Apocalipsa este ultima scriere a Noului Testament și cuprinde revelația făcută

Sfântului Ioan Evanghelistul în insula Patmos, prin anii 94-95. Denumirea provine
de la cuvântul grecesc“apocalypsis”, însemnând “dezvăluire, descoperire”.
Apocalipsa este cea mai misterioasă scriere din Sfânta Scriptură, fiind o carte
greu de înțeles, în care este prezentată lupta Bisericii în lume cu duhurile rele
și biruința ei prin Hristos. Din Apocalipsa nu se citește niciodată în timpul
sfintelor slujbe.
Ce este o profeție? Profeția înseamnă, etimologic, “a spune dinainte”, însă sensul
termenului nu se reduce nicidecum la atât. Așadar, sensul fundamental al profeției
și scopul acesteia nu este de a inocula vreo psihoză/spaimă “apocaliptică” față de
evenimentele sfârșitului lumii, ci de a reaprinde în oameni focul conștiinței și al
chemării la îndreptarea vieții către Dumnezeu.
Apocalipsa a fost recunoscută atât în Răsărit cât și în Apus drept o carte
canonică.
Evenimentele istorice pe care le vedem petrecându-se în jurul nostru fac parte din
întregul context al luptei Bisericii împotriva puterilor răului, al biruinței
finale a ei și al începutului veșnicei Împărății a cerurilor.
Care este momentul de timp când începe Apocalipsa? Răspunsul îl aflăm tot din
Apocalipsă:
"Și îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare și adevărate și
Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor
Săi cele ce trebuie să se întâmple în curând." Apocalipsa 22: 6
Deci Apocalipsa începe să se manifeste imediat ce Ioan a așternut pe hârtie
profeția.
În versetul 10 din același capitol se întărește cuvântul că proorocia începe să se
aplice imediat:
"Apoi mi-a zis: Să nu pecetluiești cuvintele proorociei acestei cărți, căci vremea
este aproape." Apocalipsa, 22: 10
Care este subiectul Apocalipsei aflăm din următorul verset: "Eu, Iisus, am trimis
pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea, cu privire la Biserici."Apocalipsa
22, 16
Deci Apocalipsa dezvăluie evenimentele care se succed în viața Bisericii din
momentul când Ioan așterne pe hârtie profețiile și până la Judecata morților.
Orice parte a Apocalipsei dacă s-a împlinit înseamnă că s-a împlinit în mod exact,
cuvânt cu cuvânt sau, dacă nu, trebuie să așteptăm împlinirea ei cândva în viitor.
Apocalipsa începe, în primele trei capitole, cu îndrumarea Bisericilor de la
începutul creștinismului, perioadă contemporană cu Sfântul Ioan Evanghelistul,
arătându-le ce fac bine și ceea ce trebuie să schimbe pentru ca să progreseze
duhovnicește. “Scrie, deci, cele ce ai văzut și cele ce sunt și cele ce au să fie
după acestea. Apocalipsa 1, 19
În capitolele patru și cinci se relatează faptul că Dumnezeu este creatorul tuturor
lucrurilor iar Hristos a răscumpărat cu sângele său oameni din toate popoarele.
“Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava și cinstea și puterea,
căci Tu ai zidit toate lucrurile și prin voința Ta ele erau și s-au făcut.”
Apocalipsa 4:11
“Și cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic ești să iei cartea și să deschizi
pecețile ei, fiindcă ai fost înjunghiat și ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele
Tău, oameni din toată seminția și limba și poporul și neamul;” Apocalipsa 5:9
În îceputul capitolului al 6-lea al Apocalipsei se relatează despre 4 călăreți care
corespunde perioadei marilor migrații: în versetul 2 citim “Și m-am uitat și iată
un cal alb și cel care ședea pe el avea un arc; și i s-a dat lui cunună și a pornit
ca un biruitor ca să biruiască.”
Această perioadă corespunde migrației popoarelor germane. Observând mai întâi
societatea vechilor germani din primele secole ale erei noastre după tabloul destul
de plastic zugrăvit de pana unor scriitori antici ca Tacitus, Ammianus Marcellinus
sau Cassiodorus Senator, putem deduce între altele, dar poate înainte de toate,
rolul crescând pe care îl joacă în comunitățile cu încă destule trăsături
gentilice, ceata militară întreținută de șefii militari tribali sau ai uniunilor de
triburi.
Membrii cetei militare sunt deja organizați într-un fel de „castă” privilegiată ce
se hrănește din război și prăzi. Prin urmare pentru o destul de importantă pătură a
societății germanice războiul devine mijloc de existență, iar în aceste condiții nu
trebuie să ne mire afirmația făcută de Tacitus, care subliniază că „în opinia lor a
trăi din muncă ar fi o rușine și o lașitate să dobândești prin sudoare ce se poate
dobândi prin sânge”.
Imperiul roman s-a prăbușit sub asaltul popoarelor germanice.
Sf. Ieronim în Epistole evocă aceste evenimente: “Puțini câți suntem, supraviețuim
cu greu: și nu datorită meritelor noastre, ci grație milei Domnului. Nații
nenumărate și feroce i-au ocupat pe gali. Tot ținutul care se întinde între Alpi și
Pirinei și între Ocean și Rin este devastat de cvazi, vandali, sarmați, saxoni,
burgunzi, alamani … Aquitania, Lyon, Narbonna … sunt complet distruse. Orașele
deocamdată cruțate sunt amenințate fie de ascuțișul săbiilor, fie de foamete …“
http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/cursuri/tiplic/3a.htm
Apocalipsa continua să descrie migrațiile și în capitolul 6, versetul 8 spune: “Și
m-am uitat și iată un cal galben-vânăt și numele celui ce ședea pe el era: Moartea;
și iadul se ținea după el; și li s-a dat lor putere peste a patra parte a
pământului, ca să ucidă cu sabie și cu foamete, și cu moarte și cu fiarele de pe
pământ.” Această perioadă corespunde migrațiilor popoarelor turcice, care prin
hunii, războinicii cu chipuri monstruoase, au îngrozit Europa și care au desființat
numeroase orașe.
Ammianus Marcellinus spune că adversarii erau îngroziți de urletele de luptă ale
hunilor, dar mai ales de atacul vijelios al acestora. „Când sunt hărțuiți și la
începutul bătăliilor năvălesc în pâlcuri în formă de unghi, scoțând tot felul de
țipete înspăimântătoare. Și pe cât sunt de ușuratici și gata de fugă, pe atât de
repede se răsfiră după o anumită rânduială și dau năvală din nou sau se retrag la
întâmplare, pricinuind un măcel întins, iar când atacă întăriturile și jefuiesc
tabăra dușmanilor, nici nu se văd de iute ce se mișcă. De aceea poți spune că sunt
luptătorii cei mai aprigi dintre toți, deoarece, de departe se luptă cu sulițele pe
care le aruncă având în vârf oase ascuțite,
fixate cu dibăcie. Iar de aproape lovesc cu sabia”, preciza Ammianus Marcellinus.
Ammianus Marcellinus îi descrie pe războinici huni ca pe un neam sălbatic și
cumplit.
Aproape monștii cu chip de om, care au luat din cruzime cu asalt lumea civilizată.
”Cu mădulare butucănoase și vânjoase, cu cefe groase și înfățișare monstruoasă care
te înspăimântă și te face să crezi că sunt animale cu două picioare sau momâi
cioplite în chip grosolan, așezate la marginea podurilor”, scria istoricul și
militarul roman. Totodată, el spune că acești huni erau pregătiți pentru război și
privațiuni încă din tinerețe.
”La ei, chiar în primele zile de la naștere copiilor li se brăzdează adânc obrajii
cu fierul, pentru ca nimicindu-se din timp rădăcina părului să se acopere cu
cicatrici și zgârciuri”, precizează acesta. Istoricii arată totodată că acești huni
practicau deformarea ritualică a craniului încă din primele luni de viață, la fel
ca sarmații. La fel de monstruoși au părut hunii până și barbarilor germani.
Istoricul latin de origine gotică Iordanes spunea despre cei care i-au măcelărit
poporul în stepe nord-pontice că „Sunt spirite necurate care îi posedă așa cum
bântuie ei prin sălbăticie și le dăruiesc îmbrățișările lor și au născut această
rasă sălbatică, care a trăit la început în mlaștini, un trib nemernic, murdar și
pipernicit, abia dacă pot fi numiți oameni. Singura lor limbă abia dacă aduce cu
graiul omenesc”, spune Iordanes.
Tot Ammianus Marcellinus oferă indicii privind viața pe care o duceau acești
războinici înspăimântători. Mai precis acesta arată că viața lor era nomadă, fiind
crescători de turme, fără să cunoască agricultura. De asemenea erau oameni care
aproape se nășteau în șaua calului. Întreaga lor viață era legată de caii lor mici
și iuți. Pentru romani, hunii erau un neam sălbatic. „Pe lângă neplăcuta lor
înfățișare omenească, mai sunt și grozav de înapoiați, așa încât nu simt nici
nevoia focului sau a mâncării gătite, ci se hrănesc cu rădăcini de ierburi
sălbatice și cu carne de animale de tot soiul, pe jumătate crudă, pe care o
încălzesc puțin, așezând-o între picioarele lor și spinarea cailor. (....) Nu
sălășluiesc niciodată în case și se feresc de ele ca de niște morminte oprite
folosinței obștești. Nu-i cu putință să găsești la ei nici măcar o colibă țuguiată
de trestie, ci în rătăcirile lor prin munți și păduri se obișnuiesc din leagăn să
îndure frigul, foamea și setea. Când se duc la străini nu intră în case decât
siliți nevoie mare, căci nu se cred la adăpost sub acoperișuri.(...) La dânșii
nimeni nu ară și nici nu pune mâna vreodată pe plug. Toți umblă de colo până colo,
împreună cu căruțele în care locuiesc. În ele soțiile le țes veșmintele și se
împreunează cu bărbații, acolo își nasc și își cresc copiii până ce se fac mari. La
ei, când cineva e întrebat, nimeni nu poate spune de unde se trage, deoarece a fost
conceput într-un loc, s-a năcut în alt loc și apoi a crescut în altă parte”,
preciza istoricul latin.
Istoricul francez Marcel Brion, considerat cel mai mare specialist în istoria
hunilor, evocă surse romane când face o prezentare teribilă a acestora:“Niciodata
nu s-au văzut astfel de oameni, nici la perși, nici măcar la etiopieni. Aveau brațe
lungi, un piept lat și picioare scurte și crăcănate de la timpul petrecut în șaua
calului. Aveau o față
turtită, în care ochii mici, trași spre tâmple, păreau că au o sclipire de cruzime
vicleană.” Aerul grotesc, de ființe monstruoase venite parcă dintr-o altă lume, era
întregit de forma atipica a craniilor lor. Dintre toate popoarele stepei, hunii au
perpetuat un obicei care a dispărut odată cu ei din istoria Asiei. Astfel, din
motive încă necunoscute, încă din fragedă copilărie, capetele băieților huni erau
deformate cu ajutorul unui aparat făcut din scânduri și curele. Sub efectul
acestuia, capetele viitorilor războinici huni căpătau o formă alungită asemănătoare
unui ou. Cum obișnuiau să umble rași în cap, înfățișarea lor a fost
înspăimântătoare pentru primii ambasadori romani care i-au întâlnit. Umblau tot
timpul îmbrăcați în piei de animale tăbăcite, acoperindu-se cu blănuri pe timp de
iarnă, când vântul din stepe tăia în carne vie. Trăiau în jurul turmelor de vite și
oi pe care le pășteau pe teritorii imense, aflându-se în perpetuă mișcare în
căutarea pășunilor poaspete. Femeile, copiii, bătrânii și avutul jefuit era
transportat în căruțe. Ca arme de apărare aveau doar platoșe ușoare făcute din piei
de bivol, care le acopereau pieptul și abdomenul, alături de cămăși de zale.
http://m.adevarul.ro/locale/botosani/razboinicii-chipuri-monstruoase-ingrozit-
europa-veniti-pustiurile-asiei-nomazii-crescuti-saua-calului-fost-considerati-
inaintasii-ungurilor-1_57f100c45ab6550cb831f5c8/index.html
Capitolul 6 din Apocalipsă continua cu versetele 9-11 “Și când a deschis pecetea a
cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiați pentru cuvântul lui
Dumnezeu și pentru mărturia pe care au dat-o.
