Breslele Asociatii de mestesugari; forme tipice de organizare

profesionala a mestesugurilor in Evul Mediu, formate din mesteri, patroni,

calfe si ucenici, care apartineau aceleiasi branse sau unei branse inrudite.
Organizarea mestesugurilor n burgurile transilvanene era un proces complex
care a marcat dezvoltarea vietii in asezarile medievale, proces marcat de
prezenta colonistilor sasi. n acest context ncepe sa se manifeste unul dintre
cele mai interesante fenomene legate de puterea economica si de structura
oraselor medievale: spiritul asociativ, de inchegare a grupurilor
mestesugaresti. Acum se incheaga breslele, asociatii cu caracter economic.
Necesitatea reglementarii productiei n contextul a ceea ce insemna raportul
dintre cerere si oferta in evul mediu, a avut ca si consecinta organizarea
muncii n grupuri /bresle mestesugaresti. Isi armonizeaza si coroboreaza
productia cu cererea de produse si cu modul in care aceasta poate fi
satisfacuta
Conducerea breslei era detinuta de staroste, nsa din staff-ul de conducere
mai faceau parte: parintele calfelor, un notar si un controlor. Pentru a fi
inclusi n bresle, tinerii trebuiau sa ndeplineasca mai multe conditii: sa fie
sasi, legitimi, barbati si nascuti n
zona. Pna la statutul de mester, trebuiau parcurse alte doua etape: ucenic si
calfa.Ucenicia dureaza o perioada de 2-4 ani, este parcursa sub autoritatea
mesterului. Certificatul de ucenic este nmnat n cadru festiv, cu o masa pe
care ucenicul trebuia sa o dea pentru membrii breslei respective. Odata
ncheiata aceasta etapa, intra ntr-o noua etapa de pregatire, cea de calfa.
Aventura vietii de calfa este calatoria pe care trebuia sa o parcurga n orase
vestite, nvatnd tehnici noi de realizare a meseriei de la alti mesteri. Odata
ajunsi n orasul nou, trebuiau sa se prezinte la parintele calfelor, care trebuia
sa le gaseasca un mester care sa i preia. La ntoarcerea acasa, calfa trebuia
sa realizeze lucrarea de mester, si era primit n breasla. Breslasii erau
obligati sa participe la slujba bisericeasca si se asezau n strane n ordinea
rangului.Breslele au avut att rol economic,ct si social (ntrajutorarea
membrilor
breslei si a familiilor lor) si militar (membri ei asigurau
armamentul si paza unuia din turnurile orasului). Cele mai importante bresle,
asigurau accesul prin portile orasului
Perfectionarea uneltelor si dezvoltarea mestesugurilor au determinat
aparitia ,ai multor branse si anume lacatusii, potcovarii, cutitarii, securarii,
iar mai tarziu tinichigii. Numarul mare de mestesugari si importanta de
produse au dus la numeroase nemultumiri in randul membrilor breslei.
Acestia au depus mai multe plangeri, care au avut ca rezultat acordarea de
privilegii prin care erau protejeti de concurenta neloiala venita atat din
partea mesterilor nebreslasi cat si din partea negustorilor. In anul 1521
mesterii fierari din Sibiu,Sighisoara si Bistrita au facut o plangereimpotriva
negustorilor care aduceau obiecte importante in defavoarea celor autohtone,

mesterii cerand confiscarea marfii acestora. Masurile drastice luate

impotriva negustorilor nu au putut oprii importul de produse, de aceea
starostii breslei fierarilor din cele 7 + 2 scaune sasesti, au hotarat sa se
reorganizeze, iar statutele lor sa fie reformulate pentru a fi adaptate
vremurilor.
O alta etapa, in lupta breslelor pentru supravietuire a fost constituirea lor
intr-o uniune din care faceau parte marile centre mestesugaresti (Sibiu,
Sighisoare, Brasov, Bistrita si Biertan) statutele acestei uniuni au fost
aprobate de Obstea sasilor la 1578. La sfarsitul secolului al 17 lea uniunea
isi mareste numarul de membrii ajungand sa cuprinda toate breslele de
fierari din orasele sasesti
Arhivele orasului contureaza o imagine a burgului medieval, cu intense si
diferite activitati de mestesug si comert. ncepand cu secolul al XV-lea,
incep sa fie pomeniti in documente pastrate ale vremii, tot felul de
reprezentanti ai mestesugarilor si comerciantilor, oameni nstariti, ce aveau
un cuvnt de spus n viata orasului

