Andreescu t. Restitutio Daciae. Studii cu privire la Mihai Viteazul. III.

Bucureti, 1990 In lucrarea Studii cu privire la Mihai Viteazul voevodul Mihai Viteazul este prezentat ca un vajnic luptator contra turcilor , prin batalia de la Calugareni si cel care a izbutit sa reuneasca sub autoritatea lui toate cele 3 state de la Dunarea de Jos. Astfel el devine un precursor al fauririi Rominiei moderne . Aceasta carte nu prezinta luptele lui M. Viteazul, caci acestea sunt foarte bine tratate in lucrarile clasice a lui Nicolae Balcescu , A.D.Xenopol sau Nicolae Iorga. In schimb Stefan Andreescu sa axat mai mult pe reconstituirea demersurilor politico diplomatice ale voievodului , din momentul cind zinganitul armelor nu se mai facea auzit. Cum ar fi spre exemplu intervalul pacii din 1597-1598 cind solii voievodului romin cutreerau pe la curtile din Apus sau Rasarit, de la Praga si Roma pina la Varsovia, Moscova sau Bagce-Saray , adica perioada de formare a marelui proiect politic cunoscut drept unirea tarilor romine sub Mihai voda Viteazul , iar actiunile lui sunt insotite de o conotatie spirituala, el manifestinduse ca un print ortodox, dar solitar cu intraga lume crstina europeana. Autorul prezinta pozitia lui Mihai Viteazul in contextul confruntarii dintre Ortodoxie si Catolicism , mai ales dupa unirea de la Brest , cit si atitudinea Sfintului Scaun de la Roma fata de el, dar si politica lui confesionala din rastimpul cit sa aflat la cirma Transilvaniei - care este e problema esentiala. La inceput autorul a fost descurajat de multimea de izvoare cu privire la Mihai Viteazu si epoca sa.In acesta lucrare autorul si-a pus si scopul de-a limpezi citusi de putin un aspect important din biografia lui Mihai Viteazul, care a stirnit controverse aprinse , si anume, originea lui : bastarn domnesc sau om de jos ?, fiu a unei femei din popor sau a unei nobile din celebra famile a Cantacuzinilor? Cit si asupra raporturilor lui cu marii boerii, care dupa cum sustin unii istorici mai noi, l-ar fi parasit cu totii in clipele de cumpana din toamna anului 1600. Oricum , in opinia autorului ,Mihai Vitazu romine o piatra de incercare pentu istoricii romini din fiecare generatie. Cartea in cauza nu epuizeaza toate problemele legate de domnia si biografia lui M.V. Dorinta autorului este ca tinerii istorici din generatia in formare sa preia provocare si sa duca mai departe demersul sau. Cap. I Mihai Viteazul, Cantacuzinii si marea banie de Craiova Se mentioneaza faptul ca M.V. a fost sprijinit in scaunul domnesc al TR de catre Andronic Cantacuzinul , in urma mazilirii lui Alexandru cel Rau in 1593. Pina atunci M.V. fusese ispravnic a Marii banii de Craiova. La 13 noiembrie 1594 M.V declanseaza o mare rascoala inpotriva Portii si avea nevoie de 1 om sigur la cirma tinuturilor de apus a TR, care erau baza sa politica cea mai trainica si totodata introduce domniile pamintene , dar nu inlatura complet boierii de origine straina.Se mentioneza conform cronicii lui Baltasr Walther Mihai avea sprijin la Poarta pe unchiul sau de pe mama. La fel si Nicola Iorga sustine origiea cantacuzina pe linie materna a lui Mihai Viteazu , intro comunicare publicatain 1931. Cap. II Relatiile intre habsburgi si rusia:misiunea lui Nicolae Warkotsch la Moscova 1593 relateaza despre evolutiile din Europa Rasariteana in legatura cu ideea Ligii Crestine prin prisma relatiilor ruso-habsburgice de la sfirsitul veacului al XVI ,plecind de la textul relatarii lui Nicolae Warkotsch asupra misiunii indeplinite de el la Moscova in anul 1593. Acest document prezinta un interes exceptional deoarece prezinta politica ferbinte de pe o larga arie geografica , de la Marea Baltica pina in Caucaz si deoarece elimina definitiv o ipoteza din istoriografia romineasca si anume nazuinta lui Mihai Viteazu la coroana polona, dupa ce in 1600 izbutise sa reuneasca sub autoritatea lui toate cele 3 state din spatiul carpato-danubian. Mihai Viteazu