Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”

Facultatea Științe Militare

Catedra Artă Militară

Locțiitor șef catedră artă militară-

lector universitar nivelul (I)
colonel (r) Sergiu TIMERCAN
 Catedra artă militară
Disciplina: Fundamente ale Științei Militare
Scopul cursului:
-formarea la studenţi a deprinderilor de analiză şi
sinteză a fenomenelor militare şi anume fenomenul
războiului.
Administrarea disciplinei:
-semestrul I;
-prelegeri – 70 ore;
-seminar – 20 ore;
-evaluări curente – 4 evaluări;
-examen – 6 ore.
 Tema 1
Fundamente ale ştiinţei militare şi
fenomenologia răzoiului.
Conceptul de ştiinţă militară.
 Lecția 1. Conceptul de ştiinţă militară.

Obiectivele lecţiei:
- să definească noţiunea de ştiinţă militară;
- să descrie componentele ştiinţei militare;
- să înţeleagă destinaţia fiecărei componente
ale ştiinţei militare.
Ştiinţa militară – este un sistem de
cunoştinţe referitoare la legile şi principiile
luptei armate, la formele de organizare,
pregătire şi întrebuinţarea forţelor armate
în război.
 Ştiinţe

Istoria Chimia Biologia Ştiinţe militare

Obiecte de studiu

Evoluţia substanţa natura Războiul

popoarelor Lupta armată
 Definiție

”Războiul este un fenomen politico-militar, care reprezintă

forma cea mai violentă de manifestare a relaţiilor
conflictuale existente la un moment dat între grupări mari de
oameni (popoare, naţiuni, state, coaliţii de state, comunităţi
sociale, etnice, religioase) organizate din punct de vedere
militar, care folosesc lupta armată pentru atingerea
scopurilor urmărite, ceea ce conferă acestui fenomen un
puternic caracter distructiv”.
Manualul termenologiei militare al Armatei Naționale,
Chișinau 2013.
 Definiție

”Războiul este un act de forță menit să-l

oblige pe adversar să ne îndeplinească
voința”.
Carl von Clausewitz
 Lupta armată
Lupta armată, este o succesiune de
acţiuni violente armate, ca o mulţime
a acţiunilor de luptă, având ca
obiectiv realizarea rapidă a unor
scopuri, prin acţiuni armate violente
de mai mică sau mai mare amploare.

Definiție (România)
 Definiție (România)
Lupta armată este înţeleasă ca bătălie, ca
succesiune de acţiuni violente armate, ca
mulţime a acţiunilor de luptă, a fost şi încă
mai este vârful de lance al războiului,
momentul lui culminant şi chiar decisiv.
 Definiție (Rusia)
Lupta armată este o formă de
acțiune în război, cu folosirea
organizată a forțelor armate, pentru
atingerea unor anumite scopuri
politice și militare.
 Misiunile științei militare

1. Studiază fenomenul război:

- determină esența;
- Identifică legile ce guvernează elementul fundamental
al războiului – lupta armată;
- cercetează şi defineşte factorii obiectivi şi subiectivi,
cu acţiune permanentă şi temporară, care
influenţează şi hotărăsc desfăşurarea şi rezultatele
conflictelor armate, conţinutul acestor factori şi
raporturile dintre ei, fundamentează principiile de
bază ale organizării, pregătirii conducerii forţelor in
război.
 Misiunile științei militare
2. Studiază conflictele armate:
- descoperă şi detaşează ceea ce este esenţial, repetabil în
desfăşurarea conflictelor armate;
- Identifică elementele care se disting prin maximă generalitate,
care au un caracter universal;
- sintezează rezultatele investigaţiilor;
- pune în evidenţă legile obiective ale războiului în general;
- formulează principii generale şi criterii de apreciere a naturii
proceselor şi fenomenelor militare.
- prin studiul şi generalizarea teoretică a experienţei în război,
ştiinţa militară fundamentează idei călăuzitoare, norme, reguli
privind activitatea practică de pregătire a forţelor şi mijloacelor
în vederea unui anumit război.
 Misiunile științei militare

Prin studiul şi generalizarea teoretică a

experienţei în război, ştiinţa militară
fundamentează idei călăuzitoare, norme,
reguli privind activitatea practică de pregătire
a forţelor şi mijloacelor în vederea unui
anumit război.
 Ştiinţa militară

Teoria generală Arta militară Istoria Militară Logistica

Istoria Artei militare

Geografia militară Teoria organizării Teoria instruirii

mobilizării forţelor

Strategie Arta operativă Tactica

 Teoria generală

Teoria generală este domeniul specializat de

analiză, cercetare și explicare a fenomenului
militar, curpinzând un sistem de idei
fundamentale, care generalizează practica
militară și reflectă procese reale ale luptei
armate.
 Arta militară

Arta militară este o parte componentă a

ştiinţei militare, domeniu specializat în
organizarea şi conducrea luptei armate.
Arta militară cuprinde atât principiile,
metodele, procedeele şi regulile pregătirii
şi ducerii acţiunilor militare, cât şi calităţile
personale necesare comandanţilor şi
trupelor pentru a obţine succesul în război.
 Arta militară

Componenta Componenta
teoretică, care practic-aplicativă,
care se referă la
studiază şi desfăşurarea reală
generalizează a acţiunilor de
experienţa luptei luptă.
armate.
 Arta militară

Aspect general universal Un pronunţat aspect

naţional
 Structura Artei militare

Strategia Arta Tactica

militară operativă
 Strategia militară

Strategia militară este partea care prezintă o

deosebită importanţă în cadrul artei militare
şi cuprinde un sistem de cunoştinţe şi
principii referitoare la conducerea războiului
în ansamblu, a campaniilor militare şi a
operaţiilor strategice.
 Strategia militară
1. Studiază problemele cu privire la :
- caracterul viitorului război;
- pregătirea ţării şi a armatei în vederea ducerii
războiului;
- elaborarea planurilor de război;
- categoriile de forţe armate şi folosirea lor
într-un viitor război, pentru realizarea
scopurilor politice ale acestuia;
- formele şi procedeele de ducere a luptei
armate ş.a..
 Strategia militară

2. Exprimă raportul dintre latura politică şi

cea militară a războiului.

