Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prima pagina
Stiri
Lista FIRME
Anunturi gratuite
Turda
Campia Turzii
Turism
Evenimente
Utile
Inscrie firma
RSS
Utile
Caminul tau Arta, Cultura Bancuri Cariera Cazare Ungaria Culinare Curiozitati Destinatii
vacanta Diverse Fashion Filme Frumusete Geografie Horoscop Istorie Legislatie Literatură
Mesaje Sarbatori P S I Protectia Muncii Sanatate Sport Stiati ca Telefoane utile Timp liber
Traditii
Referat despe Mihai Viteazul şi lumea ortodoxă
Back
Despre personalitatea lui Mihai Viteazul s-au scris, se scriu şi cu siguranţă se vor mai
scrie multe lucruri. Mihai a încetat să mai fie un personaj istoric, ţesându-se în jurul său,
de-a lungul timpului, mai multe legende. Pentru români figura lui Mihai reprezintă tipul
unificatorului de neam şiţară, personaj cu o charismă deosebită, capabil să coaguleze
întregiile energii naţionale. În mod incontestabil el a fost un căpitan strălucit şi un geniu
politic. Acţiunile sale, victoriile împotriva turcilor l-au transformat pe voievodul Ţării
Româneşti într-un personaj european, cunoscut atât la curtea regală spaniolă, cât şi la
curtea ţarilor de la Moscova. Popoarele balcanice, românii, sârbii, bulgarii şi grecii
vedeau în el eliberatorul de sub stăpânirea turcească şi chiar un posibil restaurator al
Imperiului Bizantin.
Mihai a preluat domnia într-un context european marcat de apogeul puterii otomane în
timpul domniei lui Soliman Magnificul (1520-1566). În regiunea central-sud-est
europeană Polonia era condusă de regele Sigismund al III-lea Vasa (1587-1632), care
a promovat o politică de înţelegere cu Imperiul Otoman, nedorind să se angajeze în
niciun proiect de cruciadă târzie, Ungaria nu mai exista ca stat, teritoriul său fiind
obiectul disputei dintre Habsburgi şi otomani, Rusia a fost marcată de ascensiunea lui
Boris Godunov, care a devenit ţar (1598-1605). La conducerea Sfântului Imperiu
Roman de naţiune germanică se afla Rudolf al II-lea (1575-1612) un personaj şters,
care prefera studiul alchimiei, fiind totodată şi un mare Maecena.
Din punct de vedere religios continentul european era extrem de divizat din cauza
reformei religioase, dar şi a reacţiei bisericii catolice la acest fenomen, Contrareforma.
Ortodoxia era sub influenţa sultanilor, care instalau şi revocau patriarhii ecumenici de
Constantinopol. Patriarhia a avut iniţial ca reşedinţă, după cucerirea otomană, Biserica
Sfinţilor Apostoli, apoi între 1456-1587 Mănăstirea Pammakaristos. Sultanul a obligat
din nou pe patriarh să-şi schimbe reşedinţa, acesta stabilindu-se definitiv la biserica
Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar. La sfârşitul veacului al XVI-lea ortodoxia era
ameninţată atât din partea diverselor denominaţiuni reformate, cât şi a Contrareformei.
În anul 1589 patriarhul Ieremia al II-lea Tranos a ridicat biserica rusă la rang de
patriarhie. Situaţia cea mai delicată a ortodocşilor era în Polonia-Lituania, unde, cu
sprijinul regalităţii şi al ordinului iezuit, biserica catolică a conceput un plan de unire
finalizat în 1595-1596 prin unirea de laBrest.
Mihai Viteazul a fost ajutat să obţină tronul Ţării Româneşti de partida boierilor
Cantacuzini de la Istanbul, cu care domnul era înrudit pe linie maternă. Astfel Andronic
Cantacuzino, patriarhul Ieremia al II-lea Tranos şi vicarul acestuia Nichifor Dascălul au
intervenit pe lângă autorităţile otomane, cu scopul de a-i acorda domnia fostului ban al
Craiovei. Un personaj deosebit de interesant cu o carieră remarcabilă în slujba
ortodoxiei a fost Nichifor Dascălul. Acesta era originar din Tricala (Tesalia), fiind nepot
de fiică al lui Mihai Cantacuzino, poreclit în epocă Şeitanoglu, având o vară căsătorită
cu Sinan Paşa şi o soră în haremul sultanului Murad al III-lea. Despre el se ştie că a
fost un personaj cu o cultură aleasă, făcându-şi studiile la universitatea din Padova.
După terminarea studiilor s-a îndreptat spre Constantinopol, unde a fost făcut diacon,
apoi arhidiacon, intrând în anturajul patriarhului Iremia al II-lea Tranos. Începând din
1589, când Ieremia a plecat la Moscova pentru ridicarea bisericii ruse la rangul de
patriarhie, Nichifor devine locţiitorul patriarhului, având ca sarcină principală
administrarea averii patriarhale. În 1592 Nichifor este numit protosinghel al patriarhiei
ecumenice şi exarh. Practic la sfşitul secolului al XVI-lea, Nichifor Dascălul devine cel
mai important personaj al lumii ortodoxe constantinopolitane, bucurându-se de un
imens capital de prestigiu, dar şi protecţia marelui vizir Sinan paşa, ruda sa. S-a implicat
activ în numirea domnilor din ţările române, sprijinindu-l cu bani pe Aron-Vodă al
Moldovei şi numărându-se printre cei care au insistat pentru instalarea lui Mihai
Viteazul, cu care era şi înrudit. Datorită eforturilor depuse şi de către Nichifor Dascălul
la 1 septembrie 1593 sultanul Murad al III-lea emitea decretul de numire al lui Mihai
Viteazul ca domn al Ţării Româneşti. După întoarcerea patriarhului Ieremia de la
Moscova în 1593, acesta se plânge într-o scrisoare către Petru Şchiopul, de starea
deplorabilă în care a găsit patriarhia ecumenică şi de cuantumul ridicat al datoriilor,
sugerând că administrarea lui Nichifor a fost deficitară.
Nichifor a fost principalul oponent din partea patriarhiei ecumenice, la unirea rutenilor
din Polonia-Lituania cu Biserica Romei şi a îndeplinit misiuni diplomatice pentru Sinan
paşa, aceste sarcini fiind subsumate îndatoririlor sale ecleziastice. Cu privire la
prezenţa sa pe teritoriul ţărilor române, cu certitudine în iarna 1594-1595, Nichifor s-a
aflat în Moldova, unde este menţionat de solul imperial la Alba Iulia, Giovanni de’Marini
Poli, care îl acuză la 10 aprilie 1595, într-un raport, că la determinat pe Aron Vodă să
trădeze coaliţia creştină. Demnitarul imperial considera că înaltul ierarh ortodox era un
spion al otomanilor, care avea sarcina să-l convingă pe domnul Moldovei să
abandoneze Liga Sfântă şi să promoveze o politică favorabilă turcilor. Nichifor s-a
reîntors în Ţara Românească o dată cu expediţia lui Sinan paşa, soldată cu bătălia de
la Călugăreni, de unde marele vizir îl trimite într-o misiune diplomatică la cancelarul
polonez Zamoyski, cu care urma să negocieze recunoaşterea lui Ieremia Movilă pe
tronul Moldovei. La 25 octombrie 1595 Nichifor se afla în tabăra polonezilor de la
Ţuţora, unde a avut o întrevedere cu cancelarul Poloniei căruia i-a prezentat situaţia de
la Bucureşti şi Târgovişte. Noul domn al Moldovei a apelat şi el la servicile influentului
cleric ortodox, rugându-l să depună eforturi pe lângă Sinan paşa pentru ca otomanii să-
i recunoască demnitatea voievodală. Deşi Ieremia avea nevoie de bunele oficii ale
exarhului patriarhal el fiind omul polonezilor şi mai ales al cancelarului Zamoyski,
artizanul urcării sale pe tronul moldav, s-a comportant faţă de acesta ca un duşman. La
14 decembrie 1595 se ştia la Cracovia, că Nichifor Dascălul a fost arestat şi închis în
cetatea Hotinului din ordinul domnitorului, sub acuzaţia de a fi spionul turcilor. Motivul
real al acestui gest trebuie căutat în altă parte. Lui Nichifor i s-a interzis accesul în
Polonia-Lituania pentru că el era purtătorul unor scrisori ale patriarhului ecumenic
împotriva unirii rutenilor cu Roma, în contextul în care din iunie 1595 s-a declanşat
mişcarea de unire a unei părţi a rutenilor din zona Ucrainei de astăzi cu Biserica
romano-catolică, sub conducerea mitropolitului de Kiev, Mihail Rahoza (1589-1599).