renunta totusi sa emita un act propriu de renuntare la drepturile asupra coroanei polone . Esecul lui Mihai Viteazu se datoreaza faptului ca Jan Zamoyski a atacat mai inaite in conditii extrem de dificile pentu domnul romin , cit si consecventele cu care curte de la Praga a respins ideea de a se lasa antrenata intrun conflict descgis cu Polonia. Contraofensiva ortodoxa planuita precum Unirea de la Brest sa intemeiat pe interese politico-teritoriale, dar diametral opuse celor promovate de cancelarul Zamoyski si partida lui. Dupa mai multi ani de stradanii diplomatice imperialo-pontificale , proectul ligii crestine sa dovedit irealizabil in Europa Rasariteana. Polonia si Rusia, principalele puteri din zone invecinate cu Imperu Otoman au evitat sa intre in Liga si dupa disparitia lui Mihai Viteazu incepe intre ele un lung si greu razboi. Se mentioneaza ca numai Persia care nu era o putere crestina a fost cu adevadat cointeresata intro alianta cu curtea din Praga inpotriva turcilor.Cit si

eforturile curtii din Praga de a cauta un alt canal decit Moscova pentru legaturile cu sahul Abbas I, astfel a facut la un moment dat face apel la Mihai Viteazu si se face o aluzie la ambasaba persana de la Praga de care Mihai Vitezul luase cunostinta. Cap.III Exarhul patriarhal Nichifor Dascalul, Cneazul Constantin Vasile de Ostrog si Mihai Viteazul. Se mentioneaza o directie fundamentala a politicii externe a lui Mihai Viteazul legatura cu opozitia ortodoxa din Polonia avind in frunte pe printul Constantin Vasile de Ostrog, ce isi are radacinele inca in confruntarea religioasa din Polonia cind Biserica ortodoxa din regat a trecut sub jurisdictia Sfintului Scaun de la Roma si implicarea lui Nichifor Dascalul care facea parte din clanul Cantacuzinilor si sustinerea la Poatra (1593) a lui M V. In scaunul domnesc al TR. In acest capitol se axamineaza raporturile dintre aceste 3 personalitati pentru a aintelege implicarea voievodului romin in complicatele evolutii din Europa Rasariteana pe fundalul Razboiului cel Lung intre Liga Crestina si Imperiul Otoman (1593-1606). Se relateza amanuntit despre Nichifor Dasalul , care a primit insrcinarea de a media intre turci si poloni , cit si despre Unirea de la Brest.Se mentioneaza fratia din Liov ca un nucleu de rezistenta ortodoxa. Se amintesc scrierile lui Gheorghe Palamed referitor la motivul caderii lui MV in 1600 printro interpretare a dramaticilor evolutii politico-militare din spatiul carpato danubian strict din perspectiva confruntarii dintre lumea catolica si cea ortodoxa.Se descrie : problema sinodului antiunionist de la Iasi 1595 in existenta caruia Nicolae Iorga a crezut. Situatia din TR neprielnica pentru a tine lucrarile unei astfel de adunari bisericesti , caci fusese invadata de ostirile lui Sinan Pasa si avusese loc batalia de la Calugareni , data sinodului fii mutata din mai multe cauze. Se vorbeste si despre alegera cneazului Constantin Vasile de Ostrog pentru a lua legatura cu voivodatul din Kiev si incepe corespondenta dintre acestia. Se accentuiaza misiunea lui MV dea proteja Transilvania de Otomani. Cit si faptul ca in mediul ortodox din regatul polon care era lovit grav de ofensiva catolica ,ridicarea lui MV dupa reunirea celor 3 state era privita cu simpatie si nadejde , caci era un semn al revenirii lumii ortodoxe la Dunarea de Jos , ca argument in acest sens sunt aduse documentele lui Andrei Taranowski din marie 1600. Unde in schimbul pacii si supunerii coroanei polone sa cerut sa fie recunoscuta stapinirea ereditara asupra TR ,Transilvaniei si TM.Iar in ceea ce priveste cootatia ortodox a eforturilor politico-militare a lui Mihai Viteazu 1599-1600, drept argument serveste hrisovul emis in Bucuresti la 28 august 1599 care cuprinde o intarire a tuturor daniilor facute de MV, Manastirii de la Muntele Athos simbolul spiritula major al lumii ortodoxe. Cap. IV Relatiile lui Mihai Viteazu cu Polonia: misiunea spatarului Constantin Vorsi. Pe baza a 2 documente:1)Scrisoarea domnului romin aderesata nibilului polon Andrei Taranovski. 