Breasla croitorilor este atestata la Bistrita nca din sec. XV, cnd ntre
familiile de patricieni este mentionat Albus (Feyer si Weys), tesator care va
ajunge n primul deceniu al sec. XVI sa detina functia de jude al orasului. n
alte cazuri ocupatia de croitor se mbina cu cea de negustor, probabil de
postav, asa cum apare mentionata n sec. XV la familia Schneider (Sartor),
sau n alte cazuri se specializeaza pe pe alte domenii conexe precum familia
Textor, atestata ntre anii 1495-1520. De asemenea ntre 1413-1504 sunt
atestati doi ,,tunzatori de postav, membri ai familiei Rasor.

Un mestesug cu larga raspandire in viata cotidiana a fost cel al

prelucrarii fierului, produsele mesterilor fierari fiind necesare tuturor
categoriilor sociale.
In a doua jumatate a secolului al 18 lea Rodna era unul dintre cele mai
mari orase in care minereul de fier era exploatat
Breasla fierarilor se organizeza la Bistrita n sec. al XV-lea, dar mesteri cu
asemenea ocupatii sunt n zona nca din sec. XIV. n sec. XV marfurile
fierarilor bistriteni se vindeau bine n Transilvania, n conditiile n care

breslele celorlalte orase sasesti au cerut regelui Matei Corvin sa interzica

acestora vnzarea produselor n orasele lor. Exemple de produse ale acestei
bresle: ciocane, clesti, foarfeci, ace, cuie, lanturi, sabii, pinteni, etc. se mai
pastreaza n Muzeul de Istorie al orasului Bistrita. Familia Smied (Faber) a
fost una dintre cele mai importante din cadrul acestui mestesug, ajungnd sa
aiba 4 jurati n conducerea orasului ntre anii 1467, 1492, 1493, 1521.
Produsele mesterilor fierari autohtoni satisfaceau nevoile populatiei locale si
o parte din cererile venite din Tarile Romane. Fierarii produceau pentru
Moldova si Tara Romaneasca arme albe, obiecte de uz casnic si
gospodaresc ( furculite , linguri, lacate, sape, securi, seceri, cuie din sindrila,
sarma, sfredele etc). Importanta acestei bresle pe plan local este demonstrata
si de un document de la 1575 in care era mentionat Turnul Fierarilor unde se
gasea o cantitate insemnata de munitie si armament.

Din cadrul mestesugului fierariei se formeaza la Bistrita si bransa cutitarilor

atestati printr-un anume Ioannes care confectiona cutite, ace si tacmuri.
Lacatusii bistriteni se specializeaza in realizarea de lacate, zavoare, chei si
chiar piese de tun. Astfel din secolul XVI se dezvolta si bransa armurierilor
specializati in platose, zale si chiar pusti asa cum apar atestati n statutul
breslei lacatusilor rennoit n 1516, cnd sunt mentionati cu denumirea de
buchsenmacher (12). Legat de acest mestesug se dezvolta si topirea si
turnerea metalelor asa cum o dovedeste un document din sec.XV cnd se
mentioneaza ctiva mesteri turnatori bistriteni: Stefan Lekat chemat la Baia
de Aries si Schmetzer Gheorghe de la mina din Rodna.

Breasla selarilor apare la Bistrita probabil in secolul al XV-lea cnd membrii

acestei bresle primesc spre constructie si administrare acest turn. Numele
unor familii precum Sattler dovedesc impotanta meseriei iar reprezentantii

lor ajung n conducerea orasului n calitate de jurati, asa cum era si

Sigismund Selarul (sellator).

