In Evul Mediu, in sec. XII-XIII ,mestesugarii de la orase se organizau in asociatii numite bresle.

Ele au aparut aproape concomitent cu orasele insusi. In Italia inca in sec. X, iar in Franta , Anglia si Germania in sec. XI-lea inc. sec.XII-lea, desi inchegarea definitiva a breslei sa produs mai tirziu. Cauza aparitiei breslelor: Mestesugarii de la orase ca mici producatori de marfuri independenti, aveau nevoie de o anumita asociatie pentru a-si apara productia si veniturile inpotriva feudalilor, inpotriva concurentei mestesugarilor de la sate si din alte orase. Era necesara rezistenta in fata presiunii cavalerilor razboinici, caci fiecare breasla avea detasamentele sale militare proprii. Pentru o mai buna organizare a producerii si desfacerii marfurilor. Caci mestesugarii erau si producatori si realizatori.

Aparitia breslelor a fost conditionata de nivelul fortelor de prodoctie si de intreaga structura feudala cu stari sociale a societatii realizate in acea perioada. Breslele nu erau obligatorii pe intreg teritoriului Frantei.De exempu in Nordul tarii apartenenta la corporatii era obligatorie ,iar in Sud industria se dezvolta in cadrul mestesugurilor libere. Functiile breslelor: o Instituirea monopolului asupra categoriilor mestesugarilor. o Instituirea controlului asupra producerii si realizarii articolelor mestesugaresti. o Reglementarea relatiilor mesterilor cu calfele si ucenicii. Fiecare dintre mestesugarii uniti in bresle era lucrator direct si concomitent proprietar al mijloacelor de productie. Activitatea si structura breslei era determinata de statutul acesteia , care era acceptat la adunarea generala a mestesugarilor si era confirmat de autoritatile orasanesti. Atelierul era condus de un mester-patron , care trecuse toate etapele pregatirii (Ucenic, Calfa, Mester). Mesterul-patron era stapin al atelierului, uneltelor. calfelor, ucenicilor. Un mester lucra circa 200 240/250 zile pe an. Membrii breslei erau cointeresati sa asigure desfacerea nestingherita a articolelor lor. In acest scop , breasla, prin intermediu unor persoane oficiale alese , reglementa riguros productia.Iar pentru a se asigura conditii egale de producere si realizare a marfurilor : Se interzicea ca mestesugarul sa profeseze profesia sa inafara atelierului sau. Se reglementa numarul calfelor si al ucenicilor. Mestesugarul trebuia sa respecte tehnologia prescrisa de statut. Se interzicea lucrul in timpul noptii si in zilele de sarbatoare. Se limita numarul de masini-unelte si cantitatea de materie prima in fiecare atelier. Se reglementau preturile la articolele mestesugaresti.

Urmarind urmatoarele scopuri: Ca productia membrilor breslei sa nu treaca de un anumit volum. Pentru ca nici unul dinte ei sa nu inlature sa nu inlature de pe piata alt mestesugar, producind mai multe articole sau ieftinindu-le.