Și strigau cu glas mare și ziceau: Până când, Stăpâne sfinte și adevărate, nu vei
judeca și nu vei răzbuna sângele nostru, față de cei ce locuiesc pe pământ?
Și fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un veșmânt alb și li s-a spus ca să stea în
tihnă, încă puțină vreme, până când vor împlini numărul și cei împreună-slujitori
cu ei și frații lor, cei ce aveau să fie omorâți ca și ei.”
Această perioadă corespunde muceniciei creștinilor, deoarece creștinismul a fost
întâmpinat de romani cu aversiune, ca o religie ilicită. Pentru Tactitus era o
„religie odioasă”. Suetonius considera pe creștini dușmani publici (hostes
publici). Pentru Plinius cel Tânar, creștinismul e o superstiție nocivă. Pentru
Celsus, care imputa desele revizuiri ale textelor sacre, creștinismul era o religie
aculturală destinată sărăcimii și sclavilor. Origen, unul dintre scriitorii
creștini, fiu al unui martir, afirma despre persecuțiile împotriva creștinilor
următoarele : ”Au conspirat pentru distrugerea creștinilor Senatul roman, împărați
din perioade diverse, guvernatori, poporul….Încă de la început toți s-au opus
răspândirii cuvântului lui Hristos în lumea întreagă: împărații și urmașii lor,
generali și oficiali militari, toți se poate zice, care au avut o funcție de
conducere, prefecți ai cetăților, soldați și oameni din popor. În zadar căci
cuvântul lui Dumnezeu nu putea fi interzis și a devenit, în ciuda acestor
dificultăți, mai puternic.” . Origen însuși a avut de suferit în timpul persecuției
lui Decius, la fel ca și tatăl său cu mult timp înainte. Marele teolog și scriitor
alexandrin observa în acele timpuri că în mod paradoxal finalitatea persecuțiilor
era exact inversă, în locul stârpirii noii religii aceasta se dezvolta mult mai
mult : ”Cu cât mai mult suveranii, oamenii autorității imperiale și oameni de toate
genurile i-au persecutat pe creștini, cu atât mai mult a crescut numărul și puterea
acestora”.
Nu se cunoaște viețile tuturor Sfinților martirizați în primele veacuri.
Persecuțiile veneau atât de neașteptat și de des, încât nu mai era timp de scris.
Mulți mucenici au rămas necunoscuți; îi vom cunoaște la sfârșitul lumii. Doar cei
din provinciile mai puțin prigonite sau cei care au scăpat prin fugă au putut să
scrie despre ceea ce văzuseră. Se notau viețile sfinților uciși, care se citeau mai
apoi în Biserică.
După câteva sute de ani de prigoană acerbă era normal ca Sfinții Părinți să se
plângă astfel lui Dumnezeu "Până când, Stăpâne sfinte și adevărate, nu vei judeca
și nu vei răzbuna sângele nostru, față de cei ce locuiesc pe pământ?".
Dintre martirii persecuțiilor romane amintim: Sfântul Ignațiu al Antiohiei, ucis de
lei în Roma; Papa Clemente, exilat cu un rescript la Chersones-Crimeea, a fost
aruncat în Marea Neagră, cu o piatră legată de gât; Sfântul Simon, fiu sau nepot al
lui Cleopa și văr al Mântuitorului, episcop al Ierusalimului, ucis la 110 ani.
Denunțat de evrei, a fost răstignit. Sfânta Felicitas, văduvă cu 7 copii; Sfântul
Iustin Filosoful (+163); Sfântul Evelpistes, sclav și prieten al Sfântului Iustin,
care a afirmat: "Prin Hristos am primit libertatea și deci demnitatea de om".
Sfânta Cecilia, tânără romană, soția patricianului Valerianus, ucisă în baie, în
anul 177. Acestora li se adaugă martirii din Lyon -Galia: Sfântul Photin, episcop,
Papias, preotul Zaharia și sclava Blandiana, precum și Sfântul Policarp, episcopul
Smirnei. Sfânta Perpetua, Sfântul Felicitas, Sfântul Ireneu, episcopul Lyonului,
aruncați de vii la fiare, sfâșiați de leoparzi și de urși în amfiteatre. Unora li
se tăia capul, iar înaintea acestui act își dădeau sărutul păcii și apoi își
aplecau capul sub sabie. În timpul lui Decius au murit ca martiri Papa Fabian,
Sfânta Agata, Sfântul Saturnin de Toulouse și Sfântul Polyemt Armeanul.
Alți martiri: Sfântul Laurențiu, ars pe rug; Sfântul Sebastian din garda lui
Dioclețian, tras în țeapă, lovit în cap; Sfânta Agnes, fecioară, care refuză să fie
amanta fiului prefectului Romei; Sfântul Dumitru "izvorâtorul de mir", nobil,
ofițer, proconsul al Ahaei, ucis cu lancea în Tesalonic la 309; Sfântul Gheorghe,
din familie bogată, ucis sub Dioclețian în Capadochia, împreună cu alți creștini
camarazi, în 303 la Diospolis - Palestina; Sfinții Cosma și Damian, doi frați
doctori în Cilicia, practicau medicina fără plată; Afra din Augsburg; Anastasia,
virgină din Roma; Eufimia, virgină din Calcedon, în Bitinia; Ianuariu, episcop în
Benebent - Italia; Ireneu, episcopul din Sirmiu (Mitrovița); Quirinus, episcop din
Sisset - Croația; Victorin, episcop din Petau - Siria; Florian, centurion din Lorc
- Austria; Mauriciu, tribun militar din Apames - Siria, "Legiunea tebană" din
Agaunum; Moritz din Elveția; Marcelin, episcopul Romei; Sfântul Sava Gotul, mort în
anul 372, sub Athanaric, înecat în apa Buzăului.
În încheierea capitolului se descrie în versetele 12-17: “Și m-am uitat când a
deschis pecetea a șasea și s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un
sac de păr și luna întreagă s-a făcut ca sângele,
Și stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul își leapădă smochinele sale
verzi, când este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de
piele pe care o faci sul și toți munții și toate insulele s-au mișcat din locurile
lor. Și împărații pământului și domnii și căpeteniile oștilor și bogații și cei
puternici și toți robii și toți slobozii s-au ascuns în peșteri și în stâncile
munților, Strigând munților și stâncilor: Cădeți peste noi și ne ascundeți pe noi
de fața Celui ce șade pe tron și de mânia Mielului; Că a venit ziua cea mare a
mâniei lor, și cine are putere ca să stea pe loc?”
Unele scrieri japoneze descriu o erupție colosală, în anul 416 d Ch și se știe că
activitatea vulcanică este urmată de seisme.
Apocalipsa în capitolul 7, versetul 3 descrie pecetluirea robilor lui Dumnezeu
“Zicând: Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu vom pecetlui,
pe frunțile lor, pe robii Dumnezeului nostru”
Tot ceea ce facem, bine sau rău, ne zidește în bine sau rău pentru viața viitoare,
iar robii lui Dumnezeu sunt diferiți de restul lumii. Astăzi putem să vedem că
fruntea celor buni este diferită de fruntea celor răi, însă nu cu ochiul liber. Vom
vedea că semnul pe frunte nu este vizibil cu ochiul liber, ci este un semn care se
face în spatele frunții, în creier, prin exersarea lui prin rugăciune.
Nici o altă mișcare religioasă nu a cunoscut o creștere așa de fulminantă, așa de
extraordinară cum a fost creștinismul. Când Domnul Isus a fost răstignit, urmașii
Lui erau în număr de câteva sute. În următoarele două treimi ale primului secol
mișcarea creștină s-a răspândit pretutindeni și a cuprins toate păturile sociale
ale Imperiului roman. Istoricii estimează că la sfârșitul secolului întâi erau deja
nu mai puțin de 500 000 de creștini. Cercetătorul David Barrett este de părere că
pe la anul 300 d.Ch., sau la nouă generații de la Hristos, 10,4 % din populația
lumii era creștină, 66,4 % dintre aceștia fiind din afara rasei albe. Scriptura era
deja tradusă în zece limbi de circulație. În primii 300 de ani de creștinism au
trăit 82 000 000 de creștini, iar mai mult de 410 000 de persoane, sau un procentaj
de 1 la fiecare 200 de creștini, își dăduseră viața ca martiri pentru Hristos.
În Apocalipsa 7, 9 e scris: “După acestea, m-am uitat și iată mulțime multă, pe
care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul și semințiile și popoarele și
limbile, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în veșminte albe
și având în mână ramuri de finic.”
Evenimentele prezentate în capitolul 8 din Apocalipsă nu ar trebui trecute cu
vederea de istorici. Ați învățat la școală că a fost o perioadă de timp în care
soarele a strălucit pe cer, la scară planetară, doar 4 ore pe zi, atât în Irlanda
cât și la Constantinopol, în Persia sau China?
"6. Iar cei șapte îngeri, care aveau cele șapte trâmbițe, s-au gătit ca să
trâmbițeze.
7. Și a trâmbițat întâiul înger, și s-a pornit grindină și foc amestecat cu sânge
și au căzut pe pământ; și a ars din pământ a treia parte, și a ars din copaci a
treia parte, iar iarba verde a ars de tot.
8. A trâmbițat, apoi, al doilea înger, și ca un munte mare arzând în flăcări s-a
prăbușit în mare și a treia parte din mare s-a prefăcut în sânge;
9. Și a pierit a treia parte din făpturile cu viață în ele, care sunt în mare, și a
treia parte din corăbii s-a sfărâmat.
10. Și a trâmbițat al treilea înger, și a căzut din cer o stea uriașă, arzând ca o
făclie, și a căzut peste izvoarele apelor.
11. Și numele stelei se cheamă Absintos. Și a treia parte din ape s-a făcut ca
pelinul și mulți dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră
amare.
12. Și a trâmbițat al patrulea înger; și a fost lovită a treia parte din soare, și
a treia parte din lună, și a treia parte din stele, ca să fie întunecată a treia
parte a lor și ziua să-și piardă din lumină a treia parte, și noaptea tot așa."
Un eveniment ciudat a avut loc în jurul anului 535 după Hristos, un eveniment atât
de ciudat și de îngrozitor încât majoritatea istoricilor au preferat să treacă
peste el, neștiind cum să-l explice sau dacă să îi dea crezare. Nici până astăzi nu
este clar ce s-a întâmplat în jurul acelei date.
Izvoarele bizantine, analele mânăstirilor irlandeze, cronicile persane, chineze sau
cele din Indochina și Indonezia, toate sunt pe aceeași lungime de undă, cerul s-a
întunecat pentru câteva luni, clima s-a răcit brusc, recoltele au fost compromise,
o ceață densă s-a așternut peste omenire.
Din Sudul Asiei până în vestul Europei acest eveniment a fost consemnat de
mărturiile celor de
atunci.
Procopius de Cezareea (istoric bizantin): “În acest an (536) un eveniment
înspăimântător a avut loc. Soarele a strălucit doar cu a patra parte din puterea
sa, ca și luna… părea ca și cum ar fi în eclipsă”.
Prefectul roman Magnus Aurelius Cassiodorus, ce a trăit între 490 și 585, a descris
într-o scrisoare schimbările climatice dramatice din acele vremuri:
“Toți am observat un soare colorat albastru; ne miram cum trupurile noastre nu
lăsau nicio umbră în timpul zilei (…) și de căldura lipsită de intensitate. Așa că
am avut o iarnă fără viscol, o primăvară fără blândețe, o vară lipsită de căldură…
Anotimpurile s-au schimbat și nu mai aveam parte de precipitații”.
Un alt învățat, Michael Syrus, patriarh al Bisericii Ortodoxe Siriace între anii
1166 -1199, a lăsat o cronică extrem de prețioasă - socotită de specialiști drept
cea mai cuprinzătoare cronică medievală -, în care, bazându-se pe surse anterioare,
mai ales istorii ecleziastice, vorbește și despre evenimente petrecute cu mult timp
înaintea vremii lui. Referindu-se la anul 536, scrie așa: „Soarele s-a întunecat și
întunecarea lui a ținut 18 luni. În fiecare zi, lumina timp de vreo 4 ceasuri și
chiar și atunci lumina lui era slabă. Toată lumea spunea că soarele nu-și va mai
redobândi niciodată întreaga strălucire. Fructele nu s-au copt și vinul avea gust
de struguri acri.”
