Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”

Facultatea Științe Militare

Catedra Artă Militară

Lector universitar nivelul (I)

colonel (r) Sergiu TIMERCAN
Tema 2.
Bazele luptei contemporane de
arme întrunite
PROBLEMELE DE STUDIU:

1. Noțiuni de artă militară și tactică

generală

2. Formele de acțiuni militare

PROBLEMELE DE STUDIU:

1. Noțiuni de artă militară și tactică

generală

2. Formele de acțiuni militare

Ştiinţa militară – este un sistem de
cunoştinţe referitoare la legile şi principiile
luptei armate, la formele de organizare,
pregătire şi întrebuinţare a forţelor armate
în război.
 Ştiinţa militară

Teoria generală Arta militară Istoria Militară Logistica

Istoria Artei militare

Geografia militară Teoria organizării Teoria instruirii

mobilizării forţelor

Strategie Arta operativă Tactica

 Ştiinţe

Istoria Chimia Biologia Ştiinţe militare

Obiecte de studiu

Evoluţia Substanţa Natura Lupta armată

popoarelor
 Lupta armată

 Termen generic ce definește specificul războiului ca

fenomen social, constînd în folosirea forțelor armate
pentru realizarea scopului acestuia.

 Include totalitatea acțiunilor ce se desfășoară la

nivel strategic, operativ și tactic de către toate
categoriile de forțe armate.
 Lupta armată

 Confruntarea militară violentă între două sau mai multe

forţe (grupări) adverse care urmăresc, fiecare în parte,
îndeplinirea scopurilor propuse, cu instrumente specifice.

Culegere de termeni și noțiuni din domeniul militar, Chișinau 2016.

 Lupta armată

 Caracteristicile:
 existența a două părți beligerante;
 folosirea mijloacelor violente de acțiune a armamentului și
tehnicii militare;
 distructivitatea;
 organizarea și conducerea acțiunilor pe baza principiilor,
metodelor și procedeelor elaborate de știința și arta militară.
 Teoria generală

 Teoria generală a ştiinţei militare constituie, cadrul

teoretic de ansamblu ce uneşte într-un tot închegat,
ramurile ştiinţei militare.

 SCOP:
 Studierea, descoperirea şi formularea legilor şi principiilor
luptei armate.
 Geografia militară

 Este o componentă
a ştiinţei militare care
studiază spaţiile
geografice ca teatre de
acţiuni militare, precum
şi ţările de pe aceste
teatre pentru a stabili
potenţialul de război al
acestora.
 Logistica militară
 Reprezintă:
 un complex de măsuri şi activităţi, desfăşurate pe timp de pace,
în situaţii de criză şi la război, într-o formă unitară, pentru
asigurarea resurselor materiale necesare forţelor în vederea
susţinerii pregătirii, desfăşurării operaţiilor.

 Cuprinde:
 sprijinul logistic – reprezintă totalitatea activităţilor ce se
desfăşoară de către structurile logistice, în scopul asigurării
forţelor cu tot ceea ce le este necesar pentru menţinerea
suportului logistic.
 suportul logistic – reprezintă totalitatea bunurilor materiale şi
echipamentelor necesare unei structuri conform prevederilor
statelor de organizare şi normelor de tabelare ale unităţilor
militare ale Armatei Naţionale şi instituţiilor Ministerului Apărării.
 Istoria militară - ramură a istoriei, şi în acelaşi timp, a ştiinţei
militare, care studiază războaiele şi armatele din diferite perioade
istorice, privite ca fenomene militare.
Este o descriere cronologică a evoluției sistemului militar și
evenimentelor militare universale sau naționale, a originii, cauzelor și
modului de desfășurare a razboaielor.
Locul Istoriei militare

Ştiinţa militară Istoria

Istoria militară
 Teoria organizării mobilizării trupelor

 Parte componentă a ştiinţei militare,

cuprinzând un sistem de cunoştinţe şi idei
fundamentale, care generalizează practica
desfăşurării mobilizării şi reflectă procese
reale ale mobilizării.
 Teoria instruirii

Instruirea este un proces complex şi unitar,

interconectat cu majoritatea activităţilor specific
militare, care are ca misiune pregătirea
multilaterală a trupelor, pentru îndeplinirea
misiunilor ce le revin.
Învăţământ militar

Instrucţie

Exerciţiile
I N S T R U I R E A

Instruirea prin
practicare
Componentele instruirii
 Arta militară
este o parte componentă a ştiinţei militare,
domeniu specializat în organizarea şi conducrea
luptei armate.