2)Raportul lui Andrei Taranovski asupra convorbirii cu Mihai Vitaezul si 1 hrasov a lui Mihai Viteazul din 7 iunie 1600 din care aflam ca Constantin Spataru era fiul lui Sima.Aceste surse aminteau ca toate cele 3 state din spatiul carpato danubian sa intre sub autoritatea Casei de Austria. Autorul mentioneaza unghiul sau de vedere in problema cuzelor esentiale ale proectului de tratat din 10 martie 1600 si anume recunoasterea de catre Polonia a stepinirii lui MV, cu drept ereditar asupra TR, Moldovei si Transilvaniei, care de altfel reprezinta o confirmare majora a exostentei propunerii polone din vara lui 1597. Un unghi de vedere scos in evidenta aici referitor la propunerea polona este unirea TR, Transilvaniei si Moldovei sub sceptrul MV in 1599-1600 a fost mereu privita privita ca o idee spontana , dictata numai de interese politicostrategice imediate. Se analizeaza si intrebarea daca nu cumva voievodul romin a actionat dupa modelul lui Sigismund Bathoty care prin 2 tratate separate a legat strins de persoana sa , subordonindusi tarile extracarpatice si pe domnii acestora , unul dintre ei , cel al TR insasi Mihai Viteazul. Cap. V Diplomatia munteana in timpul Razboiului cel Lung. Negocierile lui Mihai Viteazul cu hanul Crimeii. Se mentioneaza relatiile lui Mihai Viteazul cu hanul tatarilor din Crimeia evocato intro initiativa diplomatica de cel mai mare interes din 1596 intre han si Poarta si incercare lui MV de al atrage pe Gazi Chirai alaturi de coalitia puterilor crestine sub conducera lui Rudolf al II , curind se propune mazilarea lui de catre Poarta. Se descrie si perioada de lunga criza ce a precedat domnia lui Gazi Chirai , iar Poarta sustinea regula mongolo de succesiune. Se accentuiaza atitudinea rezervata a Poloniei fata de aliantele venite din partea Crimeii deoarece se pregatea sa reinoiasca pacea

cu I Otoman, cit si relatiile lui MV cu Poarta din 1597 , poarta a incercat sal foloseasca pe domnul muntean ca mijloc pentru inceperea negocierilor de pace cu imparatul crestin si cu aliatii sai. Deasemenea se relateaza despre confruntarea de la Poarta intre soimi si porumbei (adeptii continuarii razboiului cu Liga si partizanii incheerii grabnice a acestuia), cit si supunerea cu care privea Praga neparticiparea fortelor tatare la noua expeditie otomana.Tinta initiala a campaniei otomane din 1598 a fost Transilvania ,care tocmai era pe mina habsburgilor dupa abdicarea lui Sigismund Bathory.Se mentioneaza si esecul inregistrat la Oradia , dupa care hanul Gazi Chirai a incercat sa reee tratativele de pace in numele sultanului.Dorinta sincera a Portii de a pune capat cit mai repede razboiului reiese si din faptul ca a incercat sa obtina si medierea poloni in vederea incercarii ostilitatilor.In rezultat strinsele legaturi intre Gazi Chirai si MV reflecta calea unei aliante separate profitabila pentru amindoi. Cap. VI O pace prefacuta la Dunarea De Jos. Tratativele transilvano-muntene cu Poarta din anii 1597-1598. Se relateaza despre campania otomana din Ungaria (1596) condusa de sultanul Mehmed al III , ce sa incheiat cu 2 succese majore:cucerirea puternicii cetati Eger si ostirile otomane au cistigat o stralucita biruinta inpotriva celor crestine. Autorul evidentiaza inprejurarile in care au fost puse conditiile Curtii Transilvanene in vederea unor eventuale reconcilieri cu Poarta prin intermediu a 2 documente :cel de la Constantinopol din 28 Aprilie 1597 editat de Claudiu Isopescu si raportul din 30 iunie 1597 a amsadorului englez din Constantinopol , Edward Barton.Conditiile erau urmatoarele:Restabilirea hotarelor Transilvaniei cu I.Otoman asa cum erau ele la 1541. Instalarea la cirma principatului pe Ioan Sigismund. Tributul platit Portii trebuia redus la vechiul nivel (5 mii galbeni).Cele 10 cetati turcesti cucerite in timpul razboiului de Sigismund