Se aseamănă cu ce se relatează în Apocalipsa capitolul 8: 12. “Și a trâmbițat al
patrulea înger; și a fost lovită a treia parte din soare, și a treia parte din
lună, și a treia parte din stele, ca să fie întunecată a treia parte a lor și ziua
să-și piardă din lumină a treia parte, și noaptea tot așa.”?
Una din cauzele fenomenelor din 535-536 este aceea a erupțiilor vulcanice. Se pare
că, la ora actuală, o mare parte a comunității științifice înclină mai degrabă spre
această ipoteză: că norul de praf care a schimbat clima Terrei în preajma anului
536 a fost generat de o erupție vulcanică masivă. Prezența în cantitate mare a
sulfaților în carotele de ghiață sprijină această ipoteză;
https://en.wikipedia.org/wiki/Extreme_weather_events_of_535%E2%80%93536
Este asemănător cu ceea ce se relatează în Apocalipsa în capitolul 8, 8: "A
trâmbițat, apoi, al doilea înger, și ca un munte mare arzând în flăcări s-a
prăbușit în mare și a treia parte din mare s-a prefăcut în sânge"?
Dar s-au descoperit în calotele de ghiață din Groenlanda “sferule metalice datând
aproximativ din anul 536. Dar ei au mai găsit și concentrații neobișnuite de nichel
și de staniu. Dar nichelul sugerează existența unei comete.”
Mai există și alte indicii surprinzătoare în gheață. Calotele care datează
aproximativ de la începutul anului 536 conțin resturi înghețate de microorganisme
care se găsesc normal în mările tropicale de mică adâncime, în timp ce mostre din
anul 538 conțin fosile ale unor microorganisme marine mult mai vechi. Abbott crede
că există o singură modalitate prin care aceste microorganisme ar fi putut ajunge
în gheața din Greenland. În timpul călătoriei sale prin interiorul sistemului
solar, cometa Halley s-ar fi putut să arunce niște fragmente deosebit de mari. În
anii care au urmat, poate și în 536 și 538, aceste fragmente s-au prăbușit în
oceanele Pământului. Când s-a întâmplat acest lucru, praful și resturile – care
conțineau microbi marini vii din apă și fosile din pietrele marine lovite în timpul
impactului – au fost aruncate în atmosferă și temperaturile globale au scăzut.
Este posibil ca locul uneia dintre aceste coliziuni cu un obiect de mari dimensiuni
să fiegolful Carpentaria din Australia la jumătatea primului mileniu d. Hr.
Se aseamănă cu ceea ce este scris în capitolul 8 din Apocalipsă, versetul 10 "Și a
trâmbițat al treilea înger, și a căzut din cer o stea uriașă, arzând ca o făclie,
și a căzut peste izvoarele apelor."?
În capitolul 9 din Apocalipsă este scris:
1. Și a trâmbițat al cincilea înger, și am văzut o stea căzută din cer pe pământ și
i s-a dat cheia fântânii adâncului.
2. Și a deschis fântâna adâncului și fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui
cuptor mare, și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
3. Și din fum au ieșit lăcuste pe pământ și li s-a dat lor putere precum au putere
scorpiile pământului.
4. Și li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului și nici o verdeață și nici un
copac, fără numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunțile lor.
5. Și nu li s-a dat ca să-i omoare, ci ca să fie chinuiți cinci luni; și chinul lor
este la fel cu chinul scorpiei, când a înțepat pe om.
6. Și în zilele acelea vor căuta oamenii moartea și nu o vor afla și vor dori să
moară; moartea însă va fugi de ei.
7. Iar înfățișarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiți de război. Pe capete
aveau cununi ca de aur, și fețele lor erau ca niște fețe de oameni.
8. Și aveau păr ca părul de femei și dinții lor erau ca dinții leilor.
9. Și aveau platoșe ca platoșele de fier, iar vuietul aripilor era la fel cu
vuietul unei mulțimi de care și de cai, care aleargă la luptă.
10. Și aveau cozi și bolduri asemenea scorpiilor; și puterea lor e în cozile lor,
ca să vatăme pe oameni cinci luni.
11. Și au ca împărat al lor pe îngerul adâncului, al cărui nume, în evreiește, este
Abaddon, iar în elinește are numele Apollion”
În 2009, un cercetător de la Lamont–Doherty Earth Observatory, din cadrul
Universității Columbia, SUA, a publicat rezultatele analizei unor carote de gheață
din Groenlanda, rezultate ce sugerau, după opinia lui, că norul de praf fusese
generat de o succesiune de impacturi cu comete. În urma unui astfel de impact este
normal ca o cantitate imensă de apă să se fi transformat în vapori, deorece
meteorul era foarte fierbinte, așa cum arată vapori de apă când aruncăm apă într-un
cuptor încins.
În urma acestui impact al obiectului ceresc în golful Carpentaria, tot ce ar fi
existat în acel golf ar fi fost spulberat în aer și transportat cu viteze mari pe
distanțe lungi. Întâmplător sau nu acolo este zona în care trăiește cel mai
periculos animal marin. Mulți oameni se întreabă care este creatura cu cel mai
periculos venin din lume. Ei bine răspunsul este viespea de mare. Sunt multe specii
de meduze veninoase, însă aceasta este de departe cea mai periculoasă. Viespea de
mare are aproximativ 2 kilograme, poate atinge dimensiunile unei mingi de baschet,
iar cele 60 tentaculele ajung și la 3 metri lungime. S-a spus multă vreme că
veninul ei strălucește în întuneric, însă nu este așa. De fapt, veninul absoarbe
lumina soarelui și meduza capătă o aură strălucitoare, însă atât timp cât soarele
strălucește, chiar și la apus. Din fericire, acest lucru te avertizează asupra
prezenței lor. Acest venin este folosit la imobilizarea peștilor, dar dacă din
nefericire te-a prins în tentacule, te va „dizolva”. Chiar dacă nu mori, îți vei
dori să o faci. Cei care au „pățit-o” au descris durerile ca fiind îngrozitoare,
chinuitoare, ascuțite, dincolo de puterea imaginației. Urmele cantității de
viețuitare spulberate împreună cu apa din Australia au fost descoperite până în
Groenlanda.
http://www.descopera.ro/stiinta/11972869-enigma-anului-536-ce-s-a-intamplat-atunci-
cu-pamantul
http://www.scientia.ro/40-univers/terra/5948-iarna-din-536-care-a-durat-10-ani.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Chironex_fleckeri
Ca urmare a acestor schimbări climatice, producția de cereale a scăzut dramatic,
ceea ce a dus la apariția foametei. În jurul anilor 541-542 în Europa și în
Orientul Mijlociu a izbucnit o epidemie de ciumă bubonică (denumită ciuma
iustiniană) care a făcut zeci de milioane de victime, reducând populația Imperiului
Roman cu o tremie, cee ace corespunde capitolului 9, versetele 13-15 din Apocalipsă
“Și a trâmbițat al șaselea înger. Și am auzit un glas, din cele patru cornuri ale
altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu,
Zicând către îngerul al șaselea, cel ce avea trâmbița: Dezleagă pe cei patru îngeri
care sunt legați la râul cel mare, Eufratul.
Și au fost dezlegați cei patru îngeri, care erau gătiți spre ceasul și ziua și luna
și anul acela, ca să omoare a treia parte din oameni.”
https://www.newscientist.com/article/mg20126882-900-comet-smashes-triggered-
ancient-famine/ignored=irrelevant
Evenimentele acestea nu i-au făcut pe oameni mai buni. Procopius, referindu-se, la
soarele întunecat, mai târziu, a scris că "din momentul când acest lucru s-a
întâmplat, oamenii nu s-au mai temut de război, de ciumă, sau de orice alt ceva
care duce la moarte." Apocalipsa descrie in capitolul 9, versetele 20-21 “Dar
ceilalți oameni care nu au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele
mâinilor lor, ca să nu se mai închine idolilor de aur și de argint și de aramă și
de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.
Și nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de desfrânarea
lor, nici de furtișagurile lor.”
Care este taina lui Dumnezeu, la care face referire capitolul 10 din Apocalipsa?
(7. Ci, în zilele când va grăi al șaptelea înger - când va fi să trâmbițeze -
atunci va fi săvârșită taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi,
proorocilor.) Vom vedea că acest înger va trămbița după căderea Constantinopolelui,
adică după descoperire Americii.
Creștinarea Europei Apusene
După înlăturarea ereticilor arieni, Biserica Apuseană intră într-o expansiune de
evanghelizare a Europei Occidentale. Această expansiune desfășurânduse în 3 etape:
Prima Etapă (până în anul 700) constând în evanghelizarea Angliei Anglo-Saxone,
Irlandei, Scoției și a părții sud-estice a Imperiului Franc ce mai avea câteva
teritorii ariene. A Doua Etapă (până în anul 800) constând în evanghelizarea părți
răsăritene a Imperiului Franc (tot în etapa asta Imperiul Franc se destramă în două
părți una de răsărit, devenind Imperiul Romano-German și una de apus devenind
Regatul Franței). A Treia Etapă (până în anul 1054) constând în evanghelizarea
Regatelor Danemarcei, Poloniei, Norvegiei sudice și sud-vestice, Suediei sudice și
sud-estice, Ungariei, Croației și Islandei. Până în anul 1054 Biserica Apuseană era
organizată dintr-o rețea de episcopii, de 22 de arhiepiscopii și 3 patriarhii:
Patriarhia de la Aquileia (desființată în anul 1752), Patriarhia de la Grado și
Patriarhia de la Roma ce era patriarhia supremă, unde se afla Patriarhul Romei, cu
titlul de Papă ce era conducătorul suprem al Bisericii Apusene fiind succesorul
Sfântului Petru, Regele Apostolilor. După Marea Schismă din anul 1054 când Biserica
Apuseană s-a excomunicat cu Biserica Răsăriteană, Biserica Apuseană s-a
autointitulat Catolică (Universală), considerându-se prima Biserică Creștină a
lumii, și considerând restul bisericiilor creștine ca fiind secte schismatice ce s-
au rupt de biserica mamă a Romei.
Creștinarea Europei Răsăritene
Biserica Răsăriteană este o instituție ecleziastică apărută în același timp cu
Biserica Apuseană, dezvoltându-se în cadrul Imperiului Roman de Răsărit și având o
mare influență în Europa Răsăriteană. Această biserică era foarte diferită de cea
apuseană deoarece existau diferențe cum ar fi faptul că ritul era grecesc și
liturghia se făcea în limba greacă. Încă de la începuturile ei, Biserica
Răsăriteană se autointitulase Ortodoxă („de dreaptă credință”), considerându-se
singura biserică ce propăvăduia adevărata cale a Creștinismului și considerând
restul formelor de Creștinism Răsăritean (monofizismul, arianismul și
nestorianismul) ca fiind eretice. În secolele VI-VII, Imperiul Roman de Răsărit a
suferit un proces de grecizare, schimbându-și numele în Imperiul Bizantin și astfel
Biserica Răsăriteană grecizându-se și mai mult.
Încă din secolul al V-lea, Biserica Răsăriteană era în conflict cu Bisericiile
Copte din sudul imperiului ce propăvăduiau răspândirea ereziei monofizite. Deoarece
Patriarhiile Alexandriei, Antiohiei și Ierusalimului deveniseră copte sau
monofizite, au fost puși în aceste orașe și câte un patriarh grec ce era în
comuniune cu Biserica Bizantină. În secolul al VII-lea a apărut Islamul, o nouă
religie înființată de Profetul Mahomed, religie ce a unificat triburile arabe într-
un Califat (Imperiu) care intră în război cu Bizanțul și îi cucerește provinciile
sudice unde erau monofiziții și patriarhiile lor copte și convertind mulți din ei
la islam.