Arta militară cuprinde atît principiile, metodele,

procedeele şi regulile pregătirii şi ducerii acţiunilor
militare, cât şi calităţile personale necesare
comandanţilor şi trupelor pentru a obţine
succesul în război.
 SCOPUL ȘI DESTINAȚIA ARTEI MILITARE

 Locul și importanța artei militare în structura ştiinţei militare

sunt date de:
 obiectul său de studiu;
 conţinutul său;
 structura acesteia.

Niveluri artei militare sunt:

 strategic, ce îndeplinesc obiective militare strategice
- campanii şi operaţii;
 operativ, ce îndeplinesc obiective militare ale unei
zone de operaţii - bătălii şi operaţii;
 tactic, ce îndeplinesc obiective tactice - lupte şi
ciocniri.
 SCOPUL ȘI DESTINAȚIA ARTEI MILITARE

 Operaţiile de nivel strategic vizează obiectivele militare naţionale

sau ale alianţei/coaliţiei - în operaţiile multinaţionale
 Pentru îndeplinirea obiectivelor militare strategice se desfăşoară
operaţii de tip campanie (operaţie de nivel strategic)
 CAMPANIE
 totalitatea operaţiilor strategice desfăşurate într-o concepţie unitară de
forţele armate ale unui stat sau o parte din acestea într-o perioadă de timp
determinată de realizarea unor scopuri strategice şi pe un anumit teritoriu
ori zonă.
 SCOPUL ȘI DESTINAȚIA ARTEI MILITARE

 Operaţiile de nivel operativ vizează îndeplinirea obiectivelor

militare stabilite pentru o anumită zonă de operaţii, care conduc
nemijlocit la atingerea obiectivelor strategice.
 Pentru îndeplinirea obiectivelor de nivel operativ se desfăşoară
operaţii de tip bătălie (operaţie de nivel operativ).
 BĂTĂLIE:
a. Ansamblu de acţiuni militare desfăşurate de gruparea principală de forţe
a unui eşalon strategic sau operativ, simultan sau (şi) succesiv, într-o
concepţie unitară şi pe un spaţiu limitat.
b. Confruntare cu rol decisiv, din cadrul operaţiei, prin care se asigură
obţinerea succesului la îndeplinirea obiectivului (scopului) urmărit prin
operaţie.
 SCOPUL ȘI DESTINAȚIA ARTEI MILITARE

 Acţiunile de nivel tactic vizează, în principal, planificarea şi

executarea manevrei şi focului unităţilor pentru atingerea acelor
obiective militare a căror însumare duce la îndeplinirea obiectivelor
militare operative.

 Pentru îndeplinirea obiectivelor tactice, unităţile desfăşoară

acţiuni de tip lupte şi ciocniri (operaţii de nivel tactic).
 SCOPUL ȘI DESTINAȚIA ARTEI MILITARE

Arta militară

Componenta teoretică Componenta practic-

 studiază şi generalizează
aplicativă
 se referă la desfășurarea
experienţa luptei armate reală a acțiunilor de luptă.
 elaborează principiile,
procedeele, metodele şi regulile
de pregătire şi ducere a
acţiunilor militare.
 Ştiinţa militară

Teoria generală Arta militară Istoria Militară Logistica

Geografia militară Teoria organizării Teoria instruirii

mobilizării forţelor

Strategia Arta operativă Tactica

 DEFINIȚIA STRATEGIEI

Strategia militară

 Este partea care prezintă o deosebită importanţă

în cadrul artei militare şi cuprinde:
 un sistem de cunoştinţe şi principii referitoare la conducerea
războiului în ansamblu, a campaniilor militare şi a operaţiilor
strategice.
 SCOPUL STRATEGIEI

 Reprezintă ţelul propus a fi atins prin conflictul militar.

 Stabileşte condiţiile necesare a fi îndeplinite pentru
atingerea obiectivului propus.
 Din punct de vedere strict militar:
 vizează starea la care va fi adus adversarul, la încheierea
conflictului militar, pentru a se îndeplini scopul politic al
războiului.