Unirea a fost puternic sprijinită de hatmanul şi cancelarul Zamoyski, dar şi de regele
Sigismund al III-lea Vasa. Datorită acestei evoluţii în estul şi sudul regatului polono-
lituanian era o puternică stare de agitaţie. Prezenţa lui Nichifor în acea zonă ar fi putut
determina întârzierea sau chiar stoparea procesului de unire ecleziastică. Opoziţia la
uniaţie a avut un important lider în persoana lui Constantin Vasile din Ostrog (1526-
1608), staroste de Volodymyr, mareşal al Volâniei şi voievod al Kievului. Acesta i-a
acuzat de apostazie pe episcopii ruteni favorabili unirii, cerând patriarhului ecumenic
depunerea şi caterisirea acestora. Constantin Vasile era dispus la măsuri extreme
contra episcopilor, după mărturia nunţiului papal Germanico Malaspina, care a afirmat
că voievodul Kievului a trimis un corp de oaste să-i ucidă pe episcopii Ipatie şi Chiril,
care în toamna lui 1595 au plecat spre Roma pentru a semna unirea. Asupra activităţii
lui Constantin Vasile ca oponent al unirii şi mai ales asupra relaţiilor sale cu Mihai
Viteazul vom reveni pe parcusrsul studiului nostru.
Un alt focar al opoziţiei împotriva unirii l-a reprezentat Frăţia din Lvov, o asociaţie de
clerici şi mireni, care din 1586 avea statutul de stavropighie acordat de patriarhul
Antiohiei, Ioachim al V-lea.
În acest contex tulbure în care se afla ortodoxia exarhul patriarhal Nichifor Dascălul este
arestat de Ieremia Movilă, instrumentul docil al Poloniei-Lituaniei pe tronul Moldovei.
Ierarhul a reuşit să scape de la Hotin la începutul verii lui 1596 şi să se refugieze la
Constantinov pe pământurile lui Constantin Vasile din Ostrog. Ambii reprezentanţi ai
ortodoxiei şi-au unit forţele pentru a împiedica ratificarea unirii în sinodul de
laBrest(octombrie 1596). Eforturile exarhului au fost încununate de succes parţial, în
sensul în care episcopii Ghedeon deLvovşi Mihail de Przemysl au renunţat la unire. În
ajunul deschiderii sinodului episcopilor ruteni de la Brest, care trebuia să ratifice unirea
cu Roma, Constantin Vasile a încercat să-l cumpere pe mitropolitul Kievului, Mihail
Rahoza, promiţându-i 25 de sate, dacă nu semna actul unirii. Această informaţie apare
la Pietro Arcudi, care este desmnat la Roma, la 7 martie 1596 să-i însoţească pe cei doi
episcopi Ipatie şi Chiril înapoi spre Polonia-Lituania. Arcudi a trimis iezuiţilor un raport
cu privire la cele întâmplate la sinodul de laBrest(octombrie 1596), care a ratificat
unirea. Potrivit acestuia, Constantin Vasile a venit laBrestîmpreună cu Nichifor Dascălul
şi cu un mare număr de nobili ruteni pentru a împiedica lucrările sinodului. Exarhul
patriarhal a cerut să aibe o dispută în limba greacă despre purcederea Sfântului Duh cu
doi teologi catolici de la Colegiul grec din Roma, aflaţi la Brest în calitate de experţi şi a
afirmat că are mandat de la patriarhul ecumenic să-l ecomunice pe mitropolitul Rahoza.
Nichifor a organizat un contrasinod tot laBrest, care s-a constituit în reacţia mediilor
ortodoxe la unire. Contrasinodul a avut loc în 21 octombrie 1596 şi a decis
excomunicarea şi caterisirea clericilor care au acceptat unirea în frunte cu mitropolitul
Rahoza. Conducerea a deţinut-o exarhul patriarhal, decizile sinodale fiind semnate de
un număr de 43 de prelaţi printre care doi monahi atoniţi Macarie de la Mănăstirea
Simonospetras şi Matei de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon, precum şi de stareţul
Mănăstirii Lavra Pecerska din Kiev, Nichifor Tur.
În istoriografia română mai veche s-a acreditat ideea organizării unui sinod la Iaşiîn
1595, prezidat de Nichifor Dascălul. Tema sinodului ar fi fost tot unirea de la Brest.
Nicolae Iorga credea în existenţa acestuia afirmând în lucrarea Bizanţ după Bizanţ,
despre exarhul patriarhal Nichifor Dascălul: Încă din august 1595, el se încumetase să
adune la Iaşi un sinod de preoţi ruşi şi români, pentru a combate pe iezuiţi: printre ei se
află doi episcopi din Moldova şi doi din Muntenia, dintre care Luca cipriotul, de la 1587
episcop de Buzău. Tot în 1595 plasa sinodul de la Iaşi şi Andrei Pippidi, care scria în
lucrarea Tradiţia politică bizantină în ţările române în secolele XVI-XVIII: Faţă de Mihai,
care intervenea în favoarea ortodocşilor din Polonia, pentru care se ţinuse în 1595
sinodul de la Iaşi, cu participarea mitropolitului şi a episcopilor din Ţara Românească,
Meletie nu îndrăznea să îşi manifeste nemulţumirea. Aşadar din citatul de mai sus
reiese ca indubitabilă existenţa sinodului de la Iaşi în 1595. Un alt partizan al sinodului
ieşean a fost P.P.Panaitescu, care îl plasează în 1594: Atunci domnii români nu uitară
că sunt datori să apere ortodoxia de pretutindeni şi pentru a înlătura lovitura de se
pusese la cale împotriva credincioşilor bisericii răsăritene din Polonia, adunară la Iaşi
un sinod în august 1594. La sinodul de la Iaşi luară parte Mihail cu cei doi episcopi ai
lui, alături de Mardarie al Moldovei cu episcopii lui, iar în fruntea lor stătea
reprezentantul patriarhiei de la Contantinopol, Nichifor Dascălul.
Existenţa sinodului de la Iaşi din 1594 sau 1595 afost pusă sub semnul întrebării de
Niculae Şerbănescu, care îl neagă total, iar actul sinodal final este un fals. Şerbănescu
afirmă că în august 1594 nu putea fi un sinod deoarece în actul final apare menţionat
mitropolitul Mardarie al Moldovei, care la acea dată era doar episcop de Rădăuţi.
Mardarie a fost mitropolit doar câteva luni în timpul domniei lui Ştefan Răzvan (aprilie-
august 1595), fiind înlocuit imediat de Ieremia Movilă, o dată cu accederea acestuia la
tron, cu fratele său Gheorghe Movilă, cunoscut pentru înclinaţiile sale filocatolice. Cu
privire la datarea sinodului în 1594 textul documentului vorbeşte despre situaţia
confesională a rutenilor referindu-se la faza pregătitoare a unirii, situaţie specifică anului
1595. Un alt element care subminează autenticitatea documentului final al pretinsului
sinod este faptul că pe el apare semnătura episcopului Partenie al Râmnicului, însă
acest scaun episcopal a fost ocupat pe toată durata domniei lui Mihai Viteazul de
ierarhul Teofil. Ştefan Andreescu afirmă că actul final al sinodului nu s-a păstrat în
original, ci numai prin intermediul unei copii greceşti şi al unei traduceri slavone
contemporane apărută în cartea Album de la 1600 sau de la începutul secolului al XVII-
lea şi a fost fabricat de Nichifor Dascălul şi învăţatul grec Gheorghe Palamed, aflaţi
ambii la Ostrog la începutul toamnei anului 1596, cu scopul de a întări ortodoxia ruteană
afectată de unirea cu Roma. Cei doi corifei ai ortodoxiei au pus pe documentul fabricat
de ei data de 17/27 august 1595 în preziua părăsirii scaunului moldav de către Ştefan
Răzvan.
Cât ne priveşte existenţa sinodului de la Iaşi din 1594 sau 1595 este total neverosimilă,
luând în considerare şi contextul politic al ţărilor române, mai ales din 1595 marcat de
campania lui Sinan paşa la nordul Dunării, bătălia de la Călugăreni (13/ 23 august
1595) şi situaţia Moldovei ameninţată de invazia polonă, care îl va aduce domn pe
Ieremia Movilă.
După ce a prezidat sinodul antiunionist de la Brest din 1596, poziţia exarhului patriarhal
Nichifor Dascălul a devenit una foarte şubredă, el fiind acuzat că este spionul turcilor.