După înlăturarea ereticilor monofiziți, Biserica Răsăriteană Bizantină intră într-o
expansiune de evanghelizare a Europei Răsăritene. Această expansiune s-a desfășurat
în două etape. Prima etapă (până în anul 800) a constat în evanghelizarea Regatelor
Slave din Sud ale Bulgariei și Serbiei și a regiunilor vestice și nordice ale Mării
Neagre mai precis în Dobrogea și în Peninsula Crimeea, dar și regiunile Armeniei și
Georgiei de astăzi. A doua etapă (până în anul 1054) a constat în evanghelizarea
Principatelor Slave din Est ale Rusiei Kievene. Până în anul 1054 Biserica
Răsăriteană era organizată dintr-o rețea de episcopii, 42 de mitropolii și 7
patriarhii: Patriarhia de la Constantinopol (aceasta fiind patriarhia supremă
deoarece era patriarhie imperială și acolo se afla Patriarhul Constantinopolului cu
titlul de Patriarh Ecumenic (Părinte Universal) ce era conducătorul suprem al
Bisericii Răsăritene), Patriarhia Greacă de la Antiohia, Patriarhia Greacă de la
Ierusalim, Patriarhia Greacă de la Alexandria, Patriarhia de la Valarsapat
(desființată în secolul al VII-lea), Patriarhia de la Dvin (desființată în secolul
al VII-lea) și Patriarhia de la Seleucia (desființată din secolul al VII-lea). În
anul 1054 a avut loc Marea Schismă, când Biserica
Răsăriteană l-a excomunicat pe capul Bisericii Apusene (Papa) și autointitulându-se
de atunci Biserica Ortodoxă, aceasta fiind subdivizată în Biserica Greacă (Imperiul
Bizantin) ce era condusă de Patriarhul Constantinopolului și Biserica Slavă (Rusia)
ce era condusă de Mitropolitul Kievului, ambele biserici ortodoxe având sediul la
Constantinopol și fiind în subordinea Patriarhului Ecumenic.
În capitolul 11 se spune în versetul 2: "Iar curtea cea din afară a templului,
scoate-o din socoteală și n-o măsura" ceea ce înseamnă că nu toți cei ce se numesc
creștini se vor lua în considerare, adică ereticii trebuie scoși de la socoteală
din Biserica Răsăriteană și Biserica Apuseană, iar în versetul 3 se specifică
“Aceștia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei
lor, și putere au peste ape să le schimbe în sânge și să bată pământul cu orice fel
de urgie, ori de câte ori vor voi.” Adică în acest timp ortodocșii și catolicii vor
putea să bată pe oricine și să înfăptuiască orice își doresc.
În versetele 7 și 8 este scris: “Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care
se ridică din adânc va face război cu ei, și-i va birui și-i va omorî. Și trupurile
lor vor zăcea pe ulițele cetății celei mari, care se cheamă, duhovnicește, Sodoma
și Egipt, unde a fost răstignit și Domnul lor.”
Centrul ortodoxismului era în Constantinopol. Poate Constantinopol sã fie asemănat
cu Sodoma?
Într-adevăr, în anul 538, împăratul creștin Iustinian a publicat prima din ale sale
„Novellae” împotriva persoanelor perseverând în acte homosexuale (cei care „comit
(acte) contra naturii”), pe care îi condamnă, în același timp, ca blasfemenitori,
să fie arestați și supuși „la ultimele pedepse”. În jurul anului 542, în al 15 –
lea an al domniei sale, Iustinian a ordonat să se taie organele genitale a doi
episcopi, Isaia, episcop din Rodos, și Alexandru, episcop din Diospolis, prezenți
la Constantinopol și, potrivit lui Mihai I Sirianul „dăruiți impurității sodomite”.
Ei au fost plimbați
apoi prin tot orașul, membrele lor tăiate fiind purtate pe sulițe.
http://dezvaluiribiz.ro/homosexualitatea-antichitate/
Poate Constantinopol să fie asemănat cu Egiptul, din care au ieșit evreii? După cum
bine știm, au existat două state evreiești: unul în antichitate, în care evreii au
ieșit din Egipt și altul format de evreii care au fost alungați din imperiul
Bizantin și care au format imperiul Khazar, la granițele răsaritene ale Europei,
între Caucaz și Volga, un stat evreiesc. Leon al III-lea, împaratul Bizantului a
expulzat un număr de evrei din Constantinopole. Evreii khazari au construit un
imperiu înfloritor, atrăgându-i pe evreii din Mesopotamia și din Imperiul Bizantin.
http://www.miscarea.net/libertatea-lumea-iudaica2.htm
http://www.ziuaveche.ro/stiinta-it/stiinta/geneticienii-au-descifrat-originea-
evreilor-din-europa-143909.html/
Deci versetele 7 și 8 relatează despre căderea Ortodoxiei, care a avut loc în anul
1453 Constantinopolul, atunci când centrul ortodoxismului și capitala Imperiului
Bizantin, a fost cucerit de către sultanul otoman Mahomed al II-lea și de armata sa
de ieniceri musulmani.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_cre%C8%99tinismului
Versetul 9 din capitolul 11 din Apocalipsa spune că “Și din popoare, din seminții,
din limbi și din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile și jumătate și nu vor
îngădui ca ele să fie puse în mormânt.” Potrivit indicației unanime a izvoarelor,
jefuirea orașului, așa cum promisese Mehmed soldaților, a durat trei zile și
jumătate (asaltul general a început în noaptea de marți, 28-29 mai 1453, între
ceasurile întâi și al doilea ale dimineții). Populația a fost masacrată fără milă.
Bisericile, în frunte cu Sf. Sofia și mănăstirile, cu toată bogăția lor, au fost
jefuite și profanate ; proprietătile private au fost prădate. În acele zile nefaste
a pierit un mare număr de capodopere ale spiritului uman. Cărțile au fost aruncate
în foc sau rupte în bucăți, călcate în picioare sau vandute pe un preț de nimic.
Potrivit mărturiei lui Ducas, un număr enorm de cărți au fost încărcate în căruțe
și risipite în diferite regiuni; un mare număr de cărți, lucrările lui Aristotel și
Platon, scrieri teologice si multe altele erau vândute pentru o monedă de aur ;
ferecaturile din aur și argint care împodobeau Evangheliile au fost smulse și
Evangheliile însele au fost vândute sau aruncate; toate sfintele icoane au fost
aruncate în foc si turcii mâncau carne fiartă pe acest rug.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/05/29/caderea-constantinopolului-cronica-
ultimei-batalii/
În versetul 11 se dezvăluie că: “Și după cele trei zile și jumătate, duh de viață
de la Dumnezeu a intrat în ei și s-au ridicat pe picioarele lor și frică mare a
căzut peste cei ce se uitau la ei.”
Atunci când Mohamed al II-lea a intrat în Constantinopol, după trei zile, el a
instaurat ceea ce s-a numit la acea vreme "legea și ordinea". Sultanul Mahomed al
II-lea nu era un barbar: el fusese deja la Constantinopol, cunoștea limba greacă,
iar în inițiativa de a cuceri Bizantul el era stimulat și de dragostea sinceră pe
care o nutrea față de creațiile grecești. Unii istorici au remarcat chiar faptul că
în suita sa "erau unii creștini care se bucurau de favorurile sale și care-i
serveau ca secretari". Mahomed se gândea să-și consolideze Imperiul și cu ajutorul
culturii grecești. În plus, Coranul chiar dacă-i pomenește pe creștini ca fiind
necredincioși, recunoaște în persoana lui Iisus un Profet, căruia îi datorau
respect. De aceea, după cucerirea Constantinopolului una dintre primele inițiative
ale turcilor, a fost invitația adresată grecilor de a-și aleage un patriarh
(alegerea l-a vizat pe Ghenadie Scolarul, unul dintre participanții la Conciliul de
la Ferrara-Florența). Toți creștinii erau obligați să plătească anual haraciul,
aceasta fiind practic singura lor obligație față de cuceritori. În schimb,
patriarhul se bucura de libertate deplină în administrarea Bisericii și nimeni nu
avea dreptul să se amestece în hotărârile sale. Persoanele din anturajul
patriarhului, episcopi sau preoți, erau persoane declarate inviolabile; clerul era
scutit de impozite. Chiar dacă jumătate din bisericile din Constantinopol au fost
transformate în moschei, Poarta nu se amesteca în problemele interne ale Bisericii.
Libertatea de a ține sărbătorile și de a respecta cultul public erau recunoscute;
căsătoriile,
înmormântările și alte slujbe puteau avea loc fără nici o restricție. Celebrarea
Paștilor era autorizată în toate orașele și satele. Într-un cuvânt, Biserica avea
permisiunea de a rămâne Biserică, iar creștinii își puteau păstra religia.
www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/istoria-bizantului/cucerirea-
constantinopolului-catre-turci-80686.html
În versetul 12 se zice “Și din cer au auzit glas puternic, zicându-le: Suiți-vă
aici! Și s-au suit la cer, în nori, și au privit la ei dușmanii lor.” Din
învățătura Sfântului Ioan Damaschin știm că atunci „când îngerii se află în cer, nu
se află pe pământ, și când sunt trimiși de Dumnezeu pe pământ, aceștia nu rămân în
cer” (Expunere adevărată a credinței ortodoxe, II, 3, pag. 206), care este aceeași
învățătură prezentată mai înainte de Sf. Vasile cel Mare (Despre Duhul Sfânt, cap.
23), Sf. Grigorie Teologul (Învățături pilduitoare la Cartea lui Iov , Cartea a II-
a, 3) și de către toți Părinții Bisericii. Acest lucru este valabil pentru orice
duh (în afară de Dumnezeu), inclusiv cel al
Bisericii.
Din eres în eres, din cădere în mai mare cădere, credința apuseană si-a arătat în
timp adevăratul chip. Biserica este Una și Unul Sfânt este Capul ei, și nimeni
niciodată nu va putea alcătui o altă predanie lăsată de Hristos Sfinților Părinți.
Singura care a păstrat adevărul Sfintei Scripturi și a Simbolului de Credință, și
care a rămas fidelă învățăturilor Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți purtători
de Dumnezeu și insuflați de Duhul Sfânt din primele secole, este Biserica de
Răsărit sau Ortodoxă, cea pe care “porțile Iadului nu o vor birui”.
Sfântul Nectarie al Pentapolei (Nectarie Taumaturgul, al Eghinei) consemnează:
“Biserica Apuseană a pierdut libertatea ei duhovnicească, și-a pierdut podoaba, s-a
zguduit din temeliile ei, s-a lipsit de bogăția Harului Sfântului Duh, de prezența
lui Hristos. În cele din urma a ajuns un trup mut, fără duh și suflet.”
SHAREAutentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
ROMÂNUL VECHI
11.12.2021 20:31
Cu capitolul 13 ne apropiem de perioada actuală. În Apocalipsă, în capitolul 13 se
prezintă fiara cu 7 capete. Fiara care se ridică și care are 7 capete este epoca
renașterii. Începând din Italia și răspândindu-se în restul Europei până în secolul
al XVI-lea, influența renașterii a fost resimțită în (cele șapte capete):
literatură, filosofie, artă, muzică, politică, știință și religie.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Rena%C8%99terea
“Și unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte
fu vindecată și tot pământul s-a minunat mergând după fiară. “ Apocalipsa, 13, 3
Observăm că prin anii 1500 se întâmplă ceva, iar știința, care până atunci era sub
tutela bisericii începe ușor – ușor să iasă de sub această tutelă, să “renască” și
să se răzvrătească din nou împotriva lui Dumnezeu.
“Și i se vor închina ei toți cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt
scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieții Mielului celui înjunghiat.”
Apocalipsa, 13, 8
Toate semințiile de pe pământ adoptă acest nou duh pentru că sunt amăgite și
fermecate de “minunile” științei.
“Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie să fie ucis
de sabie. Aici este răbdarea și credința sfinților.” Apocalipsa, 13, 10
Acest verset este un îndemn pentrtu toleranță, pentru că întotdeauna violenței i se
răspunde cu violență. Ortodoxia a avut puține clipe de răgaz pentru că era o
religie tolerată în Imperiul Otoman iar Rusia a fost sub jugul mongol până la
sfârșitul secolului XV. Nu același lucru s-a întâmplat cu biserica catolică. După
ce Romano-Catolicismul și-a consolidat puterea în Evul Mediu, cetățenii cu vederi
liberale, care nu se aliniau cu dorințele, nu întotdeauna biblice, ale Bisericii
oficiale, au început să fie priviți ca "eretici", ca inamici ai societății. S-a
înființat o instituție odioasă renumită pentru crime, torturi și decizii arbitrare,
de o cruzime ieșită din comun.