 Caracterul şi problematica scopului strategic se reflectă

în:
 conţinutul strategiei
 structura strategiei
 CONȚINUTUL STRATEGIEI

STRATEGIA

STRATEGIA STRATEGIA
RĂZBOIULUI LUPTEI ARMATE
(generală, globală, marea (operațională, optimizată,
strategie) mica strategie)

 Arta de a întrebuința, pe baza unei  Arta de a folosi la pace și în

concepții de ansamblu, toate forțele
și mijloacele de care dispune statul
în diferite domenii (politic, economic,
diplomatic, cultural, tehnico-științific,
demografic, militar etc.) și de a
conduce acțiunile acestora în
vederea realizării scopului politic al
războiului (conflictului armat)
situația de război, pe baza unui plan
de ansamblu, forțele armate ale
statului și conducerea acțiunilor
militare (operații, bătălii, acțiuni
strategice) în vederea participării la
îndeplinirea scopului politic general
al războiului, prin îndeplinirea
integrală a scopului confruntării
militare
 CONȚINUTUL STRATEGIEI

Strategia militară

 Modalitatea cea mai eficientă și sigură

 de a întrebuința forțe și mijloace de natură multiplă și diferită
 pe baza unor concepții și a unui plan de ansamblu
 și conducerea acțiunilor acestora în vederea îndeplinirii
scopului luptei armate și a celui politic general al războiului.
Analiza structurală a strategiei relevă existenţa a două componente principale

COMPONENTELE STRATEGIEI

LATURA TEORETICĂ LATURA PRACTIC-

 problemele conducerii APLICATIVĂ
războiului și acțiunilor  direcționează activitățile
militare; desfășurate în vederea
 modalitățile de pregătirii țării și a armatei
întrebuințare a forțelor și pentru război;
mijloacelor participante la  conducerea nemijlocită a
război; acțiunilor de mare amploare.
 fundamentarea
principiilor, regulilor,
procedeelor și normelor
de pregătire și ducere ale
acțiunilor militare.
 Strategia militară este structurată:
 Strategia forţelor;

 Strategia mijloacelor;

 Strategia operatională.
 Arta operativă

 Este un domeniu al artei militare, constituită ca

o disciplină de sine stătătoare în cadrul
acesteia, care se ocupă cu studiul teoretic şi
practic al pregătirii şi ducerii operaţiilor forţelor
terestre, forţelor aeriene şi forţelor navale.

Definiție
 Scopul artei operative

 Scopul artei operative are un caracter predominant

militar.
 Vizează:
 nimicirea, capturarea sau respingerea unor grupări
importante ale inamicului.
 Elementele caracteristice
ale artei operative moderne

 ducerea operaţiilor cu mase mari de luptători, pe

fronturi şi adîncimi mari;

 puterea considerabilă a mijloacelor de distrugere

moderne;

 creşterea rolului manevrei operative;

 cooperarea armelor şi categoriilor de forţe armate

pentru atingerea scopurilor operative;

 ritmul înalt în ducerea operaţiilor.

 Arta operativă stabileşte
 care sunt principiile şi procedeele operaţiilor militare;

 care sunt obiectivele de importanţă operativă;

 care sunt direcţiile operative care trec pe teritoriul

naţional;
 care sunt zonele de operaţii ale ţării şi caracteristicele lor;

 ce forţe de nivel operativ trebuiesc formate;

 stabileşte comandamentele de nivel operativ;

 cum vor fi organizate şi întrebuinţate în operaţie unităţile

tactice.
 Arta operativă operează cu

Grupări de forţe Obiective

de nivel operativ de nivel operativ
(adversar şi forţe proprii)

Direcţii de operaţii Zone de operaţii

Forma de desfăşurare - operaţii militare.

 Grupările de forţe de nivel operativ.
structuri de forţe eterogene constituite ad-hoc,
destinate să execute misiuni operative,
într-un spaţiu şi pe perioade de timp limitate.

 au o valoare variabilă (modularitatea);

 acţionează întrunit şi integrat;
 pentru o perioadă de timp sau permanent;
 sub comandă unică (comandamente operative);
 pentru îndeplinirea unei misiuni cu caracter relativ independent;
 apte să desfăşoare acţiuni militare de orice tip;
 succesul sau insuccesul acestora determină păstrarea sau
pierderea echilibrului strategic.
 Grupările de forţe de nivel operativ.
Modularitatea:
 Structura marii unităţi operative depinde de obiectiv;
 Potenţialul de luptă depinde de potenţialul de luptă a
unităţilor tactice şi cantitatea lor;
Structuri întrunite:
 vor fi formate din cel puţin 2 categorii de forţe