Regele Sigismund al III-lea Vasa îi cere lui Constantin Vasile să-l aducă pe Nichifor în
faţa dietei de la Varşovia pentru a da explicaţii. Marele magnat rutean se supune
poruncii regale, dar o dată ajuns în capitala Poloniei-Lituaniei a fost pus în imposibilitate
de a-şi apăra protejatul, care a fost pus la dispoziţia unei comisii senatoriale condusă de
rivalul lui Constantin Vasile, Zamoyski. Acest gest a fost interpretat de voievodul
Kievului ca o mare ofensă, iar ca urmare a părăsit Varşovia la 11 martie 1597. În cadrul
procesului intentat de polonezi, lui Nichifor Dascălul s-au adus o serie de acuzaţii
fanteziste printre care cea că în1590 aporuncit să fie ucis Petru Cercel, iar trupul său
jupuit şi umplut cu paie l-ar fi trimis lui Mihnea Turcitul. O altă acuzaţie născocită de
nobilii poloni a fost că ar fi intentat să deaMoldovape mâna turcilor. Nichifor a negat
toate acuzaţii declarând că în 1593 aflând de planul lui Sinan paşa de a preface ţările
române în paşalâcuri a intervenit pe lângă una dintre soţiile sultanului, creştină la
origine, pentru a-l determina pe acesta să renunţe la acest plan. Condamnarea lui
Nichifor a fost dinainte decisă, el reprezentând un factor perturbator la adresa păcii
interne din Polonia-Lituania şi o ameninţare la adresa unirii rutenilor de laBrest,
proaspăt decisă. Exarhul a fost arestat şi închis iniţial la Varşovia, apoi este transferat la
Marienburg, în Prusia Orientală, unde Nichifor a fost ucis probabil în 1599. Mihai nu a
rămas indifferent faţă de situaţia exarhului, dorind chiar să-l elibereze; în1598 acerut
eliberarea lui.
Relaţiile lui Mihai cu Constantin Vasile au debutat cel mai probabil în 1597, atunci când
voievodul muntean a trimis o solie în Polonia-Lituania pentru a anunţa reluarea
raporturilor cu Imperiul Otoman, prin semarea în acelaşi an a unei păci cu Poarta. Din
această solie a făcut parte şi un preot, căruia nu i s-a păstrat numele, fapt care denotă
şi o reacţie a domnului muntean la unirea de laBrest. În 1598 Mihai a trimis la
Constantin Vasile o solie condusă de spătarul Constantin Vorsi. Voievodul Kievului i-a
răspuns lui Mihai printr-o scrisoare în care-l informa că regele Sigismund al III-lea Vasa
a părăsitţarapentru o expediţie în Suedia. Se pune firesc întrebarea de ce Mihai a
întreţinut relaţii cu un principe polonez, care nu era în graţiile coroanei şi a
atotputernicului cancelar Jan Zamoyski ? În primul rand considerăm că natura relaţiilor
dintre cei doi a fost una politică, dar aspectul unei afinităţi religioase (ortodoxă) nu poate
fi exclus. Mihai dorea o alianţă cu Constantin Vasile, sperând într-un ajutor militar
concretizat în punerea la dispoziţia voievodului muntean, a unui contingent de cazaci.
Constantin i-a transmis lui Mihai că a vorbit cu cazacii, iar ei au fost de acord să-l ajute,
aşteptând semnalul să pornească, însă voievodul Kievului avertizează că în această
chestiune banii nu pot constitui o problemă.
În timpul negocierilor cu imperialii pentru semnarea tratatului din 1598, un loc important
l-a avut problema Moldovei, pe care Mihai dorea s-o atace cât mai curând,
reprezentanţii săi explicând delagaţiilor imperiali că domnul Ţării Româneşti este aliat
cu Constantin Vasile şi fii săi Janusz, duce de Makovica şi Constantin, palatin al
Cracoviei, care sunt dispuşi să-l ajute pe Mihai. Solii imperiali au declarat despre
Constantin Vasile că are o armată permanentă de 12.000 oameni, putând aduna la
nevoie încă pe atâta. Pentru a le forţa mâna reprezentanţilor imperiali, Mihai a declarat
că nu mai putea face nimic pentru Liga Sfânta, atâta timp cât în Moldova este la putere
un domn ostil acestei alianţe, iar după înlăturarea sa, el este de acord ca împăratul
Rudolf al II-lea să numească la Iaşi un domn agreat la curtea de la Praga. Pentru a
atinge acest deziderat, Mihai a declarat că se bazează pe ajutorul unor nobili din
Polonia: Iar despre Ieremia Moldoveanul, spune că este un înşelător, un trădător şi un
om fără pic de credinţă, care nu încetează o clipă să tot strârnească şi să îndemne pe
duşman ca să-l poată înlătura pe Mihai; se plânge de el că primeşte la sine pe toţi cei
ce îl trădează pe el, că el denunţă duşmanului toate faptele şi planurile sale, şi solicită
neîncetat pe duşman contra sa, că instigă pe turci să ocupe Ţara Românească şi
Transilvania şi îşi oferă concursul său şi al polonilor acum că Transilvania e lipsită de
un principe şi că transilvanii tărăgănind peste măsură de mult aşteaptă prilejul de a se
închina turcilor etc. De aceea el ar dori să-l alunge din Moldova şi să se scape de un
duşman şi trădător atât de rău şi să restituie şi să închine Moldova maiestăţii voastre
sacre. Are scrisori de la mulţi seniori poloni care îi promit ajutoare, ale căror nume în
mod voit nu le dau aici, ci le trimit însemante pe această listă. Scrisorile polone, nu
numai că le-am văzut, dar le-am şi citit. Corespondenţa lui Mihai cu Constantin Vasile a
continuat şi în august 1598, când de la Košice, solul Petru Grigorovici Armeanul relata
că Mihai l-a trimis la voievodul Kievului pentru a reafirma alianţa cu acesta. Potrivit
mărturiilor solului, Constantin Vasile ar fi fost de părere că Mihai trebuie să ia în
stăpânireMoldova, el urmând să-l ajute cu 12.000 de oameni din Rusia (Ucraina),
Podolia, Volânia şi Lituania. În plus solul a spus că voievodul Kievului ar fi declarat, că
deşi este bătrân aşteaptă ziua când arhiducele Maximilian va prelua coroana poloneză.
Din această mărturie reiese faptul că marele magnat rutean se poziţiona în tabăra
filohabsburgică, dorind instalarea unei rude a împăratului în fruntea Poloniei-Lituaniei.
Această facţiune era opusă taberei proturceşti, care milita pentru cooperarea cu
Imperiul Otoman, condusă de canclearul Jan Zamoyski.
Relaţiile dintre Mihai şi Constantin Vasile erau de notorietate în Europa vremii, fapt
demonstrat şi de mărturia raguzanului Giovanni De’Marini Poli, care raportează
împăratului Rudolf al II-lea la 31 ianuarie 1598 despre planurile privind o campanie în
Moldova ale voievodului muntean. Astfel Mihai a chemat la el pe cazacii care erau în
Transilvania şi a trimis după alţii în Polonia la cneazul Vasile, palatinul Rusiei, cu care
are bună înţelegere pentru aceşti cazaci şi pentru toate celelalte de trebuinţă şi a mai
pus să-i ademenească pe cazacii din garda lui Ieremia Voievodul, care s-au şi hărţuit în
Moldova cu moldovenii şi au trecut cu anasina prin Moldova cu toată împotrivirea lui
Ieremia Voievodul … şi aşadar Mihail Voievodul aşteaptă un număr de cazaci de
aceştia prin mijlocirea cneazului Vasile Palatinul, pe care îi ţine pe toţi cu leafă, pe
lângă darurile în bani pe care le trimite când pune să-i cheme.
După cucerirea Transilvaniei raporturile dintre cei doi principi ortodocşi continuă, iar la 7
ianuarie 1600 la Alba Iulia soseşte unul dintre fii lui Constantin Vasile, Janusz, duce de
Makovica. Despre vizita acestuia în capitala transilvană nu există numeroase informaţii,
însă o relatare a ambasadorului imperial Carlo Magno, adresată arhiducelui Maximilian
afirmă faptul că voievodul Kievului şi fiul său îl îndeamnă pe Mihai să
cucereascăMoldova. Domnul Ţării Româneşti a dorit să implice în acest proiect şi
Impeiul Habsburgic, trimiţându-l pe Carlo Magno la arhiducele Maximilian pentru a
obţine aprobarea pentru cucerirea Moldovei, fiind dispus să-i cedeze Transilvania, ca
bază pentru preluarea preluarea Poloniei –Lituaniei. Poziţionându-se ambii de partea
Habsburgilor, Mihai şi Constantin Vasile sperau să-şi atragă ajutorul trupelor imperiale
pentru a duce la bun sfârşit planurile lor politice: Mihai dorea aprobarea pentru
cucerirea Moldovei, iar voievodul Kievului ar fi mizat pe înlocuirea regelui Sigismund al
III-lea Vasa, cu fratele împăratului Rudolf al II-lea, arhiducele Maximilian.
