseăarmateăalc tuiteăînă
principalădinăvikingi,ăslavi,ămaghiariă iăpecenegi,ăSviatoslavătraverseaz ăDun reaăînă967ă iătreceă
prină focă iă sabieă pesteă 80ă deă cet iă bulg re tiă într-un singur an. Principala armat ă bulgar ă esteă
nimicit ăînăapropiereădeăSilistra.ăNichiforănuăs-aăbucuratăpreaămultădeăacestăsucces,ăfiindc ,ăpeăcâtă
înaintaăSviatoslav,ăpeăatâtăinten iileăsaleădeveneauămaiăclare.ăDeăfapt,ăchiarăspioniiăbasileuluiăîlă

22
DuceăalăSaxonieiă iăregeăalăgermanilorădină936,ăOttoăIă(+ă973)ăesteăfondatorulăSfântuluiăImperiuăRomanădeăNa iuneă
German ,ăprinăob inereaătitluluiăimperialădeălaăpapaăIoanăXII,ăînăanulă962.ăImperiulăBizantinănuăaărecunoscutăunătitluă
care contesta pe unicul iăadev ratulăcontinuatorăalăCezariloră(basileulădeălaăConstantinopol).ăDinăacestămotivăOttoăIăaă
încercatăs - iăextind ădomina iaăasupraăItaliei,ăatacândădomeniileăbizantine.ăOttoăî iădoreaăs -lăatrag ăpeăputerniculăs uă
omolog din Est la masa negocierilor (ceea ce l-ar fi ridicat implicit la nivelul de egal al basileului) pe subiectul
c s torieiăfiuluiăs uăOttoăIIăcuăoăprin es ăbizantin ,ăcedând,ăăcaădovad ăaăbuneiăcredin eă(eventualăcaădarădeănunt ă
pentruăprin es ),ălaăpreten iileăsaleăasupraăp r iiădeămiaz ziăaăPeninsulei.ă
23
Dimitri OBOLENSKY, Un commonwealth medieval: Bizanţul,ăEd.Corint,ăBucureşti,ă2002,ătrad.ClaudiaăDumitriu,ă
postfaţ ăNicolaeăŞerbanăTanaşoca,ăp.146.
informaser ă peă acestaă c ă însu iă conduc torulă delega ieiă bizantine,ă Kalokiros,ă îlă convinseseă peă
conduc torulăru ilorăc ăelăi-arăfiăunăaliatămultămaiăbun,ăînăcalitateădeăîmp ratăalăConstantinopolului,ă
decât Nichifor Fokas.
OcupândăînăîntregimeăDobrogea,ăSviatoslavădescoper ăuria ulăcâ tigărealizatăprinăcomer ulă
deălaăDun reaădeăJos.ăFixându- iăcapitalaănouluiăs uăimperiuălaăPereyaslave ă(PreslavulăMic),ălâng ă
DeltaăDun rii24,ăelăinten iona,ăspreăconsternareaăbasileului,ăs - iăcreezeăaiciăoăbaz ăstatornic ădeă
undeă ară fiă putută lansaă cuă u urin ă atacuriă înă toateă direc iile,ă inclusivă ună eventuală asediuă ală
Constantinopolului.

 „Aici, se spune că ar fi declarat el, se întâlnesc toate lucrurile bune – aurul, mătăsurile de
preț, vinul și fructele din Bizanț, argintul și caii din Boemia și Ungaria, blănurile, ceara,
mierea și sclavii din Rusia”25.

Planulă deă aă reduceă laă t cereă peă inamiculă bulgară prină declan areaă for eiă imposibilă deă
controlatăaăru ilorăs-aădovedităaăfiă gre it.ăBasileulăîncheieăpaceă cuă arulă bulgar.ă arulăPetruăeraă
obligatăs ătrimit ăcaăostaticiălaăConstantinopolăpeădoiădintreăfiiiăs i,ăs ărenun eălaăpreten iileădeă
tribută iăs ărecunoasc ăsuzeranitateaăformal ăaăîmp ratului.ăÎnăschimb,ăNichiforăîncuviin aăc s toriaă
dintreăprin iiăVasileăIIă iăConstantinăVIIIă iădou ăprin eseăbulgare,ăprecumă iăsus inereaăfinanciar ă
iămilitar ăaăBulgarieiăîmpotrivaăru ilor.ăContactareaăhanuluiăpecenegă(fieădeăc treăbizantini,ăfieădeă
c treăbulgari)ă iăacceptulăacestuiaădeăaăinvadaăprincipatulărusăauădeterminatăoăretragereăbrusc ăaă
for elorăluiăSviatoslavăspreăKievulăasediat,ăînăiarnaăanuluiă968.ă