Componenta Componenta
terestră aeriană

Componenta Componenta
navală specială
Gr.F.Vest:
Milit: 10000? Cantemir
Bl. 720 ?
Art.140
Av 230.
Tamansk
169
1
51 95

30

72 92
24

128 93
25

80 97
28
79
17

Gr.F . Transnistria
Mil.: F.R - 2200;
Separ. Gr.F .
Trans.7000 CRIMEEA
Mil. 22000;
Bl.340
 Obiectiv de nivel operativ

- zone/regiuni de importanţă militară deosebită,

- centre politico-economice mari,
- întinderi geografice cu implicaţii majore asupra acţiunilor militare
strategice și operative (noduri de comunicații, localități, centre
industriale, porturi, depozite, raioane (puncte) fortificate),
 a căror cucerire (apărare, distrugere sau neutralizare) duce la
îndeplinirea unor scopuri importante ale războiului/conflictului
armat.
 Obiective

Operative

Strategice
 Teatrul de război

 Cuprinde întregul teritoriu al ţărilor beligerante

(spaţiul terestru, aerian şi maritim).
Teatrul de
război
 Teatrul de acţiuni militare

 Spaţiul geografic pe care părţile beligerante concentrează

mari grupări de forţe în vederea desfăşurării unor acţiuni militare
de amploare strategică.

 De regulă, teatrul de acţiuni militare este o parte din teatrul de

razboi, pe care se desfăşoară acţiunile militare propriu-zise.

 În cazul când teritoriul ţărilor beligerante are o suprafaţă mai

mică, teatrul de război poate coincide cu teatrul de acţiuni militare.

 Comandamentul Suprem al Forţelor Armate stabileşte teatrul

de razboi şi teatrul de acţiuni militare.
Teatrul de
război

Teatrul de
acțiuni militare
 Direcție operativă

 Sensul ce definește o fîșie de teren, geografic determinată,

care permite ducerea în bune condiții de spațiu, mișcare, luptă,
cooperare a acțiunilor unei mari unități operative, respectiv a unei
grupări strategice, către obiective de importanță operativă sau
strategică.

 În cadrul unui teatru de acțiuni militare, direcțiile operative sînt

deschise, de regulă, de cursuri de apă importante și
compartimente largi de teren, cu sisteme de comunicații de
pătrundere și transversal și cu configurație topografică care să
permit manevra operativă și acțiunile de luptă pe o adîncime
însemnată.
 Po
do
lic
Direcții
ă

Operative Ucr aineană

l
Centra

Strategice

Sud Ucraineană
 DEFINIȚIA
Operaţiile militare - ansamblul măsurilor şi
activităţilor pregătite şi desfăşurate de către FA pentru
îndeplinirea obiectivelor încredinţate, incluzând:
-acţiunea propriu-zisă (mişcarea, transportul,
aprovizionarea, atacul, apărarea, manevrele necesare,
etc.) sau
-executarea unei misiuni strategice, operative,
tactice, de instruire sau administrative.
Operatio (lat.) – acțiune

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

 DEFINIȚIA
Operaţiile militare - ansamblul măsurilor şi
activităţilor pregătite şi desfăşurate de către FA pentru
îndeplinirea obiectivelor încredinţate.

ansamblul măsurilor şi activităţilor CE?

pregătite şi desfăşurate CARE?
de către FA DE CINE?
pentru îndeplinirea obiectivelor CE SCOP?
CATEDRA ARTĂ MILITARĂ
 Unitățile militare
Grup de
X XXXX armate
sau front
Mari unități XXXX
Armată
XXX
Corp (2-4 div.+ alte)
XX
Unități X Divizie (3-4 brig.+ alte)
Brigadă (3-4 batal.+ alte subun.)
Subunități Regiment (3-4 batalioane)
Batalion/divizion (2-3 comp.+plutoane)
Companie/baterie (2-3 plutoane)
Pluton (3-4 grupe)
Grupă (6-10 militari)
Echipă (2-4 militari)
CATEDRA ARTĂ MILITARĂ
 LOCUL
Actori
Armată Armată, Grup de armate

Marea unitate, Armată Divizie, Corp de armată, Armată

Unitate, Marea unitate Brigadă, Divizie

Subnitate, Unitate Pluton, Companie, Batalion

Subnitate, Unitate Grupă, Pluton, Companie, Batalion

Militar, Subunitate Soldat, Grupă, Pluton

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

 CLASIFICARE
Operaţiile militare (după natură și scop):
luptă armată
(sub cele două forme - ofensiva şi apărarea)

operaţii militare altele decât războiul

(OMAR, de stabilitate și de sprijin)

operaţii asociate luptei armate şi operaţiilor

militare altele decât războiul
(intermediare) CATEDRA ARTĂ MILITARĂ
Ofensiva reprezintă forma principală şi decisivă de
luptă armată, prin care se realizează capturarea,
izgonirea sau nimicirea inamicului şi se atinge
scopul final al războiului.

