TACTICA ARTILERIE

INTRODUCERE
Tehnica de luptă şi armamentul în ascensiune (inclusiv şi armele de înaltă
precizie) provoacă schimbări esenţiale în conţinutul luptei moderne de arme
întrunite, metodele de conducere a trupelor, procedeele de lovire cu foc şi în
acţiunile trupelor, în organizarea şi efectuarea asigurării multilaterale a acestora.
Lupta modernă de arme întrunite poate fi dusă atît în condiţiile
întrebuinţării armei nucleare şi altor mijloace de lovire în masă, cît şi cu
întrebuinţarea numai a armelor obişnuite. Existenţa la adversar a armei nucleare,
care se află la un nivel înalt de pregătire în vederea luptei, a modelelor noi de
arme cu precizie înaltă şi sistemelor de conducere a mijloacelor de lovire şi
trupelor cere de la trupele proprii descoperirea permanentă a acestora şi
nimicirea lor cu toate mijloacele disponibile, realizarea măsurilor de protecţie
eficientă împotriva armei de nimicire în masă şi sistemelor de înaltă precizie de
arme obişnuite şi iscusinţa de a duce lupta în condiţiile întrebuinţării acestora.
Drept condiţii obligatorii pentru obţinerea succesului în luptă deopotrivă cu
alte condiţii sunt informaţiile verosimile recepţionate la timp despre adversarul
în contraacţiune; concentrarea eforturilor grupării principale a trupelor proprii
coordonată în timp şi teren; organizarea şi efectuarea lovirii sigure a
adversarului din toate felurile de armă; rezistenţa şi siguranţa apărării, acţiunile
prin surprindere şi vertiginoase ale trupelor în ofensivă, în lupta de întîlnire şi la
marş; cooperarea strînsă a trupelor şi conducerea acestora, precum şi asigurarea
multilaterală cu acţiuni de luptă.
Folosirea puterii de foc şi forţelor de lovire ale diferitelor mijloace de luptă,
mobilitatea înaltă a trupelor, existenţa intervalelor şi flancurilor deschise atribuie
luptei moderne un caracter hotărîtor şi de manevră înaltă, provoacă schimbări
bruste ale situaţiei şi creează condiţii pentru acţiuni active, curajoase, cu
iniţiativă ale subunităţilor şi unităţilor.
În soluţionarea misiunilor, care stau în faţa unităţilor (subunităţilor) de
arme întrunite în luptă, un rol important aparţine artileriei. Dispunînd de o
 3
distanţă mare de tragere, de foc puternic şi precis, capacitate pentru manevră
largă şi concentrare rapidă a focului asupra obiectelor importante, artileria
continuă să rămînă drept mijloc important de lovire cu foc a adversarului şi cel
mai eficient mijloc de sprijin cu foc a unităţilor (subunităţilor) de infanterie
motorizată şi tancuri.
Avînd la înzestrare muniţii calitativ noi, se lărgesc considerabil
posibilităţile de foc ale artileriei moderne, se reduce consumul de proiectile
pentru nimicirea diverselor obiective, numărul de piese atrase şi timpul
executării misiunilor de foc.
Înzestrarea unităţilor (subunităţilor) de artilerie cu sisteme noi, care au o
distanţă de tragere mărită, posibilităţi sporite de manevră, sisteme de
comandament automatizate permite executarea misiunilor de foc în lupta
modernă de arme întrunite în termene mai scurte de timp şi la o adîncime mai
mare.

Capitolul I

PRINCIPIILE DE ÎNTREBUINŢARE ÎN LUPTĂ

A SUBUNITĂŢILOR DE ARTILERIE

GENERALITĂŢI

Îndeplinirea de către unităţile (subunităţile) de arme întrunite a misiunilor

de luptă primite este imposibilă fără nimicirea la timp şi sigură cu foc a
adversarului.
Nimicirea cu foc a inamicului include coordonarea concomitentă sau
succesivă a acţiunii de foc asupra adversarului cu mijloacele de lovire şi de foc
care folosesc muniţii de artilerie, antiaeriene, de aviaţie, de infanterie, genistice,
rachete obişnuite şi bombe incendiare.
Nimicirea cu foc se efectuează cu scopul nimicirii diferitelor obiective ale
grupării principale a trupelor adversarului, cuceririi şi menţinerii superiorităţii de
 4
foc asupra acestuia şi creării condiţiilor favorabile pentru a îndeplini cu succes
misiunile de luptă de către unităţile (subunităţile) de arme întrunite şi de tancuri.
În ofensivă, cînd se rupe apărarea adversarului din mers din raionul de
plecare nimicirea cu foc se organizează şi se execută pe patru perioade:
1. Asigurarea cu foc (de către artilerie şi aviaţie) a înaintării trupelor.
2. Pregătirea de foc (de artilerie şi aviaţie) a atacului.
3. Sprijinul de foc (de artilerie şi aviaţie) al atacului.
4. Însoţirea cu foc (de artilerie şi aviaţie) a ofensivei trupelor în adîncimea
apărării adversarului.
Cînd se rupe apărarea din poziţia contactului nemijlocit cu inamicul,
nimicirea cu foc se execută pe trei perioade (se exclude perioada asigurării cu
foc a înaintării trupelor).
În apărare nimicirea cu foc poate include:
1. Contrapregătirea de foc (de artilerie şi aviaţie).
2. Interzicerea cu foc (de artilerie şi aviaţie) a înaintării şi desfăşurării
trupelor inamicului.
3. Respingerea cu foc (de artilerie şi aviaţie) a atacului inamicului.
4. Susţinerea cu foc (de artilerie şi aviaţie) a trupelor proprii, care se apără
în adîncime.
5. Nimicirea cu foc a inamicului în timpul executării contraatacului.
La nimicirea cu foc a inamicului a r t i l e r i a e x e c u t ă m i s i u n i de
nimicire şi neutralizare a mijloacelor nucleare şi chimice de atac, elementelor
armamentului de precizie înaltă, artileriei, tancurilor, maşinilor de luptă pentru
infanterie, mijloacelor de foc şi antitanc, forţei vii, punctelor de comandă,
mijloacelor antiaeriene şi radioelectronice; de distrugere a construcţiilor de
fortificaţie ale inamicului, precum şi misiuni de minare de la distanţă a terenului.
În afară de aceasta, artileria mai poate executa misiuni de asigurare a iluminării
acţiunilor de luptă ale trupelor, de fumizare a sectoarelor de teren, de indicare a
obiectivelor şi de aducere în dispozitivul inamicului a materialelor de agitaţie.
Misiunile de lovire cu foc a inamicului pot fi executate cu succes numai
prin întrebuinţarea cu pricepere a forţelor şi mijloacelor unităţilor şi subunităţilor
 5
de artilerie, care participă la luptă, prin înţelegerea profundă şi respectarea strictă
de către comandanţi a principiilor de întrebuinţare în luptă a artileriei.
Drept principii de întrebuinţare în luptă a artileriei sunt: masarea
(concentrarea) artileriei pe cele mai importante direcţii; manevrele vaste;
sprijinul neîntrerupt al unităţilor şi subunităţilor de arme întrunite; cooperarea
neîntreruptă cu unităţile şi subunităţile altor genuri de armă; centralizarea
conducerii.
M a s a r e a (concentrarea) artileriei şi a focului acesteia, manevrele vaste
de foc şi de unităţi (subunităţi) sunt principiile de bază de întrebuinţare în luptă a
artileriei.
S c o p u l m a n e v r e i de foc şi celei de unităţi (subunităţi) este
asigurarea lovirii la timp a obiectelor (obiectivelor) pe direcţia de ameninţare şi
vulnerabilităţii reduse a subunităţilor de artilerie cauzate de focul de răspuns al
inamicului.
Manevra de foc a artileriei se obţine prin transportul rapid al acestuia pe
front şi în adîncime, prin repartizarea şi masarea (concentrarea) consecventă a
focului pe cele mai importante obiecte (obiective) ale inamicului cu misiunea de
a le neutraliza şi nimici, precum şi prin dispersarea acestuia pentru nimicirea
concomitentă a cîtorva obiecte (obiective).
Manevra de unităţi şi subunităţi constă în deplasarea acestora atît pe front,
cît şi în adîncime cu scopul de a crea o grupare mai favorabilă care ar asigura
executarea misiunilor.
Manevra de foc, de unităţi şi subunităţi se asigură prin executarea cercetării
inamicului pe toată fâşia de acţiuni a unităţii (subunităţii) de arme întrunite,
pregătirea raioanelor de rezervă ale poziţiilor de tragere pe direcţiile importante,
iar în fiecare raion – prin amenajarea a cîte două-trei poziţii de tragere pentru
fiecare baterie, pregătirea din timp a căilor pentru manevră.
Executarea acţiunilor de luptă a subunităţilor de artilerie nu e posibilă fără
cooperarea acestora cu subunităţile de arme întrunite.
C o o p e r a r e a artileriei cu subunităţile de infanterie moto şi tancuri
constă în coordonarea focului şi a manevrelor subunităţilor de artilerie cu
 6
acţiunile unităţilor (subunităţilor) de arme întrunite pe misiuni, direcţii,
aliniamente şi timp. Aceasta se obţine prin crearea grupării de artilerie în
conformitate cu concepţia luptei şi misiunile trupelor, cunoaşterea şi înţelegerea
profundă a misiunilor reciproce şi procedeelor de rezolvare a acestora, prin
contacte personale şi dispunerea comună a comandanţilor de artilerie şi de arme
întrunite, menţinerea legăturii stabile între aceştia, stabilirea unui sistem unic de
orientare, de indicare a obiectivelor, identificare reciprocă şi de semnale de
cooperare, prin informarea permanentă despre poziţia unităţilor şi subunităţilor
şi misiunile executate de acestea.
Pentru cooperarea mai strînsă subunităţile de artilerie pot fi afectate la
unităţile şi subunităţile de arme întrunite sau destinate pentru sprijinul acestora,
precum şi rămase în subordonarea nemijlocită a comandantului unităţii
(subunităţii) de artilerie la îndemînă.
Subunitatea de artilerie afectată intră în subordinea deplină a
comandantului unităţii (subunităţii) de arme întrunite şi execută misiunile date
de acesta. În caz de necesitate aceasta poate fi atrasă la executarea misiunilor
conform hotărîrii comandantului (şefului) superior.
Subunitatea de artilerie de sprijin, rămînînd în subordonarea
comandantului (şefului) superior de artilerie, la unele etape ale luptei execută
misiunile de lovire cu foc a inamicului date de către comandantul unităţii
(subunităţii) de arme întrunite pe care o sprijină.
Subunitatea de artilerie la îndemînă se află în subordonarea nemijlocită a
comandantului (şefului) superior de artilerie pentru executarea misiunilor care
apar prin surprindere într-un termen scurt de timp.
Subunitatea de artilerie poate executa misiunile de luptă date independent
sau în componenţa grupării de artilerie. Gruparea de artilerie este o uniune
vremelnică pentru perioada de luptă a cîtorva divizioane rămase în subordonarea
nemijlocită a comandantului de unitate, care asigură comoditatea conducerii şi
cooperarea strînsă cu unităţile şi subunităţile de arme întrunite.
Unităţile de artilerie în dependenţă de destinaţia acestora au o diferită
structură de organizare, iar drept armament - sisteme (complexuri) de artilerie.
 7
De aceea artileria se deosebeşte după indiciile constructive ale sistemelor
(complexurilor), apartenenţa organizatorică şi procedeul de deplasare.
După indiciile constructive artileria constă din unităţi şi subunităţi de
obuziere, de tunuri, artilerie cu reacţie, aruncătoare, artilerie antitanc şi rachete
antitanc dirijate (RATD), precum şi din unităţi şi subunităţi de cercetare de
artilerie.
După procedeul de deplasare artileria se subdivizează în artilerie
autopropulsată şi artilerie tractată.
Artileria autopropulsată în comparaţie cu artileria tractată posedă o
capacitate mai înaltă de manevră pe cîmpul de luptă, un grad mai înalt de
protecţie împotriva mijloacelor de lovire ale inamicului şi necesită mai puţin
timp pentru pregătirea de tragere şi părăsirea poziţiei de tragere.
Subunitatea principală de tragere şi tactică a artileriei este divizionul.
Înzestrat cu armament modern şi un complex de maşini de comandament,
divizionul de artilerie este capabil de a executa independent misiuni de foc şi
tactice în decursul luptei.
Fiind o subunitate de tragere de artilerie, divizionul este capabil să lovească
cu o precizie înaltă diferite obiective care pot fi acoperite şi neacoperite, în
mişcare şi fixe, observate şi neobservate, terestre şi la suprafaţa apei şi să
execute alte misiuni de foc.
Capacitatea divizionului de artilerie de a se deplasa repede şi de a efectua
cooperarea neîntreruptă cu subunităţile de arme întrunite, care duc lupta într-un
ritm înalt, î-l caracterizează ca subunitate tactică de artilerie.
Subunitatea de tragere şi tactică de artilerie este şi bateria. Misiunile de foc
şi tactice bateria le poate executa în componenţa divizionului sau independent.
Fiind subunitate de tragere de artilerie, bateria este capabilă să lovească
concomitent unul-două obiective din poziţie de tragere acoperită sau cîteva
obiective în dependenţă de numărul de piese (instalaţii RATD) ale bateriei prin
tragere cu ochire directă şi să execute alte misiuni de foc.
 8
Capacitatea bateriei de artilerie de a se deplasa rapid şi de a efectua
cooperarea neîntreruptă cu subunităţile tactice de infanterie moto şi tancuri, care
duc lupta într-un ritm înalt, o caracterizează ca subunitate tactică de artilerie.
Drept subunitate de tragere de artilerie este şi plutonul de tragere (antitanc).
Acesta execută misiuni de foc în componenţa bateriei sau independent. Plutonul
de tragere este capabil de a executa misiunea de foc pentru nimicirea unui
obiectiv separat observat din poziţie de tragere acoperită în componenţa bateriei
sau cîtorva obiective, în dependenţă de numărul de piese (instalaţii RATD) ale
plutonului, prin tragere cu ochire directă independent.
Plutonul de comandament este destinat pentru executarea cercetărilor şi
asigurarea legăturii. Dispunînd de puncte mobile de cercetare înzestrate cu
mijloace moderne de cercetare şi legătură, plutonul este capabil să execute
cercetările atît ziua, cît şi noaptea în fîşia şi la adîncimea misiunilor subunităţilor
de arme întrunite în cooperare, precum şi să asigure conducerea stabilă a
subunităţilor de artilerie la executarea de către acestea a misiunilor primite.
Piesa (aruncătorul, maşina de luptă, instalaţia RATD) acţionează în luptă,
de regulă, în componenţa plutonului şi execută misiunile de foc din poziţie de
tragere acoperită sau neacoperită. Echipa de servanţi a piesei de artilerie este cea
mai mică subunitate de tragere a artileriei. Componenţa acesteia include
comandantul de piesă şi servanţii - soldaţi care îndeplinesc anumite atribuţii.
Componenţa echipajului de servanţi este diferită şi se stabileşte în dependenţă de
sistemul piesei.
Divizionul de artilerie organizatoric intră în componenţa marilor unităţi şi
unităţi de artilerie şi infanterie moto.
În dependenţă de destinaţia de luptă şi armament divizionul poate avea o
diversă organizare. Vom examina organizarea divizionului de obuziere-tun D-20
cal. 152 mm.
Divizionul de obuziere-tun D-20 cal. 152 mm constă din comandament,
statul-major, pluton de comandament, trei baterii de artilerie şi pluton de
asigurare.
 9
Comandamentul divizionului include comandantul de divizion, locţiitorul
comandantului pentru armament şi tehnică, locţiitorul comandantului pentru
lucrul cu efectivul şi felcerul divizionului.
Statul-major al divizionului include şeful statului-major – locţiitor al
comandantului de divizion, şeful cercetării, şeful transmisiunilor – comandant al
plutonului de comandament al divizionului, chimistul-instructor.
P l u t o n u l d e c o m a n d a m e n t a l d i v i z i o n u l u i constă din
echipa punctului mobil de cercetare (comandantul punctului - telemetrist
superior, operator-topogeodezist, operator, radiotelefonist, şofer-mecanic);
echipa maşinii comandantului de divizion (comandantul de grupă -
topogeodezist superior, cercetaş-telemetrist superior, radiotelegrafist superior,
şoferul TB - electromecanic); echipa maşinii de comandament şi stat-major a
divizionului (comandantul de grupă - operator superior, operator-calculator,
radiotelegrafist superior, radiotelegrafist, mecanic-radiotelegrafist, şofer-
electromecanic); grupa de comandă (locţiitorul comandantului de pluton -
comandantul de grupă - radiotelegrafist superior, radiotelefonist superior,
radiotelefonist, cercetaş superior, cercetaş, operator, şofer- electromecanic). În
total plutonul de comandament al divizionului are un efectiv de 23 persoane,
maşini de comandament - 2, puncte mobile de cercetare - 1, automobile GAZ-66
pentru bunurile materiale ale grupei de comandă - 1, cablu de telefon - 12 km.
B a t e r i a d e a r t i l e r i e constă din comandamentul bateriei, plutonul
de comandament, două plutoane de tragere, echipajul maşinii comandantului
bateriei de tragere şi grupa de şoferi.
P l u t o n u l d e c o m a n d a m e n t a l b a t e r i e i constă din
comandantul de pluton, echipajul maşinii comandantului de baterie
(comandantul de grupă - topogeodezist superior, cercetaş-telemetrist superior,
radiotelefonist superior, şoferul TB - electromecanic) şi grupa de comandă
(comandantul de grupă - cercetaş superior, cercetaş, radiotelefonist superior,
radiotelefonist, şofer). În total plutonul de comandament al bateriei are un
efectiv de 11 persoane, o maşină 1V18, un automobil GAZ-66 pentru bunurile
materiale ale grupei de comandă, cablu de telefon - 8 km.
 10
P l u t o n u l d e t r a g e r e constă din comandantul de pluton şi trei echipe
de servanţi ale pieselor a cîte 8 persoane în fiecare. În total plutonul are un
efectiv de 25 persoane, trei obuziere-tun D-20 cal. 152 mm şi un aruncător de
grenade.
Echipajulmaşiniicomandantuluibaterieidetrager
e constă din comandantul de grupă - calculator superior, operator-topogeodezist,
radiotelefonist superior, şofer – electromecanic.
G r u p a d e ş o f e r i constă din comandantul de grupă, doi şoferi
superiori, şase şoferi.
În total plutoanele de tragere au un efectiv de 57 persoane, o maşină
1V110, şase autotractoare pentru piese, un autotractor de rezervă, două
automobile pentru muniţii, două aruncătoare de grenade.
P l u t o n u l d e a s i g u r a r e a l d i v i z i o n u l u i constă din
conducerea plutonului (comandantul de pluton şi doi tehnicieni), grupa de
întreţinere tehnică (comandantul de grupă, mecanicul electrician superior pe
acumulatoare, lăcătuş auto, şofer-lăcătuş auto), grupa de gospodărie
(comandantul de grupă - bucătar, doi bucătari, doi şoferi).
În total plutonul de asigurare al divizionului are un efectiv de 12 persoane,
automobile de transport: MTO-AT - 1 (ZIL-131), GAZ-66 pentru bucătării şi
produse - 2, bucătării de campanie - 2, remorci de automobil 1-AP-1,5 pentru
bucătării - 2.
În total divizionul de obuziere-tun D-20 cal. 152 mm are un efectiv de 259
persoane, 18 piese, automobile: autotractoare - 21, pentru transportarea
efectivului şi bunurilor materiale ale grupelor de comandă - 4, pentru
transportarea muniţiilor - 6, pentru transportarea produselor alimentare - 2, un
automobil pentru reparaţie şi întreţinere tehnică, un punct mobil de cercetare şi
complexul maşinilor de comandament pentru conducerea focului artileriei
tractate 1V17-1 (1V19-1, 1V111, trei 1V18-1 şi trei 1V110-1).
Pentru descoperirea inamicului şi determinarea coordonatelor obiectivelor
acestuia artileria are unităţi şi subunităţi de cercetare de artilerie.
 11
Cercetarea de artilerie în cadrul divizionului se execută de către echipajele
maşinilor de comandament, punctului mobil de cercetare şi cercetaşii grupelor
de comandă. Subunităţile de cercetare de artilerie ale divizionului au
următoarele mijloace de cercetare: goniometre-busolă periscopice de artilerie,
telemetre cuantice şi stereoscopice, aparate de observare combinate (aparat de
observare pe timp de noapte fără iluminare cu vizor-înălţător de zi), vizoare
periscopice, telemetre stereoscopice, precum şi o staţie de radiolocaţie de
cercetare a obiectivelor terestre în mişcare.
În cadrul divizionului şi bateriei pentru executarea cercetării inamicului şi
conducerea focului se desfăşoară punctul de comandă şi observare, iar în caz de
necesitate şi puncte de observare înaintate sau laterale şi se poate organiza
observarea conjugată.
Divizionul de artilerie înzestrat cu complexul maşinilor de comandament de
comandament 1V17-1 poate executa cercetarea inamicului pe o fîşie de 6-10 km
şi la o adîncime de pînă la 8 km, iar fără complexul maşinilor de comandament
numai la 3-4 km şi 5-6 km corespunzător.
Pentru executarea cercetării şi deservirea tragerii divizionului i se pot afecta
sau destina pentru deservire subunităţi de cercetare prin sunet şi de radiolocaţie.
Posibilităţile acestor subunităţi de cercetare se caracterizează prin frontul de
desfăşurare, fîşia şi adîncimea de cercetare a obiectivelor inamicului.
Astfel, plutonul de cercetare prin sunet se desfăşoară pe un front de 4-5 km,
execută cercetarea pe o fîşie de 5-6 km şi la o adîncime de la 4 pînă la 15 km.
Staţiile de radiolocaţie de tip SNAR execută cercetarea obiectivelor în
mişcare la distanţa de 10-20 km, iar de tip ARK - a pieselor şi aruncătoarelor
care execută tragerea la distanţa de 7-12 km.

DISPOZITIVUL DE LUPTĂ AL SUBUNITĂŢILOR DE ARTILERIE

Pentru executarea misiunilor de foc (misiunilor de cercetare a inamicului)

subunităţile de artilerie se desfăşoară în dispozitiv de luptă, care este o parte
componentă a dispozitivului de luptă al unităţii (subunităţii) de arme întrunite.
 12
Dispozitivul de luptă al subunităţii de artilerie trebuie să asigure cea mai
eficientă şi sigură executare a misiunilor de foc, întrebuinţarea mai pe deplin a
posibilităţilor de luptă, efectuarea cooperării neîntrerupte cu subunităţile de arme
întrunite (subunităţilor de cercetare de artilerie cu subunităţile de tragere),
comoditatea conducerii, posibilitatea efectuării la timp a manevrei în decursul
luptei, precum şi întrebuinţarea mai eficientă a terenului, dispunerea ascunsă a
efectivului, armamentului şi tehnicii cu scopul de a reduce pierderile acestora
din cauza armei de distrugere în masă, focului de artilerie şi loviturilor aviaţiei
inamicului.
Pentru a realiza cerinţele indicate este necesar de a desfăşura subunităţile
de artilerie pe direcţiile periculoase expuse atacului cu tancuri, pe sectorul (pe un
front) de acţiuni al unităţii (subunităţii) sprijinite şi la o aşa depărtare de la limita
dinainte a inamicului, care ar asigura cea mai mare adîncime de lovire cu foc şi
executarea misiunilor cu un consum minim de muniţii. Afară de aceasta,
dispozitivul de luptă trebuie să excludă nimicirea subunităţilor de artilerie cu
focul mijloacelor de luptă proprie ale inamicului.
Dispozitivul de luptă al divizionului de artilerie constă din dispozitivele
de luptă ale bateriilor şi subunităţilor de cercetare de artilerie afectate, punctul de
comandă şi observare, iar în caz de necesitate, şi din punctele de observare
(înaintat şi lateral), punctul de comandament a focului.
Pentru desfăşurare în dispozitiv de luptă divizionului de artilerie i se
destinează raionul poziţiilor de tragere şi raionul (aliniamentul) punctelor de
comandă şi observare.
În ofensivă divizionului i se destinează de obicei raionul de bază şi de
rezervă al poziţiilor de tragere, iar în apărare – raionul de bază, de rezervă şi
raionul vremelnic al poziţiilor de tragere.
Distanţa raionului de bază al poziţiilor de tragere de la subunităţile înaintate
(limita dinainte) ale trupelor proprii depinde de apartenenţa organizatorică a
divizionului, de bătaia sistemului de artilerie şi de condiţiile situaţiei şi poate
constitui 2-8 km.
 13
Dimensiunile raionului poziţiilor de tragere ale divizionului trebuie să
excludă nimicirea concomitentă cu un singur proiectil nuclear de putere foarte
mică a cîtorva subunităţi şi în dependenţă de condiţiile situaţiei şi de teren pot
constitui 1-2 km pe front şi în adîncime.
La o distanţă de 3-4 km de la raionul de bază al poziţiilor de tragere
divizionului i se poate destina raionul poziţiilor de tragere de rezervă. Acesta
este destinat pentru manevra subunităţilor de tragere ale divizionului şi
executarea misiunilor de foc în cazul părăsirii intenţionate sau forţate a raionului
de bază al poziţiilor de tragere. Raionul de rezervă al poziţiilor de tragere se
alege pe direcţia periculoasă expusă atacului cu tancuri, într-o parte de la raionul
de bază al poziţiilor de tragere, şi se pregăteşte pentru executarea misiunilor de
foc la fel ca şi raionul de bază al poziţiilor de tragere al divizionului.
Raionul vremelnic al poziţiilor de tragere se indică divizionului de obicei în
apărare pentru executarea misiunilor de foc în interesul subunităţilor de arme
întrunite, care acţionează în fîşia de asigurare sau apără poziţia înaintată, pentru
executarea focului asupra inamicului în cazul înaintării şi desfăşurării acestuia în
dispozitiv de luptă, precum şi pentru executarea misiunilor de către subunităţile
nomade şi altor misiuni. Raionul vremelnic al poziţiilor de tragere se alege şi se
pregăteşte din timp, dar se ocupă şi se părăseşte la comanda (semnalul)
comandantului (şefului) superior de artilerie.
În limitele raionului poziţiilor de tragere ale divizionului se aleg şi se
pregătesc poziţiile de tragere ale bateriilor, distanţa dintre care trebuie să
constituie nu mai puţin de 500 m.
Pentru instalarea punctelor de comandă şi observare (de observare)
comandantul (şeful) superior de artilerie indică raionul (aliniamentul) punctelor
de comandă şi observare. În acest raion (pe acest aliniament) comandantul de
divizion alege locul şi instalează punctul de comandă şi observare şi punctele de
observare necesare, indică locurile punctelor de comandă şi observare ale
bateriilor. Raionul (aliniamentul) punctelor de comandă şi observare trebuie să
permită divizionului executarea cercetării inamicului după posibilitate la
adîncimea misiunilor de executat, iar observarea terenului - în fîşia (pe frontul)
 14
de acţiuni a unităţii (subunităţii) de arme întrunite şi să menţină cooperarea cu
aceasta, precum şi să asigure dispunerea în ascuns a forţelor şi mijloacelor de
cercetare şi comandament ale divizionului.
Punctul de comandă şi observare al divizionului se alege şi se instalează în
teren sau se dispune în maşina de comandament pe direcţia de concentrare a
forţelor principale ale unităţii (subunităţii) de arme întrunite, la care divizionul
este afectat sau pe care o sprijină la o distanţă de la limita dinainte a inamicului,
ce exclude nimicirea efectivului de la punct cu focul mijloacelor de luptă
proprie. Punctul de comandă şi observare al divizionului e raţional să se dispună
împreună sau în apropierea punctului de comandă şi observare al comandantului
subunităţii de arme întrunite astfel încît să se asigure legătura stabilă cu
comandanţii subordonaţi şi statul-major, precum şi cu comandantul (şeful)
superior.
În calitate de punct de observare înaintat sau lateral al divizionului poate fi
întrebuinţat punctul mobil de cercetare, care intră în componenţa punctului de
comandă şi observare.
Pentru pregătirea tragerii şi conducerii focului în apropierea poziţiei de
tragere a uneia din baterii se instalează punctul de comandament a focului de
divizion. Locul punctului de comandament a focului de divizion este indicat de
obicei de comandantul de divizion astfel încît să se asigure comoditatea
conducerii subunităţilor de tragere şi siguranţa legăturii cu statul-major al
comandantului (şefului) superior de artilerie, precum şi dispunerea în ascuns
care exclude nimicirea acestuia cu focul artileriei şi aviaţiei inamicului.
Dispozitivul de luptă al bateriei de artilerie constă din dispozitivele de
luptă ale plutoanelor de tragere, punctul de comandă şi observare, iar în caz de
necesitate şi punctul de observare (înaintat sau lateral).
Pentru desfăşurare în dispozitiv de luptă bateriei de artilerie i se destinează
raionul poziţiilor de tragere (sau poziţia de tragere) şi locul punctului de
comandă şi observare. În cazul cînd bateriei i se destinează raionul poziţiei de
tragere în acesta se pregătesc două-trei poziţii de tragere.
 15
În ofensivă bateriei i se destinează de obicei cîte o poziţie de tragere de
bază şi de rezervă, iar în apărare – cîte una de bază, de rezervă şi vremelnică, iar
cîte odată - şi o poziţie de tragere falsă.
Poziţie de tragere se numeşte sectorul de teren ocupat sau pregătit pentru
ocupare de către plutoanele de tragere ale bateriei (de către pluton, piesă) pentru
executarea focului. Poziţia de tragere a bateriei include amplasamentele pentru
piese şi muniţii, pentru maşina comandantului bateriei de tragere, adăposturi
pentru efectiv, locaşuri pentru apărarea proprie, postul de observare,
amplasamente pentru autotractoare şi automobilele cu muniţie, iar poziţia de
tragere a bateriei de artilerie reactivă, în afară de aceasta, locuri pentru punctul
de încărcare şi postul meteorologic.
Poziţia de tragere d e b a z ă este destinată pentru executarea misiunilor de
foc principale.
Poziţia de tragere vremelnică este destinată pentru executarea unor misiuni
de foc separate: sprijinul subunităţilor de arme întrunite, care acţionează în fîşia
de asigurare şi apără poziţia înaintată, sprijinul siguranţei de luptă, executarea
focului pe timp de noapte şi asupra obiectivelor inamicului, nimicirea cărora nu
este posibilă din raionul de bază al poziţiilor de tragere. Din poziţia de tragere
vremelnică pot fi executate misiuni de către subunitatea nomadă. Aceste poziţii
de tragere se aleg de obicei mai aproape de limita dinainte, se pregătesc din timp
şi sunt ocupate de subunităţi pentru un timp de scurtă durată.
Poziţia de tragere de rezervă este destinată pentru a efectua manevre cu
bateria în cazul părăsirii intenţionate sau forţate a poziţiei de tragere de bază .
Distanţa acesteia de la poziţia de tragere de bază poate constitui cel puţin 500 m.
Manevra spre poziţia de tragere de rezervă se execută de regulă pentru sprijinul
contraatacului şi pentru soluţionarea misiunilor în interesul vecinilor. Părăsirea
forţată a poziţiei de tragere de bază se efectuează în cazul retragerii sau în cazul
imposibilităţii executării de pe aceasta a misiunilor de foc: în cazul
bombardamentului şi atacului aviaţiei inamicului, infectării raionului poziţiei de
tragere cu substanţe radioactive sau toxice. Poziţia de tragere de rezervă se
amenajează din timp şi în volumul poziţiei de tragere de bază.
 16
În scopul inducerii inamicului în eroare referitor la numărul şi locurile de
dispunere ale poziţiilor de tragere reale se amenajează poziţii de tragere false.
Acestea trebuie să fie adaptate pentru tragerea cu subunităţile nomade şi după
indiciile de demascare să nu se deosebească de poziţiile de tragere de bază.
Poziţiile de tragere pot fi acoperite şi neacoperite.
Poziţia de tragere se numeşte a c o p e r i t ă, dacă piesele (aruncătoarele,
maşinile de luptă) în timpul executării focului sunt invizibile pentru observarea
terestră a inamicului. Aceasta trebuie să permită executarea tragerii cu
modificări de derivă mari de la direcţia de bază, precum şi tragerea directă în
cazul apărării proprii.
Poziţia de tragere se consideră acoperită, dacă adîncimea acoperirii în
dependenţă de calibrul sistemului constituie 6-20 m. În cazul tragerii fără
substanţă antiflacără pe timp de noapte adîncimea acoperirii trebuie să se
mărească de 1,5-2 ori.

Fig. 1.1. Adîncimea acoperirii poziţiei de tragere

Din figura 1.1 se observă că adîncimea acoperirii poate fi determinată după
formula:
d cr
Aacop = Dhcr - (Dhpo - Dhcr) ------ , în care:
D
Dhcr - este supraînălţarea crestei acoperirii deasupra orizontalei piesei, m;
 17
Dhpo - supraînălţarea eventualului post de observare al inamicului deasupra

orizontalei piesei, m;
d cr - distanţa pe orizontală de la piesă pînă la creasta acoperirii, m;
D - distanţa de la creasta acoperirii pînă la eventualul post de observare al
inamicului pe orizontală, m.
Poziţia de tragere acoperită se alege în aşa mod ca să asigure executarea de
către subunitate a misiunii de foc primite, adică să dea posibilitatea de a executa
tragerea asupra obiectivelor dispuse pe limita dinainte a inamicului şi în
adîncimea apărării acestuia, precum şi să permită tragerea asupra tancurilor şi
altor maşini blindate cu tragere prin ochire directă. Pentru lupta împotriva
obiectivelor blindate în cazul apărării proprii a poziţiei de tragere îndepărtarea
crestei acoperirii trebuie să fie în limitele 600-1000 m.
Poziţiile de tragere pentru aruncătoare se aleg pe contrapantele dealurilor,
în râpi şi alte cute de teren, în poiene de păduri şi la marginile dumbravelor
ascunse de inamic.
Poziţia de tragere se numeşte n e a c o p e r i t ă , dacă materialele nu sunt
acoperite împotriva observării terestre a inamicului sau fiind acoperite şi
mascate se descoperă în timpul tragerii.
Poziţiile de tragere neacoperite se ocupă de către subunităţile de artilerie
pentru tragere prin ochire directă în cazul respingerii atacului cu tancuri; pentru
distrugerea lucrărilor vizibile de apărare de campanie şi a celor pentru mijloace
de foc permanente; pentru nimicirea obiectivelor separate dispuse pe limita
dinainte a inamicului şi în adîncimea proprie a apărării acestuia.
Pentru conducerea focului şi manevrelor subunităţilor, executarea cercetării
inamicului, observarea terenului, acţiunilor subunităţilor de arme întrunite şi
menţinerea cooperării cu acestea comandantul de divizion indică comandantului
de baterie locul punctului de comandă şi observare.
Acest loc se alege în aşa mod ca comandantul de baterie să se afle
împreună sau alături de punctul de comandă şi observare al comandantului
subunităţii de arme întrunite, la care bateria este afectată sau o sprijină, precum
şi să se asigure executarea cercetării şi observării inamicului pe tot frontul şi la
 18
adîncimea misiunilor subunităţii de arme întrunite. Dacă după condiţiile de teren
nu e posibilă asigurarea executării cercetării inamicului pe tot frontul de acţiuni
al subunităţii de arme întrunite, atunci de la punctul de comandă şi observare al
bateriei se poate trimite un punct de observare lateral. Cînd după condiţiile
situaţiei se exclude executarea cercetării, observarea terenului nemijlocit
înaintea frontului subunităţlor de arme întrunite înaintate şi deservirea tragerii
asupra obiectivelor, care nu sunt observate de la punctul de comandă şi
observare, atunci de la acesta se poate trimite un punct de observare înaintat.
Disponibilul de mijloace şi forţe la punctul de comandă şi observare al bateriei
permite acesteia să desfăşoare numai un singur punct de observare.
În cazul organizării în cadrul divizionului a observării conjugate în termene
reduse unul din punctele acesteia poate fi punctul de comandă şi observare (de
observare) al bateriei.
Pentru asigurarea executării neîntrerupte a cercetării inamicului şi
conducerea focului în apărare suplimentar se poate instala un punct de comandă
şi observare de rezervă. Locul acestuia comandantul de baterie îl alege în
adîncimea apărării şi în apropierea aliniamentelor preconizate de contraatac ale
subunităţilor de arme întrunite. Manevra spre punctul de comandă şi observare
de rezervă comandantul de baterie o efectuează cu permisiunea comandantului
(şefului) superior de artilerie în cazul bombardării punctului de comandă şi
observare de bază, aplicării asupra acestuia a armei de nimicire în masă de către
inamic, precum şi în cazul retragerii subunităţilor de arme întrunite de pe
aliniamentul ocupat.
Pentru a induce inamicul în eroare referitor la numărul şi locurile de
dispunere ale punctelor de comandă şi observare reale în corespundere cu planul
de mascare al comandantului (şefului) superior şi pe baza dispoziţiunii acestuia
se pot amenaja puncte de observare false. Acestea se amenajează şi se
maschează la fel ca şi cele reale.
Dispozitivul de luptă al subunităţii de artilerie ales cu pricepere joacă un rol
important la executarea misiunii de foc.
 19
POSIBILITĂŢILE DE LUPTĂ ALE SUBUNITĂŢILOR
DE ARTILERIE
Destinaţia de luptă a subunităţilor de artilerie şi misiunile executate de către
acestea sunt în dependenţă directă de posibilităţile de luptă ale acestora.
Posibilităţile de luptă ale subunităţilor de artilerie reprezintă capacitatea
acestora în condiţiile concrete ale situaţiei să execute nimicirea cu foc a
inamicului şi să efectueze manevra. Prin urmare, posibilităţile de luptă ale
subunităţilor de artilerie se caracterizează prin posibilităţi de foc şi de manevră.
Posibilităţile subunităţii de artilerie privind nimicirea inamicului cu muniţii
obişnuite se numesc posibilităţi de foc. Acestea se exprimă prin: numărul de
obiective (obiecte), pe care subunitatea de artilerie în condiţii concrete ale
situaţiei le poate lovi; lungimea frontului de executare a focului de baraj, valului
de foc, sectorului zonei mobile de foc; dimensiunile raioanelor de iluminare,
fumizare sau minare de la distanţă a terenului. În unele cazuri posibilităţile de
foc ale artileriei se pot exprima prin numărul de piese atrase pentru executarea
misiunilor şi consumul stabilit de muniţii.
Posibilităţile de foc pentru raportul comandantului de arme întrunite se
calculează în număr de obiective (obiecte), iar pentru planificarea focului - în
număr de piese şi cantitate de muniţii.
Posibilităţile de foc ale artileriei pentru nimicirea cu foc a obiectivelor
(obiectelor) inamicului din poziţii de tragere acoperite se determină prin
caracterul obiectivelor şi densitatea de lovire a acestora, prin numărul de piese şi
aruncătoare de care se dispune, prin cantitatea şi felul de muniţii repartizate sau
prin timpul în decursul căruia trebuie să fie executate misiunile de foc.
În dependenţă de numărul de piese (aruncătoare) la subunitatea de artilerie,
de durata acţiunii cu foc asupra inamicului şi regimul de foc al sistemului
corespunzător de artilerie se determină numărul de proiectile (bombe) care pot fi
lansate în decursul executării misiunii de foc; numărul determinat de proiectile
(bombe) se împarte la norma mijlocie de consum de muniţie pe obiectivele
(obiectele) concrete şi se obţine numărul de obiective (obiecte) care pot fi
neutralizate (nimicite) într-un timp stabilit.
 20
La calcularea posibilităţilor de foc ale subunităţilor de artilerie se folosesc
normele privind necesarul de piese şi muniţii pentru nimicirea diferitelor
obiective. Aceste norme de consum de muniţii şi posibilităţile de foc ale
subunităţilor de artilerie sunt expuse în Regulile de tragere şi de comandament a
focului de artilerie, anexa 9 (RT şi CF-96).
Să calculăm posibilităţile de foc ale divizionului de artilerie pentru darea
focului de baraj fix şi mobil şi executarea valului de foc. Divizionul are 18 piese.
Conform regulilor de tragere şi de comandament a focului la executarea felurilor
de foc indicate este necesar de a se conduce după următoarele norme: în cazul
executării focului de baraj fix şi mobil piesa poate executa focul pe un front de
50 m. Prin urmare, divizionul de artilerie poate pune un foc de baraj fix şi mobil
pe un front de 900 m.
Prin calcule analogice pentru alte feluri de foc şi obiective sunt determinate
posibilităţile de foc ale divizionului (bateriei) care sunt prezentate în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1
Posibilităţile de foc ale divizionului (bateriei) de obuziere-tun
D-20 cal. 152 mm (consumul - norma)
Misiunea de foc Durata Distan- Posibilităţile
execu- ţa de
tării tragere,
focu- km
lui,
min
divizionului bateriei
(18 piese) (6 piese)
1. Nimicirea instalaţiei de lansare 5 6 2 1
2. Nimicirea bateriei de piese 20 6 1 -
autopropulsate blindate
3. Neutralizarea bateriei de piese 10 10 2 1
autopropulsate neblindate
4. Neutralizarea bateriei de piese 10 10 2 -
tractate adăpostite 10 6 3 1
5. Neutralizarea bateriei de 10 6 1 -
 21

aruncătoare tractate adăpostite

6. Nimicirea bateriei de aruncătoare 5 6 2 1
tractate dispuse neprotejat
7. Neutralizarea plutonului de 10 6 1 -
aruncătoare autopropulsate blindate
8. Neutralizarea staţiei de radiolocaţie 10 6 5 1
a artileriei de cîmp
9. Neutralizarea staţiei de radiolocaţie 10 6 2 -
pentru cercetare terestră
10. Neutralizarea forţei vii şi 10 6 4 -
mijloacelor de foc adăpostite pe 15 6 5 -
poziţii pregătite din timp, ha 20 6 7 2,25
11. Neutralizarea forţei vii şi 10 6 4,5 -
mijloacelor de foc adăpostite pe 15 6 6 2,25
poziţii ocupate în grabă, ha 20 6 7,5 2,5
12. Nimicirea forţei vii şi mijloacelor 5 6 12 4
de foc, ha
13. Executarea focului de baraj fix, m - - 900 300
14. Executarea focului de baraj mobil, - - 900 300
m
15. Executarea concentrării succesive - - Trei obiec- Un
a focului tive sau obiec-
9 ha tiv sau
3 ha
16. Executarea valului de foc, m - - 450 150
17. Darea unei perdele de fum, m:
cînd vîntul este favorabil (de
întîmpinare) - - 600 150-200
cînd vîntul este lateral - - 2000 500-700

Posibilităţile de manevrare ale subunităţilor de artilerie se exprimă prin

parametrii acestora care caracterizează gradul lor de mobilitate şi capacitatea de
 22
a realiza rapid înaintarea, instalarea în dispozitiv de luptă, deplasarera în
decursul luptei, precum şi posibilitatea de a efectua manevra de foc.
Întrebuinţarea cu iscusinţă a posibilităţilor subunităţilor de artilerie permite
executarea la timp şi mai eficientă a misiunilor primite.
M a n e v r a d e s u b u n i t ă ţ i se efectuează cu scopul de a ocupa o
poziţie mai favorabilă pentru nimicirea eficientă a inamicului, precum şi pentru a
scoate subunităţile proprii de sub loviturile acestuia.
Manevra subunităţilor de artilerie poate include: înaintarea, instalarea şi
deplasarea în decursul luptei.
Înaintarea şi instalarea subunităţilor de artilerie în dispozitiv de luptă se
efectuează odată cu primirea misiunii de luptă pînă la starea gata de executare a
focului.
Deplasarea subunităţilor de artilerie în decursul luptei se efectuează ţinînd
seama de necesitatea menţinerii conducerii stabile a subunităţilor şi cooperării
neîntrerupte cu subunităţile de tancuri şi infanterie moto şi asigurării sprijinului
neîntrerupt de foc.
Astfel, manevra subunităţilor de artilerie în decursul luptei include:
părăsirea raioanelor ocupate ale poziţiilor de tragere şi aliniamentelor
(raioanelor) punctelor de comandă şi observare; deplasarea în raioanele noi, pe
poziţii sau aliniamente şi instalarea în dispozitiv de luptă pentru executarea
misiunilor de foc primite.
Drept parametri principali ai manevrei de subunităţi sunt caracteristicile
vremelnice expuse în Cursul de pregătire la artilerie şi în Culegerea de
normative pentru pregătirea de luptă.
Să examinăm modul de calculare a înaintării şi desfăşurării divizionului.
Pentru calculul timpului de înaintare şi desfăşurare a divizionului de
artilerie trebuie să cunoaştem: itinerarul de deplasare, punctul iniţial, ora cînd
divizionul trebuie să fie gata pentru executarea focului, viteza medie de
deplasare.
Calculele se fac în următoarea ordine:
 23
1. Pe harta de lucru se trece itinerarul de deplasare, punctul iniţial, raionul
poziţiilor de tragere ale divizionului.
2. Se determină după hartă lungimea itinerarului de la punctul iniţial pînă la
cea mai proprie limită a raionului poziţiilor de tragere ale divizionului şi
valoarea obţinută se înmulţeşte cu un coeficient de corecţie a lungimii
itinerarului care depinde de caracterul terenului şi scara hărţii (tabelul 1.2).

T a b e l u l 1.2
Valorile coeficientului de corecţie în funcţie de caracterul
terenului şi scara hărţii
Caracterul terenului Scara hărţii
1:500 000 1:200 000 1:100 000 1:50 000
Muntos (puternic frămîntat) 1,30 1,25 1,20 1,15
Deluros (mediu frămîntat) 1,15 1,15 1,10 1,05
Cîmpie (puţin frămîntat) 1,05 1,05 1,00 1,00

3. Se calculează timpul necesar divizionului pentru înaintare în raionul

destinat al poziţiilor de tragere; pentru aceasta se însumează timpul pentru
mişcare de la punctul iniţial pînă la limita cea mai proprie a raionului poziţiilor
de tragere cu timpul pentru instalarea divizionului în dispozitiv de luptă.
4. Se determină timpul astronomic de trecere a punctului iniţial cu capul
coloanei, pentru aceasta din timpul stabilit cînd artileria trebuie să fie gata pentru
a deschide focul (sau a ocupa poziţia de tragere) se scade timpul necesar
divizionului pentru înaintare în raionul destinat al poziţiilor de tragere.
5. Se calculează timpul necesar pentru înaintarea divizionului spre punctul
iniţial, ora începerii înaintării; în acest caz viteza de înaintare spre punctul iniţial
se ia egală cu 1/2-3/4 din viteza medie de înaintare. Un exemplu de calcul este
prezentat în tabelul 1.3.
 T a b e l u l 1.3
Calculul înaintării şi desfăşurării divizionului de artilerie
Nr. Subun Lungimea Lungi- Viteza Timpul, min Timpul Depărta- Începu-
itine- ita-tea coloanei, mea de de- astronomic, rea raio- tul dep-
raru- km/min itinera- plasare, ore.min nului de lasării
lui rului, km/h ocupat de spre
km la punctul punctul
iniţial, km iniţial,
ore, min
pent- pent- În de tre- stării
ru ru to cere a gata
miş- des- tal punctu- pentru
care făşu- lui execu-
rare iniţial tarea
focului
2 2/28 6/16 42 22 115 25* 140 3.28 5.48 5 3.08

* Timpul este luat pentru condiţii de noapte

 M a n e v r a d e f o c constă în concentrarea la timp a focului subunităţilor
de artilerie pe un singur obiectiv sau pe un grup de obiective importante, precum
şi în transportul de foc de la un obiectiv la altul şi repartizarea focului pe cîteva
obiective. Principalul indice care caracterizează posibilităţile manevrei de foc
este timpul consumat de la darea comenzii pînă la spargerea proiectilului la
obiectiv. În acest caz timpul de deschidere a focului asupra obiectivului
neplanificat se compune din timpul pentru transmiterea comenzii, determinarea
elementelor de tragere şi executarea loviturii, iar în cazul deschiderii focului
asupra obiectivului planificat din acest timp se exclude timpul pentru
determinarea elementelor de tragere. Timpul prevăzut de normă pentru
executarea manevrei de foc cu divizionul (bateria) de artilerie este indicat în
Cursul de pregătire la artilerie.