Bathory sa ramina in posesia lui.In acest caz principele se angaza sa l convinga si pe imparatul Rudolf al II sa incheie paca cu Poarta. Din acest capitol reese ca prin interventia lui Edward Barton se ilustreaza elocvent nelinistea si neasteptarea autoritatilor otomane declansarea efectiva a negocierilor de pace cu Transilvania.In conceptia autorului toate aceste lucruri demonstreaza faptul ca aceasta este o pace prefacuta cu scopul de a retina dusmanul sa nu atace Transilvania in vara urmatoare si de a da satisfactie macar temporara locuitorilor de rind ai tarii satui deja de razboi.Autorul face o examinare a perspectivei lui Mihai Viteazul si implicarea sa in acest joc diplomatic.Deasemenea reflecta atmosfera de nencredere reciprocain care au evoluat contactele diplomaticeintre Mihai Viteazul si turci.Reesind din acest context am putea conchide asupra faptului ca Mihai Viteazul a urmarit un tel politic major: scoaterea Moldovei de pe axa polono-otomana si prin aceasta restabilirea unitatii de actiune a celor 3 state de la Dunarea de Jos.Un alt scop politic major a lui Mihai Viteazul prin tratatele de pace cu Poarta Otomana a fost anihilarea fortei tatarilor din Crimeia.In rezultat am intelas ca turcii isi doreau pacea pe linia Dunarii numai din ratiuni politico-militare.Iar o latura importanta a schimburilor economice transdanubiene a fost comertul de tranzit prin TR spre Transilvania si mai apoi catre pietele Europei Centrale. Cap. VII Mihai Viteazul si Roma.Incepe cu corespondenta dintre Mihai Viteazul si papa Climent al VII.Autorul incearca sa raspunda la itrebarea cind si in ce context sa adresat pentru prima oara voievodului romin direct capului spiritual al lumii catolice pe baza pe baza corospondentei dinrte acestia.De un interes deosebit este scrisorea din 11 septembrie 1600 din rezulta ca voievodul a primit raspunsul pontificului roman.Autorul deasemenea examineza actele iezuite in ordinea lor cronologica.Sunt puse in legatura perspectivele confesionale din Transilvania sub stapinirea luiMihai cu evolutia relatiilor lui externe, cu cele 2 supraputeri ce se gaseau in confruntare.Dupa cum mentioneaza autorul pretioase sunt declaratiile publice ale lui Mihai Viteazul, potrivit carora el nu va tolera in Trannsilvania decit 3 confesiuni: romana ,valaha sau greaca <ortodoxa> si luterana .Conform raportului din 12 aprilie rezulta ca Mihai Viteazul se indrepta catre o intelegere , un tratat de alianta cu imparatul Rudolf II. Autorul face referire si la raportul lui Pietro Maggoire din 26 noiembrie 1600 care reprezinta una din cele mai timpurii marturii asupra lipseia de efect pentru interesele imperiale a inlaturarii de la cirma Transilvaniei a voievodului romin.Oidee de retinut din acest capitol este ca Proiectul confesional al lui M Viteazul care avea ca obiectiv principal aducerea Ortodoxiei printre religiile recepte in Transilvania, acesta insemnind includerea rominilor printre natiunile politice. Aceasta era singura mdalitati prin care , in perspectiva, domnul romin isi putea

asigura in intereiorul principatului un sprijin trainic si eficient.Iar nobilimea ardeliana era ostila fata de componenta lui ortodoxa. Din acest punct de vedere ,insasi rasturnarea lui Mihai Viteazul din 1600 nu a fost altceva decit momentul de inceput al Razboiului confesional. Cap. VIII Eforturile diplomatice ale lui Mihai Viteazul pentru recunoasterea stapinirii lui asupra Transilvaniei.Autorul mentioneaza faptul ca dupa biruinta de la Selimbar 28 octombrie1599 Mihai Viteazul a indreptat catre Curtea imperiala din Praga o prima misiune diplomatica , in frunte cu Petru Grigorievici Armaeanul.Intrebarea de baza a acestui capitol este aceia daca a vrut sau nu Mihai Viteazul sasi pastreze din capul locului Transilvania pentru sine? Interesant este faptul ca din lupta diplomatica a fost extras unul din argumentele faimoasei controverse istoriografice , in jurul personalitatii lui