S-a numit Inchiziția și era un soi de ”poliție religioasă”, în slujba Bisericii dar
și a puterii laice co-interesate. Dintr-un tribunal religios menit inițial să
combată erezia, Inchiziția s-a transformat într-o instituție care pur și simplu
teroriza întreaga populație. Tentaculele Inchiziției și ororile sale s-au
împrăștiat nu doar în Spania și Portugalia, dar și în toate coloniile acestor state
medievale. Nu erau în siguranță nici măcar călătorii străini care străbăteau
teritoriile aflate sub jurisdicția Inchiziției.
Inchizitorii, oameni ai Bisericii, judecau arbitrar și trimiteau de multe ori la
moarte oameni nevinovați, familii întregi sau copii, în baza unor argumente
stupide, fără probe și fără anchete desfășurate temeinic. Majoritatea
inchizitorilor au dat Inchiziței o față monstruoasă (Thomas de Torquemada, Conrad
de Marbourg, Robert cel Mic, Pierre Cauchon, Jean le Maitre, Bernard Gui s.a.),
compromițând masiv Biserica.
“Și am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, și avea două coarne asemenea
mielului, dar grăia ca un balaur
Și toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în fața ei. Și face
pământul și pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană
de moarte fusese vindecată.” Apocalipsa 13, 11-12
Această nouă fiară este tehnologia, care pune în aplicare descoperirile
științifice. Cele două “coarne” ale tehnologiei: tehnologiile industriale și
tehnologia comunicațiilor. Tehnologiile industriale sunt reprezentate (sau implică)
de cunoștințele tehnice, mijloacele tehnice și know-how-ul folosite pentru
producerea unor bunuri comercializabile, prin procese industriale. Tehnologia de
producere a bunurilor în industrii este configurată pentru a obține bunuri
comercializabile dorite, utile, utilizabile și sigure, în mod economic și pentru a
asigura mentenabilitatea lor.
Tehnologia informației și comunicațiilor se definește ca fiind achiziția, stocarea,
procesarea și comunicarea informației, utilizând o combinație de calculatoare și
telecomunicații. Se bazează pe convergența procesării datelor cu tehnicile de
telecomunicații, procesarea datelor asigurând capabilitatea pentru procesarea și
stocarea informației, iar telecomunicațiile asigurând vehiculul pentru comunicarea
acesteia.
http://www.descopera.org/scurta-istorie-a-tehnologiei-si-singularitatea-
tehnologica/
“Și face semne mari, încât și foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea
oamenilor,”
Apocalipsa 13, 13
Sfântul Andrei al Cezareei, în tâlcuirea Apocalipsei, spune : " Când vor veni
ucenicii lui Antihrist, vor face pe femei și bărbați să zboare pe sus ".
Primul zbor liber al unui balon cu aer cald a avut loc la 21 noiembrie 1783, la
Paris, Franța și a fost realizat de Jean-François Pilâtre de Rozier și François
Laurent d'Arlandes, într-un balon cu aer cald construit la 14 decembrie 1782 de
către frații Montgolfier.
În anul 1849 are loc primul bombardament aerian cunoscut: la data de 15 iulie, două
baloane fiind lansate de pe puntea navei austriece “Volcano” , acestea ajungând
deasupra Veneției după 23 de minute de la lansare, moment în care încărcătura de
șrapnel a fost detonată provocând panică printre locuitori.
“Și amăgește pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă
înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a
fost rănită cu sabia și a rămas în viață.
Și i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să și grăiască și
să omoare pe toți câți nu se vor închina chipului fiarei.” Apocalipsa, 13, 14-15
Data de 28 decembrie 1895 marchează prima proiecție cinematografică și nașterea
unei noi arte, „arta cinematografică”, „cea de-a șaptea artă” cum mai este
cunoscută, și a unei noi industrii, „industria cinematografică”. Ce face acestă
nouă industrie? Reînvie teatrul și îl face mai nociv.
Filmul artistic este un teatru în care decorul se poate schimba de la un cadru la
altul.
Să ne aducem aminte ce zicea Sfăntul IOAN GURĂ DE AUR despre teatru: (despre
participarea la spectacolele de teatru păgâne și orgiastice)
“„De aceea (diavolul — n.n.) a zidit și teatre în orașe, a făcut iscusiți pe actori
ca, prin vătămarea sufletească adusă de cuvintele lor, să răspândească o ciumă ca
aceasta în tot orașul. Cele pe care Pavel ne-a poruncit să le evităm – vorbele
proaste și glumele – pe acelea diavolul ne îndeamnă să le căutăm. Și ceea ce-i mai
cumplit din toate sunt lucrurile de care se râde. Când actorii spun vreo vorbă de
ocară sau cuvinte de rușine mulți oameni proști râd și se veselesc; aplaudă vorbe
și gesturi ce-ar trebui pietruite; iar prin plăcerea aceasta atrag asupra capetelor
lor cuptorul cel de foc. Cei care laudă pe actori, aceia sunt mai cu seamă cei
care-i încurajează să vorbească așa; de aceea e și drept ca ei să fie pedepsiți și
pentru pedeapsa ce-i amenință pe actori.
Dacă nu s-ar mai duce nimeni să-i privească, n-ar mai juca nimeni pe scenă; dar
când vă văd că părăsiți atelierele, meseriile, câștigul de pe urma îndeletnicirilor
voastre, că lăsați totul la pământ ca să vă duceți la teatru, atunci actorii capătă
și mai mult curaj și-și dau și mai mare silință ca să joace cât mai bine. Nu spun
aceste lucruri ca să-i dezvinovățesc, ci ca să aflați că voi sunteți pricina și
rădăcina unei nelegiuiri ca aceasta, voi care vă pierdeți toată ziua la teatru,
bătându-vă joc de sfințenia căsătoriei și făcând de ocară această taină mare. Nu
este atât de păcătos cel ce joacă astfel de roluri cât tu, mai mult decât el, tu
care-i poruncești să facă asta; dar mai bine spus, nu-i poruncești numai, ci prin
râvna, prin veselia, prin râsul și prin laudele jocului lor contribui în toate
chipurile la înființarea unor astfel de oficine drăcești. Spune-mi, te rog, cu ce
ochi te mai poți uita acasă la femeia ta când o vezi batjocorită pe scenă? Cum nu
roșești, gândindu-te la tovarășa ta de viață, când vezi că pe scenă toate femeile
sunt făcute de ocară? (…)”
“Și ea îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei
săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea
dreaptă sau pe frunte.” Apocalipsa 13, 16
Nu vă temeți de un semn exterior căci nu acesta este intenția diavolului ci dorința
lui este să câștige sufletul omului, ca omul să facă cele împotriva firii, să
trăiască în desfrânare, să-și lepede copiii, să fie homosexual. Semnul de pe frunte
nu se vede cu ochiul liber, ci este făcut în creier.
Semnul pe mână: La începutul secolului XX, Statele Unite ale Americii erau
devastate de o epidemie de variolă. În timpul epidemiei de cinci ani între 1899 și
1904, oficialii guvernamentali au confirmat 164283 de cazuri de variolă. Pentru a
încetini răspândirea virusului deosebit de infecțios o campanie națională pentru
vaccinare a fost inițiată. În orașele și statele cel mai afectate, vaccinarea a
fost obligatorie și certificate oficiale de vaccinare erau necesare pentru a munci,
pentru a merge la școală, pentru a folosi trenurile sau chiar pentru a merge la o
simplă piesă de teatru.
Ordinele privind vaccinarea obligatorie au înfuriat mulți americani care au format
ligi anti-vaccinare pentru a-și apăra libertățile personale. În încercarea de a
păcăli oficialii de sănătate publică, care mergeau din ușă în ușă (adesea escortați
de polițiști) pentru a pune în aplicare legile de vaccinare, unii activiști anti-
vaccinare își falsificau certificatele de vaccinare. Oficialii medicali nu puteau
să stabilească dacă certificatele erau autentice, astfel că au recurs la dovezile
fizice.
Aceștia cereau să vadă cicatricea de la vaccinare.
https://www.descopera.ro/istorie/19699813-care-au-fost-de-fapt-primele-pasapoarte-
de-vaccinare
“Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică
numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înțelepciunea. Cine are
pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Și numărul ei este
șase sute șaizeci și șase.” Apocalipsa, 13, 17-18
Pentru a înțelege semnul fiarei care se face pe frunte citiți despre efectele
televiziunii sau a
internetului asupra creierului și veți descoperi că se însemnează un organ vital,
ceierul:
http://www.culturavietii.ro/2015/11/11/copilul-mic-si-privitul-la-televizor-studiu-
privind-impactul-televizorului-asupra-copilului-mic-0-2-ani/ și
http://www.bbc.com/news/health-16505521
Cele mai promovate produse pe plan mondial la începutul secolului XX au fost așa-
numitele "medicamente patentate". Peste 50 de firme producătoare cheltuiau pe
publicitate mai mult de 50.000 de dolari anual. Aceste companii au devenit
producători de alimente, săpunuri sau cosmetice. Ele au început să își promoveze
produsele, folosind nume specifice: mărcile. Scriptul distinctiv al numelui Coca
Cola a fost prima dată promovat pe evantaie suvenir, tăvi, calendare și multe alte
obiecte promoționale, devenind cea mai cunoscută marcă din lume.
Edward Bernays spunea:
"Manipularea conștientă și inteligentă a obiceiurilor și a opiniilor maselor
reprezintă un element important în societatea democratică. Cei care manipulează
acest mecanism nevăzut al societății constituie un guvern invizibil care reprezintă
adevărata putere conducătoare dintr-o țară.
Suntem guvernați, mințile noastre sunt modelate, gusturile noastre sunt formate,
ideile noastre sunt sugerate - în cea mai mare măsură de oameni de care nu am auzit
niciodată... Ei sunt cei care trag sforile ce controlează mintea publicului".
Numărul fiarei este un număr de om, iar omul se dosebește de celelalte viețuitoare
prin cunoștința păcatului. 666 înseamnă 666 de căi de a săvârși păcatul. Nu
încercați să găsiți explicații în codul penal pentru că an de an o mulțime de
infracțiuni sunt scoase din legile noastre pământești:
homosexualitatea, avortul, eutanasia nu mai sunt de mult infracțiuni în țările
“civilizate”. Trebuie un om foarte priceput pentru a găsi cele 666 de căi prin care
fiara, duhul lumii “moderne” își săvârșește lucrarea: pornografie, ispita gustului,
pruncucidere, ispita banului, drogurile, beția, utilizarea ierbicidelor și
pesticidelor pentru a munci mai puțin, bârfa (care este dusă la stadiul de artă),
ascunderea efectelor secundare ale medicamentelor, studii măsluite pentru
promovarea vaccinurilor, șamd.
Există ceva în lume atât de periculos încât, privind la el doar 5 secunde, să
afecteze peste 10000 de persoane, care să prezinte diverse tulburări, dintre care
700 de persoane să aibe convulsii ale membrelor, iritații ale ochilor, probleme de
respirație, senzații și accese de vomă, iar 208 persoane să fie spitalizate,
majoritatea lor prezentând un comportament epileptic? Da, există un astfel de
caz... Bine ați venit la lecția japoneză!
http://www.magazin.ro/Arhiva/1998/12aug ... ersuri.asp Există ceva atât de
periculos încât, după doar 30 de secunde de privit la el, creierul să înceapă să
producă unde alfa (vizibile pe EEG, electroencefalogramă), ce indică rate ale
activității cerebrale mult scăzute, tipice stării precomatoase? Dar mai ales,
există ceva la care nimeni să nu fie imun, și care să ne transforme pe toți în
morți vii? Vă este frică? Dar acest lucru se află deja în casa
dumneavoastră!!!
Acțiunile descrise în capitolul 14 se petrec în secolul 20.