 Împ r teseiăTeofanoăîiădispl cuăprofundăhot râreaădeăa-iăfiăc s tori iăfiiiăcuăprincipeseleă

barbare.ă „În ce-o privește pe Teophano, era mai mult decât dezgustată de Nichifor;
înțelegerii de altădată îi urmaseră ura și bănuielile; împărăteasa ajunsese până acolo
încât părea că se teme ca împăratul să nu încerce ceva împotriva copiilor ei. Mai mult
încă, îi era tot mai greu să fie despărțită de amantul ei; Tzimiskes pare să fi fost în adevăr
marea și fără îndoială, singura dragoste adevărată a vieții ei. În aceste condiții, ea alunecă
fără să-și dea seama către cea mai îngrozitoare nelegiuire”26.

Men inereaăsubăcontrolăaăsitua ieiădinăEuropaăi-a oferit basileului posibilitatea de a- iăurm riă

nestingherită planulă deă recuperareă aă Asiei.ă Oă expedi ie-fulgeră condus ă deă Nichiforă înc ă deă laă
sfâr itulă anuluiă 968ă cucere teă Edesa,ă întindeă frontieraă imperial ă cuă multă pesteă limitaă fluviuluiă
Eufrat,ăob ineăoăaădouaăcapitulareăaăAlepuluiămusulman,ăocup ăuria ulăportăTripolisăaflatăpeăcoastaă
Libanuluiă iăîntreprindeăcuăsuccesăîncercuirea Antiohiei. La începutul lunii octombrie a anului 969,

24
Ast ziăcomunaăNuf ru,ăjude ulăTulcea,ălaă11ăkilometriădeămunicipiulăTulcea,ăpeămalul bra uluiăSfântuăGheorghe.
25
Dimitri OBOLENSKY, Un commonwealth medieval: Bizanţul, p.146.
26
Charles DIEHL, Figuri bizantine, vol. I, p. 373.
NichiforăII,ăinformatădeămi c rileăamenin toareăaleăru ilor27,ăhot r teăs ăporneasc ădinănouăspreă
capital .ă

 Popula iaă capitaleiă întâmpin ă cuă r ceal ă peă acestă omă con tiinciosă venită s ă oă apere.ă
Mul imeaă î iă permiteaă dejaă s ă batjocoreasc ă publică peă basileulă multă preaă seriosă pentruă
gusturile de pe malurile Bosforului. Surprins într-oăr zmeri ălaăpoartaăpalatului,ăb trânulă
Nichiforăfuăsalvatăînăultimulămomentădeăcâ ivaăcurteniădinăploaiaădeăpietreăcareăaproapeăc ă
îiăaduseăsfâr itul.ăAsprimea,ădisciplinaăcazon ,ănevoiaăluiăpermanent ădeăordine,ăimpoziteleă
iărestric iileăpeăcareăleăimpuseseăaniălaărândămarilorăproprietariă iăm n stirilor,ăînăinteresulă
superiorăalăpatrieiă iăalăbuneiăcuviin e,ăîlătransformaser ăpeăNichiforăFokasăîntr-un personaj
incompatibilăcuăstr lucireaăanarhic ,ăf r ădeăgriji,ăindividualist ă(înămodăfatalăsuperficial )ă
aăgrecilor.ăCuăexcep iaăcâtorvaăpatrio iă iăintelectualiăcareăîn elegeauăeforturileăluiăNichifor,ă
to iă seăs turaser de ascetul-r zboinicăpeă care-lă aclamaser ă cuăpu in ăvremeămaiăînainteă
dreptă„puternica mână dreaptă a armatei lui Dumnezeu”28.