Mihai a folosit relaţiile cu familia nobiliară din Ostrog şi o preţioasă sursă de informaţii,
mai ales în preajma campaniei din Moldova. Acest lucru este indicat de mărturia
comisarului imperial David Ungnad, care la sfârşitul primăverii anului 1600 îi scria
consilierului imperial Bartolomeu Pezzen în legătură cu intenţiile lui Sigismund Bathory
de a reveni în Transilvania şi a declanşa o revoltă împotriva lui Mihai şi a împăratului.
Comisarul imperial raportează că voievodul de Kiev a trimis la Mihai un anume sol
cazac, Brumenzky, care a mai fost trimis în misiuni similare la curtea voievodului
muntean. Reiese de aici trăinicia contactelor avute de Constantin Vasile cu Mihai.
Potrivit autorului scrisorii, cazacul Brumenzky i-ar fi mărturisit că în eventualitatea unei
revolte împotriva lui Mihai, voievodul de Kiev şi fiul principelui de Makowicza, dorind
Maiestăţii sale mult bine, au hotărât să-l înştiinţeze pe Mihai voievod. Comisarul
imperial David Ungnad afirmă că, în eventualitatea în care va trebui să-l ajute pe Mihai,
voievodul de Kiev şi pan Krakowski acum au la îndemână douăzeci de mii de cazaci
drept ajutor pentru voievodul Mihai.
Despre ultima fază a relaţiilor dintre Mihai Viteazul şi Constantin Vasile din Ostrog aflăm
informaţii de la cronicarul ungur Istvan Szamosközy. Acesta afirmă că în vara anului
1600 era lucru cert că Mihai Vodă s-a sfătuit în taină cu ducele de Kiev şi s-au înţeles
într-atât, încât l-a făcut să asculte de el şi s-au învoit să supună Ţara Leşească.
Începuse tratative nu numai cu ducele de Kiev, ci şi cu craiul muscălesc, sub masca
religiei, ca să poată lăţi mai bine credinţa ortodoxă în Europa. Pretextul fu că vor să
răspândească credinţa schismatică; asupra acestu lucru s-a sfătuit şi cu patriarhul de
Ţarigrad. Însă totul era viclenie, ca să poată lua şi Ţara Leşească. Cu muscalul s-a
învoit ca, pe de-o parte, să intre în Ţara Leşească craiul muscălesc, pe de altă parte,
Mihai Vodă, iar prin a treia parte să intre în Silesia arhiducele Maximilian, şi astfel să ia
Maximilian Regatul leşesc. Relatarea cronicarului ungur, deşi tendenţioasă la adresa lui
Mihai are meritul de a plasa relaţia domnului român cu voievodul Kievului, într-o reacţie
de anvergură est europeană la unirea de la Brest. Raporturile politice dintre cei doi
trebuie înţelese prin prisma ortodoxiei. În sprijinul acestei afirmaţii vine Cronica
Moldovei de la Cracovia, care afirmă că: Mihai continuă acţiunile sale, asedie Hotinul, şi
voi de asemenea să atace Polonia, unde el avea o mare grupare de susţinători, mai cu
seamă în Rusia, din pricina religiei ortodoxe pentru care ei sufereau foarte mult.
Gruparea de susţinători ai voievodului muntean din Polonia-Lituania era condusă de
voievodul Kievului, ortodoxia a reprezentând catalizatorul relaţiei dintre Mihai şi
Constantin Vasile.
Prin intermediul lui Pigas şi al ambasadorului englez la Istanbul, Edward Barton, Mihai a
încheiat pacea cu turcii. Două documente italiene vorbesc despre legăturile dintre
voievod şi patriarh. La 31 dec. 1597 noul mare vizir Hasan paşa dorea pacea cu Mihai,
iar despre vizir se spune: stăruie dorinţa de pace, la care noul paşă a voit să-l facă
părtaş şi pe patriarh; într-aceea l-a pus să scrie valahului în felul în care se vede din
copia scrisorii pe care o trimite, Mihai arătându-se înclinat spre pace şi înţelegerea fiind
în mare măsură susţinută de ambasadorul Angliei, din felurite pricini; dar se socoteşte
că Mihai nu va consimţi la înţelegeri, de nu îi vor da garanţii sigure. Un al document
italian din 15 ianuarie 1598 afirma că: în ziua de întâi a acestei luni am scris că valahul,
într-o scrisoare trimisă patriarhului de Constantinopol, a arătat că voieşte să încheie
pace cu sultanul şi că îi trimite tributul. Acum ambasadorul Angliei şi zisul patriarh, din
porunca vizirului, au scris şi au trimis valahului scrisorile lor, spre a-l îndemna să facă
pace şi să trimită cât mai degrabă tributul sultanului.
Raporturile lui Mihai cu patriarhul Meletie Pigas nu au fost exclusiv politice, fiind abordat
în corespondenţa celor doi şi aspectul bisericesc. Astfel în scrisoare din 29 august 1597
patriarhul scria domnului muntean: Iar acum, pentru că ne rogi să dăm o mână de
ajutor fraţilor creştini ortodocşi, care în Lehia sunt în conflict cu ce ţin de vechea Romă,
de-ar da Domnul să nu fie nevoie, însă, îţi răspundem şi în legătură cu acestea. […]
află că ceea ce ne rogi să facem am făcut de foarte multe ori prin intermediul
epistolelor, ale căror copii le trimitem şi smereniei tale, ca să cunoşti câtă grijă purtăm,
câtă trudă şi osteneală ne dăm pentru credinţă. Din aceste rânduri reiese faptul că una
dintre preocupările capitale ale lui Mihai a fost soarta ortodoxiei, mai ales în acele zone
în care ea se confrunta cu asaltul catolicismului. Deşi ortodoxia era ameninţată
locţiitorul patriarhului ecumenic nu avea la îndemână mijloace concrete de intervenţie,
decât rugăciunea şi trimiterea de epistole.
Relaţiile dintre Mihai şi mitropolia ortodoxă bulgară de la Târnovo s-au desfăşurat prin
intermediul ierarhului locului, Dionisie Rally Paleologul. Acesta era nepotul de fiică al lui
Andronic Cantacuzino, cel care a contribuit la înscăunarea lui Mihai Viteazul. Dionisie a
dăcut studii la Roma şi a întreţinut relaţii amicale cu papa Grigore al XIII-lea. A îndeplinit
funcţia de episcop de Cyzic şi din 1583 se afla refugiat la curtea prinţului Constantin
Vasile din Ostrog, unde a predat la Academia fondată de acesta şi a devenit stareţul
Mănăstirii Drohobiz. În 1583 este numit mitropolit de Târnovo, iar din 1590 până în 1592
îndeplineşte, din însărcinarea patriarhului ecumenic Ieremia al II-lea Tranos, o misiune
diplomatică la Moscova. Mitropolitul Dionisie a revenit la Târnovo în 1596, de unde a
stabilit relaţii raporturi cu princpipele Transilvaniei Sigismund Bathory şi împăratul
Rudolf al II-lea. Debutul relţiilor dintre Mihai şi mitropolitul de Târnovo s-a produs în
1597. La 12 marite 1597 Dionisie i-a scris lui Mihai, de lângă cetatea Nicopole,
îndemnându-l să nu încheie pacea cu turcii şi să nu creadă în vorbele lor. Mitropolitul îl
informează pe voievod că a cheltuit 1000 de galbeni pe arme pentru a ridica o mică
armată, la sudul Dunării, care îl aşteaptă pe Mihai să batem pe păgâni. Acest demers a
ierarhului ortodox venea în momentul în care Mihai negocia pacea cu Imperiul Otoman,
ceea ce denotă că dorea să pregătească o campanie antiotomană la sudul Dunării, în
înţelegere cu Dionisie, mitropolitul de Târnovo, care era un susţinător al luptei de
eliberare a popoarelor balcanice de sub dominaţia turcilor. Mitropolitul Dionisie cade în
dizgraţia autorităţilor otomane, iar din această cauză se refugiază în Ţara Românească
(1598), unde a devenit un sfetnic apropiat lui Mihai Viteazul. Îl însoţeşte pe acesta în
Transilvania, iar la 22 decembrie 1599 scrie din Alba Iulia împăratului Rudolf al II-lea o
scrisoare în care exprimă dorinţa lui Mihai de a nu încheia pace cu turcii şi de a
continua războiul. Din acest act putem afla câtă influenţă avea mitropolitul Dionisie
asupra voievodului: Mă aflu pe lângă el, îndemnăndu-l să rămână statornic în serviciul
Maiestăţii Voastre Imperiale. El se arată faţă de mine ca fiind animat de sentimente de
dragoste şi promite să facă tot ceea ce reprezintă voinţa Maiestăţii Voastre Imperiale.
