Sunteți pe pagina 1din 11

Home / Plante sudice / Calamondinul

Calamondin (Citrus
× microcarpa)
Calamondinul (Citrus × microcarpa) este cea mai apreciată și cultivată portocală decorativă. Calamondinul
aparține citricelor fără mari pretenții. Poate crește bine în fața unui geam, în cameră sau în aer liber, vara, într-un
loc însorit și apărat de vânt. Aceste plante, crescute la noi pentru frumusețea lor, sunt cultivate în Asia de Sud-Est
pentru fructe. Din fructe se obțin suc și mameladă și se consumă zaharisite. Și din fructele recoltate la noi pot fi
preparate bunătăți.

Calamondinul este un arbust fructifer din familia Rutaceae care este foarte popular în întreaga Asia de Sud , în
special în Filipine, unde este cel mai frecvent utilizat la gătit. În multe ţări latine, calamondinul este întâlnit în curţi,
iar fructele se numesc (dulce-acrişor). În vest este cunoscut sub numele de portocala acidă, portocala
calamondin, portocala chineză sau portocala Panama. Acesta mai este cunoscut sub numele botanic Citrus mitis
Blanco, Citrofortunella mitis, sau Citrus madurensis. În Filipine este numit calamansi / kalamansî.
Este un arbust sau copac mic care creşte până la 3 metri, şi face
citrice mici folosite pentru a aroma alimente şi băuturi. În America de Nord şi Europa, calamondinul se cultivă în
principal, ca o plantă ornamentală, ea poate fi deosebit de atractivă în cazul în care fructele sunt
prezente. Copacul va înflori pe tot parcursul anului, umplând aerul cu aroma de flori de citrice. El are ramuri care
cresc pe vertical, cu spini foarte puţini.

Istoric
Deşi uneori este descris ca nativ din Filipine sau alte zone din Asia de Sud , copacul este de fapt rezultatul unui
hibrid între specii din genul Citrus şi alte specii necunoscute din sălbăticie. Hibrizi între Speciile Citrus au fost
cultivate timp aşa de îndelungat încât originea multora este neclară. Majoritatea specialiştilor consideră că cele
mai multe specii cultivate sunt hibrizi vechi apomictici şi soiuri selectate de aceşti hibrizi, inclusiv încrucişări cu
genuri segregate, cum ar fi Fortunella şi Poncirus. Calamondinul este de obicei descris ca o încrucişare intre
Citrus reticulata ( Tangerine sau portocala mandarină ) şi Citrus japonica Oval din grupul kumquat.

Denumirea botanică timpurie a fructului a fost Citrus loureiro madurensis dat


de un om pe nume Loureiro care au găsit acest fruct neobişnuit pe insula Madura, în apropiere de Java. Mai
târziu a fost schimbat la noua clasificare.

Un om pe nume Lathrop a introdus acest fruct neobişnuit, calamondina, în Florida, în 1899, cu numele „portocala
acidă.” Mai tarziu, Dr. David Fairchild, care a venit din Panama, a introdus-o ca „Portocala Panama” Fructul
venise în Chile ca un portaltoi pentru mandarin şi din Chile a mers în Panama.
În cazul în care genul segregat Fortunella este recunoscut, calamondinul este tratat ca un hibrid intergeneric în
nothogenus × Citrofortunella. Foarte interesantă este forma decorativă Citrus x microcarpa “Variegata”

Florile
Florile sale mici și albe sunt auto-fertile şi nu necesită polenizare încrucişată. Acest arbust va înflori tot anul, şi te
va îmbăta cu mirosul florilor sale. Copacii înfloresc pe tot parcursul anului în vremea caldă şi poate avea flori,
fructe verzi, şi fructe mature toate la un moment dat

Frunzele
Frunzele lui perene de 7-8 cm, sunt în linii mari ovale şi verde pal ca şi cele de kumquat.

Fructul

Calamondinul va produce o recoltă abundentă de fructe iarna și


primăvara, începând la vârsta de 3 ani şi va continua să rodească în tot decursul anului. Fructele calamondinului
seamănă cu o limettă, mică şi rotundă, de obicei, 25-35mm în diametru, dar uneori de până la 45mm. Ea are
culoarea ca o mandarină cu o coajă foarte subţire de culoare portocalie. În ciuda aparenţei, gustul fructului este
destul de acru, deşi coaja este dulce. Punerea fructului întreg în gură duce adesea la o surpriză pentru
degustătorii pentru prima dată, pentru că e o combinaţie dulce-acrișoară. Pulpa este foarte acidă. Fructe mature
pot fi produse pe tot parcursul anului. Seminţele sunt mici şi puţine, cu cotiledoane verzi caracteristice. În cazul în

care fructul este cules prea curând, este amar.