3. Stabileşte la nivelul cel mai înalt

modalităţile de folosire a tuturor forţelor şi
mijloacelor destinate îndeplinirii scopurilor
războiului respectiv.
 Arta operativă

Arta operativă este un domeniu mai nou al artei

militare, constituită ca o disciplină de sine stătătoare
în cadrul acesteia, care se ocupă cu studiul teoretic
şi practic al pregătirii şi ducerii operaţiilor forţelor
terestre, forţelor aeriene şi forţelor navale.
Elaborează principiile, regulile şi procedeele de
pregătire şi ducere a operaţiilor în consens cu legile
luptei armate, mijloacele create de ştiinţa şi tehnica
modernă şi caracteristicile teatrelor de acţiuni
militare.
 Tactica

Tactica este o parte componentă a artei

militare care se ocupă cu studiul luptei
desfăşurate pe uscat, în aer şi pe mare de
către marile unităţi tactice, de către unităţi şi
subunităţi.
Elaborează principiile, procedeele, formele şi
metodele de pregătire şi ducere a luptei.
Ca şi celelalte părţi componente ale artei
militare, tactica are o latură teoretică şi una
practic - aplicativă.
 Istoria militară

Istoria militară - este ramură a istoriei, şi

în acelaşi timp, a ştiinţei militare, care
studiază războaiele şi armatele din diferite
perioade istorice , privite ca fenomene
militare.
 Locul istoriei militare

Istoria Ştiinţa militară

Istoria militară
 Istoria Artei Militare este componentă a istoriei
militare care studiază apariţia, evoluţia şi aplicarea în
razboaiele care au avut loc, a componentelor artei
militare (strategia, arta operativă, tactica), a legilor,
principiilor, formelor şi procedeelor luptei armate.
Ştiinţe militare Istoria

Istoria militară

Istoria artei militare

 Obiectul de studiu a Istoriei Artei
Militare
• Strategia;
• Arta operativă;
• Tactica;
• Legile, principiile, formele şi
procedeele luptei armate, aplicate în
războaie.
Istoria militara s-a specializat pe
domenii distincte ca:

- istoria razboaielor;
- istoria artei militare;
- istoria construcţiei forţelor
armate;
- istoria tehnicii militare;
- istoria gândirii militare.
 Geografia militară

Geografia militară este o componentă a ştiinţei

militare, care studiază spațiile geografice ca
teatre de acţiuni militare, precum şi ţările de pe
aceste teatre, pentru a stabili potenţialul de
război al acestora.
Obiectul de studiu al geografiei militare este
spaţiul geografic cu toate elementele sale
naturale, precum şi cele create de mâna
omului, care într-un fel sau altul influenţează
pregătirea şi ducerea acţiunilor militare;
potenţialul de război al ţării.
 Teoria organizării mobilizării trupelor

Teoria organizării mobilizării trupelor este

parte componentă a ştiinţei militare,
cuprinzând un sistem de cunoştinţe şi idei
fundamentale, care generalizează practica
desfăşurării mobilizării şi reflectă procese
reale ale mobilizării.
 Teoria instruirii

Instruirea este un proces complex şi unitar,

interconectat cu majoritatea activităţilor specific
militare, care are ca misiune pregătirea
multilaterală a trupelor, pentru îndeplinirea
misiunilor ce le revin.
Învăţământ militar

Instrucţie

Exerciţiile
I N S T R U I R E A

Instruirea prin
practicare
Componentele instruirii
 Logistica

Logistica militară se defineşte ca un sistem

complex alcătuit din structure şi instituţii
specifice, din mijloace materiale şi forţe
umane, precum şi din concepţii, reguli,
norme, acte normative şi activităţi care au ca
scop să asigure baza tehnică, materială,
financiară, medicală, transport, prestări de
servicii necesare ducerii războiului.
 Tema 1
Fundamente ale ştiinţei militare şi
fenomenologia răzoiului.
Conceptul de ştiinţă militară.
 Lecția 1. Conceptul de ştiinţă militară.

Obiectivele lecţiei:
- să definească noţiunea de ştiinţă militară;
- să descrie componentele ştiinţei militare;
- să înţeleagă destinaţia fiecărei componente
ale ştiinţei militare.
 BIBLIOGRAFIE

• General dr. Mircea MUREŞAN, General de brigadă (r) dr. Gheorghe

VĂDUVA. Războiul viitorului, viitorul războiului, București, Editura
UNAp, 2004;
• dr. Gheorghe VĂDUVA. Știința militară. Rolul științei militare în
managementul mediului de securitate și apărare în procesul de
modernizare a societății, București, Editura Universității Creștine
„Dmitrie Cantemir” Institutul de Studii de Securitate, 2011.
VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE ŞI
RĂBDARE!