“Și m-am uitat și iată Mielul stătea pe muntele Sion și cu El o sută patruzeci și
patru de mii, care aveau numele Lui și numele Tatălui Lui, scris pe frunțile lor.”
Apocalipsa, 14, 1
În aceste vremuri grele spiritual totuși sunt și oameni sfinți care reușesc să
învingă spiritul acestei lumi răzvrătite. Numele lui Hristos și numele Tatălui Lui
scris pe frunțile lor nu se observă cu ochiul liber, pentru că nu este scris
omenește, cu scris cu litere omenești, ci înscrisul este făcut prin lucrarea lui
Dumnezeu. Vom citit materialul “Lucrarea minții schimbă creierul” pentru a înțelege
cum arată semnul pe frunte. http://ziarullumina.ro/lucrarea-mintii-schimba-
creierul-14055.html
Urmează descrierea primei căderi a Babilonului, adică prima oară când statele ajung
să fie independente economic: “Și un al doilea înger a venit, zicând: A căzut, a
căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul furiei
desfrânării sale.”
Economia mondială este formată din economiile naționale ale statelor lumii privite
în interdependența legăturilor economice dintre ele. Economia mondială reprezintă
un proces economic care a parcurs mai multe etape. La cumpăna dintre secolele XIX -
XX, doi mari președinți au elaborat doctrinele economico-politice ce urmau să
definească relațiile SUA cu restul lumii. Președintele Taft a lansat „Diplomația
Dolarului” potrivit căreia interesele americane sunt economice și se manifestă la
nivel mondial. Președintele Roosvelt a impus „Diplomația Big Stick” potrivit căreia
SUA își promovează cu forța sau își apără interesele economice oriunde în lume.
Începutul secolului XX marchează afirmarea SUA ca prima mare putere economică a
lumii.
Criza financiară globală din 1914 a apărut în ajunul Primului Război Mondial.
Motivul acesteia a fost vânzarea integrală a valorilor mobiliare emise de emitenți
străini. Resursele monetare au fost solicitate de state pentru a finanța
ostilitățile în curs, iar Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Franța și alte
țări și-au vândut titlurile fără ezitare. Această criză globală este poate singura
dintre toate care nu s-a dezvoltat după „principiul domino”, dar a apărut în
majoritatea țărilor aproape în același timp. Piețele mondiale și naționale de
mărfuri și bani s-au prăbușit. Într-o serie de țări, situația a fost salvată
datorită intervenției băncilor centrale.
În versetele 15 și 16 din capitolul 14 al Apocalipsei se descrie Primul Război
Mondial “Și iată un alt înger a ieșit din templu, strigând cu glas mare Celui ce
ședea pe nor: Trimite secera și seceră, că a venit ceasul de secerat, fiindcă s-a
copt secerișul pământului. Și Cel ce ședea pe nor a aruncat pe pământ secera lui și
pământul a fost secerat.”
Primul Război Mondial a fost un conflict armat izbucnit ca urmare a contradicțiilor
dintre marile puteri imperialiste în lupta pentru reîmpărțirea sferelor de
influență și pentru acapararea de teritorii și colonii străine. A început prin
ofensiva taberei imperialiste a Puterilor Centrale (Germania și Austro-Ungaria)
împotriva Antantei (Anglia, Franța și Rusia), antrenând 33 de țări cu o populație
de peste 1 miliard de locuitori.
În versetele 17 -20 din capitolul 14 al Apocalipsei se descrie Al doilea Război
Mondial “17. Și un alt înger a ieșit din templul cel ceresc, având și el un cuțitaș
ascuțit.
18. Și încă un înger a ieșit din altar, având putere asupra focului, și a strigat
cu glas mare celui care avea cuțitașul ascuțit, zicând: Trimite cuțitașul tău cel
ascuțit și culege ciorchinii viei pământului, căci s-au copt.
19. Și îngerul a aruncat, pe pământ, cuțitașul lui și a cules via pământului și
strugurii i-a aruncat în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
20. Și teascul a fost călcat afară din cetate și a ieșit sânge din teasc, până la
zăbalele cailor, pe o întindere de o mie șase sute de stadii.”
În această parte a apocalipsei se vorbește despre mult sânge curs pe pământ. Să ne
făcem o idee despre cât de mult sânge este vorba: un stadiu este 185 de metri, iar
1600 de stadii înseamnă aproximativ 296 de kilometri. Zăbala este o parte a
căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte
un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru
a-l struni și a-l conduce. Aproximând că zăbala se află la un metru înălțime de la
sol și considerând lățimea de 1 metru înseamnă că un volum de 296000 metri cubi de
sânge a fost vărsat pe pământ, adică 296000000 litri de sânge. Considerând că un om
are 5 litri de sânge, acest volum se obține de la 59200000 de oameni. Există un
eveniment atât de dramatic în istoria recentă care să corespundă cu acest
eveniment?
Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat, la mijlocul
secolului al XX-lea, care a mistuit cea mai mare parte a globului, fiind considerat
cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii. Cel puțin 60
de milioane de oameni au murit din cauza acestui război. Aceste cifre includ
victimele actelor de genocid, (Holocaustul și experimentele Unității 731 a
generalului nipon Ishii Shiro din Pingfan), victimele bătăliilor incredibil de
sângeroase din Europa, Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific, victimele
bombardamentelor masive asupra orașelor și bombardamentele cu bombe incendiare ale
orașelor Dresda și Pforzheim în Germania. Doar puține regiuni au rămas neatinse de
război. Războiul s-a dus pe "frontul de acasă", prin ducerea la paroxism a
bombardamentelor strategice și ale zonelor civile.
În acest război în 6 august 1945, 80.000 de oameni au fost uciși pe loc, de mingea
de foc pe care a generat-o explozia nucleară puternică. În doar 9 secunde, 90 % din
orașul Hiroshima a fost șters de pe suprafața pământului, lăsând o liniște
asurzitoare. Și astfel s-a împlinit proorocia: ”Și încă un înger a ieșit din altar,
având putere asupra focului”
În capitolul 16 din Apocalipsă se descriu ultimile pedepse.
Apocalipsa, 16, 2 “Și s-a dus cel dintâi și a vărsat cupa lui pe pământ. Și o bubă
rea și ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau
chipului fiarei.”
Utilizarea pe scară largă a erbicidelor și pesticidelor în agricultură, a
hormonilor de creștere în zootehnie și a aditivilor alimentari nu are cum să nu
influiențeze sănătatea oamenilor. Fuga după bani, profitul cu orice preț face
situația fără scăpare. Ceea ce se întâmplă acum în lume nu este din greșeală. Dacă
ești bine intenționat atunci când observi că produsul nu este bun pentru sănătate
îți ceri scuze și retragi produsul de pe piață, dar acum se măsluiesc studiile de
punere pe piață și se încearcă ascunderea dovezilor.
Niciodată în istorie omul nu a fost mai puțin prețuit. Duhul lumii acesteia nu
prețuiește și nu iubește omul. Avertismentul pentru această perioadă de timp există
de aproape 2000 de ani. Buba cea rea este cancerul. Potrivit unui raport Global
Burden of Cancer, publicat 28 mai, în 2013, se arată că unu din trei bărbați și una
din cinci femei fac o formă de cancer pe parcursul vieții. 2 din 10 români au sau
au avut cel puțin un membru al familiei care s-a luptat cu această boală. Cancerul
este una dintre cele mai grave boli cu care se confruntă țara noastră. Un român din
4 are o experiență cu cancerul de-a lungul vieții. Aproximativ 840.000 de persoane
au fost diagnosticate cu o formă de cancer, în timp ce peste 3 milioane de români
au avut o astfel de experiență cu un membru al familiei. În Argentina ”Există o
neliniște de-a lungul centurii vaste (de recolte) modificate genetic a națiunii, în
special din cauza sănătății. În provincia nordică Chaco, ministrul Sănătății
Publice vrea o comisie independentă care să investigheze cazurile de cancer și
incidența copiilor născuți cu dizabilități”, a relatat BBC.
Apoi Apocalipsa ne spune în versetul 3 “Și al doilea înger a vărsat cupa lui în
mare, și marea s-a prefăcut în sânge ca de mort, și orice suflare de viață a murit,
din cele ce sunt în mare.”
Anual se utilizează milioane de tone de îngrășăminte agricole de sinteză (azotați,
fosfați), erbicide și pesticide în agricultura fiecărei țări. O mică parte din
acestea ajung în plante, o mică parte se infiltrează în sol iar o parte sunt
spălate de ploi și ajung în râuri pentru ca în final să ajungă în mări și oceane.
Și aceste fapte se întâmplă an de an. Până când? Până când se va împlini proorocia…
În țara noastră, în anul 1983 se folosea o cantitate de 45800 tone pesticide. În
România, consumul de îngrășăminte a crescut puternic după 1965, ajungând în 1980 la
peste 1200000 tone.
Îngrășămintele chimice cum ar fi fosfații și nitrații folosiți în agricultură sunt
vărsate în lacuri și râuri. Acestea se combină cu fosfații și nitrații din apa
menajeră și măresc viteza de dezvoltare a algelor. Apa poate să ajungă „sufocantă”
din cauza algelor care sunt în descompunere și care epuizează oxigenul din ea.
Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea peștilor și a altor forme de
viață acvatice. La sfârșitul anilor '90 în apele dintre Golful Delaware și Golful
Mexic au murit mii de pești din cauza dezvoltării unei forme toxice de alge numită
Pfisteria piscicida. Se crede că motivul pentru dezvoltarea acestei specii toxice
de alge a fost deversarea deșeurilor urbane și industriale în lacuri și râuri.
O altă formă obișnuită, din ce în ce mai întâlnită, a poluării oceanelor este
înmulțirea exagerată a algelor și a planctonului. În Marea Nordului a apărut o
asemenea situație în jurul coastelor Norvegiei și ale Danemarcii cauzată de
Chlorochromulina polylepis, fermele de somon fiind serios afectate.
În apele temperate acest fenomen a apărut cu mult timp în urmă, dar în apele
subtropicale și tropicale mareea roșie a apărut pentru prima dată în 1971, în apele
Hong Kongului și de atunci numărul lor a crescut.
http://m.ziuaconstanta.ro/diverse/stiri-calde/exclusivitate-marea-neagra-s-a-facut-
rosie-galerie-foto-45813-289806.html
http://turism.bzi.ro/turistii-speriati-pe-o-faimoasa-plaja-din-australia-apa-marii-
a-devenit-rosie-ca-sangele-video-10968
http://viola.bz/the-azov-sea-turned-bloody-red/
Apoi Apocalipsa ne spune în versetul 4 că râurile se fac roșii: “Iar cel de al
treilea a vărsat cupa lui în râuri și în izvoarele apelor și s-au prefăcut în
sânge.”
Acum avem aceste dovezi:
www.cronicadeiasi.ro/stiri/nationale-externe/Imaginea-care-pare-desprinsa-din-
filmele-SF.-De-ce-este-aceasta-apa-rosie-/24867
http://m.ziare.com/europa/poluare-cu-reziduuri-chimice-in-ungaria-113-raniti-si-
doi-morti-1046389
http://m.ziare.com/magazin/fenomen-misterios-in-china-fluviul-yangtze-a-devenit-
rosu-video-1188885
http://www.descopera.ro/dnews/15675058-fenomen-ciudat-intr-un-oras-rusesc-un-
fluviu-a-devenit-rosu-sangeriu
Și în final Apocalipsa ne spune că apa de băut devine roșie (Apocalipsa, 16, 5-7):
“Și am auzit pe îngerul apelor, zicând: Drept ești Tu, Cel ce ești și Cel ce erai,
Cel Sfânt, că ai judecat acestea: Fiindcă au vărsat sângele sfinților și al
proorocilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt!
Și am auzit din altar, grăind: Da, Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule, adevărate și
drepte sunt judecățile Tale!”
În cazul în care n-ați utilizat instalația de apă care vă este livrată la domiciliu
o perioadă mai mare de timp (zile, săptămâni) iar prima apă care a stagnat pe țevi
și care va curge are o ușoară colorare, înseamnă că instalația este veche.