Breasla macelarilor este o bresla importanta a orasului al carui blazon apare

frecvent pe mobilierul pastrat n Biserica Evanghelica din oras, dar si pe un
imobil de sec.XVI-XVIII de pe strada N.Titulescu (fosta Ungargasse) nr.8.
Strada care purta numele acestei bresle se afla n partea de nord-est a
orasului, asigurnd accesul spre turnul breslei. ntre familiile de patricieni
bistriteni atestate n sec.XV apar mentionate familiile Kewtler (Koteller),
Fleischer (Tirman) si Mezaros. Familia Fleischer detine prin 3 membrii
functia de jude al orasului de 15 ori n intervalul dintre 1460-1514, dovedind
prosperitatea pe care putea sa o asigure aceasta meserie.
La Bistrita aurarii utilizau turnarea n forme de piatra sau ceara, iar
ornamentatia se facea cu un ciocan special prin batere sau strunjire ori cu
rotite zimtate. De asemenea se imprimau dupa desene stilizate sau se utiliza
dcor cu srma laminata din aur sau argint. Pentru a mbogati din punct de
vedere cromatic suprafetele, obiectele erau decorate cu un email policrom
dovedindu-se astfel nivelul nalt la care ajunsese aceste mestesuguri la
Bistrita.
n cadrul arhitecturii urbane bistritene s-a pastrat o locuinta pe strada Dornei,
fosta a Pungarilor, la nr. 5, care se considera ca ar fi apartinut unui argintar
dat fiind unele elemente plastice din zona ferestrelor. Constructia datata n
sec.XVI este considerata un exemplu remarcabil de arhitectura renascentista
transilvaneana.
Din mestesugul auraritului n secolul al XVI- lea se va desprinde
ceasornicaria, care onoreaza diverse comenzi, cum ar fi realizarea n 1551 a
ceasului cumparat de Primaria Bistrita, apoi ceasul de turn atestat la
Lechinta sau chiar comenzi de reparatii pentru ceasuri din Moldova.
Breasla funarilor, atestata in oras ncepnd cu 1461 la Bistrita prin membrii
familiei Seiler, din rndul careia n 1522 avem un jude al orasului
Turnul Funarilor era amplasat n capatul vestic al arterei Elisabethgasse, azi
strada Lupeni si dupa planurile din 1699 avea forma rectangulara, dar avea
proportii considerabile iar n harta din 1736 are forma circulara. Probabil
acest turn apara initial coltul nord-vestic al fortificatiei dar n secolul al XVIlea odata cu adaugarea celei de a doua centuri de ziduri n aceasta zona mai

expuse a fost adoptata si forma turnului, noilor cerinte militare si forma

rectangulara cu colturi expuse artilerieri a fost nlocuita cu forma circulara
ce favoriza ricosarea ghiulelelor si o amortizare a exploziei.

Bresla rotarilor s-a dezvoltat odata cu accentuarea caracterului urban al

localitatii mai ales din sec.XV-XVI. nsemnele breslei rotarilor apar pe
mobilierul de sec.XVIII din Biserica Evanghelica, iar Muzeul de Istorie
Bistrita pastreaza o lada de bresla apartinnd acestui mestesug.
Breasla zidarilor
Avntul economic al Bistritei din sec.XV va genera si dezvoltarea
zidaritului, pietraritului si a altor activitati constructive. ntre 1467-1524 la
Bistrita sunt atestati 4 zidari (Baumann) care ajung n 1465-1468 jurati ai
orasului. Este de remarcat ca n acea perioada Bistrita si definitiva incinta
de zid ca urmare a privilegiului acordat de Matei Corvin. Prin darile platite
orasului se pare ca acestia fac parte din elita patriciatului bitritean.

Breasla curelarilor este atestata la Bistrita ntre 1412-1529 prin mentionarea

unor familii, precum Reimer si Corrigiator, care vor ocupa functii importante
n administrarea orasului.

STEMA BISTRITEI MEDIEVALE