Preda Ionuț - Manuel

Conflictele dintre domni și marea boierime, din epoca medievală până la

începuturile epocii moderne, pentru menținerea și consolidarea domniei .

11 februarie 1866, spre dimineață se aud zgomote în palatul Golescu reședința domnului
ales al Principatelor Unite. Împreună cu căpitanul Costescu, Radu Ionescu și Ștefan Fălcoianu,
au plecat de la Rosetti cu o trăsură în care au transportat o ladă cu arme și muniții, pe care le-au
dus la cazarma din Dealul Spirii. Apoi, Stan Popescu, împreună cu alți conspiratori civili, au
așteptat lăsarea nopții în șanțul grădinii Cișmigiu, în spatele palatului, pentru a intra în acțiune.
Sub conducerea căpitanului Costescu, grupul de civili și militari a intrat în palat, îndreptându-se
spre camera lui Cuza. Ajunși aici, Costescu i-a prezentat actul abdicării, pe care domnitorul l-a
semnat sub amenințarea armelor.1

Odată cu semnarea actului de abdicare, Alexandru I. Cuza a refuzat orice fel de ajutor
(atât intern cât şi extern), legat de redobândirea tronului, retrăgându-se cu discreţie de la
conducerea ţării în fruntea căreia s-a aflat vreme de şapte ani, timp în care a contribuind la
accelerarea societăţii româneşti printr-un program de reforme fără egal până atunci. Drept pentru
care se poate spune că „Nu greşelele lui l-au răsturnat – după cum afirma Mihail Kogălniceanu
– ci faptele lui cele mari. […] şi cât va avea ţara aceasta o istorie […] cea mai frumoasă
paginăva fi aceea a lui Alexandru Ioan I.” 2

În lucrarea de față am căutat să scot în evidență relația dintre domnii români și boieri în
întreaga perioada a epocii medievale până la începutul Epocii moderne. Luptele politice pentru
apărarea vechilor privilegii, care duceau în multe rânduri la asasinate, demonstrează setea de
putere și sălbăticia marii boierimi pentru apărarea propriilor interese.

Centralizarea statelor europene la începutul epocii medievale a avut ca scop întărirea

autorității centrale a monarhului și impunerea suveranității asupra clasei nobiliare.
1
https://www.historia.ro/sectiune/calendar/articol/calendar-11-februarie
2 https://www.radioromaniacultural.ro/abdicarea-lui-alexandru-ioan-cuza/
 În Țările Române se petrece același fenomen, apariția dregătoriilor în secolul al XIV–lea
impune Sfatului Boieresc obligația, cel puțin morală, de a se supune domnului. În secolul al
XVI–lea exista o situație diferită în ceea ce privește colaborarea dintre domn și boieri. Tensiunile
apărute erau cauzate în primul rând de statutul Moldovei și al Țării Românești față de Poartă.
Vasalitatea era mult mai accentuată, iar domnii acestui secol, în special Mircea Ciobanul și
Alexandru Lapușneanu, se disting prin atitudinea ostilă pe care o afișează față de boieri.

Lucrarea este structurată pe patru capitole capitole care face o analiză a perioadei
amintite și se concentrează pe domnia lui Mircea al V-lea Ciobanul, domn al Tării Românești în
mai multe rânduri. Conflictele cu boierii reprezintă esența lucrării.

În primul capitol este prezentată situația Internațională în prima jumătate a secolului al

XVI-lea, secol marcat de mari personalități ale istoriei universale cum ar fi Soliman Magnificul.

În al doilea capitol sunt redate câteva aspecte ale domniei lui Mircea Ciobanul, un
personaj istoric ce a avut mai multe domnii. În capitolul al III-lea sunt redate conflictele cu
boierii și măsurile represive prin care domnul muntean încerca să-și păstreze autoritatea care era
oricum știrbită de capitulații. Acesta din urmă este capitolul cel mai important deoarece în el se
concentrează subiectul lucrării de față și realizează conexiunea cu tematica masterului Instituții și
ideologii ale puterii în Europa. În ultimul capitol sunt redate concluziile trase pe baza anchetei
istorice efectuate în momentul realizării prezentei lucrări.

Alegerea acestui subiect nu este deloc întâmplătoare. Unul dintre motive îl reprezintă
perioada domnilor impuși de Poartă, iar un altul este epoca lui Mircea Ciobanul, un domn mai
puțin cunoscut chiar dacă a avut o domnie asemănătoare cu a omologului său din Moldova, un
personaj controversat al istoriei noastre, Alexandru Lăpușneanul.

Vasalitatea față de Poarta și dările excesive au produs rupturi în relația dintre domn și
boieri.
 Mircea Vodă Ciobanul

În istoria neamului românesc întâlnim o serie de domni cu domnii marcate de evenimente

care îi încununează de glorie. Există și personaje istorice mai puțin cunoscute dar care se remarcă
prin anumite caracteristici ale personalității lor . Un astfel de domn este și Mircea Ciobanul.