Capitolul II

CONDUCEREA SUBUNITĂŢILOR DE ARTILERIE

BAZELE CONDUCERII SUBUNITĂŢILOR DE ARTILERIE

În condiţiile folosirii pe larg a armamentului de precizie înaltă, precum şi a
mijloacelor de luptă radioelectronice sporeşte brusc volumul măsurilor care
trebuie luate de către comandant la pregătirea şi în decursul acţiunilor de luptă.
Afară de aceasta, în lupta modernă de arme întrunite se reduc termenele de
executare a misiunilor primite de către subunităţile de artilerie. Toate acestea
duc la creşterea bruscă a importanţei conducerii subunităţilor de artilerie.
Esenţa conducerii subunităţilor de artilerie constă în activitatea bine
organizată a comandanţilor şi statelor-major privind menţinerea stării de
pregătire în vederea luptei a subunităţilor, pregătirea acestora pentru acţiuni de
luptă şi conducerea lor în timpul executării misiunilor de luptă primite.
 27
Experienţa războaielor demonstrează că conducerea cu iscusinţă a
subunităţilor de artilerie permitea executarea misiunilor primite în termene de
timp reduse, cu o eficacitate mai mare şi cu mai puţine pierderi. Trebuie de
menţionat că schimbările calitative care au avut loc la armamentul subunităţilor
de artilerie, mai ales în elaborarea şi aplicarea felurilor noi de muniţii, în crearea
mijloacelor de comandament automatizată a focului, precum şi a mijloacelor noi,
mai eficiente de cercetare de artilerie, măresc posibilităţile de luptă ale
subunităţilor de artilerie.
Conţinutul (părţile componente) principal al conducerii subunităţilor de
artilerie este constituit din:
menţinerea moralului înalt şi a stării de pregătire permanentă a subunităţilor
în vederea luptei;
dobîndirea neîntreruptă şi perseverentă, adunarea, analizarea şi sintetizarea
informaţiilor despre inamic şi dezvăluirea intenţiilor acestuia;
transmiterea la timp de către comandanţi la subordonaţi a misiunilor,
pregătirea subunităţilor pentru acţiuni de luptă şi asigurarea multilaterală a
acestora;
efectuarea conducerii neîntrerupte a focului şi manevrei subunităţilor;
organizarea şi menţinerea cooperării cu subunităţile de arme întrunite şi
mijloacele de cercetare;
organizarea şi menţinerea legăturii stabile;
controlul permanent al executării de către subunităţi a misiunilor primite şi
acordarea ajutorului practic acestora.
Avînd o distanţă de tragere mare, foc puternic şi precis, o capacitate de
manevrare vastă şi de concentrare rapidă a focului asupra obiectivelor
importante, subunităţile de artilerie constituie unul din mijloacele eficiente de
lovire a inamicului şi cel mai efectiv mijloc de sprijin cu foc a subunităţilor de
infanterie moto şi tancuri.
Focul puternic în combinare cu manevra constituie baza acţiunilor de luptă
ale subunităţilor de artilerie, partea componentă cea mai importantă a conducerii
cărora este conducerea focului.
 28
Conducerea focului subunităţilor de artilerie constă în însuşirea (studierea)
obiectivelor, misiunilor de foc şi condiţiilor de executare a acestora, în luarea
hotărîrii pentru executarea misiunilor de foc, darea misiunilor de foc şi controlul
executării acestora.
Conducerea manevrei subunităţilor de artilerie include determinarea
scopurilor manevrei şi a măsurilor de pregătire a acesteia, darea misiunilor şi
efectuarea controlului executării precise şi la timp ale acestora.
Conducerea oportună şi bine organizată a subunităţilor de artilerie
contribuie la pregătirea în ascuns a acţiunilor de luptă ale acestora, nimicirea
eficientă a obiectelor (obiectivelor) inamicului, executarea cu succes a
misiunilor primite, efectuarea la timp a măsurilor de protecţie a subunităţilor
împotriva armei de nimicire în masă şi restabilirea capacităţii de luptă a
subunităţilor în termene reduse. Afară de aceasta, ea permite de a întrebuinţa
mai eficient posibilităţile de luptă ale subunităţilor de artilerie în luptă.
Volumul mare al măsurilor de comandament a subunităţilor de artilerie,
complexitatea condiţiilor situaţiei în care se efectuează acestea, înaintează
cerinţe înalte faţă de aceasta. Conducerea subunităţilor de artilerie trebuie să fie
stabilă, continuă, operativă şi secretă.
Stabilitatea conducerii constă în capacitatea sistemului de comandament
să păstreze sau să restabilească repede capacitatea de luptă în condiţiile acţiunii
inamicului. Aceasta se obţine prin:
cunoaşterea de către comandanţi şi statele-major a situaţiei create reale;
restabilirea rapidă a conducerii dezorganizate şi a mijloacelor de trasmisiuni;
adunarea la timp a datelor despre situaţie; însuşirea corectă a misiunii primite şi
aprecierea situaţiei; luarea la timp a hotărîrii şi raportul acesteia comandantului
(şefului) superior; transmiterea urgentă a misiunilor la subordonaţi; menţinerea
legăturii sigure cu subordonaţii, cu subunităţile de cooperare, cu comandantul
(şeful) superior, statul-major al acestuia şi cu unitatea (subunitatea) de arme
întrunite; apărarea sigură a punctelor şi maşinilor de comandament împotriva
armei de nimicire în masă, armamentului de precizie înaltă, loviturilor aviaţiei şi
 29
altor mijloace de foc, precum şi împotriva bruiajului radioelectronic al
inamicului.
Continuitatea conducerii este capacitatea comandanţilor şi a statelor-
major de a reacţiona la toate schimbările situaţiei şi a influenţa permanent asupra
subunităţilor subordonate în scopul de a îndrepta acţiunile acestora pentru
executarea cu succes a misiunilor primite în termenele stabilite.
În decursul ducerii acţiunilor de luptă comandantul subunităţii de artilerie
este obligat să urmărească atent cîmpul de luptă, acţiunile subunităţilor de arme
întrunite, să execute permanent cercetarea inamicului şi să fie la curent cu
acţiunile şi intenţiile acestuia.
O condiţie importantă pentru obţinerea continuităţii conducerii este starea
de pregătire permanentă în vederea luptei a comandanţilor şi statelor-major,
precum şi a subunităţilor care asigură activitatea acestora.
În condiţiile suprimării radioelectronice a inamicului comandantul de
artilerie trebuie să amplaseze punctul său de comandă şi observare în apropierea
punctului de comandă şi observare al comandantului subunităţii de arme
întrunite la care subunitatea de artilerie este afectată sau o sprijină. Totodată la
organizarea luptei comandantul de artilerie trebuie să numească printr-un ordin
locţiitorul său (în afară de cei din statul de organizare), să prevadă rezerva de
forţe şi mijloace de transmisiuni şi regimurile de funcţionare a acestora în
condiţiile suprimării radioelectronice a inamicului. În cazul dezorganizării în
decursul acţiunilor de luptă a conducerii comandantul şi statul-major al
subunităţii de artilerie imediat iau măsuri pentru restabilirea acesteia.
Operativitatea conducerii constă în realizarea oportună şi rapidă a tuturor
măsurilor legate de conducerea subunităţilor de artilerie la pregătirea şi în
decursul executării acţiunilor de luptă. Aceasta se obţine prin cunoaşterea
permanentă de către comandanţi a situaţiei şi reacţionarea rapidă la schimbările
acesteia; prin luarea hotărîrii la timp şi transmiterea misiunilor la subordonaţi în
termene scurte; prin executarea misiunilor primite în termene ce asigură
devansarea inamicului în acţiuni; prin iscusinţa comandanţilor de toate rangurile
 30
de a manipula mijloacele radio din dotare şi a duce convorbirile pe scurt,
folosind documente formalizate.
Dobîndirea rapidă a informaţiilor despre inamic, oportunitatea rapoartelor
comandanţilor subunităţilor subordonate, organizarea bună a informaţiei din
partea statului-major superior şi a subunităţilor de arme întrunite au o importanţă
decisivă pentru operativitatea conducerii subunităţilor de artilerie.
Secretul conducerii constă în menţinerea în secret pentru inamic a tuturor
măsurilor luate de către comandanţii de artilerie, statele-major şi subunităţi la
pregătirea şi în decursul acţiunilor de luptă.
Acesta se obţine prin: respectarea regimului stabilit al convorbirilor prin
mijloacele tehnice de transmisiuni; folosirea diferitelor cifruri şi coduri; folosirea
tabelelor, indicativelor şi semnalelor, tabelelor de convorbiri şi codificarea
hărţilor; interzicerea convorbirilor în clar; mascarea sigură a punctelor de
comandă şi observare; limitarea numărului de persoane care participă la
elaborarea documentelor de luptă şi păstrarea acestora; menţinerea în secret a
tuturor convorbirilor referitoare la pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă.
Îndeplinirea cerinţelor referitoare la comandament depinde de gradul de
pregătire şi capacităţile organizatorice ale comandanţilor şi de repartizarea
precisă a funcţiilor în divizion (baterie) între persoanele cu funcţie care iau parte
la conducerea subunităţilor de artilerie.
Forţele şi mijloacele de comandament a subunităţilor de artilerie. La
conducerea acţiunilor de luptă ale divizionului se antrenează plutonul de
comandament al divizionului, în componenţa căruia intră: echipajul maşinii
comandantului de divizion, grupa de comandă, echipajul punctului mobil de
cercetare, echipajul maşinii de comandament şi stat-major a divizionului.
La conducerea bateriei de artilerie se antrenează plutonul de comandament
al bateriei şi maşina comandantului bateriei de tragere. Plutonul de
comandament al bateriei constă din echipajul maşinii comandantului de baterie
şi grupa de comandă.
Maşinile de comandament ale divizionului (bateriei) sunt destinate pentru
conducerea focului de divizion (de baterie), menţinerea cooperării neîntrerupte
 31
cu subunităţile de arme întrunite în luptă, precum şi pentru legătura cu
comandantul (şeful) superior de artilerie şi cu statul-major al acestuia.
Din completul maşinii comandantului de divizion (baterie) fac parte două
staţii radio R-123M (în maşina comandantului de baterie - trei), o staţie radio R-
130M (în maşina comandantului de baterie nu este), o staţie radio R-107M
(portativă), dispozitivul de apel selectiv R-012M, comutatorul telefonic P-193M,
două aparate telefonice TA-57, aparatura de comutaţie, două bobine TK-2 cu
cablu telefonic P-274M (cîte 500 m fiecare), un complet de antene.
Mijloacele de transmisiuni de care dispune maşina comandantului de
divizion (baterie), asigură:
legătura în regim telefonic în interiorul maşinii între comandant şi membrii
echipajului;
legătura radio în regim telefonic prin două (în maşina comandantului de
baterie – prin trei) staţii radio pe unde ultrascurte şi prin una (în maşina
comandantului de baterie nu este) pe unde scurte în regimuri de telefon şi
telegraf;
racordarea a zece linii de legătură prin fir, două din care pot servi pentru
comanda la distanţă a staţiilor radio ale maşinii.
Maşina de comandament şi stat-major a divizionului este destinată pentru
conducerea subunităţilor divizionului şi focului acestora în cooperare cu alte
maşini de comandament.
Maşina de comandament şi stat-major a divizionului este completată cu
două staţii radio R-123M, o staţie radio R -111, o staţie radio R-130M, un aparat
de radiorecepţie R-326, un comutatorul telefonic P-193M, un dispozitiv de apel
selectiv R-012M, un aparat de telefon TA-57 şi patru bobine TK-2 cu cablu
telefonic P-274M (cîte 500 m fiecare). Afară de aceasta, maşina este echipată cu
aparatură specială.
Mijloacele de legătură ale maşinii de comandament şi stat-major asigură:
legătura telefonică circulară bilaterală în interiorul maşinii între membrii
echipajului;
 32
legătura radio în regimuri telefonic şi telegrafic prin staţia radio pe unde
scurte;
legătura radio în regim telefonic prin trei staţii radio pe unde ultrascurte;
recepţionarea informaţiei prin aparatul de radiorecepţie;
racordarea pînă la opt linii de legătură prin fir, una din care poate servi
pentru comanda la distanţă a staţiilor radio ale maşinii prin canalele de legătură
închise şi deschise .
Maşina comandantului bateriei de tragere serveşte pentru conducerea
plutoanelor de tragere (pieselor). Aceasta este echipată cu două staţii radio R-
123M, o staţie radio R-107M (portativă) şi zece staţii radio R-147. Toate staţiile
radio sunt pe unde ultrascurte. Afară de aceasta, maşina are: un comutator
telefonic P-193M, un dispozitiv de apel selectiv R-012M, două aparate
telefonice TA-57, aparatură de comutaţie, două bobine TK-2 cu cablu telefonic
P-274M (cîte 500 m fiecare) şi un electromegafon.
Mijloacele de transmisiuni ale maşinii comandantului bateriei de tragere
asigură legătura telefonică în interiorul maşinii, legătura radio în regim telefonic
prin trei staţii radio pe unde ultrascurte. Aparatura de comutaţie a maşinii
permite de a racorda zece linii de legătură prin fir, două din care pot servi pentru
comanda la distanţă a staţiilor radio ale maşinii.
Pentru realizarea conducerii bateriei de aruncătoare cal.120 mm a
batalionului de infanterie moto se antrenează grupa de transmisiuni din
componenţa plutonului de comandament al bateriei. Aceasta dispune de cinci
staţii radio R-107M (R-159), 4 km de cablu telefonic de campanie P-274M şi
cinci aparate telefonice TA-57.
M i j l o a c e l e r a d i o. Staţia radio pe unde ultrascurte R-123M este
destinată pentru menţinerea legăturii radio în regim telefonic între maşinile de
comandament ale subunităţilor de artilerie şi subunităţile în cooperare.
Staţia radio R-111 pe unde ultrascurte este destinată pentru menţinerea
legăturii radio telefonice şi telegrafice a şefului de stat-major cu comandantul de
divizion.
 33
Staţia radio R-107M (portativă) pe unde ultrascurte are un dispozitiv pentru
instalare pe mijloacele de transport şi serveşte pentru asigurarea legăturii radio
între subunităţi.
Staţia radio portativă R-147 pe unde ultrascurte este destinată pentru
asigurarea legăturii radio a comandantului bateriei de tragere (comandantului
plutonului doi de tragere) cu comandanţii de piese.
Staţia radio R-130M pe unde scurte serveşte pentru legătura radio
telefonică şi telegrafică a comandantului (şefului de stat-major) de divizion cu
comandantul (statul-major) superior.
Aparatul de radiorecepţie R-326 este destinat pentru recepţionarea
informaţiei meteo şi semnalelor de înştiinţare.
M i j l o a c e l e d e l e g ă t u r ă p r i n f i r. Divizionul de artilerie are: un
comutatorul telefonic P-193M, cablu telefonic de campanie P-274M şi aparate
telefonice TA-57. Acestea sunt destinate pentru asigurarea legăturii prin cablu a
punctului de comandă şi observare al divizionului (bateriei) şi punctului de
comandament a focului divizionului cu subunităţile subordonate, precum şi
pentru comanda la distanţă a staţiilor radio.
Comutatorul telefonic P-193M este destinat pentru amenajarea unei staţii
de telefoane cu o capacitate mică. Capacitatea comutatorului - zece numere.
Sistemul de comandament a subunităţilor de artilerie. Pentru realizarea
conducerii subunităţilor de artilerie se creează sistemul de comandament care
include: organele de comandament, punctele de comandament, sistemul de
transmisiuni şi mijloacele de automatizare a conducerii subunităţilor.
O r g a n e l e de c o n d u c e r e sunt comandanţii şi statele-major
împuternicite cu anumite funcţii de comandament a subunităţilor subordonate.
Drept bază a conducerii a subunităţilor de artilerie este hotărîrea
comandantului de arme întrunite şi hotărîrea sau ordinul comandantului (şefului)
de artilerie.
Comandantul de divizion (baterie) poartă toată răspunderea pentru
capacitatea de luptă, pregătirea subunităţilor subordonate acestuia; îndeplinirea
cu succes de către acestea a misiunilor primite în termenele stabilite, precum şi
 34
pentru educaţie, disciplina militară, starea morală şi pregătirea psihologică a
efectivului. Acesta este obligat: să cunoască permanent situaţia, să dispună de o
legătură stabilă cu subunităţile subordonate, să cunoască poziţia, starea şi
posibilităţile acestora; să execute personal cercetarea; să menţină cooperarea
neîntreruptă cu subunităţile de arme întrunite; să ia la timp hotărîrile şi să dea
misiuni subalternilor; să organizeze asigurarea multilaterală a acţiunilor de luptă
şi protecţia împotriva armelor incendiare; să conducă ferm subunităţile
subordonate şi cele afectate; să obţină executarea misiunilor primite în termene
scurte şi cu o eficacitate înaltă. Aceasta cere de la comandant calităţi deosebite
precum curaj, iniţiativă, independenţă, voinţă puternică, hotărîre fermă la
executarea misiunii primite, înfruntînd toate greutăţile, chiar şi pericolul de
moarte şi insuflînd această fermitate subalternilor săi.
Statul-major al divizionului este organul principal care asigură conducerea
subunităţilor divizionului. Acesta este destinat pentru asigurarea activităţii
comandantului de divizion privind conducerea subunităţilor subordonate,
planificarea acţiunilor de luptă, organizarea cooperării, asigurarea multilaterală
şi realizarea conducerii subunităţilor divizionului. Activitatea sa statul-major al
divizionului o efectuează pe baza hotărîrii şi indicaţiilor comandantului de
divizion, precum şi a dispoziţiunilor şi indicaţiilor statului-major superior de
artilerie. Afară de aceasta, statul-major al divizionului execută indicaţiile
statului-major al unităţii (subunităţii) de arme întrunite la care divizionul este
afectat. Principalul în activitatea statului-major este cunoaşterea situaţiei reale
despre starea, asigurarea şi posibilităţile subunităţilor, precum şi despre mersul
executării de către acestea a misiunilor primite.
Statul-major al divizionului poartă răspunderea pentru organizarea şi
menţinerea conducerii neîntrerupte a subunităţilor, pregătirea la timp şi precizia
focului. Acesta organizează dobîndirea sistematică, adunarea şi studierea datelor
despre situaţie, pregăteşte calculele necesare comandantului şi propunerile
privind întrebuinţarea în luptă a subunităţilor subordonate şi afectate şi în
întregime privind luarea hotărîrilor, emite dispoziţiunile preventive, planifică
acţiunile de luptă în corespundere cu hotărîrea primită de comandant,
 35
organizează determinarea elementelor de tragere, la indicaţia comandantului
transmite misiunile la subunităţile subordonate, planifică şi efectuează
asigurarea multilaterală a acţiunilor de luptă, conduce deplasarea şi instalarea în
dispozitiv de luptă a subunităţilor de tragere, organizează legătura stabilă cu
subunităţile subordonate, cu cele în cooperare şi cu statul-major superior,
precum şi protecţia transmisiunilor împotriva suprimării radioelectronice a
inamicului, restabileşte conducerea dezorganizată; efectuează controlul pregătirii
subunităţilor pentru executarea misiunilor primite, executării ordinelor şi
dispoziţiunilor. Toată această activitate statul-major o execută în cooperare
strînsă cu locţiitorii comandantului de divizion.
P u n c t e l e de c o n d u c e r e. Conducerea acţiunilor de luptă ale
subunităţilor divizionului (bateriei) se efectuează de obicei de la punctele de
comandament.
Punctul de comandament este un raion (un sector de teren) cu forţele şi
mijloacele de transmisiuni dislocate pe acesta, care realizează şi asigură
conducerea subunităţilor la pregătirea şi în decursul acţiunilor de luptă.
Punctul de comandament al comandantului de divizion (de baterie) se
numeşte punct de comandă şi observare, deoarece de la acesta se asigură
posibilitatea nu numai de a conduce subunităţile, dar şi de a observa cîmpul de
luptă şi a executa cercetarea inamicului.
În cadrul divizionului de artilerie se creează un punct de comandă şi
observare şi un punct de comandament a focului de divizion, iar în caz de
necesitate şi puncte de observare lateral şi înaintat.
În cadrul bateriei de artilerie se creează un punct de comandă şi observare,
iar în caz de necesitate şi puncte de observare lateral şi înaintat.
Componenţa punctelor de comandă şi observare de obicei nu este stabilă.
Aceasta depinde de situaţie, în primul rînd, de caracterul misiunii de executat, de
existenţa efectivului şi mijloacelor de comandament. Totuşi, în orice condiţii ale
situaţiei punctul de comandă şi observare al divizionului (bateriei) trebuie să
aibă în componenţa sa o astfel de cantitate de forţe şi mijloace care ar asigura
organizarea punctelor de observare auxiliare, necesităţile conducerii şi ar
 36
permite în orice moment de timp să preia asupra sa conducerea subunităţilor de
rang superior sau subordonat. De obicei în componenţa punctului de comandă şi
observare intră comandantul de divizion (de baterie, de pluton de comandament)
cu forţele şi mijloacele necesare pentru comandament.
Punctul de comandă şi observare al divizionului (bateriei) de artilerie poate
fi dispus în maşina de comandament sau instalat pe teren.
În cazul cînd punctul de comandă şi observare se dispune în maşină
componenţa acestuia o constituie echipajul acestei maşini.
În cazul instalării punctului de comandă şi observare (PCO) al divizionului
pe teren în componenţa acestuia pot intra: comandantul de divizion, şeful
cercetării şi şeful transmisiunilor divizionului, comandantul grupei de comandă -
radiotelegrafist superior, radiotelefonistul superior, radiotelefonistul, cercetaşul
superior şi cercetaşul, comandantul maşinii - topogeodezist superior, cercetaşul-
telemetrist superior. Din mijloacele tehnice în componenţa PCO intră punctul
mobil de cercetare (PMC-4) şi maşina comandantului de divizion.
În componenţa PCO al bateriei instalat pe teren, de regulă, intră:
comandantul de baterie, comandantul plutonului de comandament, comandantul
grupei de comandă - cercetaş superior, radiotelefonistul superior, telefonistul,
cercetaşul, comandantul maşinii - topogeodezist superior, cercetaşul-telemetrist
superior. Din mijloacele tehnice în componenţa PCO al bateriei intră maşina
comandantului de baterie.
Indiferent de locul de dispunere, PCO al divizionului (bateriei) trebuie să
asigure legătura sigură cu subunităţile subordonate şi cele în cooperare, cu
comandantul (şeful) superior şi în interiorul PCO, dispunerea în ascuns şi
protecţia efectivului şi a mijloacelor de comandament împotriva armei de
nimicire în masă, loviturilor aviaţiei şi armelor de precizie înaltă, precum şi
conducerea neîntreruptă a subunităţilor în orice condiţii ale situaţiei.
Punctul de comandă şi observare al divizionului (bateriei) destinat pentru
sprijinul unităţii (subunităţii) de arme întrunite sau afectat acesteea se instalează
de obicei împreună cu PCO al unităţii (subunităţii) de arme întrunite sau în
apropierea acestuia. Dacă după condiţiile situaţiei PCO al divizionului (bateriei)
 37
se desfăşoară la o distanţă considerabilă de la PCO al unităţii (subunităţii) de
arme întrunite, legătura cu ultimul trebuie să se efectueze prin mijloacele tehnice
sau prin punctul de observare înaintat trimis spre acesta.
Punctul de comandă şi observare al divizionului (bateriei) la îndemînă se
instalează, de regulă, în apropierea punctului de observare (PCO) al unităţii
(divizionului) de artilerie.
Statul-major al divizionului instalează punctul de comandament a focului
de divizion (PCFD) locul căruia î-l determină comandantul de divizion. Odată cu
instalarea divizionului în dispozitiv de luptă PCFD se instalează în raionul
poziţiei de tragere al uneia din baterii la o depărtare de 300-500 m de la piesele
acesteia.
În componenţa PCFD, care se amplasează în maşina de comandament şi
stat-major, intră şeful de stat-major al divizionului cu grupul de comandament.
În componenţa grupului de comandament pot intra locţiitorii comandantului de
divizion pentru lucrul cu efectivul şi tehnică, precum şi echipajul maşinii de
comandament şi stat-major.
Capacităţile înalte de trecere şi de mobilitate ale maşinilor de comandament
asigură strîngerea, mutarea şi instalarea rapidă a punctelor de comandă şi
observare (punctului de comandament a focului de divizion) în raioane noi.
Comandantul de divizion (de baterie) se află permanent acolo, de unde
poate observa acţiunile inamicului şi ale trupelor proprii şi menţine legătura cu
comandantul (şeful) superior şi cu subalternii.
O r g a n i z a r e a l e g ă t u r i i î n c a d r u l d i v i z i o n u l u i (b a t e r
i e i). Pentru conducerea neîntreruptă a subunităţilor divizionului (bateriei) în
cele mai diverse condiţii ale situaţiei de luptă se întrebuinţează mijloace de
legătură radio, cu fir, mobile şi de semnalizare.
Legătura radio în condiţiile conducerii automatizate a acţiunilor de luptă ale
divizionului este mijlocul de bază, iar în multe cazuri unicul mijloc de
comandament a subunităţilor divizionului în decursul luptei.
Legătura prin fir se organizează, de regulă, în apărare, la pregătirea
ofensivei şi în cazul dispunerii pentru staţionare. Avantajul acesteia faţă de
 38
legătura radio constă în comoditatea ducerii convorbirilor, asigurarea relativ mai
bună a secretului şi protecţiei împotriva bruiajului din partea inamicului.
Legătura cu ajutorul mijloacelor mobile se organizează în toate formele de
luptă pentru transmiterea dispoziţiunilor în clar, aducerea documentelor de luptă
şi de serviciu. În calitate de mijloace mobile pot fi folosiţi agenţi de legătură pe
automobile, motociclete sau pe jos.
Legătura prin mijloace de semnalizare în cagrul divizionului (bateriei) se
foloseşte în toate formele activităţii de luptă pentru transmiterea semnalelor de
înştiinţare, comandament şi cooperare. Pentru darea semnalelor se folosesc
mijloace vizuale şi sonore. Din acestea fac parte cartuşele reactive, lanternele,
fanioanele, felinarele, indicatoarele etc.
Mijloacele de legătură ale divizionului (bateriei) se repartizează astfel ca să
asigure legătura stabilă a punctelor de comandament ale divizionului (bateriei)
cu subunităţile subordonate şi cele în cooperare, precum şi cu comandantul
(şeful) superior şi statul-major al acestuia.
În orice condiţii ale situaţiei mijloacele de legătură trebuie să fie în stare să
dea posibilitate comandantului şi statului-major de a cunoaşte situaţia şi a
reacţiona la timp la schimbările acesteia.
Luînd în consideraţie existentul în forţe şi mijloace de legătură, la divizion
se creează sistemul de legătură. Acesta reprezintă totalitatea staţiilor şi liniilor
de legătură, desfăşurate pentru asigurarea conducerii subunităţilor subordonate,
afectate şi celor în cooperare şi realizarea legăturii cu comandantul (şeful)
superior şi statul-major al acestuia.
Mijloacele de legătură existente la punctul de comandă şi observare al
divizionului (bateriei), precum şi la punctul de comandament a focului de
divizion se unesc organizatoric şi tehnic într-un nod de transmisiuni, care este
elementul component al fiecărui punct.
Nodul de transmisiuni al punctului de comandă şi observare al divizionului
este destinat pentru realizarea legăturii cu comandantul (şeful) superior, cu
punctele de comandament ale unităţilor (subunităţilor) subordonate, afectate şi
celor în cooperare şi în interiorul punctului de comandă şi observare. Acesta
 39
constă din maşina comandantului de divizion, staţiile radio separate şi staţia
telefonică.
Nodul de transmisiuni al punctului de comandament a focului de divizion
este destinat pentru menţinerea legăturii cu statul-major al comandantului
(şefului) superior, cu comandantul de divizion, cu subunităţile de tragere,
precum şi cu punctele de comandament ale subunităţilor afectate şi în cooperare.
Acesta constă din maşina de comandament şi stat-major, staţiile radio separate şi
staţia telefonică.
Staţia telefonică poate fi instalată la punctul de comandă şi observare şi la
punctul de comandament a focului de divizion şi este destinată pentru asigurarea
legăturii telefonice, conducerea staţiilor radio de la distanţă şi constă din
comutatorul P-193M şi aparate telefonice TA-57.
În dependenţă de destinaţia nodului de transmisiuni la comutatorul telefonic
se conectează liniile de cablu de la nodurile de transmisiuni ale comandanţilor
(şefilor) superiori de artilerie şi statelor-major ale acestora, comandantului şi
şefului de stat-major de divizion, unităţilor (subunităţilor) afectate şi în
cooperare.
Legătura radio în cadrul divizionului (bateriei) se organizează pe reţele
radio şi direcţii radio. Pentru asigurarea conducerii subunităţilor subordonate în
cadrul divizionului de obicei se creează:
reţeaua radio a comandantului de divizion în componenţa staţiilor radio R-
123M ale comandantului, şefului de stat-major de divizion şi comandanţilor de
baterii;
reţeaua radio a statului-major de divizion (punctului de comandament a
focului de divizion) în componenţa staţiilor radio R-123M ale şefului de stat-
major de divizion şi comandanţilor bateriilor de tragere. În această reţea radio
pentru conducerea nemijlocită a focului de divizion se poate conecta vremelnic
staţia radio a comandantului de divizion.
Legătura cu subunitatea de arme întrunite, la care divizionul de artilerie
este afectat sau pe care o sprijină, se organizează prin reţeaua radio a
 40
comandantului subunităţii de arme întrunite prin conectarea în această reţea
radio a staţiei radio R-123M a comandantului de divizion.
Legătura cu subunităţile de cercetare de artilerie se realizează prin reţelele
radio ale comandantului şi statului-major de divizion prin conectarea în aceste
reţele radio a staţiilor radio R-123M ale subunităţilor de cercetare de artilerie.
Comandantul de baterie organizează legătura radio:
cu comandantul de divizion prin reţeaua radio a acestuia şi staţiile radio R-
123M;
cu comandantul bateriei de tragere şi punctul de observare înaintat (dacă
acesta a fost creat) prin reţeaua radio a comandantului de baterie şi staţiile radio
R-123M şi R-107M (portativă);
cu comandantul subunităţii de arme întrunite, la care bateria este afectată
sau pe care o sprijină, prin reţeaua radio a comandantului subunităţii de arme
întrunite operînd intrarea staţiei radio R-123M a comandantului de baterie în
această reţea radio;
cu subunităţile de cercetare prin intrarea staţiilor radio ale subunităţilor de
cercetare în reţeaua radio a comandantului de baterie.
Legătura prin fir cu comandanţii de baterii o organizează comandantul de
divizion. În raionul poziţiilor de tragere spre maşinile comandanţilor bateriilor
de tragere legătura prin fir de la maşina de comandament şi stat-major o
organizează şeful de stat-major de divizion.
Pentru organizarea legăturii în cadrul divizionului şi menţinerea
funcţionării neîntrerupte a acesteia, pentru protecţia împotriva suprimării
radioelectronice a inamicului răspunde şeful de stat-major de divizion.
Organizatorul nemijlocit al legăturii şi responsabilul de funcţionarea stabilă a
acesteia în cadrul divizionului este şeful transmisiunilor.
În cadrul bateriei de legătură răspunde comandantul de baterie, dar
organizează şi răspunde pentru funcţionarea stabilă a acesteia comandantul
plutonului de comandament.
Mijloaceledeautomatizareaconduceriisubunităţi
l o r d e a r t i l e r i e. Aplicarea mijloacelor de automatizare în procesul de
 41
comandament a acţiunilor de luptă ale divizionului (bateriei) de artilerie exercită
o influenţă considerabilă la reducerea timpului pentru transmiterea misiunilor la
subunităţi, iar prin urmare, ridică eficacitatea întrebuinţării de luptă a
divizionului (bateriei).
Întreg complexul mijloacelor de automatizare a fiecărui element de
comandament al divizionului (bateriei) include MEC cu dispozitive de
introducere şi extragere a informaţiei, echipamentul de transmitere a datelor,
mijloacele de legătură şi aparatura auxiliară instalate în maşinile de
comandament şi alte maşini speciale. Mijloacele de automatizare a conducerii
divizionului (bateriei) trebuie să asigure: urgentarea pregătirii focului,
transmiterea oportună la subunităţi a informaţiilor cercetării; transmiterea
comenzilor şi semnalelor prin canalele de legătură cu acţiune rapidă. Aceasta se
obţine prin starea de pregătire permanentă a mijloacelor de automatizare pentru
activitatea de luptă, pregătirea necesară a comandanţilor şi echipajelor maşinilor
de comandament pentru întrebuinţarea acestora, asigurarea cu mijloace şi canale
de legătură cu acţiune rapidă sigure.
În dependenţă de tipul pieselor din dotare (autopropulsate, tractate)
divizionul (bateria) de artilerie poate fi înzestrat cu un complex de mijloace de
automatizare, care diferă unul de altul prin maşina de bază.
Complexul mijloacelor de automatizare ale divizionului de artilerie include
mijloacele de automatizare ale maşinii de comandament şi stat-major şi ale
maşinilor comandanţilor bateriilor de tragere.
Mijloacele de automatizare ale maşinii de comandament şi stat-major
includ aparatura de transmitere a datelor şi receptorul-emiţător de comenzi
automat, iar ale maşinii comandantului bateriei de tragere - receptorul-emiţător
de comenzi automat.
Receptorul-emiţător de comenzi automat (RECA) este destinat pentru
asigurarea schimbului automatizat deschis de informaţie prin canalul radio şi
prin liniile bifilare de transmisiuni cu abonenţii care au RECA. Acesta asigură:
în maşina de comandament şi stat-major - automatizarea schimbului de
informaţii a statului-major al divizionului cu statul-major al comandantului
 42
(şefului) superior de artilerie, cu poziţiile de tragere ale bateriilor, precum şi cu
subunităţile afectate de cercetare de artilerie;
în maşina comandantului bateriei de tragere - recepţionarea automată a
codogramelor cu elementele de tragere din MEC a maşinii de comandament şi
stat-major, memorizarea acestora şi reprezentarea pe panoul indicator, precum şi
transmiterea la MEC a maşinii de comandament şi stat-major a codogramelor cu
datele despre baterie şi alte date.
Aparatura de transmitere a datelor maşinii de comandament şi stat-major
este destinată pentru schimbul de informaţie prin canalele de transmitere a
datelor în reţeaua comandantului (şefului) superior de artilerie şi pentru
recepţionarea-transmiterea automată a comenzilor în reţeaua radio a statului-
major de divizion.

ACTIVITATEA COMANDANTULUI DE DIVIZION ( BATERIE )

PRIVIND ORGANIZAREA ACŢIUNILOR DE LUPTĂ

Conţinutul şi modul de activitate a comandantului de divizion (baterie)

privind organizarea acţiunilor de luptă depind de condiţiile concrete ale situaţiei,
în care se efectuează acestea, de misiunea primită, modul de activitate a
comandantului unităţii (subunităţii) de arme întrunite, la care divizionul este
afectat sau pe care o sprijină şi de existenţa timpului.
De obicei activitatea privind organizarea acţiunilor de luptă comandantul de
divizion (baterie) o începe după primirea misiunii de luptă de la comandantul
(şeful) superior de artilerie şi de la comandantul unităţii (subunităţii) de arme
întrunite, la care divizionul (bateria) este afectat sau pe care o sprijină.
Comandantul de divizion (baterie) după primirea misiunii de la
comandantul (şeful) superior de artilerie este obligat să sosească la ora stabilită
la comandantul unităţii (subunităţii) de arme întrunite, pentru sprijinul căreia
divizionul este destinat sau la care e afectat, şi să raporteze: componenţa,
poziţia, starea şi gradul de asigurare ale divizionului (bateriei), misiunile primite
 43
şi consumul stabilit de muniţii, posibilităţile de foc ale divizionului (bateriei),
raioanele stabilite ale poziţiilor de tragere şi raioanele (aliniamentele) punctelor
de comandă şi observare, ora şi modul de ocupare ale acestora, ordinea înaintării
în decursul luptei, ora terminării pregătirii pentru deschiderea focului.
Raportul comandantului de divizion (variantă)
« Divizionul în componenţa a trei baterii cu cîte şase piese obuziere-tun D -20 cal. 152
mm este destinat pentru sprijinul batalionului 3 de infanterie moto. De la ora 18.00 15.03.97
divizionul s-a concentrat în raionul: sud-est de localitatea Cricova la 2 km – cota 110. Este
completat cu efectiv, armament şi tehnică în întregime. Dispune de muniţii - 0,5 unităţi de
foc, carburanţi - 0,7 din capacitatea de alimentare. Către ora 20.00 15.03.97 mijloacele de
transport auto ale divizionului vor fi alimentate complet. Către 2.00 16.03.97 la poziţiile de
tragere se vor aduce 2 unităţi de foc de muniţii.
Consumul stabilit de muniţii pentru o zi de luptă - 2,5 un. foc, din acestea: pentru
pregătirea de artilerie a atacului - 1,2 un. foc, pentru sprijinul de artilerie al atacului - 0,8 un.
foc, pentru însoţirea de artilerie a ofensivei trupelor în adîncimea apărării inamicului - 0,5 un.
foc.
Divizionul în perioada pregătirii şi sprijinului de artilerie al atacului neutralizează forţa
vie şi mijloacele de foc în punctele de sprijin de pluton conform cu extrasul din tabelul
focului. În perioada însoţirii de artilerie a ofensivei trupelor în adîncime va avea posibilitate
să neutralizeze prin foc concentrat forţa vie şi mijloacele de foc în punctul de sprijin de
pluton cu un consum de 0,5 din normă sau 6 obiective separate, să pună un foc de baraj fix şi
mobil pe un front de 900 m. Raionul poziţiilor de tragere: cota 89,0, partea de nord a pădurii,
dumbrava «Rotundă». Aliniamentul punctelor de comandă şi observare: dumbrava «Rară»,
cota 55,0. Ora terminării pregătirii divizionului pentru deschiderea focului la 6.00 16.03.97».
Comandantul de divizion trebuie să fie gata permanent pentru a răspunde la
întrebările comandantului de arme întrunite legate de întrebuinţarea în luptă a
divizionului (bateriei).
După prezentarea raportului comandantul unităţii (subunităţii) de arme
întrunite aduce la cunoştinţa comandantului de divizion (baterie) misiunea
primită şi concepţia luptei.
Odată cu primirea misiunii comandantul de divizion (baterie) o însuşeşte:
determină măsurile, care trebuie luate urgent pentru pregătirea mai rapidă a
subunităţilor de executarea misiunii primite; efectuează calculul timpului;
organizează pregătirea subunităţilor pentru acţiunile de luptă, cercetarea
 44
inamicului şi a raionului poziţiilor de tragere, analizează situaţia; ia hotărîrea;
organizează asigurarea multilaterală a acţiunilor de luptă, conducerea şi lucrul cu
efectivul; paticipă la recunoaştere şi organizarea cooperării efectuate de către
comandantul (şeful) superior şi dă ordinul de luptă. Ulterior el efectuează
controlul pregătirii subunităţilor şi la ora stabilită raportează comandantului
(şefului) superior despre starea pentru executarea misiunii.
Însuşirea misiunii este începutul activităţii comandantului de divizion
(baterie) privind luarea hotărîrii. La însuşirea misiunii primite comandantul de
divizion (baterie) trebuie să înţeleagă: scopul acţiunilor de luptă care vor urma şi
intenţiile comandantului unităţii (subunităţii) de arme întrunite, la care divizionul
(bateria) este afectat sau pe care o sprijină; obiectele (obiectivele) lovite de
mijloacele comandanţilor (şefilor) superiori pe direcţia de acţiuni a unităţii
(subunităţii) de arme întrunite şi misiunile divizionului (bateriei) privind
nimicirea cu foc a inamicului; misiunile vecinilor şi ordinea de cooperare cu
aceştia; ora terminării pregătirii pentru executarea misiunii, precum şi raioanele
poziţiilor de tragere şi aliniamentele punctelor de comandă şi observare; direcţia
de bază a tragerii; procedeul de determinare a elementelor de tragere pentru
tragerea de efect; ordinea înaintării divizionului (bateriei) spre raionul destinat şi
ordinea manevrei în decursul luptei, modul de asigurare cu muniţii.
Pe baza însuşirii misiunii comandantul de divizion (baterie) trage concluzii,
în care determină: rolul divizionului (bateriei) la executarea misiunii de către
unitatea (subunitatea) de arme întrunite, care măsuri trebuie luate urgent pentru
pregătirea mai rapidă a subunităţilor către acţiunile de luptă. Afară de aceasta,
comandantul de divizion (baterie) preconizează bateriile pentru sprijinul
subunităţilor de arme întrunite, ordinea asigurării multilaterale a acţiunilor de
luptă, ce dispoziţiuni şi cui să le dea, unde şi cînd să dea misiunile subalternilor.
Însuşind misiunea primită şi trăgînd concluziile corespunzătoare,
comandantul de divizion indică şefului de stat-major măsurile care trebuie
luate imediat pentru urgentarea pregătirii subunităţilor către executarea
misiunii primite. Aceste măsuri pot fi divizate în două grupuri: de pregătire a
divizionului (bateriei) pentru executarea misiunii de luptă şi de desfăşurare a
 45
activităţii statului-major (locţiitorilor) legate de luarea hotărîrii şi pregătirea
acţiunilor de luptă. În primul grup se includ măsurile referitoare la pregătirea
armamentului, tehnicii de luptă, efectivului, completarea stocurilor de mijloace
materiale, evacuarea răniţilor şi bolnavilor, luarea măsurilor urgente de protecţie
a subunităţilor împotriva armelor de nimicire în masă, de completare a
subunităţilor, de reparaţie a tehnicii, armamentului şi altele. În grupul al doilea
se includ măsurile privind organizarea cercetării inamicului şi raionului
poziţiilor de tragere, pregătirea datelor pentru luarea hotărîrii, se determină
timpul şi ordinea activităţii privind organizarea acţiunilor de luptă pe teren şi alte
activităţi.
Comandantul de baterie dă indicaţii comandanţilor de plutoane privind
pregătirea pentru executarea misiunii primite, timpul şi ordinea activităţii pe
teren.
Calcularea timpului este una din cele mai importante concluzii la
însuşirea misiunii. Calculul de timp pentru organizarea acţiunilor de luptă
comandantul de divizion (baterie) îl execută personal sau aprobă calculul de
timp propus de către şeful de stat-major al divizionului. Drept date iniţiale
pentru calcularea timpului sunt: ora primirii misiunii şi terminării pregătirii
divizionului (bateriei) pentru executarea acesteia; ora raportării hotărîrii
comandantului (şefului) superior; timpul pentru executarea lucrului pe teren de
către comandantului unităţii (subunităţii) de arme întrunite, la care divizionul
(bateria) este afectat sau pe care o sprijină; ora răsăritului şi apusului de Soare.
La calcularea timpului comandantul de divizion (baterie) determină:
existenţa timpului total (inclusiv a celui luminos) disponibil pentru pregătirea
acţiunilor de luptă, ţinînd seama de măsurile luate de către comandantul (şeful)
superior; ora de dare a indicaţiilor şefului de stat-major (comandanţilor de
subunităţi); cît timp (inclusiv luninos) de acordat comandanţilor de subunităţi
pentru organizarea acţiunilor de luptă şi cît timp de lăsat pentru luarea hotărîrii.
Ulterior comandantul de divizion determină: timpul transmiterii hotărîrii la
locţiitorii săi şi comandanţii de subunităţi, participării la recunoaştere, dării
misiunilor de luptă, pentru organizarea cooperării; în ce termene trebuie
 46
efectuată pregătirea subunităţilor pentru executarea misiunii de luptă şi
acordarea ajutorului necesar acestora; cînd trebuie efectuat controlul stării gata a
subunităţilor pentru executarea focului; ora raportării comandantului (şefului)
superior despre gradul de pregătire pentru executarea misiunii de luptă.
O parte mare de timp comandantul de divizion (baterie) trebuie s-o acorde
subalternilor pentru organizarea de către aceştia a acţiunilor de luptă.
După calculul timpului comandantul de divizion (baterie) organizează
pregătirea subunităţilor către acţiunile de luptă care vor urma, cercetarea
inamicului şi a raionului poziţiilor de tragere ale divizionului (bateriei).
Analiza situaţiei. Drept situaţie se înţelege totalitatea tuturor condiţiilor
obiective în care divizionul (bateria) urmează să execute misiunea de luptă.
Drept elemente ale situaţiei, fără care nu se poate lua o hotărîre fundamentală,
sunt: inamicul, subunităţile proprii, terenul, situaţia de radiaţie, chimică şi
bacteriologică (biologică). Afară de aceasta, la analiza situaţiei comandantul de
divizion (baterie) ia în consideraţie starea timpului, zilei şi anotimpul.
A n a l i z a i n a m i c u l u i. Datele despre inamic, în special despre
mijloacele de lovire nucleare şi chimice ale acestuia, bateriile de artilerie şi
aruncătoare, de regulă, vor fi insuficiente, iar unele din acestea pot fi învechite,
neautentice sau false. De aceea comandantul de divizion (baterie) analizează
inamicul, bazîndu-se pe cunoaşterea organizării şi tacticii de acţiuni ale acestuia.
Comparînd informaţiile existente despre inamic, el trebuie să studieze
componenţa acestuia, poziţia, starea, gradul de protecţie, dispunerea mijloacelor
de foc, părţile puternice şi slabe şi caracterul acţiunilor.
Pe baza analizei adînci şi multilaterale a grupării inamicului şi caracterului
probabil al acţiunilor acestuia comandantul de divizion trage concluziile: ce fel
de inamic se află în faţa unităţii (subunităţii) de arme întrunite, la care divizionul
(bateria) este afectat sau pe care o sprijină, şi caracterul probabil al acţiunilor
acestuia, locurile de dispunere ale obiectelor (obiectivelor), prin nimicirea cărora
cu focul artileriei se reduc brusc posibilităţile de luptă ale acestuia. Aceste
concluzii dau posibilitate comandantului de divizion (baterie) să determine:
misiunile de foc pentru baterii, succesiunea executării acestora; misiunile
 47
principale pentru cercetarea şi recercetarea obiectelor (obiectivelor) inamicului;
chestiunile principale ale cooperării; ordinea de asigurare multilaterală a
acţiunilor de luptă şi organizarea conducerii.
A n a l i z a s u b u n i t ă ţ i l o r d i v i z i o n u l u i (b a t e r i e i). Subunităţile
divizionului (bateriei) se analizează de către comandantul de divizion (baterie) în
următoarea succesiune: la început acesta precizează poziţia subunităţilor
divizionului (bateriei), apoi studiază componenţa acestora, gradul de asigurare
şi, în sfîrşit, determină posibilităţile de luptă ale acestora privind soluţionarea
misiunilor care vor urma.
Analizînd poziţia subunităţilor, comandantul de divizion (baterie) studiază:
poziţia tactică a subunităţilor divizionului (bateriei) în raport cu inamicul şi
caracterul acţiunilor acestora (se află în raionul de concentrare, la marş, sunt
desfăşurate în dispozitiv de luptă etc.); depărtarea subunităţilor de la raionul
preconizat al poziţiilor de tragere şi de la limita dinainte a trupelor proprii;
timpul necesar pentru deplasarea şi instalarea subunităţilor divizionului (bateriei)
în dispozitiv de luptă.
La aprecierea componenţei şi stării subunităţilor proprii comandantul de
divizion (baterie) analizează: gradul de completare a subunităţilor cu efectiv,
armament, tehnică de luptă; moralul efectivului; starea armamentului şi tehnicii
de luptă; nivelul de pregătire şi experienţa de luptă a subunităţilor, capacităţile
organizatorice ale comandanţilor.
În decursul aprecierii gradului de asigurare a subunităţilor comandantul de
divizion (baterie) stabileşte: asigurarea divizionului (bateriei) cu mijloace
materiale şi termenele de formare a stocurilor acestora la subunităţi; normele de
consum de muniţii şi alte mijloace materiale şi necesarul în acestea pentru
executarea misiunii de luptă; organizarea aprovizionării şi evacuării; asigurarea
tehnică şi logistică.
La aprecierea posibilităţilor de luptă ale subunităţilor comandantul de
divizion (baterie) determină posibilităţile divizionului (bateriei) privind
nimicirea obiectelor inamicului din poziţii de tragere acoperite cu cantitatea
existentă de muniţii, precum şi posibilităţile de manevrare ale subunităţilor.
 48
Analiza multilaterală a subunităţilor proprii permite comandantului de
divizion (baterie) să tragă concluzia despre capacităţile de luptă ale acestora şi
corespunderea volumului misiunilor primite posibilităţilor de luptă ale
subunităţilor, cum trebuie repartizate misiunile de foc primite între subunităţi,
despre termenele şi ordinea de ocupare a punctelor de comandă şi observare şi
raioanelor poziţiilor de tragere şi de deplasare a subunităţilor în decursul luptei,
cum trebuie repartizate bateriile pentru sprijinul subunităţilor de arme întrunite,
ce măsuri trebuie preconizate privind organizarea cooperării şi asigurarea
multilaterală a acţiunilor de luptă, cum de organizat conducerea.
A n a l i z a t e r e n u l u i. Comandantul de divizion (baterie) studiază
terenul cu scopul de a determina influenţa acestuia asupra acţiunilor de luptă ale
divizionului (bateriei).
La început comandantul de divizion (baterie) studiază schimbările, care au
avut loc pe teren în comparaţie cu harta în urma întrebuinţării armei nucleare sau
altor arme şi activităţii de gospodărie a omului. Ulterior se analizează caracterul
general al terenului, condiţiile de observare, mascare şi de dispunere a punctelor
de comandă şi observare şi a poziţiilor de tragere ale divizionului (bateriei),
condiţiile de accesibilitate ale terenului, precum şi capacităţile de protecţie ale
acestuia.
În consecinţa analizei terenului comandantul de divizion (baterie) poate
trage următoarele concluzii: cum influenţează terenul asupra executării misiunii
de luptă primite; despre direcţiile expuse atacului cu tancuri şi, pornind de la
aceasta, unde de dispus poziţiile de tragere ale divizionului (bateriei), cum de
format dispozitivul de luptă şi unde de plasat elementele acestuia, despre direcţia
de deplasare, starea itinerarilor şi influenţa acestora asupra termenelor de
deplasare a subunităţilor, despre sectoarele de forţare a cursului de apă, precum
şi concluziile despre măsurile privind asigurarea multilaterală a acţiunilor de
luptă şi organizarea lucrului cu efectivul.
Exemplu de calculare a timpului
Datele iniţiale:
misiunea a fost primită la ora 1.30 14.03.98;
 49
ora raportării hotărîrii 4.00 14.03.98;
durata efectuării lucrărilor pe teren 1.50 - 4.00 14.03.98;
timpul total inclusiv ziua 27 (ziua 12) ore;
ora terminării pregătirii divizionului (de deschidere a focului) - 5.00
15.03.98.
Calcularea timpului
1. Analiza situaţiei - 1.30-1.45.
2. Dispoziţiunea pentru pregătirea subunităţii către acţiunile de luptă - 2.00-
2.20 14.03.97.
3. Activitatea în raionul de aşteptare cu comandantul subunităţii de arme
întrunite - 2.15-2.30.
4. Luarea hotărîrii - 2.30-3.00.
5. Dispoziţiunea şi transmiterea hotărîrii comandantului de divizion - 3.00-
3.30.
6. Planificarea acţiunilor de luptă ale divizionului - 3.30-20.00.
7. Cercetarea raioanelor poziţiilor de tragere şi punctelor de comandă şi
observare, legarea topogeodezică - 6.00-13.00.
8. Începutul cercetării inamicului - de la 8.00.
9. Amenajarea genistică a poziţiilor de tragere şi punctelor de comandă şi
observare - 7.00 14.03.98 - 4.00 15.03.98.
10. Participarea comandantului de divizion la recunoaşterea efectuată de
către comandantul (şeful) superior de artilerie - 9.00-10.00.
11. Participarea comandantului de divizion la recunoaşterea efectuată de
către comandantul subunităţii de arme întrunite - 10.45-12.30.
12. Darea misiunilor comandanţilor de baterii pe teren - 12.30-14.00.
13. Participarea comandantului de baterie la recunoaşterea efectuată de
către comandantul subunităţii de arme întrunite (de companie) - 14.00-15.00.
14. Alimentarea automobilelor şi tehnicii cu carburanţi - 12.00-14.00
14.03.98.
15. Pregătirea pieselor, aparatelor şi a staţiilor radio - 6.00-17.00.
 50
16. Asigurarea cu muniţii şi pregătirea acestora pentru tragere - pînă la
3.00-15.03.
17. Deplasarea divizionului în raionul poziţiilor de tragere, instalarea în
dispozitiv de luptă şi pregătirea pentru tragere - 1.00-3.30 15.03.98.
18. Controlul gradului de pregătire - 3.00-4.45 15.03.98.
19. Raportul despre starea de pregătire în vederea luptei - 4.45-4.55
15.03.98.
A n a l i z a s i t u a ţ i e i de r a d i a ţ i e, c h i m i c e ş i b a c t e r i o l o g
i c e (b i o l o g i c e). Drept situaţie de radiaţie, chimică şi bacteriologică (RCB)
se înţelege situaţia care apare în cazul întrebuinţării de către inamic a armelor de
nimicire în masă din cauza infectării terenului, aerului, efectivului şi tehnicii cu
substanţe radioactive, chimice şi bacteriologice (biologice). Scopul aprecierii
situaţiei RCB constă în depistarea influenţei acesteia asupra capacităţii de luptă
a subunităţilor, în stabilirea procedeelor raţionale de acţiuni ale acestora, precum
şi în determinarea măsurilor de protecţie a efectivului împotriva armelor de
nimicire în masă.
Analiza situaţiei RCB în cadrul divizionului (bateriei) se efectuează pe baza
datelor cercetării, prognozării şi controlului dozimetric. Despre rezultatele
prognozării situaţiei de radiaţie şi chimică în raionul acţiunilor de luptă
comandantului de divizion (baterie) de obicei i se aduce la cunoştinţă de către
statul-major al comandantului (şefului) superior de artilerie.
Analiza situaţiei RCB se efectuează de obicei în următoarea succesiune: se
determină amploarea şi caracterul de infectare a terenului, se descoperă
caracterul influenţei acestei infectări asupra subunităţilor divizionului (bateriei)
şi se determină urmările posibile ale infectării RCB.
În decursul analizei amplorii şi caracterului de infectare RCB a terenului
comandantul de divizion (baterie) stabileşte: felul, ora, procedeul şi mijloacele
de infectare a raionului de concentrare, itinerarelor de deplasare, raioanelor
poziţiilor de tragere şi aliniamentelor (raioanelor) punctelor de comandă şi
observare ale divizionului (bateriei); limitele şi caracterul zonelor de infectare
radioactivă şi cum acestea se pot schimba către începutul acţiunilor în ele a
 51
subunităţilor divizionului (bateriei); tipul substanţelor toxice, limitele raioanelor
şi durata infectării, adîncimea de propagare a norului infectat; categoria
agentului bolii infecţioase, limitele raioanelor infectate; care subunităţi ale
divizionului (bateriei) au nimerit sau vor nimeri în zonele infectate şi de
distrugeri; gradul de infectare.
Analizînd caracterul influenţei infectării asupra subunităţilor divizionului
(bateriei) şi urmările posibile ale acesteia, comandantul de divizion (baterie)
determină: dozele posibile de iradiere a efectivului (cu luarea în consideraţie a
celor primite anterior); gradul posibil de infectare a efectivului cu substanţe
toxice şi mijloace bacteriologice (biologice); gradul de infectare a tehnicii de
luptă, armamentului, mijloacelor materiale şi a apei; pierderile posibile în
personal; necesitatea de efectuare şi volumul tratării speciale.
În consecinţa analizei situaţiei RCB comandantul de divizion (baterie) de
obicei trage următoarele concluzii: cum poate influenţa situaţia RCB asupra
capacităţii de luptă a subunităţilor şi executării misiunii de luptă; despre
măsurile privind lichidarea urmărilor întrebuinţării de către inamic a armelor de
nimicire în masă şi restabilirea capacităţii de luptă a subunităţilor; ce
dispoziţiuni şi cui trebuie date pentru protecţia împotriva ANM în situaţia dată;
unde este cel mai nepericulos raion pentru alegerea poziţiilor de tragere şi
aliniament (loc) pentru instalarea PCO al divizionului (bateriei); despre itinerarul
de ocolire a sectorului infectat în caz de înaintare (deplasare); despre ordinea de
executare a misiunilor de foc, asigurarea multilaterală a acţiunilor de luptă,
organizarea conducerii; despre procedeele de traversare a zonelor infectate.
Totodată comandantul de divizion (baterie) la aprecierea situaţiei ia în
consideraţie starea timpului, anotimpul şi ora zilei. În concluzii comandantul de
divizion (baterie) determină posibilitatea şi plenitudinea îndeplinirii măsurilor de
pregătire a subunităţilor divizionului (bateriei) pentru acţiuni de luptă în timpul
luminos.
Luarea hotărîrii. Baza conducerii subunităţilor o constituie hotărîrea
comandantului. Drept hotărîre se înţelege planul ales definitiv de către
comandantul de divizion (baterie) al acţiunilor subunităţilor pentru executarea
 52
misiunii de luptă primite, care determină în linii generale ordinea de
întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor în decursul ducerii acţiunilor de luptă.
Hotărîrea dă răspuns la întrebările ce anume, unde şi cînd, cine şi cum trebuie să
facă pentru ca misiunea primită să fie îndeplinită cu cel mai mic consum de forţe
şi mijloace. De aceea ea trebuie să conţină cele mai importante date iniţiale
pentru efectuarea măsurilor legate de organizarea acţiunilor de luptă şi
conducerea subunităţilor în decursul executării acestora.
Comandantul de divizion (baterie) elaborează hotărîrea cu luarea în
consideraţie a misiunilor executate de unitatea (subunitatea) de arme întrunite, la
care divizionul este afectat sau pe care o sprijină, misiunilor primite de la
comandantul (şeful) superior şi pe baza concluziilor din analiza situaţiei create.
Totodată, la unele puncte ale hotărîrii concluziile trase din însuşirea misiunii şi
din analiza situaţiei pot fi identice. De aceea aceste puncte ale hotărîrii
comandantul de divizion (baterie) poate să le determine definitiv în procesul
analizării situaţiei. La alte puncte ale hotărîrii concluziile pot fi contradictorii şi
pentru determinarea definitivă a acestora trebuie comparate cu concluziile trase
anterior şi alese cele mai raţionale dintre acestea.
În hotărîrea sa comandantul de divizion (baterie) determină: bateriile pentru
sprijinul subunităţilor de arme întrunite, iar în conformitate cu direcţia de
ofensivă a acestora (cu frontul de apărare al acestora) - şi misiunile bateriilor,
raioanele poziţiilor de tragere (poziţiile de tragere) şi locurile punctelor de
comandă şi observare, termenele şi ordinea de ocupare a acestora şi de mutare în
decursul acţiunilor de luptă; măsurile principale privind asigurarea multilaterală
a acţiunilor de luptă; organizarea conducerii. Concomitent comandantul de
divizion determină misiunile principale privind lucrul cu efectivul şi
particularităţile acestuia în dependenţă de forma luptei.
Luînd hotărîrea, comandantul de divizion o aduce la cunoştinţa locţiitorilor
săi şi comandanţilor de subunităţi şi dă indicaţii statului-major pentru
planificarea acţiunilor de luptă ale divizionului.
Planificarea acţiunilor de luptă ale divizionului o realizează statul-major al
divizionului pe baza hotărîrii şi indicaţiilor statului-major al comandantului
 53
(şefului) superior de artilerie. Aceasta include planificarea focului, manevrei şi
asigurării multilaterale a acţiunilor de luptă.
P l a n i f i c a r e a f o c u l u i statul-major o realizează: în ofensivă - după
perioade de lovire cu foc, în apărare - după misiunile de lovire cu foc a
inamicului.
Pe baza analizei stării şi gradului de asigurare a bateriilor statul-major
calculează posibilităţile de foc ale acestora, iar pe baza extrasului din tabelul
focului al statului-major superior şi a datelor cercetării despre poziţia şi
dimensiunile obiectivelor observate determină volumul misiunilor de foc.
Comparînd volumul misiunilor de foc, care urmează să fie executat de divizion
cu posibilităţile de foc ale acestuia, statul-major al divizionului determină
corespunderea acestora, apoi calculează volumul misiunilor de foc, care poate fi
executat suplimentar de divizion în limitele stabilite de consum de muniţii. După
aceasta statul-major al divizionului, luînd în consideraţie posibilităţile de foc ale
bateriilor, repartizează între acestea misiunile de foc, pornind de la dispunerea
bateriilor şi condiţiile de observare a obiectivelor. Coordonatele obiectivelor şi
punctele de ochire ale bateriilor se determină ţinînd seama de dispunerea
concretă a obiectivelor separate în limitele obiectivului grupat. Pe baza datelor
primite statul-major stabileşte succesiunea şi ordinea executării de către baterii a
misiunilor de foc şi determină consumul de muniţii pe fiecare obiectiv şi
procedeul de bombardare.
Rezultatele planificării focului se reprezintă pe harta de lucru, se
întocmeşte tabelul focului de divizion, extrasele din care se transmit la baterii.
Afară de aceasta, statul-major elaborează tabelul cu elementele calculate ale
divizionului. Planificarea focului se precizează pe măsura primirii datelor
cercetării despre inamic şi a noilor misiuni de foc.
P l a n i f i c a r e a m a n e v r e i statul-major al divizionului o efectuează
în corespundere cu misiunile unităţii (subunităţii) de arme întrunite, la care
divizionul este afectat sau pe care o sprijină. Totodată, se determină spre
executarea căror misiuni (la atingerea cărui aliniament) de către subunităţile de
arme întrunite divizionul trebuie să fie gata pentru executarea focului în
 54
componenţă completă. Planificarea manevrei de obicei include: planificarea
înaintării, desfăşurării divizionului în dispozitiv de luptă şi înaintării în decursul
luptei.
La planificarea înaintării şi desfăşurării statul-major determină: itinerarul de
înaintare a subunităţilor şi raioanele poziţiilor de tragere ale acestora; ordinea de
înaintare şi desfăşurare a subunităţilor în dispozitiv de luptă; viteza medie de
mişcare şi timpul, necesar pentru înaintare şi desfăşurare, iar în legătură cu
aceasta şi ora terminării pregătirii pentru executarea misiunilor de foc.
La planificarea înaintării subunităţilor statul-major al divizionului
determină: ordinea înaintării (pe baterii sau în componenţă completă); itinerarele
de deplasare şi aliniamentele de începere a înaintării şi de pregătire (dacă acestea
nu sunt indicate de comandantul superior); raioanele poziţiilor de tragere; timpul
necesar pentru deplasare şi termenele la care trebuie să fie gata pentru
executarea misiunilor în raioanele noi; ordinea mutării punctelor de comandă şi
observare ale divizionului şi bateriilor; aliniamentele de desfăşurare şi ordinea
înaintării subunităţilor de cercetare de artilerie.
Planificareaasigurăriimultilateraleaacţiunilord
e l u p t ă ale divizionului include determinarea executanţilor, termenelor şi
ordinii de efectuare a măsurilor privind asigurarea de luptă, tehnică şi logistică.
Afară de aceasta, statul-major al divizionului efectuează calculul forţelor şi
mijloacele de legătură, elaborează schema legăturii radio şi prin fir, pregăteşte
pentru subunităţi extrasele din tabelele cu indicativele nodurilor şi staţiilor de
transmisiuni, persoanelor cu funcţie, precum şi datele radio.
Rezultatele planificării acţiunilor de luptă ale divizionului se reprezintă pe
hărţile de lucru, în ordinul de luptă şi în dispoziţiunile comandantului şi statului-
major al divizionului şi alte documente.
Unul din elementele activităţii statului-major este elaborarea planului de
lucru al comandantului de divizion pe teren. Drept bază pentru activitatea
statului-major sunt indicaţiile comandantului de divizion despre locul, termenele
şi succesiunea activităţii în teren a comandantului (şefului) superior de artilerie
 55
şi comandantului unităţii (subunităţii) de arme întrunite, la care divizionul este
afectat sau pe care o sprijină.
Pentru participare la activitatea în teren privind organizarea acţiunilor de
luptă comandantul de divizion împreună cu şeful de stat-major programează
componenţa grupului, locul şi timpul de lucru, chestiunile de rezolvat; dă
indicaţii şefului de stat-major privind transmiterea la ofiţerii atraşi a planului de
lucru pe teren, precum şi privind pregătirea datelor pentru darea misiunilor
subunităţilor şi organizarea cooperării.
Activitatea comandantului de divizion (de baterie) în teren. Drept scop
al activităţii în teren este studierea minuţioasă a inamicului şi terenului atît în
dispozitivul inamicului, cît şi în dispozitivul trupelor proprii, alegerea poziţiilor
de tragere şi locurilor punctelor de comandă şi observare, precizarea misiunilor
unităţii (subunităţii) de arme întrunite, la care divizionul este afectat sau pe care
o sprijină, şi misiunilor de foc ale divizionului (bateriei).
În timpul activităţii în teren comandantul de divizion (baterie) poate să
participe la recunoaşterea comandantului (şefului) superior de artilerie,
comandantului unităţii (subunităţii) de arme întrunite şi să efectueze lucrul pe
teren de sine stătător cu comandanţii subordonaţi.
Participînd la recunoaşterea efectuată de către comandantul (şeful) superior
de artilerie, comandantul de divizion (baterie) studiază terenul, însuşeşte
denumirile convenţionale ale obiectelor din teren şi reperele, obiectivele de lovit
cu focul divizionului (bateriei) şi cu alte mijloace pe frontul de acţiuni al
subunităţii de arme întrunite.
La ora stabilită comandantul de divizion soseşte la locul indicat pentru
participare la activitatea comandantului unităţii (subunităţii) de arme întrunite şi
la organizarea cooperării.
În timpul lucrului împreună cu comandantul unităţii (subunităţii) de arme
întrunite pe teren comandantul de divizion (baterie) trebuie să însuşească
suplimentar: reperele, misiunile unităţii (subunităţii) de arme întrunite şi
hotărîrea comandantului acesteia; misiunile suplimentare, executate de divizion
(baterie); locul punctului de comandă (de comandă şi observare) al unităţii
 56
(subunităţii) de arme întrunite, direcţia şi ordinea de mutare a acestuia în
decursul luptei; procedeele de indicare a obiectivelor; ordinea de menţinere a
legăturii şi semnalele de chemare şi încetare (transport) a focului. Afară de
aceasta, la organizarea cooperării comandantul de divizion (baterie) coordonează
cu comandantul unităţii (subunităţii) de arme întrunite focul şi deplasarea
divizionului (bateriei) cu acţiunile subunităţilor de arme întrunite.
După precizarea chestiunilor necesare comandantul de divizion (baterie)
pleacă la punctul său de comandă şi observare, unde dă misiunile de luptă
comandanţilor subordonaţi (dă ordinul de luptă).
Darea misiunilor de luptă subalternilor în dependenţă de condiţiile
concrete ale situaţiei se realizează prin diferite procedee. Dacă este timp
suficient, comandantul de divizion (baterie) dă misiunile subunităţilor în formă
de ordin de luptă verbal. La organizarea acţiunilor de luptă în termene reduse
misiunile de luptă se transmit, de regulă, prin dispoziţiuni de luptă verbale.
Ordinul de luptă verbal al comandantului de divizion trebuie să fie înscris
de către şeful de stat-major al divizionului în caietul de lucru. Ordinul nu se
multiplică.
În dispoziţiunea de luptă comandantul de divizion (baterie) indică misiunea
de luptă a unităţii (subunităţii) de arme întrunite, misiunea bateriei (plutonului)
şi ora terminării pregătirii pentru executarea acesteia. Afară de aceasta, în caz de
necesitate în dispoziţiunea de luptă pot fi indicate informaţii sumare despre
inamic şi alte date.
După darea ordinului de luptă comandantul de divizion (baterie)
organizează cooperarea între subunităţile divizionului şi cu subunităţile afectate
de cercetare de artilerie.
La organizarea cooperării cu subunităţile de cercetare de artilerie
comandantul de divizion precizează: ordinea de transmitere a datelor despre
obiective şi de corectare a focului; ordinea înaintării subunităţilor de cercetare de
artilerie şi subunităţilor divizionului; ordinea de menţinere a legăturii. Totodată
el îi face pe subalterni să înţeleagă modul de executare a misiunii de luptă de
 57
către subunităţile de arme întrunite şi a misiunilor de foc ale divizionului privind
sprijinul acestora în decursul luptei.
Organizînd conducerea, comandantul de divizion (baterie) indică: locurile
şi timpul de desfăşurare a punctelor de comandă şi observare (la divizion, afară
de aceasta, şi punctului de comandament a focului); ordinea de mutare a
acestora; organizarea şi ordinea de menţinere a legăturii cu comandantul (şeful)
superior, cu subalternii şi subunităţile în cooperare, precum şi procedeele şi
termenele de prezentare a rapoartelor, ordinea de preluare a conducerii
divizionului (bateriei) în cazul ieşirii din funcţiune a punctului de comandament
al divizionului (bateriei). În caz de necesitate, comandantul de divizion (baterie)
poate preciza repartiţia obligaţiilor persoanelor cu funcţie privind conducerea
focului.
În decursul organizării acţiunilor de luptă comandantul (şeful de stat-major)
de divizion transmite misiunile subalternilor privind asigurarea multilaterală a
acţiunilor de luptă, organizarea legăturii şi lucrului cu efectivul pe măsura
necesităţii prin dispoziţiuni separate atît pînă la darea ordinului de luptă, cît şi
după aceasta.
Controlul gradului de pregătire a subunităţilor are scopul de a verifica
gradul de pregătire a subunităţilor subordonate către acţiuni de luptă şi
rezultatele executării de către acestea a misiunilor de luptă cu acordarea
concomitentă a ajutorului practic.
În decursul pregătirii divizionului (bateriei) către acţiuni de luptă
comandantul de divizion efectuează controlul gradului de pregătire a
subunităţilor personal şi cu atragerea persoanelor cu funcţie din conducerea
divizionului, iar comandantul de baterie - personal, în două etape. La prima
etapă controlul subunităţilor divizionului (bateriei) se realizează pînă la
deplasarea acestora în raionul preconizat, la etapa a doua - după instalarea
divizionului (bateriei) în dispozitiv de luptă.
L a p r i m a e t a p ă se verifică: componenţa de luptă şi numerică a
subunităţilor, asigurarea acestora cu muniţii, carburanţi şi alte mijloace
materiale; nivelul pregătirii de luptă şi psihologice a efectivului; starea tehnicii,
 58
armamentului şi materialelor; primirea la timp şi însuşirea corectă de către
comandanţii subordonaţi a misiunilor de luptă, corectitudinea şi plenitudinea
pregătirii pentru executarea acestora.
L a e t a p a a d o u a se efectuează controlul gradului de pregătire a
divizionului (bateriei) pentru executarea focului. Scopul acestuia este obţinerea
realizării de către subunităţi a măsurilor ce ar asigura cea mai eficientă executare
a misiunilor primite, păstrarea capacităţii de luptă a subunităţilor şi asigurarea
conducerii neîntrerupte a acestora în decursul ducerii acţiunilor de luptă.
Neajunsurile descoperite de către comandantul de divizion (baterie) sunt
înlăturate de către subunităţi în cel mai scurt timp.
La ora stabilită comandantul de divizion (baterie) raportează comandantului
(şefului) superior de artilerie despre gradul de pregătire a divizionului (bateriei)
pentru executarea misiunii de luptă.

CONDUCEREA SUBUNITĂŢILOR DE ARTILERIE ÎN DECURSUL

ACŢIUNILOR DE LUPTĂ
Conducerea subunităţilor de artilerie în decursul acţiunilor de luptă constă
în influenţa neîntreruptă a comandantului şi statului-major asupra executării
misiunilor primite în termenele stabilite şi cu consum minim de forţe şi mijloace.
Aceasta se obţine prin: executarea cercetării neîntrerupte a inamicului,
descoperirea intenţiilor acestuia şi reacţionarea oportună la schimbările situaţiei;
precizarea permanentă a hotărîrii luate anterior, misiunilor subunităţilor şi
coordonarea acţiunilor acestora cu acţiunile subunităţilor de arme întrunite;
menţinerea legăturii stabile cu subunităţile subordonate, cu comandantul (şeful)
superior şi statul-major al acestuia şi cu unităţile (subunităţile) în cooperare;
efectuarea controlului permanent asupra executării de către subunităţi a
misiunilor primite şi acordarea de ajutor acestora.
Conducerea subunităţilor în timpul ducerii acţiunilor de luptă de către
comandantul de divizion (baterie) se efectuează, de regulă, de la punctul de
comandă şi observare mobil din mişcare sau din opriri scurte. În acest caz
 59
maşina comandantului de divizion (baterie) de obicei urmează după maşina de
luptă a infanteriei (transportorul blindat) a comandantului unităţii (subunităţii) de
arme întrunite prin salturi de la un adăpost la altul fiind gata pentru conducerea
focului divizionului (bateriei). În caz de necesitate, la hotărîrea comandantului
de divizion (baterie) punctul de comandă şi observare al acestuia poate fi instalat
pe teren în apropierea punctului de comandă şi observare al comandantului
unităţii (subunităţii) de arme întrunite, la care divizionul (bateria) este afectat sau
pe care o sprijină.
Punctul de comandă şi observare al divizionului (bateriei) se alege şi se
instalează locul, de unde se asigură cea mai bună observare a terenului,
inamicului, acţiunilor subunităţilor de arme întrunite şi a rezultatelor focului
divizionului (bateriei).
În decursul luptei comandantul de divizion personal şi prin statul-major
(comandantul de baterie personal) conduce focul şi manevra divizionului
(bateriei), asigurînd pregătirea permanentă a subunităţilor pentru executarea
focului. Pentru aceasta el efectuează permanent adunarea şi sintetizarea
informaţiei despre inamic şi acţiunile subunităţilor de arme întrunite, pe baza
cărora elaborează propunerile sale privind nimicirea cu foc a inamicului şi le
raportează comandantului (şefului) superior. După aprobarea propunerilor
comandantul de divizion (baterie) precizează şi dă misiuni noi subunităţilor
subordonate şi exercită controlul executării acestora. În scopul sprijinului
permanent cu foc a unităţii (subunităţii) de arme întrunite comandantul de
divizion (baterie) organizează manevra subunităţilor subordonate.
Datele despre obiecte (obiective) comandantul de divizion (baterie) le
obţine prin executarea cercetării de la punctele de comandă şi observare cu
ajutorul aparatelor optice şi electrono-optice, precum şi al mijloacelor afectate
de cercetare. Unele informaţii despre inamic pot fi primite de la comandantul
(şeful) superior de artilerie şi subunităţile de arme întrunite sub formă de schimb
reciproc de informaţii.
Toate informaţiile primite de la diferite surse se studiază, se generalizează,
în caz de necesitate se verifică şi se precizează, iar concluziile trase din acestea
 60
se raportează comandantului (şefului) superior şi comandantului de arme
întrunite.
Primind raportul şefului cercetării (comandantul plutonului de
comandament) despre caracterul şi coordonatele obiectivului, comandantul de
divizion (baterie) ia hotărîrea pentru nimicirea obiectivului şi o raportează
comandantului (şefului) superior şi comandantului de arme întrunite. După
aprobarea hotărîrii luate comandantul de divizion dă indicaţie statului-major
pentru pregătirea focului.
La pregătirea focului se determină bateriile atrase pentru nimicirea
obiectivului, misiunea tragerii, felul focului, procedeul de bombardare a
obiectivului, ordinea de executare a misiunii, procedeul de determinare a
elementelor de tragere, consumul de muniţii şi durata executării focului. După
aceasta se dau misiuni subunităţilor pentru pregătirea şi deschiderea focului.
În cazul dacă se descoperă activitatea obiectivului, asupra căruia a fost
pregătit dinainte focul divizionului (bateriei), cu permisiunea comandantului de
arme întrunite sau a comandantului (şefului) superior de artilerie se dă comanda
pentru deschiderea focului acelor subunităţi, cărora acest obiectiv a fost
planificat, cu indicarea consumului de muniţii şi orei de deschidere a focului.
În decursul pregătirii şi executării focului comandantul de divizion (baterie)
efectuează controlul preciziei pregătirii focului şi rezultatelor acestuia. Cu acest
scop el dă misiuni mijloacelor de cercetare organice şi afectate pentru controlul
tragerii, iar personal execută observarea cîmpului de luptă şi la necesitate
corectează focul.
După executarea misiunii de foc comandantul de divizion (baterie)
raportează despre aceasta comandantului de arme întrunite şi comandantului
(şefului) superior. În unele cazuri comandantul de divizion (baterie) poate
pregăti şi deschide focul din proprie iniţiativă cu raportarea ulterioară despre
executarea misiunii de foc comandantului (şefului) superior şi comandantului de
arme întrunite.
 61
Manevra de subunităţi în decursul acţiunilor de luptă se efectuează în
conformitate cu planul elaborat anterior, iar la schimbarea bruscă a situaţiei se
poate preciza sau planifica din nou.
Mutarea punctelor de comandă şi observare trebuie să asigure conducerea
neîntreruptă a subunităţilor divizionului (bateriei) şi nu trebuie să coincidă în
timp cu îndeplinirea de către divizion (baterie) a unor misiuni importante şi de
mare răspundere, precum sunt sprijinul introducerii în luptă a eşalonului doi,
respingerea contraatacurilor, forţarea cursurilor de apă etc. Despre începutul
mutării punctului de comandă şi observare şi sosirea acestuia la locul nou
comandantul de divizion (baterie) raportează comandantului (şefului) superior,
precum şi informează despre aceasta pe subalterni.
Una din cele mai importante misiuni de rezolvat de către comandantul de
divizion (baterie) este menţinerea cooperării strînse cu unitatea (subunitatea) de
arme întrunite. Pentru aceasta este necesar de a cunoaşte permanent situaţia şi a
menţine legătura stabilă cu subunităţile în cooperare, a organiza la timp
nimicirea cu foc a inamicului, a efectua manevra cu subunităţile subordonate şi a
raporta despre aceasta comandantului de arme întrunite.
Drept măsuri importante privind menţinerea conducerii neîntrerupte sunt
restabilirea conducerii dezorganizate şi înlăturarea urmărilor întrebuinţării de
către inamic a armei de nimicire în masă.
Restabilirea conducerii dezorganizate depinde de situaţia concretă creată şi
poate fi realizată prin transmiterea conducerii de la un punct de comandă şi
observare la altul, repartizarea forţelor şi mijloacelor necesare la punctul de
comandă şi observare ce a ieşit din funcţiune şi prin redistribuirea efectivului şi
mijloacelor de comandament între punctele de comandă şi observare.
Transmiterea rapidă şi promptă a conducerii de la un punct de comandă şi
observare la altul se asigură prin existenţa la punctul care preia conducerea a
forţelor şi mijloacelor capabile să asigure conducerea subunităţilor, precum şi
informarea permanentă a comandanţilor care preiau conducerea despre situaţie şi
despre hotărîrea comandantului unităţii (subunităţii) de arme întrunite,
menţinerea legăturii neîntrerupte între punctele de comandă şi observare.
 62
În cazul vătămării parţiale a punctului de comandă şi observare
transmiterea conducerii se efectuează la semnalul comandantului care cedează
conducerea, iar în cazul ieşirii din funcţiune a punctului de comandă şi observare
- la semnalul comandantului (şefului) superior sau la iniţiativa comandantului
care preia conducerea divizionului (bateriei).
Comandantul de divizion care a preluat conducerea stabileşte imediat
legătura cu alte subunităţi de artilerie, le transmite semnalul stabilit şi
coordonatele punctului său de comandă şi observare, precizează starea acestora,
poziţia şi misiunile de executat şi raportează comandantului (şefului) superior
despre preluarea conducerii.
După restabilirea conducerii dezorganizate comandantul de divizion
(baterie) care a preluat conducerea determină gradul de vătămare şi starea
subunităţilor cu scopul de a descoperi pe cele mai capabile de luptă din acestea
şi a le pregăti urgent pentru executarea misiunilor. În conformitate cu gradul
capacităţii de luptă a subunităţilor se precizează misiunile anterioare şi se
determină altele noi.
Divizionul (bateria) care s-a aflat în decursul ducerii acţiunilor de luptă
într-o zonă infectată, un raion cu distrugeri, inundaţii sau incendii, pentru
păstrarea efectivului şi tehnicii de luptă se scoate în raioane mai puţin
periculoase la ordinul (dispoziţiunea) comandantului (şefului) superior sau
comandantului de arme întrunite.
Comandantul de divizion (baterie), prin coordonare cu comandantul de
arme întrunite, preconizează raioanele, în care trebuie să fie scoase subunităţile
cu luare în consideraţie a reducerii maxime de timp pentru manevră şi
desfăşurare în aceste raioane, şi dă dispoziţiunile necesare. În dispoziţiune pot fi
indicate: raioanele (punctele) de adunare, raioanele noi de concentrare sau
raioanele poziţiilor de tragere, itinerarele de mişcare şi ora de sosire în raioanele
indicate.
În cazul pierderii considerabile în personal şi tehnică de luptă la subunităţi
comandantul de divizion (baterie), prin redistribuirea efectivului şi tehnicii de
luptă, obţine capacitatea de luptă a subunităţilor. Efectivul şi tehnica de luptă
 63
sosite pentru completare se repartizează cu luare în consideraţie a completării
prioritare a celor mai capabile de luptă subunităţi. În cazul dezorganizării
complete a integrităţii organizaţionale a subunităţilor pot fi create subunităţi
mixte. Subunităţile mixte urmează să fie formate pe baza subunităţilor care şi-au
păstrat operaţionalitatea punctelor de comandă şi observare.
Tehnica de luptă şi armamentul scoase din funcţiune se evacuează la
punctele de adunare a maşinilor deteriorate, iar defectele mici se înlătură cu
forţele subunităţilor. Restabilirea stocurilor de mijloace materiale se efectuează
prin transportarea acestora de la depozitul unităţii şi se redistribuie între
subunităţi.
Despre pierderile în personal, armament, tehnică de luptă, starea
divizionului (bateriei) şi despre măsurile luate privind înlăturarea urmărilor
întrebuinţării de către inamic a armei de nimicire în masă şi restabilirea
capacităţii de luptă a subunităţilor comandantul de divizion (baterie) raportează
comandantului de arme întrunite şi comandantului (şefului) superior.