Dionisie îi cerea împăratului să-l trimită cât mai urgent de solul Bartolomeu Pezzen, să
nu încheie pace cu turcii şi să aibe deplină încredere în Mihai Viteazul. Mitropolitul îşi ia
angajamentul faţă de Rudolf al II-lea: promit că numitul principe va fi totdeauna foarte
credincios şi foarte sincer faţă de Maiestatea voastră şi că nu va face niciodată pace cu
turcii, căci ţinta lui unică este de a se îndrepta spre Turcia şi de a-şi face reşedinţa la
Sofia. Obiectivele enunţate de Dionisie erau mai degrabă, ale sale personale, decât ale
lui Mihai, sperând să-l poată influenţa pe acesta să declanşeze o răscoala generală
împotriva otomanilor, care să cuprindă întreaga Peninsulă Balcanică. Mitropolitul
Dionisie devenit sfetnic şi om de încredere al voievodului a fost un exponent al ideii de
cruciadă târzie. DinAlba Iulia, Dionisie îl asigură pe împărat că Mihai nu doreşte să
renunţe în favoarea cuiva la Transilvania, cucerirea principatului, fiind o etapă spre alte
înfăptuiri şi mai mari. Înaltul ierarh spera chiar, ca Mihai să elibereze Constantinopolul,
fapt care reiese şi dintr-o declaraţie a sa făcută solului imperial, Carlo Magno din care
reiese că Mihai are destui soldaţi pentru a merge la Constantinopol, acţiune în care va fi
sprijinit de sârbi şi bulgari. Dionisie a insistat în corespondenţa cu Rudolf al II-lea pe
faptul că Mihai nu-i va ceda Transilvania, fiind îndemnat de marii boieri.
Planul lui Mihai de revigorare a otodoxiei ardelene trebuie înţeles şi din prisma faptului
că voievodul muntean, în strânsă colaborare cu împăratul Rudolf al II-lea, dorea să-i
facă acestei confesiuni, un loc în sistemul religilor recepte al Transilvaniei, eliminând
calvinismul şi unitarianismul. Această atitudine a domnului muntean este confirmată de
nunţiul apostolic Germanico Malaspina, care la 14 noiembrie 1599 scria cardinalului
Cinzio Aldobrandini despre Mihai: a arătat multă bunăvoinţă faţă de religia catolică şi
scârbă faţă de eretici şi în timpul din urmă a propus măsurile ce le-ar putea lua pentru a
purcede contra ereticilor şi a curăţa ţara de această sămânţă blestemată. Acţionând
astfel Mihai îşi pregătea terenul pentru rămânerea sa ca principe ortodox al
Transilvaniei. Iniţiativele voievodului în acest sens, precum şi relaţia cu Rudolf al II-lea
vorbesc şi despre un parteneriat ortodoxie catolicism, facilitat de lupta comună
antiotomană, dar şi de răspunsul comun în faţa provocărilor lansate de Reformă. Acestă
colaborare indică şi o altă faţetă, cu totul diferită faţă de unirea de laBrest, a relaţilor
dintre ortodoxie şi catolicism.
Marele voievod s-a bucurat pe tot parcursul domniei sale de sprijinul şi colaborarea
clerului înalt al Ţării Româneşti: mitropolitul Eftimie (1594-1602), episcopii Teofil al
Râmnicului (1591-1601) şi Luca al Buzăului (1583-1602). Despre mitropolitul Eftimie se
crede că a fost stareţ al Mănăstirii Cozia şi împreună cu ceilalţi doi episcopi au fost
mandataţi de voievod să semneze în numele său tratatul de la Alba Iulia, din 20 mai
1595 cu Sigismund Bathory. Eftimie a primit recunoaşterea de la patriarhia ecumenică
abia în 1597, din cauza războiului dus de Mihai cu turcii. Mitropolitul l-a asistat pe
voievod când s-a semnat tratatul de alianţă cu Rudolf al II-lea, la Mănăstirea Dealu, în
1598, fiind şi unul dintre semnatarii români al documentului. Tratatul de alianţă dintre
Mihai şi Habsburgi cuprindea şi anumite clauze privitoare la viaţa bisericească.
Împăratul se obliga să respecte religia ortodoxă, să nu-i oprească pe ierarhi să
slujească şi să nu-l oblige pe Mihai să treacă la catolicism.
Voievodul Mihai Viteazul s-a remarcat şi printr-o operă caritabilă, extrem de generoasă
faţă de mănăstirile din Ţara Românească şi Moldova. Din cauza deselor războaie cu
turcii, Mihai nu a avut timpul necesar şi mod sigur, nici resursele financiare pentru
donaţii la Sfântul Munte Athos. Totuşi acestea nu au lipsit. O grijă deosebită a purtat
faţă de Mănăstirea Simonospetras de la Athos, pe care a ajutat-o să se refacă, după
incendiul din 1580. Acestei mănăstiri atonite, Mihai i-a închinat ctitoria sa bucureşteană,
Mănăstirea Sfântul Nicolae (Mihai Vodă). Această danie a fost reconfirmată la 28
august 1599, printr-un mare hrisov: pe această zisă sfinţită mănăstire a domniei mele
am închinat-o şi am dat-o domnia mea, ca să fie metoh al sfintei mănăstiri Simopetra
de la Sfântul Munte, unde este hramul naşterii domnului Dumnezeu şi mântuitorului
nostru Iisus Hristos, ca să fie a sfinţitei mănăstiri sus-zise pentru întărire şi hrană a
călugărilor lui Dumnezeu, iar domniei şi părinţilor domniei mele pentru pomenire
veşnică. Gestul domnului muntean a survenit la sfârşitul verii anului 1599, când Mihai
făcea ultimele pregătiri pentrucampania din Transilvania. Procedând astfel voievodul a
continuat tradiţia domnilor români, care înaintea începerii unei campanii importante
făceau donaţii la Sfântul Munte, simbolul spiritual major al lumii ortodoxe. O altă
mănăstire atonită căruia Mihai i-a făcut danii a fost Mănăstirea Cutlumuş, căreia la 15
mai 1594 i s-au întărit bălţile de la Romoleţ, Fântânele, Suhaia, Viişoara şi Căcăneu,
împreună cu vama şi toate veniturile ei. Mănăstirii atonite Xenofont, Mihai i-a făcut o
danie probabil în bani pe la 1594-1595. În timpul domniei lui Mihai Viteazul patriarhia
Ierusalimului a primit o evanghelie scrisă în 1594 de episcopul Luca al Buzăului, un
mare caligraf al epocii.
Activitatea de donator al lui Mihai Viteazul a fost mai sesizabilă în Ţara Românească
şiMoldova, unde a ctitorit sau ajutat numeroase biserici şi mănăstiri.
Mihai Viteazul a fost o personalitate cu totul extraordinară a istoriei românilor, dar şi a
istoriei Europei. Faptele sale de arme au fost cunoscute şi recunoscute la nivelul
bătrânului continent. El a fost cel care, pentru scurt timp, a unit sub o singură cârmuire
Ţara Românească, Transilvania şiMoldova. Contextul politico-diplomatic european de la
acea dată a fost profund nefavorabil acţiunii domnului roman, fapta sa fiind una
efemeră.
GALERIE FOTO
«»
Jean Omer Marie Gabriel Monnet este considerat arhitectul Unității Europene. Jean Monnet s-a
născut la data de 9 noiembrie 1888 în Cognac, Franța, într-o familie de comercianți de coniac. La
vârsta de șaisprezece ...Citeste mai mult
Ana Aslan a fost renumit medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director
al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie (1958 - 1988). A evidențiat
importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe
scară ...Citeste mai mult
Henri Marie Coandă a fost unul dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă
români, academician și inginer, pionier al aviației, fizician, inventator al motorului cu reacție și
descoperitor al efectului care îi poartă numele. A fost fiul generalului ...Citeste mai mult
// // // // // // Pe plan cultural, alinierea României la Europa este o evidenţă. De-a lungul istoriei au
existat patru momente ale sincronizării culturii româneşti cu cea europeană : →1) ...Citeste mai
mult
Ioan Raţiu a fost una dintre personalităţile remarcabile ale românilor din Transilvania. El
provenea dintr-o veche familie nobiliară românească (Raţiu de Nagylak), cu preocupări
intelectuale, fiind nepotul de frate al ...Citeste mai mult
Nicolae Mavrocordat a fost primul domn fanariot din Ţările Române, domnind atât în Moldova
(6/17 nov. 1709 – 24 nov./4 dec. 1710; 8/19 nov. 1711 – 25 dec. 1715/5 ian. ...Citeste mai mult
Radu Şerban a fost domn al Ţării Româneşti (oct. 1601; iul. 1602 – dec. 1610; mai – sept. 1611).