De unde acest nume Ciobanul ? Mai mult ca sigur de la o îndeletnicire comună multor
oameni , adică comerțul cu oi. “un păstor särman, cu cămașa neagră, dar având pe trupul lui
fierul domnesc” ,cum spunea un cântec popular despre originile domnului Țării Românești.2
Vreme îndelungată în istoriografia românească au existat numeroase și grave confuzii în
privința originii lui Mircea Ciobanul și a familiei sale. Astfel, Mircea Ciobanul, deși în toate
documentele se intitula „ fiul marelui și prea bunului Radu Voievod ”, a fost confundat cu
Mircea Pretendentul și considerat fiul lui Mihnea cel Rău.
Încă de la primul document al său din care nu se știe decât anul se observă titulatura sa
domnească „ Cu mila lui Dumnezeu, Io Mircea voevod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul
marelui și preabunului Radu Voevod.”3
Mircea Ciobanul în calitate de domn înțelege să pună capăt anarhiei interne datorată
luptelor nesfârșite dintre diferite grupări boierești , dintre boieri și domni , care duceau la slăbirea
autorității centrale și mai ales la anihilarea oricărei încercări de politică independentă față de
puterea turcească.

Actele ce ni s-au păstrat din timpul domniei sale ne dau o imagine elocventă asupra
relațiilor dintre domni și instituțiile feudale, dintre domni și diferitele categorii sociale și asupra
modului cum înțelegea să împartă voievodul dreptatea.

Marile stăpâniri funciare din timpul domniei sale nu s-au putut consolida. Acestea formau
baza economică care dădea putere și capacitate de rezistență marii boierimi în luptă cu domnia.

Dintre documentele păstrate din timpul său observăm, că în marea majoritate apar
martorii.4 Mircea Ciobanul a folosit de multe ori proba cu martori pentru a da câștig de cauză

2
Constantin C. Giurescu , Istoria românilor , partea a II a De la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun până la
Mihai Viteazul , Fundația regală pentru literatură și artă , București 1943
3
Documente privind Istoria României , vol II, Documente privind Istoria României, vol III , veacul al XVI –lea B, Țara
Românească, Editura Academiei, București 1951, pag. 318
4
Documente rivind Istoria României vol. II ,B Țara Româneacsă , pag. 354-357 , Editura Academiei, București 1959?
mănăstirilor sau micilor boieri care formau baza socială. Aceste două categorii trebuiau să îl
susțină pe domn în lupta cu marea boierime. Față de Biserică , domnul muntean s-a arătat darnic
și părtinitor fără a ajunge la conflicte cu instituția ecleziastică.5

aceea că a pus la conducerea țării oameni de rând. 6

Venirea la domnie a lui Mircea Ciobanul nu a fost privită cu ochi buni de către marea
boierime, mai ales de boierii domnului Radu Paisie. Marea boierime și-a manifestat ostilitatea
față de Mircea Ciobanul sub diferite forme specific Evului Mediu: comploturi cu scopul de a-l
ucide pe domn , fuga peste hotare , pârile la Poartă . De multe ori se ajungea și la conflicte
armate.

În aceste lupte Mircea era sprijinit de turci deoarece era mai sigur că va îndeplini
obligațiile economice față de Înalta Poartă. După urcarea pe tron în 1545, mai mulți boieri au luat
calea pribegiei, scopul fiind revenirea în țară cu un nou domn.

“Primi apoi cinstea domnitorului răposat, din mila împăratului turcesc , la anul 1563
(corect 1545) de la nașterea lui Hristos, asemenea înaintașilor săi într-u jertfirea boierilor și nu e
cu mirare că-și dobândi domnia cu vărsare de sânge”.7

Se observă în aceste scurte secvențe ardoarea cu care erau disputate conflictele clasei
aristocrate pentru supremație. Indiferent de epoca, de persoane implicate, lupta era aceeași,
implicarea forțelor externe era maximă, datorită poziției geo-strategice a spațiului românesc.

Conflictul dintre partida conservatoare care susține feudalismul și grupările liberale,

adeptele schimbării în raport cu Europa de Vest, este elocvent. Indiferent de contextul politic
adversarii schimbării au o atitudine ostilă care pune în multe situații poziția țării în pericol.

De aceea personalitățile politice ale epocii moderne au menirea de a duce România într-o
nouă eră.

5
Mircea Păcurariu , Istoria Bisericii Ortodoxe române , vol. I , pag.244, Institutul biblic și de misiune al Bisericii
Ortodoxe Române , București 1980
6
Hurmuzaki , pag 677?
7
Johann Filstich , Încercare de istorie românească ,Editura Științifică și Enciclopedică , București ,1979 , pag.117