Mihai V, dintre Nicolae Iorga si P.Panaitescu Panaitescu sustine ca Mihai V . nu ar fi fost decit un instrument al vointei partidei boieresti care la sprijinit in tot cursul domniei. Acesta bazinduse pe demonstratia facuta de Panaitescu in privinta originii domnului. Potrivit lui Mihai nu ar fi fost un bastarn domnesc , asa cum sa crezut fiu nelegitim a lui Patrascu Voda cel Bun.Ci provenea dintrun tata care nu era cunoscut.El sustine ca era un copil din flori al unei femei din popor, venita la noi in tara din Epir cu fratele ei, lane negustorul.Si insasi originea sa modesta a facut din Mihai Viteazul un element in intregime dependent de boierimea care la inaltat la tron. Teza lui Panaitescu a fost total respinsa de N. Iorga , el sustine ca Imperialii sunt baza politicii lui Mihai si dau prilejul accestor manifestatii sufletesti prin care se vadeste mai bine temperamentul cuceritorului: prin ele am ajins sa cunoastem adevarata fire , impunatoare ca onestitate, a lui. Cercetarile efectuate cu citeva decenii inainte de aparitia acestei carti emit concluzii care se opun punctului de vedere sustinut de P.P.Panaitescu:Mihai a fost totusi os domnesc, adica sa nascut dintro legatura nelegitima alui Patrascu cel Bun cu Tudora- care a apartinut familiei nobile Cantacuzinilor.ceea ce a zguduit putin teza lui Panaitescu. Deasemenea se mentioneaza ca din prima clipa domnul romin a vrut sa se instaleze temeinic la cirma Transilvaniei.In continuare se relateaza despre stapinirea voievodului asupra si cele 2 memorii a lui Mihai Viteazul. Al doilea cle mai cuprinzator a fost nimit de N.Iorga a numito O istorie a lui Mihai Viteazul de el insus.- acest text oferind o autobiografie politica.Autorul relateaza si despre pericolul noii instapinirii a lui M.Viteazul asupra Transilvaniei, pe care Habzburgii nu vroiau cu nici un pret sa o scape din miini, acesta fiind motivul principal al asasinarii lui in tabara de la Turda. Cap.IX Boierii lui Mihai Viteazul. Se prezinta pozitia boierimii muntene faza de Mihai Viteazul care faceau parte din sfatul domnesc. Ideile de baza in acest capitol asupra carora sa axat autorul sunt urmatoarele: Solidaritatea de care sa bucurat Mihai Viteazul in rindurile marii boierimi , cit si adversitatile de pozitie intimpinate de el in diverse momente ale domniei.Dintre boierii care lau sustinut pe Mihai Viteazul in 1593 cind acesta a fugit din tara si sa dus la Constantinopol au fost:Stroie Buzescul si Radu Florescu.In acest capitaol sunt mentionati un sir de boieri, postelnici, logofeti, vistiernici, vornici. Descriinduse despre biografia si cariera acestora, cit si neamul Cantacuzinilor. Gruparea boiereasca a lui Mihai Viteazul intrunea reprezentantii a unor vechi si mari neamuri boiersti, ce sau manifestat mai intii solitar in cursul scurtei domnii a lui Petru Cercel. Se mantionaeza legaturile de rudenie suplimentare create in vremea lui Mihai printre partizanii sai, iar in ultima parte a domniei lui Mihai Viteazul sau promoat inaltele dregatorii P.Panaitescu observa in Cronica Buzastilor 2 sfaturi care au avut ca subiect problema Transilvaniei.Cit si faptul ca Mihai Viteazul era perfect constient de pericolul intern reprezentat de opozitia unei parti din marea boierimii.Autorul relateaza despre cultura si mentalitatea boierilor din prejma lui Mihai Viteazul. Consider ca aceasta lucrare este binevita prin continutul sau, prin viziunea atorului la acea vreme cind a fost scrisa lucrarea. Dupa cum mentiona inca A.D.Xenopol Fiecare timp oglindeste in lucrarilie istorice ce le infatiseaza cunostinta de atunci a poporului asupra trecutului.

Universitatea de Stat din Republica Moldova. Facultatea de Istorie si Filozofie. Catedra Istoria Rominilor.

Raport pe monografia Andreescu t. Restitutio Daciae. Studii cu privire la Mihai Viteazul.

A elaborat:Mocanu Mihaela Studenta anul I ,grupa I. Coordonator:Eremia Ion Doctor habilitat, Profesor universitar.

Chisinau 2013.