În timpul domniei lui Mihai Viteazul a fost mare paharnic. Radu ...Citeste mai mult
Referat despre Vlad Dracul
Vlad Dracul a fost domn al Ţării Româneşti în două rânduri (1437–1442 şi 1443-1447),
cumulând peste 10 ani de domnie. A fost fiul nelegitim al lui Mircea cel Bătrân. Despre ...Citeste
mai mult
Nicolae Alexandru a fost domn al Ţării Româneşti între 1 sept. 1351 şi 31 aug. 1352 – 16 nov.
1364. I-a urmat la tron tatălui său Basarab I, al cărui ...Citeste mai mult
Domn al Ţării Româneşti (16 nov. 1364 – între a.19 iun. 1376 şi a.7 iun. 1377). Fiu al lui
Nicolae Alexandru, Vladislav I Vlaicu i-a urmat la tron tatălui său ...Citeste mai mult
Mircea Ciobanul a fost domn al Ţării Româneşti (între 25 febr. şi 2 mart. 1545 – 15 nov. 1552;
între 7 şi 11 mai 1553 – a.11 mart. 1554; 25 ...Citeste mai mult
Constantin Brâncoveanu a fost domn al Ţării Româneşti (29 oct./8 nov. 1688 – 24 mart./4 apr.
1714). S-a născut în anul 1654 fiu lui Papa Brâncoveanu şi al Stancăi, sora ...Citeste mai mult
Referat despre Constantin Mavrocordat
Constantin Mavrocordat, domn al Ţării Româneşti şi Moldovei (1730-1769) A fost cel mai
important domnitor fanariot din Ţările Române. Domn al Ţării Româneşti (3/14 sept. – 6/17 oct.
1730; 13/24 oct. ...Citeste mai mult
Radu Popescu (1655-1729) - cronicar. Era fiul vistierului Hrizea şi al Mariei Băleanu. Tatăl său
se trăgea dintr-o familie greacă din părţile Ianinei. Hrizea Popescu este ucis la Snagov
din ...Citeste mai mult
Laurenţiu Toppeltinus (1640–1670 ) a fost unul dintre cei mai importanţi şi reprezentativi istorici
de origine săsească din Transilvania. S-a născut la Mediaş. Lucrarea sa fundamentală este
Origines et occasus ...Citeste mai mult
Secuii alcătuiesc o populaţie, care s-a aşezat în Evul Mediu în estul Transilvaniei. Opiniile
despre originea secuilor sunt controversate. Teoria cea mai răspândită şi cea mai verosimilă este
că ei ...Citeste mai mult
Referat despre mongolii şi importanţa lor în istoria Europei
Mongolii sunt un popor nomad de origine asiatică, locuitori ai stepelor. Prima lor atestare
documentară datează din sec. X, într-un text chinez. Mongolii nomadizau în zona râurilor
Kerulen şi Onan, ...Citeste mai mult
Maghiarii sau ungurii sunt o populaţie din familia triburilor fino-ugrice (sunt înrudiţi cu
estonieinii şi finlandezii), originară din zona râului Volga şi a Munţilor Urali. Ei au întreţinut
relaţii cu ...Citeste mai mult
Un important papă din perioada medievală: Clement al V-lea (1305-1314) Conclavul pentru
alegerea acestui papă a durat 11 luni, existând în cadrul acestuia două tendinţe: cei care opinau
că duşmanilor lui ...Citeste mai mult
Această perioada este una de o importanţă capitală pentru istoria constantinopolitană, fiind epoca
în care un oraş relativ minor şi lipsit de importanţă devine, practic, cea mai importantă şi
reprezentativă ...Citeste mai mult
Bătălia de la Obertyn (22 august 1531) Ultima fază a conflictului moldo-polon pentru Pocuţia
Contextul internaţional şi preliminariile bătăliei. Petru Rareş a venit la conducerea Moldovei
după moartea, la Hotin, la ...Citeste mai mult
Miron Costin a fost cel mai important cronicar al Moldovei din perioada medievală. Se trăgea
dintr-o familie de boieri munteni, iar prin mama sa era înrudit cu Miron Barnovschi-Movilă.
Tatăl ...Citeste mai mult
Referat despre Grigore Ureche
Grigore Ureche a fost primul cronicar moldovean important. Era descendentul unei familii
boiereşti, tatăl său fiind logofătul Nestor Ureche, ctitorul Mănăstirii Secu şi logofăt domnesc,
numit de Aron-Vodă în 1592. ...Citeste mai mult
Ion Neculce ultimul mare cronicar moldovean. S-a născut la Prigorenii Mici, azi Ion Neculce,
jud. Iaşi. A fost fiul lui Enache Neculce, negustor faimos şi bogat al epocii, rudă cu ...Citeste mai
mult
Francisc Rákóczi al II-lea a fost ultimul principe al Tarnsilvaniei (1704-1711). A fost fiul lui
Francisc Rákóczi I şi al contesei croate, Ilona Zrínyi. S-a născut la 27 martie 1676 ...Citeste mai
mult
Ioan Sigismund Zápolya a fost principe al Transilvaniei. S-a născut la Buda ca fiu al lui Ioan
Zápolya şi al Isabella Iagiello, fiica regelui Poloniei, Sigismund cel Bătrân. A domnit ...Citeste
mai mult
Referat despre Principii calvini ai Transilvaniei
Domnia lui Gabriel Bethlen (1613-1629). A devenit domn în Dieta de la Cluj din 22 oct. 1613,
cu sprijinul turcilor, Pe plan intern a fost adeptul unei maniere absolutiste de ...Citeste mai mult
Referat despre Izvoare fundamentale pentru istoria Transilvaniei şi Banatului în Evul Mediu
Cronica lui Anonymus Titlul original al cronicii este Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor) şi
reprezintă unul dintre cele mai importante izvoare ale istoriei timpurii a ungurilor, dar şi a
românilor. A ...Citeste mai mult
Apariţia tiparului în Ţările Române este legată de personalitatea domnitorului Valahiei, Radu cel
Mare (1495-1508). Acesta reuşeşte să-l aducă în ţară pe meşterul tipograf, ieromonahul Macarie,
sârb de origine, care ...Citeste mai mult
Referat despre cavalerii teutoni
Cavalerii teutoni sunt un ordin de călugări militari fondat în Ţara Sfântă, la Accra, în epoca
cruciadelor clasice, având un caracter etnicist (destinat germanilor). Ordinul a fost fondat în
sec. ...Citeste mai mult
Sandro Botticelli - de fapt Alessandro di Mariano Filipepi - (născut la 1 martie 1445 la Florența –
decedat la 17 mai 1510 la Florența) a fost un pictor italian, ...Citeste mai mult
Nicollo Machiavelli a fost unul dintre cei mai de seamă filosof, diplomat, om politic şi scriitor al
Renasterii italiene. S-a născut la 3 mai 1469 în satul San Casciano in Val ...Citeste mai mult
Referat Martin Luther
Martin Luther s-a născut în Eisleben în Saxonia la 10 noiembrie 1483, părinții lui fiind Hans
Luther şi Margaret Ziegler Luther. La scurt timp după nașterea lui Martin Luther familia s-a
mutat ...Citeste mai mult
Accelerarea ritmului descoperirilor ştiinţifice din a doua jumatate a secolului al XX-lea, precum
şi expansiunea tehnologiei au influenţat radical condiţiile de existenţă ale oamenilor. Transferul
descoperirilor şi invenţiilor din timpul ...Citeste mai mult
Pelerinajul este un fenomen religios ale cărui origini se pierd în timp, având o extindere
geografică la scara întregii planete. Plecarea în pelerinaj constituie unul dintre principalele
mijloace de apropiere ...Citeste mai mult
Desiderius Erasmus din Rotterdam s-a născut în 28 octombrie 1466, 1467 sau 1469 în
Rotterdam, Olanda de azi şi a decedat la 12 iulie 1536 în Basel în Elvetia. A ...Citeste mai mult
August von Mackensen s-a născut la 6 decembrie 1849 şi a fost un militar și feldmareșal german.
A comandat cu succes armatele germane în timpul Primului război mondial, devenind una dintre
cele mai proeminente personalități militare ale Imperiului German. Mackensen ...Citeste mai
mult
Tratatul de pace de la Versailles a fost semnat la 28 iunie 1919 între Germania, în calitate de stat
învins şi Franţa, Anglia, Italia, Japonia şi SUA, în calitate de ...Citeste mai mult
Popoarele Germanice aparţin familiei indo-europene, iar numele lor este menţionat pentru prima
dată de istoricul grec Poseidonios şi introdus în istoriografie de Iulius Caesar. Germanicii se
împart în 3 grupe: - ...Citeste mai mult
Referat Democraţia ateniană
Forma de organizare specifică Greciei Antice a fost oraşul-stat (polis). În secolul al VIII-lea î.Hr.
toate oraşele şi târgurile greceşti din regiunea Attica intră sub autoritatea Atenei, care devine
hegemonul ...Citeste mai mult
Istoria Romei Antice se împarte în trei mari perioade : 1.Perioada regalităţii (753 î.H-509 î.Hr.)