Capitolul III

GRUPA (ECHIPA), PLUTONUL ÎN LUPTĂ

ECHIPAJUL MAŞINII DE COMANDAMENT (GRUPA DE CERCETARE)

ÎN LUPTĂ
Caracterul complicat al luptei moderne de arme întrunite cere de la
comandanţii de toate rangurile nu numai cunoaşterea permanentă a situaţiei şi
înţelegerea corectă a acesteia, dar şi prevederea schimbărilor posibile în aceasta.
Această cerinţă se asigură prin autenticitatea şi oportunitatea datelor de cercetare
 64
despre inamic, fără care este imposibilă luarea hotărîrii corecte pentru luptă,
precum şi întrebuinţarea eficientă a focului de artilerie.
Cercetarea de artilerie este cel mai important fel al asigurării de luptă a
artileriei. Aceasta include un ansamblu de măsuri luate de către comandanţii de
artilerie cu scopul de a obţine informaţii despre inamic şi teren necesare pentru
executarea misiunilor de lovire a inamicului.
O parte componentă a cercetării de artilerie este cercetarea optică, care se
execută de la punctele de comandă şi observare şi punctele de observare terestre,
de la maşinile de comandament cu ajutorul aparatelor optice şi electrono-optice.
Cercetarea optică în cadrul subunităţilor de artilerie se execută cu forţele şi
mijloacele echipajelor maşinilor de comandament (grupelor de cercetare).
Pornind de la mijloacele de cercetare organice existente, echipajul maşinii
de comandament (grupa de cercetare) execută cercetarea prin observare cu
misiunile de a descoperi şi a determina coordonatele mijloacelor de atac nuclear
şi chimic ale inamicului, bateriilor de artilerie şi aruncătoare, tancurilor,
mijloacelor de foc şi antitanc, punctelor de comandament şi altor obiecte
(obiective) importante ale acestuia; a determina locurile de dispunere ale
punctelor de sprijin, caracterul construcţiilor de fortificaţie, barajelor şi
sistemului de foc ale acestora; a recerceta obiectivele preconizate pentru lovire;
a deservi tragerea subunităţilor de artilerie; a urmări acţiunile inamicului şi
trupelor proprii; a studia procedeele şi metodele întrebuinţării de către inamic a
artileriei, mijloacelor antitanc şi altui armament, în special a modelelor noi ale
acestuia.
Executarea cercetării prin observare se organizează în toate formele de
luptă şi se execută la o adîncime maxim posibilă.
Pentru executarea cercetării se instalează punctul de comandă şi observare
(observare). Acesta poate fi dispus în maşina de comandament sau pe teren. În
cazul instalării punctului de comandă şi observare pe teren acesta poate fi dispus
împreună cu punctul de comandă şi observare (observare) al unităţii (subunităţii)
de arme întrunite, la care subunitatea de arilerie este afectată sau pe care o
 65
sprijină, sau în apropierea acestuia, iar în maşina de comandament - alături de
maşina de comandament a subunităţii de arme întrunite.
În unele cazuri poate fi instalat suplimentar un punct de observare înaintat
sau lateral.
La pregătirea pentru ofensivă şi în apărare echipajul maşinii de
comandament (grupa de cercetare) rezolvă misiunile privind cercetarea
inamicului, terenului şi deservirea tragerii prin observare de la punctele de
comandă şi observare (observare) amenajate pe teren. În acest caz punctul de
comandă şi observare mobil se dispune în apropierea celui de pe teren.
Locul de dispunere al punctului de comandă şi observare (maşinii de
comandament) în dependenţă de situaţie poate fi indicat nemijlocit pe teren sau
pe hartă.
Alegînd locul punctului de comandă şi observare (observare), se iau în
consideraţie posibilitatea executării cu succes a misiunilor primite, posibilitatea
observării bune a terenului din faţă atît pe front, cît şi în adîncimea fîşiei
(sectorului) de cercetare, posibilitatea folosirii căilor de acces ascunse şi a
proprietăţilor de mascare ale terenului în raionul punctului de comandă şi
observare (observare), precum şi dispunerea comodă a efectivului, aparatelor,
mijloacelor de legătură şi tehnicii.
În cazul cînd acţiunile de luptă se duc pe teren deschis sau mediu frămîntat
cele mai convenabile locuri pentru dispunerea punctelor de observare sunt:
pantele înălţimilor îndreptate spre inamic; sectoarele de teren situate la 200- 300
m înaintea pădurii, tufişului, livezii sau dumbravei; pe copaci înalţi şi foişoare
special amenajate, în podurile şi la etajele de sus ale clădirilor, pe coşurile de
fum, pe clopotniţele bisericilor şi alte construcţii care asigură o vizibilitate mai
bună a dispozitivilui inamicului.
Alegerea corectă a locului pentru punctul de comandă şi observare
(observare) asigură executarea rapidă şi eficientă de către grupă (echipă) a
misiunii primite, cooperarea neîntreruptă cu subunităţile de arme întrunite,
precum şi utilizarea mai bună a proprietăţilor de protecţie ale terenului.
 66
Primind misiunea pentru instalarea punctului de comandă şi observare în
afara maşinii, echipajul maşinii de comandament (grupa de cercetare) ocupă
punctul în locul indicat de către comandantul plutonului de comandament.
Însuşind locul punctului de comandă şi observare (observare), comandantul
echipajului maşinii (grupei de cercetare) dă misiunea pentru instalare.
Dispoziţiunea comandantului echipajului maşinii de comandament
(grupei de cercetare) pentru instalarea PCO
(variantă)
«Ne aflăm pe pantele de vest ale cotei 86,6. Nordul este în direcţia
punctului trigonometric de pe înălţimea «Moara».
1. Inamicul - batalionul 1 al brigăzii 2 de infanterie motorizată ocupă
apărarea pe pantele de est ale înălţimilor «Rotundă», «Lungă» etc.
2. Limita dinainte a apărării subunităţilor noastre - 500 m înainte: înălţimea
«Rotundă», punctul trigonometric 110,0.
3. Punctul de comandă şi observare se instalează pe înălţimea cu tufari.
4. După mine urmează cercetaşul, cercetaşul-telemetrist superior. Distanţa
10 m.
5. Vom înainta pe itinerarul: tufarul separat, grupul de copaci, vîlceaua din
dreapta. Sectorul din raionul tufarului separat este observat de inamic.
Apropierea în ascuns spre punctul de comandă şi observare din partea vîlcelei.
6. Dispunerea aparatelor: goniometrul-busolă - dîn dreapta, telemetrul - dîn
stînga. Goniometrul-busolă se orientează după gisment cu ajutorul acului
magnetic, telemetrul - după gismentul direcţiei de orientare determinat cu
gonoimetrul-busolă.
7. Gismentul direcţiei de bază 47-00.
8. Starea gata pentru executarea cercetării peste 20 min».
Înaintarea efectivului echipajului maşinii de comandament (grupei de
cercetare) nemijlocit spre punctul de comandă şi observare se efectuează la
comanda comandantului de grupă (echipaj). De obicei spre punctul de comandă
şi observare instalat pe teren echipajul (grupa) se deplasează în ascuns, prin
salturi şi cu respectarea distanţei stabilite (10-15 paşi), folosind pentru mascare
 67
cutele de teren şi adăposturile naturale. După amplasarea aparatelor
comandantul echipajului (grupei de cercetare) trece la orientarea aparatelor de
cercetare şi la indicaţia comandantului plutonului de comandament poate să
efectueze legarea topogeodezică a PCO. Procedeul de orientare a aparatelor şi de
legare topogeodezică de obicei este indicat de către comandantul plutonului de
comandament.
Orientarea aparatelor de cercetare la PCO poate fi efectuat: după gismentul
direcţiei de orientare, pe direcţia de bază, prin vizare reciprocă, după un reper
comun (reper de intersecţie).
Legarea topogeodezică în dependenţă de situaţie, existenţă de timp,
plenitudinea datelor iniţiale, caracterul terenului şi starea timpului poate fi
efectuată pe bază geodezică sau după hartă. Aceasta include determinarea
coordonatelor rectangulare, altitudinilor absolute ale PCO (PO) şi gismentele
direcţiilor de orientare. Altitudinea punctului care se leagă se determină după
hartă.
Coordonatele punctului de observare şi gismentele direcţiilor de orientare la
legarea topogeodezică pe bază geodezică se determină cu ajutorul aparatelor faţă
de punctele şi direcţiile reţelelor geodezice. Gismentele direcţiilor de orientare
pot fi determinate de asemenea prin procedeul giroscopic şi astronomic.
Legarea topogeodezică se efectuează:
- cu întrebuinţarea aparaturii de navigaţie de legare de la punctele reţelelor
geodezice (coordonatele sunt extrase din cataloage sau lista cu coordonate),
după o hartă specială cu coordonatele punctelor caracteristice din teren
(coordonatele înscrise de pe harta cu scara de 1:25 000 sau 1:50 000), după o
hartă (fotografie aeriană) cu scara de 1:50 000;
- cu ajutorul girocompasului 1G17 şi telemetrului DSP-30 de la punctele
reţelelor geodezice (coordonatele sunt extrase din cataloage sau lista cu
coordonate), după o hartă specială cu coordonatele punctelor caracteristice din
teren (coordonatele înscrise de pe o hartă cu scara de 1:25 000 sau 1:50 000),
după o hartă (fotografie aeriană) cu scara de 1:50 000;
 68
- cu ajutorul telemetrului cuantic DAK-1 (DAK-2) şi acului magnetic al
goniometrului-busolă PAB de la punctele reţelelor geodezice (coordonatele sunt
extrase din cataloage sau lista cu coordonate), după o hartă specială cu
coordonatele punctelor caracteristice din teren (coordonatele înscrise de pe o
hartă cu scara de 1:25 000 sau 1:50 000), după o hartă (fotografie aeriană) cu
scara de 1:50 000.
La legarea topogeodezică a punctelor de observare după o hartă (fotografie
aeriană) în calitate de puncte iniţiale se folosesc punctele caracteristice şi
obiectele din teren identificate cu siguranţă, coordonatele cărora sunt obţinute
după o hartă specială cu coordonatele punctelor caracteristice din teren, după o
hartă cu scara de 1:50 000 sau 1:100 000 sau după o fotografie aeriană cu reţea
de coordonate. Pentru determinarea coordonatelor punctului de observare cu
ajutorul aparatelor pot fi aplicate procedeele radierii, drumuirii, intersecţiei.
Gismentele direcţiilor de orientare se determină: prin procedeul giroscopic;
prin observări astronomice; cu ajutorul acului magnetic al goniometrului-busolă;
prin transmiterea gismentului cu reperare simultană pe astrul ceresc, prin
drumuire de ungiuri sau cu ajutorul indicatorului giroscopic de curs al maşinii de
comandament (legătorului topografic); după punctele caracteristice din teren ale
hărţii (fotografiei aeriene).
Comandantul echipajului maşinii de comandament (grupei de cercetare)
efectuează Tratarea rezultatelor măsurărilor executate la legarea topogeodezică a
punctului de observare după hartă (fotografie aeriană) prin metoda grafică (pe
aparatul de comandament a focului) sau analitică (după nomograma circulară, cu
ajutorul calculatorului, după tabelele de logaritmi), iar în unele cazuri şi prin
procedeul combinat. La legarea topogeodezică pe bază geodezică rezultatele
măsurărilor urmează să fie prelucrate numai prin procedeul analitic.
Dacă orientarea aparatelor şi legarea topogeodezică a fost efectuată de către
comandantul echipajului maşinii de comandament (grupei de cercetare),
calitatea operaţiilor efectuate este verificată de către comandantul plutonului de
comandament.
 69
După raportarea rezultatelor legării topogeodezice a punctului de comandă
şi observare comandantului plutonului de comandament comandantul
echipajului maşinii de comandament (grupei de cercetare) trece la organizarea
cercetării.
La darea misiunii efectivului comandantul echipajului maşinii de
comandament (grupei de cercetare) indică: denumirile convenţionale ale
obiectelor din teren şi reperele; informaţiile despre inamic; misiunea subunităţii
de arme întrunite; misiunea bateriei; misiunea şi fîşia (sectorul, obiectul,
direcţia) de cercetare; ordinea amenajării genistice; semnalele şi modul de
procedare la acestea; observatorul semnalelor; locţiitorul său.
Dispoziţiunea comandantului echipajului maşinii de comandament
(grupei de cercetare) pentru organizarea cercetării
(variantă)
«Denumirea convenţională a obiectelor din teren: în dreapta pădurea
«Rară»; înainte înălţimea «Rotundă»; în stînga înălţimea «Moara»; înălţimea
«Rotundă» şi mai departe cîmpul «Verde».
Reperele: pădurea «Rară», la marginea pădurii un punct trigonometric - R-
41; înălţimea «Rotundă», pe pantele de vest ale înălţimii un tufar singuratic - R-
42 etc.
1. Inamicul cu subunităţile batalionului 1 de infanterie motorizată a brigăzii
2 apără raionul: (exclusiv) pădurea «Rară», înălţimea «Moara», cîmpul «Verde»
cu limita dinainte: R-41, R-42 - şi mai departe spre nord-vest.
2. Compania 2 de infanterie motorizată are misiunea să nimicească prin
atac din mers efectivul şi mijloacele de foc în punctul de sprijin pe înălţimea
«Rotundă» şi să cucerească aliniamentul: R-44, movila pe cîmpul «Verde» - mai
departe să înainteze în direcţia R-46.
3. Bateria are misiunea în perioada pregătirii şi sprijinului de artilerie al
atacului să lovească obiectivele în componenţa divizionului, precum şi să
sprijine ofensiva companiei 2 de infanterie motorizată.
4. Echipajul maşinii de comandament (grupa de cercetare) trerbuie să
execute cercetarea în fîşia: din dreapta - un copac singuratic, pinul la marginea
 70
pădurii «Rară»; din stînga - stejarul singuratic de pe înălţimea «Moara».
Sectoarele de cercetare: soldatul Găină - R-41, R-45; sergentul inferior Guţu - R-
43, R-44. Raionul atenţiei deosebite - înălţimea «Rotundă».
Misiunile cercetării: de precizat dispunerea subunităţilor înaintate ale
inamicului; de cercetat forţa vie şi mijloacele de foc pe înălţimea «Rotundă».
Numerotarea obiectivelor - 50-90.
5. Cu începere de la căderea nopţii locul maşinii de comandament - în
dreapta lîngă tufar, la 30 m de punctul de comandă şi observare.
6. Începerea amenajării genistice a punctului de comandă şi observare la
ora 18.30.
7. Semnalele de comandament şi înştiinţare: despre infectarea radioactivă -
«Pericol de radiaţie»; dspre infectarea chimică şi bacteriologică (biologică) -
«Alarma chimică»; deschiderea focului - «Fulger» etc. Observatorul semnalelor
date de la PCO al companiei 2 de infanterie moto care se apără înainte, soldatul
Lungu».
La instalarea PCO în maşina de comandament comandantul echipajului
maşinii determină coordonatele punctului de staţie al maşinii şi gismentul axei
longitudinale a acesteia, iar cercetaşul-telemetrist superior pregăteşte pentru
lucru şi orientează mijloacele de cercetare şi observare.
În acest caz coordonatele punctului de staţie şi gismentul axei longitudinale
a maşinii comandantul echipajului le citeşte pe scalele calculatorului de
coordonate. Ulterior aceste coordonate, în caz de existenţă de timp, se
precizează prin legare topogeodezică după hartă cu ajutorul aparatelor maşinii de
comandament.
La orientarea aparatelor de cercetare şi observare comandantul echipajului
determină gismentul axei longitudinale a maşinii prin unul din procedee
(astronomic, transmiterea gismentului, cu ajutorul acului magnetic al
goniometrului-busolă, cu ajutorul indicatorului giroscopic de curs al aparaturii
de legare), comandă acest gisment cercetaşului-telemetrist superior pentru
instalarea acestuia pe scalele mobile ale indicatorului azimutal, raportează
 71
despre starea gata pentru executarea cercetării comandantului plutonului de
comandament.
Cercetarea prin observare începe imediat după ocuparea punctului de
comandă şi observare (observare), fără a aştepta terminarea legării
topogeodezice a acestuia. În timpul legării topogeodezice pentru cercetare prin
observare comandantul echipajului maşinii de comandament (grupei de
cercetare) atrage de obicei numai o parte din efectivul echipajului maşinii de
comandament (grupei de cercetare). De aceea observarea stabilită imediat
determină numai începutul cercetării de la punctul dat, dar nu starea gata a PCO
(PO) pentru lucru.
Dacă pentru începutul lucrului PCO (PO) este suficientă legarea
topogeodezică prin procedeul apreciat din vedere, atunci pregătirea completă a
punctului depinde de timpul terminării legării topogeodezice a acestuia pe bază
geodezică (după hartă cu ajutorul aparatelor). Pregătirea completă a punctului
pentru lucru se determină prin capacitatea echipajului maşinii de comandament
(grupei de cercetare) de a determina coordonatele obiectelor (obiectivelor)
intersectate cu ajutorul aparatelor optice şi electrono-optice.
Cercetarea cu ajutorul aparatelor optice şi electrono-optice include:
studierea terenului în dispozitivul inamicului, observarea acţiunilor inamicului
pentru descoperirea forţei vii, mijloacelor de foc, construcţiilor de fortificaţie şi
altor obiecte (obiective) ale acestuia, determinarea poziţiei (coordonatelor)
obiectivelor şi studierea caracterului activităţii acestora, urmărirea situaţiei şi
acţiunilor trupelor proprii.
După organizarea observării comandantul echipajului maşinii de
comandament (grupei de cercetare) trece la studierea terenului, apoi
familiarizează şi efectivul cu caracterul acestuia.
Studierea terenului de obicei include orientarea topografică şi confruntarea
hărţii cu terenul; căutarea (alegerea) reperelor şi determinarea distanţelor pînă la
acestea; determinarea spaţiilor nevăzute şi a distanţelor pînă la acestea;
determinarea sectoarelor de teren (raioanelor) în dispozitivul inamicului comode
pentru dispunerea punctelor de comandament, mijloacelor tactice de atac nuclear
 72
şi chimic, poziţiilor de tragere ale artileriei, instalaţiilor RATD şi altor obiecte de
cercetare ale acestuia. Terenul se studiază, de regulă, în fîşia (sectorul, direcţia)
de cercetare destinată. În scopurile asigurării plenitudinii observării comandantul
echipajului maşinii de comandament (grupei de cercetare) indică în fîşia de
cercetare sectoare (raioanele atenţiei deosebite, obiectele) după numărul de
observatori şi le repartizează între aceştia. Totodată limitele sectoarelor vecine le
stabileşte în aşa mod ca acestea să se suprapună reciproc cel mult cu o treime.
Dimensiunile sectorului de observare destinat unui cercetaş depind de
lăţimea fîşiei (sectorului) de cercetare, importanţa relativă a acestuia, caracterul
terenului etc.
Observarea unui obiect separat (casă, movilă, locaş, grup de copaci,
înălţime etc.) este o misiune de sine stătătoare. Aceasta se dă cercetaşului în
cazul cînd e necesar de clarificat existenţa unui obiectiv important, care se
ascunde după acest obiect.
Începînd activitatea pe teren, comandantul echipajului maşinii de
comandament (grupei de cercetare) mai întîi orientează efectivul după punctele
cardinale şi indică punctul său de staţie.
Pentru asigurarea înţelegerii reciproce clare între cercetaşi se întrebuinţează
denumirile convenţionale ale obiectelor din teren şi reperele.
Aceste denumiri trebuie să fie scurte şi să caracterizeze precis indiciul
principal al sectorului de teren dat sau obiectului din teren, precum şi să
corespundă formei, aspectului şi culorii obiectelor. De exemplu, astfel de
denumiri ca înălţimea «Moara», «Rotundă», pădurea «Verde», dumbrava
«Joasă», cîmpul «Galben», dacă acestea corespund aspectului obiectelor din
teren, se memorizează uşor. Comandantul echipajului maşinii de comandament
(grupei de cercetare), după ce aduce la cunoştinţa efectivului denumirile
convenţionale ale obiectelor din teren, trebuie să se convingă (prin verificare) de
memorizarea acestora.
În fîşia (sectorul) de cercetare de obicei nimereşte un număr mic de obiecte
din teren cu denumiri convenţionale, în timp ce pentru studierea mai detaliată a
fîşiei (sectorului) de cercetare şi indicarea obiectivelor trebuie de avut un număr
 73
mult mai mare. De aceea la obiectele din teren cu denumiri convenţionale se
adaugă repere.
Reper se numeşte un obiect din teren bine vizibil, cu ajutorul căruia poate fi
găsit uşor şi repede alt obiect mai puţin vizibil.
Drept repere se iau obiectele care se evidenţiază pe fondul terenului:
cotiturile de drumuri, bolovanii mari sau grămezile de pietre, petele luminoase şi
întunecoase pe înălţimi, locaşurile inamicului bine observate, dărîmăturile
construcţiilor, vîrfurile copacilor ce se evidenţiază pe fondul pădurii, copacii
înalţi, dar nu situaţi separat, movilele etc. Nu se aleg în calitate de repere
obiectele care pot fi uşor distruse (un copac singuratic, un punct trigonometric, o
moara de vînt etc.) sau mutate de către inamic cu scopul de a induce în eroare pe
observatori (stîlpul de pe marginea drumului, punctul trigonometric etc.).
Reperele le alege comandantul superior şi le indică pe teren la darea
misiunilor. De aceea comandantului echipajului maşinii de comandament
(grupei de cercetare) reperele vor fi indicate de către comandantul plutonului de
comandament. Toate reperele comandantului (şefului) superior observate de la
punctul de observare dat sunt obligatorii pentru subunitatea de cercetare şi îşi
păstrează numerele acordate de către comandantul (şeful) superior.
Reperele trebuie să fie dispuse pe tot frontul fîşiei de cercetare şi eşalonate
în adîncimea dispunerii presupuse a obiectivelor, iar în apărare - şi pe limita
dinainte proprie (pentru cazul de cucerire a acesteia sau de pătrundere a
inamicului). La alegerea reperelor trebuie luate în consideraţie condiţiile de teren
(distanţa de vizibilitate) şi misiunile date subunităţii de artilerie.
Reperele se numerotează din dreapta spre stînga şi pe aliniamente de la sine
spre inamic, începînd cu aliniamentul apropiat. Astfel de aliniamente în
dependenţă de adîncimea de vizionare a terenului de la PCO (PO) pot fi de la
două pînă la patru. Experienţa demonstrează că în fîşia de cercetare a plutonului
de comandament este suficient de avut cinci-şapte repere. Reperele
comandantului superior trebuie să fie incluse în schema reperelor ca obligatorii
păstrînd denumirile acestora şi numerele acordate.
 74
Una dintre atribuţiile de executat pentru comandantul echipajului maşinii
de comandament (grupei de cercetare) este întocmirea schemei reperelor.
Aceasta reprezintă un desen la scară arbitrară pe care se trec în perspectivă pe
fîşia (sectorul) de cercetare reperele păstrîndu-le aspectul şi dispunerea relativă
pe teren.
Schema reperelor (fig.3.1) este destinată pentru facilitarea găsirii reperelor
(obiectelor din teren) pe teren, transmiterea (recepţionarea) rapidă şi sigură a
indicării obiectivelor, pentru determinarea poziţiei obiectivelor cercetate pe
teren, precum şi pentru recepţionarea şi transmiterea rapoartelor despre
obiectivele cercetate.
Succesiunea desenării schemei reperelor poate fi următoarea. Pe o foaie
curată de hîrtie se trece semnul convenţional al punctului de observare, de la
care se execută observarea; la dreapta de la punctul de observare se înscriu
coordonatele acestuia.
De la punctul luat drept punct de observare se trasează vertical o linie
dreaptă - direcţia de bază a tragerii; la capătul acestei linii se înscrie gismentul
direcţiei de bază.
În dreapta şi în stînga de la direcţia de bază se trasează direcţiile (liniile)
corespunzătoare gismentelor spre repere. La sfîrşitul fiecărei dintre aceste linii
se desenează reperul în conformitate cu dispunerea reciprocă a acestora pe teren
(cel mai apropiat - mai aproape, cel mai îndepărtat - mai departe); totodată linia
desenată trebuie să se apropie de acel punct al reperului, pe care s-a vizat
aparatul la măsurarea unghiurilor (de exemplu, marginea din dreapta a locaşului,
tulpina copacului etc.).
La fiecare reper desenat se face o inscripţie ce caracterizează acest reper
(denumirea convenţională), se indică numărul acestuia, gismentul şi distanţa
pînă la reper în metri.
În titlul schemei se indică pentru care punct de observare este întocmită
această schemă. În partea de jos executantul semnează schema şi indică data
întocmirii.
 75
Succesiunea activităţii efectivului echipajului maşinii de comandament
(grupei de cercetare) la întocmirea schemei reperelor poate fi următoarea.
Comandantul plutonului de comandament comandă: «Cîmpul «Verde». Pe
cîmpul «Verde» movila întunecoasă, tufarul pe movilă - reperul 42». Cercetaşul-
telemetrist şi cercetaşul observă prin aparate, caută reperul pe teren şi
raportează: «Văd reperul», citesc valorile gismentului şi distanţei pe acesta, iar
comandantul grupei le înscrie în schema reperelor. În aceeaşi succesiune se
efectuează intersectarea şi reprezentarea în schemă şi a altor repere.
După întocmirea schemei reperelor comandantul echipajului maşinii de
comandament (grupei de cercetare) efectuează controlul însuşirii reperelor de
către restul efectivului echipajului (grupei). Pentru aceasta el îndreaptă reticulul
aparatului de cercetare pe reper şi ordonă efectivului echipajului maşinii de
comandament (grupei de cercetare) să se apropie pe rînd de aparatul de cercetare
şi să ia cunoştinţă de poziţia reperului dat pe teren. Totodată el numeşte numărul
reperului, distanţa pînă la acesta, indică indiciile caracteristice, după care ulterior
se va putea găsi repede pe teren reperul propriu-zis, şi punctul de pe reper,
asupra căruia trebuie îndreptat reticulul aparatului de cercetare. Apoi în aceeaşi
succesiune informează efectivul echipajului (grupei) despre alte repere. Pentru
verificarea corectitudinii însuşirii reperelor comandantul echipajului maşinii de
comandament (grupei de cercetare) numeşte selectiv numărul reperului, iar
efectivul descrie indiciile caracteristice şi indică poziţia reperului pe teren în
raport cu obiectele din teren sau prin îndreptarea aparatului pe reper.
Experienţa demonstrează că pentru memorizarea mai bună a reperelor,
precum şi pentru evidenţierea reperelor comandantului (şefului) superior şi
comandantului subunităţii de arme întrunite e raţional de numerotat reperele: la
divizion - de la numărul treizeci şi unu, la baterie - de la patruzeci şi unu.
După însuşirea denumirilor convenţionale ale obiectelor din teren şi
reperelor comandantul echipajului maşinii de comandament (grupei de
cercetare) efectuează repartizarea sectoarelor de cercetare între personalul
echipajului (grupei). Totodată el indică: misiunea cercetării; limitele sectorului;
reperele aflate în sector, numerele şi distanţele pînă la acestea; raioanele atenţiei
 76
deosebite în care se pot afla obiectivele inamicului; locul de unde cercetaşul
(cercetaşul superior) trebuie să execute observarea; măsurile de mascare. După
primirea misiunii efectivul echipajului maşinii de comandament (grupei de
cercetare) programează modul de observare şi studiere a terenului în sectorul său
de cercetare (cu ce trebuie de început studierea terenului şi cercetarea
inamicului, în ce succesiune de examinat terenul, care sectoare necesită o atenţie
deosebită şi studiere cu ajutorul aparatelor de cercetare).
Studiind porţiunile sectorului de cercetare (consecutiv), observatorii trec
succesiv de la un obiect din teren la altul, apreciind după posibilitate dispunerea
în acestea de către inamic a mijloacelor de foc, în special a celor antitanc,
punctelor de comandament şi altor obiective. Totodată se iau în consideraţie
chiar şi schimbările neesenţiale în culoare, formă şi dispunerea reciprocă a
obiectelor din teren, care pot fi stabilite prin compararea observărilor efectuate la
diferit timp pe baza indiciilor de demascare a obiectivelor.
Apreciind rezultatele cercetării, trebuie de avut în vedere că inamicul prin
diverse acţiuni false va încerca să inducă observatorul în eroare. El va tinde spre
aceea, ca prin diverse procedee şi mijloace de mascare şi dezinformare să
ascundă indiciile obiectelor reale şi să reproducă aceste indicii la crearea
obiectelor false (obiecte din lemn şi din cauciuc umflate cu aer, locaşuri false,
adăposturi etc.). De aceea din multitudinea indiciilor de cercetare nici unul, luat
aparte, nu trebuie considerat drept dovadă evidentă de existenţă în acest loc a
inamicului (obiectivului) sau drept caracteristică a intenţiilor adevărate ale
acestuia. Numai totalitatea cîtorva indicii dă posibilitatea de a trage o concluzie
corectă despre obiective (obiecte).
Executînd cercetarea inamicului, efectivul echipajului maşinii de
comandament (grupei de cercetare) trebuie să ia în consideraţie posibilitatea
întrebuinţării de către inamic a obiectelor din teren.
Localităţile pot servi ca adăposturi bune pentru trupele inamicului, precum
şi ca puncte de sprijin pentru apărare. Punctele de sprijin în localităţi de obicei
constau din case (mai ales de piatră) amenajate pentru apărare. Ferestrele şi uşile
în case se astupă cu saci cu nisip, se lasă numai ambrazuri şi crenele pentru
 77
mijloacele de foc antitanc, mitraliere şi trăgători. În localităţile aflate în spate
inamicul poate dispune rezervele, subunităţile de logistică etc. Acesta se poate
ascunde nu numai în localităţi, dar şi după acestea. După localităţi pot fi dispuse
poziţiile de tragere ale artileriei şi elicopterele de luptă. Căile de acces spre
localităţi şi punctele de sprijin pot avea baraje antiinfanterie şi antitanc.
Unele clădiri separate pot fi ocupate cu puncte de comandament ale
inamicului sau folosite de către acesta pentru amplasarea mijloacelor de foc.
După clădiri se pot afla mijloacele antitanc, poziţiile de tragere ale
aruncătoarelor.
Clădirile înalte: bisericile, blocurile cu multe etaje, construcţiile în formă de
turnuri, coşurile uzinelor etc. – în cazul terenului şes ocupat de către inamic sau
în cazul lipsei înălţimilor dominante pot fi folosite pentru dispunerea punctelor
de observare.
Obiectele din teren cu dimensiuni nu prea mari, de exemplu pietrele,
căpiţele de fîn, tufarii separaţi pot servi ca mascare a punctelor de observare ale
inamicului. Afară de aceasta, inamicul poate pune pe teren obiecte artificiale:
pietre, cioturi de copaci etc. şi instala în acestea observatori.
Pădurile creează mari dificultăţi pentru cercetarea prin observare. De aceea
pădurile şi dumbravele sunt foarte comode pentru ascunderea trupelor. Aici se
pot concentra rezervele inamicului, subunităţile de infanterie moto şi tancuri ale
acestuia, iar în poienele din pădure se pot dispune poziţiile de tragere ale
artileriei. Afară de aceasta, pe drumurile din pădure poate avea loc deplasarea în
ascuns a inamicului, iar marginile pădurilor pot fi folosite pentru dispunerea
punctelor de observare.
Tufişul poate fi folosit pentru deplasarea în ascuns a grupelor mici de
infanterie moto ale inamicului. Aici pot fi dispuse mijloacele de foc
(mitralierele, RATD, aruncătoarele), iar la marginile acestuia - punctele de
observare. Astfel de obiective se pot afla în semănături, iarbă înaltă etc.
Drumurile, cărările, podinile etc. servesc drept căi pe care se poate deplasa
inamicul. Pe drumuri trec rezervele şi subunităţile pentru completare, se aduc
muniţii şi alimente. Drumurile servesc pentru legătura între subunităţi şi unităţi,
 78
iar şanţurile şi terasamentele pot fi amenajate pentru dispunerea forţei vii şi
mijloacelor de foc.
Unele înălţimi, care nu se evidenţiază pe fondul terenului, se folosesc
pentru instalarea punctelor de observare, iar pe contrapantele neobservate ale
înălţimilor, de regulă, pot fi dispuse mitraliere, aruncătoare şi mijloace antitanc.
La descoperirea obiectivului observatorul raportează comandantului
echipajului maşinii de comandament (grupei de cercetare), care determină
poziţia acestuia în teren întrebuinţînd aparatele de cercetare.
Obiectivele intersectate se pot manifesta sau pot fi observate un timp
îndelungat, sau se pot descoperi printr-o apariţie de scurtă durată.
Din obiectivele observate un timp îndelungat fac parte obiectivele cu indicii
permanente, care pot fi folosite în calitate de obiect de intersecţie. Astfel de
indicii permanente pot fi elementele observate ale obiectivului însuşi (scutul sau
ţeava piesei, ambrazura lucrării pentru mijloacele de foc etc.) sau obiectele din
teren în raionul obiectivului (tufarul, copacul, casa etc.).
Din obiectivele care se descoperă pe un timp de scurtă durată (prin flacăra
loviturilor, fum, praf etc.) fac parte instalaţiile de lansare, piesele, aruncătoarele,
mitralierele şi altele.
De aceea cercetarea la punctele de observare trebuie executată continuu atît
ziua, cît şi noaptea. În scopul executării cercetării neîntrerupte a inamicului şi
observării acţiunilor trupelor proprii la PCO (PO) se organizează serviciul
permanent. Acesta se realizează de către efectivul punctului fără întrerupere pe
durata timpului de serviciu stabilit. Schimbarea cercetaşilor de serviciu este
efectuată de obicei de către comandantul echipajului maşinii de comandament
(grupei de cercetare) în orele stabilite de către comandantul plutonului de
comandament.
Începînd serviciul la punctul de observare, cercetaşul trebuie să primească
de la cercetaşul de serviciu, pe care îl schimbă, rezultatele cercetării, să verifice
cui şi cînd s-a raportat despre acestea, precum şi să primească aparatele de
observare şi jurnalul de cercetare şi deservire a tragerii. Odată cu primirea
misiunii pentru serviciu cercetaşul este obligat să însuşească misiunea primită,
 79
denumirile convenţionale ale obiectelor din teren şi reperele, să studieze terenul
în fîşia (sectorul, direcţia) de cercetare dată, să verifice orientarea aparatelor,
precum şi să însuşească poziţia în teren a inamicului şi a obiectivelor cercetate
anterior.
În timpul serviciului cercetaşul este obligat: să execute observarea
neîntreruptă a inamicului; să cunoască poziţia trupelor proprii şi să urmărească
acţiunile acestora; descoperind obiectivul, să raporteze comandantului, să
determine locul de dispunere a acestuia prin cel mai precis procedeu în condiţiile
date şi să înscrie în jurnalul de cercetare şi deservire a tragerii; să repereze
spargerile proiectilelor (bombelor) în timpul deservirii tragerii artileriei proprii.
Începînd cercetarea de la PCO (PO), cercetaşul de serviciu examinează
sectorul dat pentru observare (direcţia sau obiectul de cercetare) şi îl împarte pe
acesta în porţiuni pe front şi în adîncime, după aceea trece la studierea atentă şi
minuţioasă a fiecărei porţiuni.
Studierea o începe prin observarea celui mai important sector dispus pe
aliniamentul apropiat. Examinarea sectorului de teren la început se execută cu
ochiul liber, apoi cu ajutorul aparatului optic de la un obiect din teren la altul.
Locurile deschise se cercetează de obicei mai repede, sectoarele mai puţin
deschise - mai încet şi mai minuţios. Sectoarele de teren, pe care se descoperă
indicii ale obiectivelor, cercetaşul le urmăreşte deosebit de atent. După ce
obiectivul a fost descoperit cercetaşul studiază caracterul activităţii acestuia şi
determină, pe cît posibil mai precis, locul de dispunere al acestuia în raport cu
reperele.
Executînd cercetarea în sectorul său, cercetaşul revine periodic la
observarea obiectivelor descoperite anterior pentru a determina mai precis
poziţia acestora, a studia indiciile şi activitatea, gradul de acoperire,
dimensiunile pe front şi în adîncime.
Pentru determinarea poziţiei obiectivului pe teren cercetaşul trebuie să
cunoască în primul rînd distanţa pînă la acesta de la punctul de comandă şi
observare. Aceasta poate fi determinată cu ajutorul aparatelor optice (electrono-
 80
optice), cronometrului, hărţii, schemei reperelor şi din vedere. Precizia
determinării distanţei pînă la obiectiv trebuie să sporească permanent.
Aplicînd cu iscusinţă diferitele procedee de determinare a distanţei pînă la
obiectiv, locul de dispunere al acestuia poate fi determinat de către cercetaşul de
serviciu atît ziua, cît şi noaptea, atît pe sectoarele de teren observate de la PCO,
cît şi în afara acestora.
Un mare ajutor la determinarea distanţelor pînă la obiective îl acordă
schema reperelor. Distanţele pînă la repere se determină şi se înscriu în schemă
cînd aceasta se întocmeşte.
Ca urmare a faptului că reperele se aleg pe cîteva aliniamente, distanţa pînă
la obiective se poate determina prin compararea distanţei de la obiectiv pînă la
reper cu distanţa dintre repere.
Prin urmare, distanţa dintre reperele aflate pe diferite aliniamente este ca un
fel de măsură a distanţei, cu care cercetaşul de serviciu compară depărtarea
obiectivelor de la aceste repere.
Raportul despre toate obiectivele descoperite sau despre indiciile acestora
cercetaşul de serviciu îl prezintă imediat comandantului său, fără a înceta
observările. În timpul raportării acesta indică reperul, depărtarea obiectivului de
la reper (în dreapta, în stînga, mai departe, mai aproape, mai sus, mai jos),
caracteristica obiectivului şi a terenului lîngă obiectiv.
De exemplu: «Din pădurea «Rară» pe drum în direcţia înălţimii «Rotundă»
se mişcă circa 20 de tancuri ale inamicului».
«Reperul 41, în dreapta 30, mai sus 5, o instalaţie RATD la marginea de
nord a dumbravei «Rară» execută focul în direcţia înălţimii «Lungă».
«Reperul 34, în stînga 50, mai jos 150, circa un pluton de infanterie moto a
inamicului trece în fugă în direcţia înălţimii «Întunecoasă».
În obligaţiile cercetaşului de serviciu intră de asemenea studierea regimului
şi modului de trai al trupelor inamicului (programul zilei, timpul de odihnă, ora
primirii hranei, schimbul santinelelor etc.).
Cercetaşul de serviciu numit pentru observarea acţiunilor şi poziţiei
subunităţilor proprii de infanterie şi tancuri, precum şi a semnalelor date de
 81
acestea este obligat să cunoască permanent unde se află subunităţile proprii de
infanterie şi tancuri şi să înţeleagă semnificaţia semnalelor date de acestea.
Despre toate observările sale cercetaşul raportează comandantului echipajului
maşinii de comandament (grupei de cercetare).
De exemplu: «Infanteria noastră trece în fugă pe cîmpul «Verde» în direcţia
înălţimii «Rotundă». Reperul 44, în dreapta 40, mai departe 200, tancurile
noastre înaintează în direcţia înălţimii «Netedă» etc.
Despre descoperirea obiectivului sau chiar şi a indiciilor, care dau
posibilitatea de a presupune existenţa acestuia, cercetaşul de serviciu imediat
înscrie în jurnalul de cercetare şi deservire a tragerii, care se ţine la fiecare punct
şi este document de lucru. În acesta se înscrie tot ce a fost observat în
dispozitivul inamicului de la PCO (PO) dat.
Pentru facilitatea şi comoditatea efectuării înscrierilor, jurnalul de cercetare
şi deservire a tragerii trebuie pregătit pentru lucru, adică trebuie de indicat
apartenenţa acestuia (al cărei subunităţi), direcţia de bază a tragerii, procedeul de
orientare a aparatelor, coordonatele PCO (PO).
Înscrierile în jurnalul de cercetare şi deservire a tragerii se execută cu
acurateţe şi în ordinea stabilită (tab. 3.1).
În scopul creării condiţiilor necesare pentru îndeplinirea misiunilor primite,
măririi protecţiei efectivului, armamentului, aparatelor, mijloacelor de legătură şi
asigurării apărării proprii împotriva atacului prin surprindere al inamicului se
organizează amenajarea genistică a punctului de comandă şi observare (PO).
Aceasta se efectuează, de regulă, cu respectarea mascării luminilor şi
zgomotelor noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate limitată.

Tabelul 3.1
 82
Amenajarea genistică a punctului de comandă şi observare (PO) instalat pe
teren include: controlul existenţei minelor pe teren; degajarea sectoarelor de
observare; executarea lucrării de observare (de tip acoperit sau neacoperit);
săparea amplasamentului pentru maşina de comandament şi adăposturilor pentru
automobile; amenajarea adăposturilor pentru efectiv şi locaşurilor de tragere
pentru apărarea proprie; îndeplinirea lucrărilor genistice şi de mascare.
Cel mai viabil şi comod pentru observare este punctul de comandă şi
observare (PO) amenajat pe teren.
Pentru crearea condiţiilor mai bune de mascare şi economie de timp la
amenajarea genistică este necesar de a tinde spre aceea, ca PCO (PO) să se
înscrie în sistemul de tranşee, locaşuri şi şanţuri de comunicaţie, precum şi să se
folosească cutele naturale ale terenului.
După caracterul amenajării genistice punctele de comandă şi observare
(PO) se divizează în lucrări de tip acoperit şi neacoperit.
Punctele de comandă şi observare (PO) neacoperite se folosesc cel mai des
în ofensivă, cînd caracterul acţiunilor de luptă cere mutarea frecventă a acestora,
iar timp pentru construirea acoperişurilor nu este. În cazul acesta la punctul de
comandă şi observare (PO) se construiesc lucrări neacoperite de observare
pentru comandantul de baterie, un amplasament pentru maşina de comandament,
precum şi adăposturi pentru efectiv şi mijloacele de transport. Toate lucrările la
punctul de comandă şi observare se unesc între ele prin şanţuri de comunicaţie.
Lucrarea neacoperită pentru observare a comandantului de baterie constă
din: locaşul comandantului de baterie (1), telemetristului (2) şi
radiotelefonistului (4); locaşul pentru comandantul plutonului de comandament
şi cercetaş (3), locaşul radiotelefoniştilor (5). Adăpostul pentru efectiv (6) se
amenajează în sistemul şanţurilor de comunicaţie (fig. 3.2).
Maşina de comandament, în care se dispune PCO, se adăposteşte într-un
amplasament sau în cutele terenului. Pentru efectiv se amenajează un şanţ-
adăpost acoperit (adăpost) (fig. 3.3).
Lucrarea neacoperită pentru observare la PO înaintat (lateral) se
amenajează pentru activitatea a doi oameni cu mijloace de cercetare şi legătură.
 83
În apărare aceste PO se construiesc de obicei în sistemul de tranşee şi şanţuri de
comunicaţie pe poziţiile subunităţilor de infanterie (fig. 3.4).
Dispunerea reciprocă a tuturor elementelor punctului trebuie să asigure:
comoditatea şi continuitatea observării şi conducerii focului şi manevrei bateriei;
protecţia efectivului, mijloacelor de observare, de legătură, maşinii de
comandament şi vulnerabilitatea redusă la bombardamentul de artilerie şi
aruncătoare; dispunerea în ascuns a lucrărilor, tehnicii de luptă şi altei tehnici pe
teren.
E raţional ca locaşul telemetristului să fie dispus în stînga de locaşul
comandantului, iar locaşul cercetaşului - în dreapta. Locaşurile, în care se dispun
radiotelefoniştii, trebuie să se afle în apropierea comandantului de baterie astfel
încît radiotelefonistul nu numai să-l audă bine pe comandant, dar şi să-l vadă.
Organizarea siguranţei nemijlocite şi apărării proprii a PCO (PO) este
efectuată de către comandantul plutonului de comandament sau la indicaţia
acestuia de către comandantul grupei de comandă (de cercetare), echipajului
maşinii de comandament în scopul de a exclude pătrunderea grupurilor de
cercetare şi diversiune în raionul PCO (PO) şi a respinge atacul inamicului
terestru. Siguranţa nemijlocită a PCO (PO) este realizată de către observatorii de
serviciu.
Pentru apărarea proprie se pregătesc locaşuri de tragere pentru executarea
focului cu armamentul de infanterie şi se destinează efectivului sectoare de
tragere; se pregăteşte focul pe căile de acces apropiate spre punct; se stabileşte
ordinea de iluminare a terenului la respingerea atacului inamicului pe timp de
noapte; se organizează cooperarea cu PCO vecine.
Odată cu apariţia inamicului în raionul PCO (PO) observatorul de serviciu
dă un semnal, la care întreg efectivul ocupă locurile pregătite anterior şi respinge
atacul inamicului.
La organizarea cercetării de la PCO terestru reperarea obiectivelor se
efectuează la comanda comandantului echipajului maşinii de comandament
(grupei de cercetare) cu ajutorul aparatelor de cercetare. Rapiditatea descoperirii
obiectivelor pe teren deseori depinde de alegerea corectă a procedeului de
 84
indicare a obiectivelor. La alegerea procedeului de indicare a obiectivelor este
necesar ca indicarea să fie concisă şi clară. În dependenţă de condiţiile de
observare comandantul echipajului maşinii de comandament (grupei de
cercetare) poate aplica următoarele procedee de indicare a obiectivelor:
îndreptarea aparatului pe obiectiv; după citirea aparatului; după citirea
schimbată; faţă de un reper (un obiect din teren). Procedeul ales de indicare a
obiectivului trebuie să asigure cercetaşului posibilitatea de a găsi repede
obiectivul pe teren. De aceea comandantul echipajului maşinii de comandament
(grupei de cercetare), la indicarea obiectivului, trebuie să indice: cui se
adresează indicarea obiectivului; poziţia obiectivului pe teren (în coordonate
polare sau rectangulare, faţă de un reper, prin îndreptarea aparatului pe obiectiv
etc.); denumirea obiectivului şi indiciile acestuia; indiciile caracteristice ale
terenului şi obiectelor din teren lîngă obiectiv; misiunea: «Urmăriţi», «Reperaţi»,
«Raportaţi citirea».
Afară de aceasta, la indicarea obiectivului pentru reperarea acestuia
cercetaşului i se indică suplimentar punctul pe obiectivul reperat în care trebuie
îndreptat aparatul, de exemplu: «Ochiţi pe mijloc», «Ochiţi pe marginea
dreaptă» etc.
Indicarea obiectivului prin îndreptarea aparatului pe obiectiv este cel mai
sigur procedeu, deoarece comandantul echipajului maşinii de comandament
(grupei de cercetare) se află, de regulă, alături de cercetaşi.
Următorul procedeu răspîndit este indicarea obiectivului faţă de reper.
Acesta se întrebuinţează de obicei atunci cînd obiectivul se află în apropierea
reperului. Ordinea de indicare a obiectivului poate fi următoarea: «Reperul 42,
în dreapta 30, mai aproape 100, la marginea pădurii un punct de observare,
intersectaţi» sau «Reperul 44, în stînga 50, mai sus 5, infanterie pe cîmp,
urmăriţi».
La executarea cercetării nemijlocit din maşina de comandament indicarea
obiectivului se efectuează de obicei după citirea pe aparat, de exemplu: «Citirea
31-40, unghiul de teren plus 8, o piesă la marginea pădurii, se observă ţeava,
urmăriţi».
 85
Cercetaşul, care recepţionează indicarea obiectivului, este obligat să ia
toate măsurile pentru căutarea rapidă a obiectivului pe teren. Însuşind locul de
dispunere a obiectivului, acesta îl caută după indiciile caracteristice şi
raportează: «Observ obiectivul» sau «Nu observ obiectivul», dacă obiectivul nu
se vede, dar el a însuşit caracterul şi locul de dispunere a acestuia; sau «Nu am
înţeles obiectivul», dacă el nu a însuşit locul de dispunere a obiectivului. În acest
caz comandantul echipajului maşinii de comandament (grupei de cercetare)
trebuie să precizeze indicarea obiectivului sau s-o repete prin alt procedeu, care
ar asigura însuşirea şi găsirea obiectivului.
Datele despre obiectivul intersectat comandantul echipajului maşinii de
comandament (grupei de cercetare) le introduce în jurnalul de cercetare şi
deservire a tragerii.
Datele cercetării obţinute de către efectivul PCO (PO) au diferită
verosimilitate, precizie şi plenitudine. De aceea înainte de a le raporta
comandantului plutonului de comandament comandantul echipajului maşinii de
comandament (grupei de cercetare) le prelucrează minuţios, efectuează analiza,
generalizarea şi aprecierea acestora, trage concluzia pe fiecare obiectiv şi
pregăteşte raportul.
Comandantul echipajului maşinii de comandament (grupei de cercetare)
trebuie să raporteze imediat (fără prelucrare) comandantului plutonului de
comandament informaţiile despre depistarea mijloacelor nucleare şi chimice de
atac, despre pregătirea inamicului de ofensivă (contraatac) şi întrebuinţarea de
către acesta a mijloacelor şi procedeelor noi de luptă, precum şi despre toate
schimbările bruşte în caracterul acţiunilor inamicului.
În raportul despre obiectivul nou cercetat comandantul echipajului (grupei)
indică (arătînd pe teren) poziţia obiectivului faţă de reper (de direcţia de bază,
obiectul din teren), denumirea acestuia, indiciile caracteristice ale obiectivului şi
terenului lîngă acesta, precum şi activitatea obiectivului, de exemplu: «Reperul
41, în stînga 30, mai jos 2, o mitralieră în locaş de tragere execută focul».
 86
În cazul reluării activităţii obiectivului descoperit anterior comandantul
grupei raportează denumirea obiectivului şi caracterul acţiunii acestuia, de
exemplu: «Obiectiv 126, o instalaţie RATD, execută focul».
Despre activitatea inamicului raportul poate fi următorul: «Reperul 45, în
stînga 40, spre localitatea «Sărata» se deplasează circa 15 tancuri ale
inamicului».
În raportul despre acţiunile trupelor proprii se poate indica: «Tancurile
noastre şi subunităţile de arme întrunite duc lupta pe înălţimea «Pietroasă» etc.»
Dacă maşina de comandament se întrebuinţează în calitate de punct de
comandă şi observare al bateriei, atunci cercetarea inamicului şi terenului în fîşia
dată (sectorul) de cercetare o execută efectivul echipajului maşinii cu ajutorul
mijloacelor de cercetare şi observare (telemetrului cuantic de artilerie, vizorului
de zi, vizorului panoramic de orientare, aparatului comandantului, aparatelor
prismatice). Pe timpul întunecos observările se execută cu ajutorul aparatului de
observare de noapte, iar în cazul iluminării raionului obiectivelor, în afară de
aceasta, cu ajutorul telemetrului cuantic şi vizorului de zi.
Cercetaşul-telemetrist superior, însuşind misiunea primită, execută
cercetarea în sectorul indicat. Concomitent determină distanţa şi direcţia pe reper
şi obiectul din teren bine vizibil, le înscrie în jurnalul de cercetare şi deservire a
tragerii şi întocmeşte schema reperelor, datele căreia le întrebuinţează ulterior
pentru controlul din vedere la reperarea obiectivului şi spargerilor.
Indicarea obiectivelor cercetaşul-telemetrist superior în maşina de
comandament o primeşte, de regulă, de la comandantul divizionului (bateriei,
plutonului de comandament) prin îndreptarea vizorului de zi pe obiectiv cu
indicarea supraînălţării acestuia, poziţiei pe teren şi indiciilor caracteristice.
De exemplu: «Pentru telemetrist, unghiul de teren plus 5, o instalaţie
RATD la marginea pădurii «Rară», reperaţi».
Cercetaşul-telemetrist superior urmăreşte prin telemetru, însuşeşte locul de
dispunere a obiectivului, îl caută după indiciile caracteristice, raportează:
«Observ obiectivul», determină coordonatele acestuia şi raportează rezultatele
 87
intersectării comandantului bateriei (plutonului de comandament, echipajului
maşinii).
De exemplu: «Distanţa 2350, gismentul 45-70, unghiul de teren plus 5».
Cercetaşul-telemetrist superior determină coordonatele obiectivului cu
ajutorul aparatelor maşinii de comandament, de regulă, în sistemul polar.
Îndreptarea aparatului pe obiectiv se efectuează prin rotirea turelei. Distanţele
pînă la obiective se determină cu telemetrul cuantic, iar gismentele se citesc de
pe scalele indicatorului azimutal.
În decursul luptei de ofensivă efectivul PCO (PO) înaintează la ordinul
comandantului de baterie (plutonului de comandament), se instalează pe
aliniamente noi, execută permanent cercetarea inamicului şi deserveşte tragerea
artileriei.
Dispoziţiunea pentru mutarea punctului de comandă şi observare
comandantul echipajului maşinii de comandament (grupei de cercetare) o
primeşte de la comandantul plutonului de comandament. După însuşirea misiunii
primite comandantul echipajului maşinii de comandament (grupei de cercetare)
dă misiunea efectivului pentru mutarea PCO (PO) în care indică: poziţia şi
acţiunile inamicului şi subunităţilor proprii; misiunile echipajului maşinii de
comandament (grupei de cercetare); locul noului PCO (PO); ordinea înaintării;
ordinea de executare a cercetării în decursul înaintării şi de menţinere a legăturii;
procedeele de orientare a aparatelor de cercetare şi legare topogeodezică a PCO
(PO); ora terminării pregătirii pentru executarea cercetării de la noul PCO (PO).
După darea misiunii pentru mutare comandantul echipajului maşinii de
comandament (grupei de cercetare) conduce acţiunile efectivului la părăsirea
PCO (PO), mutarea acestuia în noul raion şi instalarea PCO (PO) pe
aliniamentul nou.
În decursul mutării cercetarea inamicului se execută de obicei din maşina
de comandament. Conduce activitatea echipajului maşinii de comandament
comandantul de baterie.
Deplasîndu-se după subunităţile înaintate, echipajul maşinii de
comandament (grupa de cercetare) execută cercetarea inamicului şi a terenului,
 88
precum şi observarea acţiunilor subunităţilor proprii de arme întrunite şi
deservirea tragerii artileriei. Cercetarea se execută din mers şi din opriri de
scurtă durată, iar în caz de necesitate şi de la PCO în afara maşinii.
Pentru activitatea din opriri de scurtă durată se alege un locaş sau un
amplasament după adăpost, care asigură poziţia orizontală a maşinii. Dacă
maşina ocupă locul PCO (PO), comandantul echipajului citeşte coordonatele
PCO (PO) pe calculatorul de coordonate şi le transmite comandantului bateriei
(plutonului de comandament). Executarea cercetării inamicului şi deservirea
tragerii le efectuează în acest caz comandantul plutonului de comandament şi
cercetaşul-telemetrist superior cu ajutorul aparatelor de cercetare şi observare
din dotare.
La instalarea PCO (PO) în afara maşinii activitatea la PCO (PO) privind
organizarea cercetării sub conducerea comandantului plutonului de
comandament o realizează comandantul grupei de comandă cu atragerea
personalului din echipajul maşinii de comandament şi din grupa de comandă.
În acest caz comandantul echipajului maşinii de comandament efectuează
orientarea aparatelor de cercetare şi legarea topogeodezică a PCO (PO).
Coordonatele PCO (PO) determinate cu întrebuinţarea aparaturii maşinii de
comandament în cazul existenţei de timp se precizează prin legarea
topogeodezică după hartă cu ajutorul aparatelor grupei de comandă. Controlul
orientării aparatelor de cercetare şi legării topogeodezice la PCO (PO) îl
efectuează comandantul plutonului de comandament.
Orientarea aparatelor de cercetare şi observare la instalarea PCO în locul
nou se efectuează: prin procedeul astronomic; cu ajutorul acului magnetic al
goniometrului-busolă; prin transmiterea gismentului cu ajutorul indicatorului
giroscopic de curs al aparaturii de legare topogeodezică.
Orientarea aparatelor de cercetare şi observare ale maşinii de comandament
constă în determinarea şi punerea gismentului axei longitudinale a maşinii pe
scalele mobile ale indicatorului azimutal.
Direcţia spre obiective, spargerile proiectilelor, repere şi spre alte obiecte
din teren se indică, de regulă, prin gismente.
 89
În decursul înaintării la ocuparea PCO în afara maşinii acesta se dispune
într-un locaş sau adăpost natural, unde se instalează telemetrul cuantic,
goniometrul-busolă şi aparatul de comandament a focului, iar în caz de
necesitate - staţia radio portativă şi aparatul de observare pe timp de noapte.
După instalarea PCO comandantul grupei de comandă (de cercetare,
echipajului maşinii de comandament) studiază terenul, însuşeşte (în caz de
necesitate determină) reperele şi dă misiunile cercetaşului (cercetaşului-
telemetrist superior) pentru executarea cercetării.
Cercetaşul, cercetaşul-telemetrist superior, însuşind misiunea primită,
execută cercetarea în sectorul indicat. Concomitent aceştia determină distanţele
şi direcţiile pe repere şi obiectele din teren bine văzute, le înscriu în jurnalul de
cercetare şi deservire a tragerii, datele căruia se folosesc ulterior la executarea
cercetării şi determinarea coordonatelor obiectivelor.
Comandantul echipajului maşinii de comandament (grupei de cercetare) dă
indicarea obiectrivului cercetaşului, cercetaşului-telemetrist superior, de regulă,
prin îndreptarea aparatului pe obiectiv (în maşina de comandament – prin
îndreptarea vizorului de zi) cu indicarea supraînălţării acestuia faţă de PCO,
poziţiei pe teren şi indiciilor caracteristice.
De exemplu: «Pentru telemetrist, unghiul de teren minus 3, un punct de
observare la marginea tufişului, reperaţi». Telemetristul, observînd prin
telemetru, însuşeşte locul de dispunere a obiectivului, îl caută după indiciile
caracteristice şi raportează: «Observ obiectivul», determină coordonatele
acestuia şi raportează comandantului grupei (echipajului). De exemplu:
«Distanţa 1400, gismentul 2-12, unghiul de teren minus 4».
Coordonatele obiectivelor (spargerilor) sunt determinate cu ajutorul
aparatelor maşinii de comandament, de regulă, în sistemul polar. Îndreptarea
aparatelor se efectuează prin rotirea turelei. Distanţele pînă la obiective se
determină cu telemetrul cuantic, iar gismentele se citesc pe scalele indicatorului
azimutal. Pentru determinarea distanţei pînă la obiectivul fix cu ajutorul
telemetrului cercetaşul, observînd prin ocular şi manipulînd cu mecanismul de
 90
acţionare al turelei şi rozeta de ochire a telemetrului după unghiul de teren,
suprapune reticulul ocularului pe obiectiv şi măsoară distanţa.
La determinarea distanţei pe obiectivul în mişcare telemetrul se ocheşte pe
poziţia viitoare, în direcţia căreia între obiectiv şi telemetru lipsesc obiecte din
teren şi care asigură intersectarea obiectivului la momentul necesar.
La deservirea tragerii bateriei proprii distanţa măsurată pînă la spargere se
precizează după pîlnie (dacă aceasta se observă) sau după obiectul din teren aflat
în apropierea nemijlocită de spargere. Abaterile spargerilor de la obiectiv în
bătaie se determină ca diferenţa dintre distanţele pînă la spargeri şi cea pînă la
obiectiv, iar în direcţie - ca diferenţa citirilor luate de pe scalele indicatorului
azimutal pe spargeri şi obiectiv.
Dacă punctul de comandă şi observare se instalează fără maşinile de
comandament, atunci pentru determinarea coordonatelor polare telemetrul se
orientează după gismentul direcţiei de orientare, adică drept coordonate polare
vor fi gismentul pe obiectiv şi distanţa pînă la acesta determinate nemijlocit cu
telemetrul.
Coordonatele rectangulare ale obiectivului la intersectarea cu telemetrul pot
fi obţinute prin metodele analitică (cu calculatorul STM), combinată (pe ACF cu
întrebuinţarea calculatorului) sau grafică (pe ACF, hartă). Pentru obţinerea
coordonatelor obiectivului cu o precizie mare, Tratarea intersecţiei se efectuează
prin metoda analitică, rezolvînd radierea directă.
Eficacitatea focului de artilerie depinde de precizia determinării
coordonatelor obiectivului şi poziţiei de tragere, plenitudinea considerării
condiţiilor meteorologice şi balistice de tragere, pregătirea tehnică şi de precizia
procedeului de determinare a elementelor de tragere.
Pentru ridicarea preciziei tragerii se efectuează reglajul pe obiectiv.
Grupa de cercetare poate fi atrasă:
pentru deservirea reglajului pe obiective;
pentru crearea reperelor de tragere fictive terestre şi aeriene.
Deservirea tragerii se efectuează de la două PO (cu ajutorul observării
conjugate) sau de la un PO (cu ajutorul telemetrului sau cronometrului).
 91
Comandantul grupei de cercetare trebuie să pregătească aparatele pentru
deservirea tragerii, după aceea să raporteze: «Observarea conjugată (telemetrul)
este gata».Totodată el trebuie să ia în consideraţie că deservirea reglajului pe
obiectiv cu ajutorul telemetrului se efectuează, de regulă, la distanţa de
observare, care asigură precizia suficientă de intersectare (pentru telemetrul DS-
1 - 3 km, DS-2 - pînă la 5 km, pentru telemetrul cuantic - în limitele
posibilităţilor tehnice ale acestuia), iar la crearea reperului de tragere fictiv
terestru distanţa de observare trebuie să fie (pentru telemetrul DS-1 - pînă la 2
km, pentru DS-2 - pînă la 4 km, pentru cel cuantic - în limitele posibilităţilor
tehnice ale acestuia).
La deservirea reglajului pe reperele de tragere comandantul grupei de
cercetare trebuie să acorde o atenţie deosebită preciziei determinării
coordonatelor, deoarece erorile la determinarea poziţiei reperului de tragere vor
intra în întregime în corecţiile de reglaj.
În decursul deservirii tragerii executarea cercetării de la PCO (PO) nu se
întrerupe. De exemplu, în cazul întrebuinţării telemetrului pentru deservirea
reglajului pe obiectiv comandantul grupei de cercetare sau cercetaşul continuă
observarea în sectorul dat.
Observînd spargerea, cei care lucrează cu aparatele determină distanţa,
abaterea sau citirea, pe aceasta şi raportează, de exemplu: «Distanţa 2100, în
dreapta 25», «Dreptul - în dreapta 15, stîngul - în dreapta 5» sau «Dreptul 18-38,
stîngul 17-01».
La deservirea reglajului pe obiectiv cu ajutorul telemetrului abaterile
spargerilor în direcţie se măsoară cu ajutorul binoclului (goniometrului-busolă,
teodolitului) sau telemetrului. În ultimul caz telemetristul la început măsoară
distanţa pînă la spargere, apoi face citirea pe discul derivelor al limbului.
La deservirea creării reperului de tragere fictiv terestru comandantul grupei
de cercetare determină şi raportează distanţa medie şi citirea medie pe grupul de
spargeri sau coordonatele reperului de tragere, de exemplu: «Distanţa 1200,
citirea 32-11», «Distanţa 1750, direcţia de bază, în dreapta 1-20» sau
«Coordonatele reperului de tragere: X = 22600, Y = 62300».
 92
La deservirea reglajului pe obiectiv cu ajutorul observării conjugate
comandantul grupei de cercetare însuşeşte poziţia obiectivului pe teren, numărul
de proiectile (spargeri, salve) care trebuie observate (intersectate) şi ritmul
tragerii; dă indicarea obiectivului pentru personalul care lucrează cu aparatele şi
determină ordinea raportării abaterilor spargerilor de la obiectiv în unităţi de
derivă. După recepţionarea de la cercetaşi a abaterilor fiecărei spargeri transmite
aceste abateri comandantului plutonului de comandament, iar după intersectarea
tuturor spargerilor grupului - abaterea mijlocie pe grup.
La semnalul de înştiinţare despre pericolul nemijlocit şi începutul
întrebuinţării de către inamic a armei de nimicire în masă efectivul echipajului
maşinii de comandament (grupei de cercetare) continuă executarea misiunii de
cercetare a inamicului şi ia măsurile care asigură protecţia împotriva ANM şi
trecerea la acţiunile în condiţiile întrebuinţării acesteia.
La semnalul de înştiinţare despre infectarea radioactivă, chimică,
bacteriologică (biologică) efectivul grupei dispus neprotejat, continuînd
observările, îmbracă mijloacele de protecţie individuală, iar în cazul aflării în
maşinile blindate închise - măştile contra gazelor (respiratoarele); închid
obloanele, uşile, jaluzelele şi pune în funcţiune sistemul de protecţie împotriva
armei de nimicire în masă. Efectivul aflat în adăposturi, pune în funcţiune
sistemul de protecţie colectivă.
În cazul acţiunilor în zonele de infectare radioactivă pe timp uscat efectivul
dispus neprotejat îşi pune respiratoarele, mantalele, ciorapii şi mănuşile de
protecţie, iar în zonele de infectare chimică şi bacteriologică (biologică) -
măştile contra gazelor, mantalele, ciorapii şi mănuşile de protecţie. Personalul
aflat în maşina de comandament închide obloanele, uşile, jaluzelele şi pune în
funcţiune sistemul de protecţie împotriva armei de nimicire în masă, iar cel care
acţionează în afara maşinii de comandament în zona de infectare radioactivă pe
timp umed îmbracă numai mijloacele de protecţie a pielii.
În decursul luptei zonele cu nivel înalt de radiaţie, infectare chimică şi
bacteriologică (biologică), raioanele cu distrugeri, incendii şi inundaţii grupa
(echipa), de regulă, le ocoleşte.
 93
În cazul imposibilităţii ocolirii zonelor cu niveluri înalte de radiaţie grupa
(echipa) le trece cu viteza maximă pe direcţiile şi itinerarele care asigură o
infectare mai mică a efectivului şi tehnicii de luptă.
Documentele care se întocmesc la punctul de comandă şi observare sunt:
1. Schema reperelor.
2. Jurnalul de cercetare şi deservire a tragerii.
3. Harta de lucru a comandantului.
4. Planşeta la scară mare (1:10 000).
5. Schema obiectivelor cu lista acestora.
6. Fişa cu legarea topogeodezică.
7. Schema spaţiilor nevăzute (se întocmeşte cînd se dispune de timp
suficient şi în munţi).
P a r t i c u l a r i t ă ţ i l e a c ţ i u n i l o r în a p ă r a r e
În apărare echipajul maşinii de comandament (grupa de cercetare), la fel ca
şi în ofensivă, execută misiunile de cercetare a inamicului şi terenului, urmăreşte
acţiunile subunităţilor de arme întrunite sprijinite şi deserveşte tragerea
subunităţii proprii. Dar ca urmare a faptului că inamicul de obicei va tinde să
atace din mers, deplasîndu-se spre aliniamentul de trecere la atac din timp şi
concentrînd pe direcţia de ofensivă un număr mare de mijloace de foc, volumul
misiunilor de cercetare creşte, iar timpul pentru executarea acesteia se reduce.
În apărare echipajul maşinii de comandament (grupa de cercetare)
determină începutul ieşirii şi desfăşurării tancurilor şi infanteriei motorizate a
inamicului; determină coordonatele poziţiilor de tragere ale artileriei,
aruncătoarelor şi altor mijloace de foc, în special ale mijloacelor de atac nuclear
şi chimic; execută cercetarea în scopul de a determina direcţiile de atac şi
componenţa subunităţilor care atacă ale inamicului, în primul rînd celor de
tancuri; determină forţele inamicului care au pătruns şi aliniamentul atins de
acestea, apropierea rezervelor acestuia spre sectorul de pătrundere, deplasarea
bateriilor de artilerie şi aruncătoare pe noile poziţii de tragere, dispunerea
punctelor de conducere şi a mijloacelor radioelectronice; deserveşte tragerea
subunităţii proprii.
 94
Misiunile indicate se rezolvă de obicei în condiţiile acţiunii prin foc
puternic a inamicului şi întrebuinţării de către acesta a armei de nimicire în
masă. Aceasta cere de la grupa de comandă (de cercetare, de la echipajul maşinii
de comandament) amenajarea punctelor de comandă şi observare (PO) de bază
şi de rezervă rezistente, folosirea maximă a capacităţilor aparatelor optice
(electrono-optice) de cercetare atît ziua, cît şi noaptea.
Dacă bateria (divizionul) sprijină subunităţi de arme întrunite care apără
poziţia înaintată, atunci echipajul maşinii de comandament (grupa de cercetare)
execută misiunile primite de la PCO (PO) dispus pe poziţia înaintată.
La organizarea apărării în condiţiile de lipsă a contactului nemijlocit cu
inamicul echipajul maşinii de comandament (grupa de cercetare) studiază din
timp în fîşia (sectorul, direcţia) de cercetare dată terenul, care va fi ocupat de
către inamic ca bază de plecare la atac. Scopul acestei studieri constă în
determinarea poziţiei probabile a mijloacelor de foc şi în special a mijloacelor de
atac nuclear şi chimic, punctelor de comandă, căilor de acces ascunse spre
aliniamentele de desfăşurare, în determinarea cîmpurilor nevăzute în dispozitivul
inamicului.
La constatarea începutului pregătirii inamicului de ofensivă se intensifică
observarea acţiunilor acestuia de către întreg efectivul echipei (grupei).
Comandantul echipei (grupei) transmite personal indicarea obiectivelor,
raportează imediat despre obiectivele descoperite, conduce activitatea efectivului
echipei (grupei).
În timpul pregătirii de foc a inamicului atenţia principală a efectivului
echipei (grupei) se acordă la descoperirea şi intersectarea artileriei acestuia,
precum şi la determinarea momentului şi direcţiei de trecere la atac a tancurilor
şi infanteriei motorizate.
Odată cu începutul atacului inamicului se intensifică observarea acţiunilor
acestuia, mai ales pe direcţia loviturii principale. O atenţie deosebită se acordă
direcţiilor supuse atacului cu tancuri şi sectoarelor pregătite de foc de baraj şi
concentrat.
 95
La organizarea apărării în condiţiile de lipsă a contactului nemijlocit cu
inamicul maşina de comandament poate fi folosită în calitate de punct de
observare înaintat. Drept misiuni ale echipajului maşinii de comandament pot fi:
determinarea direcţiei de mişcare a inamicului, componenţa forţelor acestuia,
intersectarea mijloacelor de foc, precum şi corectarea focului subunităţilor
proprii. O atenţie deosebită se acordă determinării direcţiei de mişcare a
subunităţilor de tancuri ale inamicului.
În cazul pătrunderii inamicului în apărare echipajul maşinii de
comandament se foloseşte pentru organizarea şi executarea cercetării
neîntrerupte a inamicului care a pătruns, în special pe sectoarele neobservate, de
la PCO de bază sau de rezervă terestre.
Particularităţileexecutăriicercetăriip etimpdeno
apte
Pregătirea echipajului maşinii de comandament (grupei de cercetare) pentru
acţiuni pe timp de noapte se efectuează în timpul luminos.
Toate lucrările de alegere, instalare şi amenajare a punctului de comandă şi
observare (PO) trebuie executate în ascuns, noaptea, cu respectarea mascării
zgomotelor şi luminilor, precum şi cu luare în consideraţie a folosirii posibile de
către inamic a aparatelor de observare pe timp de noapte.
La alegerea punctului de comandă şi observare (PO) este necesar ca acesta
să asigure o observare bună a terenului din faţă în limitele determinate de
misiune pentru cercetarea pe timp de noapte; să nu se evidenţieze pe fondul
cerului de noapte şi terenului înconjurător; să se afle mai aproape de limita
dinainte, pentru ca în cazul iluminării acesteia să fie posibilă cercetarea
mijloacelor de foc ale inamicului; să asigure posibilitatea de a lucra cu mijloace
de iluminare; să aibă căi de acces comode şi ascunse, care ar exclude
posibilitatea de a fi descoperit cu aparatele de observare de noapte ale
inamicului.
Nu trebuie de ales PCO (PO) în apropiere de obiectele din teren care se
evidenţiază pronunţat, pe creasta ce se proiectează pe fondul cerului, pe
rambleul drumului, în clădirile situate separat.
 96
După instalarea punctului de comandă şi observare (PO) comandantul
echipajului maşinii de comandament (grupei de cercetare) imediat dă misiunea
pentru cercetare, legarea topogeodezică şi amenajarea PCO (PO). Dacă PCO
(PO) se instalează pe timp luminos, misiunea pentru cercetare se dă pe teren.
Dacă PCO (PO) se instalează pe timp de noapte şi în această împrejurare terenul
în dispozitivul inamicului nu se iluminează, atunci misiunile pentru cercetare se
dau pe hartă.
La darea misiunii comandantul echipajului maşinii de comandament
(grupei de cercetare) indică limita dinainte a apărării inamicului, fîşia (sectorul,
direcţia) de cercetare, limitele sectoarelor de cercetare pentru fiecare cercetaş de
serviciu, raionul atenţiei deosebite, precum şi ordinea de pregătire a PCO (PO)
pentru lucru pe timp de noapte.
Pentru pregătirea de executare a cercetării şi corectare a focului pe timp de
noapte la PCO (PO) se iau de obicei următoarele măsuri:
se pregătesc aparatele şi mijloacele de iluminare pentru lucru pe timp de
noapte;
se aleg şi se reperează reperele văzute pe timp de noapte;
la o depărtare de cel puţin 50 m de la PCO (PO) se instalează unul-două
repere luminoase şi se determină citirile pe acestea (pentru controlul orientării
aparatelor pe timp de noapte);
se instalează ţăruşi vizibili noaptea albi sau negri (iarna) pe direcţia de bază
şi pe direcţia a două-trei repere de zi;
se pregătesc mijloacele de iluminare pentru activitatea comandantului de
baterie (comandantului plutonului de comandament) şi cercetaşilor;
se respectă mascarea zgomotelor şi luminilor, precum şi se asigură secretul
împotriva cercetării inamicului cu ajutorul aparatelor de observare pe timp de
noapte;
se pregătesc aparatele optice pentru slăbirea impulsului de lumină al
exploziei nucleare;
 97
se asigură efectivul (în caz de necesitate) cu ochelari speciali care
protejează ochii împotriva acţiunii de orbire a iradierii cuantice şi exploziei
nucleare;
se întăreşte siguranţa nemijlocită a PCO (PO).
În calitate de repere naturale de noapte se aleg de cu zi copaci înalţi situaţi
separat, turnuri, clădiri înalte, coşurile uzinelor, bisericile etc., siluetele cărora au
configuraţie caracteristică şi noaptea se proiectează pe fondul cerului. Lumina de
la reperele luminoase nu trebuie să fie vizibilă pentru inamic, pentru aceasta
felinarul se îndreaptă cu partea luminoasă spre punctul de observare. Citirea pe
reperul luminos se face de cu zi. Pentru verificarea corectitudinii orientării
aparatelor pe timp de noapte se reperează pe reperul luminos şi se compară cu
citirea luată de cu zi.
Dacă nu a fost posibilă alegerea reperelor de noapte pe teren în timpul
luminos, atunci la o depărtare de cîţiva metri înaintea punctului de comandă şi
observare se instalează repere artificiale: ţăruşi sau jaloane peste 1-00 în dreapta
şi în stînga de la direcţia de bază şi în raport cu aceştia se efectuează măsurările
unghiulare.
Pentru activitatea pe timp de noapte la punctul de observare este necesar de
pregătit dinainte mijloace pentru iluminarea aparatelor de observare. Iluminarea
reticulului şi scalelor goniometrului-busolă periscopic de artilerie, reperelor de
vizare-măsurare şi a scalei de distanţă a telemetrului se efectuează cu ajutorul
dispozitivelor de iluminare speciale cu care sunt completate aceste aparate.
Amenajarea genistică a PCO (PO) se efectuează, de regulă, pe timp de
noapte, iar spre zori toate lucrările efectuate în decursul nopţii trebuie să fie
mascate minuţios.
Încă pînă la înserare efectivul echipajului maşinii (grupei de cercetare) de la
PCO (PO) trebuie să studieze terenul din faţă, caracterul, relieful acestuia,
dispunerea obiectelor din teren şi reperelor.
Bateriile (plutoanele) de artilerie şi aruncătoare care trag se pot descoperi
pe timp de noapte după flacăra sau sunetul loviturilor.
 98
La observările de noapte cu ajutorul aparatelor optice, electrono-optice a
obiectivelor, care se demască prin flacăra loviturilor, trebuie de avut în vedere
caracterul apariţiei acestora pe o scurtă durată. Prin urmare, e raţional ca
observarea obiectivului pe timp de noapte să se facă la început cu ochiul liber şi
numai după descoperirea obiectivului să fie îndreptat pe acesta aparatul pentru
luarea citirii.
Coordonatele obiectivelor luminoase sau celor iluminate noaptea pot fi
determinate cu ajutorul telemetrului. Procedeul de lucru şi precizia determinării
coordonatelor sunt aceleaşi, ca şi ziua. Luminozitatea iluminării reperului de
vizare în timpul lucrului de noapte se egalizează prin reostat cu luminozitatea
imaginii obiectivului.
Poziţia obiectivului care se demască prin flacără, poate fi determinată cu
ajutorul cronometrului şi aparatului de observare. Cu aparatul de observare se
determină direcţia spre obiectiv, iar cu ajutorul cronometrului - distanţa.
Deservirea tragerii pe timp de noapte se execută în genere la fel ca şi ziua.
Însă în realizarea acesteia există un şir de particularităţi, care influenţează
considerabil succesul executării misiunilor de foc: vizibilitatea slabă a
obiectivelor, terenului în raionul obiectivelor sau lipsa completă a vizibilităţii
acestora; dificultatea observării spargerilor în timpul tragerii; complexitatea
orientării aparatelor şi indicării obiectivelor; necesitatea camuflajului etc.
Folosirea mijloacelor de iluminare îmbunătăţeşte considerabil condiţiile de
deservire a tragerii pe timp de noapte. Posibilitatea de observare a obiectivelor
pe timp de noapte la o iluminare artificială a acestora depinde în mare măsură de
caracteristicile optice ale aparatelor de observare (puterea de mărire şi
luminozitate). De exemplu, goniometrul-busolă PAB-2A posedă o putere mică
de mărire şi o luminozitate mică, de aceea observarea cu ajutorul acestuia este
posibilă la o distanţă de pînă la 1,5 km, binoclul BI-8 posedă capacităţi optice
mai înalte, care permit executarea observării şi reglajului la o distanţă de 3 km şi
mai mult.
Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de observare la deservirea tragerii pe timp
de noapte punctele de observare se deplasează după posibilitate înainte, se
 99
folosesc aparatele optice cu cea mai mare intensitate luminoasă şi aparatele de
observare pe timp de noapte ale maşinilor de comandament. Pentru reglajul pe
obiective se întrebuinţează proiectilele fumigene.