Luptă armată – 2 forme de bază:

Apărarea reprezintă forma de luptă armată (de regulă

impusă şi adoptată temporar) prin care se realizează
respingerea, oprirea sau întârzierea acţiunilor
inamicului aflat în ofensivă.
CATEDRA ARTĂ MILITARĂ
 Operaţiile militare altele decât războiul
(operații de stabilitate, operații de sprijin):
acţiuni şi misiuni ale căror scopuri se îndeplinesc
prin alte mijloace decât lupta armată:
prevenirea conflictelor;
restabilirea, menţinerea, impunerea şi edificarea
păcii;
menţinerea (restabilirea) ordinii constituţionale;
ajutorul umanitar.

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Se referă la folosirea puterii militare pentru
a influenţa mediul politic şi civil, a facilita
diplomaţia şi a întrerupe activităţile ilegale

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Operaţii de stabilitate
cu forță

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ
Forţele Armate sunt folosite
pentru a ajuta autorităţile
civile, atunci când acestea
răspund la crize deosebite
care depăşesc posibilităţile
acestora, prin asigurarea de
sprijin, servicii, mijloace sau
resurse specializate
CATEDRA ARTĂ MILITARĂ
 Operaţiile asociate luptei armate şi operaţiilor
militare altele decât războiul
(operații intermediare):
măsuri şi activităţi premergătoare sau
consecutive luptei armate şi operaţiilor militare
altele decât războiul, prin care unităţile sunt
pregătite sau aduse în starea din care să poată
desfăşura operaţia următoare sau să înceteze
misiunea.

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ
 CLASIFICARE

Operaţiile militare (după forţele participante):

Independente (simple, exclusiv FT)

Întrunite (FT+ FA, FT+FN, FT+FA+FN)

Interdepartamentale (AN+alte categorii de forțe)

Combinate (multinaţionale)
CATEDRA ARTĂ MILITARĂ
 CLASIFICARE

Operaţiile militare (după nivel):

Strategic (de tip campanie sau operaţie de nivel

strategic),

Operativ (de tip bătălie sau a operaţie de nivel

operativ),

Tactic (de tip lupte şi ciocniri).

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ
 CLASIFICARE

Operaţiile militare
(după amploare a contingentului):

Majore (20 000 - 25 000 participanți),

Medii (10 000 - 15 000 participanți),

De mică anvergură (mai puțin de 5 000).

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

 CLASIFICARE
Operaţiile militare (după importanța pentru
rezultatul final, după scopul intern al acțiunii):
decisive - determină în mod hotărâtor rezultatul
final al operaţiei;
ajutătoare (de modelare) - urmăresc crearea unor
condiţii avantajoase pentru executarea operaţiilor
decisive;
de sprijin de luptă - asigură libertatea de acţiune

şi menţinerea ritmului operaţiei.

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ
 CLASIFICARE
Operaţiile militare (după mediul de desfășurare):

Terestre Aero-terestre Aero-terestro-

Aeriene Navalo-terestre navale
Navale Aero-navale Aero-terestro-
Spațiale Aero-spațiale navalo-spațiale

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

 TACTICA
 Tactica, domeniu al artei militare, este rezultatul
unui proces evolutiv îndelungat care se desfășoară
și în prezent.

 Provine de la cuvîntul grecesc “taktika” – arta de

construire a trupelor.

 Este o parte componentă a artei militare care se

ocupă cu:
 studiul luptei desfăşurate pe uscat, în aer şi pe mare de
către marile unităţi tactice, de către unităţi şi subunităţi.
 Evoluţia tacticii

Armament Tactică
- Arme reci. - Falangă, manipule,
cogorte.
- Arme de foc (cu - Tactica liniară,
tragere neautomată). tactica coloanelor şi
liniilor de trăgători.