MetropolaăOrientului,ăAntiohia,ăaăr masăsubăasediu.ăComandan iiăPetruăStratopedarhulă iă

Mihail Burtzes au primit ordine stricte deăaăluaăcetateaăprinănegociereăcuăap r toriiămusulmaniă
strâmtora iă deă foame.ă Predareaă cet iiă eraă iminent ă astfelă încâtă poruncaă basileuluiă includeaă
p strareaăînăstareăintact ăaăinfrastucturiiă iăaăpopula ieiăantiohiene.ăIgnorândăinten ionatăordinul,ă
Burtzes a poruncit luarea cu asalt a zidurilor pe data de 28 octombrie 969, bazându-se pe un
antiohianădeăorigineăarmean ăcareăs-aăoferităs ăpun ălaădispozi iaăbizantinilorăunulădintreăturnurileă
deă ap rareă aleă ora ului.ă Cetateaă aă fostă pr dat ă iă ars ă iară popula iaă supravie uitoareă redus ă laă
sclavie.ăÎmp ratulăaăaflatălaăConstantinopolădespreănesupunereaăgeneraluluiăs uă iăaăporuncităcaă
Burtzesă s ă fieă deposedată deă titlurileă nobiliareă iă exilat.ă ă Revoltat,ă acestaă seă al tur ă grupuluiă deă
conspiratoriăcondu iădeăIoan Tzimiskesă iădeăîmp r teasaăTeofano.ă
Înănoapteaădeă10ăspreă11ădecembrieă969,ăuneltitorii,ădeghiza iăînăfemei,ăsuntăstrecura iădeă
eunuciăînăgineceu.ăÎnăcameraăîmp r teseiăseăpunălaăpunctăultimeleădetaliiăaleăplanuluiămonstruos.ă
Teofanoă seă ofer ,ă lipsit ă deă oriceă emo ie,ă s ă deaă semnalul.ă Îlă viziteaz ă peă împ rată înă cameraă
acestuia,ădiscut ăcuăelăoăvremeăapoiăseăretrage,ărugându-lăs ălaseău aădescuiat ăpentruăcaăeaăs ăseă
poat ăîntoarce,ădup ăceăvaăfiăîncheiatăîntâlnireaăprotocolar ăcuăprin eseleăbulgare.ăNichifor,ăf r ăs ă
b nuiasc ăceva,ăr maseăsingurăs ăseăroageă iăapoiăadormi.ă

 Într-unăpoemădedicatămor iiătragiceăaăluiăNichiforăII,ăcontemporanulăs u,ăc rturarulăbizantină

IoanăGeometrul,ăpuneăînăguraăbasileuluiăoăgrav ăremarc :ă„Am căzut în inima palatului,

27
Sviatoslavăzdrobiseăo tileăpecenego-maghiareăsubăzidurileăKievuluiă i,ăînăvaraăanuluiă969,ăînăfrunteaăuneiăimense
o tiri,ă alc tuiteă înă principală dină vikingi,ă slavi,ă pecenegiă iă maghiari,ă trecuseă dină nouă Dun rea,ă devastândă întreagaă
Bulgarieă iăcucerind,ădup ăoălupt ăcrâncen ,ăcapitalaă aratului,ăPreslavulăMare.ăÎnătoamnaăanuluiă969,ăprin ulăkieveană
a poruncit înaintareaăspreăConstantinopol,ăavândăînăplanăasediereaăMariiăCet i.ăă
28
Rosemary MORRIS, The Two Faces of Nikephoros Phokas, p. 106.
 nefiind în stare să mă feresc de mâna unei femei!”29.ăOăr splat ănedemn ăpentruăoăvia ă
închinat ă riiă iăBisericiiăsale.ă