PIESA ÎN LUPTĂ
Piesa în luptă acţionează, de regulă, în componenţa plutonului şi în
dependenţă de caracteristicile de luptă poate executa diferite misiuni de foc după
volum şi caracter. Astfel, piesele artileriei antitanc şi RATD sunt destinate
pentru nimicirea tancurilor şi altor obiective blindate ale inamicului prin tragere
cu ochire directă, iar aruncătoarele, maşinile de luptă şi piesele artileriei
obuziere şi artileriei tunuri - pentru nimicirea obiectivelor din poziţii de tragere
acoperite. Afară de aceasta, piesele artileriei obuziere şi artileriei tunuri şi
maşinile de luptă în unele cazuri pot executa misiuni prin tragere cu ochire
directă.
A c ţ i u n i l e p i e s e i în o f e n s i v ă
La pregătirea ofensivei din mers piesa destinată pentru tragere din poziţie
de tragere acoperită este dispusă în componenţa plutonului în raionul indicat. În
raionul de dispunere al plutonului comandantul de piesă pregăteşte echipa şi
materialul pentru înaintare în raionul poziţiei de tragere.
La pregătirea echipei pentru deplasare comandantul de piesă examinează
efectivul cu scopul evidenţierii bolnavilor, verificării stării bune a armamentului
individual, asigurării cu muniţiile necesare, cu mijloace de protecţie împotriva
armelor de nimicire în masă, cu rezerve de alimente, apă, verificării stării bune
şi ajustării echipamentului, încălţămintei şi îmbrăcămintei.
Comandantul de piesă controlează personal piesa, autotractorul (maşina),
aparatele şi materialele, organizează pregătirea muniţiilor, pieselor de rezervă,
sculelor şi accesoriilor.
La descoperirea defecţiunilor ia măsuri pentru înlăturarea acestora cu
forţele echipei. În cazul cînd defecţiunea piesei sau a autotractorului (maşinii) nu
 100
poate fi înlăturată cu forţele echipei, comandantul de piesă raportează despre
aceasta comandantului de pluton.
Dacă marşul spre raionul poziţiei de tragere se va efectua pe timp de noapte
sau în alte condiţii de vizibilitate limitată, atunci comandantul de piesă
controlează starea bună a aparatelor de vedere pe timp de noapte şi mijloacelor
de mascare a luminilor autotractorului (maşinii), precum şi celor de semnalizare
luminoasă ale piesei.
Afară de aceasta, comandantul de piesă studiază cu efectivul semnalele de
comandament şi de înştiinţare şi modul de procedare la acestea, însuşeşte şi la
ora stabilită ocupă locul în coloana de marş a plutonului.
Pregătirea pentru marş trebuie să fie terminată înainte de a se întuneca
astfel încît să rămînă timp suficient pentru odihna efectivului.
Despre starea gata a piesei pentru marş comandantul de piesă raportează
comandantului de pluton.
Înainte de a începe mişcarea comandantul de piesă numeşte observatori
pentru observarea semnalelor stabilite, inamicului aerian şi terestru, maşinii care
merge din urmă şi piesei remorcate, controlează aşezarea materialelor şi fixarea
muniţiilor în caroseria autotractorului, precum şi împerecherea piesei cu
autotractorul.
La semnalul (comanda) stabilit comandantul de piesă conduce îmbarcarea
efectivului, ocupă locul său în cabina autotractorului (maşinii), iar după
începerea mişcării urmăreşte respectarea distanţei stabilite.
În timpul mişcării comandantul de piesă menţine starea de pregătire
permanentă a efectivului pentru instalarea piesei şi respingerea atacului
inamicului, ordinea stabilită a marşului, controlează îndeplinirea obligaţiilor de
către observatori. La opriri piesa, muniţiile şi autotractorul se examinează de
către efectivul echipajului. În cazul descoperirii defecţiunilor comandantul de
piesă raportează comandantului de pluton.
În decursul efectuării marşului la semnalul de înştiinţare despre inamicul
aerian comandantul de piesă conduce executarea focului de către efectiv cu
armamentul de infanterie asupra obiectivelor aeriene care zboară la înălţimi
 101
mici, măştile contra gazelor se trec în poziţia «Pregătit». Atacul inamicului
aerian se respinge cu foc din mişcare.
Dacă atacă inamicul terestru, la comanda comandantului de pluton piesa
ocupă o poziţie de tragere în apropierea drumului sau pe drum şi, de regulă, cu
foc prin ochire directă respinge ofensiva inamicului. Totodată o parte din
efectivul echipei respinge atacul inamicului cu focul armamentului individual.
După respingerea ofensivei inamicului comandantul de piesă raportează
comandantului de pluton despre pierderile în personal, starea piesei şi măsurile
luate pentru restabilirea capacităţii de luptă a echipei de servanţi.
Înaintea trecerii porţiunii de itinerar infectate cu substanţe radioactive
efectivul amplasat în caroseria descoperită a maşinii la comanda comandantului
de piesă pe timp uscat îşi pune respiratoarele, mantalele, ciorapii şi mănuşile de
protecţie, iar pe timp umed numai mijloacele de protecţie a pielii. Înaintea
trecerii zonelor de infectare chimică şi bacteriologică (biologică) efectivul îşi
pune măştile contra gazelor, mantalele, ciorapii şi mănuşile de protecţie. După
trecerea porţiunii infectate a itinerarului comandantul de piesă conduce tratarea
specială parţială a efectivului, piesei şi autotractorului (maşinii). Mijloacele de
protecţie efectivul echipei le scoate după trecerea porţiunii infectate a
itinerarului la comanda comandantului de piesă cu permisiunea comandantului
de pluton.
În cazul executării de către inamic a loviturilor nucleare şi chimice asupra
coloanei subunităţii comandantul de piesă ia măsuri pentru restabilirea
capacităţii de luptă a efectivului şi lichidarea urmărilor loviturilor. Personalul
vătămat se evacuează la punctele medicale apropiate.
În cazul întrebuinţării de către inamic a armei incendiare, precum şi în
cazul trecerii forţate a raioanelor incendiate comandantul de piesă ordonă să se
închidă obloanele şi jaluzelele autotractorului (maşinii). Odată cu ieşirea din
zona incendiată se organizează acordarea primului ajutor efectivului şi stingerea
autotractorului (piesei) şi materialelor care s-au aprins.
Odată cu sosirea în raionul poziţiei de tragere nepregătite comandantul de
piesă poate participa la alegerea acesteia. În acest caz el marchează locul piesei,
 102
îşi clarifică direcţia de bază a tragerii şi alege itinerarul de aducere a piesei la
poziţia de tragere. La comanda comandantului bateriei de tragere
(comandantului plutonului de tragere) comandantul de piesă aduce piesa
(maşina) pe poziţia de tragere.
La ocuparea poziţiei de tragere din mers piesa se aduce în raionul poziţiei
de tragere în dispozitiv de marş şi la comenzile comandantului bateriei de
tragere (comandantului plutonului de tragere) ocupă locul său.
Cînd piesa va ajunge la locul destinat şi se va dispune aproximativ pe
direcţia de tragere, comandantul de piesă dă comenzile pentru punerea piesei în
poziţie de luptă, descărcarea muniţiilor şi materialelor şi trimite autotractorul la
adăpost.
Ulterior la comenzile comandantului bateriei de tragere (comandantului
plutonului de tragere) comandantul de piesă conduce pregătirea piesei pentru
tragere.
După darea piesei în poziţie de luptă comandantul de piesă dă comenzile
pentru a îndrepta piesa pe direcţia de bază a tragerii (dacă piesa este de bază),
execută comenzile comandantului bateriei de tragere la formarea fasciculului
paralel şi controlează corectitudinea activităţii ochitorului, determină deriva pe
punctele de ochire de bază, de rezervă (de noapte), înălţătoarele minime,
pregăteşte muniţiile pentru tragere, verifică aparatele de ochire şi examinează
piesa (mai ales ţeava şi mecanismele de contrarecul).
Primind comanda pentru determinarea corecţiilor individuale ale piesei
comandantul de piesă începe această activitate.
Primind de la comandantul bateriei de tragere elementele de tragere şi
ordinea de executare a focului asupra obiectivelor planificate, comandantul de
piesă le înscrie cu luarea în consideraţie a corecţiilor individuale ale piesei în
fişa elementelor de tragere a comandantului de piesă şi pe scutul piesei.
După înscrierea elementelor de tragere comandantul de piesă cu efectivul
repartizează muniţiile destinate pentru executarea focului asupra obiectivelor
planificate şi le marchează cu plăcuţe.
 103
După îndreptarea piesei pe obiectivul planificat (sectorul focului de baraj)
comandantul de piesă raportează comandantului bateriei de tragere despre starea
gata pentru tragere.
Dacă există timp, comandantul de piesă pregăteşte piesa pentru tragere prin
ochire directă în caz de pătrundere a tancurilor şi infanteriei inamicului în
raionul poziţiei de tragere. Pentru aceasta el întocmeşte fişa focului piesei şi
pregăteşte echipa pentru tragere prin ochire directă din poziţia de tragere
ocupată.
În conformitate cu dispoziţiunile comandantului bateriei de tragere
(comandantului plutonului de tragere) comandantul de piesă organizează
amenajarea genistică a poziţiei de tragere, siguranţa nemijlocită şi apărarea
proprie.
Cu puterile echipei se amenajează amplasamentul de tragere pentru piesă,
iar în apropiere de acesta - platforme speciale pentru tragere prin ochire directă
asupra tancurilor şi infanteriei inamicului, care vor pătrunde în raionul poziţiei
de tragere. Mascarea poziţiei de tragere şi drumurilor de acces spre aceasta
trebuie începută din momentul ocupării acesteia şi menţinută neîntrerupt pînă la
părăsirea ei.
Pentru organizarea siguranţei nemijlocite şi apărării proprii a poziţiei de
tragere comandantul de piesă este obligat: să clarifice pe teren direcţia expusă
atacului cu tancuri, sectoarele de tragere pentru respingerea atacurilor cu tancuri
şi infanteriei inamicului; să organizeze serviciul servanţilor la piesă; să verifice
cunoaşterea de către efectiv a semnalelor de înştiinţare; să stabilească modul de
procedare a echipei la respingerea atacului cu tancuri şi infanteriei, atacului
avioanelor şi elicopterelor inamicului; să controleze pregătirea piesei pentru
executarea misiunilor primite.
În timpul executării focului comandantul de piesă repetă şi înscrie toate
comenzile comandantului de pluton, iar efectivul echipei execută comenzile date
de către comandantul de piesă. La schimbarea gradaţiilor pe înălţător, derivă şi
nivelă comandantul de piesă calculează elementele noi şi verifică corectitudinea
executării comenzilor de către ochitor.
 104
În decursul executării misiunii de foc comandantul de piesă efectuează
controlul tragerii şi ţine la evidenţă muniţiile.
La sfîrşitul executării focului comandantul de piesă raportează
comandantului de pluton elementele de tragere asupra obiectivului şi consumul
de muniţii.
În timpul pauzelor la executarea focului efectivul echipei se duce, de
regulă, în adăpost, iar la piesă rămîn servanţii de serviciu care execută
observarea căilor de acces spre poziţia de tragere, semnalelor date de
comandantul de pluton şi postul de observare. Schimbarea servanţilor de
serviciu comandantul de piesă o face la indicaţia comandantului de pluton.
Aceasta poate fi realizată în dependenţă de situaţie şi condiţiile meteorologice
peste 2-4 ore, iar iarna la geruri puternice şi peste o oră. Odată cu primirea
semnalului servanţii de serviciu cheamă echipele la piese.
La bombardarea poziţiei de tragere de către artileria inamicului echipa de
servanţi a piesei continuă să execute misiunea primită.
Dacă în timpul executării focului a fost primit semnalul despre infectarea
radioactivă sau chimică a poziţiei de tragere, efectivul îmbracă mijloacele de
protecţie şi continuă să execute misiunea de foc. În cazul întrebuinţării de către
inamic a armei incendiare comandantul de piesă, fără a înceta executarea
misiunii de foc, redistribuie efectivul, numind o parte din servanţi pentru
localizarea şi stingerea incendiului şi acordarea primului ajutor victimelor.
Tratarea specială parţială a piesei, muniţiilor şi autotractorului şi tratarea
sanitară a personalului se efectuează sub conducerea comandantului de piesă în
pauzele la executarea focului sau după executarea misiunii de luptă la indicaţia
comandantului de pluton.
Dacă inamicul atacă cu tancuri poziţia de tragere, comandantul de piesă la
comanda comandantului de pluton şi din proprie iniţiativă dă indicarea
obiectivelor, comanda pentru deschiderea focului şi corectează focul piesei.
În cazul atacului concomitent cu tancuri şi infanterie al inamicului
comandantul de piesă numeşte o parte din servanţi pentru respingerea atacului
 105
infanteriei motorizate cu focul armamentului individual şi cu grenadele de mînă,
iar pe ceilalţi - pentru nimicirea tancurilor care atacă cu focul piesei.
În decursul întregului timp de aflare pe poziţia de tragere comandantul de
piesă ţine evidenţa precisă a muniţiilor după categoriile acestora şi loturile de
încărcături.
Schimbarea poziţiei de tragere a piesei se efectuează la comanda
comandantului de pluton.
În decursul mutării echipa de servanţi a piesei trebuie să fie gata pentru
desfăşurare pe o poziţie de tragere nepregătită pentru executarea misiunii de foc
apărută prin surprindere. Afară de aceasta, în decursul mutării echipa trebuie să
fie gata pentru executarea focului asupra avioanelor şi elicopterelor inamicului
care zboară la înălţime mică, precum şi pentru respingerea atacului tancurilor şi
infanteriei acestuia.
În cazul pregătirii piesei pentru tragere pe timp de noapte comandantul de
piesă trebuie să pregătească suplimentar cu forţele echipei pe poziţia de tragere
înainte de a se întuneca aparatele de iluminare şi iluminarea aparatelor de ochire,
să marcheze clar muniţiile sortate şi pregătite pentru tragere, să recalculeze
personal derivele pe obiectivele planificate (înscrise) în raport cu punctele de
ochire de noapte, să aşeze cu forţele echipei materialele care nu se folosesc în
caroseria autotractorului sau într-o parte de la piesă, să ia măsurile de mascare a
luminii.
În ofensivă piesa poate fi destinată pentru tragere prin ochire directă în
perioada pregătirii de artilerie a atacului.
Executarea focului prin ochire directă piesa o realizează din poziţie de
tragere neacoperită pentru îndeplinirea misiunilor de nimicire a forţei vii şi
mijloacelor de foc ale inamicului, distrugerea lucrărilor pentru mijloacele de foc
ale acestuia, nimicirea punctelor de observare, tancurilor şi mijloacelor antitanc
aflate în amplasamente de tragere.
Comandantul piesei destinate pentru tragere prin ochire directă în perioada
pregătirii de artilerie a atacului primeşte în prealabil misiunea pe teren, de
regulă, de la comandantul de pluton.
 106
Odată cu primirea misiunii de luptă comandantul de piesă însuşeşte limita
dinainte a apărării inamicului, dispunerea mijloacelor de foc, lucrărilor pentru
mijloacele de foc şi barajelor acestuia, misiunile de foc ale piesei, ora şi
succesiunea executării acestora, locul poziţiei de tragere, modul de pregătire şi
ocupare, sectorul de tragere, locul autotractorului, misiunile piesei odată cu
începerea atacului, direcţia şi ordinea înaintării, ordinea deschiderii focului
asupra obiectivelor recent descoperite, modul de cooperare cu piesele vecine, cu
subunităţile de tancuri şi infanterie, semnalele de chemare şi încetare a focului,
ora terminării pregătirii pentru deschiderea focului şi modul de asigurare cu
muniţii.
Piesei de obicei i se destinează pentru nimicire sau distrugere unul-două
obiective în timpul pregătirii de artilerie a atacului. Pentru nimicirea sau
distrugerea celor mai importante obiective pot fi destinate două piese pe un
obiectiv, iar la fiecare trei-patru piese - de obicei o piesă pentru acoperire.
Echipei de servanţi a piesei de acoperire se dă misiunea: să execute cercetarea şi
să nimicească mijloacele antitanc ale inamicului recent descoperite, să lovească
mijloacele de foc ale acestuia, care împiedică executarea misiunilor de foc ale
pieselor de acoperire, şi la necesitate să execute misiunea de foc a piesei scoase
din funcţiune.
Însuşind misiunea primită, comandantul de piesă alege poziţia de tragere şi
organizează pregătirea acesteia pentru executarea misiunilor de foc.
La pregătirea poziţiei de tragere alese din timp comandantul de piesă
execută următoarele:
alege locul pentru piesă, adăpostul pentru autotractor şi controlează
itinerarul de înaintare;
determină pe teren direcţia de tragere şi studiază direcţiile expuse atacului
cu tancuri, caută reperele (în caz de necesitate le marchează) şi determină
distanţele pînă la acestea; dacă e necesar, marchează repere suplimentare sau
instalează repere artificiale;
organizează curăţarea sectoarelor de tragere, pregătirea amplasamentului
pentru piesă şi itinerarul de înaintare;
 107
întocmeşte fişa focului piesei (fig. 3.5);

stabileşte semnalul de chemare a piesei pe poziţia de tragere şi locul de

unde acesta va fi dat;
determină starea terenului, volumul şi ordinea de efectuare a amenajării
genistice;
alege procedeul de mascare a piesei şi stabileşte ordinea de efectuare a
lucrărilor de mascare;
împreună cu şoferul (mecanicul-conductor) controlează itinerarul de
înaintare spre poziţia de tragere, memorizează sectoarele periculoase, obiectele
caracteristice lîngă cotituri, sectoarele deschise ale terenului, unde piesa poate fi
bombardată de către inamic, şi determină timpul necesar pentru a ajunge la
poziţia de tragere.
Pentru executarea focului prin ochire directă piesei i se stabilesc sectoare
de tragere de bază şi suplimentar. Sectorul de tragere de bază se stabileşte pe
direcţia expusă atacului cu tancuri astfel încît acesta să se suprapună pe
sectoarele de tragere de bază ale mijloacelor antitanc vecine. Sectorul de tragere
suplimentar se stabileşte în scopul asigurării apărării circulare a poziţiei date de
tragere. Sectoarele de tragere de bază şi suplimentar se indică întrebuinţînd
reperele.
La pregătirea piesei pentru tragere prin ochire directă un rol important îl
joacă pregătirea poziţiei de tragere, materialului şi muniţiilor pentru tragere.
Poziţia de tragere a piesei se pregăteşte de obicei dinainte. Toate lucrările
de amenajare genistică a poziţiei se efectuează pe timp de noapte sau în alte
condiţii de vizibilitate limitată cu respectarea măsurilor de mascare. Itinerarul de
înaintare spre poziţia de tragere se cercetează şi se marchează dinainte.
Materialul şi muniţiile se pregătesc pînă la ocuparea poziţiei de tragere. Tot
odată o atenţie deosebită se acordă reglării aparatelor de ochire şi verificării
dispozitivului de contrarecul. Muniţiile se aleg din acelaşi lot, cu aceleaşi semne
de greutate a proiectilului, se curăţă minuţios de praf şi unsoare, iar în caz de
necesitate se verifică printr-o încărcare de control.
 108
Piesa se aduce pe poziţia de tragere de obicei în noaptea din ajunul
ofensivei sau odată cu începerea pregătirii de artilerie a atacului. Pînă la
aducerea piesei pe poziţia de tragere aceasta se află în adăpost în spatele poziţiei
de tragere.
Odată cu primirea semnalului pentru ocuparea poziţiei de tragere
neacoperită pregătită dinainte comandantul de piesă din urma celui mai apropiat
adăpost ordonă servanţilor să scoată învelitorile de pe piesă, să instaleze
înălţătoarele optice (lunetele panoramice), să pună înălţătorul corespunzător
distanţei pînă la obiectiv şi să pregătească muniţiile pentru tragere.
În dependenţă de situaţie şi calibru piesa se aduce pe PT cu ajutorul
autotractorului sau se deplasează cu braţele.
După decuplarea piesei şi descărcarea muniţiilor, materialelor şi
instrumentului autotractorul la comanda comandantului de piesă se retrage la
locul indicat.
În caz de necesitate, intrarea pe poziţia de tragere neacoperită poate fi
efectuată fără pregătirea preventivă a acesteia, adică din mers.
Odată cu ocuparea poziţiei de tragere comandantul de piesă stabileşte
observarea obiectivelor preconizate pentru lovire, iar despre starea gata a piesei
pentru deschiderea focului raportează comandantului de pluton.
Plenitudinea pregătirii piesei pentru tragere se determină prin condiţiile
situaţiei de luptă, existenţa de timp şi mijloace pentru executarea acesteia.
În orice condiţii ale situaţiei comandantul de piesă este obligat:
să organizeze şi să execute cercetarea inamicului şi terenului;
să întocmească fişa focului piesei;
să verifice punerea înălţătorului în poziţia zero şi linia de ochire zero,
precum şi să organizeze pregătirea aparatelor şi muniţiilor pentru tragere;
să determine elementele calculate pe obiectiv (obiective, repere).
Pînă la deschiderea focului comandantul de piesă împreună cu servanţii
efectuează lucrările de pregătire necesare.
Pentru tragere asupra tancurilor şi altor obiective blindate:
 109
studiază direcţiile expuse atacului cu tancuri şi terenul în limitele
sectoarelor de tragere şi sectoarelor inaccesibile pentru tancuri;
descoperă pe direcţiile expuse atacului cu tancuri sectoarele (zonele)
nelovite şi direcţiile posibile de manevră a tancurilor după intrarea lor în aceste
zone;
alege reperele, iar în lipsa acestora instalează repere artificiale (în primul
rînd la distanţa loviturii directe) şi măsoară distanţele pînă la acestea;
organizează observarea pe direcţiile expuse atacului cu tancuri;
întocmeşte fişa focului piesei şi indică echipajului sectoarele de tragere,
reperele şi înălţătoarele (distanţele) pînă la acestea.
Pentru tragerea de distrugere:
studiază obiectivul (determină cele mai vulnerabile locuri ale obiectivului)
şi organizează observarea acestuia (marchează obiectele din teren bine observate
lîngă obiectiv şi determină depărtarea acestora de la obiectiv după distanţă şi
direcţie);
determină elementele calculate pentru tragere asupra obiectivului.
La semnalul (comanda) stabilit sau la ora stabilită comandantul de piesă dă
comanda pentru deschiderea focului asupra obiectivelor preconizate
(descoperite) şi corectează focul piesei. Despre executarea misiunii primite
comandantul de piesă raportează comandantului de pluton şi mai departe
acţionează în conformitate cu indicaţiile acestuia.
Odată cu începerea atacului piesa repartizată pentru tragere prin ochire
directă în perioada pregătirii de artilerie a atacului continuă nimicirea
obiectivelor recent descoperite din poziţia de tragere ocupată.
În decursul ofensivei piesa în componenţa plutonului (bateriei) poate fi
atrasă pentru sprijinul introducerii în luptă a eşalonului doi şi respingerea
contraatacului inamicului.
La introducerea în luptă a eşalonului doi piesa sub acoperirea focului de
artilerie din PT acoperite, subunităţilor de tancuri şi infanterie ale eşalonului
întîi, folosind căile de acces ascunse, înaintează şi ocupă PT în raionul
preconizat. Comandantul de piesă organizează cercetarea obiectivelor şi dă
 110
misiunea echipei, iar echipa pregăteşte partea materială şi muniţiile pentru
tragere. La semnalul stabilit sau la ora fixată piesa deschide focul asupra
obiectivelor cercetate, nimicind în primul rînd mijloacele antitanc ale inamicului.
Focul asupra mijloacelor de foc cercetate ale inamicului piesa îl execută pînă în
momentul ajungerii subunităţilor eşalonului doi nemijlocit la obiectele de atac.
La respingerea contraatacului inamicului piesa ocupă repede poziţia de
tragere şi deschide focul în sectorul de tragere preconizat asupra tancurilor şi
altor obiective blindate care înaintează.
În cazul urmăririi inamicului care se retrage piesa se deplasează în coloana
plutonului în stare gata de a ocupa din mers poziţia de tragere şi a nimici
mijloacele de foc şi forţa vie a subunităţilor de acoperire, tancurile şi altă tehnică
de luptă a inamicului în retragere.
În cazul consolidării subunităţii de arme întrunite pe aliniamentul ocupat
piesa ocupă poziţia de tragere indicată şi se pregăteşte pentru executarea focului
în sectorul indicat. Comandantul de piesă organizează imediat cercetarea
inamicului, amenajarea genistică şi mascarea poziţiei de tragere şi completarea
stocului de muniţie.

Particularităţileacţiuniipieseiînapărare
În apărare piesa poate acţiona în componenţa plutonului sau independent în
punctul de sprijin de companie (pluton), în rezerva antitanc, în siguranţa de luptă
şi în ambuscadă.
Acţionînd în punctul de sprijin de companie (pluton), drept misiune
principală a piesei este nimicirea prin tragere directă a tancurilor şi altor
obiective blindate ale inamicului.
Pentru lupta împotriva tancurilor comandantul de piesă pregăteşte în
locurile preconizate poziţii de tragere de bază şi de rezervă, care trebuie să
asigure o vizibilitate bună şi posibilitatea de tragere în toate direcţiile cel puţin la
distanţa loviturii directe.
 111
Dispunerea piesei trebuie să asigure legătura reciprocă de foc şi cooperarea
cu mijloacele antitanc vecine. Pentru deplasare în decursul luptei pe poziţii de
tragere de rezervă se pregătesc (după posibilitate) drumuri de manevră în secret.
După primirea misiunii comandantul de piesă studiază terenul, dislocarea
subunităţilor de arme întrunite şi mijloacelor antitanc vecine, alege poziţia de
tragere şi drumurile de manevră, precizează (preconizează) aliniamentul de
deschidere a focului, stabileşte sectorul de tragere, precizează şi în caz de
necesitate determină reperele sale, determină distanţele pînă la acestea, stabileşte
succesiunea amenajării genistice a poziţiilor de tragere, dă misiunea
subalternilor şi întocmeşte fişa focului piesei.
La darea misiunii echipei de servanţi comandantul de piesă indică:
misiunile piesei, poziţiile de tragere de bază şi de rezervă, sectorul de
tragere de bază şi suplimentar, locul de dispunere al autotractorului;
aliniamentul şi ordinea deschiderii focului asupra tancurilor şi altor
obiective blindate ale inamicului;
itinerarele pentru manevră, ora şi succesiunea schimbării poziţiilor de
tragere;
durata şi succesiunea amenajării genistice a poziţiilor de tragere;
ordinea executării serviciului şi observării la poziţia de tragere.
Comandantul de piesă conduce personal amenajarea genistică a poziţiei de
tragere. Acesta organizează curăţarea sectorului de tragere, determină distanţele
pînă la reperele şi aliniamentele alese, iar în caz de necesitate marchează
reperele sale, întocmeşte fişa focului piesei, examinează şi pregăteşte pentru
tragere piesa şi muniţiile, organizează observarea tancurilor, pregăteşte piesa
pentru tragere pe timp de noapte şi în alte condiţii de vizibilitate limitată.
Echipa de servanţi este obligată să studieze conţinutul fişei focului piesei,
să memorizeze reperele şi înălţătoarele (distanţele) pînă la acestea, să ştie unde
sunt dislocate mijloacele antitanc vecine şi subunităţile de arme întrunite, să
cunoască semnalele de înştiinţare şi modul de procedare la acestea.
Pînă la începutul atacului cu tancuri al inamicului piesa nu trebuie să se
demaşte. Ziua echipa de servanţi şi piesa se află în adăpost. Pe timp de noapte şi
 112
în alte condiţii de vizibilitate limitată piesa şi echipa de servanţi se pot afla în
amplasamentul (platforma) de tragere, iar observarea inamicului şi terenului o
efectuează servantul de serviciu.
Pentru asigurarea stării de pregătire permanentă şi deschiderea focului
comandantul de piesă stabileşte succesiunea serviciului servanţilor la piesă şi
determină obligaţiile servantului de serviciu.
La semnalul observatorului despre apariţia tancurilor inamicului piesa se
deplasează pe amplasamentul (platforma) de tragere, dacă aceasta se afla în
adăpost, şi se pregăteşte pentru executarea focului.
Focul se deschide la comanda comandantului de pluton sau în conformitate
cu ordinea stabilită anterior de deschidere a focului.
După respingerea atacului cu tancuri comandantul de piesă este obligat să
completeze stocul de muniţii, să restabilească amenajarea genistică şi să fie gata
pentru respingerea atacurilor repetate. Schimbul PT piesa o efectuează cu
permisiunea comandantului subunităţii de arme întrunite sau la comanda
comandantului de pluton.
Piesa în componenţa plutonului poate acţiona în rezerva antitanc a unităţii.
Misiunea de nimicire a tancurilor şi altor obiective blindate ale inamicului
rezerva antitanc o execută în cooperare strînsă cu detaşamentul mobil de baraje
şi în primul rînd pe sectoarele, care au fost supuse loviturii nucleare a inamicului
sau sunt expuse atacului cu tancuri.
Pentru executarea misiunilor primite rezervei antitanc i se stabileşte un
raion de concentrare de bază şi unul-două de rezervă şi pentru fiecare din
acestea pe direcţiile expuse atacului cu tancuri - aliniamente de desfăşurare.
Piesei i se stabilesc cîteva poziţii de tragere pe direcţiile probabile de atac
cu tancuri ale inamicului. PT stabilite se pregătesc de către echipă dinainte sau
se ocupă din mers.
Pentru intrare în PT alese pregătite se cercetează drumurile de deplasare. În
scopul reducerii timpului de intrare în PT alese în cazul atacului cu tancuri al
inamicului drumurile de deplasare spre acestea se recunosc şi se pregătesc din
 113
timp. În caz de necesitate se efectuează intrări de probă cu scopul de a determina
timpul necesar pentru deplasare şi desfăşurare.
În timpul acestor intrări de antrenament comandantul de piesă trebuie să
pregătească echipa piesei pentru activitate rapidă şi iscusită, cerînd cunoaşterea
misiunilor de executat de către echipe din fiecare PT.
Misiunea comandantul de piesă o primeşte de obicei pe teren de la
comandantul de pluton şi o aduce la cunoştinţa echipei de servanţi.
Aflîndu-se în raionul de concentrare de bază, piesa totdeauna trebuie să fie
gata pentru deplasare şi ocuparea PT atît pe aliniamentele de desfăşurare
pregătite, cît şi pe cele nepregătite.
Pentru ocuparea rapidă a poziţiei de tragere şi deschiderea focului asupra
tancurilor inamicului care atacă comandantul de piesă trebuie să acorde o atenţie
deosebită corectitudinii stivuirii muniţiilor, aşezării aparatelor şi altor materiale
de luptă în autotractor.
Rezerva antitanc deseori va trebui să intre în luptă împotriva tancurilor
inamicului din mers, mai ales în cazul pătrunderii acestuia sau executării
loviturilor nucleare. În acest caz rapiditatea de deschidere a focului asupra
tancurilor are o importanţă hotărîtoare.
Spre aliniamentul de desfăşurare piesa se deplasează în coloana plutonului
şi ocupă din mers PT preconizată. Odată cu ocuparea poziţiei de tragere şi
pregătirea piesei pentru executarea focului comandantul de piesă precizează
misiunile subalternilor cu luare în consideraţie a condiţiilor concrete ale situaţiei.
Focul asupra tancurilor inamicului piesa îl deschide la comanda comandantului
de pluton sau în corespundere cu ordinea stabilită anterior.
În cazul acţiunii piesei în ambuscadă PT trebuie să asigure dispunerea
ascunsă a piesei. Pe aceasta se sapă un amplasament de tragere pentru piesă care
se maschează minuţios.
Comandantul de piesă trebuie să studieze minuţios terenul, să dea misiunea
echipei, să determine aliniamentul de deschidere a focului, să indice efectivului
echipajului succesiunea de deschidere a focului şi ordinea manevrei după
executarea misiunii.
 114
Aflîndu-se în ambuscadă, pînă la apariţia tancurilor inamicului piesa nu se
demască prin nimic. Însă cînd apar tancurile inamicului pe aliniamentul
preconizat de deschidere a focului piesa le loveşte la comanda (semnalul)
comandantului cu foc prin surprindere, iar după executarea misiunii se mută pe
altă PT sau acţionează în conformitate cu indicaţiile comandantului superior.
În cazul acţiunii piesei în calitate de piesă nomadă aceasta se destinează
pentru a induce inamicul în eroare în privinţa grupării artileriei proprii.
Dacă piesa nomadă acţionează de sine stătător, ea este comandată de
comandantul de piesă (pluton) care primeşte misiunea de la comandantul de
baterie.
La primirea misiunii comandantul de piesă trebuie să însuşească: misiunile
de foc ale piesei, locurile poziţiilor de tragere, succesiunea schimbării acestora şi
itinerarele de deplasare, ora ocupării, părăsirii fiecărei poziţii de tragere şi
ordinea de executare a focului de pe aceasta, consumul de muniţii pe obiective.
Alegerea, legarea topogeodezică şi amenajarea genistică a poziţiei de
tragere se efectuează din timp. Piesa poate executa focul şi de pe poziţii de
tragere amenajate ca false.
Acţiunile piesei în componenţa plutonului în cazul executării misiunilor
de foc din poziţie de tragere acoperită în apărare. Comandantul de piesă
ocupă poziţia de tragere la comanda comandantului bateriei de tragere (CBT),
comandantului plutonului de tragere: «Ocupaţi poziţia de tragere. Pentru
luptă». Primind această comandă, comandantul de piesă aduce piesa la locul
său.
Comandantul de piesă la ocuparea poziţiei de tragere urmăreşte semnalele
CBT (comandantului plutonului de tragere), asigurînd ocuparea rapidă de către
piesă a locului său în dispozitivul de luptă desfăşurat al plutonului (bateriei) şi
executarea comenzilor (semnalelor) care vor urma.
La pregătirea piesei pentru tragere comandantul de piesă, după aducerea
acesteia în poziţie de luptă:
jalonează direcţia de bază a tragerii, dacă piesa este de bază;
 115
execută comenzile comandantului bateriei de tragere la formarea
fasciculului paralel şi controlează corectitudinea activităţii ochitorului;
determină deriva de bază pe punctele de ochire de bază, de rezervă (de
noapte);
determină înălţătoarele minime;
pregăteşte muniţia pentru tragere;
reglează aparatele de ochire.
Jalonarea direcţiei de bază a tragerii pentru piesa de bază se poate efectua
prin următoarele procedee: după goniometrul-busolă (vizorul maşinii CBT)
orientat după gisment pe direcţia de bază a tragerii; după deriva determinată din
timp; după jaloane. În cazul imposibilităţii aplicării procedeelor indicate direcţia
de bază poate fi jalonată după punctele caracteristice ale hărţii sau după busolă.
Comandantul de piesă, în timpul pregătirii pentru executarea misiunii,
primeşte de la CBT (comandantul plutonului de tragere) elementele pentru
executarea focului asupra obiectivelor planificate la contrapregătirea de artilerie,
la interzicerea de artilerie a înaintării şi desfăşurării trupelor inamicului, în
timpul respingerii de artrilerie a atacului inamicului, sprijinului de artilerie a
trupelor care se apără în adîncime, precum şi la efectuarea contraatacului cu
eşalonul doi (rezerva) şi le înscrie pe acestea în fişa elementelor calculate pentru
tragere cu piesa. Pînă la începutul tragerii la comanda comandantului bateriei de
tragere (comandantului plutonului de tragere) piesa se îndreaptă pe obiectivul
planificat sau pe unul din sectoarele focului de baraj.
La tragere din poziţie de tragere acoperită comenzile pentru executarea
focului sunt date de către comandantul bateriei de tragere (comandantul
plutonului de tragere). Comandantul de piesă primeşte, înscrie în fişa de
înscriere a elementelor de tragere a comandantului de piesă şi repetă pentru
executare de către echipa de servanţi toate comenzile, date de către comandantul
bateriei de tragere (comandantul plutonului de tragere) cu luare în consideraţie a
corecţiilor individuale ale piesei sale.
La executarea misiunilor comandantul de piesă, dînd comenzile
recepţionate de la comandantul bateriei de tragere, urmăreşte activitatea echipei
 116
de servanţi şi cere realizarea concordanţei şi preciziei în acţiunile acesteia, ţine
la evidenţă existentul în muniţii şi raportează la timp comandantului bateriei de
tragere.

PLUTONUL DE COMANDAMENT ÎN OFENSIVĂ

Plutonul de comandament al bateriei este destinat pentru executarea
cercetării, deservirea tragerii şi asigurarea legăturii. În interesul soluţionării
acestor probleme el are în componenţa sa o grupă de comandă şi echipajul
maşinii de comandament (grupa de cercetare şi grupa de transmisiuni).
Comandantul plutonului de comandament primeşte misiunea de la
comandantul de baterie, de regulă, pe teren. În unele cazuri misiunea poate fi
dată pe hartă cu precizarea ulterioară a acesteia pe teren.
Astfel, la pregătirea ofensivei din mers comandantul plutonului de
comandament poate primi misiunea pentru organizarea cercetării şi legăturii de
la comandantul de baterie în raionul de dispunere al bateriei pe hartă, iar în
decursul recunoaşterii efectuate de către comandantul de arme întrunite
(comandantul superior de artilerie) misiunea primită se precizează de obicei pe
teren.
Odată cu primirea misiunii de luptă comandantul plutonului de
comandament o însuşeşte, analizează situaţia, organizează pregătirea grupelor
pentru acţiunile de luptă care vor urma, ia hotărîrea, organizează pregătirea
punctului de comandă şi observare pentru lucru şi dă ordinul de luptă.
La însuşirea misiunii primite comandantul plutonului de comandament
trebuie: să înţeleagă misiunea şi hotărîrea comandantului subunităţii de arme
întrunite la care bateria este afectată sau pe care o sprijină; să însuşească
misiunea bateriei şi plutonului (misiunile şi fîşia de cercetare, raionul atenţiei
deosebite, ora şi locul de instalare a punctului de comandă şi observare, ora
începerii cercetării, numerotarea obiectivelor, ordinea de deplasare în decursul
luptei, ordinea de stabilire a legăturii, indicativele şi frecvenţele); să însuşească
 117
caracterul acţiunilor inamicului, dispunerea subunităţilor, mijloacelor de foc şi
lucrărilor genistice ale acestuia.
În decursul analizei situaţiei comandantul plutonului de comandament
studiază: starea, asigurarea şi posibilităţile plutonului privind cercetarea şi
transmisiunile; poziţia şi misiunile subunităţilor de artilerie vecine şi condiţiile
de cooperare cu acestea; situaţia de radiaţie, chimică şi bacteriologică
(biologică); terenul, caracteristicile de mascare şi protecţie ale acestuia,
condiţiile de observare şi de executare a cercetării; anotimpul, ora zilei şi
condiţiile meteorologice.
Însuşind misiunea şi analizînd situaţia, comandantul plutonului de
comandament organizează pregătirea grupelor pentru acţiunile de luptă care vor
urma. Totodată acesta acordă o atenţie deosebită pregătirii efectivului,
aparatelor, mijloacelor de legătură şi tehnicii pentru acţiunile de luptă care vor
urma. În cazul întrebuinţării aparaturii de navigaţie a maşinii de comandament la
deplasarea în raionul PCO comandantul plutonului de comandament organizează
pregătirea acesteia pentru funcţionare.
La ora stabilită comandantul plutonului de comandament raportează
comandantului de baterie despre starea gata a plutonului pentru deplasare în
raionul punctului de comandă şi observare.
Sosind în raionul PCO, comandantul plutonului de comandament dispune
maşinile într-un loc acoperit, organizează mascarea acestora, dă misiunea
efectivului plutonului pentru descărcarea aparatelor, mijloacelor de legătură şi
altor materiale şi organizează siguranţa nemijlocită şi apărarea proprie în raionul
de dispunere.
La instalarea PCO terestru comandantul plutonului de comandament anunţă
componenţa acestuia şi ordonă pregătirea aparatelor de cercetare şi de legătură
pentru a le aduce la locul PCO.
Locul PCO comandantul plutonului de comandament îl alege personal. În
cazul cînd se aleg cîteva locuri de instalare a punctului la această activitate se
atrage comandantul grupei de comandă (grupei de cercetare).
 118
Studiind terenul în raionul PCO, comandantul plutonului de comandament
ia hotărîrea în care determină: ordinea de pregătire a plutonului pentru
executarea misiunii; locul PCO terestru (maşinii de comandament); componenţa
PCO terestru; modul de organizare a cercetării şi legăturii, organizarea
cooperării cu subunităţile de cercetare vecine.
Luînd hotărîrea despre locul de instalare a PCO, comandantul plutonului de
comandament studiază terenul şi dă misiunea efectivului plutonului pentru
instalarea PCO.
La darea misiunii el indică: limita dinainte a inamicului; poziţia
subunităţilor de arme întrunite care acţionează înainte; locul de instalare al PCO
terestru şi al maşinii de comandament; ordinea şi itinerarul de înaintare; ordinea
de trecere a sectoarelor de teren descoperit; gismentul direcţiei de bază a
tragerii; procedeul de orientare a aparatelor şi ordinea de dispunere a acestora la
PCO; procedeul şi ordinea legării topogeodezice; ora terminării pregătirii
punctului pentru lucru.
După darea misiunii comandantul plutonului de comandament controlează
instalarea PCO, indică comandantului echipajului maşinii de comandament locul
maşinii şi modul de stabilire a legăturii cu PCO terestru.
Maşina de comandament ocupă locul în raionul PCO pe timp de noapte sau
în alte condiţii de vizibilitate limitată. Dacă după condiţiile situaţiei maşina de
comandament trebuie să ocupe locul ziua, atunci aceasta se dispune pînă la
lăsarea întunericului într-un adăpost la o depărtare de cel mult 500 m, iar la PCO
terestru se instalează telecomanda cu mijloacele de legătură ale maşinii.
Sosind la PCO, comandantul plutonului de comandament controlează
instalarea şi orientarea aparatelor de cercetare, studiază terenul comparîndu-l cu
harta şi începe legarea topogeodezică a punctului.
În dependenţă de condiţiile situaţiei legarea topogeodezică a PCO poate fi
efectuată pe bază geodezică sau după hartă cu ajutorul aparatelor, precum şi cu
întrebuinţarea aparaturii de navigaţie a maşinii de comandament. Se execută
aceasta cu forţele şi mijloacele grupei de comandă (de cercetare) sub conducerea
comandantului plutonului de comandament. Tratarea rezultatelor măsurărilor la
 119
legarea PCO după hartă (fotografie aeriană) comandantul plutonului de
comandament o execută prin metoda grafică sau analitică, în cazul legării
topogeodezice a PCO pe bază geodezică - numai prin metoda analitică.
Coordonatele PCO obţinute prin legarea cu ajutorul aparatelor sau
aparaturii de navigaţie comandantul plutonului de comandament le confruntă cu
coordonatele determinate prin reportarea poziţiei PO pe hartă (fotografie
aeriană) apreciată din vedere. Corectitudunea determinării gismentelor direcţiilor
de orientare trebuie verificată prin alte procedee. Rezultatele legării PCO se
reprezintă în fişa legării topogeodezice (fig. 3.6).

Odată cu instalarea PCO comandantul plutonului de comandament

organizează amenajarea genistică a locului de dispunere a punctului (locului
maşinii de comandament). Amenajarea genistică a locului de dispunere a PCO
de obicei include: curăţirea sectoarelor de observare; amenajarea lucrărilor
neacoperite pentru observare; amenajarea adăposturilor pentru personal şi
tehnica de luptă.
În cazul dispunerii PCO în maşina de comandament aceasta se ascunde în
cutele terenului sau în adăpost de tip îngropat. Toate lucrările genistice la PCO
se efectuează de obicei pe timp întunecos şi spre zori trebuie să fie mascate
minuţios. Mascarea are scopul de a ascunde dispunerea reală a PCO de
cercetarea terestră şi aeriană a inamicului. Aceasta se obţine prin: folosirea
proprietăţilor de mascare ale terenului; întrebuinţarea mijloacelor de mascare din
dotare; vopsirea aparatelor şi tehnicii de luptă imitînd fondul terenului;
realizarea măsurilor privind mascarea optică, radio şi radiotehnică; respectarea
strictă a disciplinei de mascare de către întreg efectivul plutonului de
comandament.
Toate măsurile genistice luate la PCO trebuie să asigure protecţia
efectivului împotriva armei de nimicire în masă a inamicului.
Protecţia împotriva armei de nimicire în masă comandantul plutonului de
comandament o organizează cu scopul de a slăbi maximal lovirea efectivului cu
 120
arma nucleară, chimică şi bacteriologică (biologică), de a reduce eficacitatea
influenţei acesteia şi astfel de a păstra capacitatea de luptă a plutonului şi a
asigura executarea cu succes a misiunilor date acestuia. Aceasta se obţine prin:
preîntîmpinarea efectivului despre pericolul nemijlocit şi începutul folosirii de
către inamic a armei de nimicire în masă şi înştiinţarea rapidă a acestuia despre
infectarea radioactivă, chimică şi bacteriologică (biologică); folosirea lucrărilor
genistice, proprietăţilor de protecţie ale tehnicii, terenului şi mijloacelor de
protecţie individuală; lichidarea rapidă a urmărilor atacului nuclear, chimic,
bacteriologic (biologic) al inamicului.
Pentru preîntîmpinarea la timp a efectivului plutonului despre apariţia
inamicului şi pentru respingerea atacului acestuia comandantul plutonului de
comandament organizează la PCO siguranţa nemijlocită şi apărarea proprie.
Siguranţa nemijlocită a PCO este efectuată de către observatorii de serviciu, iar
apărarea proprie - de către întreg efectivul punctului. La organizarea siguranţei
nemijlocite şi apărării proprii a PCO comandantul plutonului de comandament
stabileşte şi aduce la cunoştinţa întregului efectiv semnalele de înştiinţare despre
pericolul atacului inamicului terestru şi aerian, determină modul de procedare a
efectivului la aceste semnale, organizează cooperarea cu PCO (PO) vecine şi
alte subunităţi care sunt dispuse în raionul PCO. Pentru apărarea proprie la PCO
se pregătesc locuri pentru executarea focului cu armamentul de infanterie, se
stabilesc sectoare de tragere.
Afară de aceasta, comandantul plutonului de comandament însuşeşte fîşia
de cercetare, poziţia limitei dinainte a inamicului şi a subunităţilor proprii de
arme întrunite pe teren, raionul atenţiei deosebite, precum şi precizează datele de
cercetare la comandanţii subunităţilor care acţionează înainte.
Plutonului de comandament de obicei i se destinează o fîşie de cercetare şi
raioanele atenţiei deosebite. Fîşia de cercetare se destinează în conformitate cu
misiunea executată de către subunitate şi posibilităţile mijloacelor şi forţelor de
cercetare de care se dispune.
În limitele fîşiei de cercetare se destinează raioanele atenţiei deosebite.
Acestea includ locurile de dispunere sau aflării probabile a mijloacelor de atac
 121
nuclear şi chimic, locurile poziţiilor de tragere ale artileriei, aruncătoarelor,
RATD, punctelor de comandă şi de observare, de concentrare a tancurilor şi
infanteriei inamicului.
La repartizarea mijloacelor şi forţelor de legătură comandantul plutonului
de comandament porneşte de la misiunea primită de la comandantul de baterie,
în care se indică cu cine şi prin ce mijloace se va stabili legătura.
Primind raportul de la comandanţii de grupe despre lucrările efectuate,
comandantul plutonului de comandament dă ordinul de luptă.

Ordinul de luptă al comandantului plutonului de comandament

(variantă)
«Denumirea convenţională a obiectelor din teren: în dreapta şi înainte pădurea -
pădurea «Rară»; drept înainte înălţimea - în. «Rotundă», în stînga şi înainte înălţimea cu
moara de vînt - în. «Morii» şi mai departe cîmpul - cîmpul «Verde».
Reperele: pădurea «Rară», la marginea pădurii un punct trigonometric - R.41, în.
«Rotundă», pe pantele de vest ale înălţimii un tufar izolat - secţiunea dreaptă a tufarului -
R.42 etc...
1. Inamicul în componenţa subunităţilor batalionului 1 infanterie motorizată a brigăzii 2
apără raionul: (exclusiv) pădurea «Rară», în. «Morii», cîmpul «Verde» cu limita dinainte:
R.41, R.42 - şi mai departe spre nord-vest.
2. Compania 2 de infanterie motorizată are misiunea după pregătirea de artilerie a
atacului să nimicească din mers cu deplasarea din adîncime de pe aliniamentul: punctul
trigonometric pe cota 98,6 - şoproanele în cooperare cu companiile de infanterie motorizată
vecine forţa vie şi mijloacele de foc în punctul de sprijin pe în. «Rotundă» şi să cucerească
aliniamentul: R.44 - movila pe cîmpul «Verde». Mai departe să înainteze în direcţia R.46.
3.Bateria are misiunea să sprijine acţiunile de luptă ale companiei 2 infanterie, în
perioada pregătirii de artilerie a atacului bateria în componenţa divizionului să neutralizeze
forţa vie şi mijloacele de foc, executînd focul asupra obiectivelor 101 şi 201. În perioada
sprijinului de artilerie al atacului bateria în componenţa divizionului sprijină ofensiva
companiei 2 infanterie, executînd focul asupra obiectivelor 101, 201, 301; în perioada
însoţirii de artilerie a trupelor care atacă în adîncime să fie gata pentru executarea focului de
baraj «Salcîm», focului concentrat asupra obiectivului 402 şi a focului la cererea
comandantului companiei 2 infanterie.
 122
Punctul de comandă şi observare aici. Poziţia de tragere la 2,5 km în direcţia şopronului
izolat, azimutul magnetic 37-50. În decursul ofensivei plutonul de comandament să fie gata
pentru deplasare pe itinerarul în. «Rotundă», R.46, ordinea înaintării - echipajul maşinii de
comandament, grupa de comandă.
4. Ordon:
Echipajul maşinii comandantului de baterie pînă la începutul şi în decursul ofensivei să
precizeze conturul limitei dinainte a apărării inamicului, dimensiunile punctelor de sprijin -
ob.101, 201, 301 şi să cerceteze mijloacele de foc în acestea; să cerceteze dispunerea
mijloacelor de foc în intervalele dintre punctele de sprijin; să determine la timp retragerea
posibilă de către inamic a subunităţilor sale de la limita dinainte în adîncimea apărării. Să
determine coordonatele obiectivelor observate cu ajutorul telemetrului. Să execute cercetarea
inamicului pe fîşia: din dreapta - fîntîna, bradul izolat la marginea pădurii «Rară», din stînga
– un grup de mesteceni, biserica din localitate. Raionul atenţiei deosebite - în. «Morii».
Numerotarea obiectivelor - 51-80. Să realizeze legarea topogeodezică a PCO cu
întrebuinţarea aparaturii de navigaţie a maşinii de comandament cu precizarea ulterioară a
coordonatelor după hartă cu ajutorul aparatelor. Să efectueze amenajarea genistică a PCO:
începutul lucrărilor - 19.00 25.11, terminarea - 4.00 26.11. La mutarea punctului de comandă
şi observare să efectueze controlul funcţionării aparaturii de navigaţie a maşinii de
comandament pe punctele caracteristice din teren nr.1 - punctul trigonometric pe în.
«Rotundă», punctul nr.2 - intersecţia de drumuri pe cîmpul «Verde». Începutul cercetării
odată cu ocuparea PCO;
grupa de comandă să instaleze pentru organizarea legăturii radio maşina comandantului
de baterie în raionul PCO, maşina comandantului bateriei de tragere - în raionul poziţiei de
tragere;
în maşina comandantului de baterie staţia radio nr.1 se conectează în reţeaua radio a
comandantului de divizion, staţia radio nr. 2 - în reţeaua radio a comandantului companiei 2
infanterie, staţia radio nr. 3 - în direcţia radio a comandantului de baterie pentru legătura cu
PT;
în maşina comandantului bateriei de tragere staţia radio nr.1 se conectează în direcţia
radio a comandantului de baterie pentru legătura cu PCO, staţia radio nr.2 - în reţeaua radio a
şefului de stat-major al divizionului;
staţiile radio portative ale maşinilor de comandament se menţin în stare gata pentru
lucru.
De la 14.00 pînă la începutul pregătirii de artilerie a atacului toate staţiile radio
funcţionează numai pe recepţie, după începerea pregătirii de artilerie a atacului - fără
restricţii.
 123
Trecerea pe frecvenţa de rezervă la semnalul «Cuarţ-777».
La 14.00 se începe întinderea liniei de transmisiuni în cablu spre poziţia de tragere - şef
pe direcţia de transmisiuni comandantul de grupă. Forţele şi mijloacele: 3 radiotelefonişti,
3,5 km de cablu telefonic, 2 aparate telefonice TA-57 şi un complet nr.40. Ora terminării
pregătirii legăturii cu fir 16.00.
5. Semnalele de înştiinţare:
despre apariţia inamicului terestru - prin voce «Infanteria inamicului» - efectivul ocupă
adăposturile din partea de unde atacă inamicul şi execută focul cu armamentul de infanterie la
comanda mea;
despre apariţia avioanelor inamicului - prin voce «Aer» - efectivul trece măştile contra
gazelor în poziţia «Pregătit» şi continuă să execute misiunea primită;
despre infectarea radioactivă - prin voce «Pericol de radiaţie» - efectivul îmbracă
măştile contra gazelor şi mantalele de protecţie pe mîneci, cercetaşul de serviciu execută
observarea, restul personalului se ascunde în adăposturi;
despre infectarea chimică şi bacteriologică (biologică) - prin voce «Alarma chimică», o
rachetă SHT de la PCO al batalionului de infanterie care acţionează înainte - efectivul
acţionează ca şi la semnalul «Pericol de radiaţie».
6. Locul meu - aici, locţiitorul meu - comandantul grupei de comandă».
După darea misiunii comandantul plutonului de comandament precizează
pe teren poziţia şi coordonatele obiectivelor, destinate bateriei pentru lovire în
perioadele pregătirii şi sprijinului de artilerie a atacului, le comunică
comandantului de bateriei şi trece obiectivele pe harta de lucru. Afară de
aceasta, comandantul plutonului de comandament stabileşte observarea
obiectivelor planificate şi cercetate pentru a descoperi intenţiile inamicului şi
caracterul acţiunilor acestuia.
Informaţiile cercetării obţinute de către plutonul de comandament al
bateriei au diferită verosimilitate, precizie şi plenitudine şi de aceea trebuie să fie
prelucrate minuţios de către comandantul plutonului de comandament şi trecute
de acesta pe planşetă la scară mare (fig. 3.7).