Depozitarea
Fructele se vor menţine în stare bună timp de 2 săptămâni la (9 ° -10 ° C) şi umiditatea relativă de
90%. Pierderea in greutate va fi doar 6,5%.

Plantele crescute în ghiveci pentru expediere pot fi stocate în întuneric, în depozit sau în tranzit, timp de 2
săptămâni la (12 º C), fără pierderi de frunze sau fructe.

Utilizări culinare
Fructele pot fi congelate întregi şi utilizate ca cuburi de gheaţă în băuturi precum ceaiul. Sucul extras prin
zdrobirea fructelor întregi face o bautură aromată similar cu limonada. În Asia sucul este utilizat pentru a
codimenta peştele, pasărea, şi carnea de porc. Se poate face marmeladă de calamondină în acelaşi mod ca şi
marmelada de portocală. Jumătăţi sau sferturi de calamondine pot fi servit cu IceTea, fructe de mare şi carne,
care urmează să fie stoarse pentru sucul acid.

Ele au fost frecvent utilizate în Florida înainte ca limette-le să fie din


belsug. Unii oameni fierb felii de fructe cu afine pentru a face un sos de tartă. Calamondinele sunt, de
asemenea, conservate întregi în sirop de zahăr, sau puse în muraturi dulci, sau marmeladă. O marmeladă
superioara se face prin utilizarea cantităţi egale de calamondine şi kumquats. În Hawaii, marmelada din
calamondine şi papaya este populară. În Malaya, calamondinul este un ingredient în chutney. Fructe întregi,
prăjite în ulei de nucă de cocos cu diverse condimente, sunt consumate cu curry. Coaja conservată se adaugă
ca aromatizant pentru alte fructe fierte sau conservate.
În Filipine, calamondina este stoarsă pentru sucul său şi se adaugă la
pansit, arroz caldo, goto, peste peşte, carne de porc sau de vită, la grătar şi este un ingredient important în multe
sosuri. Când este utilizat ca un condiment, sucul este adesea amestecat cu sos de peşte sau sos de soia pentru
gustul acru-sărat de nedescris.

De asemenea, nu este toxic pentru câini cum se credea pe scară largă, deoarece proprietarii filipinezi de câini au
tendinţa de a include toate resturile inclusiv sosul de calamondină atunci când aceştia îşi hrănesc câinii lor de
companie.

Sucul este în primul rând folosit pentru fabricarea băuturilor acidice. Este adesea utilizat ca sucul de lime sau
lămâie pentru a face salate cu gelatină sau deserturi, placintă cu cremă sau plăcintă cu sifon. Sucul extras, cu
adaos de gumă tragacant ca emulsificator, este pasteurizat şi îmbuteliat comercial. Acest produs trebuie să fie
depozitat la o temperatură scăzută pentru a se menţine bine. Pectina este recuperată din coajă ca un produs
secundar al producţiei de suc.

Sănătate
Ca şi alte fructe citrice, calamondina este bogată în vitamina C. Este considerat un bun remediu pentru răceală.

Sucul din fructe poate fi aplicat pe pielea capului după şamponare.


El va elimina senzaţia de mâncărime şi promovează creșterea părului. Frecarea cu suc de calamondină pe
mușcături de insecte alungă mâncărimile şi iritaţiile. Decolorează pistruii şi vă ajută să scăpaţi de acnee vulgara
şi pruritul vulvar. Se administrează pe cale orală ca un remediu pentru tuse şi antiinflamatoare. Uşor diluat şi
băut cald, serveşte ca un laxativ. Combinat cu piper, acesta este prescris în Malaya pt a expulza flegma. Uleiul
distilat din frunze serveşte ca medicament care calmează durerile abdominale și favorizează evacuarea gazelor
intestinale cu potenţă mai mare ca uleiul de menta. Conţinutul de ulei volatil de frunze este de 0,90% la 1,06%.