Dacă au existat intervenții în rețeaua de apă potabilă se poate ca, după reluarea
furnizării apei, aceasta să prezinte o ușoară colorare.
http://ziarulunirea.ro/apa-cu-rugina-la-robinetele-din-alba-iulia-blaj-teius-si-
ocna-mures-
98025/
Versetel 8 și 9 din Apocalipsă descriu “criza climatică”, sau “efectul de seră”:
“Și al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare și i s-a dat să dogorească pe
oameni cu focul lui.
Și oamenii au fost dogoriți cu mare arșiță și au hulit numele lui Dumnezeu, Care
are putere peste urgiile acestea, și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.”
Încălzirea globală și consecințele ei dezastruoase pentru omenire sunt unele dintre
cele mai apăsătoare probleme cu care omenirea se confruntă astăzi. Explicațiile
specialiștilor pun pe tapet, întotdeauna, drept cauze ale acestei probleme,
concentrațiile mari de gaze de seră rezultate din activitatea umană.
Oamenii cred ceea ce li se spune atât timp cât afirmațiile se bazează pe date
științifice corecte și, mai ales, complete.
La baza întregului eșafodaj privind procesul de încălzire globală sunt trei
neadevăruri, astfel:
Lumea se încălzește repede – în conformitate cu datele oferite de NASA mediul
global s-a încălzit cu 0,36 grade F în ultimii 35 ani (măsurătorile au început în
anul 1979). În realitate, lumea s-a răcit cu 1,8 grade C începând cu anul 1998.
Dacă vom analiza graficul realizat prin Remote Sensing Systems, vom putea observa
că încălzirea globală și-a modificat sensul începând cu anul 1998.
Încălzirea oceanelor – în anul 2007, când Al Gore a primit Premiul Nobel pentru
inițiativa sa referitoare la încălzirea globală, a afirmat că, potrivit
cercetărilor, „calota glacială de la Polul Nord va dispărea în timpul verii într-un
orizont de timp de șapte ani”. În realitate, fenomenul este invers, după cum se
poate observa în imaginile satelitare ale NASA. Imaginile demonstrează că la Polul
Nord calota de gheață a crescut de la 43% la 63%. Începând cu anul 2002,
temperatura oceanelor a variat doar cu 1 grad F.
Oamenii de știință susțin că activitatea umană determină încălzirea globală rapidă
–președintele Barack Obama a afirmat în 16 mai 2014 că 97% dintre oamenii de
știință au agreat ideea că schimbările climatice sunt reale, ele fiind rezultatul
activităților umane și constituie o amenințare serioasă. În replică, The Wall
Street Journal a catalogat declarația liderului american ca fiind pură ficțiune. De
fapt, studiile obiective au concluzionat că nu mai mult de 1% din oamenii de
știință cred că activitatea umană determină majoritatea schimbărilor climatice.
Ajungem la perioada actuală, proorocia care trebuie să se împlinească în viitorul
apropiat, descrisă în cpitolul 16, versetele 10 și 11 din Apocalipsă “10. Și al
cincilea înger a vărsat cupa lui pe scaunul fiarei și în împărăția ei s-a făcut
întuneric și oamenii își mușcau limbile de durere.
11. Și au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor și a bubelor lor, dar de
faptele lor nu s-au pocăit.”
Potrivit Raportului anual din 2021 privind transparența climatică, care este
realizat în conformitate cu Convenția-cadru a ONU privind Schimbările Climatice,
emisiile de carbon au revenit la niveluri mari, iar ponderea acestora a crescut din
nou în cele mai bogate 20 de națiuni din lume. Pentru a reduce emisiile de carbon
țările vor să renunțe la cărbune, ceea ce inevitabil va conduce la o criză de
energie electrică.
Situația actuală din Europa, catalogată de experți drept o criză fără precedent,
are prea puțin de-a face cu Rusia sau cel puțin cu dorința sa de domina, deși
aceasta este explicația preferată în acest moment. Konstantin Simonov, director
general al Fondului pentru Securitatea Energetică Națională din Rusia, consideră că
această criză a fost determinată de simultaneitatea a două evoluții: prima, reforma
pieței europene după modelul spot, adică liberalizarea pieței energetice, și a
doua, tranziția accelerată spre un nou tip de energie.
În iarna 2021-2022, Elveția ar putea să nu aibă suficientă capacitate pentru a
furniza electricitate tuturor consumatorilor săi. În acest context, guvernul
pregătește notificări către 30.000 companii, astfel încât acestea să poată reduce
consumul în caz de întrerupere a energiei electrice.
Potrivit NZZ am Sonntag, practic nu există nicio asigurare împotriva unei ierni
dure în Elveția. Pana uneia dintre centralele electrice mari poate duce la o
întrerupere la nivel național timp de două zile dacă există o cerere mare de
energie electrică. Importul de energie ar fi putut ajuta, dar Elveția nu are acces
pe piața europeană a energiei electrice.
După cum se poate observa din notificarea autorităților elvețiene, prima cerere de
economii este adresată populației în cazul blocajelor de energie electrică. În a
doua etapă, utilizarea piscinelor, a sistemelor de aer condiționat și a scărilor
rulante poate fi interzisă, scrie TOP Online.
Firmelor li se cere să reducă consumul doar în a treia etapă. În cazul unui colaps
energetic, daunele aduse țării se ridică la 4 miliarde de franci elvețieni pe zi
(4,33 miliarde de dolari).
Pentru a îmbunătăți securitatea energetică, Asociația Companiilor Elvețiene de
Electricitate propune construirea a aproximativ 2.000 centrale electrice mici pe
gaz, care urmează să fie exploatate în toată țara în cazul blocajelor de
capacitate. Din Austria vine o veste înspăimântătoare. Ministrul Apărării, Klaudia
Tanner, a avertizat că urmează, în foarte scurtă vreme, o avarie uriașă în sistemul
energetic european, care este interconectat.
Ca urmare, s-ar putea ca în foarte scurtă vreme Europa să rămână fără curent
electric între o zi și o săptămână.
Președintele Sindicatului Solidaritatea, Cristian Iștoc, a atras atenția că
riscurile unui colaps energetic sunt uriașe, întrucât, datorită închiderii
termocentralelor, România rămâne fără 1.500 MW pentru perioada sezonului rece, ceea
ce ar putea provoca un colaps al sistemului energetic, poitrivit ziarului Național.
”La Termocentrala Mintia, dacă vine înghețul și nu se introduce un arzător de gaz
măcar în două-trei cazane, ca să încălzești toată platforma, practic distrugi toate
instalațiile, pentru că au apă în ele. Nu poți goli complet conductele și, dacă
îngheață, se sparg, se fac sită și nu mai ai ce să faci cu ele. Până acum nu s-a
făcut nimic pentru conservarea instalațiilor, nici măcar nu au rotit agregatele
mari, turbinele, ventilatoarele de gaz, de aer, așa cum ar trebui. Costul
conservării este mai mare decât dacă s-ar funcționa la minim tehnic, ca să nu mai
spun că dacă ar funcționa acum, la ce prețuri sunt pe MW, ar fi pe profit. Noi, ca
sindicat, am făcut o acțiune în instanță prin care sesizăm că nu se face
conservarea termocentralei conform Ordinului ANRE din 2008. Riscăm să pierdem
definitiv aceste capacități și să facem ceva de la zero nu se știe cât durează.
Construcția Termocentralei de la Iernut a început în 2013 și nici acum nu este
gata. În momentul în care renunți la capacități mari de producție trebuie să
notifici Transelectrica, iar aceasta trebuie să găsească înlocuitori și după aceea
îți dă undă verde să renunți la capacitățile alea. Noi încă apărem în hârtii cu
capacități de 1.200 de MW la Mintia. Păi la iarnă, când o să fie minus 20 de grade
Celsius, Petrobrazi, cu 800 de MW, o să iasă din sistem, pentru că nu poate asigura
gazul, că scade presiunea la temperaturi sub minus 15 grade. Și atunci, pe lângă
cei 2.600 MW pe care îi importăm, mai punem 800 de MW și avem deja un deficit de
400 MW, pe care nu-l mai poți acoperi. Până la urmă, trebuie să faci scenariul de
stres al sistemului, trebuie să fii pregătit pentru ce este mai rău.
Transelectrica a publicat un studiu despre adecvanța sistemului și acolo arată
regiunile care au minus de putere, în care intră și zona de Vest a țării. Trebuie
să încarce foarte mult lacurile de acumulare, ceea ce înseamnă să nu mai producă pe
hidro în perioada asta. Mintia o ții oprită, Gorjul îl ții oprit, la temperaturi
scăzute iese gazul din sistem, eolienele nu merg pe ger, fotovoltaicele nu merg și,
dacă nu ai nici rezervă în lacuri, o să ai o problemă. Atunci când consumul va
crește brusc către 10.000 MW și tu nu vii cu energie, se intră în regim de avarie
cu sistemul și se decuplează.
Dacă nu reușești să decuplezi tu mai repede consumatorii mari, sistemul se
decuplează și atunci apare pana generală de curent. Dacă reușești să-l insularizezi
și să pice numai 6 sau 10 județe, ca să nu-ți pice tot, poți să-ți revii în câteva
ore. Dacă pică tot este foarte greu, îți ia o zi sau două ca să repornești tot.
Culmea este că, dacă va fi pană generală de curent la noi, va afecta și țările cu
care suntem cuplați energetic, Ungaria, Serbia, Slovacia și Cehia”, a declarat
Cristian Iștoc.
Mai este puțin timp și vom vedea cu ochii noștri împlinirea acestei proorocii.
Urmează secarea Eufratului, eveniment descries în versetul 12 din capitolul 16
alApocalipsei: “Și al șaselea înger a vărsat cupa lui în râul cel mare Eufrat și
apele lui au secat, ca să fie gătită calea împăraților de la Răsăritul Soarelui.”
Prorocii despre războiul care va să vină. Secarea Eufratului va fi semnul că al
treilea război mondial se apropie. Puterea și nemulțumirea celor din est (a
chinezilor, indienilor, dar în special a arabilor) este în creștere. Va veni un
timp când estul și vestul se vor confrunta.
Eufratul seacă, Irakul suferă. Debitul Eufratului este considerabil mai mic față de
alți ani, din cauza politicilor privind apa ale Turciei și Siriei, a secetei din
ultimii doi ani, dar și din cauza folosirii necorespunzătoare a resurselor de către
Irak. Oficialii cred că, în viitorul apropiat, acesta s-ar putea reduce chiar la
jumătate. Scăderea debitului acestuia a dus la năruirea a numeroase ferme aflate
de-a lungul lui, a sărăcit pescarii și a dus la abandonarea orașelor de pe malurile
sale, fermierii mutându-se la oraș pentru a căuta de lucru. Seceta a cuprins tot
Irakul însă. Astfel, în zona nordică, de obicei scăldată de precipitații bogate,
culturile de grâu și orz sunt cu 95% mai reduse decât de obicei iar palmierii și
livezile de citrice din est au fost deja distruse de arșiță. Nivelul
precipitațiilor a fost scăzut pe parcursul ultimilor doi ani, lăsând rezervoarele
goale, iar oficiali americani au prezis că producția de grâu și orz va fi cu puțin
peste jumătate față de cea de acum doi ani, în contextul în care Irakul era odată
cel mai mare exportator de cereale din lume, scrie Campbell Robertson într-un
reportaj pentru The New York Times, citat de HotNews.
Va urma apoi 3 minciuni care pregătesc popoarele pentru cel de al treilea război
Mondial.
Apocalipsa, 16, 13-14 spune“. Și am văzut ieșind din gura balaurului și din gura
fiarei și din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca niște
broaște.
Căci sunt duhuri diavolești, făcătoare de semne și care se duc la împărații lumii
întregi, să-i adune la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atotțiitorul.”
De câteva sute de ani trăim în minciună, care între timp a devenit politică de
stat. Duhul acestei lumi va strânge la război popoarele proorocind minciuni.
Războiul cel mare, al treilea război mondial, va fi precedat de 3 duhuri
mincinoase, trei minciuni care vor pregăti popoarele de război.
Prima minciună, mondială, probabil că este noul virus corona. Astăzi știm că
organismul uman nu este steril, lipsit de bacterii și viruși ci, dimpotrivă,
bacteriile și virușii întrec, ca număr, celulele umane într-un organism sănătos.