Prelucrînd informaţiile cercetării comandantul plutonului de comandament

efectuează analiza şi aprecierea informaţiilor recepţionate, generalizează
informaţiile cercetării despre obiecte (obiective) şi trage concluzii din aprecierea
 124
inamicului, pregăteşte raportul pentru comandantul de baterie (raportul la statul-
major al divizionului). Comandantul plutonului de comandament raportează
imediat (fără prelucrare) comandantului de baterie (la statul-major al
divizionului) informaţiile despre mijloacele de atac nuclear şi chimic, despre
pregătirea inamicului pentru atac (contraatac) şi întrebuinţarea de către acesta a
noilor mijloace şi procedee de luptă, precum şi despre toate schimbările
pronunţate ale situaţiei şi caracterului acţiunilor inamicului.
Evidenţa (înregistrarea) şi sistematizarea informaţiilor cercetării efectivul
grupei de comandă (de cercetare, echipajului maşinii de comandament) le
realizează în jurnalul de cercetare şi deservire a tragerii.
Comandantul plutonului de comandament efectuează analiza informaţiilor
despre fiecare obiect (obiectiv), care constă în trecerea acestuia pe hartă şi
confruntarea informaţiilor recepţionate despre acesta cu informaţiile existente
anterior privund caracterul obiectului, locul şi ora manifestării indiciilor de
demascare în scopul stabilirii faptului confirmării obiectului (obiectivului) deja
cunoscut sau descoperirii unui obiect nou.
Efectuînd aprecierea informaţiilor despre obiect (obiectiv), comandantul
plutonului de comandament determină:
gradul de autenticitate al acestuia cu luare în consideraţie a caracterului
indiciilor de demascare descoperite, precum şi de corespundere a locului de
dispunere şi caracterului acţiunilor obiectului cu situaţia reală creată;
oportunitatea informaţiilor cu luare în consideraţie a timpului de
descoperire a obiectului, caracterului acţiunilor acestuia şi gradului de
mobilitate;
precizia de determinare a coordonatelor obiectului (obiectivului).
Concluziile comandantului plutonului de comandament din analiza şi
aprecierea informaţiilor se rezumă la determinarea autenticităţii obiectului (real
sau fals) şi valorii definitive a coordonatelor acestuia, precum şi la determinarea
posibilităţii părăsirii de către obiect (obiectiv) a poziţiei (raionului) ocupate spre
momentul lovirii acestuia.
 125
Dacă informaţiile recepţionate nu asigură temeiuri suficiente pentru
concluzia definitivă despre obiect (obiectiv), atunci comandantul plutonului de
comandament ia hotărîrea pentru recercetarea acestuia în scopul verificării
informaţiilor îndoielnice sau contradictorii, obţinerii informaţiilor care lipsesc
sau confirmării locului de dispunere al obiectului (obiectivului) la momentul
lovirii acestuia.
Generalizarea informaţiilor cercetării despre obiecte (obiective) şi
aprecierea inamicului de către comandantul plutonului de comandament constă
în însumarea şi gruparea obiectelor (obiectivelor) după elementele dispozitivelor
de luptă ale subunităţilor inamicului cu luare în consideraţie a structurii
organizatorice, tacticii şi caracterului acţiunilor de luptă ale acestora.
Informaţiile cercetării comandantul plutonului de comandament le
generalizează:
poziţiile de tragere - în gruparea de artilerie şi aruncătoare;
mijloacele antitanc - în sistemul de apărare antitanc al subunităţilor
inamicului;
forţa vie şi mijloacele de foc ale infanteriei motorizate, tancurile pe poziţie
de luptă, lucrările genistice - în sistemul punctelor de sprijin de plutoane şi
companii şi raioanelor de apărare batalionare;
punctele de comandă şi de observare - în sistemul punctelor de conducere.
În consecinţa prelucrării informaţiilor cercetării despre obiecte (obiective)
la comandantul plutonului de comandament trebuie să fie următoarele date:
numărul, denumirea obiectului (obiectivului) şi caracterul activităţii
acestuia;
coordonatele rectangulare ale centrului obiectului (obiectivului) şi ale
elementelor lui principale;
dimensiunile obiectului (obiectivului) sau ale elementelor acestuia pe front
şi în adîncime;
gradul de amenajare genistică şi de protecţie a efectivului şi tehnicii;
ora şi mijlocul cu care a fost descoperit obiectul (obiectivul).
 126
Despre rezultatele cercetării comandantul plutonului de comandament
raportează verbal comandantului de baterie cu demonstrarea pe teren şi pe hartă.
Schema obiectivelor se întocmeşte, de regulă, pe hîrtie de calc cu reţea de
coordonate aplicată. Pe schema obiectivelor comandantul plutonului de
comandament trece de pe hartă obiectele (obiectivele) cercetate într-un anumit
interval de timp, cu indicarea coordonatelor acestora (fig. 3.8).

În scopul zădărnicirii ofensivei trupelor noastre inamicul poate aplica

asupra trupelor pregătite pentru atac lovituri nucleare şi chimice. De aceea în
cazul aplicării de către inamic a loviturilor nucleare efectivul plutonului ocupă
adăposturile, iar după trecerea undei de şoc continuă executarea cercetării. După
aplicarea de către inamic a loviturilor nucleare şi prin foc comandantul
plutonului de comandament organizează lichidarea urmărilor şi restabilirea
capacităţii de luptă a plutonului, conducerii dezorganizate. Despre măsurile luate
comandantul de pluton raportează comandantului de baterie.
Odată cu începerea pregătirii de artilerie a atacului întreg efectivul
plutonului de comandament se află la locurile sale. Comandantul de pluton
controlează trecerea semnalelor şi comenzilor pentru deschiderea focului asupra
obiectivului primului ciocan de foc, iar ulterior - şi asupra altor ciocane de foc.
Cercetaşii execută observarea acţiunilor inamicului, intersectează obiectivele
recent descoperite şi raportează comandantului de pluton. Radiotelefoniştii
recepţionează comenzile (semnalele) de la comandantul de divizion, transmit
comenzile (semnalele) la poziţia de tragere, recepţionează rapoartele
comandantului bateriei de tragere şi transmit rapoartele comandantului de baterie
comandantului de divizion; menţin legătura cu comandantul de arme întrunite.
Odată cu trecerea subunităţilor de arme întrunite la atac începe sprijinul de
artilerie al atacului. Misiunile cercetaşilor în această perioadă sunt: observarea
spargerilor proiectilelor bateriei proprii, observarea acţiunilor subunităţilor care
atacă şi semnalelor date de acestea pentru încetarea şi transportul focului;
cercetarea şi reperarea mijloacelor de foc ale inamicului, în primul rînd a celor
antitanc care execută focul asupra subunităţilor ce atacă. Misiunea principală a
 127
radiotelefoniştilor în această perioadă este menţinerea legăturii neîntrerupte,
transmiterea precisă şi la timp a tuturor comenzilor şi rapoartelor.
Comandantul de pluton în timpul sprijinului de artilerie al atacului dă
misiuni cercetaşilor pentru intersectarea obiectivelor, raportează coordonatele
obiectivelor comandantului de baterie, ajută comandantul de baterie la
conducerea focului bateriei.
În cazul executării CSF sau a valului de foc cea mai importantă misiune a
cercetaşilor este observarea semnalelor date de către comandanţii de arme
întrunite pentru transportul de foc de la un aliniament la altul.
Punctul de comandă şi observare al bateriei se mută prin salturi de la un
aliniament la altul, de la care se observă cu siguranţă obiectivele de neutralizat şi
subunităţile care atacă. Comandantul plutonului de comandament la ordinul
comandantului de baterie organizează şi conduce activitatea efectivului la
părăsirea punctului de comandă şi observare, la mutarea şi ocuparea noului
punct de comandă şi observare. Pentru asigurarea continuităţii executării
cercetării inamicului şi conducerii focului comandantul de baterie poate trimite
un punct de observare înaintat. În fruntea punctului de observare înaintat este
comandantul plutonului de comandament. La punctul de observare înaintat
comandantul plutonului de comandament organizează observarea acţiunilor
inamicului, rezultatelor focului bateriei şi la ordinul comandantului de baterie
conduce focul.
În perioada însoţirii de artilerie a subunităţilor care atacă, cînd lupta se
desfăşoară în adîncimea apărării inamicului, comandantul plutonului de
comandament organizează cercetarea forţei vii şi mijloacelor de foc ale
inamicului care stînjenesc înaintarea subunităţii de arme întrunite, rezervelor
care înaintează pentru contraatac, bateriilor de artilerie şi aruncătoare; conduce
mutarea punctului de comandă şi observare; acordă ajutor comandantului de
baterie la conducerea focului bateriei, iar în caz de necesitate, la ordinul
comandantului de baterie, conduce focul acesteia.
La pregătirea pentru ducerea acţiunilor de luptă şi în decursul luptei
comandantul plutonului de comandament elaborează următoarele documente:
 128
harta de lucru, schema obiectivelor, iar în caz de necesitate şi schema spaţiilor
nevăzute.
Harta de lucru comandantul plutonului de comandament o ţine la curent
personal în decursul perioadei întregi a acţiunilor de luptă şi este destinată
pentru: trasarea situaţiei tactice; însuşirea misiunii de luptă primite; studierea şi
analiza situaţiei; luarea hotărîrii; organizarea cooperării; darea misiunilor de
luptă efectivului; întocmirea rapoartelor şi analiza informaţiilor cercetării;
informaţia vecinilor despre situaţie; conducerea subunităţilor; executarea
misiunilor de foc; studierea terenului şi pentru efectuarea legării topogeodezice.
Pe harta de lucru comandantul plutonului de comandament trece numai datele
care sunt necesare acestuia pentru conducerea plutonului în luptă. Astfel de date
pot fi:
fîşia (sectorul) de cercetare şi raionul atenţiei deosebite;
denumirile convenţionale ale obiectelor din teren şi reperele;
punctul de comandă şi observare şi poziţia de tragere a bateriei;
punctul de comandă şi observare al divizionului (şefului de artilerie al
brigăzii);
direcţia de bază a tragerii;
misiunile de foc ale bateriei;
obiectivele cercetate de la punctul de comandă şi observare şi recepţionate
de la vecini şi alte surse;
dispunerea mijloacelor şi forţelor inamicului;
poziţia şi misiunile subunităţii de arme întrunite la care bateria este afectată
sau pe care o sprijină;
raioanele preconizate ale poziţiilor de tragere, ordinea înaintării în decursul
luptei;
datele despre situaţia de radiaţie şi chimică;
indicativele nodurilor, staţiilor şi persoanelor cu funcţie, semnalele de
conducere;
schema legăturii radio şi transmisiunilor cu fir, codificarea hărţii de lucru.
 129
Pentru a raporta comandantului de baterie şi şefului cercetării divizionului
despre rezultatele cercetării comandantul plutonului de comandament elaborează
schema obiectivelor pe care reprezintă schema terenului în fîşia de cercetare a
plutonului. Schema obiectivelor este destinată pentru reproducerea grafică a
jurnalului de cercetare şi deservire a tragerii, demonstrarea ilustrativă a
dispunerii reciproce a obiectivelor şi dispunerii acestora faţă de obiectele din
teren.

PARTICULARITĂŢILE ACŢIUNILOR PLUTONULUI DE

COMANDAMENT ÎN LUPTA DE ÎNTÎLNIRE
Misiunile principale ale plutonului de comandament în lupta de întîlnire
sunt: descoperirea şi determinarea coordonatelor bateriilor de artilerie şi
aruncătoare, pieselor antitanc şi altor mijloace antitanc; descoperirea trupelor
inamicului care înaintează; cercetarea tancurilor, mijloacelor antitanc şi altor
mijloace de foc ale inamicului înaintea aliniamentului de desfăşurare al
subunităţii de arme întrunite; deservirea tragerii bateriei proprii; observarea
acţiunilor inamicului şi trupelor proprii; organizarea şi menţinerea legăturii în
baterie.
În cazul prevederii luptei de întîlnire plutonul de comandament în
componenţa bateriei poate acţiona: în componenţa pichetului mobil de cap; în
componenţa divizionului repartizat pentru întărirea subunităţii de arme întrunite
care acţionează în avangardă sau în detaşamentul înaintat; în componenţa
artileriei forţelor principale ale unităţii de arme întrunite.
În cazul cînd bateria intră în componenţa pichetului mobil de cap, plutonul
de comandament cu comandantul de baterie urmează după transportorul blindat
(maşina de luptă pentru infanteriei) al comandantului pichetului mobil de cap.
Dacă bateria acţionează în componenţa divizionului care intră în
componenţa avangardei sau execută marşul în componenţa forţelor principale
ale unităţii, atunci plutonul de comandament al bateriei urmează după plutonul
de comandament al divizionului sau în fruntea coloanei bateriei. În cazul
 130
existenţei la plutonul de comandament a maşinii de comandament, aceasta
urmează în fruntea plutonului de comandament al bateriei, iar după dînsa
urmează maşina grupei de comandă.
Această poziţie a plutonului de comandament al bateriei în coloana de marş
asigură o cooperare strînsă cu comandantul pichetului mobil de cap
(comandantul de divizion) şi rapiditatea înaintării şi instalării punctului de
comandă şi observare în cazul angajării în lupta de întîlnire cu inamicul.
Organizarea cercetării şi legăturii în decursul marşului în cazul prevederii
luptei de întîlnire începe după primirea misiunii de către comandantul plutonului
de comandament, care o însuşeşte, analizează situaţia şi calculează timpul
pentru pregătirea de marş, dă misiuni efectivului pentru pregătirea de marş şi
organizează cercetarea şi legătura în cadrul bateriei. La organizarea cercetării în
timpul marşului la plutonul de comandament se numesc observatori pentru
semnalele siguranţei marşului (maşinilor care merg înainte), precum şi un
observator pentru inamicul terestru şi aerian.
La organizarea cercetării cu angajarea luptei de întîlnire a pichetului mobil
de cap comandantul plutonului de comandament dă dispoziţiunea comandantului
echipajului maşinii de comandament (grupei de cercetare) pentru cercetarea
coloanelor inamicului care înaintează, componenţei direcţiei şi vitezei de
mişcare ale acestora, pentru determinarea coordonatelor mijloacelor de foc ale
inamicului înaintea aliniamentului de ducere a luptei de către pichetul mobil de
cap şi întroducerii în luptă a forţelor principale ale detaşamentului înaintat
(avangardei), pentru cercetarea punctelor de observare, bateriilor (plutoanelor)
de artilerie şi aruncătoare ale inamicului.
La organizarea legăturii staţiile radio ale plutonului de comandament se
repartizează în modul următor:
a) la plutonul de comandament fără maşini de comandament trei staţii radio
la PCO şi una la PT: staţia radio nr.1 funcţionează în reţeaua radio a
comandantului de divizion, staţia radio nr.2 - în direcţia radio pentru legătura cu
plutoanele de tragere ale bateriei, staţia radio nr.3 - în reţeaua radio a
comandantului subunităţii de arme întrunite, staţia radio nr.4 - în direcţia radio
 131
pentru legătura cu punctul de observare înaintat sau în reţeaua radio de
conducere a focului divizionului, sau în direcţia radio pentru legătura cu
subunitatea care deserveşte tragerea bateriei sau este de rezervă;
b) în cazul existenţei la baterie a maşinilor de comandament legătura se
organizează astfel: staţia radio nr.1 funcţionează în reţeaua radio a
comandantului de divizion, staţia radio nr.2 - în direcţia radio pentru legătura cu
plutoanele de tragere ale bateriei, staţia radio nr.3 - în reţeaua radio a
comandantului subunităţii de arme întrunite, staţia radio portativă nr.4 (R-107M)
funcţionează sau în direcţia radio pentru legătura cu punctul de observare
înaintat (lateral), sau în direcţia radio pentru legătura cu subunitatea care
deserveşte tragerea bateriei sau este de rezervă.
La executarea marşului toate staţiile radio funcţionează numai pe recepţie şi
se întrebuinţează pentru transmiterea semnalelor de înştiinţare şi de conducere în
decursul marşului. Toate convorbirile cu întrebuinţarea staţiilor radio se
efectuează folosind documentele privind conducerea în secret a trupelor (harta
codificată, tabela de convorbiri, indicativele staţiilor radio şi persoanelor cu
funcţie).
În decursul marşului comandantul de pluton urmăreşte respectarea ordinii
stabilite, mai ales a vitezei de mişcare şi distanţelor, nu permite maşinilor să
părăsească locurile sale în coloană, iar efectivului să debarce fără comandă din
maşini.
La semnalul de înştiinţare despre inamicul aerian plutonul de comandament
continuă mişcarea, se pregăteşte pentru executarea focului asupra obiectivelor
aeriene care zboară la înălţime mică, efectivul trece măştile contra gazelor în
poziţia «Pregătit». Atacul inamicului aerian se respinge din mişcare prin foc
împotriva armelorment individual.
Dacă atacă inamicul terestru, plutonul de comandament la comanda
comandantului de pluton coboară din maşini şi respinge atacul prin foc
împotriva armelorment individual.
Zonele infectate plutonul le ocoleşte în decursul marşului cu permisiunea
comandantului de baterie, iar în cazul imposibilităţii ocolirii acestea le
 132
traversează cu viteze maxime, folosind sistemul de asigurare a vieţii din maşina
de comandament şi mijloacelor de protecţie individuală ale efectivului.
Tratarea specială parţială se efectuează după ieşire din zona infectată, iar în
cazul infectării cu substanţe toxice - imediat. Tratarea specială totală se
efectuează, de regulă, în raionul odihnei de zi (de noapte) sau la sosire în raionul
destinat.
În cazul întrebuinţării de către inamic a armei incendiare comandantul de
pluton scoate repede plutonul din raionul incendiat înainte sau în partea de unde
bate vîntul, se opreşte, organizează acordarea primului ajutor personalului,
stingerea focarelor de incendiu pe maşini, după aceea plutonul continuă
mişcarea.
La halte comandantul de pluton urmăreşte ca maşinile să se oprească pe
partea dreaptă a drumului la distanţe stabilite de comandantul de baterie, dar nu
mai aproape de 10 m una de alta; dă comanda pentru ieşirea efectivului din
maşini şi dispunerea acestuia în dreapta de la drum; determină locurile
observatorilor de serviciu.
În raionul de odihnă comandantul de pluton dispune plutonul în locul
indicat, folosind proprietăţile de protecţie ale terenului, organizează observarea,
siguranţa nemijlocită şi apărarea proprie, mascarea şi întreţinerea tehnică a
maşinilor.
În decursul luptei de întîlnire acţiunile plutonului de comandament şi
activitatea comandantului de pluton vor depinde de situaţia reală creată. În cazul
cînd inamicul a suferit înfrîngere, plutonul de comandament se deplasează pe
măsura înaintării subunităţii de arme întrunite (de tancuri). Mutarea punctului de
comandă şi observare se efectuează împreună cu comandantul subunităţii
sprijinite.
În cazul urmăririi inamicului care se retrage plutonul de comandament al
bateriei se poate deplasa cu maşina, instalînd periodic punctul de comandă şi
observare pentru executarea misiunilor de foc.
Primind misiunea pentru executarea marşului, în prevederea ciocnirii cu
inamicul comandantul plutonului de comandament însuşeşte misiunea primită,
 133
analizează situaţia, dă misiunea efectivului şi verifică pregătirea plutonului
pentru executarea marşului.
Comandantul plutonului de comandament însuşeşte în fond aceleaşi
chestiuni ca şi la pregătirea pentru ofensivă, afară de aceasta, el trebuie să
însuşească itinerarul de deplasare a plutonului şi locul acestuia în dispozitivul de
marş, semnalele de conducere şi modul de procedare la acestea, ordinea
acţiunilor plutonului de comandament în cazul întîlnirii cu inamicul.
La ora stabilită plutonul de comandament ocupă la comanda comandantului
de baterie locul său în dispozitivul de marş.
În decursul marşului comandantul plutonului de comandament confruntă cu
harta itinerarul de deplasare, urmăreşte acţiunile şi semnalele siguranţei marşului
(subunităţilor şi maşinilor care se deplasează înainte), menţine ordinea stabilită a
marşului, desfăşoară plutonul în dispozitiv de luptă pentru respingerea atacului
prin surprindere al inamicului, primeşte misiunea de la comandantul de baterie
pentru instalarea punctului de comandă şi observare, însuşeşte misiunea primită,
analizează situaţia, alege locul pentru punctul de comandă şi observare.
Odată cu angajarea luptei de întîlnire comandantul plutonului de
comandament alege la indicaţia şefului cercetării (comandantului de baterie) sau
de sine stătător locul pentru punctul de comandă şi observare al bateriei (pentru
maşina de comandament a comandantului de baterie), organizează cercetarea
inamicului, observarea acţiunilor subunităţilor de arme întrunite, determină
coordonatele punctului de comandă şi observare, raportează comandantului de
baterie situaţia. La sosirea comandantului de baterie la punctul de comandă şi
observare comandantul de pluton este obligat să raporteze acestuia denumirile
convenţionale ale obiectelor din teren, reperele alese, poziţia şi caracterul
acţiunilor inamicului, coordonatele obiectivelor cercetate, poziţia şi acţiunile
subunităţilor de arme întrunite şi alte date ale situaţiei.
Punctul de comandă şi observare se alege pe aliniamentul cel mai apropiat
comod pentru organizarea cercetării inamicului. Amenajarea genistică a
punctului de obicei nu se efectuează, ci se folosesc cutele naturale ale terenului.
 134
După instalarea punctului de comandă şi observare şi pregătirea plutoanelor
de tragere pentru executarea focului comandantul plutonului de comandament
acordă ajutor comandantului de baterie la conducerea focului şi la ordinul
acestuia poate conduce focul unui pluton de tragere al bateriei.
Punctul de comandă şi observare se mută împreună cu punctul de comandă
şi observare al comandantului subunităţii de arme întrunite. La ordinul
comandantului de baterie în unele cazuri poate fi trimis un punct de observare
înaintat în frunte cu comandantul plutonului de comandament.
Ulterior în decursul luptei de întîlnire plutonul de comandament execută
cercetarea inamicului şi îndeplineşte misiunile primite conform situaţiei create.

PLUTONUL DE COMANDAMENT ÎN APĂRARE

Acţiunile plutonului de comandament, în cazul trecerii la apărare, depind
de misiunea primită, condiţiile de trecere la apărare şi de existenţa timpului.
În cazul trecerii trupelor la apărare în condiţii de contact nemijlocit cu
inamicul organizarea acţiunilor de luptă ale plutonului se efectuează în termene
scurte sub influenţa activă a inamicului. În acest caz efectivului plutonului de
comandament i se precizează misiunile de cercetare a inamicului, de deservire a
tragerii bateriei pentru asigurarea ocupării şi consolidării aliniamentului indicat
(favorabil) de către subunităţile de arme întrunite. Misiunile comandantului
plutonului de comandament i se dau de obicei prin dispoziţiuni de luptă separate.
În cazul trecerii la apărare în condiţii de contact nemijlocit cu inamicul spre
momentul primirii misiunii măsurile principale de pregătire pentru acţiunile de
luptă în apărare vor fi îndeplinite parţial sau în întregime şi se va cere numai o
oarecare precizare a acestora. Astfel, va fi necesar de precizat misiunile de
cercetare a inamicului şi terenului, locul punctului de comandă şi observare, iar
în caz de necesitate – locul PO înaintat şi lateral, măsurile privind amenajarea
genistică, organizarea legăturii prin fir etc.
În lupta de apărare plutonul de comandament execută aceleaşi misiuni ca şi
în ofensivă. Totodată volumul misiunilor de cercetare a inamicului creşte, iar
 135
timpul pentru executarea acesteia se reduce. Aceasta se condiţionează prin faptul
că inamicul va avea o superioritate faţă de cei ce se apără în forţe şi mijloace, iar
aducerea şi desfăşurarea trupelor pentru atac el va tinde să le facă în ascuns şi în
termene reduse. În legătură cu aceasta, plutonul de comandament concentrează
eforturile principale în apărare pe direcţia probabilă a ofensivei inamicului în
scopul descoperirii mijloacelor de atac nuclear şi chimic, bateriilor de artilerie şi
aruncătoare, coloanelor care înaintează ale acestuia, mai ales a celor de tancuri.
În cazul trecerii la apărare în condiţii de contact nemijlocit cu inamicul
plutonul de comandament îşi îndreaptă eforturile principale la cercetarea
inamicului şi mijloacelor de foc ale acestuia ce împiedică consolidarea
aliniamentului ocupat de către subunitatea de arme întrunite la care bateria este
afectată sau pe care o sprijină, precum şi la efectuarea regrupării de către acesta.
În decursul interzicerii de artilerie a înaintării şi desfăşurării trupelor
inamicului plutonul de comandament execută cercetarea bateriilor de artilerie şi
aruncătoare, subunităţilor de infanterie motorizată şi tancuri ale inamicului care
înaintează şi se desfăşoară, deserveşte tragerea bateriei sale asupra obiectivelor
cercetate.
În decursul respingerii de artilerie a atacului inamicului efectivul plutonului
de comandament execută observarea în scopul determinării direcţiei de atac şi
componenţei subunităţilor care atacă ale inamicului, în primul rînd a celor de
tancuri, deserveşte tragerea bateriei sale asupra tancurilor şi infanteriei
inamicului care atacă.
În decursul sprijinului de artilerie a trupelor care se apără în adîncime
plutonul de comandament determină forţele inamicului care au pătruns şi
aliniamentul atins de către acesta, apropierea rezervelor acestuia spre sectorul de
pătrundere, deplasarea bateriilor de artilerie şi aruncătoare pe poziţii noi de
tragere, dispunerea punctelor de conducere şi mijloacelor radioelectronice.
În decursul asigurării de artilerie a înaintării trupelor pentru contraatac
plutonul de comandament concentrează eforturile principale la determinarea
coordonatelor bateriilor de artilerie şi aruncătoare ale inamicului, iar în perioada
 136
pregătirii şi sprijinului de artilerie a contraatacului - la cercetarea mijloacelor
antitanc şi altor mijloace de foc pe direcţia de contraatac şi pe flancuri.
Plutonul de comandament realizează îndeplinirea acestor misiuni de la
punctul de comandă şi observare (de observare) în cooperare strînsă cu
subunităţile de cercetare ale comandantului (şefului) superior de artilerie şi cu
subunitatea de arme întrunite la care bateria este afectată sau pe care o sprijină,
precum şi cu subunitatea de cercetare de artilerie care deserveşte tragerea
bateriei.
Pentru asigurarea cercetării neîntrerupte a inamicului, pentru supraveghe-
rea căilor de acces apropiate de limita dinainte a apărării trupelor proprii, pentru
legătura mai strînsă cu subunitatea de arme întrunite, precum şi pentru
corectarea focului asupra obiectivelor neobservate de la PCO, bateria poate
instala un punct de observare lateral sau înaintat.
PCO (PO) al bateriei în apărare este convenabil să fie dispus în tranşeele
subunităţii de arme întrunite. După posibilităţi PCO (PO) poate fi dispus în
locurile greu accesibile pentru tancurile inamicului. Locul PCO (PO) se alege cu
intenţia asigurării vizibilităţii mai bune a căilor de acces spre limita dinainte a
apărării trupelor proprii şi a raioanelor de concentrare şi desfăşurare eventuală a
subunităţilor de infanterie motorizată şi tancuri ale inamicului pentru atac.
Pentru executarea cercetării plutonului de comandament i se destinează o
fîşie sau un sector de cercetare, precum şi un raion de atenţie deosebită.
Fîşia (sectorul) de cercetare se destinează corespunzător misiunii de
executat şi posibilităţilor mijloacelor şi forţelor de cercetare de care se dispune.
Fîşia de cercetare a bateriei afectate companiei de infanterie motorizată sau
destinate pentru sprijinul acesteia trebuie să includă frontul de apărare al
companiei. Conducerea bateriei în apărare se exercită prin radio şi prin
mijloacele de transmisiuni cu fir.
Legătura de la PCO al bateriei se organizează:
cu comandantul de divizion;
cu plutoanele de tragere;
cu PO înaintat (lateral) al bateriei;
 137
cu comandantul subunităţii de arme întrunite la care bateria este afectată
sau pe care o sprijină;
cu subunitatea care deserveşte tragerea bateriei.
După primirea misiunii de la comandantul de baterie pentru organizarea
legăturii şi indicaţiilor de la şeful transmisiunilor divizionului, comandantul
plutonului de comandament calculează timpul necesar pentru organizarea
legăturii în baterie, întocmeşte pe hartă schema legăturii prin fir şi radio,
efectuează calculul mijloacelor şi forţelor şi raportează despre acestea
comandantului de baterie, pregăteşte extrasul din tabela cu indicativele staţiilor
(nodurilor) de transmisiuni şi persoanelor cu funcţie, precum şi extrasul din
datele radio, dă pe teren misiunile comandantului grupei de comandă (de
transmisiuni), şefilor direcţiilor de transmisiuni şi şefilor staţiilor radio şi
conduce activitatea acestora.
În apărare se folosesc toate mijloacele de legătură, dar cel mai frecvent se
foloseşte legătura prin fir care se organizează atît pe linia PCO de bază, cît şi pe
linia celui de rezervă.
Pentru conducerea sigură şi neîntreruptă a bateriei legătura prin fir în cadrul
acesteia se organizează pe direcţiile de la PCO de bază la PT şi spre PO înaintat
(lateral).
Organizarea legăturii în apărare trebuie să fie terminată spre momentul
ocupării PT de către plutoanele de tragere ale bateriei.
Pînă la începutul atacului inamicului toate staţiile radio trebuie să
funcţioneze pe recepţie. Odată cu începerea ofensivei inamicului legătura radio
se foloseşte fără restrucţii.
Primind misiunea de alegere a locului pentru instalarea PCO al bateriei,
comandantul plutonului de comandament studiază raionul indicat al terenului
după hartă şi marchează locul PCO. După sosire în raionul indicat controlează
pe teren utilitatea locului preconizat, determină locul de dispunere al PCO după
hartă şi organizează legarea topogeodezică a acestuia.
Legarea topogeodezică a PCO o realizează comandantul plutonului de
comandament după hartă cu ajutorul aparatelor sau cu întrebuinţarea aparaturii
 138
de navigaţie a maşinii de comandament. Precizia determinării coordonatelor se
îmbunătăţeşte sistematic şi se controlează prin alte procedee de legare
independente. Rezultatele legării comandantul plutonului de comandament le
reprezintă în fişa legării topogeodezice a PCO (PO).
Siguranţa nemijlocită şi apărarea proprie a PCO (PO) se realizează din
momentul instalării PCO cu atragerea întregului efectiv al plutonului de
comandament, care întrebuinţează armele individuale, grenadele de mînă
antitanc şi antiinfanterie. Siguranţa nemijlocită a PCO (PO) o realizează
observatorii de serviciu, pe timp de noapte poate fi organizată patrularea.
Pentru apărarea proprie se pregătesc locaşuri pentru executarea focului cu
armamentul de infanterie şi se destinează efectivului sectoare de tragere, se
pregăteşte focul bateriei pe căile de acces apropiate spre punct, se determină
ordinea de iluminare a terenului la respingerea atacului inamicului pe timp de
noapte, se organizează cooperarea cu PCO vecine şi cu alte subunităţi dispuse în
acest raion.
Executarea cercetării de către efectivul plutonului de comandament începe
din momentul instalării PCO şi nu se întrerupe pînă la părăsirea acestuia.
În decursul executării cercetării inamicului şi terenului comandantul
plutonului de comandament conduce acţiunile efectivului prin dispoziţiuni
scurte, comenzi şi semnale. El urmăreşte ca activitatea la PCO (PO) şi toate
mutările acestuia să fie ascunse de observarea terestră a inamicului, documentele
de luptă la PCO (PO) să fie întocmite corect şi la timp.
Cînd se constată începerea pregătirii inamicului pentru trecerea la ofensivă,
se intensifică observarea acţiunilor inamicului în scopul de a descoperi direcţia
de atac a acestuia pe limita dinainte a subunităţii de arme întrunite şi se
efectuează reperarea obiectivelor descoperite.
Informaţiile cercetării obţinute în decursul executării cercetării
comandantul plutonului de comandament le prelucrează minuţios, le studiază şi
le confruntă cu datele existente deja, după aceea le trece pe harta de lucru şi
întocmeşte schema obiectivelor.
 139
Despre obiectivele cercetate comandantul de pluton raportează comandan-
tului de baterie şi prezintă rezultatele cercetării în termenele stabilite la statul-
major al divizionului (şeful cercetării divizionului).
În timpul înaintării şi desfăşurării inamicului sau ocupării de către acesta a
bazei de plecare la atac plutonul de comandament execută cercetarea şi
deservirea tragerii bateriei la lovirea forţei vii şi mijloacelor de foc ale
inamicului pe direcţia probabilă a ofensivei acestuia. Aceste misiuni plutonul de
comandament le execută de la PCO înaintat sau de la cel de bază.
Dacă bateria în componenţa divizionului se atrage pentru participarea la
contrapregătirea de artilerie, atunci comandantul plutonului de comandament
organizează cercetarea oportună a obiectivelor planificate pe teren şi deservirea
tragerii în timpul executării de către baterie a misiunilor de foc în conformitate
cu extrasul din tabelul focului divizionului.
În acest caz PCO se va dispune, de regulă, în maşina de comandament şi
misiunile pentru cercetarea inamicului, deservirea tragerii şi conducerea focului
bateriei se vor executa cu folosirea efectivului echipajului, aparatelor de
cercetare şi mijloacelor de legătură ale maşinii de comandament.
În timpul pregătirii de foc a inamicului în cazul înaintării şi desfăşurării
acestuia în dispozitiv de luptă personalul plutonului de comandament de la PCO
de bază (PO înaintat, PO lateral) execută cercetarea bateriilor de artilerie şi
aruncătoare care manifestă în această perioadă activitate de foc, coloanelor
inamicului pe itinerarele probabile de deplasare, subunităţilor acestuia de tancuri
şi infanterie motorizată pe aliniamentele de desfăşurare. Dacă în această
perioadă inamicul a început întrebuinţarea armei de nimicire în masă, atunci
efectivul plutonului de comandament, fără a înceta observarea, la semnalul
stabilit pregăteşte şi îmbracă mijloacele de protecţie individuală. Personalul care
nu e ocupat cu executarea cercetării, la comanda comandantului plutonului de
comandament, se adăposteşte în adăposturile pregătite, luînd cu dînşii aparatele
şi mijloacele de legătură care nu se folosesc în momentul dat. Ulterior se
intensifică observarea acţiunilor inamicului. Se efectuează intersectarea
obiectivelor recent descoperite şi corectarea focului bateriei proprii. În cazul
 140
existenţei pierderilor şi dezorganizării legăturii în cadrul bateriei comandantul
plutonului de comandament ia măsuri pentru restabilirea capacităţii de luptă a
plutonului şi a legăturii la baterie.
Odată cu începerea atacului inamicului efectivul plutonului de comanda-
ment intensifică observarea acţiunilor acestuia, mai ales pe direcţia loviturii lui
principale, acordînd o atenţie deosebită direcţiilor expuse atacului cu tancuri şi
sectoarelor pregătite de foc de baraj şi de foc concentrat.
În cazul pătrunderii inamicului în apărare efectivul plutonului de comanda-
ment la comanda comandantului (şefului) superior de artilerie sau cu permisiu-
nea comandantului subunităţii de arme întrunite, la care bateria este afectată sau
pe care o sprijină, realizează manevra la alt PCO pe un itinerar pregătit şi
cercetat din timp împreună cu comandantul subunităţii de arme întrunite,
executînd cercetarea inamicului şi menţinînd legătura stabilă.
Totodată eforturile principale ale efectivului plutonului de comandament se
concentrează pe cercetarea componenţei şi poziţiei inamicului ce a pătruns şi
dispunerea mijloacelor de foc ale acestuia, mai ales a celor antitanc.
În cazul trecerii la apărare în lipsa contactului cu inamicul comandan-
tul plutonului de comandament primeşte misiunea de luptă, de regulă, pe teren.
Primind misiunea de luptă, comandantul plutonului de comandament, pornind de
la situaţia concretă şi existenţa timpului, îşi organizează activitatea în
următoarea succesiune:
însuşeşte misiunea primită şi analizează situaţia;
alege locul pentru PCO de bază şi de rezervă, iar în caz de necesitate –
pentru PO înaintat sau lateral;
efectuează legarea topogeodezică a PCO (PO) şi întocmeşte fişa legării
topogeodezice;
dă misiunile şi conduce amenajarea genistică a PCO de bază şi de rezervă
(PO înaintat, PO lateral);
stabileşte şi menţine legătura permanentă radio şi prin fir cu plutoanele de
tragere ale bateriei şi cu comandantul subunităţii de arme întrunite;
instalează PCO de bază, iar în caz de necesitate - PO înaintat sau lateral;
 141
studiază terenul în raionul PCO de bază, determină denumirile convenţi-
onale ale obiectelor din teren şi reperele şi le aduce la cunoştinţa efectivului
plutonului de comandament;
dă ordinul de luptă verbal privind cercetarea şi transmisiunile;
elaborează documentele de luptă;
organizează siguranţa nemijlocită şi apărarea proprie, protecţia împotriva
armelor de nimicire în masă;
exercită controlul pregătirii punctului pentru lucru;
raportează comandantului de baterie despre activitatea efectuată sau despre
starea gata a punctului pentru executarea cercetării.
La însuşirea misiunii primite comandantul plutonului de comandament
trebuie să înţeleagă: misiunea de luptă a subunităţii de arme întrunite, la care
bateria este afectată sau pe care o sprijină; datele cercetării (dacă acestea există
la comandantul de baterie) obţinute de către subunităţile de cercetare de artilerie
şi de cercetarea altor genuri de armă pe direcţia de acţiuni a subunităţii de arme
întrunite; misiunile vecinilor şi ordinea de cooperare cu aceştia; misiunile
bateriei privind nimicirea cu foc a inamicului; raionul PT de bază şi de rezervă,
PCO de bază şi de rezervă; direcţia de bază a tragerii, procedeul de determinare
a elementelor de tragere pentru tragerea de efect; ordinea şi ora raportării datelor
cercetării la statul-major al divizionului; modul de executare a manevrei în
decursul luptei de apărare; ora terminării pregătirii pentru executarea misiunii.
Însuşind misiunea de luptă primită, comandantul de pluton concluzionează
ce indicaţii şi cui trebuie date în vederea pregătirii plutonului pentru acţiuni de
luptă şi succesiunea activităţii de organizare a acţiunilor de luptă.
Analizînd situaţia, comandantul plutonului de comandament studiază:
componenţa, poziţia şi caracterul eventual al acţiunilor inamicului; poziţia,
starea, posibilităţile şi gradul de asigurare ale plutonului de comandament;
caracterul terenului şi influenţa acestuia asupra acţiunilor de luptă ale plutonu-
lui; situaţia de radiaţie, chimică şi bacteriologică (biologică); starea timpului,
precum şi ia în consideraţie anotimpul, ora zilei.
 142
După instalarea PCO comandantul plutonului de comandament dă ordinul
de luptă în care indică:
informaţiile despre inamic;
misiunea subunităţii de arme întrunite;
misiunea bateriei şi plutonului, locurile PCO de bază şi de rezervă
(punctelor de observare înaintat şi lateral), poziţiilor de tragere de bază şi de
rezervă, itinerarul şi ordinea deplasării în decursul luptei de apărare;
după cuvîntul «ordon» - misiunile şi fîşia (sectorul, obiectul, direcţia) de
cercetare, raionul atenţiei deosebite, numerotarea obiectivelor, ordinea legării
topogeodezice şi amenajării genistice a PCO de bază şi de rezervă (PO înaintat,
PO lateral); modul de controlare a funcţionării aparaturii de navigaţie din maşina
de comandament la mutarea PCO de bază, ora începutului cercetării, ordinea de
repartizare a staţiilor radio pe reţele radio şi direcţii radio, ora punerii în
funcţiune a acestora şi regimul de funcţionare, modul de trecere la frecvenţele de
rezervă, durata şi ordinea întinderii liniilor de transmisiuni în cablu;
semnalele şi modul de procedare acţiuni la acestea;
locul său şi al locţiitorului.
După darea misiunii comandantul plutonului de comandament transmite la
comandantul grupei de comandament (de transmisiuni, echipajului maşinii de
comandament) tabelul cu indicativele staţiilor (nodurilor) de legătură şi a
persoanelor cu funcţie, precum şi date radio.
Organizînd amenajarea genistică a PCO de bază şi de rezervă, comandantul
plutonului de comandament ia în consideraţie necesitatea de a respecta
disciplina de mascare strict şi pe ascuns, crearea adăposturilor rezistente, nişelor
sub parapet, care ar asigura acoperirea efectivului şi a aparatelor nu numai de
focul artileriei şi loviturile aviaţiei, dar şi împotriva armelor nucleară a
inamicului.
În dispoziţiunea privund protecţia împotriva armelor de nimicire în masă
comandantul plutonului de comandament indică: semnalele de preîntîmpinare
despre pericolul nemijlocit şi începutul întrebuinţării de către inamic a armei de
nimicire în masă; locul de dispunere al postului de observare chimică al
 143
subunităţii de arme întrunite; semnalele de înştiinţare despre infectarea
radioactivă, chimică şi bacteriologică (biologică) şi acţiunile la acestea; măsurile
de siguranţă la acţiunile în zonele de infectare, raioanele de distrugeri,
incendiilor şi inundaţiilor.
Organizînd siguranţa nemijlocită şi apărarea proprie a PCO de bază (de
rezervă), comandantul de pluton în dispoziţiunea sa indică: locul şi misiunile
cercetaşului de serviciu; semnalele de înştiinţare; acţiunile efectivului la semnale
(sectoarele de executare a focului din arma de foc); parola.
Efectuînd controlul stării gata a PCO pentru activitate, comandantul
plutonului de comandament verifică precizia legării topogeodezice a PCO şi
orientarea aparatelor de cercetare (maşinii de comandament) prin unul din
procedeele independente, cunoaşterea de către efectivul plutonului a denumirilor
convenţionale ale obiectelor locale şi reperelor, poziţia inamicului şi a trupelor
proprii, a misiunilor bateriei şi a plutonului de comandament pe teren,
întocmirea documentelor de luptă şi cunoaşterea misiunilor individuale la
cercetare, transmisiune, protecţia împotriva armelor de nimicire în masă şi
apărarea proprie.
Cu sosirea comandantului de baterie la PCO sau la ora stabilită de către
acesta comandantul plutonului de comandament raportează comandantului de
baterie despre activitatea efectuată sau despre starea gata a punctului pentru
lucru.
În cazul conducerii cu plutonul în decursul luptei de apărare comandantul
plutonului de comandament efectuează următoarele activităţi:
personal execută cercetarea inamicului, pune misiunile pentru intersectarea
obiectivelor şi deservirea tragerii, prelucrează informaţiile cercetate şi raportează
despre rezultatele cercetării comandantului de baterie;
execută observarea asupra acţiunilor inamicului, subunităţilor de arme
întrunite şi rezultatele tragerii bateriei proprii;
conduce cu plutonul la transferarea în raionul PCO de rezervă în cazul
pătrunderii inamicului în apărarea trupelor noastre;
 144
în cazul executării luptei de apărare pe timp de noapte pregăteşte PCO,
aparatele de cercetare şi maşina de comandament pentru activitate pe timp de
noapte (organizează instalarea reperelor artificiale, văzute noaptea, controlează
orientarea aparatelor şi corectitudinea scoaterii citirilor pe reperele văzute
noaptea, organizează determinarea unghiurilor de teren pe cele mai importante
obiective şi repere şi jalonează direcţiile spre acestea, verifică pregătirea
aparatelor şi maşinii de comandament pentru lucru pe timp de noapte, mascarea
surselor de lumină);
execută harta de lucru, trece obiectivele cercetate pe planşeta de scară
mare, întocmeşte schema obiectivelor, la ora stabilită raportează despre
rezultatele cercetării la statul - major al divizionului sau şefului de cercetare al
divizionului;
la dispoziţiunea comandantului de baterie conduce cu focul bateriei sau
plutonului de tragere.

PLUTONUL DE TRAGERE ОN OFENSIVĂ

Pe timpul ofensivei din mers din raionul de plecare, subunităţile de
infanterie (tancuri) şi artileria afectată (de sprijin) acestora, iar prin urmare şi
plutonul de tragere în componenţa bateriei, se dispun în raionul indicat acestora
în ordinea, care asigură deplasarea rapidă şi organizată în raionul preconizat al
poziţiilor de tragere. În raionul de plecare comandantul plutonului de tragere
indică locurile de dispunere a autotractoarelor cu piesele, maşina comandantului
bateriei de tragere, maşinilor cu muniţii, organizează siguranţa nemijlocită şi
apărarea proprie, amenajarea genistică şi mascarea, pregătirea armamentului,
tehnicii şi efectivului pentru acţiunile de luptă care vor urma, primirea stocurilor
de mijloace materiale, iar cu primirea misiunii organizează acţiunile de luptă.
Organizarea acţiunilor de luptă a plutonului de tragere în raionul de plecare
începe după primirea misiunii de luptă de către comandantul plutonului de
tragere. Misiunea de luptă comandantul bateriei de tragere (comandantul
 145
plutonului de tragere) de obicei o primeşte de la comandantul de baterie pe hartă
cu precizarea ulterioară a acesteea pe teren.
Primind misiunea de luptă, comandantul bateriei de tragere (comandantul
plutonului de tragere) o însuşeşte pe aceasta şi analizează situaţia, care permite
acestuia să înţeleagă: misiunea subunităţii de arme întrunite; misiunea bateriei,
raionul poziţiilor de tragere, direcţia de bază a tragerii, procedeul de determinare
a elementelor calculate pentru tragere, consumul de muniţii, ordinea manevrei şi
transferării în decursul luptei; misiunile de foc şi ordinea de executare a
acestora; ora terminării pregătirii pentru deschiderea focului; semnalele de
comandament şi înştiinţare.
Pe baza concluziilor, făcute după însuşirea misiunii de luptă primită, şi
aprecierea situaţiei comandantul bateriei de tragere (comandantul plutonului de
tragere) pregăteşte şi dă (emite) ordinul de luptă în clar.

Ordinul de luptă al comandantului bateriei de tragere ( variantă )

« 1. Subunităţile batalionului de infanterie a brigăzii 2 ocupă apărarea cu
limita dinainte: localitatea Lunga, pădurea « Deasă », lacul « Rotund ».
2. Compania 4 de infanterie motorizată a batalionului 2 brigăzii 2, folosind
focul artileriei, prin atac din mers în dispozitiv de luptă combinat în cooperare cu
companiile vecine loveşte inamicul în punctul de sprijin al plutonului pe partea
de sud a localităţii Lunga, mai departe înaintează în direcţia localităţii Larga.
3. Bateria sprijină acţiunile de luptă ale companiei 4 a batalionului 2
brigăzii 2, raionul poziţiilor de tragere - la 3,5 km est de localitatea Lunga,
direcţia de bază a tragerii 47-00.
Elementele de tragere pentru tragerea de efect de determinat prin procedeul
pregătirii complete. Consumul de muniţii pentru o zi de luptă - 2,5 unităţi de foc,
în decursul luptei după executarea misiunilor de foc în perioada sprijinului de
artilerie a atacului plutonul se deplasează în capul coloanei plutoanelor de
tragere după itinerarul: loc.Lunga - loc.Izvoare. Controlul funcţionării aparaturii
de navigaţie a maşinii comandantului bateriei de tragere de efectuat pe itinerarul
 146
de mişcare la punctul de contur - punctul trigonometric cu cota 98,6,
coordonatele: x = 22435, y = 60710.
4. Ordon:
În perioada pregătirii de artilerie a atacului cu o durată de 27 min în
componenţa bateriei de lovit forţa vie şi mijloacele de foc ale inamicului în
punctul de sprijin de pluton:
în primul ciocan de foc cu o durată de 11min - ob.101, 300x200. Consumul
de muniţii 180 pentru baterie;
în al doilea ciocan de foc cu o durată de 8 min - ob.201, 300x200.
Consumul de muniţii 144 pentru baterie;
în al treilea ciocan de foc cu o durată de 8 min - ob.301. Consumul de
muniţii 108 pentru baterie;
În perioada sprijinului de artilerie a atacului plutonul în componenţa
bateriei participă la executarea concentrării succesive a focului pe două
aliniamente, executînd focul asupra obiectivelor:
101- punct de sprijin de pluton, 300x200. Consumul de muniţii 72, durata
executării focului 5 min;
201- punct de sprijin de pluton, 300x200. Consumul de muniţii 144, durata
executării focului 7 min. În perioada însoţirii de artilerie a ofensivei trupelor în
adîncime de a fi în starea gata pentru executarea tragerii asupra obiectivelor
separate, a focului de baraj şi concentrat în componenţa bateriei.
La piese de marcat şi de pregătit cîte 24 proiectile cu focos RGM - 2 şi cîte
8 proiectile cu focosul V - 90. În bordee de marcat cîte 76 proiectile explozive.
Comandantului piesei 6 de instalat un post de observare lîngă mesteacănul
singuratic în componenţa a doi servanţi cu misiunea înştiinţării oportune despre
apariţia tancurilor, infanteriei şi avioanelor inamicului, executarea observării de
radiaţie şi chimică. Timpul de ocupare a postului - cu ocuparea poziţiei de
tragere.
Locul amplasamentelor pentru piese şi sectoarele de tragere pentru
executarea tragerii prin ochire directă prin dispoziţiune suplimentară cu ocuparea
poziţiei de tragere.
 147
5. Ora terminării pregătirii pentru deschiderea focului - la ora 6.00
dimineaţă.
6. Semnalele de comandament şi înştiinţare:
chemarea focului - « Fulger »;
transportul focului - « Săgeată »;
încetarea focului - « Apus »;
începutul transferării plutoanelor de tragere - « Val »;
despre infectarea radioactivă - « Pericolul de radiaţie »;
despre infectarea chimică şi bacteriologică (biologică) - « Alarma
chimică».
7. Cu ocuparea poziţiei de tragere locul meu este în maşina de
comandament şi comandament, locţiitorul meu - comandantul plutonului doi de
tragere ».

Alegerea poziţiilor de tragere, rutelor de manevre, executarea cercetării de

radiaţie, chimică şi bacteriologică (biologică), controlul terenului în raionul
poziţiei de tragere privind existenţa minelor se efectuează din timp, pînă la
începutul înaintării plutoanelor de tragere în raionul poziţiilor de tragere, cu
puterile grupei cercetare de artilerie a bateriei.
Atacînd din poziţia contactului nemijlocit cu inamicul, plutoanele de
tragere pot fi desfăşurate în dispozitiv de luptă, aflîndu-se în componenţa
trupelor care se apără sau după deplasarea din adîncime.
Din adîncime plutoanele de tragere se deplasează după itinerarul cercetată
dinainte şi ocupă poziţia de tragere pe timp de noapte sau în alte condiţii de
vizibilitate limitată cu respectarea măsurilor de mascare.
Pînă la trecerea trupelor în ofensivă alegerea poziţiei de tragere, de regulă,
se efectuează de către comandantul de baterie. În cazurile cînd după condiţiile
situaţiei comandantul de baterie nu dispune de timp pentru a alege personal PT,
precum şi în decursul ofensivei aceasta se alege şi se pregăteşte pentru ocupare
de către grupul cercetare de artilerie, în frunte cu comandantul bateriei de tragere
(comandantul plutonului de tragere).
 148
Cele mai convenabile locuri pentru poziţia de tragere acoperită pot fi
poiana din pădure, tufiş mic, pantele la poalele înălţimilor, îndreptate spre
inamic (în cazul existenţei înaintea PT a crestei acoperitoare), precum şi pantele
opuse ale înălţimilor.
Alegînd poziţia de tragere acoperită, comandantul plutonului de tragere ia
în consideraţie posibilităţile: de executare a tragerii de către baterie (pluton) pe
înălţătoarele minimale determinate şi modificări de derivă mari; acoperirea
plutoanelor de tragere de observarea terestră a inamicului; mascarea sigură de
cercetarea aeriană şi a altor feluri de cercetare a inamicului; dislocarea tuturor
pieselor la intervalele determinate; executarea tragerii prin ochire directă asupra
infanteriei, tancurilor şi altor obiective blindate ale inamicului, care au pătruns în
raionul poziţiei de tragere; dislocarea PT pe direcţia expusă atacului cu tancuri.
În cazul alegerii PT dinainte comandantul bateriei de tragere (comandantul
plutonului de tragere), sosind în raionul indicat al PT, pînă la primirea hotărîrii
despre locul de dislocare al PT trebuie să aprecieze pe acesta şi să facă o
concluzie despre posibilitatea de desfăşurare pe acesta a plutoanelor de tragere.
Pentru aceasta execută următoarele activităţi:
determină, unde pe teren trece direcţia de bază a tragerii, şi analizează
posibilitatea de dislocarea a pieselor;
organizează cercetarea de radiaţie şi chimică (bacteriologică) a raionului
poziţiei de tragere şi controlează terenul în privinţa existenţei minelor;
alege locul piesei de bază, marchează pe acesta cu un ţăruş;
instalează deasupra ţăruşului goniometrul- busola (vizorul maşinii
comandantului bateriei de tragere);
determină înălţătoarele minime după tablele de tragere;
determină adîncimea acoperirii.
Terminînd cu această activitate, comandantul bateriei de tragere
(comandantul plutonului de tragere) face concluzia despre utilitatea acestui raion
şi primeşte hotărîrea definitivă pentru instalarea plutoanelor de tragere pe acest
sector de teren.
 149
Activitatea de mai departe la PT comandantul bateriei de tragere
(comandantul plutonului de tragere) o efectuează în următoarea succesiune:
orientează goniometrul-busola (vizorul) pe direcţia de bază după gisment;
determină frontul bateriei (frontul bateriei se numeşte distanţa între
aparatele de ochire ale pieselor marginale ale bateriei, măsurată pe linia,
perpendiculară pe direcţia de tragere);
alege locurile pieselor şi le marchează pe acestea cu ţăruşi;
determină valorile intervalelor şi a eşalonării pieselor faţă de cea de bază;
alege (instalează, amenajează) puncte de ochire de bază, de rezervă şi de
noapte şi determină pe acestea derivele de bază pentru piesa de bază;
determină coordonatele PT şi jalonează direcţia de bază a tragerii pentru
piesa de bază (direcţia de bază se jalonează cu două jaloane, care se instalează:
cel îndepărtat - la 40 - 80 m de la piesă, cel apropiat - direct la mijloc între piesă
şi jalonul îndepărtat).
alege locuri pentru dispunerea ascunsă a autotractoarelor, maşinilor cu
muniţie şi marchează drumurile de acces spre PT;
alege un punct la 30 - 40 m de la piese în spatele frontului (pe flancul)
bateriei, astfel ca de la acesta să se vadă toate lunetele pieselor, marchează pe
acesta cu un ţăruş, instalează deasupra ţăruşului goniometrul-busola (vizorul
maşinii) şi determină gismentul pe 1-2 repere pentru orientarea ulterioară a
goniometrului-busolă (vizorul maşinii).
Pentru efectuarea activităţilor enumerate comandantul bateriei de tragere
(comandantul plutonului de tragere) atrage unul din comandanţii de piesă,
servanţi, calculatorul sau echipa maşinii comandantului bateriei de tragere.
În cazul ocupării poziţiei de tragere din mers ieşirea plutoanelor de tragere
la PT se efectuează în dispozitiv de marş după posibilitate de la un flanc, iar în
cazul imposibilităţii ieşirii de la flancuri PT se ocupă din front sau din spate.
Cînd se apropie de PT plutoanele de tragere se pot restructura din
dispozitivul de marş în cel de desfăşurare şi să ocupe poziţia de tragere
concomitent. Dacă instalarea concomitentă din mers nu este necesară, atunci
ocuparea PT este mai bine de efectuat pe plutoane (de fiecare piesă). În acest caz
 150
la apropierea pieselor de PT comandantul bateriei de tragere (comandantul
plutonului de tragere), de regulă, opreşte coloana plutoanelor de tragere aproape
de PT în loc acoperit, cheamă la dînsul comandantul plutonului de tragere,
comandanţii de piese, grupei de şoferi, calculatorul şi un servant cu goniometrul-
busolă, se deplasează împreună cu aceştea la PT şi efectuează activităţile privind
pregătirea acesteea pentru ocupare.
Pentru retragerea autotractoarelor şi maşinilor cu muniţii de la PT
comandantul bateriei de tragere (comandantul plutonului de tragere) indică
comandantului grupei de şoferi locul pentru adăpostul autotractoarelor şi dă
comanda pentru retragerea autotractoarelor de la poziţia de tragere.
După instalarea pieselor la locurile sale, îndreptarea piesei de bază pe
direcţia de bază şi formarea fasciculului paralel comandantul bateriei de tragere
(comandantul plutonului de tragere) la început determină coordonatele PT prin
procedeul apreciat din vedere şi trece pe aceasta pe harta de lucru.
Ulterior coordonatele PT se precizează de către echipa maşinii
comandantului bateriei de tragere sau grupa de autolegare, misiunea cărora le
pune comandantul bateriei de tragere. La darea misiunii privind legarea PT
comandantul bateriei de tragere indică: punctul de staţionare a piesei de bază şi a
goniometrului-busolă (vizorul maşinii) şi ordinea de fixare a acestor puncte pe
teren; gismentul direcţiei de bază a tragerii; procedeul de determinare a
coordonatelor poziţiei de tragere şi gismentelor direcţiilor de orientare; punctele
iniţiale caracteristice din teren; procedeul de control al activităţii efectuate; ora
începutului şi terminării lucrului privind legarea topogeodezică a PT şi
întocmirea fişei cu legarea topogeodezică a PT (des. 3.9).

Dacă legarea topogeodezică a PT se efectuează de către subunitatea

topogeodezică, atunci comandantului acestei subunităţi comandantul bateriei de
tragere indică: punctul de staţionare a piesei de bază, goniometrului-busolă
(vizorul maşinii) şi ordinea de fixare a acestor puncte pe teren; punctele de
ochire şi direcţiile de orientare; locul şi ora de recepţionare a rezultatelor legării
topogeodezice.
 151
În cazul sosirii la PT a subunităţii topogeodezice pentru efectuarea
controlului legării topogeodezice comandantul bateriei de tragere indică
comandantului subunităţii punctul piesei de bază a bateriei şi comunică
gismentul direcţiei, pe care este îndreptată piesa de bază. După activitatea,
efectuată de către subunitatea topogeodezică, comandantul bateriei de tragere
primeşte de la acesta fişa de control a legării topogeodezice, după datele
controlului întroduce corecţii în orientarea pieselor, aparatelor şi raportează
comandantului de baterie şi la statul - major al divizionului coordonatele poziţiei
de tragere.
Coordonatele poziţiei de tragere comandantul bateriei de tragere le
raportează comandantului de baterie (la statul - major al divizionului) imediat
după determinarea acestora cu îmbunătăţirea ulterioară a preciziei acestora în
decursul pregătirii plutoanelor de tragere pentru executarea tragerii.
Pregătirea plutoanelor de tragere pentru executarea tragerii începe imediat
după instalarea pieselor pe poziţia de tragere, pentru aceasta: se aduc piesele în
poziţie de luptă; se pregăteşte maşina comandantului bateriei de tragere pentru
funcţionare; se îndreaptă pe direcţia de bază a tragerii piesa de bază şi se
formează fasciculul paralel; se determină derivele de bază pentru fiecare piesă
pe punctele de ochire de bază, de rezervă (deriva de bază pe punctul de ochire
de rezervă în cazul lipsei de timp se poate determina mai tîrziu) şi de noapte; se
determină înălţătoarele minime; se pregătesc muniţiile pentru tragere şi se
sortează; se măsoară temperatura încărcăturilor; se verifică aparatele de ochire;
Piesele pentru luptă se aduc de către servanţi după ocuparea poziţiei de
tragere la comenzile comandantului plutonului de tragere şi comandanţilor de
piese.
Îndreptarea piesei de bază pe direcţia de bază a tragerii se efectuează prin
unul din următoarele procedee: după goniometrul -busolă (vizorul maşinii),
orientat după gisment pe direcţia de bază; după deriva determinată din timp;
după jaloane.
În cazul imposibilităţii de aplicare a procedeelor indicate direcţia de bază
poate fi jalonată după punctele caracteristice ale hărţii sau după compas. După
 152
îndreptarea piesei de bază pe direcţia de bază a tragerii comandantul bateriei de
tragere formează fasciculul paralel al bateriei.
După terminarea formării fasciculului paralel şi determinarea înălţătoarelor
minime comandantul bateriei de tragere (comandantul plutonului de tragere)
înscrie derivele de bază raportate de către comandanţii de piese şi înălţătoarele
minime în fişa de înscriere a elementelor de tragere.
O mare importanţă la pregătirea pentru executarea tragerii este pregătirea
muniţiilor şi, parţial, sortarea acestora.
Sortarea muniţiilor pe PT se efectuează: după indexul (destinaţia)
proiectilelor; după marca (tipul) focosului; după indexul (structura) şi numărul
(componenţa încărcăturii); după semnele variaţiei greutăţii de pe proiectile; după
datele de asamblare (loturile încărcăturilor). Muniţiile sortate comandantul
bateriei de tragere le repartizează între plutoane şi piese astfel, ca pentru
executarea fiecărei misiuni de foc la piese să fie muniţii cu aceleaşi
caracteristici.
Nemijlocit înainte de tragere la comanda comandantului bateriei de tragere
comandanţii de piese efectuează verificarea reglărilor zero ale înălţătorului,
liniei zero de ochire, verificarea şi determinarea corecţiilor pentru
necorespunderea unghiului de nivel al ţevii după înălţător şi cadran, verificarea
şi determinarea corecţiilor pentru zvîcnirea liniei de ochire. O parte din aceste
activităţi se pot efectua în timpul întreţinerii tehnice a pieselor în raionul de
plecare pentru ofensivă.
Afară de aceasta, comandantul piesei de bază peste fiecare 1-2 ore
efectuează măsurarea temperaturii încărcăturii, şi raportează despre aceasta
comandantului bateriei de tragere (comandantului plutonului de tragere).
După determinarea coordonatelor poziţiei de tragere şi altitudinii acesteea,
înălţătoarelor minime, temperaturii încărcăturii şi verificarea existentului
muniţiilor după feluri şi loturi comandantul bateriei de tragere (comandantul
plutonului de tragere) raportează comandantului de baterie despre starea gata a
plutoanelor de tragere pentru executarea misiunilor de foc.
 153
Pentru organizarea siguranţei nemijlocite şi apărării apropiate a plutoanelor
de tragere se atrage întreg efectivul plutoanelor de tragere, sistemele de artilerie
din dotare, arma individuală de care se dispune, mitralierele, aruncătoarele de
grenade de mînă, grenadele şi minele antitanc şi antiinfanterie.
Siguranţa nemijlocită şi apărarea proprie se organizează de către
comandantul bateriei de tragere (comandantul plutonului de tragere) imediat
după ocuparea poziţiei de tragere cu scopul de a exclude pătrunderea grupelor de
cercetare şi diversie ale inamicului în raionul PT şi de a respinge atacul
inamicului. Începînd organizarea acesteea, comandantul bateriei de tragere
(comandantul plutonului de tragere) este obligat:
să însuşească pe teren direcţiile expuse atacului cu tancuri;
să aleagă locul pentru postul de observare în dreapta (în stînga) sau înaintea
frontului bateriei şi să organizeze la acesta observarea; în cazurile necesare (pe
timp de noapte sau în cazul vizibilităţii limitate ziua) să organizeze patrularea pe
căile de acces spre poziţia de tragere;
să marcheze şi amenajeze în apropierea amplasamentelor pentru piese
locuri (platforme) pentru arma antitanc şi mitraliere şi sectoare de tragere pentru
respingerea atacului tancurilor şi infanteriei inamicului; să indice locurile pentru
minare;
să stabilească serviciul servanţilor la piese, mitraliere şi arma antitanc,
precum şi serviciul şoferilor în locul de dispunere a mijloacelor de tracţiune şi să
verifice cunoaşterea de către deservicii a semnalelor, date de la postul de
observare;
să stabilească ordinea de acţiuni a efectivului plutoanelor de tragere şi
grupei de şoferi în cazul respingerii atacului de tancuri, avioanelor, elicopterelor
şi a infanteriei inamicului;
să întocmească schema siguranţei nemijlocite şi apărării proprii a
plutoanelor de tragere pe poziţia de tragere (des. 3.10);
să verifice starea gata a plutoanelor de tragere pentru executarea misiunilor
puse;
 154
să conducă cu acţiunile efectivului în cazul respingerii atacului cu tancuri şi
infanteriei.
În scopul excluderii pătrunderii grupurilor de cercetare şi diversie în
dispozitivul poziţiei de tragere şi respingerii oportune a atacului inamicului
terestru comandantul bateriei de tragere pune misiuni efectivului plutoanelor de
tragere.