Conjura iiăintrar ălaăbasileuă i,ălaăindica iileăunuiăeunucăalăîmp r tesei,ăîlăv zur ăpeăNichiforă

adormit într-unăcol ăalăcamerei,ăpe pieleaădeăpanter ăcareăîiăvaădeveniăgiulgiu.ăSeăn pustir ăasupraă
lui, mutilându-iăfa aăcuălovituriărepetateădeăsabieă iăsf râmându-iăpieptulăcuăunăciocanădeălupt .ă
Singureleăcuvinteăaleămuribunduluiăauăfost:ă„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-mă!”.ă
AbiaărespirândăaăfostăaruncatălaăpicioareleăluiăTzimiskesăcare,ăoc rându-l,ăîlăloviădispre uitorăcuă
cizma, întorcându-lăpeăspate.ăDup ăceăîiăsmulseăcuăcruzimeăbarbaăc runt ăplin ădeăsânge,ăîlăloviăpeă
unchiulăs uăcuăsabiaăînăcraniu,ăiarăceilal iăadep iăîiăurmar ăexemplulăcuprin iădeăfrenezie.ăCapulă
mutilatăalămareluiăconduc torăaăfostăar tatăg rzilorăveniteătardivăînăap rareaăsa.ăCa-ntr-oădram ă
antic ,ămilitariiă iămembriiăcur iiăseăînchinar ădeăîndat ,ăf r ăniciăoăcârtire,ăsor iiăinexorabile.
Conspiratoriiăaruncar ătrupulăpeăfereastr ,ăînăcurteaăpalatului,ăînăz padaăproasp t ,ăundeă
r maseătimpădeăoăzi.ăUrlauădinăr sputeri,ăaclamându-lăpeăTzimiskesăcaăbasileu.ăÎnăaceea iănoapteă
convoiulăuciga ilorăporniăspreăMareaăBiseric ăpentruăa-l prezenta, în vederea încoron rii,ăpeănoulă
candidat patriarhului Polieuct.

 „Ca o scară înălțată de la pământ și de la lucrurile trecătoare, omorârea ta te va purta la

înălțimile muceniciei și ale slavei veșnice!”30

De iănuă i-aăatinsădecâtăpar ialăvisulădeăaăeliberaălocurileăsfinteăaleăCre tin t iiă(Edesaă iă

Antiohiaăf cândăparteădintreăele),ăNichiforăIIăFokas,ăprinăînaltaăsaămoralitate,ăprinăconsecven a,ă
luciditateaă iă credin aă saă neînfrânt ă aă transcensă grani eleă materialismuluiă iă aleă superficialit ii.ă
Deopotriv ăascetă iăr zboinică(oăparadigm ăf r ădeăcareăCruciadaă Iănu- iăpoateărevelaăsensulăînă
întregime),ăelăaăc utatăs ăofereăposterit iiăimagineaăcruciatuluiăinvincibilăînăfa aămor ii,ăaădiavoluluiă
iăaăcorup ieiăacesteiălumi,ăînăperfect ăcontinuitateăfa ădeătradi iaăluiăHeracliusădeăpân ălaăanulă630.ă
Pân ă iă absurdulă s uă sfâr it,ă brutalitateaă cuă careă aă fostă omorât,ă aă înt rită percep iaă general ă
referitoareălaăînalteleăcalit iăsuflete tiăpeăcareăleăaveaăînămomentulămartiriuluiăs u31.
Prinăscopulă iăobiectiveleăloră(propuseă iăîndeplinite),ăcampaniileădinăEst,ăini iateădeăc treă
Nichifor Fokas, s-auăridicatălaănivelulădeăa teptareăistoric ăaăBisericiiă iăaăpatrieiăpeăcareăle-a iubit
iăpeăcareăle-aăap rat,ămaiăpresusădeăoriceăarm ăcuăcredin aăînăputereaăCruciiăDomnuluiăIisus.ăăăă

29
Joannes GEOMETRES, Carmina varia, PG 106, col. 927.
30
Louis PETIT, Un office inedit en l'honneur de Nicephore Phocas, în Byzantinische Zeitschrift, 13, Leipzig, 1904,
pp. 398-420.
31
Laă Mareaă Lavr ,ă ctitoriaă sa,ă exist ă manuscrisulă con inândă slujbaă iă canoaneleă dedicateă pomeniriiă saleă caă sfântă
mucenic: Codex B 4f. 133.