2.Perioada republicană (509 î.H-27 î.Hr.) 3.Perioada imperială (27 î.H-476 d.Hr.) 1) Perioada
regalităţii Naşterea oraşului Roma este învăluită în ...Citeste mai mult
Inocențiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu, s-a născut în anul 1692 la Sadu, azi jud. Sibiu;
a murit la data de 22 septembrie 1768 la Roma. A fost cel mai important episcop greco-catolic al
Bisericii Române Unite cu ...Citeste mai mult
După înfrângerea lui Napoleon reprezentanţii statelor învingătoare (Anglia, Rusia, Prusia alături
de reprezentanţii Franţei s-au reunit în cadrul congresului de pace de la Viena (1814-1815). Cele
mai importante personalităţi al ...Citeste mai mult
Referat Victor Emanuel al II-lea, regele Italiei
Victor Emanuel II al Italiei născut la 14 martie 1820 şi a decedat la 9 ianuarie 1878, fiind fost
supranumit în istorie regele gentilom. Victor Emanuel devine simbolul universal al ...Citeste mai
mult
A fost singura ţară din Asiacare a evitat regimul dominaţiei străine printr-o transformare
economică rapidă. Mai mult decât China, Japonia a trăit complet izolată, începând cu secolul al
XVII-lea refuzând ...Citeste mai mult
India. După înfrângerea răscoalei şipailor (1857-1859), Indiaa fost declarată posesiune a
Coroanei Britanice, fiind guvernată în numele regineiVictoria de un vicerege. Au fost luate
măsuri pentru modernizarea administraţiei şi a căilor ...Citeste mai mult
Organizația Națiunilor Unite (ONU) este cea mai importantă organizație internațională din lume.
Fondată în 1945, după Al Doilea Război Mondial, are astăzi 193 de state membre. Întemeierea ei
a constat din semnarea, de ...Citeste mai mult
Crahul bancar de la bursa de pe Wall Street a avut loc datorită speculaţiilor din anii 1920 şi a
nereglementării sistemului bancar şi bursier. Sute de mii de americani investeau ...Citeste mai
mult
A fost unul dintre mai importanţi pe care i-a avut România. S-a născut la 9 martie 1859, în satul
Babele, judeţul Ismail, sudul Basarabiei, azi în Ucraina şi decedat la ...Citeste mai mult
Sfârşitul celui de-al doilea război mondial nu a adus pacea definitivă. Europa şi omenirea au fost
împărţite, din punct de vedere politic, în două sfere de influenţă: lumea democratică sub ...Citeste
mai mult
Secolul al XX-lea s-a caracterizat prin intesificarea relaţiilor internaţionale. În acest interval au
avut loc cele două războaie mondiale alături de numeroase conflicte regionale. La începutul
secolului al XX-lea a ...Citeste mai mult
A fost una dintre cele mai importante personalităţi din timpul Revoluţiei franceze. Robespierre s-
a născut la Arras, în nordul Franței, la 6 mai 1758, într-o familie înstărită. Tatăl său a
fost ...Citeste mai mult
Franz Joseph s-a născut la 18 august 1830 la Viena, fiind primul copil din familia arhiducelui
Franz Karl Joseph şi al prinţesei Sophie de Bavaria. Educatia îi este atent urmarită de ...Citeste
mai mult
Cele mai importante state multinaţionale din Europa secolului al XIX-lea au fost Austro-Ungaria
şi Rusia. Acestea imperii cuprindeau între graniţele lor un mare număr de alte naţiuni, pe care
le ...Citeste mai mult
Referat Modelul britanic în secolul al XVIII-lea
Epoca luminilor sau Iluminismul a fost o mişcare culturală europeană care s-a dezvoltat între
secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, care promova principii şi valori noi în societate: democraţia,
toleranţa ...Citeste mai mult
În secolul al XIX-lea şi în secolul al XX-lea, SUA s-au extins în graniţele cunoscute azi.Astfel,
în 1803 au cumpărat teritoriul Louisiana de la Franţa, în 1819 au achiziţionat de ...Citeste mai
mult
Referat Constituirea Statelor Unite ale Americii
Pasiunile politice care au dominatAngliaîn secolul al XVII-lea i-au determinat pe mulţi englezi
să aleagă aventura traversării Oceanului Atlantic. Astfel, între anii 1607-1733 pe coasta de Est a
Americii de ...Citeste mai mult
Referat Sistemul electoral şi dinamica partidelor politice în România între anii 1918-1938
I. Sistemul electoral Participarea României la Primul război mondial şi victoriile asupra Puterilor
Centrale au determinat o nouă configuraţie politică a ţării prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi
Transilvaniei cu Regatul României. ...Citeste mai mult
Biserica a jucat un rol deosebit de important în cadrul soceităţii medievale. Biserica catolică s-a
implicat în viaţa politică fapt ce a determinat o slăbire a disciplinei ecleziastice, a
moravurilor ...Citeste mai mult
Referat despre Cruciade
Cruciadele au fost o serie de expediţii militare organizate de papalitate şi unele state din Europa
de Vest, pentru eliberarea Ţării Sfinte de sub stăpânirea musulmană. Cauzele cruciadelor pot
fi ...Citeste mai mult
Nicolae Titulescu s-a născut la Craiova la 4 martie 1882 şi a fost cel mai mare diplomat român,
recunoscut atât în ţară, cât şi în străinătate. A fost fiul unui avocat ...Citeste mai mult
A fost una dintre cele mai mari personalităţi din istoria Angliei, participant direct la
evenimentele din timpul Revoluţiei şi figură centrală a Protectoratului. S-a născut la Huntingdon,
lângă Cambridge la ...Citeste mai mult
Referat despre secolul al XX-lea între democraţie şi totalitarism. Ideologii şi practici politice în România
şi Europa
Una din principalele caracteristici ale secolului XX a fost înfruntarea dintre democraţie şi
totalitarism. Regimul totalitar descrie o formă de organizare şi funcţionare a societăţii în care
statul controlează toate ...Citeste mai mult
Referat despre curente intelectuale şi artistice în secolul al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea
Unificarea Germaniei s-a produs în jurul Regatului Prusiei, condus de dinastia Hohenzollern,
având capitala la Berlin. Cel care a avut rolul decisiv în unificarea Germaniei a fost cancelarul
Otto von ...Citeste mai mult
Unificarea Italiei s-a produs în jurul Regatului Piemont-Sardinia, condus de dinastia de Savoia,
cu capitala la Torino. Arhitecţii unificări au fost regele Victor Emanuel al II (1849-1878) şi
primul ministru, ...Citeste mai mult
Take Ionescu (născut la 13 octombrie 1858 la Ploieşti, decedat la 21 ianuarie 1922 la Roma) a
fost important diplomat, om politic şi prim-ministru al României. Născut sub numele Dumitru
Ghiţă ...Citeste mai mult
Cuvântul original grecesc holókauston provine din termenul ebraic 'olah, care înseamnă ardere
completă, desemnând o veche practică sacrificială iudaică în care bucăţi de animale sau plante
erau arse pe altar ...Citeste mai mult
S-a născut în 12 februarie 1809 în Hardin County, Kentucky, fiind al 16 preşedinte american şi
primul preşedinte provenit din rândul Partidului Republican. Împreună cu familia sa se va
muta ...Citeste mai mult
Viaţa politică a României moderne a fost dominată de două partide: Partidul Naţional Liberal
(fondat în 1875) şi Partidul Conservator (fondat în 1880). Cadrul legal în care se desfăşura
viaţa ...Citeste mai mult
Referat despre relaţiile internaţionale în a doua jumătate a secolului al XIX şi începutul secolului al XX-
lea
În a doua jumatate a secolului al XIX-lea, în Europa existau state cu modele politice diferite:
Anglia şi Franţa aveau la putere regimuri politice liberale, iar Germania, Austro-Ungaria, Italia şi
...Citeste mai mult
S-a născut în 1769 la Ajaccio (insula Corsica). A fost fiul lui Carlo Bonaparte, reprezentantul
insulei Corsica la curtea regelui Franţei, Ludovic al XVI-lea şi al Mariei Latiţia Ramolino.