Dispoziţiunea comandantului bateriei de tragere privind organizarea

siguranţei nemijlocite şi apărării proprii a poziţiei de tragere (variantă)
« 1. Direcţiile expuse atacului cu tancuri: prima - în dreapta înainte între
dumbravă şi grupa de copaci uscaţi; a doua - în stînga dea lungul drumului de
pămînt. Calea de acces ascunsă spre poziţia de tragere dea lungul marginii
pădurii, care este în urmă.
2. Comandantului plutonului doi de tragere la ora 2.00 la intersecţia
drumurilor din stînga înainte de instalat un post de observare în componenţa a
doi observatori cu misiunea de a executa observarea asupra inamicului terestru şi
din aer în sectoarele: în dreapta - o dumbravă separată, în stînga - dea lungul
drumului de pămînt. Cercetarea de radiaţie şi chimică de executat de la postul de
observare, precum şi de către echipa maşinii de comandament a comandantului
bateriei de tragere.
Comandantului grupei de şoferi de amenajat locul postului de observare în
raionul de dispunere al autotractorului trei la marginea dumbravei cu misiunea:
de efectuat observarea asupra semnalelor de la postul de observare şi poziţia de
tragere; de a preîntîmpina la timp despre apariţia tancurilor şi infanteriei
inamicului, care au pătruns în raionul de dispunere al autotractoarelor şi
maşinilor cu muniţii.
Ora de instalare a postului - cu ocuparea PT.
3. În cazul atacului poziţiei de tragere de către infanteria inamicului de la
fiecare echipă de servanţi se repartizează cîte doi servanţi pentru executarea
focului din arma de foc. Efectivul repartizat în frunte cu comandantul plutonului
doi de tragere ocupă apărarea în locaşele amenajate: în dreapta - lîngă tufarul
 155
singuratic, sectorul pentru executarea tragerii - punctul trigonometric, şopronul
separat; în stînga - la intersecţia drumurilor, sectorul pentru executarea tragerii -
pinul singuratic, ruinele.
În cazul atacului de aviaţie efectivul plutoanelor de tragere transferă măştile
contra gazelor în poziţia « Gata » şi execută focul prin salve la comenzile
comandanţilor de piese.
4. Comandantului plutonului doi de tragere prin ordine de bătaie pentru
instrucţie de efectuat minarea terenului: pe fiecare direcţie expusă atacului cu
tancuri cîte cincizeci de mine antitanc. Sectoarele de minare: în dreapta - pîlnia,
despădurirea; în stînga - un tufar separat, intersecţia de drumuri.
5. Superiorului pe postul de observare şi comandantului grupei de şoferi de
primit de la plutonierul de campanie cîte cincizeci cartuşe de iluminare 40-mm
pentru iluminarea terenului în cazul atacului inamicului terestru. Iluminarea
terenului de efectuat numai de la postul de observare şi pînă la nimicirea
definitivă a inamicului.
6. La semnalele despre apariţia tancurilor inamicului de efectuat tragerea:
« Tancurile din front » - de către toate piesele din poziţiile de tragere
ocupate;
« Tancurile din front şi din stînga » - primului pluton să respingă atacul
tancurilor din front de pe poziţiile ocupate, plutonului doi de tragere - de pe
platformele pregătite;
« Tancurile din dreapta » - primului pluton de tragere - de pe platformele
pregătite pentru executarea tragerii prin ochire directă, plutonului doi de tragere
- de pe poziţiile de tragere ocupate.
Focul asupra tancurilor pe timp de noapte de deschis de la distanţa loviturii
directe în cazul iluminării terenului de la postul de observare.
În cazul atacului tancurilor inamicului împreună cu infanteria tragerea cu
piesele de executat cu echipe de servanţi reduse, restul de servanţi (cîte 2-3 de la
echipă) să execute focul din automate asupra infanteriei inamicului. Focul
asupra tancurilor de deschis la comanda mea.
7. Semnalele de înştiinţare, date de la postul de observare:
 156
despre apariţia tancurilor şi grupurilor de diversie ale inamicului - o rachetă
de culoare roşie, prin glas « Tancurile »;
despre apariţia inamicului din aer - o rachetă de culoare verde, prin glas
«Aer»;
despre infectarea radioactivă - o rachetă SXT, prin glas « Pericolul de
radiaţie »;
despre infectarea chimică, bacteriologică ( biologică ) - o rachetă SXT, prin
glas « Alarma chimică ».

După raportul comandantului de baterie despre starea gata pentru

executarea tragerii, comandantul bateriei de tragere începe către pregătirea
plutoanelor de tragere pentru executarea misiunilor de foc planificate.
Misiunile pe perioadele lovirii cu foc a inamicului comandantul bateriei de
tragere (comandantul plutonului de tragere) le primeşte: pentru perioada
pregătirii de artilerie a atacului - pe ciocane de foc cu indicarea timpului de
executare a focului şi consumul de muniţii în fiecare ciocan de foc; pentru
perioada sprijinului de artilerie a atacului - pe aliniamentele concentrării
succesive a focului sau valului de foc cu indicarea timpului aproximativ de foc
pe fiecare aliniament. Cu primirea misiunilor de foc planificate comandantul
bateriei de tragere împreună cu calculatorul pregăteşte fişa elementelor de
tragere calculate ale bateriei, fişa concentrării succesive a focului sau valului de
foc; verifică precizia determinării elementelor calculate şi le raportează pe
acestea comandantului de baterie şi la statul - major al divizionului; organizează
sortarea muniţiei şi repartizarea acestora între piese; dă indicaţii comandanţilor
de piese privind întocmirea tabelelor cu corecţiile individuale ale pieselor şi
controlează corectitudinea întocmirii acestora, controlează precizia determinării
elementelor calculate şi raportează despre acestea comandantului de baterie şi la
statul - major al divizionului.
După efectuarea acestor activităţi comandantul bateriei de tragere înscrie
elementele pe obiectivele planificate în fişa sa de înscriere a elementelor de
tragere şi dă indicaţii comandanţilor de piese să înscrie elementele pe obiectivele
 157
planificate în fişa de înscriere a elementelor de tragere a comandantului de piesă
şi în fişa de înscriere a elementelor de tragere calculate cu luare în consideraţie a
corecţiilor individuale ale pieselor, pune misiuni comandanţilor de piese privind
repartizarea muniţiilor pe ciocane de foc, pregătirea acestora pentru tragere şi
marcarea cu tabele.
Cu primirea comenzii (semnalului) de la comandantul de baterie despre
deschiderea focului comandantul bateriei de tragere ocheşte piesele în obiectivul
planificat şi raportează despre starea gata a plutoanelor de tragere (plutonului)
pentru executarea focului asupra obiectivului planificat.
După raportul comandanţilor de piese despre starea gata pentru executarea
tragerii comandantul bateriei de tragere efectuează controlul stării gata a
plutoanelor de tragere pentru executarea misiunii de foc.
Acţiunile plutoanelor de tragere în decursul ofensivei. Acţiunile de luptă
ale plutoanelor de tragere în decursul ofensivei din mers asupra inamicului care
se apără încep cu participarea acestora la pregătirea de artilerie a atacului, dacă
acestea nu participă la executarea misiunilor de foc în perioada asigurării de
artilerie a înaintării trupelor.
În timpul pregătirii de artilerie a atacului plutoanele de tragere în
corespundere cu extrasul din tabelul focului divizionului pot lovi şi neutraliza
bateriile de artilerie şi aruncătoare, tancurile, mijloacele antitanc şi alte mijloace
de foc, forţa vie, punctele de comandament, mijloacele radioelectronice, precum
şi să distrugă construcţiile de fortificaţie. Pentru executarea acestor misiuni
subunităţilor de tragere se destinează obiective concrete cu indicarea consumului
de muniţii, timpului de executare a focului şi ordinii de executare a misiunilor.
La ora stabilită de către comandantul de baterie la comanda acestuia sau la
comanda şefului de stat - major al divizionului comandantul bateriei de tragere
(comandantul plutonului de tragere) deschide focul.
Deschiderea focului asupra obiectivului, planificat pentru primul ciocan de
foc, se efectuează la comanda (semnalul) comandantului de divizion. Despre
deschiderea focului şi terminarea tragerii asupra obiectivului comandantul
 158
bateriei de tragere (comandantul plutonului de tragere) este obligat să raporteze
şefului de stat - major (comandantului de baterie).
Focul asupra obiectivelor în următoarele ciocane de foc a pregătirii de
artilerie a atacului de asemenea se deschide la comanda comandantului de
divizion, pe care comandantul bateriei de tragere (comandantul plutonului de
tragere) o poate primi în decursul tragerii asupra obiectivului din ciocanul de foc
anterior.
Dacă în decursul pregătirii de artilerie a atacului legătura între punctul de
comandă şi observare şi poziţia de tragere temporar sa pierdut în rezultatul
bruiajului efectuat de către inamic, atunci focul asupra obiectivelor următoare se
execută de către comandantul bateriei de tragere după timp cu respectarea
succesiunii stabilite de executare a focului.
Dacă în decursul executării misiunii de foc au avut loc careva reţineri
(blocare, rateu etc.) şi numărul de proiectile destinat asupra obiectivului anumit
în ciocanul de foc nu a fost consumat, atunci comandantul bateriei de tragere
(comandantul plutonului de tragere) raportează imediat despre aceasta
comandantului de baterie.
După terminarea pregătirii de artilerie a atacului plutoanele de tragere,
neadmiţînd pauză în executarea tragerii, trece la sprijinul de artilerie a atacului.
Cu începutul sprijinului de artilerie a atacului plutoanele de tragere la
comanda comandantului de baterie loveşte sau neutralizează în primul rînd
obiectivele, care împedică atacului cu tancuri şi subunităţilor de infanterie.
Comandantul bateriei de tragere (comandantul plutonului de tragere)
trebuie să fie gata în orice timp la semnalul comandantului de baterie să
transfere focul pe următorul (noul) obiectiv.
Comandantul bateriei de tragere recepţionează şi înscrie toate comenzile,
sosite la poziţia de tragere. Comenzile, referitoare la pregătirea focului din piese,
le transmite comandanţilor de piese fără schimbări, Comenzile, referitoare la
determinarea elementelor de tragere la PT (coordonatele obiectivelor, fasciculul
etc.), le transmite calculatorului.
 159
Toate comenzile comandantul bateriei de tragere (comandantul plutonului
de tragere) le dă prin glas sau prin mijloacele tehnice de legătură. Pentru
amplificarea glasului poate fi folosit megafonul. Comandantul bateriei de tragere
(comandantul plutonului de tragere) controlează corectitudinea recepţionării
comenzilor de către comandanţii de piese. În cazul existenţei mijloacelor tehnice
de legătură cu piesele acesta dă comenzile comandanţilor de piese prin
microfon.
Un loc important în activitatea comandantul bateriei de tragere
(comandantul plutonului de tragere) îl ocupă activitatea privind pregătirea pentru
executarea misiunilor de foc pe timp de noapte.
În cazul pregătirii pentru executarea misiunii de foc pe timp de noapte la
poziţia de tragere pe timp luminos se execută următoarele activităţi:
se pregătesc puncte de ochire de noapte (colimatoarele) şi cu începerea
întunericului se aprind felinarele cu razele de lumină îndreptate spre piese;
se controlează şi se pregătesc aparatele de iluminare şi se instalează
iluminarea pe aparatele de ochire şi aparate;
se marchează cu tabele vizibile muniţiile sortate şi pregătite pentru tragere;
proiectilele de iluminare, de regulă, se concentrează la una din piesele
bateriei (plutonului);
comandanţii de piese recalculează valorile derivelor pe obiectivele
planificate (înscrise) faţă de punctele de ochire de noapte;
materialele, accesorii şi aparatele, care nu sunt necesare pentru lucru, se
aşază în autotractor sau într-o parte de la piese;
se iau măsuri pentru mascarea de lumină;
se intensifică paza poziţiei de tragere.
Pentru pregătirea plutoanelor de tragere către executarea tragerii pe timp de
noapte comandantul bateriei de tragere (comandantul plutonului de tragere) dă o
dispoziţiune, în care indică:
misiunile comandantului plutonului doi de tragere şi comandanţilor de
piese privind pregătirea pieselor, muniţiilor şi despre intensificarea pazei poziţiei
de tragere;
 160
misiunile comandantului grupei de şoferi privind intensificarea pazei
mijloacelor de tracţiune şi menţinerea legăturii cu poziţia de tragere;
misiunile superiorului pe postul de observare, patrulei de doi oameni şi
servanţilor de serviciu;
ordinea de odihnă a efectivului în pauzele între executarea tragerii şi
menţinerea stării gata permanente pentru deschiderea focului;
succesiunea serviciului ofiţerilor şi misiunile acestora.
După aceasta comandantul bateriei de tragere (comandantul plutonului de
tragere) conduce cu pregătirea plutoanelor de tragere pentru executarea tragerii
pe timp de noapte, organizează controlul stării gata pentru executarea tragerii;
după terminarea pregătirii raportează comandantului de baterie şi conduce cu
focul bateriei.
În cazul schimbului PT de la subunităţile de tragere se poate trimite grupa
cercetare de artilerie (GCA) pentru alegerea PT şi cercetarea rutei de mutare.
Efectivul GCA primeşte misiunea, urmează după itinerarul indicată în raionul
nou al PT şi pregăteşte pe acesta pentru ocupare de către plutoanele de tragere.
Despre începutul schimbului poziţiei de tragere, locul nou al acesteea şi
despre starea gata pentru deschiderea focului după mutare comandantul bateriei
de tragere (comandantul plutonului de tragere) raportează comandantului de
baterie şi la punctul de comandament a focului divizionului.
În decursul transferării plutoanelor de tragere comandantul bateriei de
tragere (comandantul plutonului de tragere) trebuie să menţină permanent
legătura prin radio cu comandantul de baterie şi periodic să raporteze acestuia
despre locul său de aflare în momentul raportului.
Pentru asigurarea stării gata permanente pentru deschiderea focului
planificat asupra obiectivelor în adîncimea apărării inamicului comandantul
bateriei de tragere (comandantul plutonului de tragere), cu ocuparea poziţiei de
tragere noi şi determinarea coordonatelor acesteea, raportează despre acestea
comandantului de baterie (la punctul de comandament a focului divizionului) şi
începe imediat determinarea elementelor de tragere pe obiectivele planificate.
 161
În cazul luptei în adîncimea apărării plutoanele de tragere în componenţa
bateriei sau de sine stătător sprijină încontinuu cu focul său ofensiva
subunităţilor de arme întrunite, lovind mijloacele de foc descoperite din nou,
forţa vie, interzicînd sosirea rezervelor inamicului.
Pentru respingerea contraatacului cu tancuri şi infanteriei inamicului
plutoanele de tragere participă la executarea focului concentrat asupra raioanelor
posibile de concentrare ale acestuia şi a focului de baraj pe direcţiile probabile
de contraatac.
Plutoanele de tragere, destinate pentru sprijinul întroducerii în luptă a
eşalonului doi (rezervei), la comenzile comandantului de baterie participă la
executarea focului concentrat, neutralizînd mijloacele de foc şi forţa vie a
inamicului pe direcţia de întroducere în luptă a eşalonului doi (rezervei), mai
apoi, participînd la executarea focului concentrat sau executînd focul asupra
obiectivelor izolate, sprijină ofensiva acestuia.
Plutoanele de tragere, care sprijină subunitatea de arme întrunite sau este
afectată acesteea, pe parcursul urmăririi inamicului care se retrage se mişcă după
acesta la distanţa stabilită în starea gata de a se desfăşura repede şi a sprijini
acţiunile tancurilor şi subunităţilor de infanterie. Plutoanele de tragere se
dsfăşoară în dispozitiv de luptă, de regulă, în apropiere de rutele de deplasare.
În decursul transferării plutoanele de tragere trebuie să fie gata pentru
desfăşurare pe PT nepregătită pentru executarea misiunii de foc apărută prin
surprindere, iar efectivul - în starea gata permanentă pentru respingerea atacului
inamicului şi executarea tragerii din arma de foc asupra obiectivelor aeriene care
zboară la înălţimi mici. Pentru respingerea atacului prin surprindere a tancurilor
şi infanteriei inamicului plutoanele de tragere se desfăşoară repede în apropierea
drumului sau pe drum şi cu foc prin ochire directă loveşte inamicul care atacă. În
cazul atacului aviaţiei inamicului efectivul plutoanelor de tragere execută foc
prin salve la comenzile superiorului din caroseria autotractorului. În acest caz
viteza de mişcare şi distanţele între autotractoare se măreşte.
Cu sosirea în raionul nou al PT plutoanele de tragere acţionează în ordinea,
examinată mai sus.
 162

PARTICULARITĂŢILE ACŢIUNILOR PLUTONULUI DE TRAGERE ÎN

LUPTA DE ÎNTÎMPINARE
Succesul acţiunilor plutoanelor de tragere în lupta de întîmpinare se
caracterizează prin rapiditatea desfăşurării acestora în dispozitiv de luptă,
iniţiativă largă, curajul şi hotărîrea comandantului bateriei de tragere,
comandantului plutonului de tragere şi comandanţilor de piese. Plutoanele de
tragere în cazul angajării luptei de întîmpinare trebuie să devanseze inamicul în
deschiderea focului. Aceasta se obţine prin corectitidinea amplasării acestora în
dispozitivul de marş al pichetului mobil de cap sau avangardei, starea gata
pentru instalarea rapidă în dispozitiv de luptă, darea oportună a misiunilor pentru
deschiderea focului.
Plutoanele de tragere la marş în prevederea intrării în luptă urmează, de
regulă, în coloana subunităţilor de tragere ale divizionului, care acţionează în
componenţa avangardei (detaşamentului înaintat), sau în coloana subunităţii de
arme întrunite, care constituie pichetul mobil de cap.
Locul plutoanelor de tragere în dispozitivul de marş (premergător de luptă)
al subunităţii de arme întrunite în prevederea luptei de întîmpinare trebuie să
asigure instalarea rapidă în dispozitiv de luptă după primirea comenzii
(semnalului) pentru desfăşurare şi devansarea inamicului în deschiderea focului.
În toate cazurile subunităţile de tragere trebuie să se desfăşoare mai înainte de
subunităţile de tancuri şi infanterie, să acopere cu foc instalarea acestora şi
intrarea în luptă. Tot odată poziţia plutoanelor de tragere în coloanele
subunităţilor siguranţei marşului al detaşamentului înaintat sau a forţelor
principale trebuie să asigure siguranţa acestora în timpul mişcării şi la
desfăşurare în dispozitiv de luptă.
În lupta de întîmpinare plutoanele de tragere în componenţa bateriei şi
divizionului cu foc concentrat, de baraj şi pe obiective izolate lovesc şi
neutralizează bateriile de artilerie şi aruncătoare, coloanele care sosesc, în
deosebi la treceri în defileuri şi pe alte sectoare, care complică instalarea
 163
trupelor, tancurile, forţa vie, mijloacele de foc, în primul rînd cele antitanc,
mijloacele radioelectronice şi punctele de comandament.
Plutoanele de tragere, care intră în componenţa pichetului mobil de cap,
urmează cu comandantul bateriei de tragere la sfîrşitul coloanei acestuia. Pentru
instalarea rapidă a plutoanelor de tragere comandantul bateriei de tragere
efectuează încontinuu cercetarea pe itinerarul de mişcare, alegînd succesiv şi
apreciind raioanele posibile ale PT pe drumul de deplasare şi menţinînd legătura
neîntreruptă cu comandantul de baterie prin radio.
Cu angajarea luptei la semnalul comandantului de baterie plutoanele de
tragere repede ocupă PT şi la comanda acestuia deschid focul.
Pentru asugurarea deschiderii rapide a focului plutoanele de tragere, care
intră în componenţa siguranţei marşului, cu angajarea luptei de întîmpinare
trebuie să se desfăşoare în apropierea rutelor de mişcare, ne luînd în consideraţie
comoditatea raionului poziţiei de tragere.
În dependenţă de situaţie şi condiţiile terenului plutoanele de tragere se pot
desfăşura pe poziţie de tragere neacoperită şi să lovească obiectivele cu tragere
prin ochire directă. În acest caz conducerea cu focul pieselor plutonului (locul de
dispunere al comandantului plutonului de tragere, repartizarea staţiilor radio
între comandanţii de piese, ordinea de transmitere a comenzilor şi de indicare a
obiectivului) trebuie să fie coordonat şi efectuat din timp.
După nimicirea pichetului mobil de cap al inamicului plutoanele de tragere
la comanda (semnalul) comandantului de baterie se strîng în coloană, ocupă
locul său în coloana pichetului mobil de cap şi continuă mişcarea după itinerarul
preconizată.
În cazul întîlnirii cu forţele inamicului care depăşesc numeric, cînd
inamicul a devansat pichetul mobil de cap în desfăşurare, plutoanele de tragere,
de regulă, ocupă PT acoperită. Comandantul bateriei de tragere la ordinul
comandantului de baterie desfăşoară imediat plutoanele de tragere în dispozitiv
de luptă. Tot odatăacesta trebuie să însuşească raionul PT (pe hartă), direcţia de
bază a tragerii, distanţa minimală de tragere şi locul (coordonatele) PCO al
bateriei. După starea gata chiar şi a unei piese comandantul bateriei de tragere
 164
raportează comandantului de baterie şi deschide focul la comanda acestuia. În
caz de necesitate bateria poate executa tragerea asupra unuia sau concomitent
asupra a două obiective. În cazul tragerii asupra a două obiective cu focul
primului pluton de tragere conduce comandantul bateriei de tragere, iar cu focul
plutonului doi de tragere - comandantul acestui pluton.
Forţa vie şi mijloacele de foc a siguranţei marşului inamicului, care se
desfăşoară în dispozitiv de luptă, se lovesc de către plutoanele de tragere cu foc
concentrat în componenţa divizionului sau cu foc asupra obiectivelor izolate
cum de sine stătător, aşa şi în componenţa bateriei.
Acoperirea desfăşurării subunităţilor proprii a siguranţei marşului se
efectuează de către plutoanele de tragere executînd tragerea privind neutralizarea
bateriilor de artilerie şi aruncătoare, nimicirea tancurilor, mijloacelor antitanc şi
altor mijloace de foc ale inamicului înaintea aliniamentului de desfăşurare şi pe
flancuri.
Acţionînd în componenţa avangardei, plutoanele de tragere urmează în
coloana de marş a divizionului, pe care de obicei o conduce şeful de stat - major
al divizionului. Subunităţile de tragere ale divizionului în prevederea intrării în
luptă execută marşul, aflîndu-se, de regulă, la sfîrşitul coloanei avangardei, ce
permite acestora de a se deplasa în raionul indicat al PT pînă la instalarea
forţelor principale, să se desfăşoare în dispozitiv de luptă şi să deschidă focul.
Cu primirea de la comandantul de baterie a dispoziţiunii (comenzii,
semnalului) pentru ocuparea poziţiei de tragere, comandantul bateriei de tragere
desfăşoară plutoanele de tragere în dispozitiv de luptă în raionul indicat.
Înaintea atacului forţelor principale ale inamicului plutoanele de tragere în
componenţa bateriei (divizionului) cu focul său provoacă lovire coloanelor
acestuia care se apropie şi se desfăşoară, neutralizează şi lovesc tancurile şi
artileria, forţa vie şi mijloacele de foc.
Atacurile inamicului plutoanele de tragere le resping în cooperare strînsă cu
alte mijloace de lovire, executînd, de regulă, focul de baraj în componenţa
bateriei (divizionului). Dacă plutonul de tragere este repartizat pentru executarea
tragerii prin ochire directă, atunci cu ieşirea tancurilor inamicului din zona
 165
focului de baraj piesele plutonului la comanda comandantului plutonului de
tragere deschid focul prin ochire directă, lovind tancurile şi alte obiective
blindate în cooperere strînsă cu alte mijloace antitanc.
Executarea cu succes de către plutoanele de tragere a misiunilor, care apar
în lupta de întîmpinare, este posibilă numai în cazul acţiunilor închegate şi
antrenate ale efectivului echipelor şi a plutonului în întregime, funcţionării
stabile a mijloacelor de legătură cu punctul de comandă şi observare al bateriei
(punctul de comandament a focului divizionului), precum şi legătura sigură cu
comandanţii de piese, devansarea inamicului în deschiderea focului şi
manifestarea de către comandanţii de toate rangurile a iniţiativei largi şi
independenţă.
Dispoziţiunea privind instalarea plutoanelor de tragere comandantul
bateriei de tragere (comandantul plutonului de tragere) o primeşte de la
comandantul de baterie prin radio cu întrebuinţarea tabelului de convorbiri
(tabelului de semnale) şi hărţii codificate. Totodată acesta trebuie să însuşească:
raionul poziţiei de tragere, direcţia de bază a tragerii, înălţătoarele minime, ora
terminării pregătirii pentru deschiderea focului, locul punctului de comandă şi
observare al bateriei.
Cu ocuparea poziţiei de tragere după starea gata pentru executarea tragerii
comandantul bateriei de tragere (comandantul plutonului de tragere) raportează
comandantului de baterie şi la comanda acestuia deschide focul, sprijină lupta
avangardei, loveşte bateriile de artilerie şi aruncătoare în componenţa bateriei
(divizionului), mijloacele antitanc ale inamicului, nu permite ieşirea tancurilor şi
infanteriei acestuia în flancul forţelor principale. Înaintea atacului forţelor
principale ale avangardei plutoanele de tragere trebuie să fie gata către
participarea la ciocanul de foc de scurtă durată, dar foarte puternic în
componenţa divizionului asupra obiectivelor cercetate ale inamicului.
Pe parcursul luptei de întîmpinare pe măsura înaintării subunităţilor de
infanterie şi tancuri se efectuează schimbul poziţiilor de tragere; plutoanele de
tragere se transferă în direcţia indicată în starea gata să sprijine acţiunile
 166
subunităţilor avangardei în cazul pătrunderii spre forţele principale ale
inamicului.
Cu ieşirea forţelor principale în flanc sau în spatele inamicului sau în cazul
încercuirii acestuia plutoanele de tragere cu focul său interzic retragerea
inamicului şi ocuparea de către acesta a apărării sau participă la nimicirea
grupării încercuite.
În cazul încercării inamicului de a trece la apărare plutoanele de tragere
execută tragerea cu scopul de a interzice ocuparea de către inamic a
aliniamentelor favorabile şi neutralizarea mijloacelor de foc ale acestuia.
În acel caz, cînd inamicul a devansat trupele proprii în desfăşurare şi
trecere la ofensivă, plutoanele de tragere cu focul său în cooperare cu alte
mijloace de foc, execută focul concentrat şi de baraj în componenţa bateriei
(divizionului), resping atacurile inamicului, dezorganizează dispozitivele de
luptă ale acestuia, asigură manevra şi lovitura forţelor principale asupra
inamicului şi zdrobirea acestuia ulterior. În cazul ieşirii inamicului în flanc sau
în spatele subunităţii de arme întrunite plutoanele de tragere trebuie cu focul său
să reţină înaintarea inamicului şi să provoace acestuia lovire, să acopere cu focul
său intervalele între subunităţile de arme întrunite şi flancurile deschise.

PARTICULARITĂŢILE ACŢIUNILOR PLUTOANELOR DE TRAGERE

ÎN APĂRARE

Misiunea principală a plutoanelor de tragere în apărare constă în aceea, ca

cu focul său să închidă drumul inamicului pe toate etapele luptei de apărare, în
cooperare strînsă cu alte mijloace de lovire să provoace acestuia pierderi
maximale şi să respingă ofensiva.
Misiunile lovirii cu foc a inamicului în apărare plutoanele de tragere le
rezolvă la efectuarea interzicerii de artilerie a înaintării şi desfăşurării trupelor
inamicului, respingerea de artilerie a atacului inamicului, sprijinului de artilerie a
 167
trupelor care se apără în adîncime, lovirii cu foc a inamicului în timpul
contraatacului sau la efectuarea contrpregătirii de artilerie, dacă acestea se atrag.
Rezolvarea misiunilor lovirii cu foc a inamicului de către plutoanele de
tragere se poate efectua, cînd acestea acţionează în fîşia de asigurare, aflîndu-se
în componenţa detaşamentului înaintat sau în componenţa subunităţii, care se
apără pe poziţie înaintată, precum şi în componenţa ariergardei în cazul ieşirii
din luptă şi retragere.
În unele cazuri plutoanele de tragere pot rezolva misiunile independent,
acţionînd în ambuscadă sau în calitate de nomade.
Misiunile de lovire cu foc a inamicului în apărare plutoanele de tragere le
execută de pe poziţii de tragere acoperite şi neacoperite, de bază şi de rezervă,
iar în unele cazuri şi de pe poziţii de tragere vremelnice.
Ordinea de acţiuni a plutonului de tragere pe poziţia de tragere acoperită
este aceeaşi, ca şi în ofensivă.
Pentru executarea misiunilor de foc în apărare plutoanele de tragere pot
amenaja poziţii de tragere de bază, una-două de rezervă şi vremelnică.
Poziţia de tragere de rezervă se alege şi se pregăteşte de ocupare pentru
executarea misiunilor de foc în cazul părăsirii intenţionate sau forţate de către
plutonul de tragere a poziţiei de tragere de bază.
Poziţia de tragere vremelnică se alege şi se pregăteşte pentru ocupare de
către plutonul de tragere, de regulă, pentru executarea misiunilor de foc în cazul
sprijinului subunităţilor de arme întrunite, care acţionează în fîşia de asigurare
sau care apără poziţia înaintată, executarea tragerii asupra coloanelor care se
deplasează ale inamicului pe căile de acces îndepărtate de apărare, executarea
misiunilor de foc în calitate de pluton nomad.
Poziţiile de tragere se aleg cu precădere pe direcţiile expuse atacului cu
tancuri astfel, ca în caz de pătrundere a tancurilor inamicului în adîncimea de
apărare plutoanele de tragere să poată lovi pe acestea cu foc prin ochire directă.
Căile de acces spre poziţiile de tragere se acoperă cu minele antitanc.
Nimicirea cu foc a inamicului în apărare de către plutoanele de tragere se
efectuează pe baza extrasului din tabelul focului divizionului pe misiunile lovirii
 168
cu foc, iar în cazul executării contraatacului pe perioadele lovirii cu foc a
inamicului - pornind de la caracterul probabil de acţiuni al acestuia cu luare în
consideraţie a condiţiilor terenului.
La PT din timp se pregătesc datele pe obiectivele cercetate, nodurilor de
drumuri, poduri şi treceri pe rutele probabile de deplasare ale inamicului,
aliniamentele probabile de desfăşurare ale acestora în dispozitiv premergător şi
de luptă, înaintea poziţiei înaintate şi limitei dinainte, în intervalele între
punctele de sprijin, pe flancuri şi direcţiile de efectuare a contraatacului.
În apărare plutoanele de tragere pot participa la contrpregătirea de artilerie.
Totodată acestea execută misiuni de foc privind nimicirea obiectivelor
preconizate în corespundere cu extrasul din tabelul focului divizionului. Drept
obiective pentru lovire pot fi mijloacele de atac nucleare şi chimice, bateriile de
artilerie şi aruncătoare, punctele de comandament, tancurile şi infanteria
motorizată în raioanele de plecare sau care sau pregătit pentru ofensivă la
poziţiile iniţiale. Misiunile de foc se execută de către plutonul de tragere de pe
PT de bază sau de rezervă (vremelnică). După executarea misiunilor de foc
plutoanele de tragere execută manevra la altă PT (de bază, de rezervă) şi se
pregătesc pentru executarea tragerii asupra altor obiective.
Cu începutul pregătirii de foc a inamicului (în cazul bombardamentului de
către artilerie a poziţiei de tragere) efectivul plutoanelor de tragere continuă să
execute misiunea primită pînă la comanda comandantului bateriei de tragere
(comandantului plutonului de tragere). Cu primirea comenzii privind încetarea
focului efectivul plutoanelor de tragere ocupă adăposturile pregătite, iar la piese
rămîn servanţii de serviciu ale echipelor. Cu terminarea bombardamentului
poziţiei de tragere servanţii de serviciu, primind comanda comandantului
bateriei de tragere (comandantului plutonului de tragere), cheamă efectivul din
adăposturi şi plutoanele de tragere continuă să execute misiunea pusă.
În cazul atacului aviaţiei inamicului o parte din efectiv execută foc
concentrat din arma de foc asupra obiectivelor aeriene care zboară la înălţime
mică, iar altă parte continuă să execute misiunea pusă.
 169
Cu terminarea bombardamentului de către artileria inamicului a poziţiei de
tragere şi după respingerea atacului aviaţiei comandantul bateriei de tragere
(comandantul plutonului de tragere) constată pierderile, organizează ajutorul
victimilor, ia măsuri pentru restabilirea capacităţii de luptă a plutoanelor de
tragere şi raportează comandantului de baterie despre starea plutoanelor de
tragere şi activităţile efectuate privind restabilirea capacităţii de luptă.
Pe parcursul interzicerii de artilerie a înaintării şi desfăşurării trupelor
inamicului plutoanele de tragere execută misiunile de foc la comenzile
comandantului de baterie, date de la punctul de comandă şi observare, în
corespundere cu extrasul din tabelul focului divizionului.
În cazul respingerii de artilerie a atacului inamicului plutoanele de tragere
execută misiunile de foc planificate şi neplanificate prin executarea, de regulă, a
focului de baraj fix şi mobil de pe poziţiile de tragere de bază.
Dacă în rezultatul atacului inamicul a pătruns în apărarea noastră,
plutoanele de tragere cu focul său interzic răspîndirea acestuia în adîncime şi în
spre flancuri, rezolvînd misiunile sprijinului de artilerie a trupelor care se apără
în adîncime.
În corespundere cu situaţia creată plutoanele de tragere la această etapă a
luptei de apărare pot efectua manevră la poziţiile de tragere de rezervă sau să
rămînă pe poziţia de tragere de bază acoperită şi să execute misiunile cu foc prin
ochire directă, lovind tancurile şi alte maşini blindate ale inamicului care au
pătruns. Manevra la poziţia de tragere de rezervă plutoanele de tragere le
efectuează cu permisiunea comandantului (şefului) superior de artilerie sau
comandantului de arme întrunite la comanda comandantului bateriei de tragere
(comandantului plutonului de tragere).
În cazul pătrunderii tancurilor şi infanteriei motorizate a inamicului în
raionul poziţiei de tragere acoperite plutoanele de tragere la comanda
comandantului bateriei de tragere (comandantului plutonului de tragere) se
pregătesc pentru tragere prin ochire directă asupra tancurilor care atacă şi
infanteriei motorizate a inamicului. În acest caz o parte din efectivul plutoanelor
de tragere loveşte cu focul din piese tancurile care atacă ale inamicului, iar altă
 170
parte cu foc din arma de foc şi cu grenade separează infanteria de tancuri şi o
loveşte.
Nimicirea cu foc a inamicului în cazul executării contraatacului plutoanele
de tragere o efectuează în perioadele asigurării de artilerie a înaintării trupelor,
pregătirii şi sprijinului de artilerie a contraatacului.
În perioada asigurării de artilerie a înaintării trupelor plutoanele de tragere
cu focul său în componenţa bateriei (divizionului) lovesc şi neutralizează
bateriile de artilerie şi aruncătoare şi alte obiective, care sunt capabile cu focul
său să interzică deplasarea subunităţilor pentru contraatac.
În perioada pregătirii de artilerie a contraatacului plutoanele de tragere în
componenţa bateriei (divizionului) lovesc şi neutralizează mijloacele antitanc şi
alte mijloace de foc, tancurile, forţa vie a inamicului pe direcţia de contraatac,
precum şi bateriile de artilerie şi aruncătoare descoperite din nou. Pregătirea de
artilerie a contraatacului poate conţine un ciocan de foc de scurtă durată, dar
foarte puternic, care începe nu mai tîrziu de ieşirea subunităţilor care contraatacă
la limita razei de acţiune cu foc a mijloacelor antitanc ale inamicului.
Cu terminarea pregătirii de artilerie a contraatacului (ciocanului de foc)
plutoanele de tragere focul său fără întrerupere la comanda comandantului de
baterie îl transportă asupra obiectivelor din adîncimea proprie, care sunt
determinate de aceştea din timp (planificate) sau dscoperite din nou
(neplanificate).
Dacă plutoanele de tragere au participat la neutralizarea bateriei de artilerie
a inamicului, atunci acestea pot efectua asupra acestora un ciocan de foc
suprapus.
Nimicirea şi neutralizarea forţei vii şi a mijloacelor de foc ale inamicului pe
direcţia de contraatac şi pe flancuri se efectuează de obicei cu foc asupra
obiectivelor izolate sau cu foc concentrat în componenţa divizionului.
Misiunile de foc plutoanele le execută, de regulă, de pe PT de rezervă.
După efectuarea contraatacului şi restabilirea poziţiei apărării de către
subunităţile de arme întrunite plutoanele de tragere pot efectua manevră pe altă
PT (de bază, de rezervă), completa stocurile de muniţii, restabili capacitatea de
 171
luptă şi să se pregătească pentru executarea misiunilor de foc pentru respingerea
atacurilor repetate cu tancuri şi infanterie a inamicului.
Pe parcursul luptei de apărare plutoanele de tragere pot fi atrase pentru
nimicirea desantului aerian al inamicului care a desantat în spate. În acest caz cu
primirea comenzii (semnalului) de la comandantul de baterie la ordinul
comandantului bateriei de tragere (comandantului plutonului de tragere)
plutoanele de tragere se deplasează în raionul de debarcare a desantului
inamicului şi se desfăşoară în dispozitiv de luptă din mers. Focul asupra
inamicului se deschide, de regulă, la comanda (semnalul) comandantului de
baterie. După executarea misiunilor de foc plutoanele de tragere se transferă în
raionul poziţiei de tragere, indicat de către comandantul (şeful) superior.
În cazul destinaţiei plutonului de tragere în calitate de pluton nomad
comandantul de pluton primeşte misiunea şi extrasul din planul de acţiuni al
plutonului nomad de la comandantul de baterie.
Cu primirea misiunii comandantul de pluton trebuie să înţeleagă: misiunile
de foc, succesiunea şi timpul executării acestora, consumul de muniţii,
coordonatele poziţiilor de tragere şi ora terminării pregătirii pentru executarea
tragerii de pe acestea, ordinea manevrei, semnalele de comandament şi
înştiinţare, locul plutonului de tragere după executarea misiunii puse.
La ora stabilită plutonul de tragere se deplasează spre poziţia de tragere
indicată, se desfăşoară în dispozitiv de luptă şi acţionează în corespundere cu
planul plutonului nomad. Schimbînd succesiv poziţiile de tragere după
executarea misiunilor de foc, plutonul nomad creează o impresie falsă despre
concentrarea considerabilă a unei cantităţi de artilerie în componenţa
subunităţilor (unităţilor) care se apără. După executarea misiunii puse
comandantul plutonului nomad scoate plutonul de tragere pe poziţia de tragere
de bază, raportează comandantului de baterie despre misiunile executate,
consumul de miniţii şi acţionează în corespundere cu indicaţiile acestuia.
 172
Capitolul 4

BATERIA DE ARTILERIE (ARUNCĂTOARE) ÎN LUPTĂ

BATERIA DE ARTILERIE (ARUNCĂTOARE) ÎN OFENSIVĂ

Bateria de artilerie este subunitate de foc şi tactică a artileriei. Dispunînd de
o distanţă de tragere mare şi o precizie înaltă, capacitate pentru manevră largă şi
concentrarea rapidă a focului, bateria este un mijloc eficace de sprijin cu foc a
acţiunilor subunităţilor de arme întrunite.
Misiunile de foc bateria le execută pe parcursul desfăşurării diferitelor
misiuni. Deci, bateria în ofensivă poate participa la asigurarea înaintării şi
desfăşurării subunităţilor de arme întrunite, sprijinul atacului acestora pe limita
dinainte şi cucerirea primei poziţii, respingerea contraatacului rezervelor de
brigadă şi cucerirea poziţiei acestora, sprijinul întroducerii în luptă a eşalonului
doi, respingerea contraatacului rezervelor de brigadă (regiment) şi cucerirea
poziţiei acestora, sprijinul acţiunilor detaşamentelor înaintat, de raid şi de
ocolire, nimicirea desanturilor debarcate ale inamicului, asigurarea consolidării
aliniamentului ocupat ( atins ) etc.
Participînd la executarea acestor misiuni, bateria de artilerie va acţiona, de
regulă, în componenţa divizionului. Aceasta se poate destina pentru sprijinul
subunităţii de arme întrunite, afectată acesteea sau să rămînă la dispoziţia
comandantului de divizion.
Bateria de aruncătoare a batalionului de obicei rămîne în subordonarea
nemijlocită a comandantului de batalion, în unele cazuri poate fi afectată
companiei de infanterie.
În cazul ofensivei din mers asupra inamicului care se apără bateria pînă la
începutul înaintării se dispune în raionul indicat acesteea în ordinea, care asigură
deplasarea rapidă şi organizată în raionul preconizat al poziţiilor de tragere. Din
raionul de concentrare bateria de artilerie se poate deplasa în componenţa
 173
subunităţii (unităţii) de artilerie sau de arme întrunite după itinerarul cercetată
dinainte şi să se desfăşoare în dispozitiv de luptă în aşa mod ca la ora stabilită să
fie în starea gata pentru executarea misiunilor de foc.
Bateria de artilerie cu bătaie lungă de obicei se deplasează din raionul de
concentrare în componenţa subunităţii (unităţii) de artilerie şi se desfăşoară în
dispozitiv de luptă în aşa mod ca să fie gata pentru executarea misiunilor de foc
în perioada asigurării de artilerie a înaintării trupelor.
În cazul pregătirii ofensivei din poziţia contactului nemijlocit cu inamicul
bateria poate fi desfăşurată în dispozitiv de luptă, aflîndu-se în componenţa
trupelor care se apără, sau să se desfăşoare după deplasarea din adîncime.
În raionul de plecare (raionul de concentrare) pînă la deplasarea în raionul
poziţiei de tragere în baterie se organizează siguranţa nemijlocită şi apărarea
proprie, amenajarea genistică şi mascarea, pregătirea armamentului, tehnicii şi
efectivului către acţiunile de luptă care vor urma şi completarea stocurilor de
mijloace materiale.
Pregătirea acţiunilor de luptă ale bateriei începe cu primirea misiunii de la
comandantul (şeful) superior. În cazul ofensivei din mers comandantul de
baterie poate primi misiunea în raionul de plecare, iar în cazul ofensivei din
poziţia contactului nemijlocit cu inamicul - pe teren. În raionul de plecare
comandantul de baterie primeşte misiunea de obicei pe hartă cu precizarea
ulterioară a acesteea pe teren.
Succesiunea activităţii comandantului de baterie privind organizarea
acţiunilor de luptă depinde de situaţia concretă, misiunea primită şi existenţa
timpului. Dacă se dispune de timp suficient o parte din activităţi privind
pregătirea bateriei către acţiunile de luptă care vor urma pot fi efectuate pînă la
instalarea bateriei în dispozitiv de luptă. Astfel de activităţi pot fi: pregătirea
subunităţilor pentru executarea misiunii puse, pregătirea raioanelor poziţiilor de
tragere, organizarea asigurării multilaterale a acţiunilor de luptă şi a conducerii.
Comandantul de baterie poate primi misiunea de luptă cum de la
comandantul (şeful) superior de artilerie, aşa şi de la comandantul unităţii
(subunităţii) de arme întrunite, căreia bateria este afectată sau pe care o sprijină.
 174
Cu primirea misiunii de luptă comandantul de baterie organizează
cercetarea, legarea topogeodezică şi amenajarea genistică a poziţiilor de tragere,
întinderea liniilor de legătură prin fir, pregătirea balistică şi tehnică, precum şi
aducerea şi pregătirea muniţiilor.
La organizarea cercetării comandantul de baterie prevede alegerea locului
punctului de comandă şi observare, poziţiei de tragere şi pregătirea acestora
pentru executarea misiunilor de luptă, precum şi pregătirea rutei de deplasare.
Cu acest scop de la baterie se poate trimite o grupă de cercetare de artilerie
pentru alegerea poziţiilor de tragere.
Locul punctului de comandă şi observare comandantul de baterie îl alege
de obicei personal în decursul recunoaşterii, efectuate de către comandantul
(şeful) superior. Dacă bateria se va deplasa şi desfăşura în dispozitiv de luptă în
componenţa divizionului, atunci grupa de cercetare de artilerie se va trimite de la
divizion, în componenţa căreia de la baterie se repartizează un număr de efectiv
şi tehnică stabilit de către comandantul de divizion.
Misiunea pentru cercetarea raionului poziţiei de tragere comandantului
bateriei de tragere (comandantului plutonului de tragere) comandantul de baterie
o pune de obicei în raionul de concentrare, iar comandantului plutonului de
comandament pentru organizarea şi executarea cercetării inamicului - în raionul
punctului de comandă şi observare.
Grupa de cercetare de artilerie a bateriei efectuează cercetarea rutei de
deplasare, raionului poziţiilor de tragere şi pregătirea acestora. La ora stabilită
comandantul de baterie pleacă la recunoaşterea, efectuată de către comandantul
(şeful) superior de artilerie sau comandantul unităţii (subunităţii) de arme
întrunite, căreia bateria este afectată sau pe care o sprijină. Itinerarul de
deplasare comandantul de baterie după posibilitate o alege astfel, ca aceasta să
treacă prin raionul poziţiei de tragere. În raionul poziţiei de tragere comandantul
de baterie ascultă raportul comandantului grupei de cercetare de artilerie despre
activitatea efectuată şi după verificarea utilităţii poziţiei de tragere pentru
executarea misiunilor de foc aprobă pe aceasta.
 175
În acel caz, cînd bateria este afectată subunităţii de arme întrunite,
comandantul de baterie după activitatea pe poziţia de tragere soseşte la punctul
de comandă şi observare al comandantului subunităţii de arme întrunite. Dacă
bateria sprijină acţiunile subunităţii de arme întrunite, atunci mai întîi
comandantul de baterie soseşte la punctul de comandă şi observare al
comandantului de divizion pentru precizarea misiunilor pe teren, apoi la
comandantul subunităţii de arme întrunite pentru a participa la recunoaşterea
efectuată de căte acesta şi la organizarea cooperării. Cînd bateria este în divizion
la îndemînă, atunci comandantul de baterie soseşte la punctul de comandă şi
observare al comandantului de divizion pentru primirea (precizarea) misiunii de
luptă pe teren.
După raportul comandantului subunităţii de arme întrunite comandantul de
baterie personal alege locul punctului de comandă şi observare şi pune misiunea
comandantului plutonului de comandament pentru instalarea acestuia.
În cazul punerii misiunii pentru instalarea punctului de comandă şi
observare comandantul de baterie indică: informaţii pe scurt despre inamic; fîşia
(sectorul, obiectul) de cercetare şi raionul (raioanele) cu o atenţie deosebită;
misiunile de cercetare; mijloacele şi puterile de cercetare atrase, ordinea şi ora
de deplasare (mutare) a acestora; locul punctului de comadă şi observare; ora
începutului cercetării; ora şi ordinea de recepţionare a informaţiilor de cercetare
de la alte subunităţi; ordinea de raportare a datelor de cercetare, numerotarea
obiectivelor; ordinea de menţinere a legăturii; ora terminării pregătirii punctului
de comandă şi observare pentru lucru şi deservirea tragerii.
După darea misiunii comandantului plutonului de comandament
comandantul de baterie participă la recunoaşterea, efectuată de către
comandantul subunităţii de arme întrunite, căreia bateria este afectată sau pe
care o sprijină, şi la organizarea cooperării. Totodată acesta coordonează focul şi
transferarea bateriei cu acţiunile subunităţii de arme întrunite.
După precizarea misiunilor bateriei de către comandantul de divizion şi
organizarea cooperării de către comandantul subunităţii de arme întrunite, căreia
 176
bateria este afectată sau pe care o sprijină, comandantul de baterie trece la darea
misiunilor plutoanelor.
Darea misiunilor comandantul de baterie poate efectua: plutonului de
comandament - în raionul punctului de comandă şi observare, plutoanelor de
tragere - în raionul poziţiilor de tragere.
Comandantul de baterie în ordinul de luptă la darea misiunilor indică:
plutonului de comandament: misiunea şi fîşia (sectorul, obiectul, direcţia)
de cercetare, raionul cu o atenţie deosebită, ora şi locul de desfăşurare a
punctului de comandă şi observare (punctului de observare înaintat), ora
începutului cercetării, numerotarea obiectivelor, ordinea de mutare pe parcursul
luptei, ordinea de stabilire a legăturii, indicativele şi frecvenţele, limitările în
funcţionarea mijloacelor de legătură, regimul de lucru al staţiilor radio;
plutoanelor de tragere: misiunile de foc, ora şi ordinea de executare a
acestora, consumul de muniţii pentru perioada pregătirii de artilerie a atacului pe
fiecare obiectiv, durata calculată de timp pentru executarea tragerii şi consumul
de muniţii pentru obiective pe fiecare aliniament al zinei mobile de foc (valului
de foc, concentrării succesive a focului), consumul total de muniţii pentru
perioada sprijinului de artilerie a atacului, poziţiile de tragere, timpul de
desfăşurare în dispozitiv de luptă şi ordinea de mutare în decursul luptei.
Cu sosirea în raionul de plecare (raionul de concentrare) comandantul de
baterie controlează starea gata a bateriei pentru executarea misiunilor de luptă şi
organizează executarea activităţilor privind pregătirea bateriei pentru deplasare
în raionul poziţiei de tragere şi instalarea în dispozitiv de luptă.
În raionul poziţiei de tragere bateria se deplasează, de regulă, pe timp de
noapte după itinerarul cercetată dinainte cu respectarea măsurilor de mascare.
Pentru perioada pregătirii de artilerie a atacului plutoanele de tragere ale
bateriei se pot repartiza pentru nimicirea obiectivelor cu tragere prin ochire
directă. În acest caz piesele, atrase de la baterie pentru tragere prin ochire
directă, se scot în raionul poziţiei de tragere în noaptea înainte de ofensivă, iar
poziţia de tragere o ocupă în timpul primului ciocan de foc.
 177
Desfăşurîndu-se în dispozitiv de luptă, bateria se aduce în starea gata
pentru executarea tragerii asupra obiectivelor, care împedică deplasarea şi
instalarea subunităţilor de arme întrunite.
Către momentul de desfăşurare al bateriei în dispozitiv de luptă lucrările
primei etape privind amenajarea genistică a poziţiei de tragere şi a punctului de
comandă şi observare trebuie să fie terminate. Dacă timp pentru lucrările
genistice nu-i suficient, atunci poziţia de tragere şi punctul de comandă şi
observare se amenajază odată cu instalarea bateriei în dispozitiv de luptă cu
respectarea măsurilor de mascare de lumină şi de sunet.
În cazul ofensivei asupra inamicului care se apără din poziţia contactului
nemijlocit cu acesta bateria, care a acţionat în componenţa trupelor în apărare şi
desfăşurată în dispozitiv de luptă pe direcţia acţiunilor de luptă care vor urma,
poate rămîne pe poziţiile de tragere ocupate sau să ocupe alte poziţii, pregătite
din timp. În aceste condiţii schimbarea poziţiei de tragere, punctului de comandă
şi observare al bateriei se efectuează la dispoziţia comandanţilor (şefilor)
superiori. Bateriei, afară de aceasta, i se poate încredinţa misiunea suplimentară
privind pregătirea poziţiilor de tragere pentru subunităţile de artilerie, care la
începutul ofensivei vor fi deplasate din adîncime.
Dacă subunitatea de arme întrunite, deplasată din adîncime, ocupă poziţia
iniţială pentru ofensivă din contactul nemijlocit cu inamicul, atunci bateria,
afectată subunităţii de arme întrunite sau pe care o sprijină, se deplasează şi se
desfăşoară în dispozitiv de luptă de obiciei împreună cu aceasta.
Instalarea bateriei în dispozitiv de luptă pentru executarea misiunilor de foc
în ofensivă se efectuează la dispoziţiunea comandantului (şefului) superior de
artilerie sau la dispoziţiunea comandantului subunităţii de arme întrunite, căreia
bateria este afectată.
Instalarea plutoanelor de tragere în dispozitiv de luptă în cazul pregătirii
dinainte a poziţiei de tragere se poate efectua din mers. Piesele pe poziţia de
tragere se pot dispune liniar şi neliniar.
Punctul de comandă şi observare al bateriei pînă la începutul ofensivei se
desfăşoară pe teren. Cu sosirea la locul punctului de comandă şi observare
 178
comandantul de baterie dispune maşina de comandament în adăpostul pregătit,
iar conducerea cu bateria se efectuează de la punctul de comandă şi observare
terestru cu folosirea mijloacelor de legătură ale maşinii de comandament.
Cu instalarea în dispozitiv de luptă bateria imediat se aduce în starea gata
pentru nimicirea (neutralizarea) mijloacelor de atac nucleare şi chimice,
bateriilor de artilerie şi aruncătoare, mijloacelor radiotehnice şi punctele de
comandament ale inamicului cu misiunea de a zădărnici încercările posibile ale
inamicului să interzică deplasarea trupelor noastre pentru ofensivă. Afară de
aceasta, bateria trebuie să fie gata pentru deschiderea imediată a focului după
planul comandantului (şefului) superior de artilerie pentru zădărnicirea
contrpregătirii inamicului.
Cu sosirea la punctul de comandă şi observare comandantul de baterie
efectuează controlul stării gata a plutonului de comandament pentru executarea
misiunii puse. În decursul controlului acesta verifică cunoaşterea de către
comandantul plutonului de comandament denumirile convenţionale ale
obiectelor şi reperelor, misiunile de luptă ale subunităţii de arme întrunite,
misiunile de foc ale bateriei şi succesiunea executării acestora, organizarea
cercetării şi transmisiunii, controlează pregătirea punctului de comandă şi
observare pentru efectuarea cercetării pe timp de noapte, executarea
documentelor de luptă, precizia determinării coordonatelor PCO (PO) şi
orientarea aparatelor, amenajarea genistică a PCO, efectuarea activităţilor
privind siguranţa nemijlocită, protecţia împotriva armelor de nimicire în masă şi
împotriva armelor incendiară, precum şi cunoaşterea semnalelor stabilite de
înştiinţare şi de cooperare.
Pe parcursul controlului stării gata la PCO comandantul de baterie o atenţie
deosebită acordă la starea gata a mijloacelor de legătură şi a mijloacelor de
automatizare a conducerii.
De obicei pînă la începutul ofensivei se întind liniile de legătură prin fir, iar
mijloacele de legătură radio se află în poziţia recepţiei de serviciu. Independent
de aceasta staţiile radio în baterie sunt mijloacele principale de comandament cu
subunităţile.
 179
Vom examina organizarea legăturii radio şi prin fir în bateriile de artilerie şi
aruncătoare.
Legătura prin radio în bateria, înzestrată cu maşinile de comandament, se
organizează şi se asigură:
1) cu comandantul de divizion - prin reţeaua radio a comandantului de
divizion cu staţiile radio R - 123M;
2 ) cu comandantul bateriei de tragere - prin reţeaua radio a comandantului
de baterie cu staţiile radio R - 123M;
3 ) cu punctul de observare înaintat - prin reţeaua radio a comandantului de
baterie, cu staţia radio portativă R - 107M, care se distribuie la PCO din maşina
de comandament a comandantului de baterie;
4 ) cu comandantul de arme întrunite - cu staţia radio R - 123M prin reţeaua
radio a comandantului de arme întrunite;
5 ) cu subunitatea care deserveşte tragerea - prin intrarea staţiei radio a
subunităţii de deservire în reţeaua radio a comandantului de baterie.
Afară de aceasta, la conducerea focului se întrebuinţează legătura
comandantului bateriei de tragere cu comandanţii de piese prin staţia radio R -
147.
Schema cu organizarea legăturii radio în bateria, înzestrată cu maşinile de
comandament, se reprezintă pe des. 4.1.
Legătura radio în bateria de aruncătoare se organizează şi se asigură (des.
4.2):
1) cu comandantul de batalion - prin reţeaua radio a comandantului de
batalion cu staţiile radio (comandantul de baterie - R - 107M, comandantul de
batalion - R - 123);
2 ) cu poziţia de tragere - pe direcţia radio a comandantului de baterie cu
staţiile radio R -107M;
3 ) cu şeful artileriei brigăzii (în cazul conducerii focului se organizează
reţeaua radio a conducerii focului, în care funcţionează staţiile radio ale şefului
artileriei brigăzii, punctelor de comandă şi observare şi poziţiilor de tragere).
 180
Legătura prin fir în bateria de artilerie, înzestrată cu maşinile de
comandament, se organizează şi se asigură:
1 ) comandantul de baterie cu comandantul de divizion - cu puterile şi
mijloacele divizionului;
2 ) comandantul de baterie cu plutoanele de tragere - cu puterile şi
mijloacele bateriei pe direcţia de la tabloul liniar al maşinii de comandament al
comandantului de baterie spre tabloul liniar al maşinii comandantului bateriei de
tragere;
3 ) cu comandantul companiei de infanterie - prin linia de legătură de la
tabloul liniar al maşinii comandantului de baterie spre comandantul companiei
de infanterie;
4 ) în raionul poziţiei de tragere de la tabloul liniar al maşinii
comandantului bateriei de tragere - linia de legătură cu piesele şi şeful de stat -
major şi mijloacele comandantului bateriei de tragere;
5 ) cu subunităţile, care deservesc tragerea bateriei, - prin tabloul liniar al
maşinii comandantului de baterie.
Legătura prin fir în bateria de aruncătoare se organizează şi se asigură:
1 ) cu şeful artileriei brigăzii - cu puterile şi mijloacele şefului artileriei
brigăzii;
2 ) cu poziţia de tragere - pe direcţia legăturii prin fir (cu mijloacele
bateriei);
3 ) cu punctul de observare înaintat - pe direcţia legăturii prin fir (cu
mijloacele bateriei).
Terminînd activitatea privind controlul stării gata a plutonului de
comandament comandantul de baterie pleacă la poziţia de tragere, unde
efectuează controlul stării gata a plutoanelor de tragere pentru executarea
misiunilor puse.
Comandantul de baterie, efectuînd controlul, verifică cunoaşterea de către
comandantul bateriei de tragere (comandantul plutonului de tragere) a misiunilor
de foc, corectitudinea calculului elementelor calculate pentru tragere pe
obiective, calitatea efectuării pregătirii tehnice şi balistice, legării topogeodezice,
 181
amenajării genistice şi mascării poziţiilor de tragere, pregătirea plutoanelor de
tragere pentru executarea tragerii pe timp de noapte şi alte condiţii de vizibilitate
limitată, asigurarea cu muniţii, carburanţi şi alte mijloace materiale, organizarea
transmisiunii, siguranţei nemijlocite şi apărării apropiate, precum şi cunoaşterea
de către efectiv a semnalelor stabilite de înştiinţare şi acţiunile practice la
acestea.
La ora stabilită de către comandantul (şeful) superior comandantul de
baterie raportează acestuia despre starea gata a bateriei pentru executarea
misiunilor puse.
În decursul pregătirii bateriei pentru executarea misiunilor de foc
comandantul de baterie personal execută cercetarea inamicului şi a terenului,
efectuează controlul executării cercetării şi determinării coordonatelor
obiectivelor, la termenii stabiliţi raportează datele cercetate comandantului
(şefului) superior de artilerie, precum şi comandantului subunităţii de arme
întrunite, căreia bateria este afectată sau pe care o sprijină.
Comandantul de baterie personal găseşte pe teren obiectivele, planificate
pentru perioadele pregătirii şi sprijinului de artilerie a atacului, precizează
dimensiunile acestora şi determină ordinea de corectare a focului.
Cu primirea de la comandantul (şeful) superior a semnalului despre
executarea loviturilor nucleare asupra punctelor de sprijin de companie a
eşalonului întîi al inamicului comandantul de baterie transmite semnalul la
poziţia de tragere şi conduce cu acţiunile efectivului la punctul de comandă şi
observare privind protecţia acestuia de factorii distructivi ai armei nucleare.
După executarea loviturii nucleare la semnalul comandantului de baterie
efectivul repede iesă din adăposturi, ocupă locurile sale, aduc în starea gata
pentru tragere piesele, iar aparatele - pentru activitate de luptă.
În cazul ruperii apărării inamicului nimicirea cu foc se va efectua pe cîteva
perioade. Cel mai pe deplin aceasta se organizează şi se efectuează în cazul
ruperii apărării inamicului prin deplasarea trupelor din adîncime şi forţarea
cursurilor de apă din mers.
 182
Pentru executarea misiunilor în perioada asigurării de artilerie a
înaintării trupelor de obicei se atrag bateriile de artilerie de obuziere cu bătaie
mare şi de tunuri şi bateriile, afectate (de sprijin) subunităţilor de arme întrunite,
care se află în contactul nemijlocit cu inamicul. În această perioadă bateria se
atrage pentru nimicirea mijloacelor descoperite nucleare şi chimice de atac,
bateriilor de artilerie, care execută focul asupra trupelor noastre în deplasare,
mijloacelor de cercetare şi punctelor de comandament, precum şi obiectele
principale ale apărării antiaeriene a inamicului. Misiunile de foc bateria le
execută de obicei în componenţa divizionului. Comanda pentru deschiderea
focului în acest caz comandantul de baterie o primeşte de la comandantul de
divizion.
Cea mai responsabilă din perioadele lovirii cu foc este pregătirea de
artilerie a atacului. Оn această perioadă bateria loveşte obiectivele preconizate
în conformitate cu extrasul din tabelul focului divizionului. Pînă la începutul sau
pe parcursul pregătirii de artilerie a atacului pe baza ultimilor date cercetate
bateriei i se pot preciza sau schimba parţial misiunile de foc puse anterior.
Cu începutul pregătirii de artilerie a atacului la comanda (semnalul)
comandantului (şefului) superior comandantul de baterie dă comanda pentru
deschiderea focului pe obiectivul preconizat, urmăreşte după rezultatele focului
şi în caz de necesitate corectează pe acesta. Despre deschiderea focului asupra
obiectivului, despre rezultatele observării şi despre executarea fiecărei misiuni
de foc comandantul bateriei de artilerie raportează comandantului de divizion,
iar comandantul bateriei de aruncătoare - şefului de artilerie a brigăzii.
Bateria, repartizată pentru tragere prin ochire directă, loveşte obiectivele
preconizate în corespundere cu misiunile de foc puse. Comandantul de baterie
după rezultatele observării personale şi rapoartele comandanţilor de plutoane
după executarea de către unele piese a misiunilor puse pune acestora misiuni noi
privind nimicirea obiectivelor nelovite sau descoperite din nou şi raportează
comandantului (şefului) superior despre rezultatele executării misiunii.
În cazul ofensivei din mers cu ieşirea comandantului subunităţii de arme
întrunite, căreia bateria este afectată sau pe care o sprijină, în raionul punctului
 183
de comandă şi observare comandantul de bateriei stabileşte cu acesta contact
personal şi în decursul luptei aceştea se transferă împreună.
Despre începutul mişcării subunităţilor de arme întrunite pentru atac
comandantul de baterie raportează comandantului ( şefului ) superior de artilerie.
După terminarea pregătirii de artilerie a atacului bateria, fără întrerupere în
executarea tragerii, la semnalul comandantul de divizion (comandantului
subunităţii de arme întrunite) trece la sprijinul de artilerie a atacului, lovind
obiectivele оn conformitate cu extrasul din tabelul focului divizionului. Bateria
оn componenţa divizionului se poate atrage pentru executarea zonei mobile de
foc, valului de foc, concentrarea succesivă a focului, focului concentrat şi să
execute focul de sine stătător asupra obiectivelor izolate, precum şi să participe
la nimicirea mijloacelor nucleare şi chimice de atac, bateriilor de artilerie şi
aruncătoare ale inamicului.
Cu începutul atacului comandantul bateriei de artilerie execută observarea
asupra acţiunilor subunităţilor care atacă, după semnalele acestora şi rezultatele
tragerii bateriei, în caz de necesitate corectează focul şi raportează
comandantului (şefului) superior de artilerie despre ieşirea subunităţilor de arme
întrunite la aliniamentul depărtării de siguranţă de la spargerile proiectilelor
proprii.
Drept depărtare de siguranţă de la spargerile proiectilelor proprii şi
bombelor se consideră: pentru subunităţile de tancuri - 200 m, subunităţile de
infanterie pe maşini de luptă a infanteriei (transportoare blindate) - 300 m şi
pentru infanteria debarcată - 400 m.
În scopurile asigurării cercetării neîntrerupte a inamicului, menţinerii
cooperării strînse cu subunitatea de arme întrunite şi conducerii stabile punctul
de comandă şi observare al bateriei se transferă împreună cu comandantul
subunităţii de arme întrunite, căreia bateria este afectată sau pe care o sprijină.
Dacă bateria este afectată subunităţii de arme întrunite, atunci semnalul pentru
transferarea punctului de comandă şi observare este dat de către comandantul
subunităţii de arme întrunite. Bateriei care sprijină subunitatea de arme întrunite
dispoziţiunea pentru transferarea punctului de comandă şi observare este dat de
 184
către comandantul (şeful) superior de artilerie. În decursul luptei punctul de
comandă şi observare al bateriei se transferă cu punctul de comandă şi observare
al subunităţii de arme întrunite prin salturi de la un aliniament la altul, alegînd
locurile, de pe care se observă cu siguranţă obiectivele care se neutralizează şi
subunităţile noastre care atacă.
În decursul ofensivei schimbarea poziţiei de tragere comandantul de baterie
o efectuează cu permisiunea comandantului (şefului) superior de artilerie sau a
comandantului subunităţii de arme întrunite, căreia bateria este afectată.
Bateria, afectată subunităţii de arme întrunite, de obicei începe schimbarea
poziţiilor de tragere după cucerirea de către companiile eşalonului întîi a
punctelor de sprijin de plutoane pe limita dinainte a apărării inamicului. Dacă
bateria acţionează în componenţa divizionului, care sprijină batalionul,
schimbarea poziţiilor de tragere ale acestea se efectuează după cucerirea de către
subunităţile de arme întrunite a punctelor de sprijin ale companiilor primului
eşalon al inamicului.
Bateria de aruncătoare începe schimbarea poziţiilor de tragere de obicei cu
cucerirea de către subunităţile care atacă a poziţiilor de apărare de plutoane pe
limita dinainte a apărării inamicului, iar ilterior efectuează transferarea la
indicaţia comandantului de batalion.
Pe parcursul transferării comandantul de baterie trebuie permanent să
menţină legătura cu comandantul subunităţii de arme întrunite, iar plutoanele de
tragere ale bateriei trebuie să fie gata pentru desfăşurare pe poziţia de tragere
nepregătită pentru executarea misiunilor care apar prin surprindere.
Pe parcursul luptei comandantul de baterie deschide focul la cererea
comandantului subunităţii de arme întrunite sau din proprie iniţiativă,
neutralizînd forţa vie şi mijloacele de foc ale inamicului, care împedică
avansarea subunităţilor care atacă. Afară de aceasta, bateria poate participa la
nimicirea mijloacelor nucleare şi chimice de atac descoperite din nou, nimicirea
bateriilor de artilerie şi aruncătoare ale inamicului.
Cu terminarea sprijinului de artilerie al atacului bateria trece la însoţirea de
artilerie a ofensivei trupelor în adîncimea apărării inamicului. Оn această
 185
perioadă bateria poate participa: la sprijinul întroducerii în luptă a eşalonului doi;
la respingerea contraatacurilor rezervelor inamicului; la sprijinul subunităţilor,
care forţează cursurile de apă; la interzicerea inamicului să se consolideze pe
aliniamentele favorabile. Afară de aceasta, bateria poate fi atrasă la nimicirea
obiectivelor în cazul sprijinului acţiunilor desantului tactic aerian.
În această perioadă bateria se va atrage des la executarea misiunilor de foc
neplanificate, puse de către comandantul (şeful) superior de artilerie sau de către
comandantul subunităţii de arme întrunite, căreia bateria este afectată sau pe
care o sprijină. Executarea misiunilor de foc care apar bateria le va efectua prin
executarea focului de baraj şi a focului asupra obiectivelor izolate, precum şi
prin participarea la concentrarea şi masarea focului după planul comandantului
(şefului) superior de artilerie.
Una din cele mai importante obligaţiuni a comandantului de baterie este
descoperirea la timp a începutului retragerii inamicului de pe poziţiile ocupate.
Cu descoperirea începutului retragerii bateria împedică inamicul să efectueze
retragerea planificată şi consolidarea pe aliniamentele intermediare, interzice
sosirea rezervelor inamicului şi respinge contraatacurile acestora.
Descoperind rezervele care se deplasează ale inamicului pentru contraatacă,
comandantul de baterie raportează despre aceasta comandantului (şefului)
superior de artilerie şi comandantului subunităţii de arme întrunite, căreia bateria
este afectată sau pe care o sprijină, participă la concentrarea focului asupra
inamicului care se deplasează în coloane şi pe aliniamentele de desfăşurare.
Ulterior cu foc de baraj fix şi mobil în cooperare cu alte mijloace de foc
bateria participă la respingerea contraatacurilor cu tancuri şi infanterie a
inamicului. În cazul descoperirii rezervelor inamicului care se deplasează
comandantul de baterie precizează focurile de baraj pregătite cu luare în
consideraţie a schimbării direcţiei de contraatacă a inamicului. În cazul
respingerii contraatacului inamicului bateria poate fi destinată pentru nimicirea
tancurilor şi altor obiective blindate. În acest caz bateria ocupă din mers
dispozitivul de luptă pe aliniamentul de desfăşurare şi se pregăteşte pentru
executarea misiunilor de foc pentru tragere prin ochire directă. Deplasarea
 186
bateriei spre aliniamentul de desfăşurare şi ocuparea dispozitivului de luptă se
acoperă cu focul artileriei de pe poziţiile de tragere acoperite.
După respingerea contraatacului inamicului comandantul de baterie
conduce cu focul bateriei în scopurile de a termina nimicirea inamicului care
contraatacă şi dezvoltarea ofensivei de către subunităţile de arme întrunite în
adîncimea apărării acestuia.
Pentru dezvoltarea succesului ofensivei comandantul de arme întrunite de
obicei întroduce în luptă eşalonul doi.
În cazul întroducerii în luptă a eşalonului doi comandantul bateriei, afectată
companiei eşalonului doi (în cazul întroducerii acesteea în luptă) sau destinată
pentru sprijinul acesteea, se deplasează spre locul indicat de întîlnire cu
comandantul de companie, stabileşte cu acesta legătura personală, primeşte de la
acesta misiunea, pune (precizează) misiunea pentru cercetare şi execută
misiunile de foc pentru nimicirea inamicului, care interzice ofensiva companiei.
Bateria de artilerie, care acţionează în componenţa divizionului, se poate
atrage la pregătirea şi sprijinul de artilerie a întroducerii în luptă a eşalonului doi
al brigăzii. În acest caz bateria se desfăşoară la timp în dispozitiv de luptă şi
efectuează pregătirea pentru executarea misiunilor de foc în termeni reduşi.
Misiunile de foc comandantul de baterie le primeşte de la comandantul de
divizion în formă de dispoziţiuni de luptă sau comenzi.
În cazul dezvoltării cu succes a ofensivei şi urmăririi inamicului
comandantul bateriei, afectată companiei primului eşalon sau care constituie
detaşamentul de raid, trimite subunităţile de cercetare de artilerie împreună cu
cercetarea subunităţii de arme întrunite, pune misiunea plutoanelor, controlează
transferarea oportună a acestora sau intrarea în coloana subunităţii de arme
întrunite.
În caz de necesitate bateria se desfăşoară în dispozitiv de luptă din mers şi
cu focul său interzice retragerea şi consolidarea inamicului pe poziţiile şi
aliniamentele intermediare, loveşte subunităţile acestuia de acoperire, acoperă
ieşirea subunităţilor de arme întrunite în flancul şi spatele forţelor principale ale
inamicului, execută misiunile pentru consolidarea aliniamentului cucerit (atins).
 187
În cazul strîngerii subunităţii de arme întrunite în dispozitiv premergător de
luptă sau în coloană de marş bateria, destinată pentru însoţirea nemijlocită,
ocupă locul indicat acesteea în coloană şi urmează pe rută în starea gata pentru
desfăşurare în dispozitiv de luptă pentru nimicirea mijloacelor de foc ale
inamicului, precum şi pentru respingerea contraatacurilor posibile ale tancurilor
şi infanteriei acestuia. Comandantul de baterie cu plutonul de comandament
urmează în acest caz cu comandantul subunităţii de arme întrunite.
Toate schimbările în situaţie şi misiunile primite comandantul de baterie le
reprezintă pe harta de lucru. Afară de aceasta, comandantul de baterie
întocmeşte fişa elementelor de tragere calculate pentru tragerea cu bateria, iar în
cazul destinaţiei bateriei pentru tragere prin ochire directă - schema focului
bateriei prin tragere directă.
Pregătirea şi executarea acţiunilor de luptă pe timp de noapte. Ofensiva
pe timp de noapte poate оncepe cu ruperea apărării inamicului sau poate fi
continuitatea acţiunilor din timpul zilei. Pentru obţinerea cooperării strînse şi
coordonarea acţiunilor bateria de artilerie (aruncătoare) se afectează
subunităţilor de arme întrunite.
Bateria de artilerie în ofensivă pe timp de noapte în afară de executarea
misiunilor obişnuite pentru nimicirea cu foc a inamicului execută misiuni pentru
asigurarea iluminării acţiunilor subunităţilor de infanterie (de tancuri) şi tragerea
artileriei, privind nimicirea şi orbirea aparatelor de observare de noapte şi a
mijloacelor de iluminare ale inamicului.
În cazul executării misiunilor de asigurare a iluminării bateria execută
tragerea cu proiectile de iluminare pentru iluminarea terenului, obiectivelor şi
instalarea reperelor (aliniamentelor) luminoase.
Pregătirea bateriei de ofensivă pe timp de noapte se efectuează în timpul
luminos. Totodată comandantul de baterie precizează misiunile pentru cercetare
şi în caz de necesitate transferă punctul de comandă şi observare înainte, în loc
comod pentru cercetarea inamicului; primeşte de la comandantul de divizion
misiuni pentru iluminarea terenului şi obiectivelor, instalarea reperelor
(aliniamentelor) luminoase, orbirea punctelor de observare şi mijloacelor de foc
 188
ale inamicului; precizează pe teren misiunile de foc ale bateriei şi determină
ordinea de executare a acestora; precizează semnele de identificare ale trupelor
proprii şi ordinea de cooperare cu subunităţile de arme întrunite; transmite la
subunităţi semnalele de identificare reciprocă şi ordinea de marcare a
aliniamentelor, atinse de către subunităţile care atacă; în caz de necesitate
organizează cercetarea, alegerea şi pregătirea locurilor pentru poziţia de tragere
şi punctul de comandă şi observare, precum şi legarea topogeodezică a acestora;
precizează itinerarul şi ordinea de mutare a bateriei; verifică disponibilitatea
aparatelor de vedere de noapte şi mijloacele de iluminare; repartizează muniţiile
de iluminare, fumigene şi altele pe echipe; determină măsurile pentru mascarea
de lumină.
O atenţie deosebită comandantul de baterie acordă la pregătirea mijloacelor
de legătură şi organizarea legăturii stabile pe parcursul ofensivei.
Pentru pregătirea către executarea cercetării şi conducerea focului pe timp
de noapte la punctul de comandă şi observare al bateriei se efectuează de obicei
următoarele activităţi: se aleg sau se instalează repere artificiale, văzute noaptea,
se determină pe acestea gismentele (citirile); se pregătesc dispozitivele de
iluminare a aparatelor şi felinare electrice pentru activitatea cercetaşilor şi
radiotelefoniştilor; se efectuează mascarea de lumină şi sonoră; se indică
cercetaşilor direcţiile (sectoarele, obiectele), care necesită o atenţie deosebită; se
pun misiuni suplimentare privind siguranţa nemijlocită. Pentru intensificarea
siguranţei nemijlocite se instalează posturi de pază suplimentare şi patrularea.
Afară de aceasta, la poziţia de tragere se numesc servanţi de serviciu, iar la
punctul de comandă şi observare - observatori.
Ruperea apărării inamicului pe timp de noapte de obicei se efectuează din
poziţia contactului nemijlocit cu acesta. Subunităţile de arme întrunite a
eşalonului întîi trec la atac, de regulă, după pregătirea de artilerie a atacului sau
ciocanul de foc. În unele cazuri în scopurile atingerii prin surprindere ofensiva
poate începe fără pregătirea de artilerie a atacului.
În timpul pregătirii de artilerie a atacului bateria se poate destina pentru
executarea tragerii cu proiectile (bombe) de iluminare sau incendiare pentru
 189
iluminarea terenului şi obiectivelor, orbirea punctelor de observare (mijloacelor
electrono-optice), mijloacelor de foc şi crearea incendiilor în dispozitivul
inamicului.
Pe parcursul atacului comandantul de baterie, de regulă, se deplasează
împreună cu comandantul subunităţii pe care o sprijină. Direcţia de atac indicată
se menţine după azimut, după repere, iar în principal - după reperele luminoase,
care se pun la comanda comandantului (şefului) superior de artilerie.
Reperul cel mai apropiat se instalează în dispozitivul inamicului la 2 -3 km
de la subunităţile proprii, iar restul în adîncimea apărării inamicului la aceeaşi
îndepărtare unul de altul. În cazul apropierii subunităţii de arme întrunite de
reper la 1,5 - 2 km focul cu permisiunea comandantului de arme întrunite se
transportă în adîncime pentru instalarea următorului reper. Focul la instalarea
reperelor se execută prin salve de plutoane sau serii de foc metodic a plutonului
(piesei) cu ritmul de 3 - 5 minute.
Aliniamentele luminoase se instalează, de regulă, pentru marcarea liniilor
de despărţire, iar uneori şi pentru indicarea mai precisă a direcţiei de atac.
Poziţia de tragere pentru tragere pe timp de noapte se alege pînă la
începutul ofensivei după posibilitate mai aproape de subunităţile înaintate.
În cazul ocupării poziţiei de tragere neacoperită pe timp luminos se aleg
suplimentar repere de noapte şi se determină distanţele pînă la acestea. Pe
parcursul executării şi corectării focului se întrebuinţează aparate de vedere pe
timp de noapte sau se iluminează obiectivele.
În cazul trecerii de la acţiunile pe timp de noapte la cele de zi inamicul va
tinde prin contraatacuri să restabilească poziţia trupelor sale.
Luînd în consideraţie aceasta, comandantul de baterie trebuie să precizeze
informaţiile despre inamic, poziţia subunităţilor proprii înaintate, să pună
misiunile suplimentare privind cercetarea inamicului, să precizeze misiunile de
foc ale bateriei privind acoperirea flancurilor şi consolidarea aliniamentului
cucerit, să schimbe poziţia de tragere şi să completeze plutoanele de tragere cu
muniţii.
 190
BATERIA DE ARTILERIE (ARUNCĂTOARE) ÎN LUPTA DE
ÎNTÎMPINARE
Caracterul acţiunilor de luptă moderne cu manevre sporite presupune
schimbările rapide în situaţie, acţiunile subunităţilor de arme întrunite pe un
front larg cu intervale şi flancuri deschise considerabile între acestea. Prin
urmarea acestui fapt lupta de întîmpinare este posibilă şi în cazul dezvoltării
ofensivei, şi în cazul efectuării contraatacului în apărare, precum şi la efectuarea
marşului.
Particularităţile organizării şi executării luptei de întîmpinare depind de
condiţii, iar în cea mai mare măsură de distanţa, care desparte părţile opuse.
Locul bateriei de artilerie în dispozitivele de marş, premergător de luptă şi de
luptă ale subunităţilor de arme întrunite şi acţiunile de luptă ale acesteea depind
de executarea misiunilor de către aceasta.
La marş în prevederea intrării în luptă bateria poate acţiona independent în
componenţa pichetului mobil de cap (lataral), forţelor principale ale batalionului
sau în componenţa divizionului.
În ofensivă şi apărare bateria de obicei acţionează în componenţa
divizionului şi se afectează subunităţii de arme întrunite sau o sprijină pe
aceasta. În acest caz bateria se poate deplasa în coloana subunităţii de arme
întrunite, să ocupe dispozitivul de luptă şi să se transfere de la o poziţie de
tragere la alta, executînd misiunile de foc în interesele subunităţii de arme
întrunite, căreia bateria este afectată sau pe care o sprijină.
Bateria în lupta de întîmpinare de obicei îndeplineşte următoarele misiuni:
interzice deplasarea şi instalarea subunităţilor inamicului în dispozitiv de luptă;
acoperă deplasarea şi instalarea subunităţilor de arme întrunite şi sprijină atacul
acestora; respinge atacul tancurilor şi infanteriei motorizate a inamicului;
acoperă flancurile deschise ale subunităţilor; interzice retragerea organizată a
inamicului şi consolidarea acestuia pe aliniamentele favorabile; interzice
pătrunderea inamicului şi dezvoltarea înaintării spre flancuri şi în spate; sprijină
subunităţile de arme întrunite în cazul consolidării aliniamentelor cucerite
(atinse).
 191
În cazul executării acestor misiuni bateria participă la nimicirea:
mijloacelor de atac nucleare şi chimice ale inamicului, bateriilor de artilerie şi
aruncătoare ale acestuia; coloanelor care se apropie, în deosebi pe treceri, în
defileuri şi pe alte sectoare, care imobilizează acţiunile trupelor inamicului;
tancurilor, forţei vii şi mijloacelor de foc, în primul rînd celor antitanc;
mijloacelor radioelectronice şi punctelor de comandament. Cea mai mare parte
din misiunile de foc enumerate bateria le poate îndeplini independent.
Misiunile de foc în lupta de întîmpinare bateria le execută la hotărîrea
comandantului de arme întrunite sau comandantului (şefului) superior de
artilerie, precum şi la hotărîrea comandantului de baterie. La hotărîrea
comandantului de baterie pentru nimicirea inamicului se poate întrebuinţa focul
asupra obiectivelor izolate şi focul de baraj.
În toate cazurile bateria trebuie să se desfăşoare înaintea subunităţii de
arme întrunite şi să acopere cu foc instalarea acesteea şi intrarea în luptă.
Toată activitatea privind organizarea acţiunilor de luptă de către
comandantul de baterie se va efectua în termeni scurţi de timp, iar misiunile
plutoanelor le va pune, de regulă, pe hartă, prin dispoziţiuni scurte, comenzi şi
semnale.