Dintre toate tipurile de microbi rezidenți într-un organism uman sănătos sunt
cercetați aproximativ 1%, pentru că marea majoritate a microbilor nu trăiesc pe
medii de cultură, astfel un organism sănătos are în el și e-colii, stafilococul
auriu, streptococi, bacili și încă alte 10000 de tipuri de bacterii și sute de
tipuri de viruși. Cauzele bolilor care sunt lipsa de nutrienți datorită procesării
alimentelor și a faptului că mâncăm produse de origine animală în dauna produselor
de origine vegetală și a toxicității generate de ierbicide, pesticide, aditivi
alimentari, procesării apei, poluării aerului etc.
Această poveste cu Covid-19 este pentru a crea o criză și pentru a învinovăți o
țară (China), o primă etapă necesară pregătirii popoarelor pentru marele conflict
mondial.
Al doilea duh mincinos este criza lanțurilor de aprovizionare iar al treilea duh
mincinos este criza energetică.
Capitolul 16 din Apocalipsa descrie apoi în versetele 15-16 “Iată, vin ca un fur.
Fericit este cel ce priveghează și păstrează veșmintele sale, ca să nu umble gol și
să se vadă rușinea lui!
Și i-au strâns la locul ce se cheamă evreiește Harmaghedon.”
Trupele militare și de intellingence ale SUA se află într-o continuă și sistematică
pregătire pentru Al Treilea Război Mondial. În ceea ce privește părerea
Pentagonului, un conflict militar cu Rusia și China este inevitabil, iar acest
lucru a devenit obiectivul numărul unu în planurile lor tactice și strategice. Cu
alte cuvinte, pregătirea Statelor Unite în ce privește folosirea de arme
cibernetice, vase portavion, avioane de luptă, lansatoare de rachete sau bombe
ș.a.m.d. nu are loc doar datorită evenimentelor recente, fie ele în Ucraina, Siria
sau Marea Chinei de Sud, ci face parte dintr-un plan elaborat care are de mult în
vedere un potențial război la nivel mondial.
În ultima perioadă, faptul că atât de multe dintre cele mai mari puteri militare
ale lumii se adună în Siria, o țară atât de mică și operează acolo în mod activ,
este puțin spus, îndoielnic. Chiar dacă ei pretind că motivul pricipal al prezenței
lor acolo este lupta împotriva terorismului și nu se vizează în mod direct între
ele, există oricând posibilitatea că ostilitățile să fie declanșate în mod
accidental. Mai este puțin până la strângerea armatelor la Harmaghedon (traducerea
grecească de la har Megiddo, muntele Megiddo, în apropiere de Haifa din Israel,
aproape de teatrul de război din Siria), până la momentul când vom vedea cu ochii
noștri împlinirea acestei proorociri.
Al treilea război Mondial va fi unul în care se vor utiliza bombe termonucleare și
este descris în versetele 17-20 din capitolul 16 al Apocalipsei “Și al șaptelea
înger a vărsat cupa lui în văzduh și glas mare a ieșit din templul cerului, de la
tron, strigând: S-a făcut!
Și s-au pornit fulgere și vuiete și tunete și s-a făcut cutremur mare, așa cum nu a
fost, de când este omul pe pământ, un cutremur atât de puternic.
Și cetatea cea mare s-a rupt în trei părți și cetățile neamurilor s-au prăbușit, și
Babilonul cel mare a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul
vinului aprinderii mâniei Lui.
Și toate insulele pieriră și munții nu se mai aflară.”
Proorocii pentru războiul care se va întâmpla. Ce s-ar întâmpla cu Pământul în
cazul unui război nuclear? Rezultatul imediat ar fi eliberarea în atmosferă a 5
megatone de carbon pur, sub formă de particule foarte fine – similar funinginii –
care ar bloca în bună măsură radiația solară, împiedicînd-o să ajungă la Pământ.
Razboiul atomic va genera un cutremur foarte puternic, așa cum nu a mai fost
vreodată. Ca să vedem cat de puternic va fi acest cutremur trebuie să vedem cât de
mult se resimte un test atomic, care folosește mai mult sau mai puțin încărcătura
unei bombe atomice și apoi să îl multipicăm la câte bombe se vor utiliza, probabil
de mii de ori.
Experimentul nuclear al Phenianului, realizat duminică noaptea, a fost înregistrat
de senzorii de la stațiile seismice Cheia și Bucovina, din România, a declarat
pentru Rompres profesorul Gheorghe Mărmureanu, directorul Institutului National de
Fizică a Pâmântului.
România, care este membră a Comprehensive Test Ban Treaty (CTBT), monitorizează
experiențele nucleare subterane din Europa și Asia. “Noi am înregistrat cu senzorii
de la Cheia și din Bucovina detonarea din Coreea de Nord. Ea s-a petrecut la ora
1.46 GMT (4.46 ora României – n.r.). A fost înregistrată destul de slab, însă am
știut de la bun început că este vorba despre o explozie nucleară, fiindcă aceste
mișcări tectonice au o altă alură. Componenta P din unda seismică se înregistrează
diferit la exploziile nucleare față de mișcările seismice”, a explicat profesorul
Mărmureanu.
Sunt peste 14.500 de focoase nucleare în lume, iar Rusia și SUA dețin aproximativ
13.350, adică 92%. Ministerul Apărării din Rusia a lansat în 2018 cinci sisteme noi
de armament nuclear, despre care Vladimir Putin a spus că ar face ca rachetele
americanilor să pară „ineficiente”, potrivit Business Insider.
Cu toate acestea, numărule exact de focoase nucleare pe care îl deține fiecare țară
este unul imprecis, deoarece țările sunt secretoase în această privință. Mai jos
regăsiți estimarea Asociației de Control a Armelor și a Federației Cercetătorilor
Americani.
Coreea de Nord deține 10-20 focoase nucleare și a organizat 6 teste balistice cu
acestea,
ultimul fiind în septembrie 2017. Israel deține aproximatov 80 de focoase nucleare,
iar date despre teste balistice nu există. India deține între 120 și 130 de astfel
de arme, ultimul test balistic fiind în mai 1998. Pakistanul deține 130 până la 140
de focoase nucleare, ultimul test efectuat fiind tot în mai 1998. Marea Britanie
deține 215 arme nucleare, ultimul test balistic fiind în 1991. China deține
aproximativ 270 de arme nucleare, în 1996 testându-le ultima dată. Franța dispune
de cele mai multe focoase nucleare, după SUA și Rusia, acestea fiind în număr de
aproximativ 300. Ultimul test balistic al francezilor a fost în 1996. SUA este pe
locul doi la nivel mondial în ceea ce privește capacitățile nucleare, cu
aproximativ 6.550 de focoase, în timp ce Rusia deține aproximativ 6.800 de focoase
nucleare.
Care ar fi consecințele unui atac nuclear în Statele Unite? Potrivit lui Irwin
Redlener, primele orașe vizate în Statele Unite ar fi New York (centrul financiar
al lumii), Chicago, Houston, Los Angeles, San Francisco și Washington DC. Practic
sunt cele mai mari orașe din țară care adăpostesc infrastructura esențială:
centrale electrice, centre financiare, facilități guvernamentale, sisteme de
transmisie wireless etc. New York este un oraș în mare pericol iar într-o imagine
de ansamblu asupra consecințelor unui atac nuclear asupra lui cu o bombă atomică
similară cu cea care a explodat pe Hiroshima (Japonia) în urmă cu aproape 75 de
ani, ar provoca probabil sute de mii de victime. Iar la San Francisco, numărul
morților ar fi cel mai mic, aproximativ 64.000 și peste 170.000 de răniți. În
Houston dacă s-ar întâmpla nenorocirea s-ar alege cu „doar” 65.000 de persoane
rănite. Cei mai expuși riscului ar fi locuitorii din New York. Orașul poate avea
peste 264.000 de morți și aproximativ 512.000 de răniți!
În urma războiului unda de șoc va declanșa un cutremur devastator, centrul economic
al lumii (New York-ul) va fi lovit și distrus (Și cetatea cea mare s-a rupt în trei
părți), dar și orașele celorlalți participanți la război vor fi distruse. (și
cetățile neamurilor s-au prăbușit).
Consecințele utilizării bombelor atomice se cunosc din testele efectuate de fiecare
stat care deține astfel de arme. Bomba țarului (în rusă: Царь-бомба, Țar bomba)
este numele dat de Occident celei mai puternice arme nucleare construită și
detonată vreodată. A fost o bombă cu hidrogen în 3 stadii (fisiune – fuziune –
fisiune), fabricată de Uniunea Sovietică sub numele oficial de RDS-220, numele de
cod fiind Ivan (Иван). Explozia a avut loc la 11:32 AM ora Moscovei (30 octombrie
1961), deasupra poligonului militar (coordonate aproximative 73.85 N, 54.50 E) din
Golful Mitiușciha la 55 km nord de localitatea Severnâi și la 250 km nord de
Belușia. Mingea de foc a avut un diametru de 5–7 km. Lumina exploziei a fost atât
de puternică încât a fost zărită de la 1000 km distanță. Ciuperca atomică s-a
ridicat la 64 km înălțime și a avut un diametru de 30–40 km. Toate clădirile din
Severnâi au fost distruse. La sute de kilometri distanță casele din lemn au fost
distruse și cele din cărămidă și-au pierdut acoperișurile, ferestrele și ușile.
Comunicațiile radio au fost întrerupte timp de aproape o oră. Explozia a putut fi
văzută și simțită până în Finlanda, spărgând și geamuri. Undele de șoc atmosferice
au făcut inconjurul planetei de 3 ori. Oamenii care s-ar fi aflat la mai puțin de
100 km ar fi suferit arsuri de gradul 3. Căldura s-a simțit până la 270 km. Șocul
seismic a măsurat 5-5,25 grade pe scara Richter.
Astfel în urma războiului atomic, care va să vină, va fi un cutremur imens! “Și s-
au pornit fulgere și vuiete și tunete și s-a făcut cutremur mare, așa cum nu a
fost, de când este omul pe pământ, un cutremur atât de puternic.”
Se știe că activitatea seismică determină valuri enorme denumite tsunami. Aceste
valuri vor fi foarte înalte, proporționale cu numărul de bombe folosite. Ca să ne
facem o idee cât de mari pot fi aceste valuri să observăm ce s-a întâmplat în
noaptea de 9 iulie 1958, când un cutremur cumplit a zguduit coastele sud-estice ale
peninsulei Alaska. Greu de crezut, dar cutremurul care a declanșat cel mai mare val
din istoria recentă, a atins magnitudinea de "doar" 7,9 grade pe scara Richter, o
valoare periculoasă, evident. Epicentrul acestuia a fost identificat într-un punct
situat în apropierea masivului muntos Fairweather, la latitudinea 58,6 grade nord,
longitudine 137,1 grade vest de, la 21 kilometri sud-est de Golful Lituya. Șocul s-
a simțit pe o suprafață de 1 milion kilometri pătrați, până în Seattle (SUA) și
Teritoriul Yukon din Canada. Cutremurul a provocat alunecări uriașe de teren, care
au aruncat în apa golfului cantitatea colosală de circa 30 milioane metri cubi de
roci, gheață și sol. Împinsă de această masă enormă de materie solidă, apa golfului
s-a transformat într-un val cu înălțimea de 525 metri, care a măturat și a distrus
totul în calea sa. Așadar, în urma războilului atomic care va veni toate insulele
vor fi măturate de apă iar munții se vor prăbuși de la activitatea seismică, astfel
împlinindu-se proorocia “Și toate insulele pieriră și munții nu se mai aflară.”
Hristos ne-a spus despre aceste zile: Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a
mai fost până acum, de la începutul făpturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, și nici
nu va mai fi. Și de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup,
dar pentru cei aleși, pe care i-a ales, a scurtat acele zile. (Marcu, cap. 13,
versetele 19-20), deci nu se va folosi întregul arsenal atomic existent în lume,
altfel nimeni nu va supraviețui acestui război.
Este normal ca al Treilea Război Mondial să însemne scăparea din robia economică,
de cădere a Babilonului modern, a sistemului economic Mondial care subjugă națiile,
eveniment care este descris în capitolul 17 al Apocalipsei.
-------------------------------------------------