- Arme de foc cu - Tactica lanţurilor de

tragere automată.
tragători.
Dispozitiv de manipulă
Dispozitiv de cohortă
 Tactica coloanelor
şi liniilor de trăgători
Cav
Cav

Rz

Avantaje:
- putere de foc; Linia II batalione
Cav
Cav
- forţa de izbire;
- eşalonare adâncă; Linia I batalione
- flexibilitate.

A fost întrebiunţată de către Suvorov, Rumeanţev.

Dispozitivul de luptă în lanț de trăgători

Aj

ŞM OOp
Sup

6- 8m (8-12 paşi)
 Tactica

 Ramură a artei militare al cărei obiect îl constituie

studiul acţiunilor de luptă desfăşurate în spaţiul terestru,
aerian şi maritim de către mari unităţi tactice (brigadă,
divizie, similare) şi de către unităţi şi subunităţi (de arme
întrunite şi de celelalte arme), elaborarea principiilor,
procedeelor, formelor şi metodelor de organizare şi
ducere a acestora.

Manualul terminologiei militare, Chișinău, 2016

 SCOPUL TACTICII

 Stabilirea modalităţii optime

de utilizare:
 a forţelor
 a mijloacelor
 a terenului
în conformitate cu legile
obiective ale luptei armate,
astfel încît:
 inamicul să fie respins,
înfrînt, nimicit sau capturat.
Tactica operează cu următorii factori

• Inamic;
• Trupe proprii;
• Armament şi tehnică;
• Teren;
• Timp.
Acţiunile principale care duc la
obţinerea succesului tacticii
Domeniul tacticii
 ASPECTELE
TACTICII

TEORIA PRACTICA
TACTICII TACTICII
Tezele teoretice ale tacticii îşi găsesc reflectare în
regulamente de luptă, îndrumări, manuale şi alte
lucrări teoretico – militare.
Practica tacticii cuprinde activitatea comandanţilor,
statelor majore în pregătirea şi desfăşurarea luptei
ÎNTREBĂRI ???
PROBLEMELE DE STUDIU:

1. Noțiuni de artă militară și tactică

generală

2. Formele de acțiuni militare

 OBIECTUL DE STUDIU AL TACTICII
 CONSTITUIE:
 studiul acţiunilor de luptă desfăşurate în spaţiul terestru,
aerian şi maritim de către mari unităţi tactice (brigadă,
divizie, similare) şi de către unităţi şi subunităţi (de arme
întrunite şi de celelalte arme);

 elaborarea principiilor, procedeelor, formelor şi

metodelor de organizare şi ducere a acțiunilor de luptă.
 Acţiunea militară
 Reprezintă ansamblul măsurilor şi activităţilor concepute,
planificate şi desfăşurate de către subunitățile și unitățile
tactice pentru îndeplinirea sarcinilor repartizate, incluzînd
acţiunea propriu-zisă (mişcarea, transportul,
aprovizionarea, atacul, apărarea, manevrele necesare)
sau executarea unei misiuni tactice, de instruire ori
administrative.

 La nivel tactic acţiunile militare sunt concretizate în:

 lupte
 ciocniri
 LUPTA

 Acţiune sau ansamblu de acţiuni desfăşurate în mod

organizat de unităţi, subunităţi, mari unităţi tactice, care,
folosind armamentul şi tehnica de luptă, urmăresc
nimicirea forţelor inamicului sau capturarea lor.

 Este modalitatea de bază prin care se pot atinge

scopurile tactice în acţiunile militare.

 Lupta constituie o etapă în cadrul operației.

 LUPTA
 Se duce de către subunităţi sau grupări de forţe cu
rol tactic,
 care, folosindu-şi elementele puterii de luptă (componentă
esenţială a capacităţii combative specifică structurilor
militare, exprimată integrator prin elementele capacităţii de
distrugere a inamicului (conducerea, puterea de foc,
manevra şi protecţia))
 resping, capturează sau nimicesc grupările de forţe
angajate
 îndeplinesc misiunile primite prin care se realizează o etapă
(o parte din aceasta) a operaţiei (bătăliei).
 CIOCNIREA
 Reprezintă momentul angajării
directe a inamicului de către
forţele proprii de valoare tactică
în confruntarea militară
desfăşurată în timp scurt, avînd
loc, de regulă, între elementele
de siguranţă ale forţelor adverse
şi care se poate transforma sau
nu în luptă.
 Caracteristicile luptei