Acţiunilebaterieiîncomponenţapichetului
mobildecap
Pichetul mobil de cap este un element al siguranţei marşului a subunităţii
(unităţii) de arme întrunite, care constituie de obicei o companie de infanterie
întărită. Pichetului mobil de cap din componenţa divizionului, care acţionează în
avangardă sau detaşamentul înaintat, se afectează de obicei bateria de artilerie.
Comandantul de baterie misiunea pentru acţiunile în pichetul mobil de cap
o primeşte de la comandantul de artilerie de obicei în raionul de concentrare.
Din misiunea primită comandantul de baterie trebuie să însuşească: cu - i se
afectează bateria, ora terminării pregătirii pentru deplasare, locul comandantului
subunităţii de arme întrunite, care constituie pichetul mobil de cap, şi ora
primirii de la acesta a misiunii. După aceasta comandantul de baterie face
 192
cunoştinţă cu misiunea pe comandanţii de plutoane şi dă acestora indicaţii
privind pregătirea efectivului, pieselor (aruncătoarelor), autotractoarelor de
artilerie şi muniţiile pentru marş.
La ora stabilită comandantul de baterie soseşte la comandantul pichetului
mobil de cap, se prezintă acestuia şi primeşte misiunea de luptă. La însuşirea
misiunii comandantul de baterie trebuie să înţeleagă: misiunea de luptă şi
concepţia acţiunilor comandantului pichetului mobil de cap, misiunile bateriei,
locul bateriei în coloana de marş, precum şi ordinea acţiunilor bateriei în cazul
întîlnirii cu inamicul.
Cu sosirea în raionul de concentrare comandantul de baterie pune misiunea
plutoanelor privind pregătirea către acţiunile de luptă care vor urma.
La darea misiunii comandantul de baterie indică:
informaţii despre inamic;
misiunea pichetului mobil de cap;
misiunea vecinilor;
misiunea bateriei: itinerarul de deplasare, locul în coloana de marş a
pichetului mobil de cap (PMC), timpul şi locul intrării în coloana PMC,
aliniamentele posibile de întîlnire cu inamicul şi aliniamentele de desfăşurare,
formarea coloanei, viteza de mişcare, distanţa între maşini, ordinea de
întrebuinţare a aparaturii de navigaţie a maşinii de comandament;
după cuvîntul «ordon» misiunile: plutonului de comandament - locul de
deplasare al maşinii de comandament (grupei de cercetare), locul de deplasare al
grupei de comandament (grupei de transmisiuni), ordinea de menţinere a
legăturii pe parcursul marşului şi în cazul intrării în luptă, indicativele şi
frecvenţa; plutoanelor de tragere - locul de deplasare, ordinea de desfăşurare pe
aliniamentele posibile de întîlnire cu inamicul, timpul şi locul de intrare în
coloana pichetului mobil de cap;
consumul de muniţii;
ora terminării pregătirii pentru deplasare;
ordinea observărilor şi legăturii pe parcursul marşului, locul său în coloană
şi locţiitorul.
 193
La ora stabilită comandantul de baterie scoate bateria în raionul de
concentrare al pichetului mobil de cap sau în punctul, indicat de către
comandantul PMC, unde bateria intră în coloana acestuia.
Cu începutul mişcării bateria ocupă locul său în coloana pichetului mobil
de cap şi execută marşul după itinerarul indicată, aflîndu-se permanent în starea
gata pentru desfăşurare în dispozitiv de luptă şi deschiderea focului.
Comandantul de baterie cu plutonul de comandament urmează după
comandantul pichetului mobil de cap, iar plutoanele de tragere în frunte cu
comandantul bateriei de tragere se află la coada coloanei. Pentru instalarea
rapidă a bateriei comandantul de baterie execută neîntrerupt cercetarea terenului
pe itinerarul de deplasare, marchează succesiv poziţiile de tragere şi menţine
legătura neîntreruptă cu plutoanele de tragere. Comandantul plutonului de
comandament al bateriei cu mijloacele de cercetare şi transmisiuni ( grupa de
comandament ) se poate deplasa împreună cu patrula de cap.
În cazul întîlnirii cu forţele superioare ale inamicului sau cînd inamicul a
devansat pichetul mobil de cap în desfăşurare, comandantul PMC ia măsuri
pentru ocuparea aliniamentului mai favorabil, cu foc din toate mijloacele
provoacă lovire inamicului şi asigură condiţiile pentru instalarea şi intrarea în
luptă a forţelor principale ale avangardei.
Cu angajarea luptei la semnalul (comanda) comandantului pichetului mobil
de cap comandantul de baterie desfăşoară imediat bateria în dispozitiv de luptă.
De regulă, plutoanele de tragere vor ocupa poziţia de tragere acoperită şi vor
executa misiuni privind nimicirea tancurilor în deplasare şi infanteriei
inamicului, precum şi împreună cu mijloacele de foc ale subunităţii de arme
întrunite să respingă atacul inamicului şi să acopere flancurile pichetului mobil
de cap.
La darea misiunii pentru desfăşurare în dispozitiv de luptă de către
comandantul de baterie se indică: raionul poziţiei de tragere, gismentul direcţiei
de bază a tragerii, distanţa minimală de tragere şi locul punctului de comandă şi
observare al bateriei.
 194
Oportunitatea deschiderii focului bateriei şi menţinerea cooperării
neîntrerupte cu PMC se obţine prin instalarea punctului de comandă şi observare
al bateriei împreună cu punctul de comandă şi observare al comandantului
pichetului mobil de cap şi instalarea plutoanelor de tragere pe poziţie de tragere
în apropiere de drum (rută).
În unele cazuri bateria de artilerie cu angajarea luptei de întîmpinare se
poate desfăşura pe poziţie de tragere neacoperită pentru nimicirea prin tragere
directă a tancurilor, maşinilor blindate, obiectivelor antitanc şi altor obiective
importante.
Organizarea conducerii focului (locurile de dispunere ale comandantului de
baterie, comandanţilor de plutoane, repartizarea staţiilor radio, ordinea de
indicare a obiectivelor) trebuie să fie prevăzută dinainte.
Cu ocuparea dispozitivului de luptă sau în decursul desfăşurării în
dispozitiv de luptă comandantul de baterie dă dispoziţiune comandantului
plutonului de comandament privind cercetarea coloanelor în deplasare ale
inamicului, componenţa acestora, direcţia şi viteza de mişcare, determinarea
coordonatelor mijloacelor de foc ale inamicului înaintea aliniamentului de
executare a luptei de către pichetul mobil de cap şi introducerea în luptă a
forţelor principale ale detaşamentului înaintat (avangardei), privind cercetarea
punctelor de observare, bateriilor de artilerie şi aruncătoare ale inamicului.
Lupta pichetului mobil de cap bateria sprijină cu foc la hotărîrea
comandantului de baterie sau comandantului pichetului mobil de cap. În primul
rînd se neutralizează tancurile inamicului şi infanteria, care atacă sau se
desfăşoară pentru atac şi reprezintă cel mai mare pericol pentru pichetul mobil
de cap.
Pentru nimicirea inamicului se întrebuinţează focul concentrat sau focul
asupra obiectivelor izolate, iar pentru respingerea atacului inamicului
comandantul de baterie pregăteşte şi execută focul de baraj fix.
Nimicirea tancurilor care au pătruns se efectuează cu tragere prin ochire
directă.
 195
Despre angajarea luptei de întîmpinare şi desfăşurare în dispozitiv de luptă
comandantul de baterie raportează comandantului de divizion.
Pe parcursul luptei de întîmpinare comandantul de baterie execută
observarea asupra acţiunilor subunităţilor care atacă, semnalelor acestora şi
rezultatele tragerii bateriei, în caz de necesitate corectează focul.
Transferarea punctului de comandă şi observare, de regulă, se efectuează la
comanda comandantului pichetului mobil de cap şi împreună cu acesta.
Schimbarea poziţilor de tragere se efectuează cu permisiunea
comandantului pichetului mobil de cap la comanda comandantului de baterie.
Pe parcursul transferării plutoanele de tragere trebuie să fie gata către
instalarea imediată pentru executarea misiunilor de foc, iar efectivul trebuie să
fie în starea gata permanentă pentru respingerea atacului inamicului terestru şi
executarea focului din arma de foc asupra obiectivelor aeriene care zboară la
înălţime mică.

Acţiunilebaterieiîncomponenţadetaşamentuluia
vansat(avangardei)
Bateria în lupta de întîmpinare poate acţiona în componenţa detaşamentului
înaintat sau avangardei. În detaşamentul înaintat (avangardă) de la unitatea de
arme întrunite de obicei se repartizează un batalion de infanterie (tancuri) întărit.
Pentru întărirea batalionului cu artilerie din componenţa forţelor principale, de
regulă, se repartizează un divizion de artilerie. Bateria de artilerie a divizionului,
afectată detaşamentului înaintat (avangardei), execută misiunile în componenţa
divizionului.
Cu angajarea luptei PMC comandantul detaşamentului înaintat (avangardei)
pune misiunea (pe hartă) comandantului bateriei de aruncătoare şi
comandantului de divizion pentru instalarea acestora în dispozitiv de luptă.
Misiunea pentru instalarea în dispozitiv de luptă comandantul baterie de artilerie
o primeşte de la comandantul de divizion. Comandantul de baterie pe baza
misiunilor, puse de către comandantul de batalion (divizion), precizează
misiunile comandantului plutonului de comandament privind cercetarea
 196
inamicului, pune sau precizează misiunile plutoanelor de tragere, organizează
deplasarea şi instalarea bateriei în dispozitiv de luptă, precizează ordinea
cooperării cu subunitatea de arme întrunite, căreia bateria este afectată sau pe
care o sprijină, şi conduce cu focul bateriei. Misiunea plutoanelor comandantul
de bateriei de obicei o pune prin dispoziţiuni de luptă, comenzi şi semnale prin
mijloacele tehnice de legătură.
Comandantul de baterie, primind de la comandantul de divizion (batalion)
dispoziţiunea (comanda, semnalul) pentru instalarea în dispozitiv de luptă,
imediat dă comanda (dispoziţiunea) comandantului bateriei de tragere pentru
ocuparea poziţiei de tragere şi cu plutonul de comandament se deplasează în
raionul preconizat, desfăşoară punctul de comandă şi observare, organizează
cercetarea, stabileşte legătura personală cu comandantul subunităţii sprijinite de
arme întrunite, precizează la acesta misiunea şi deschide focul, lovind în primul
rînd tancurile şi mijloacele antitanc ale inamicului, sprijinind acţiunile pichetului
mobil de cap, acoperind deplasarea, instalarea şi atacul forţelor principale ale
detaşamentului înaintat (avangardei).
În scopurile asigurării rapidităţii deschiderii focului bateria ocupă poziţiile
de tragere, fără a lua în consideraţie incomodităţile terenului, şi pe măsura stării
gata deschide independent focul asupra obiectivelor cercetate.
În unele cazuri bateria de artilerie la dispoziţiunea comandantului de
divizion poate fi deplasată la poziţia de tragere neacoperită pentru tragere prin
ochire directă.
Comandantul de baterie cu instalarea punctului de comandă şi observare
comunică coordonatele acestuia comandantului bateriei de tragere şi
comandantul de divizion. Despre starea gata a bateriei pentru executarea
misiunilor de foc şi despre misiunile de foc care se execută comandantul bateriei
de artilerie raportează comandantului de divizion, iar comandantul bateriei de
aruncătoare - comandantului de batalion.
Acoperind deplasarea şi instalarea forţelor principale ale detaşamentului
înaintat (avangardei), bateria în componenţa divizionului loveşte bateriile de
 197
artilerie şi aruncătoare, mijloacele antitanc ale inamicului, nu permite ieşirea
tancurilor şi infanteriei inamicului în flancul forţelor principale.
După cucerirea de către detaşamentului înaintat (avangardă) a
aliniamentului indicat acestuia comandantul de baterie precizează misiunile
privind cercetarea inamicului, în deosebi pe flancuri, precum şi precizează
misiunile de foc plutoanelor de tragere. Schimbarea poziţiilor de tragere bateria
o efectuează cu permisiunea comandantului de divizion (batalion).
După nimicirea siguranţei marşului inamicului bateria sprijină acţiunile
subunităţilor avangardei privind pătrunderea spre forţele principale ale
inamicului, provoacă acestora lovire, interzice manevra acestora, acoperă
instalarea şi întroducerea în luptă a forţelor principale proprii.
Dacă inamicul cu forţe superioare a devansat detaşamentul înaintat în ieşire
la aliniamentul indicat, iar avangarda - în desfăşurare şi execută ofensiva, atunci
bateria în cooperare cu alte mijloace de foc respinge atacurile inamicului,
acoperă flancurile deschise ale detaşamentului înaintat (avangardei), nu permite
pătrunderea inamicului în intervalele dintre subunităţile de arme întrunite, cu
tragere prin ochire directă loveşte tancurile şi infanteria inamicului, care au
pătruns în raionul poziţiei de tragere.
Bateria ocupă poziţiile de tragere pe direcţia expusă atacului cu tancuri
după posibilitate mai aproape de dispozitivele de luptă ale companiilor
eşalonului întîi pe teren, care asigură executarea focului cu modificări de derivă
mari de la direcţia de bază.
Pentru executarea cercetării inamicului pe un front larg în baterie se poate
desfăşura punctul de observare lateral.
Ulterior bateria cu focul său acoperă instalarea şi intrarea în luptă a forţelor
principale ale detaşamentului înaintat (avangardei).
 198
BATERIA DE ARTILERIE (ARUNCĂTOARE) ÎN LUPTĂ
Bateria оn apărare acţionează, de regulă, în componenţa divizionului,
precum şi se poate destina pentru sprijinul subunităţii de arme întrunite, afectată
acesteea sau să rămînă la îndemîna comandantului de divizion. În cazul ieşirii
din luptă şi retragere bateria se poate include în componenţa subunităţilor de
acoperire sau siguranţei marşului. Bateria de aruncătoare a batalionului de obicei
rămîne în subordonarea nemijlocită a comandantului de batalion, uneori poate fi
afectată companiei de infanterie. Rămînînd în subordonarea comandantului
batalionului de infanterie, bateria de aruncătoare execută misiuni privind
sprijinul companiilor de infanterie a eşalonului întîi.
Volumul şi caracterul misiunilor, executate de către bateria de artilerie în
apărare, depind de condiţiile concrete ale situaţiei, concepţia comandantului
subunităţii de arme întrunite pentru luptă şi posibilităţile sistemelor de artilerie,
cu care este înzestrată bateria.
Drept misiuni principale ale bateriei de artilerie în apărare sunt: nimicirea
mijloacelor nucleare şi chimice de atac ale inamicului, bateriilor de artilerie şi
aruncătoare ale acestuia, tancurilor şi altor obiective blindate, forţei vii,
mijloacelor antitanc şi altor mijloace de foc, mijloacelor de apărare antiaeriană,
punctelor de comandament şi mijloacelor radioelectronice; minarea terenului de
la distanţă; acoperirea cu foc a intervalelor dintre raioanele de apărare şi
punctele de sprijin, a flancurilor subunităţilor care se apără, barajelor genistice şi
altor obstacole, raioanelor, care au fost expuse loviturilor nucleare; nimicirea
desanturilor debarcate; sprijinul subunităţilor, care apără fîşia de asigurare,
poziţia dinainte şi poziţia siguranţei de luptă.
În cazul apărării pe timp de noapte bateria iluminează terenul şi obiectivele,
loveşte mijloacele de iluminare, orbeşte PO şi mijloacele de foc ale inamicului,
iluminează tancurile acestuia şi alte obiective blindate la tragerea cu RATD; în
caz de contraatac pune repere (aliniamente) luminoase şi execută un şir de alte
misiuni.
Diferitele misiuni, care apar în apărare, cere necesitatea de a întrebuinţa de
către baterie a diferitelor feluri de foc, şi anume: focul asupra obiectivului izolat,
 199
focului de baraj fix şi mobil simplu. Bateria de asemenea poate fi atrasă în
componenţa divizionului pentru executarea focului concentrat, masat, focului de
baraj fix adînc şi focului de baraj mobil dublu.
Pentru nimicirea inamicului în termeni scurţi de timp bateria pregăteşte din
timp focul pe obiective planificate, care pot fi cum neobservate, aşa şi observate.
În dependenţă de condiţiile de trecere a subunităţilor de arme întrunite la
apărare conţinutul misiunilor, rezolvate de către baterie în interesele
subunităţilor de arme întrunite, se poate schimba.
În cazul trecerii la apărare în condiţiile contactului nemijlocit cu inamicul
bateria de obicei se atrage pentru executarea misiunilor de respingere a atacului
forţelor superioare ale inamicului, acoperirea flancurilor subunităţilor care atacă,
consolidarea aliniamentelor şi obiectelor cucerite, asigurarea ieşirii din luptă sau
retragerii în cazul situaţiei nefavorabile şi în cazul rezultatului nereuşit al luptei
de întîmpinare.
În cazul trecerii la apărare în lipsa contactului cu inamicul bateria participă
la acoperirea înaintării şi ocupării de către subunităţile de arme întrunite a
raionului de apărare şi schimbul subunităţilor de arme întrunite.
În cazul trecerii la apărare în condiţiile contactului nemijlocit cu inamicul
bateria se va atrage pentru executarea misiunilor de foc de pe poziţie de tragere
de bază sau de rezervă. În cazul trecerii la apărare în lipsa contactului cu
inamicul bateria, afară de aceasta, poate ocupa poziţia de tragere vremelnică
pentru sprijinul subunităţilor de arme întrunite, care acţionează în fîşia de
asigurare sau care apără poziţia înaintată, precum şi pentru executarea focului
asupra coloanelor în deplasare ale inamicului şi executarea altor misiuni.
Poziţiile de tragere se aleg cu precădere pe direcţiile expuse atacului cu
tancuri în aşa mod, ca în cazul pătrunderii tancurilor inamicului în adîncimea
apărării bateria să le poată lovi pe acestea cu tragere prin ochire directă. Deaceea
poziţiile de tragere trebuie să satisfacă tuturor cerinţelor necesare pentru aceasta.
Pentru conducerea focului şi cu manevra bateriei, executarea cercetării
inamicului şi a terenului, urmărirea după acţiunile subunităţilor de arme întrunite
şi menţinerea cooperării cu acestea se alege şi se desfăşoară punctul de comandă
 200
şi observare. La punct se află comandantul de baterie cu forţele necesare şi
mijloacele din componenţa plutonului de comandament.
Cu luare în consideraţie a misiunilor, îndeplinite de către baterie în apărare,
eforturile principale ale mijloacelor acesteea de cercetare se concentrează pe
direcţia probabilă a loviturii principale a inamicului cu scopurile de a descoperi
mijloacele acestuia de lovire nucleare şi chimice, bateriilor de artilerie şi
aruncătoare, subunităţilor grupării principale de trupe, în deosebi celor de
tancuri.
Pentru asigurarea continuităţii executării cercetării inamicului în baterie
afară de punctul de comandă şi observare de bază în adîncimea apărării sau în
apropierea aliniamentelor preconizate de contraatac se alege şi se pregăteşte
pentru desfăşurare un punct de comandă şi observare de rezervă. Deaceea
reperele în apărare comandantul de baterie le alege nu numai în dispozitivul
inamicului, dar şi în adîncimea proprie a apărării trupelor proprii.
După ocuparea punctului de comandă şi observare comandantul de baterie
pune misiunea comandantului plutonului de comandament pentru organizarea
cercetării şi legăturii în baterie, în care indică:
denumirile convenţionale ale obiectelor locale şi reperele;
informaţii despre inamic;
misiunea subunităţii de arme întrunite;
misiunea plutonului, locurile punctelor de observare, itinerarul şi ordinea
transferării în decursul luptei;
după cuvîntul «ordon» - misiunea de cercetare (ce, cînd şi unde de
cercetat), fîşia (direcţia) de cercetare şi raioanele cu o atenţie deosebită;
numerotarea obiectivelor şi ordinea de raportare despre datele cercetate; ordinea
legării topogeodezice, amenajării genistice şi mascarea punctelor de observare;
direcţia de bază a tragerii; procedeul de orientare a aparatelor de observare;
repartizarea efectivului şi aparatelor la punctele de observare; ora începutului
cercetării; ordinea de organizare a legăturii; ordinea de mutare a punctelor de
observare în decursul luptei şi aliniamentele probabile de desfăşurare ale
acestora;
 201
semnalele şi ordinea acţiunilor la acestea;
locul său şi locţiitorul.
Eforturile principale în această perioadă se îndreaptă la cercetarea forţei vii
şi mijloacelor de foc ale inamicului, care interzic consolidarea aliniamentului
cucerit şi efectuarea regrupării subunităţilor de arme întrunite.
Pentru conducerea cu bateria, precum şi menţinerea cooperării strînse cu
subunităţile de arme întrunite legătura în apărare comandantul de bateriei o
organizează pe baza indicaţiilor comandantul (şefului de stat - major) de
divizion. Categoria de bază a legăturii în apărare este legătura prin fir.
Organizarea legăturii radio în baterie se efectuează prin aceleaşi procedee, ca şi
în ofensivă, dar, de regulă, mijloacele radio funcţionează în regimul « Recepţie
de serviciu ».
În decursul organizării acţiunilor de luptă a bateriei în apărare comandantul
de baterie o atenţie deosebită acordă amenajării genistice şi mascării
dispozitivului de luptă. Aceste activităţi se efectuează în scopurile asigurării
celor mai favorabile condiţii pentru a conduce cu focul, dispunerii ascunse a
subunităţilor, precum şi pentru protecţia efectivului şi tehnicii împotriva armelor
de nimicire în masă şi altor mijloace ale inamicului. Calculul volumului
lucrărilor pentru amenajarea genistică a dispozitivului de luptă al bateriei se
reprezintă în tabelul 4.4.
În cazul trecerii la apărare comandantul de baterie determină activităţile
privind protecţia efectivului împotriva armelor de nimicire în masă şi
organizează executarea acestora.
Protecţia împotriva armelor de nimicire în masă se organizează şi se
efectuează cu scopul de a slăbi considerabil acţiunea asupra plutonului de
comandament şi plutoanelor de tragere a armei nucleare, chimică şi
bacteriologică (biologică) a inamicului, să păstreze capacitatea de luptă a
subunităţilor bateriei şi să asigure executarea cu succes de către acestea a
misiunilor puse.
 202
Activităţile privind protecţia împotriva armelor de nimicire în masă
(PANM) se efectuează în volumul deplin în cazul executării acţiunilor de luptă
cum cu întrebuinţarea, aşa şi fără întrebuinţarea armei de nimicire în masă.
În luptă comandantul de baterie trebuie să organizeze cercetarea
neîntreruptă de radiaţie, chimică şi nespecifică bacteriologică (biologică). Pentru
aceasta în baterie se amenajază un post chimic de observare şi se instalează un
observator - chimist.
Afară de activităţile PANM comandantul de baterie organizează siguranţa
nemijlocită şi apărarea proprie a dispozitivului de luptă al bateriei.
Bateria de artilerie, care acţionează în componenţa subunităţii de arme
întrunite, se asigură cu o sistemă comună de pază, care se organizează de către
comandantul de arme întrunite. Independent de aceasta comandantul de baterie
este obligat în orice situaţie să organizeze siguranţa nemijlocită şi apărarea
proprie a subunităţilor proprii, scopul căreia este de a exclude pătrunderea
grupurilor de cercetare şi diversie în dispoziotivul bateriei şi de a respinge atacul
inamicului terestru.
T a b e l u l 4.4

Siguranţa nemijlocită a punctului de comandă şi observare (de observare)

se efectuează cu observatori de serviciu de la posturile de observare; se stabilesc
semnalele de înştiinţare despre pericolul atacului inamicului terestru şi aerian;
pentru întreg efectivul se sapă locaşe pentru executarea focului din arma de foc;
se determină ordinea acţiunilor efectivului la apărarea proprie a punctului; se
organizează cooperarea cu punctele de observare vecine şi alte subunităţi, care
sunt dispuse în acest raionul.
Postul de observare la punctul de comandă şi observare se instalează cu
misiunea de a observa căile de acces spre punct, în deosebi din flancuri şi spate,
preîntîmpinarea oportună a efectivului despre pericolul atacului inamicului şi
urmărirea după semnalele, date de către comandanţii (şefii) superiori de arme
întrunite sau de artilerie.
 203
Observarea după căile de acces spre punct din front se efectuează de către
observatorii, care execută cercetarea inamicului.
Este foarte important faptul de a instala posturi de observare pe timp de
noapte şi în alte condiţii de vizibilitate limitată.
Pentru respingerea ofensivei infanteriei şi tancurilor inamicului la punctul
de observare efectivul plutonului de comandament foloseşte arma personală,
grenadele de mînă antitanc şi antiinfanterie.
În cazul atacului infanteriei şi tancurilor inamicului pe timp de noapte
raioanele din jurul punctului de observare sau numai din partea inamicului care
atacă este raţional de iluminat cu rachete de iluminare. Pentru aceasta la fiecare
punct de observare trebuie de avut mijloace de iluminare şi din timp de
determinat ordinea de întrebuinţare a acestora.
Totodată iluminarea inamicului trebuie de efectuat astfel, ca de nu
demascat locul punctului de observare propriu.
Pentru protecţia efectivului de atacul inamicului aerian se organizează
observarea permanentă după aer, se stabileşte semnalul de înştiinţare despre
inamicul aerian, se efectuează mascarea minuţioasă a punctului de comandă şi
observare.
Lupta cu obiectivele inamicului care zboară la înălţime mică se execută cu
foc prin salve din arma de foc a plutonului de comandament.
Comandantul de baterie, organizînd siguranţa nemijlocită şi apărarea
proprie a punctului de observare, este obligat să studieze minuţios terenul în
raionul de dispunere al punctului de observare şi să determine cele mai
periculoase direcţii şi căile de acces ascunse posibile spre punctul de comandă şi
observare. Afară de aceasta, comandantul de baterie trebuie să precizeze la
comandantul subunităţii de arme întrunite ordinea acţiunilor subunităţilor
acestuia în raionul punctului de comandă şi observare în cazul atacului
inamicului terestru şi aerian, ordinea de cooperare cu acestea şi semnalele de
înştiinţare.
Pentru siguranţa nemijlocită şi apărarea proprie la poziţia de tragere trebuie
să fie prevăzute:
 204
organizarea observării neîntrerupte circulare;
pregătirea platformelor lîngă piese pentru tragere prin ochire directă;
sectoare de minare pe direcţiile expuse atacului cu tancuri;
repartizarea din componenţa echipelor de servanţi a servanţilor de serviciu;
organizarea înştiinţării efectivului despre pericolul atacului inamicului
terestru şi aerian;
ordinea acţiunilor efectivului plutoanelor de tragere în cazul respingerii
atacului infanteriei şi tancurilor inamicului şi a atacului aviaţiei inamicului;
Un rol important la organizarea apărării proprii a poziţiei de tragere este
preîntîmpinarea la timp a efectivului plutoanelor de tragere despre apariţia
tancurilor şi infanteriei inamicului.
În scopurile deschiderii rapide a focului asupra tancurilor inamicului pe
direcţiile expuse atacului cu tancuri se aleg repere şi pentru fiecare piesă se
întocmeşte fîşa focului piesei (vezi des.3.5). Comandantul bateriei de tragere
întocmeşte schema siguranţei nemijlocite şi apărării apropiate a plutoanelor de
tragere pe poziţia de tragere (vezi des. 3.10).
În fiecare zi pentru identificarea efectivului propriu se stabileşte parola şi
răspunsul. Drept parolă serveşte denumirea armamentului sau tehnicii, iar
răspuns - o denumire de localitate, care începe cu aceeaşi literă, ca şi parola.
Pentru organizarea siguranţei nemijlocite şi apărării apropiate a punctului
de comandă şi observare şi a poziţiei de tragere comandantul de baterie dă o
dispoziţiune, în care indică:
direcţiile, pe care tebuie de concentrat o atenţie deosebită, şi căile de acces
ascunse spre poziţia de tragere (punctul de comandă şi observare);
unde şi care de avut siguranţă nemijlocită, componenţa acesteea, misiunile
şi ora instalării;
ordinea acţiunilor efectivului în cazul atacului inamicului, locurile locaşelor
pentru tragere din armamentul de infanterie şi antitanc şi sectoarele de tragere;
ordinea de minare a căilor de acces spre poziţia de tragere şi numărul de
mine repartizate;
 205
ordinea de iluminare a terenului în cazul respingerii atacului inamicului pe
timp de noapte;
ordinea acţiunilor în cazul pătrunderii tancurilor inamicului în raionul
poziţiei de tragere (punctul de comandă şi observare); semnalele de
comandament şi înştiinţare.
În dependenţă de poziţia inamicului, caracterul acestuia de acţiuni şi
misiunea primită trecerea subunităţii de arme întrunite la apărare se efectuează
în condiţiile contactului nemijlocit cu inamicul sau în lipsa contactului cu acesta.
Apărarea se poate pregăti din timp sau organiza pe parcursul luptei.
Trecerea la apărare din condiţiile contactului nemijlocit cu inamicul se
efectuează de obicei în termeni limitaţi, de regulă, sub influienţa loviturilor
aviaţiei, focului artileriei şi altor mijloace de foc.
În condiţiile contactului nemijlocit cu inamicul acţiunile bateriei se vor
îndrepta la asigurarea cuceririi şi consolidării aliniamentului indicat pentru
apărare. Totodată bateria loveşte mijloacele tactice nucleare de atac, bateriile de
artilerie şi aruncătoare, executînd tragerea în componenţa divizionului; tancurile,
maşinile de luptă a infanteriei şi transportoarele blindate ale inamicului, care se
deplasează spre aliniamentele contraatacului; forţa vie şi mijloacele de foc ale
inamicului pe poziţiile iniţiale şi alte obiective importante. În cazul executării
misiunilor enumerate mai sus bateria aplică următoarele feluri de foc: focul
asupra obiectivelor izolate, focul concentrat şi toate felurile focului de baraj.
În cazul trecerii la apărare în lipsa contactului nemijlocit cu inamicul
bateriei se poate afla în raionul de concentrare, iar prin urmare, va dispune de
mai mult timp pentru pregătirea către acţiunile de luptă.
După darea de către comandantul de baterie a dispoziţiunii preventive în
baterie, de regulă, se va efectua următoarea activitate:
se va trimite grupul de cercetare de artilerie pentru alegerea poziţiilor de
tragere;
se va efectua activitatea privind legarea topogeodezică a elementelor
dispozitivului de luptă;
 206
se vor efectua activităţile privind completarea stocurilor de mijloace
materiale şi pregătirii tehnice.
Bateria în apărare nimicirea cu foc a inamicului o efectuează în cooperare
cu alte mijloace de lovire; aceasta se poate atrage pentru executarea
următoarelor misiuni:
contrpregătirea de artilerie;
interzicerea de artilerie a înaintării şi desfăşurării trupelor inamicului;
respingerea de artilerie a atacului inamicului;
sprijinul de artilerie a trupelor care se apără în adîncime;
nimicirea cu foc a inamicului în cazul executării contraatacului.
În cazul participării la efectuarea contrpregătirii de artilerie bateria
execută misiuni de foc pentru nimicirea obiectivelor preconizate în corespundere
cu extrasul din tabelul focului divizionului.
Drept obiective pentru lovire pot fi mijloacele de lovire nucleare şi chimice,
bateriile de artilerie şi aruncătoare, punctele de comandament, tancurile şi
infanteria motorizată în cazul înaintării şi desfăşurării acestora sau care sau
pregătit pentru ofensivă pe poziţiile iniţiale. Misiunile puse de foc bateria le
execută de pe poziţii de tragere de bază, de rezervă sau vremelnice.
Оn cazul interzicerii de artilerie a înaintării şi desfăşurării trupelor
inamicului bateria loveşte mijloacele de atac nucleare şi chimice, bateriile de
artilerie şi aruncătoare, mijloacele de apărare antiaeriană, punctele de
comandament, forţa vie, mijloacele de foc şi tehnica de luptă, care se află în
coloane sau care se desfăşoară pe poziţii.
Misiunile de foc bateria le execută la comenzile comandantului (şefului)
superior de artilerie sau comandantului de baterie.
Oportunitatea deschiderii focului pentru nimicirea coloanelor inamicului se
obţine prin pregătirea acestuia dinainte asupra nodurilor de drumuri, podurilor,
trecerilor, ieşirilor din localităţi şi asupra altor locuri înguste pe rutele posibile
de deplasare a inamicului, precum şi pe aliniamentele probabile de desfăşurare
în dispozitiv premergător de luptă.
 207
Bateria, destinată pentru sprijin sau afectată subunităţii de arme întrunite,
repartizată pentru acţiune în fîşia de asigurare sau pentru apărarea poziţiei
înaintată, loveşte coloanele care se deplasează ale inamicului, începînd cu
distanţa maximă de tragere. Împreună cu mijloacele de foc ale subunităţii de
arme întrunite bateria respinge atacul subunităţilor înaintate ale inamicului, nu
permite ocolirea şi învăluirea poziţiei menţinută şi acoperă ieşirea din luptă şi
retragerea subunităţilor pe următoarea poziţie.
În scopurile sprijinului neîntrerupt al subunităţii de arme întrunite în fîşia
de asigurare sau pe poziţia înaintată pentru baterie din timp se aleg şi se
pregătesc cîteva raioane ale poziţiilor de tragere, eşalonate în adîncime, şi rutele
pentru manevre. Misiunile privind sprijinul subunităţilor de arme întrunite
bateria le execută de obicei de pe poziţiile de tragere vremelnice.
Оn cazul respingerii de artilerie a atacului inamicului bateria loveşte pe
acesta, executînd foc concentrat şi de baraj cum independent, aşa şi în
componenţa divizionului, dezorganizează dispozitivul de luptă al inamicului şi
creează condiţii favorabile pentru folosirea eficientă a mijloacelor antitanc.
Pe măsura apropierii inamicului de limita dinainte a apărării focul
subunităţilor se aduce pînă la intensitatea cea mai înaltă. Înaintea limitei dinainte
a apărării bateria cu foc de baraj fix separează infanteria de tancuri şi o loveşte
pe aceasta.
În cazul pătrunderii inamicului în prima poziţie bateria cu focul său
interzice răspîndirea acestuia mai departe, în deosebi prin raioanele, care au fost
expuse loviturilor nucleare, şi interzice sosirea rezervelor inamicului.
Misiunile de foc bateria le execută, de regulă, de pe poziţii de tragere de
bază la comenzile comandantului (şefului) superior de artilerie, la dispoziţiunea
comandantului subunităţii sprijinite de arme întrunite, precum şi după iniţiativa
comandantului de baterie.
Respingerea atacului inamicului pe limita dinainte este cea mai importantă
misiune a artileriei în apărare. Precum inamicul întotdeauna se va stărui să
ascundă activităţile sale privind pregătirea către ofensivă, atunci misiunea
privind respingerea atacului acestuia poate apărea pe neaşteptate. În legătură cu
 208
aceasta de la baterie se cere starea de pregătire înaltă în vederea luptei, care
asigură deschiderea focului în termen scurt de timp.
Оn cazul sprijinului de artilerie a trupelor care se apără în adîncime
bateria cu foc concentrat şi cu foc asupra obiectivelor izolate provoacă lovire
inamicului care a pătruns, cu foc de baraj interzice răspîndirea acestuia în
adîncimea apărării, acoperă flancurile deschise şi concentrează eforturile sale la
nimicirea tancurilor inamicului. Misiunile de foc bateria le execută de pe poziţii
de tragere de bază şi de rezervă. Manevra în raionul de rezervă al poziţiilor de
tragere se efectuează la comanda (semnalul) sau cu permisiunea comandantului
(şefului) superior de artilerie, iar al bateriei, afectată subunităţii de arme
întrunite, - cu permisiunea comandantului subunităţii de arme întrunite. Pe
parcursul transferării bateria trebuie să fie gata pentru a se desfăşura în
dispozitiv de luptă în raionul nepregătit.
Misiunile privind nimicirea cu foc a inamicului оn cazul executării
contraatacului bateria le execută după perioadele asigurării de artilerie a
înaintării trupelor, pregătirii şi sprijinului de artilerie a contraatacului.
În perioada a s i g u r ă r i i d e a r t i l e r i e a d e p l a s ă r i i
t r u p e l o r bateria loveşte şi neutralizează bateriile de artilerie şi aruncătoare şi
alte obiective, care sunt capabile cu focul propriu să interzică deplasarea
subunităţilor pentru contraatac; în perioada pregătirii de artilerie a contraatacului
bateria loveşte mijloacele antitanc şi alte mijloace de foc, tancurile, forţa vie a
inamicului pe direcţia contraatacului, precum şi bateriile de artilerie şi
aruncătoare descoperite din nou. Pr e g ă t i r e a d e a r t i l e r i e a c o n t r a a t
a c u l u i începe nu mai tîrziu de ieşirea subunităţilor care contraatacă la
aliniamentul razei de acţiune a mijloacelor antitanc ale inamicului şi se termină
cu ieşirea acestora la aliniamentul de trecere în contraatac. Aceasta poate conţine
numai un ciocan de foc.
În perioada s p r i j i n u l u i d e a r t i l e r i e a c o n t r a a t a c u l u i
bateria loveşte şi neutralizează forţa vie şi mijloacele de foc pe direcţia
contraatacului şi pe flancuri. Totodată aceasta, de regulă, participă la executarea
 209
focului concentrat în componenţa divizionului şi execută focul asupra
obiectivelor izolate.
După efectuarea contraatacului şi restabilirea poziţiei iniţiale bateria
execută misiunile de foc privind consolidarea aliniamentului cucerit,
comandantul de baterie organizează schimarea poziţiilor de tragere şi
amenajarea genistică a acestora, precum şi completarea cu muniţii.
Ordinea şi conţinutul activităţii comandantului de baterie în apărare vom
examina prin exemplul tactic.

Capitolul 5

SUBUNITĂŢILE DE ARTILERIE ANTITANC ÎN LUPTĂ

GENERALITĂŢI
Subunităţile de artilerie antitanc ca înzestrare pot fi dotate cu piese antitanc
şi instalaţii de rachete dirijate antitanc.
Capacitatea subunităţilor de artilerie antitanc de a duce lupta eficientă cu
tancurile şi alte maşini blindate se caracterizează prin posibilităţile de luptă, care
se compun din posibilităţile de luptă ale mijloacelor antitanc, care intră în
componenţa acestora.
Neajunsul principal al pieselor antitanc este distanţa limitată a loviturii
directe, iar al RATD - existenţa spaţiului nelovit şi dependenţa de teren,
condiţiile atmosferei şi timpul zilei. Deaceea pentru o eficacitate mai mare
piesele antitanc şi instalaşiile RATD de obicei se întrebuinţează împreună,
acestora li se preconizează raioane de concentrare şi aliniamente de desfăşurare.
Raionul de concentrare reprezintă sectorul de teren, ocupat sau pregătit
pentru ocupare de către subunităţile de artilerie antitanc şi care asigură
dispunerea ascunsă şi ieşirea rapidă a acestora la aliniamentele preconizate de
desfăşurare. În raionul de concentrare subunităţile se dispun pe plutoane.
 210
Din raionul de concentrare subunităţile antitanc se deplasează cu viteza
maximă posibilă în condiţiile date spre aliniamentul indicat de desfăşurare.
Aliniamentul de desfăşurare reprezintă un sector de teren pe direcţia
expusă atacului cu tancuri, preconizat (pregătit) pentru a fi ocupat sau ocupat de
către subunităţile antitanc pe parcursul luptei pentru nimicirea tancurilor care
atacă (contraatacă) şi altor maşini blindate ale inamicului.
Cu ieşirea la aliniamentul indicat de desfăşurare subunităţile antitanc se
desfăşoară în dispozitiv de luptă.
Dispozitivul de luptă al subunităţii de artilerie antitanc include mijloacele
de foc, desfăşurate pe poziţie, şi locul punctului de comandă şi observare.
Acesta trebuie să asigure executarea cea mai eficientă a misiunilor puse,
folosirea deplină a posibilităţilor de luptă a subunităţilor, menţinerea cooperării
cu subunităţile de arme întrunite, de artilerie şi detaşamentul mobil de baraje
(DMB), conducerea stabilă cu subunităţile, posibilitatea efectuării manevrei
rapide pe parcursul luptei, precum şi vulnerabilitatea redusă a subunităţilor de
loviturile tancurilor şi altor genuri de armă.
În toate condiţiile dispozitivul de luptă trebuie să dispună de adîncime, să
creeze condiţii pentru legarea reciprocă de foc între piese (instalaţii RATD) şi să
asigure posibilitatea tragerii circulare.