Alte utilizări
Sucul de fructe este utilizat în Filipine ca înălbitor la petele de cerneală din ţesături. De asemenea, serveşte ca un
deodorant. Cojile de calamondin îndepărtează eficient mirosul persistent de fructe de mare după ce aceastea au
fost atinse cu mâinile. Se poate, de asemenea, să le puneţi în soluţii de spălat vase pentru a produce un parfum
Lemony.

Îngrijire

Calamondinul se dezvoltă foarte bine în interior și este ușor să-l


îngrijești în orice mediu.

În timpul lunilor calde, calamondinul ar trebui să fie pus în aer liber. Lumina și căldura de afară va promova
creșterea și producerea fructelor. O temperatură între 21 º C și 32 ºC este potrivită. El crește cel mai bine în
lumina directă a soarelui. În interior, acestea ar trebui să fie puse într-o zonă foarte bine luminată. Arbori de
citrice nu cresc bine la temperaturi mai mici de 12 ° Celsius.

Udarea
Udă plantele după cum este necesar deoarece numai, excesul sau lipsa de apă va ucide un calamondin. Lăsaţi
pămantul din ghiveci sa se usuce putin inainte de a uda din nou. Drenajul ghiveciului este de mare importanţă,
deoarece calamondinul poate dezvolta probleme la rădăcină, dacă drenajul nu este adecvat.

Transplantarea
La transplantare, nu deranja solul sau rădăcinile. În jurul rădăcinilor, citricele au o reţea alcătuită din hifele unei
ciuperci alături de care planta trăieşte în simbioză. În nici un caz, nu curăţaţi de tot rădăcina copăcelului, când o
plantaţi în alt ghiveci lăsaţi şi pământ din cel vechi în jurul rădăcinilor.

Temperatura
Calamondinul este mai rezistent la frig decât orice altă specie adevărată de citrice şi numai portocalul cu trei
frunze (poncirus trifoliata) şi kumquatul sunt mai tolerante la temperaturi scăzute. Acesta poate fi crescut ca un
copac pe toată centura de citrice dar se va dezvolta foarte frumos și într-un ghiveci în zonele temperate din
Europa dacă iarna sunt protejate de frig. Acesta este sensibil la îngheţ și de aceea poate fi adus interior pe timpul
iernii în zonele cu climat rece.Ca plantă de casă este destul de arătos atunci când fructele sunt coapte.

Calamondinul este larg răspândit ca un arbust ornamental din California, Florida și a coastei golfului. Tolerează
seceta moderată. Zone îmbibate cu apă nu sunt potrivite pentru cultivarea calamondinului, deoarece această
plantă nu poate tolera umiditatea prea mare.
Înmulțire

Calamondinii pot fi înmulțiți prin butași (înmulțire vegetativă) din tulpini semilemnoase obținându-se soiuri pure.
Un sezon potrivit pentru această metodă de înmulțire este primăvara. Totuși butășirea la calamondin este un
procedeu de înmulțire care cere condiții specifice.

Pământul potrivit pentru calamondin


Copacul crescut afară, în zonele calde, pare capabil de a tolera o gamă largă de soluri de argilă, lut, în Filipine la
calcar sau nisip în Florida. Ei prefera solurile bine drenate, care sunt păstrate umede şi în plin soare.

La noi, solul trebuie să fie cât mai potrivit, pentru a compensa factorii lipsă. Pentru ca planta să se simtă bine în
noul mediu, are nevoie de un substrat potrivit. Mai ales pentru cultura în ghivece, alegerea solului potrivit este
neapărat necesară.

Cel mai bun pământ pentru calamondin este unul bogat în nutrienţi şi humus, care
nu reţine apa. Acest pământ poate fi obţinut chiar la noi acasă din următoarele componente:

1. HUMUS(în latină:pământ) se formează în stratul superior prin descompunerea materiei organice. Este foarte
nutritiv, reţine apa şi conţine acid humic. Compostul conţine foarte mult humus valoros. Pământul bun de grădină
conţine, alături de nisip şi lut, humus.

2. Argila şi lutul reţin apa şi substanţele nutritive. Este necesară o cantitate mică din acestea

3. Nisipul, preferabil nisip de cuarţ (nisip de râu) îmbunătăţeşte permeabilitatea pământului. Trebuie adăugat în
cantitate mare pământului care conţine argilă. Nisipul nu trebuie să fie prea fin, căci să se fluidizeze şi să iasă la
suprafaţă.
Reţeta 1 (“secretul” orangeriilor vechi, cu
experienţă)
4/8 compost bine fermentat sau bălegar(humus), trecut prin sită

1/8 lut

1/8 argilă

2/8 nisip

Reţeta 2
3/5 pământ bun de grădină (pământ pentru gazon, țelină)

1/5 pământ cu humus

1/5 nisip de cuarț (nisip de rău)

În cazul pământului de grădină greu, conținând lut, poate fi adăugată turbă. Dacă pământul este nisipos, poate fi
mărită cantitatea de compost. Poate fi adăugat și 10% sau 20% lut, dacă substratul este ușor, nisipos.