Conform statutului breslei se stabilea deschiderea si inchiderea dughenei, pretul marfii si cantitatea de marfa vinduta. Organizarea in bresle a mestesugaarilor din orase a fost una din manifestarile caracterului lor feudal. O asamenea organizare a creat ,pina la un timp,cele mai favorabile conditii pentru dezvoltarea fortelor de productie, a productiilor orasanesti de marfuri. In conditiile organizarii in bresle a mestesugarilor era posibila adincirea in continuare a diviziunii sociale a muncii sub forma evidentierii unor noi bresle mestesugaresti, extinderii asortimentului si imbunatatirea calitatii marfurilor produse , perfectionarii deprinderilor muncii mestesugaresti. Aproximativ pina la sirsitul sec.XVI-lea breslele au jucat in europa occidentala un rol rogresist. Ele ii aparau pe mestesugari inpotriva exploatarii abuzive din partea feudalilor.Deasemena ele au asigurat in conditiile pietii deosebit de inguste de atunci , existenta micilor producatori de la orase, atenuind concurenta dintre ei. Organizarea in bresle a cuprins toate aspectele vietii mestesugarului . Bresla participa la apararea orasului si actiona ca o unitate de lupta separata. Breasla era deasemenea o organizatie de ajutor reciproc, acordind sprijin mesterilor si familiilor acestora in caz de necesotate.Sistemul de bresle in Europa nu era insa universal. Scara erarhica a breslelor: Mesterul patron. Calfa . Cei care depaseau statutul de ucenici, cunosteau tehnologia producerii, stapinea uneltele si lucrau ca salariati ai mesterului- patron. Pentru a deveni Mester, calfa trebuia sa : 1. Stagieze la un mester renumit care preofesa aceiasi meserie. 2. Sa prezinte 2- 3 piese confectionate de el , conducerii breslei. 3. Sa organizeze o masa pentru membrii breslei. Dupa ce sustinea aceste examine calfa devenea mestesugar cu dreptul de-a deschide atelier propriu , de-a angaja ucenici si calfe. Pe parcurs insa, trecerea de la calfa la mester- patron era din ce in ce mai dificila deoarece tinarul mestesugar facea concurenta celorlti mestesugari ai breslei. Ucenicul erra un copil angajat de parinti sau manastiri pe un termen stabilit de statut, de un mester patron. Mesterul- patron si tatal ucenicului sau reprezentantul manastirii semnau un contract de angajare, unde erau stabilite conditiile de intretinere a ucenicului.

In cadrul breslei lipsea diviziunea muncii.Mestesugarul trebuia sa poata infaptui intreg ciclul de producere , de la materia prima la realizare. Marfa trebuia sa fie de calitate , altfel nu se realiza. Mestesugurile de obicei erau o prioritate a barbatilor, iar in cadrul bresleleor specializate in confectionarea vesmintelor de lux, de matase , de dantele erau admise si femeile. In fruntea brealei se afla un staroste ales de mesterii- patroni si care indeplinea urmatoarele functii: Asigura bresla cu materie prima. Primea noii mestesugari. Controla respectarea de mastesugari a statutului de bresla. In sec. XIII - XV au avut loc revolutii de bresle care s-au desfasurat in aproape toate tarile din Europa medievala si au luat adesea un caracter foarte acut. In unele orase unde productia mestesugareasca capatase o mare dezvoltare , victoria a revenit breslelor( Koln , Basel, Florenta). In sec. XIV XV rolul breslelor sa schimbat in multe privinte. Tendinta lor de a invesnici mica productie, procedeele si uneltele de munca traditionale, de-a nu piermite perfectionarile tehnice de teama concurentei au transformat breslele intr-o frina progresului si dezvoltari in continuare a productiei. Pe masura dezvoltarii fortelor de producere , extinderii pietii interne si externe concurenta dintre mestesugari in cadrul breslei a crescut in mod inevitabil. In pofida statutelor breslelor , unii mestesugari isi largeau productia astfel intre mestesugari se dezvolta inegalitatea de avere si sociala. Diferentierea in cadrul mastesugului de breasla se exprima si prin inpartirea breslelor in bresle mai puternice , mai bogate si mai sarace. Cum sa intimplat in rindul celor mai mari orase precum Florenta , Perugia, Londra ,Bristol, Paris, Basel Breslele mai mari au inceput sa domine asupra celor mai mici si sa le exploateze, astfel membrii bresleor mai mici isi pierdeau uneori independenta economica si jiridica , transforminduse in muncitori salariati. La un moment dat breslele au inceput a pretinde la mai multa autonomie in cadrul orasului, ceea ce a pus in garda cirmuirea orasului si regalitatea. Ludovic al IX a introdus o politica de supunere a activitatii breslelor din Franta prin alcatuirea cartii mestesugurilor. Aceasta politica a fost continuata si de Filip al 4 cel Frumos si alti monarhi care s-au staruit sa limiteze drepturile breslelor.

Universitatea de Stat din Republica Moldova Facultatea de Istorie si Filozofie.

Referat
La Istoria Universala Epoca Medievala.
Tema:Breslele mestesugaresti si rolul lor in dezvoltarea economiei urbane.

A elaborat:Mocanu Mihaela Coordonator: Pavel Cocrl