A ...Citeste mai mult
În anul 936, în partea de est a fostului Imperiu Carolingian (Francia de Est-aproximativ teritoriul
de azi al Germaniei) a fost ales rege, Otto I, din dinastia saxonă, care a ...Citeste mai mult
Osman întemeiază în secolul al XIII-lea, în Asia Mică, un stat turc, nucleul viitorului Imperiu
Otoman şi dinastia care îi va puta numele. Urmaşul său, Orhan (1326-1360) cucereşte de
la ...Citeste mai mult
Datorită mari crize economice dintre ani 1929-1933, guvernele statelor lumi au fost obligate să
restrângă practicile economice de factură liberală, redefinind în acest mod rolul statului în
economie. S-a ajuns ...Citeste mai mult
// // // // // // Regimul comunist s-a instaurat în România în contextul în care URSS şi-a impus
dominaţia asupra Europei Centrale şi de Est, după al doilea razboi ...Citeste mai mult
Cercetarile oamenilor de ştiinţă români s-au finalizat prin descoperiri şi invenţii valoroase care
au atras recunoaşterea lumii ştiinţifice internaţionale. Oamenii de ştiinţă şi inginerii români au
descoperit sau invendat soluţii ...Citeste mai mult
La începutul secolului XX, România s-a impus pe scena internaţională ca un factor de putere
regională, de putere balcanică, făcând parte din 1883 din Tripla Alianţă alături de Germania,
Austro-Ungaria ...Citeste mai mult
Religia islamică a fost întemeiată în secolul al VII-lea de profetul Mahomed, care a trăit în
Peninsula Arabia. Această nouă religie, având centrul al Mecca şi Medina a unificat
popoarele ...Citeste mai mult
Imperiul Bizantin s-a constituit în partea de est a fostului Imperiu Roman şi a avut capitala la
Constantinopol (azi Istanbul). Acest stat continuă opera politică şi culturală a Romei,
îmbogăţind-o ...Citeste mai mult
Referat despre România şi Tratatul de la Varşovia
Tratatul de la Varşovia s-a numit oficial Tratatul de prietenie, cooperare şi asistenţă mutuală,
fiind o alianţă politico-militară a statelor comuniste din Europa Centrala si de Est aflate sub
influenţa ...Citeste mai mult
România a ieşit din Primul război mondial condusă de regele Ferdinand I (1914-1927), care a
avut o contribuţie majoră a realizarea Marii Uniri, împreună cu soţia sa regina Maria.
Acest ...Citeste mai mult
Pentru supravegherea întregii societăţi la 30 august 1948 s-a creat Direcţia Generală a Securităţii
Poporului (Securitatea), condusă de foşti agenţi sovietici: Gheorghe Pintilie (Pantelei
Bodnarenco) şi Alexandru Nicolschi (Boris Grunberg). ...Citeste mai mult
Partidul Comunist Român (PCR) s-a creat la data de 8 mai 1921, iar începând cu anul 1924, până
în 1944 s-a aflat în ilegalitate, denunţând mereu România Mare. Iniţial a ...Citeste mai mult
Din secolul X datează menţiunile unor formaţiuni politice din Dobrogea, zonă aflată sub sfera de
dominaţie bizantină. // // // // // // Acest teritoriu este organizat într-o themă (provincie
bizantină) ...Citeste mai mult
Referat despre România în timpul Războiului Rece – politica externă a regimului comunist
Război Rece (1945-1989) este concept politic folosit pentru a desemna încordarea intervenită în
relaţiile internaţionale după al doilea război mondial caracterizată prin propagandă ostilă,
confruntare fără conflicte armate directe între ...Citeste mai mult
Începând cu secolul XIII teritoriul Moldovei se afla sub dominaţia tătarilor. Prin această zonă
trecea importantul drum comercial, care lega Polonia de Marea Neagră. Evoluţia spre
cristalizarea unor formaţiuni politice ...Citeste mai mult
Secolul XIII a fost marcat pe plan uropean de marea invazie tătaro-mongolă din anul 1241, care
a afectat, mai ales, spaţiul românesc, Ungaria şi Polonia. Românii au încercat împreună
cu ...Citeste mai mult
Referat despre politica externă românească în secolul XX
La începutul secolului XX situaţia Peninsulei Balcanice era complexă. În anul 1908 a izbucnit
criza bosniacă, în urma căreia Austro-Ungaria va anexa Bosnia şi Herţegovina, iar Bulgaria şi-a
proclamat independenţa, ...Citeste mai mult
Referat despre Criza Orientală , independenţa şi politica externă românească în secolul al XIX-lea
Problema sau criza orientală se referă la perioada de decădere a Imperiului Otoman. Se consideră
că aceasta datează din anul 1683, când turcii au fost învinşi sub zidurile Vienei de ...Citeste mai
mult
Liberalismul Prima grupare politică de orientare liberală a aparut în Anglia în secolul al XVII-lea
şi s-a numit gruparea WHIG, reunindu-i pe toti adversarii dinastiei Stuart. Aceasta doctrină
politică s-a dezvoltat ...Citeste mai mult
Istoria constituţională a României începe în sec. XIX. Primul act cu valoare constituţioală au fost
Regulamentele Organice (1831 Ţara Românească şi 1832 Moldova), apoi Convenţia de la Paris
(1858) şi ...Citeste mai mult
VASILE LUPU (1634-1653) Vasile, caruia i se spunea pentru fireasa iute, Lupu, a venit din Tara
Romaneasca in Moldova, o data cu Radu Mihnea voda (1616). Indraznet, inteligent,
cultivat, ...Citeste mai mult
In randul domnitorilor moldoveni din secolul al XVI-lea, istoria a asezat in cinste inalta
personalitatea voievodului Petru Rares. Petru a fost in tinerete negutator de peste. S-a ridicat in
domnie ...Citeste mai mult
Petru Maior, Viata lui Petru Maior, Scrierile lui Petru Maior
Opera si personalitatea lui Petru Maior au lasat o puternica amprenta asupra societatii romanesti
transilvanene din prima jumatate a secolulul al XIX-lea. Activate ca profesor de logica,
metafizica si drept ...Citeste mai mult
Neagoe Basarab, Domnia lui Neagoe Basarab, Politica lui Neagoe Basarab
Adevarat print al Renasterii, Neagoe Basarab a marcat prin domnia sa in Tara Romaneasca o
epoca de inflorire culturala si artistica, al carei ecou s-a facut simtit in tot ...Citeste mai mult
Iancu de Hunedoara, Domnia lui Iancu de Hunedoara, Bataliile lui Iancu de Hunedoara
Mare comandant de osti, vestit viteaz, Iancu de Hunedoara s-a nascut intr-o familie de romani
transilvaneni investita, ca multe altele, cu sarcina de a pazi granitele statului. // // // // ...Citeste
mai mult
Rascoala lui Horea,Closca si Crisan,despre Horea,Closca si Crisan
GHEORGHE DOJA In primavara anului 1514 s-a raspandit stirea ca in Ungaria, langa Buda se
organizeaza o mare expeditie impotriva turcilor si ca iobagii care participa la lupta devin liberi.
Aflati ...Citeste mai mult
În toamna anului 1918 criza politică din monarhia austro-ungară a atins punctul culminant.
În timp ce lupta revoluţionară submina din interior Imperiul habsburgic, situaţia militar-
strategică a Puterilor ...Citeste mai mult
Vlad Ţepeş, Domnia lui Vlad Ţepeş, Bătăliile lui Vlad Ţepeş
Vlad Tepes (1448; 1456-1462; 1476), domn al Tarii Romanesti, erou al luptelor de aparare
impotriva expansiunii otomane, barbat darz aflat in slujba cinstei si dreptatii, a fost una din
marile ...Citeste mai mult
Stefan cel Mare a fost domnitorul Moldovei, Bataliile lui Stefan cel Mare de la Baia, Lipnic,
Codrul Cosminului, Domnia lui Stefan cel Mare Stefan cel Mare (1457-1504) s-a nascut intr-o
familie ...Citeste mai mult
Mihai Viteazul a realizat Prima Unire Politica a romanilor, Mihai Viteazul s-a remarcat in
bataliile impotriva Imperiului Otoman, Mihai Viteazul a realizat Prima Mare Unire Fauritor al
primei uniri politice a ...Citeste mai mult
Alexandru Ioan Cuza Nascut la 20 martie 1820, la Barlad, in sudul Moldovei, Al.I.Cuza
provenea dintr-o veche familie de boieri moldoveni, prin ascendenta feminina, era inrudit cu
familia marelui cronicar Miron ...Citeste mai mult
Mircea cel Bătrân, Domnia lui Mircea cel Bătrân, Bătăliile lui Mircea cel Bătrân
// // // // // // Mircea cel Batran a fost domnitorul Tarii Romanesti; Mircea cel Batran s-a
remarcat in bataliile cu otomanii; Mircea cel Batran si titulaturile primite Mircea cel ...Citeste
mai mult
Scroll To Top
Home
Despre noi
Termeni si Conditii
Reclama pe site
Links
Contact
Produse de curatenie