Reţeta 3
45% bălegatr fin, bine fermentat, de vacă

45% pământ din câmp (conținând turbă)


10% pământ de grădină (conținând nisip)

Pământul obținut după cea de-a treia rețetă trebuie folosit ca substrat primăvara, înainte de apariția lăstarilor.
Bălegarul de vacă este foarte nutritiv, așa că va fi adăugată doar o cantitate mică de îngrășământ chimic – în jur
de 3g/litru.

Sterilizarea pământului

Pământul sterilizat cu abur nu conţine larve, spori de ciuperci sau seminţe de buruieni. În acest scop există
aparate speciale, care sterilizează substractul cu vapori fierbinţi de apă. Cantităţile mai mici de pământ pot fi
sterilizate în cuptor: circa 20 de minute la o temperatură de 120-150ºC sau opărite cu apă în clocot.

Pământul din comerţ

Acesta poate fi folosit pentru citrice, numai dacă nu conţine doar turbă. În acest caz trebuie adăugat 20% nisip şi
puţin lut. pH-ul(de obicei indicat pe ambalaj) trebuie să fie între 5,5 şi 6,5

Din experienţa noastră şi a clienţilor noştrii vă sugerăm să nu cumpăraţi pâmânt pt citrice produs de
AGRO pentru că nu este bun. Nouă ne-au murit plante care înainte să le adăugăm acest pământ erau foarte
sănătoase. El se comercializeaza într-o pungă de 20 litrii și îl întâlniți la magazine gen Practiker, Bricostore, Obi,
etc.

Fertilizarea

Pentru a produce fructe mari, delicioase, este recomandat


fertilizarea plantelor regulat.

Îngrăşăminte minerale
Acestea se administrează rapid şi îşi fac simţită prezenţa în scurt timp. Conţinutul lor poate varia; neapărat
necesare citricelor în perioada de creştere sunt A (azot)- F(fosfor) – P (potasiu) în proporţie de 24-14-14. Nu
abuzaţi de îngrăşămintele minerale, căci aceasta ar putea dăuna plantelor.
După presărarea solului cu îngrăşăminte udaţi în mod regulat, căci transportul nutrienţilor nu este realizat decât
cu un substract umed. La alegerea îngrăşământului chimic, ţineţi minte că solul va putea fi îngrăşat cel târziu
până în septembrie.

Îngrăşăminte organice
Acestea nu sunt întotdeauna disponibile şi nu îşi fac efectul repede. Totuşi, îmbunătăţesc structura solului şi sunt
de recomandat, în special în cazul în care sunt disponibile.

 · Pentru creştere, îngrăşământ cu azot (aşchii de corn)


Îngrăşarea cu mult azot stimulează foarte mult creşterea plantei, dar inhibă oarecum capacitatea ei de a înflori.
Oprirea administrării de azot şi schimbarea îngrăşământului folosit cu unul care conţine fosfor va stimula înflorirea
şi formarea fructelor.

 · Pentru înflorire şi formarea fructelor, îngrăşământ cu fosfor (balegă de cal, uscată)

Balega de cal era folosită de secole în orangerii, cu


foarte mare succes. Aceasta poate stimula înflorirea, datorită conţinutului ridicat de fosfor.

Nu trebuie totuşi să folosiţi prea mult timp acelaşi îngrăşământ; mai ales când este vorba de cel cu fosfor.

Va fi totuşi de recomandat acoperirea solului din ghivecele mari, primăvara, cu balegă de cal bine uscată. Acest
strat asigură o uscare mai puţin rapidă a solului şi aprovizionează planta cu nutrienţi, în cantităţi echilibrate

 · Îngrăşământ universal (must de bălegar(de vită uscat) sau gunoi de păsări fermentat diluate în apă 1:10).
Atât la udat cât şi la îngrăşat este bine ca lichidul să se toarne în 3-4 reprize pentru a se absorbi tot şi lent.

S-ar putea să vă placă și