 dinamism
 schimbări bruşte şi rapide ale situaţiei
 întrebuinţarea armelor inteligente
 mare diversitate de forme şi procedee de ducere a
acţiunilor militare
 caracter complex, decisiv şi de independenţă al acţiunilor
 pregătirea în timp scurt
 folosirea mijloacelor moderne în pregătire şi desfăşurare
 cibernetizarea
 folosirea cu pricepere a terenului şi a detaliilor de
planimetrie
 pregătirea şi desfăşurarea acestora în condiţiile pericolului
şi a folosirii armelor nucleare, biologice şi chimice
 Succesul în luptă este condiţionat de
• nivelul instruirii pentru luptă al unităților și subunităților;
• concentrarea eforturilor pentru îndeplinirea celor mai importante
misiuni;
• cunoaşterea inamicului şi zădărnicirea acţiunilor acestuia;
• distrugerea oportună a mijloacelor N.B.C.;
• capturarea sau nimicirea grupării principale de forţe a inamicului;
• manifestarea iniţiativei şi flexibilităţii în îndeplinirea misiunilor;
• devansarea inamicului în declanşarea loviturilor şi executarea
acestora cu rapiditate, sincronizat şi pe toată adâncimea dispozitivului
său;
• pregătirea şi ducerea acţiunilor neîntrerupt, ziua şi noaptea;
• executarea oportună a manevrei;
• aplicarea continuă a măsurilor de asigurare a acţiunilor şi protecţie a
personalului;
• realizarea conducerii şi a cooperării neîntrerupte;
• logistica acţiunilor militare ale unităților și subunităților;
• disciplina militară fermă şi educarea în spirit de învingător.
 Lupta de arme întrunite
 Lupta modernă a trupelor de uscat este lupta de
arme întrunite
 în ea participă subunităţile şi unităţile tuturor genurilor de
armă şi armă specială, aviaţia, iar în apropiere de litorale şi
trupele maritime.

 Scopul luptei:
 nimicirea, distrugerea sau capturarea personalului inamicului,
armamentului şi tehniicii de luptă
 reducerea la minim a capacitatii combative a inamicului.
 COMPONENTELE
LUPTEI

LOVITURA FOCUL MANEVRA

94
 COMPONENTELE PRINCIPALE ALE LUPTEI

LOVITURA
 Nimicirea concomitent a grupărilor de trupe şi
obiecte a inamicului prin acţiuni puternice asupra lor cu
toate mijloacele şi cu trupele.

95
 LOVITURILE
POT FI:

După cantitatea
După tipul de
După mijloacele mijloacelor şi
armament şi
de transport obiectivelor
forţele participante
de nimicire

• nucleare; • de rachete; • masate;

• de foc; • de artilerie; • grupate;
• lovituri cu trupe. • de aviaţie. • izolate.
96
 COMPONENTELE PRINCIPALE ALE LUPTEI

FOCUL

 Constituie mijlocul principal a subunităţilor pentru

nimicirea inamicului

Constă în nimicirea inamicului din diferite tipuri de

arme.

Se execută cu scopul:

 nimicirii, neutralizării şi hărţuirii inamicului
 distrugerii obiectivelor inamicului
 îndeplinirea misiunii de luptă de către subunităţi.

97
 -de nimicire După misiunile tactice
-neutralizare
-epuizare
-orbire
-iluminare -din arm de inf
-asupra ţintei
-din tancuri,
După tipurile de foc izolate
ML (TAB)
- concentrat
- de baraj -de artilerie După tipul de
-din mijl AA
armament

FOCUL
se clasifică - direct După metodele
- de pe loc
- semidirect
După metodele de - din opriri
- de pe poziţii
de ochire
- din mers
tragere închise

- izolate
-rafale scurte (lungi)
- din front
-neîntrerupt
- din flanc
-de vijelie
- încrucişat După intensitatea focului
După direcţia de tragere -de salvă
-pumnal
98
 COMPONENTELE PRINCIPALE ALE LUPTEI

MANEVRA
 Mişcarea organizată a subunităţilor în timpul luptei într-o
direcţie nouă în scopul:
 ocupării unei poziţii mai avantajoase faţă de inamic;
 transportarea (schimbul) direcţiei (mascarea, repartiţia) loviturilor şi
focului
pentru nimicirea mai eficace a inamicului, respingerea acţiunilor lui
sau ieşirea de sub loviturile acestuia.
 La baza manevrei trebuie să fie:
 folosirea, exploatarea la timp şi cît mai completă a rezultatelor
nimicirii (distrugerii) prin foc a inamicului.
 Manevra trebuie să fie:
 simplă
 să se încadreze în concepţia eşalonului superior
 să corespundă misiunii primite
 să se execute în ascuns, la timp şi prin surprindere.
99
 MANEVRA

CU FORŢELE ŞI
CU FOCUL
MIJLOACELE

* învăluirea; * întoarcerea;
* lovitura frontală;
* mutarea efortului de pe o direcţie
pe alta
* concentrarea focului;
* distribuirea focului;
* transportul focului
100
FORMELE MANEVREI DE FORŢE ŞI MIJLOACE

a) Mutarea eforturilor de pe o b) Învăluirea (o variantă)

direcţie pe alta (o variantă)

c) Întoarcerea (o variantă) d) Lovitura frontală (o variantă)

101
FORMELE MANEVREI CU FOCUL

a) Distribuirea (repartizarea) focului

(o variantă)

b) Concetrarea focului c) Transportul focului

(o variantă) (o variantă)
102
CLASIFICARE
 CLASIFICARE
Spațiu și categoria forțelor participante
 CLASIFICARE
După natură şi scop
CLASIFICARE
Forme de luptă
 CLASIFICARE

Operaţiile militare altele decât războiul

(operaţiile militare de stabilitate și sprijin):
acţiuni şi misiuni ale căror scopuri se îndeplinesc
prin alte mijloace decât lupta armată:
prevenirea conflictelor;
restabilirea, menţinerea, impunerea şi edificarea
păcii;
menţinerea (restabilirea) ordinii constituţionale;
ajutorul umanitar.
 CLASIFICARE

Acţiuni militare asociate luptei armate şi

OMAR
(operații intermediare):
Măsuri şi activităţi premergătoare sau
consecutive acestora, prin care marile unități
tactice, unitățile și subunitățile sunt pregătite
sau aduse în starea din care să poată
desfăşura misiunea următoare ori să înceteze
misiunea în curs
CLASIFICARE
 CLASIFICARE
Asigurarea acţiunilor şi protecţia forţelor
se execută în scopul
 procurării datelor şi informaţiilor despre inamic;
 menţinerii continue a unei puterii de luptă ridicate;
 evitării acţiunilor executate prin surprindere de către
inamic, în special cu armele de distrugere în masă,
sistemele incendiare, aviaţia şi cu blindatele;
 protecţiei forţelor împotriva acţiunilor electronice şi
efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului;
 creării condiţiilor favorabile realizării dispozitivului şi
intrării în luptă a forţelor la timp şi în mod organizat;
 desfăşurării cu succes a acţiunilor în orice situaţie.
 Protecţia forţelor şi asigurarea acţiunilor
unităţilor se realizează prin
• cercetare;
• siguranţă;
• protecţie electronică;
• contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului;
• mascare;
• protecţie genistică;
• protecţie antiaeriană;
• apărare nucleară, biologică şi chimică;
• protecţia împotriva sistemelor incendiare;
• protecţia informaţiilor;
• protecţia medicală şi sanitar-veterinară;
• protecţia mediului;
• protecţia muncii;
• activitatea de informare şi relaţii publice;
• asigurarea topogeodezică;
• asigurarea hidrometeorologică;
• asigurarea cu resurse umane;
• fratricidului;
• asistenţă juridică;
• asistenţa religioasă.
Forme de luptă
 În funcţie de situaţie şi eşalon,
formele luptei armate se concretizează
Procedeele specifice ofensivei
Procedeele specifice apărării
Particularităţi ale ofensivei
Particularităţi ale apărării
Acţiunile cu caracter ofensiv
Acţiunile cu caracter defensiv
 APĂRAREA

 Forma de luptă armată impusă şi adoptată

temporar prin care se realizează respingerea, oprirea
sau întârzierea acţiunilor inamicului în scopul
menţinerii spaţiului terestru (aerian, maritim, fluvial)
sau obiectivului încredinţat.
 OFENSIVA

 Principala formă de luptă armată prin care se

urmăreşte capturarea, izgonirea sau nimicirea
inamicului.
 Scopul general al ofensivei este:
 înfrângerea inamicului;
 crearea condiţiilor pentru succesul acţiunilor ulterioare
sau pentru încetarea ostilităţilor şi trecerea la acţiuni
postconflict.
ÎNTREBĂRI ???