PLUTONUL ANTITANC ОN OFENSIVĂ

Plutonul antitanc este subunitate de tragere a artileriei antitanc, care constă
din cîteva piese (instalaţii RATD).
După apartenenţa organizatorică se deosebesc plutonul antitanc al bateriei
antitanc şi plutonul antitanc al batalionului. Acestea se deosebesc nu numai prin
componenţă, armament şi apartenenţă organizatorică, dar şi prin caracterul
misiunilor îndeplinite în luptă.
Deci, plutonul antitanc al bateriei antitanc în ofensivă, de regulă, acţionează
în componenţa bateriei, care constituie rezerva antitanc sau care intră în
componenţa acesteea. În unele cazuri, plutonul antitanc poate fi destinat pentru
 211
executarea misiunilor de foc cu tragere prin ochire directă în perioada pregătirii
de artilerie a atacului şi în decursul ofensivei.
Plutonul antitanc al batalionului acţionează de obicei în componenţă
deplină în subordonarea nemijlocită a comandantului de batalion şi execută
misiuni privind lupta cu tancurile şi alte maşini blindate ale inamicului,
acoperirea întroducerii în luptă a eşalonului doi şi flancurilor deschise ale
batalionului, precum şi respingerea contraatacului cu tancuri al inamicului. În
unele cazuri plutonul antitanc al batalionului poate fi afectat companiilor de
infanterie.
Pentru executarea misiunilor puse pluonul pe aliniamentul de desfăşurare se
desfăşoară în dispozitiv de luptă.
Dispozitivul de luptă al plutonului antitanc constă din piese (instalaţii
RATD), dispuse pe poziţii de tragere, şi punctul de comandă şi observare.
Dispunerea reciprocă a pieselor (instalaţiilor RATD) trebuie să asigure
executarea tragerii cu plutonul în orice direcţie, folosirea mai bună a terenului,
trebuie să creeze condiţii pentru manevra cu o parte din piese (instalaţii RATD)
şi să excludă nimicirea concomitentă a acestora de focul din tancurile şi artileria
inamicului în cazul tragerii asupra unei din acestea.
Cea mai raţională dispunere a pieselor (instalaţiilor RATD) pe aliniamentul
de desfăşurare este dispunerea acestora eşalonat spre dreapta (stînga) sau sub un
unghi înapoi (înainte) faţă de direcţia posibilă de atac a tancurilor inamicului.
Dispunerea liniară a pieselor (instalaţiilor RATD) pe aliniamentul de
desfăşurare nu se permite, din cauza că aceasta nu asigură executarea tragerii cu
plutonul sau chiar cu două piese (instalaţii RATD) în direcţia flancurilor şi nu
creează adîncimea dispozitivului de luptă.
Plutonul se desfăşoară în dispozitiv de luptă pe front şi adîncime pînă la
500 m cu intervale între poziţiile de tragere ale pieselor (instalaţiilor RATD) 100
-200 m. Punctul de comandă şi observare al plutonului se dispune în aşa loc, de
unde se asigură observarea asupra inamicului, conducerea cu focul şi manevra
cu piesele (instalaţiile RATD). Acesta se dispune de obicei în apropierea poziţiei
de tragere a unei piese (instalaţii RATD).
 212
Dispozitivul de luptă al plutonului RATD este demonstrat pe des.6.1.
Pe fiecare aliniament de desfăşurare plutonului i se destinează fîşia de foc
şi sectoare suplimentare de tragere, iar piesei (instalaţiei RATD) - sectoare de
tragere (de bază şi suplimentar).
Înainte de ofensivă şi pe parcursul acesteea plutonul antitanc al bateriei
antitanc, care constituie sau intră în componenţa rezervei antitanc, se dispune în
raionul de concentrare, care trebuie să asigure dispunerea ascunsă şi dispersată a
pieselor (instalaţiilor RATD) în acesta şi ieşirea rapidă la aliniamentul de
desfăşurare indicat.
În cazul trecerii la ofensivă din mers plutonul antitanc, destinat pentru
tragere prin ochire directă în perioada pregătirii de artilerie a atacului, ocupă
poziţia de tragere în noaptea înainte de atac sau cu începutul primului ciocan de
foc al pregătirii de artilerie a atacului.
Cu ieşirea plutonului la poziţiile de tragere se stabileşte observarea asupra
obiectivelor, nimicirea cărora în decursul pregătirii de artilerie a atacului se
efectuează la comanda comandantului de pluton. Cele mai favorabile condiţii
pentru nimicirea obiectivelor pe limita dinainte, în deosebi în limitele punctelor
de sprijin de plutoane, se creează atunci, cînd artileria transportă focul de la
limita dinainte în adîncime.
Cu începutul atacului plutonul antitanc acţionează în conformitate cu
indicaţiile comandantului de baterie şi după executarea misiunii puse poate să
ocupe raionul de concentrare sau să continuie nimicirea obiectivelor descoperite
din nou de pe poziţia de tragere ocupată.
Pînă la începutul ofensivei plutonul antitanc, care intră în componenţa
rezervei antitanc, în dependenţă de situaţie poate fi desfăşurat în dispozitiv de
luptă pe aliniamentul de desfăşurare sau să se afle în raionul de concentrare în
starea gata pentru deplasare la aliniamentul de desfăşurare.
Acţiunile plutonului antitanc al batalionului pînă la începutul ofensivei
depind de procedeul de trecere a trupelor la ofensivă, Aşa deci, în cazul
ofensivei din mers plutonul antitanc se deplasează din raionul de plecare în
coloana batalionului şi se desfăşoară pe poziţia de tragere de obicei cu ieşirea
 213
subunităţilor batalionului la aliniamentul de trecere în atac. În unele cazuri
plutonul poate în coloană să se deplaseze după subunităţile de arme întrunite în
direcţia, indicată de către comandantul de batalion, în starea gata pentru
instalarea imediată.
În cazul trecerii la ofensivă din poziţia contactului nemijlocit cu inamicul
plutonul antitanc poate fi desfăşurat pe poziţia de tragere şi să execute misiunile
de foc în perioada pregătirii de artilerie a atacului sau să se afle în raionul de
concentrare în starea gata pentru deplasare la poziţia de tragere.
În decursul ofensivei plutonul antitanc, care intră în componenţa rezervei
antitanc, se deplasează după subunităţile eşalonului întîi prin salturi de la un
raion de concentrare la altul în starea gata pentru a se desfăşura imediat în
dispozitiv de luptă pe aliniamentul de desfăşurare a rezervei antitanc.
Plutonul antitanc al batalionului, care acţionează în subordonarea
nemijlocită a comandantului de batalion, în ofensivă se deplasează pe direcţia
expusă atacului cu tancuri după companiile eşalonului întîi în starea gata pentru
a se desfăşura imediat în dispozitiv de luptă.
În acel caz, cînd plutonul antitanc este afectat companiilor eşalonului întîi
în componenţă deplină sau pe grupe, acesta acţionează în dispozitivele de luptă
ale companiilor, desfăşurîndu-se pe poziţia de tragere pentru executarea
misiunilor de foc.
Cu instalarea plutonului antitanc în dispozitiv de luptă se organizează
cercetarea tancurilor, TB (MLI) şi altor obiective ale inamicului, se efectuează
pregătirea pentru deschiderea focului.
În cazul întroducerii în luptă a eşalonului doi plutonul antitanc sub
acoperirea focului de artilerie de pe poziţii de tragere acoperite, subunităţilor de
arme întrunite ale eşalonului întîi, folosind căile de acces ascunse, se deplasează
şi ocupă poziţia de tragere în raionul preconizat. La ora stabilită sau la semanlul
stabilit plutonul deschide focul asupra obiectivelor cercetate, lovind în primul
rînd tancurile şi mijloacele antitanc ale inamicului. Cu ieşirea subunităţilor de
arme întrunite ale eşalonului doi spre obiectele de atac plutonul antitanc
 214
încetează executarea focului şi mai departe acţionează după indicaţia
comandantului (şefului) superior.
În cazul respingerii contraatacului inamicului plutonul antitanc din mers
ocupă poziţia de tragere, toate activităţile privind pregătirea pentru executarea
misiunilor de foc trebuie să fie terminate pînă la ieşirea tancurilor inamicului la
aliniamentul distanţei maxime de lansare (de tragere).
Plutonul deschide focul asupra tancurilor care atacă şi alte maşini blindate
în fîşia destinată la semnalul comandantului superior sau după iniţiativa
comandantului de pluton.
Comandantul plutonului antitanc, care acţionează în componenţa rezervei
antitanc, primeşte misiunea de la comandatul de baterie, iar al plutonului
antitanc al batalionului - de la comandantul de batalion.
La darea misiunii de luptă comandantul de pluton indică: informaţii despre
inamic şi direcţiile expuse atacului cu tancuri; misiunea subunităţii de arme
întrunite; misiunea plutonului, raioanele de concentrare şi aliniamentele de
desfăşurare (poziţiile de tragere); fîşia de foc, sectorul suplimentar de tragere,
aliniamentul de deschidere a focului şi aliniamentul de iluminare a terenului;
itinerarul şi ordinea de mutare (manevră); după cuvîntul «ordon» - misiunile
pieselor (instalaţiilor RATD); poziţiile de tragere, sectoarele de tragere, ordinea
de deschidere a focului asupra tancurilor şi alte maşini blindate; locurile de
dispunere ale autotractoarelor şi maşinilor pentru muniţii; ordinea de pregătire a
părţilor materiale şi muniţiilor pentru tragere; semnalele de comandament, de
înştiinţare şi ordinea acţiunilor la acestea; locul punctului de comandă şi
observare şi locţiitorul.
Cu ieşirea plutonului la aliniamentul de desfăşurare comandantul de pluton
pe teren precizează comandanţilor de piese (instalaţiilor RATD) datele necesare
şi execută documentele de luptă.
Comandantul de pluton ţine harta de lucru şi întocmeşte schema focului
antitanc al plutonului pe fiecare aliniament de desfăşurare.
Pe schema focului antitanc al plutonului se reprezintă: denumirile
convenţionale ale obiectelor locale şi reperele; dispozitivul de luptă al
 215
plutonului; fîşia de foc a plutonului şi sectoarele de tragere ale pieselor
(instalaţiilor RATD); aliniamentele distanţelor maxime şi minime de tragere (de
lansare); sectoarele nelovite ale terenului, iar în caz de tragere pe timp de noapte
- aliniamentul începutului iluminării; semnalele de comandament cu focul.
Schema focului antitanc al plutonului se reprezintă pe des. 6.2.
Pe harta de lucru comandantul de pluton trece: denumirile convenţionale
ale obiectelor locale şi reperele; poziţia şi starea inamicului, dispunerea
mijloacelor acestuia de foc şi altor obiective; poziţia şi misiunile batalionului
(companiei); punctele de comandament; rutele de deplasare, raioanele de
concentrare, aliniamentele de desfăşurare (poziţiile de tragere), fîşia de foc a
plutonului, aliniamentele distanţelor maxime şi minime de tragere; aliniamentele
de deschidere a focului şi aliniamentele de iluminare a obiectivelor; locurile de
dispunere ale mijloacelor antitanc vecine; semnalele de comandament şi
înştiinţare.
Pe fiecare aliniament pregătit de desfăşurare în afară de harta de lucru şi
schema focului antitanc comandantul de pluton întocmeşte schema reperelor.
Dacă plutonul se atrage pentru executarea tragerii în perioada pregătirii de
artilerie a atacului, atunci se elaborează şi schema focului prin ochire directă.
Poziţiile de tragere şi punctele de comandă şi observare pe aliniamentele de
desfăşurare în dependenţă de situaţie şi existenţa timpului se pregătesc din timp
sau se ocupă din mers.
În cazul alegerii poziţiilor de tragere şi punctului de comandă şi observare
din timp comandantul de pluton determină posibilitatea executării de la acestea a
misiunilor puse, marchează locurile pentru poziţiile de tragere ale pieselor
(instalaţiilor RATD), punctului de comandă şi observare; determină pe teren
direcţiile expuse atacului cu tancuri şi direcţiile probabile de deplasare ale
tancurilor inamicului; determină (precizează) pe teren fîşiile de foc, marchează
sectoare de tragere a pieselor (instalaţiilor RATD); determină aliniamentele
distanţelor maxime şi minime de tragere, aliniamentele de deschidere a focului
cu luare în consideraţie a reliefului terenului; precizează (acordă) denumirile
convenţionale ale obiectelor locale şi reperele; alege drumurile de acces spre
 216
poziţiile de tragere şi punctul de comandă şi observare, rutele de manevră la
poziţiile de tragere de rezervă.
În cazul desfăşurării în dispozitiv de luptă din mers comandantul de pluton
opreşte coloana după posibilitate în loc ascuns, analizează terenul, marchează
locurile poziţiilor de tragere ale pieselor (instalaţiilor RATD), fîşia de foc şi
sectoarele de tragere, reperele, locul punctului de comandă şi observare al
plutonului, cheamă comandanţii de piese (instalaţiilor RATD), pune misiunea
pentru ocuparea poziţiilor de tragere şi pregătirea către executarea tragerii.
Dacă plutonul este repartizat pentru nimicirea obiectivelor în perioada
pregătirii de artilerie a atacului, atunci comandantul de pluton indică
comandanţilor de piese (instalaţii RATD) obiectivele de bază şi de rezervă,
numerele acestora şi distanţele pînă la ele; determină locurile adăposturilor celor
mai apropiate ale pieselor (instalaţiilor RATD); indică consumul de muniţii şi
ordinea de completare a acestora; ora (semnalele) de ocupare a poziţiei de
tragere, timpul şi ordinea de executare a misiunilor de foc; dă indicaţii privind
nimicirea obiectivelor descoperite din nou; determină ordinea acţiunilor după
executarea misiunilor puse.

PLUTONUL ANTITANC ОN APĂRARE

Plutonul antitanc оn apărare acţionează de obicei în componenţa bateriei,
care constituie rezerva antitanc sau care intră în componenţa acesteea. Plutonul
poate executa următoarele misiuni: nimicirea tancurilor, care au pătruns în
adîncimea apărării; acoperirea breşelor, care sau format în rezultatul loviturilor
nucleare ale inamicului; acoperirea joncţiunilor dintre punctele de sprijin şi
raioanele de apărare ale subunităţilor; acoperirea flancurilor deschise ale
subunităţii (unităţii); acoperirea înaintării şi desfăşurării eşalonului doi (rezervei)
pentru contratac; acoperirea regrupării subunităţilor pe parcursul luptei de
apărare.
Plutonul antitanc al batalionului acţionează pe direcţia expusă atacului cu
tancuri, de regulă, rămînînd în subordonarea nemijlocită a comandantului de
 217
batalion. Pe teren închis sau accidentat plutonul în componenţa deplină sau pe
grupe poate fi afectat companiilor eşalonului întîi. Totodată acesta se atrage
pentru respingerea atacului cu tancuri şi altor maşini blindate ale inamicului,
acoperirea înaintării şi desfăşurării companiei eşalonului doi pentru contraatac şi
pentru executarea altor misiuni.
Plutonului antitanc, care acţionează în componenţa rezervei antitanc, în
apărare i se destinează raioane de concentrare de bază şi de rezervă şi
aliniamente de desfăşurare din calculul de la unul pînă la trei pe fiecare direcţie
expusă atacului cu tancuri.
Pe fiecare aliniament de desfăşurare din timp se pregătesc poziţii de
tragere. Piesele (instalaţiile RATD) se dispun sub un unghi înainte (înapoi),
eşalonat spre dreapta (stînga).
În scopurile asigurării manevrei pentru respingerea atacurilor cu tancuri ale
inamicului de pe diferite direcţii pentru fiecare piesă (instalaţie RATD) se
pregătesc drumuri pentru manevre şi poziţii de tragere de rezervă.
Plutonul antitanc în apărare poate fi destinat în ambuscadă. În acest caz
poziţia de tragere se pregăteşte după regulile generale. O atenţie deosebită se
acordă mascării acesteea de observarea inamicului terestru şi aerian.
Un rol important în activitatea comandantului de pluton privind organizarea
acţiunilor de luptă ocupă darea misiunilor comandanţilor de piese (instalaţii
RATD) pe aliniamentele de desfăşurare. Totodată acesta indică: misiunile
pieselor (instalaţiilor RATD), poziţiile acestora de tragere de bază şi de rezervă,
sectoarele de tragere de bază şi suplimentare, locurile de dispunere ale
autotractoarelor; aliniamentul şi ordinea de deschidere a focului asupra
tancurilor şi altor maşini blindate ale inamicului; ordinea de deplasare la
aliniamentul de desfăşurare; rutele pentru manevre, timpul şi ordinea schimbării
poziţiilor de tragere; timpul şi succesiunea amenajării genistice a poziţiilor de
tragere; ordinea serviciului şi observărilor.
În cazul destinaţiei plutonului în ambuscadă comandantul de pluton trebuie
să studieze minuţios terenul, să pună misiuni echipelor, să determine
 218
aliniamentul de deschidere a focului, să indice ordinea de deschidere a focului şi
ordinea manevrei după executarea misiunilor.
Pînă la apropierea tancurilor inamicului de locul ambuscadei plutonul prin
nimic nu se descoperă. În cazul apropierii tancurilor de aliniamentul de
deschidere a focului plutonul la comanda (semnalul) comandantului cu foc prin
surprindere provoacă lovire acestora. După executarea misiunii plutonul se
transferă pe altă poziţie de tragere sau acţionează în conformitate cu indicaţiile
comandantului superior.
Pînă la trecerea inamicului în ofensivă plutonul antitanc se află de obicei în
raionul de concentrare de bază în starea gata pentru deplasare pe aliniamentele
de desfăşurare, iar cu primirea comenzii (semnalului) cu viteza maximă se
deplasează spre aliniamentul indicat şi se desfăşoară în dispozitiv de luptă. După
rapoartele despre starea gata pentru executarea tragerii comandantul de pluton
precizează subalternilor misiunile cu luare în consideraţie a condiţiilor concrete
ale situaţiei. Cu ieşirea tancurilor inamicului la aliniamentul de deschidere a
focului la comanda comandantului de baterie sau în conformitate cu ordinea
stabilită anterior plutonul deschide focul.
După respingerea atacului inamicului comandantul de pluton este obligat să
completeze stocul de muniţii, să restabilească adăposturile dărîmate şi să fie gata
pentru respingerea atacurilor repetate.

BATERIA DE ARTILERIE ANTITANC ОN OFENSIVĂ

Bateria de artilerie antitanc este subunitate tactică şi de foc a artileriei
antitanc. Aceasta poate constitui rezerva antitanc sau să intre în componenţa
acesteea şi să execute următoarele misiuni: să acopere deplasarea şi instalarea
(regruparea) subunităţilor pentru ofensivă; să respingă contraatacul cu tancuri al
inamicului; să acopere deplasarea, instalarea şi întroducerea în luptă a eşalonului
doi, flancurile deschise ale unităţii (subunităţii); să participe la consolidarea
aliniamentelor ocupate; să lovească obiectivele prin ochire directă în perioada
pregătirii de artilerie a atacului.
 219
Misiunile enumerate bateria le execută, de regulă, în cooperare strînsă cu
detaşamentul mobil de baraje şi alte subunităţi.
Bateriei antitanc, care constituie rezerva antitanc sau care acţionează în
componenţa acesteea, i se destinează raioane de concentrare şi aliniamente de
desfăşurare.
Raionul de concentrare trebuie să asigure dispunerea ascunsă şi ieşirea
rapidă la aliniamentul indicat de desfăşurare. Dimensiunile acestuia pot constitui
300 -500 m pe front şi adîncime. În loc comod pentru comandament se dispune
punctul de comandă şi observare al bateriei.
Pentru desfăşurare în dispozitiv de luptă bateriei i se destinează
aliniamentul de desfăşurare. Dimensiunile acestuia în dependenţă de condiţiile
situaţiei şi teren pot constitui: pentru bateria de artilerie antitanc - pînă la 1,5 km
pe front şi pînă la 0,5 km în adîncime; pentru bateria RATD - pînă la 2 km pe
front şi pînă la 1km în adîncime. Totodată pentru comoditatea conducerii cu
focul şi cooperării cu foc distanţele dintre plutoane este raţional de avut 300
-500 m, iar dintre piese (instalaţii RATD) - 100 -200 m.
Dispozitivul de luptă al bateriei antitanc constă din dispozitivele de luptă
ale plutoanelor şi punctul de comandă şi observare al bateriei. Plutoanele de
obicei se dispun prin unghi înapoi (înainte) sau eşalonat spre dreapta (stînga).
Dispozitivul de luptă al bateriei antitanc este demonstrat pe des. 5.3.
În cazul ofensivei din mers bateria se deplasează (de obicei pe timp de
noapte) după itinerarul cercetată din timp în raionul de concentrare sau la
aliniamentul de desfăşurare. Dispunîndu-se în raionul de concentrare, bateria
trebuie să se afle în starea gata permanentă pentru deplasare la aliniamentul de
desfăşurare pentru acoperirea înaintării şi desfăşurării subunităţilor de arme
întrunite pentru ofensivă.
În cazul trecerii în ofensivă din poziţia contactului nemijlocit cu inamicul
bateria poate fi desfăşurată din timp în dispozitiv de luptă pe unul din
aliniamentele de desfăşurare pentru acoperirea regrupării subunităţilor care se
apără sau acoperirea înaintării subunităţilor din adîncime şi instalarea acestora
pentru ofensivă.
 220
Acţiunile bateriei în ofensivă se coordonează cu acţiunile detaşamentului
mobil de baraje, raionul de dispunere al căruia de obicei se alege în apropierea
nemijlocită de la raionul de concentrare al rezervei antitanc, iar aliniamentele de
minare se preconizează înaintea aliniamentelor de desfăşurare.
Bateria, destinată pentru tragere prin ochire directă în perioada pregătirii de
artilerie a atacului, se scoate pe poziţiile de tragere pregătite în noaptea înainte
de ofensivă sau cu începutul pregătirii de artilerie a atacului.
Pe parcursul ofenisivei pe măsura înaintării subunităţilor de arme întrunite
ale eşalonului întîi bateria se deplasează după itinerarul indicată (în direcţia
indicată) în componenţa deplină prin salturi de la un raion de concentrare la altul
în starea gata pentru desfăşurare pe aliniamentele planificate sau neplanificate.
Mărimea saltului nu trebuie să depăşească 8 -10 km, iar timpul pentru deplasare
şi desfăşurare pe aliniamentele de desfăşurare - 20 -25 min.
Cu acest scop pentru cercetarea rutei, raioanelor de concentrare şi
aliniamentelor de desfăşurare în decursul ofensivei de la baterie se poate trimite
grupul de cercetare de artilerie, condusă de obicei de către comandantul de
pluton. Componenţa grupului se determină de către comandantul de baterie şi
poate include: comandantul de pluton - şeful grupului, comandantul de piesă
(instalaţiei RATD), unul - doi servanţi (operatorul), instruiţi pentru efectuarea
cercetării de radiaţie şi chimică şi controlul terenului privind existenţa minelor.
Grupul de cercetare de artilerie se asigură cu mijloace de transport, aparatele
necesare şi mijloace de transmisiuni.
În cazul pregătirii acţiunilor de luptă alegerea raioanelor de concentrare şi
aliniamentelor de desfăşurare de obicei este efectuată de către comandantul de
baterie.
Succesiunea de cercetare a raioanelor de concentrare şi aliniamentelor de
desfăşurare o stabileşte comandantul de baterie cu luare în consideraţie a
condiţiilor concrete ale situaţiei.
În dependenţă de situaţie pe parcursul ofensivei bateria ocupă consecutiv
raioanele de concentrare sau se desfăşoară pe aliniamentele de desfăşurare în
starea gata pentru respingerea atacurilor cu tancuri ale inamicului.
 221
După respingerea atacului cu tancuri ale inamicului bateria se pregăteşte
pentru respingerea atacurilor repetate sau ocupă raionul de concentrare şi se află
în starea gata pentru deplasare la alte aliniamente. Părăsirea aliniamentului
ocupat de desfăşurare (raionului de concentrare) bateria o efectuează în
corespundere cu hotărîrea comandantului de arme întrunite şi la comanda
(semnalul) comandantului (şefului) superior de artilerie.
Ordinea de lucru al comandantului de baterie privind organizarea acţiunilor
de luptă depinde de situaţia concretă, misiunea primită şi existenţa timpului. Cu
primirea misiunii comandantul de baterie trebuie să însuşească: misiunea de
luptă şi concepţia comandantului unităţii de arme întrunite, direcţiile expuse
atacului cu tancuri; misiunile, executate de către subunităţile antitanc ale
comandanţilor superiori pe direcţia de acţiuni a unităţii; misiunea bateriei
proprii; misiunile vecinilor şi ordinea de coperare cu mijloacele antitanc vecine;
raioanele de concentrare şi aliniamentele de desfăşurare; raioanele poziţiilor de
tragere şi misiunile de foc în cazul atragerii bateriei pentru executarea misiunilor
în perioada pregătirii de artilerie a atacului; ordinea de asigurare cu muniţii;
timpul şi ordinea de deplasare a bateriei în raionul (aliniamentul) preconizat;
ordinea manevrei pe parcursul luptei şi ora terminării pregătirii.
După însuşirea misiunii comandantul de baterie determină activităţile, care
sunt necesare de efectuat imediat pentru urgentarea pregătirii subunităţilor către
executarea misiunii primite, şi efectuează calculul timpului.
La aprecierea situaţiei comandantul de baterie studiază: componenţa,
poziţia şi caracterul posibil al acţiunilor inamicului, direcţiile expuse atacului cu
tancuri; starea, posibilităţile şi asigurarea bateriei; caracterul terenului şi
influienţa acestuia la acţiunile de luptă ale bateriei; situaţia de radiaţie, chimică
şi bacteriologică (biologică). Afară de aceasta, comandantul de baterie ia în
consideraţie anotimpul, starea timpului şi a zilei.
Pe baza însuşirii misiunii primite şi aprecierii situaţiei comandantul de
baterie primeşte hotărîrea. În hotărîre acesta determină: dispozitivul de luptă al
bateriei pe aliniamentele de desfăşurare, misiunile plutoanelor; raioanele de
concentrare şi aliniamentele de desfăşurare, fîşiile de foc şi sectoarele
 222
suplimentare de tragere, ordinea de mutare pe parcursul luptei; activităţile
principale privind asigurarea multilaterală a acţiunilor de luptă; organizarea
conducerii. În acelaşi timp comandantul de baterie determină misiunile
principale privind lucrul cu efectivul şi particularităţile acesteea. Hotărîrea
comandantul de baterie o transmite la comandanţii de plutoane.
La ora stabilită de către comandantul unităţii comandantul de baterie
participă la recunoaştere şi organizarea cooperării.
Pe parcursul recunoaşterii comandantul de baterie precizează: denumirile
convenţionale ale obiectelor locale şi reperele; limita dinainte a apărării
inamicului, direcţiile expuse atacului cu tancuri; poziţia subunităţilor înaintate
ale trupelor noastre; obiectivele, care trebuie să fie lovite în perioada pregătirii
de artilerie a atacului; poziţiile de tragere ale plutoanelor; fîşiile de foc şi
sectoarele suplimentare de tragere; rutele de deplasare la aliniamentele de
desfăşurare (poziţiile de tragere), locurile de dispunere ale punctelor de comandă
şi observare ale bateriei; aliniamentele de deschidere a focului asupra tancurilor,
aliniamentele începutului iluminării acestora; dispunerea şi misiunile
subunităţilor de arme întrunite, mijloacelor antitanc şi detaşamentului mobil de
baraje; ordinea amenajării genistice a aliniamentelor de desfăşurare (poziţiilor de
tragere).
Pe parcursul recunoaşterii raionului de concentrare comandantul de baterie
precizează: locurile de dispunere ale plutoanelor şi punctului de comandă şi
observare al bateriei; rutele de deplasare; activităţile privind organizarea
siguranţei nemijlocite şi apărării apropiate.
Precizînd chestiunile cooperării, comandantul de baterie însuşeşte
dispunerea subunităţilor de arme întrunite şi celor vecine de artilerie şi antitanc,
misiunile acestora şi fîşiile de foc; ordinea de iluminare a terenului şi
obiectivelor pe timp de noapte, semnalele de comandament şi de identificare
reciprocă, precum şi coordonează acţiunile bateriei cu acţiunile detaşamentului
mobil de baraje în cazul respingerii contraatacurilor cu tancuri ale inamicului.
Organizînd cooperarea între plutoane, comandantul de baterie indică:
aliniamentele şi ordinea de deschidere a focului asupra tancurilor; sectoarele de
 223
teren, acoperite cu foc de flanc; ordinea de efectuare a manevrei; locul de
dispunere al detaşamentului mobil de baraje şi misiunile acestuia; ordinea de
formare a coloanei înainte de deplasare la aliniamentele de desfăşurare.
După recunoaştere la darea misiunilor comandantul de baterie în ordinul de
luptă indică:
în primul punct - concluzii pe scurt despre aprecierea inamicului şi
caracterului acestuia de acţiuni;
în punctul doi - misiunea unităţii de arme întrunite, misiunile vecinilor şi
liniile de despărţire cu aceştea;
în punctul trei - misiunile, executate de către mijloacele antitanc ale
comandantului superior pe direcţia de acţiuni a unităţii de arme întrunite;
în punctul - misiunea bateriei, raioanele de concentrare, aliniamentele de
desfăşurare, fîşiile de foc, rutele de deplasare, dispozitivul de luptă pe fiecare
aliniament de desfăşurare;
în punctul cinci după cuvîntul «ordon» - misiunile plutoanelor;
în punctul şase - consumul de muniţii;
în punctul şapte - ora terminării pregătirii pentru executarea misiunii;
în punctul opt - locul punctului de comandă şi observare al bateriei, cu-i se
încredinţează conducerea cu bateria în cazul ieşirii din funcţiune a punctului de
comandă şi observare.
Afară de aceasta, pe parcursul luptei comandantul de baterie precizează
misiunile comandanţilor de plutoane pe fiecare aliniament de desfăşurare.
În raionul de concentrare comandantul de baterie efectuează controlul stării
gata a bateriei pentru acţiuni de luptă. Totodată acesta verifică: cunoaşterea de
către comandanţii de plutoane a misiunilor subunităţilor de arme întrunite şi
misiunilor bateriei; starea gata a părţilor materiale ale pieselor (instalaţiilor
RATD), aparatelor şi muniţiilor pentru tragere; cunoaşterea semnalelor de
comandament, înştiinţare, cooperare şi alte întrebări.
Pe parcursul luptei pentru desfăşurare pe aliniamentul planificat
comandantul de baterie dă un semnal stabilit şi precizează ora terminării
pregătirii, iar pentru desfăşurare pe aliniamentul neplanificat indică: informaţii
 224
pe scurt despre inamic, aliniamentul de desfăşurare, locurile plutoanelor şi PCO
al bateriei, itinerarul de deplasare, ora terminării pregătirii.
Comandantul de baterie conduce cu focul bateriei prin darea comenzilor
comandanţilor de plutoane sau nemijlocit comandanţilor de piese (instalaţii).
Comenzile privind conducerea focului se transmit în clar prin folosirea
indicativelor persoanelor cu funcţie şi a subunităţilor, denumirile convenţionale
ale obiectelor locale şi reperelor. Despre deschiderea focului, schimbărilor
situaţiei, despre rezultatele tragerii, consumului de muniţii şi pierderi
comandantul de baterie raportează comandantului (şefului) superior.

BATERIA DE ARTILERIE ANTITANC ОN APĂRARE

Оn apărare bateria antitanc de obicei constituie rezerva antitanc sau intră în
componenţa acesteea şi execută următoarele misiuni: loveşte tancurile şi alte
maţini blindate ale inamicului, care au pătruns în adîncimea apărării; acoperă
spărturile în apărare, care sau format în rezultatul loviturilor nucleare ale
inamicului, intervalele dintre subunităţi şi flancurile deschise ale unităţilor
(subunităţilor); acoperă deplasarea şi instalarea eşalonului doi (rezervei de arme
întrunite) pentru contraatac. Afară de aceasta, pe parcursul luptei bateria poate fi
atrasă pentru nimicirea desantului aerian al inamicului.
Misiunile enumerate în apărare bateria le execută în cooperare strînsă cu
detaşamentul mobil de baraje, mijloacele antitanc ale subunităţilor de infanterie
şi artilerie, dispuse pe poziţii de tragere acoperite.
În cazul trecerii la apărare în lipsa contactului nemijlocit cu inamicul
bateria pregăteşte din timp raionul de concentrare şi aliniamentele de desfăşurare
pe direcţiile expuse atacului cu tancuri.
În cazul trecerii la apărare din contactul nemijlocit cu inamicul bateria
poate fi atrasă pentru consolidarea aliniamentului cucerit. Cu acest scop bateria
se desfăşoară pe aliniamentul preconizat de desfăşurare în starea gata pentru
respingerea atacului cu tancuri al inamicului. După executarea acestei misiuni
aceasta poate să acopere regruparea subunităţilor de arme întrunite.
 225
Bateriei în apărare pe cele mai probabile direcţii expuse atacului cu tancuri
se destinează un raion de concentrare de bază şi unul - două de rezervă şi
aliniamente de desfăşurare. Fiecărui aliniament de desfăşurare se acordă o
denumire convenţională ( de exemplu, «Ural - 1, 2» etc., «Cazbec - 1,2,3 etc.),
care serveşte drept semnal pentru deplasarea bateriei spre aliniamentul
preconizat.
Timpul, necesar pentru deplasare şi desfăşurare în dispozitiv de luptă pe
fiecare aliniament, se verifică prin deplasări practice.
Bateria antitanc, care constituie rezerva antitanc, pînă la trecerea inamicului
în ofensivă, de regulă, se află în raionul de concentrare de bază în starea gata
pentru deplasare la aliniamentele de desfăşurare. În raionul de concentrare se
efectuează lucrări genistice, se execută cercetarea neîntreruptă cu scopul
descoperirii la timp a tancurilor care au pătruns ale inamicului. La PCO al
bateriei se efectuează serviciul ofiţerilor. Se menţine legătura comandantului de
baterie cu comandantul (şeful) superior.
Ocuparea aliniamentului de desfăşurare pe direcţia periculoasă bateria
execută la semnalul (comanda) comandantului (şefului) superior.
Detaşamentul mobil de baraje în cazul desfăşurării bateriei pe aliniamentele
planificate instalează cîmpuri de mine pe sectoarele de teren preconizate din
timp, iar în cazul desfăşurării pe aliniamentele neplanificate - pe direcţiile
expuse atacului cu tancuri cu luare în consideraţie a situaţiei, relieful terenului,
existenţa drumurilor şi timpului.
Cu ieşirea tancurilor inamicului la distanţele, care permit să provoace
acestora lovire adevărată, bateria deschide focul, care se aduce pînă la cea mai
înaltă intensitate pe măsura apropierii tancurilor de aliniamentul de desfăşurare.
Totodată se execută cercetarea intensă şi observarea după acţiunile tancurilor. Pe
direcţiile periculoase se concentrează focul a cîtorva piese, se efectuează
manevra cu plutoanele şi piesele (instalaţiile RATD).
După respingerea atacului cu tancuri al inamicului bateria trebuie să fie
gata pentru respingerea atacurilor repetate de la acelaşi aliniament sau pentru
mutare la aliniamentul nou de desfăşurare. Pentru respingerea atacurilor repetate
 226
cu tancuri ale inamicului de la aliniamentul ocupat bateria de obicei efectuează
schimbarea parţială a poziţiilor de tragere ale plutoanelor.
Conţinutul şi succesiunea de lucru al comandantului de baterie privind
pregătirea acţiunilor de luptă depind de condiţiile de trecere la apărare, misiunea
primită, existenţa timpului şi în principiu nu se deosebesc de activitatea
comandantului de baterie în ofensivă.
Pe parcursul recunoaşterii comandantul de baterie studiază terenul,
direcţiile expuse atacului cu tancuri, efectuează cercetarea raioanelor de
concentrare, aliniamentelor de desfăşurare şi rutele pentru manevre, determină
ordinea amenajării genistice şi mascarea acestora.
Cu organizarea cooperării, comandantul de baterie coordonează acţiunile
bateriei cu acţiunile detaşamentului mobil de baraje şi cu alte subiunităţi, care
execută misiuni privind lupta cu tancurile inamicului.
Pe parcursul coordonării acţiunilor bateriei cu acţiunile detaşamentului
mobil de baraje comandantul de baterie însuşeşte aliniamentele de minare ale
detaşamentului mobil de baraje, itinerarul şi ordinea de deplasare al acestuia la
aliniamentele de minare; determină ordinea de acoperire a acţiunilor
detaşamentului mobil de baraje cu focul bateriei; însuşeşte locurile de trecere
prin baraje şi marcarea acestora; precizează locurile punctelor de comandă şi
observare, ordinea de menţinere a legăturii, semnalele de comandament şi
cooperare.
În cazul trecerii la apărare din contactul nemijlocit cu inamicul
comandantul de baterie de obicei pune misiunile subunităţilor subordonate pe
hartă, iar ulterior, cînd va permite situaţia, le precizează pe teren.
În cazul trecerii la apărare din lipsa contactului nemijlocit cu inamicul
comandantul de baterie pune misiunile subalternilor pe teren la fiecare
aliniament de desfăşurare (în raionul de concentrare).
La darea misiunilor plutoanelor comandantul de baterie indică: misiunile,
raioanele de concentrare, aliniamentele de desfăşurare, fîşiile de foc şi sectoarele
suplimentare de tragere, aliniamentele de deschidere a focului şi începutului
iluminării, ordinea manevrei.
 227
Pe fiecare aliniament de desfăşurare comandantul de baterie numeşte
reperele şi precizează misiunile subunităţilor.
Ulterior comandantul de baterie prin dispoziţiuni aparte transmite ordinea şi
termenii efectuării amenajării genistice şi mascării, activităţile privind protecţia
împotriva armelor de nimicire în masă, siguranţei nemijlocite şi apărării
apropiate în raioanele de concentrare şi pe aliniamentele de desfăşurare.
Comandantul de baterie în apărare întocmeşte schema reperelor, schema
focului antitanc al bateriei pentru fiecare aliniament pregătit de desfăşurare şi
execută harta de lucru.
Schema focului antitanc al bateriei este reprezentată pe des. 5.4.
Cu începutul ofensivei inamicului comandantul de baterie, aflîndu-se în
raionul de concentrare de bază, conduce cu acţiunile efectivului în timpul
pregătirii de foc a inamicului şi provocarea acestuia a loviturilor nucleare, ia
măsuri privind lichidarea urmărilor acţiunilor inamicului şi restabilirii capacităţii
de luptă a bateriei, raportează comandantului de divizion despre situaţie şi
măsurile luate.
Cu primirea semnalului (comenzii) de la comandantul (şeful) superior de
artilerie pentru deplasare comandantul de baterie dă semnalul comandanţilor de
plutoane şi, urmînd în capul coloanei, duce bateria la aliniamentul indicat. În
decursul înaintării comandantul de baterie conduce cu bateria prin radio sau prin
fanioane.
Instalarea în dispozitiv de luptă se efectuează din mers. Comandantul de
baterie ocupă punctul său de comandă şi observare, organizează cercetarea şi
raportează despre starea gata a bateriei comandantului de divizion.
Cu apariţia tancurilor inamicului comandantul de baterie repartizează
obiectivele între plutoane, determină momentul de deschidere a focului şi dă
comanda, în care indică: indicativul plutonului, care se atrage pentru executarea
misiunii de foc, comanda preventivă « Stai » sau «Atenţie», caracterul
obiectivului, poziţia acestuia şi direcţia de mişcare, comanda de execuţie.
 228
În decursul luptei comandantul de baterie execută cercetarea, conduce cu
focul bateriei, pune misiuni suplimentare, conduce cu completarea muniţiilor şi
acordarea ajutorului plutoanelor.

Capitolul 6

DEPLASAREA SUBUNITĂŢILOR DE ARTILERIE ŞI DISPUNEREA

ACESTORA PE TEREN

MARŞUL SUBUNITĂŢILOR DE ARTILERIE

Generalităţi

Subunităţile de artilerie execută deplasarea prin mişcare proprie (prin marş)

sau se transportă cu calea ferată şi cu transport maritim (fluvial). Pentru
transportarea urgentă a divizionului (bateriei) la distanşe mari se poate
întrebuinţa transportul aerian.
În condiţiile distrugerii posibile de către inamic a nodurilor căilor ferate,
staţiilor, porturilor (debarcaderelor) transportările de toate felurile se vor
complica considerabil. De aceea marşul deseori poate rămîne unica posibilitate
de a sosi în raionul preconizat.
Deplasarea subunităţilor de artilerie prin procedeul combinat este îmbinarea
concomitentă sau succesivă a diferitelor procedee de deplasare al acestora. La
aşa procedeu de deplasare se întrebuinţează maximal părţile pozitive ale fiecărui
model de transport. Neajunsul principal al acestui procedeu este încălcarea
posibilă a integrităţii organizaţionale a subunităţilor, care complică considerabil
menţinerea stării permanente de pregătire în vederea luptei a subunităţilor şi
conducerea cu acestea.
 229
Independent de procedeul şi condiţiile de deplasare subunităţile de artilerie
trebuie să sosească în raionul preconizat la timp şi în starea gata deplină pentru
executarea misiunii de luptă.
Marşul - este deplasarea organizată a subunităţilor în coloane pe drumuri şi
drumuri de coloane cu scopurile de a ieşi în raionul preconizat sau la
aliniamentul indicat. Acesta poate fi executat în prevederea intrării în luptă sau
în lipsa pericolului ciocnirii cu inamicul.
Marşul în prevederea intrării în luptă divizionul ( bateria ) poate executa în
cazul urmăririi în decursul dezvoltării ofensivei, în cazul înaintării în
întîmpinarea inamicului care a pătruns (desantului debarcat), în cazul retragerii,
precum şi în cazul regrupării trupelor.
Marşul în lipsa pericolului ciocnirii cu inamicul divizionul (bateria) va
executa de obicei în spatele trupelor proprii. Totodată acesta se va caracteriza
prin o lungime mai mare.
În dependenţă de misiunile puse şi condiţiile situaţiei divizionul (bateria)
poate executa marşul spre front, de-a lungul frontului sau de la front spre spate.
Marşul de la spate spre front se execută în cazul creării grupărilor de trupe
pentru ofensivă, creşterea eforturilor pentru dezvoltarea succesului unităţilor
eşalonului întîi sau pentru a trece la apărare pe direcţia de pătrundere a
inamicului.
De-a lungul frontului marşul se poate executa pentru nimicirea tancurilor şi
infanteriei inamicului care au pătruns, cu scopurile de a transfera eforturile pe o
nouă direcţie şi în cazul trecerii în subordine.
De la front spre spate marşul de obicei se execută în cazul regrupărilor
trupelor şi în cazul retragerii.
În toate cazurile marşul subunităţilor de artilerie se va executa în condiţiile
pericolului permanent al folosirii de către inamic a armei de nimicire în masă şi
acţiunii aviaţiei acestuia. În condiţiile actuale chiar şi la îndepărtare mare de
linia de front inamicul poate descoperi coloanele care se deplasează şi să le
lovească pe acestea cu arma de precizie înaltă. Aceasta cere de la comandanţii
de toate rangurile executarea permanentă a cercetării inamicului, dispersarea şi
 230
mascarea subunităţilor de artilerie, contraacţiunea mijloacelor tehnice de
cercetare ale inamicului, acoperirea subunităţilor cu mijloacele de apărare
antiaeriene şi antirachete.
Pentru reducerea pierderilor subunităţilor de influienţa armei nucleare,
chimice, de precizie înaltă şi aviaţiei marşul trebuie să se execute pe ascuns, de
regulă, pe timp de noapte sau în alte condiţii de vizibilitate limitată. Totodată
condiţiile situaţiei de luptă pot necesita executarea marşului şi ziua.
Drept scop final al marşului este concentrarea subunităţilor de artilerie în
raioanele preconizate sau instalarea acestora în dispozitiv de luptă (ocuparea
poziţiilor de tragere şi punctelor de comandă şi observare).
Divizionul, de regulă, execută marşul în componenţa coloanei de marş a
unităţii de artilerie sau de arme întrunite, iar bateria - în componenţa coloanei de
marş a divizionului sau subunităţii de arme întrunite.
Independent divizionul (bateria) poate executa marşul în acele cazuri, cînd
acesta execută misiunea independent de unitatea (subunitatea) de arme întrunite
(artilerie), din care face parte.
Posibilităţile de marş. Drept posibilităţi de marş ale subunităţilor de
artilerie se consideră capacitatea acestora pentru a se deplasa prin mişcarea
proprie dintr - un raion în altul în timpul stabilit cu păstrarea capacităţii de luptă.
Drept indici ai posibilităţilor de marş ale divizionului (bateriei) sunt viteza
mijlocie de mişcare a coloanelor subunităţilor şi mărimea etapei de marş zilnică.
Viteza mijlocie de mişcare şi mărimea etapei de marş zilnică depind de
misiuni, pregătirea de marş a subunităţilor, starea tehnică a maşinilor, starea
rutei, anotimpului, timpului şi zilei, precum şi de asigurarea multilaterală a
marşului.
V i t e z a m i j l o c i e de mişcare se determină prin raportul mărimii
etapei de marş zilnică la timpul total, distribuit pentru marş, cu excluderea
timpului pentru halte.
Exemplu: Mărimea etapei de marş zilnică 300 km. Timpul, prevăzut
pentru marş, - 12 ore, iar pentru halte - 4 ore.
Viteza mijlocie de mişcare constituie 300 : ( 12 - 4) = 37 km/oră.
 231
Este stabilit, că în cazul executării marşului ziua în condiţiile terenului cu
caracter accidentat viteza mijlocie de mişcare pentru coloanele combinate poate
constitui 25 - 30 km/oră, iar coloanelor de automobile 30 - 40 km/oră şi mai
mult.
În cazul executării marşului pe timp de noapte, în munţi, pustiuri, raioanele
de nord, pe teren păduros - mlăştinos, pe drumuri desfundate, în caz de ninsoare
puternică etc. viteza mijlocie poate să se micşoreze pînă la 20 km/oră.
De aceea la planificarea marşului viteza de mişcare a coloanelor de marş
este necesar de a determina pe sectoarele rutelor cu luare în consideraţie a
condiţiilor concrete de mişcare pe acestea. În cazul existenţei pe rutele de
mişcare a obstacolelor serioase (cursuri mari de apă, treceri etc.) viteza de
mişcare a subunităţilor în cazul trecerii acestora se determină separat. În cazul
concentrării (atragerii) în raionul nou viteza de mişcare se determină de
asemenea separat, de obicei aceasta se ia 10 -15 km/oră.
În toate cazurile marşul trebuie să se execute cu viteza maximă de mişcare
posibilă în condiţiile date.
M ă r i m e a e t a p e i d e m a r ş z i l n i c ă depinde de viteza mijlocie de
mişcare şi posibilităţile fizice ale şoferilor. Cu viteza mijlocie de mişcare 10 - 12
ore (durata normală de lucru a şoferilor) mărimea etapei de marş zilnică în
condiţiile mijlocii a drumuirilor poate constitui pentru coloanele combinate pînă
la 300 km, pentru cele de automobile - pînă la 400 km.
În cazul executării marşului în condiţiile complicate ale atmosferei şi
terenului mărimea etapei de marş zilnică poate constitui pînă la 250 km. Aceasta
se măsoară în kilometri şi se detrmină prin distanţa pe itinerarul de deplasare de
la punctul de plecare pînă la cel mai îndepărtat hotar al raionului preconizat de
concentrare (de odihnă) sau pînă la aliniamentul de desfăşurare al subunităţilor.
Marşul în cazul prevederii intrării în luptă divizionul execută, de regulă, în
componenţa coloanei de marş a unităţii ( subunităţii ) de arme întrunite şi se
poate afecta batalionului, repartizat în avangardă (detaşamentul înaintat), sau să
se afle în subordonarea nemijlocită a comandantului unităţii de arme întrunite.
Ţinînd cont de caracterul luptei cu o capacitate de manevră înaltă al siguranţei
 232
marşului în cazul întîlnirii cu inamicul, avangardei (detaşamentului înaintat) este
raţional de afectat subunităţile de artilerie autopropulsată.
Formarea dispozitivului de marş al divizionului оn cazul prevederii
intrării în luptă se determină prin misiunea pusă, concepţia luptei care va urma şi
alte condiţii ale situaţiei. Locul divizionului, afectat avangardei, este determinat
de către comandantul avangardei ţinînd cont de instalarea la timp a subunităţilor
divizionului în dispozitiv de luptă pentru sprijinul luptei avangardei. De obicei
divizionul urmează după subunităţile forţelor principale ale avangardei, iar
comandantul de divizion - cu comandantul avangardei. Locul divizionului în
coloana avangardei este demonstrat pe des. 6.1.
Bateria în cazul prevederii intrării în luptă, de regulă, urmează în
componenţa pichetului mobil de cap (lateral, din spate), în avangardă sau în
coloana divizionului. Locul bateriei în coloana pichetului mobil de cap este
demonstrat pe des. 6.2.
În cazul executării marşului în componenţa unităţii de artilerie locul
divizionului în dispozitivul de marş al acesteea este stabilit de către comandantul
unităţii. În acest caz comandantul de divizion împreună cu şeful de stat - major
urmează în capacul coloanei divizionului, iar comandanţii de baterii - în capul
coloanelor bateriilor sale (des. 6.3).
În cazul lipsei pericolului de ciocnire cu inamicul marşul se execută, de
regulă, în spatele adînc al trupelor proprii, şi divizionul în acest caz execută
marşul în coloana unităţii sale. Totodată tehnica pe roţi şi tehnica pe şenile pot
executa marşul pe rute separate.
În cazul executării marşului de către divizion cu coloana independent pe o
rută separată pentru siguranţa nemijlocită se trimite siguranţa marşului.
La executarea marşului distanţele dintre subunităţi şi maşini în coloana
divizionului (bateriei) depind de viteza de mişcare, condiţiile de vizibilitate şi
pot fi 25 - 50 m. Pe pantele abrupte şi la coborîri, în cazul mişcării pe drumurile
colburoase şi pe gheaţă distanţele dintre maşini se măreşte, iar în cazul înaintării
pe timp de noapte, de regulă, se micşorează.
 233
La organizarea marşului pentru începerea acestuia la timp şi reglarea
vitezei de mişcare divizionului (bateriei) se indică punctul de plecare, punctele
de îndrumare şi timpul de trecere al acestora, iar pentru verificarea stării
maşinilor şi pieselor, întreţinerii tehnice a acestora, primirea hranei şi odihna
efectivului - locuri şi timpul pentru halte, pentru odihna de zi (de noapte).
Drept punct de plecare şi punct de îndrumare pot servi obiectele locale
(construcţiile separate, localităţi mici, marginile de păduri etc.), care sunt pe
hartă şi uşor identificate pe teren. Ca punct de plecare şi puncte de îndrumare nu
se numesc podurile, trecerile, defileurile, trecătorile, localităţile, deci acele
locuri, pe care subunităţile trebuie să le treacă cu viteza maximă posibilă.
Punctul de plecare - punctul iniţial al rutei, care de obicei se stabileşte la o
îndepărtare oarecare de raionul de dispunere (de concentrare) spre direcţia de
mişcare care va urma. De la acesta se măsoară lungimea rutei şi se socoate
timpul marşului. De regulă, punctul de plecare al subunităţilor de artilerie se
stabileşte la o îndepărtare de la limita dinainte a raionului de dispunere (de
concentrare), aproximativ egal cu lungimea coloanei subunităţii. Această
îndepărtare pentru divizion constituie în mijlociu 3 - 5 km.
Astfel, fiecare subunitate încă pînă la începutul marşului formează de sine
stătător coloana şi se deplasează spre punctul de plecare în aşa mod, ca să treacă
pe acesta cu capul coloanei precis la ora stabilită. Alungirea coloanelor se
execută de obicei cu o viteză, care constituie 0,5 - 0,75 din viteza mijlocie de
marş.
Punctele de îndrumare servesc pentru controlul asupra executării organizate
a marşului şi sosirii la timp în raionul destinat.
Haltele se stabilesc peste fiecare 3 - 4 ore de mişcare cu o durată de pînă la
o oră, iar în a doua jumătate a etapei de marş zilnice - cu o durată de pînă la
două ore. La opriri pentru halte formarea coloanei nu se dezorganizează.
Maşinile şi autotractoarele cu piesele se opresc pe partea dreaptă a drumului la
distanţele stabilite, dar nu mai aproape de 10 m una de la alta. În cazul opririi pe
drumuri de ţară, care nu au margini, maşinile şi autotractoarele cu piesele după
posibilitate se opresc alături de drum. Efectivul coboară din maşini şi se
 234
amplasează pentru odihnă în dreapta de drum. În maşini rămîn observatorii şi
transmisioniştii de serviciu. În interesele protecţiei împotriva armelor nucleară şi
arma cu o precizie înaltă se folosesc maximal capacităţile de protecţie şe de
mascare ale terenului. În cazul lipsei în apropierea rutei a adăposturilor naturale
este raţional de săpat pentru efectiv şanţuri, iar în cazul existenţei timpului de
pregătit pentru armament şi tehnica de luptă adăposturi simple.
La halte se efectuează revizia de control a armamentului, tehnicii de luptă
şi altei tehnici şi întreţinerea acestora. La halta cu o durată de pînă la două ore
efectivului se eliberează hrană caldă, iar automobilele şi autotractoarele se pot
realimenta cu combustibil. După terminarea haltei toate maşinile reluă
concomitent mişcarea, mărind treptat viteza şi distanţa.
La sfîrşitul fiecărei etape de marş zilnice la timpul stabilit subunităţile se
opresc pentru odihna de zi (de noapte). Durata odihnei depinde de situaţia
concretă. În raionul pentru odihnă subunităţile iesă de pe drumuri, se dispersează
şi se dispun pe ascuns în aşa ordine, care asigură menţinerea stării de pregătire
în vederea luptei şi alungirea rapidă a coloanelor pentru reluarea mişcării. În
raionul de odihnă de zi (de noapte) se organizează odihna efectivului,
întreţinerea tehnică şi reparaţia maşinilor defectate şi a părţii materiale a
artileriei, se efectuează reorganizarea necesară a coloanelor, se amenajază
adăposturi simple pentru efectiv şi tehnica de luptă. În fiecare subunitate se
organizează siguranţa nemijlocită.

Organizareamarşului
Marşul divizionului (bateriei) de artilerie se organizează de către
comandantul de divizion (baterie) pe baza ordinului de luptă sau dispoziţiunii de
luptă, primit de la comandantul (şeful) superior, iar în cazul înaintării în coloana
subunităţii de arme întrunite - şi misiunilor, puse de către comandantul
subunităţii de arme întrunite, căreia divizionul (bateria) este afectat.
Cu primirea misiunii comandantul de divizion (baterie) însuşeşte pe
aceasta; determină activităţile, care trebuie de efectuat imediat pentru urgentarea
pregătirii subunităţilor pentru marş; efectuează calculul timpului; organizează
 235
pregătirea subunităţilor pentru marş; analizează situaţia; primeşte hotărîrea şi o
transmite pe aceasta la locţiitorii săi şi la comandanţii de subunităţi; organizează
asigurarea multilaterală a marşului, conducerea şi activitatea educativă; dă
ordinul de luptă. Ulterior efectuează controlul pregătirii subunităţilor şi la ora
stabilită raportează comandantului ( şefului ) superior despre starea gata pentru
marş.
La primirea misiunii comandantul de divizion (baterie) trebuie să
însuşească: unde şi la ce oră trebuie să sosească divizionul (bateria), mărimea
etapei de marş, itinerarul de mişcare, timpul, necesar pentru marş, şi condiţiile în
care se execută acesta, aliniamentul posibil de desfăşurare în dispozitiv de luptă
pe rută şi misiunile divizionului (bateriei) în cazul intrării în luptă sau sosirii în
raionul nou.
Dacă divizionul (bateria) execută marşul în componenţa coloanei unităţii
(subunităţii) de artilerie, atunci comandantul de divizion (baterie) trebuie să
însuşească locul divizionului (bateriei) în dispozitivul de marş al unităţii de
artilerie şi timpul de trecere a punctului de plecare şi a punctelor de îndrumare,
viteza mijlocie de mişcare, iar la marşul în cazul prevederii intrării în luptă -
puterile şi mijloacele, repartizate grupei de cercetare de artilerie, locul acesteea
de adunare şi ora de trimitere.
Dacă (divizionul) bateria se afectează subunităţii de arme întrunite, atunci
comandantul de divizion (baterie) trebuie să însuşească raionul de dispunere al
subunităţii de arme întrunite, locul comandantului şi ora sosirii pentru primirea
misiunii.
Însuşind misiunea, comandantul de divizion (baterie) planifică activităţile,
care trebuie de efectuat imediat pentru urgentarea pregătirii subunităţilor pentru
marş. Astfel de activităţi pot fi: pregătirea efectivului, armamentului, tehnicii şi
muniţiilor; ordinea de completare a stocurilor de mijloace materiale, trimiterea
(în caz de necesitate) a grupei de cercetare de artilerie şi etc. Pentru efectuarea
acestor activităţi comandantul de divizion (baterie) dă indicaţiile şi dispoziţiunile
necesare.
 236
La calcularea timpului comandantul de divizion (baterie) determină timpul
total, de care dispune divizionul (bateria) pentru pregătirea către executarea
misiunilor, şi cu luare în consideraţie a activităţilor, efectuate de către
comandantul (şeful) superior, stabileşte termenii de executare a activităţilor
principale privind pregătirea divizionului (bateriei) pentru marş.
Dacă divizionul (bateria) se afectează avangardei (pichetului mobil de cap),
atunci comandantul de divizion (baterie) la ora stabilită soseşte la comandantul
de batalion (de companie) şi este în starea gata să raporteze: componenţa, starea,
posibilităţile de luptă şi locul de dispunere al divizionului (bateriei); gradul de
asigurare al divizionului (bateriei) cu mijloace materiale. Afară de aceasta,
comandantul de divizion (baterie) trebuie să fie gata de a răspunde la toate
întrebările, de care se interesează comandantul de batalion (de companie),
privind întrebuinţarea în luptă a divizionului (bateriei).
După terminarea raportului comandantul de batalion (de companie)
transmite la comandantul de divizion (baterie) hotărîrea sa şi poate asculta
propunerile acestuia privind întrebuinţarea în luptă a divizionului (bateriei) în
cazul angajării luptei şi în decursul acesteea.
După întoarcerea în raionul de dispunere comandantul de divizion (baterie)
începe organizarea marşului.
La organizarea marşului comandantul de divizion indică şefului de stat -
major itinerarul de deplasare, locul în dispozitivul de marş al unităţii
(subunităţii) de arme întrunite (de artilerie); subunitatea, repartizată pentru
siguranţa marşului; raionul de concentrare (odihnă) şi timpul de sosire la acesta;
punctul de plecare, punctele de îndrumare şi timpul trecerii acestora cu capul
coloanei divizionului; aliniamentele posibile de întîlnire cu inamicul şi ordinea
acţiunilor subunităţilor divizionului la în cazul intrării în luptă; activităţile
privind organizarea cercetării, protecţiei împotriva armelor de nimicire în masă,
conducerii şi serviciului de comenduire (dacă aceasta este necesar).
În cazul executării marşului în coloana unităţii de artilerie sau de arme
întrunite cercetarea rutei şi serviciul de comenduire pe rută se organizează cu
puterile şi mijloacele comandantului superior.
 237
După darea indicaţiilor privind organizarea marşului comandantul de
divizion (baterie) trece la aprecierea situaţiei. Aprecierea situaţiei se efectuează
în ordinea obişnuită. Totodată o atenţie deosebită se acordă la aprecierea
posibilităţilor de marş ale divizionului (bateriei), starea rutei de deplasare,
condiţiilor de mascare, la situaţia de radiaţie, chimică şi bacteriologică
(biologică). Aprecierea situaţiei se poate efectua pe hartă (fotografie aeriană) cu
luare în consideraţie a datelor de cercetare.
În cazul executării marşului în coloana unităţii de artilerie şi de arme
întrunite comandantul de divizion (baterie) analizează inamicul. În rezultatul
aprecierii inamicului comandantul de divizion (baterie) determină, care activităţi
este necesar de prevăzut în cazul întîlnirii prin surprindere cu inamicul, privind
mascarea de lumină în cazul înaintării pe timp de noapte, organizării protecţiei
împotriva armelor de nimicire în masă şi armei de precizie înaltă, siguranţei în
raionul pentru halte şi de odihnă.
Aprecierea terenului comandantul de divizion (baterie) o efectuează în
dependenţă de condiţiile de executare a marşului.
În cazul executării marşului în coloana unităţii de arme întrunite
comandantul de divizion (baterie) stabileşte caracterul şi starea drumurilor,
existenţa sectoarelor dificile de trecere pe rută, determină raioanele poziţiilor de
tragere şi locurile punctelor de comandă şi observare pe aliniamentele posibile
de desfăşurare în dispozitiv de luptă din marş. În corespundere cu vitezele de
mişcare stabilite pe sectoarele rutei se analizează posibilităţile de marş ale
divizionului (bateriei), determină ordinea de observare şi menţinere a legăturii pe
parcursul marşului.
În cazul executării marşului în coloana unităţii de artilerie comandantul de
divizion (baterie) studiază starea rutei, capacităţile de mascare ale terenului şi
determină ordinea de desfăşurare a divizionului (bateriei) în dispozitiv de luptă
în cazul întîlnirii cu inamicul, respingerea atacului aviaţiei, de tancuri şi grupelor
de cercetare şi diversie ale inamicului, ordinea de realimentare a maşinilor şi
primirea hranei de către efectiv.
 238
În cazul executării marşului de către divizion (baterie) cu coloana
independent comandantul de divizion (baterie) stabileşte caracterul şi starea
drumurilor, existenţa sectoarelor dificile de trecere pe rută, analizează
posibilităţile de marş ale subunităţilor, calculează vitezele de mişcare necesare
pentru sectoarele rutei, determină ordinea de observare şi menţinerea legăturii pe
parcursul marşului şi dă indicaţii statului - major pentru a efectua calculele
necesare pentru primirea hotărîrii, darea dispoziţiunilor necesare privind
pregătirea subunităţilor divizionului pentru marş.
Statul - major al divizionului în corespundere cu indicaţiile comandantului
de divizion efectuează calculele necesare a vitezei şi timpului de deplasare,
organizează cercetarea rutei, determină activităţile privind protecţia împotriva
armelor de nimicire în masă, siguranţei nemijlocite, conducerii cu subunităţile în
decursul marşului, precum şi verifică pregătirea subunităţilor pentru marş şi
asigurarea acestora cu mijloace materiale şi muniţii.
Lucrul pe hartă comandantul de divizion execută în următoarea succesiune:
trecerea informaţiilor despre inamic, poziţia subunităţilor divizionului, drumurile
şi ordinea de deplasare a acestora spre punctul de plecare, itinerarul de
deplasare, raionul de concentrare, punctul de plecare şi punctele de îndrumare;
determină lungimea marşului; valoarea obţinută cu luare în consideraţie a
caracterului terenului pe rută (urcări, coborîri, cotiturile drumurilor) şi scara
hărţii se măreşte cu 5 - 15%; se divizează itinerarul pe porţiuni a cîte 10 km; se
trec locurile pentru halte şi timpul de aflare la acestea; determină formarea şi
lungimea coloanei, determină şi trece pe hartă viteza de mişcare a coloanei
divizionului pe diferite sectoare ale rutei, timpul de trecere a punctului de
plecare şi a punctelor de îndrumare, timpul pentru întinderea coloanei spre
punctul de plecare şi atragerea acesteea la raionul de concentrare (odihnă);
determină timpul pentru marş, dacă acesta nu a fost indicat de către comandantul
(şeful) superior; marchează locurile punctelor de comandă şi observare şi
raioanele poziţiilor de tragere pe aliniamentele posibile de desfăşurare,
semnalele de comandament şi înştiinţare.
 239
Textual pe hartă pot fi indicate: mărimea etapei de trecere; adîncimea şi
ordinea de formare a coloanei divizionului; viteza mijlocie de mişcare;
componenţa, locul de adunare, iar pe parcursul marşului în cazul prevederii
întîlnirii cu inamicul - timpul de trimitere şi misiunile grupei de cercetare de
artilerie şi alte date.
Cu luare în consideraţie a datelor, pregătite de către statul - major
comandantul de divizion primeşte hotărîrea, în care determină: repartizarea
bateriilor pentru întărirea subunităţilor de arme întrunite, formarea coloanei şi
distanţei între maşini, ordinea de folosire a mijloacelor de vedere de noapte şi de
mascare în decursul marşului, organizarea conducerii. În cazul prevederii intrării
în luptă cu inamicul, afară de aceasta, el determină misiunile subunităţilor
privind nimicirea cu foc a inamicului şi locurile punctelor de comandă şi
observare.
Primind hotărîrea, comandantul de divizion (baterie) o transmite pe aceasta
la locţiitorii săi şi comandanţii de subunităţi şi organizează asigurarea
multilaterală a acţiunilor de luptă.
În cazul executării marşului de către divizion (baterie) cu coloana
independent după o rută separată siguranţa nemijlocită se efectuează de către
grupele de patrulare, trimise la o îndepărtare, care asigură legătura vizuală.
De la divizion se pot trimite grupe de patrulare de cap, laterale sau de spate,
condusă de către ofiţer, căruia i se încredinţează preîntîmpinarea la timp prin
semnalale stabilite ale coloanei despre apariţia inamicului.
Grupa de patrulare de cap se trimite în cazul mişcării divizionului spre
front, iar în cazul mişcării de la front în spate - şi grupa de patrulare de spate.
Grupa de patrulare laterală se trimite în cazul existenţei drumurilor, paralele cu
itinerarul de mişcare, şi în cazul pericolului atacului inamicului, în deosebi a
tancurilor acestuia, asupra coloanei divizionului din flanc.
În acel caz, cînd mişcarea grupei de patrulare laterală este imposibilă (lipsa
drumurilor, sectoare mlăştinoase etc.), siguranţa nemijlocită din flancuri se
efectuează de către grupa de patrulare fixă, care se trimite în timpul apropierii
coloanei de sectorul periculos din flanc. Grupa de patrulare fixă ocupă
 240
aliniamentul (obiectul) pînă atunci, pînă ce nu a trecut toată coloana
divizionului, şi părăseşte pe acesta la semnalul comandantului de divizion.
Grupa de patrulare de cap se trimite concomitent cu începutul mişcării
divizionului, iar pe flanc şi în spate grupele de patrulare pot fi trimise cu
începutul mişcării sau pe parcursul marşului.
Grupele de patrulare şi maşinile pentru acestea se destinează, de regulă, din
componenţa subunităţilor de comandament, acestea se asigură cu mijloace radio
de legătură şi de semnalizare.
La marş în cazul prevederii întîlnirii cu inamicul pentru cercetare şi legarea
topografică a poziţiilor de tragere ale bateriilor, executarea cercetării de radiaţie
şi chimică şi verificarea terenului în privinţa existenţei minelor de la divizion se
poate trimite grupa de cercetare de artilerie.
Componenţa grupei de cercetare de artilerie, de regulă, se determină de
către comandantul de divizion (baterie) din timp. De la divizion grupa de obicei
este condusă de către comandantul bateriei de tragere a unei din baterii, iar de la
baterie - comandantul de pluton.
Pregătirea efectivului grupei de cercetare de artilerie de la divizion o
efectuează de obicei şeful de stat - major al divizionului. La ora stabilită şi în
locul indicat în dispoziţiunea de luptă şeful grupei de cercetare de artilerie a
divizionului adună grupa şi o prezintă şefului de stat - major sau comandantului
de divizion.
Comandanţii de subunităţi efectuează pregătirea subunităţilor pentru marş,
în desursul căreia o deosebită atenţie se acordă la disponibilitatea părţii
materiale, aparatelor, mijloacelor de transmisiuni, automobilelor şi
autotractoarelor, precum şi la utilarea maşinilor cu dispozitive de mascare de
lumină şi disponibilitatea aparatelor de vedere de noapte. Afară de aceasta, pînă
la începutul marşului în toate subunităţile se verifică existenţa şi disponibilitatea
mijloacelor de protecţie individuale, amenajarea autotractoarelor şi
automobilelor cu acoperitori din foaie de cort, rezervelor de apă şi cîrpe pentru
efectuarea prelucrării speciale parţiale, asigurarea efectivului cu stocul
intangibil, asigurarea observatorilor chimişti cu aparate de cercetare de radiaţie
 241
şi chimică, cunoaşterea de către efectiv a semnalelor despre infectarea de
radiaţie, chimică şi bacteriologică (biologică), se efectuează verificarea
disponibilităţii staţiilor radio, asigurarea transmisioniştilor cu date radio,
verificarea existenţei la ofiţeri a hărţilor topografice, tabelul cu semnalele,
indicativele staţiilor radio şi a persoanelor cu funcţie pentru conducerea ascunsă
cu subunităţile, se organizează odihna efectivului, în deosebi a şoferilor, şi hrana
înainte de marş.
La ora stabilită comandanţii de subunităţi raportează comandantului de
divizion despre starea gata pentru marş, iar şeful de stat - major - rezultatele
calculilor marşului.
Înainte de executarea marşului comandantul de divizion (baterie) dă ordinul
de luptă, în care indică:
în primul punct - informaţii despre inamic;
în punctul doi - misiunea subunităţii (unităţii) de arme întrunite;
în punctul trei - misiunile vecinilor;
în punctul patru - misiunea divizionului (bateriei): itinerarul de deplasare,
locul în dispozitivul de marş al unităţii sau subunităţii de arme întrunite (de
artilerie), raionul de concentrare (de odihnă) sau raionul poziţiilor de tragere
(aliniamentul de desfăşurare), timpul de sosire la acesta şi de care acţiuni să fie
gata, punctul de plecare, punctele de îndrumare şi timpul de trecere a acestora,
locurile şi timpul pentru halte, formarea coloanei, viteza de mişcare, distanţa
între maşini şi ordinea de folosire a aparaturii de navigaţie a maşinilor de
comandament;
în punctul cinci după cuvîntul «ordon» comandantul de divizion pune
misiunile:
- subunităţilor de cercetare de artilerie - componenţa, misiunea, locul de
deplasare, timpul de trecere a punctului de plecare, ordinea de menţinere a
legăturii, ordinea de folosire a aparaturii punctului mobil de cercetare;
- grupei de cercetare de artilerie - componenţa şi şeful acesteea, misiunile,
locul de deplasare, timpul şi locul de intrare în coloana pichetului mobil de cap
sau în coloana avangardei;
 242
- bateriei, repartizată în componenţa pichetului mobil de cap, - misiunea,
timpul şi locul de intrare în coloana pichetului mobil de cap;
- bateriilor, care urmează în coloana divizionului, - misiunea, locul în
coloană, ordinea de desfăşurare pe aliniamentele posibile de întîlnire cu
inamicul.
Comandantul de baterie în punctul cinci al ordinului de luptă indică:
- plutonului de comandament - misiunea şi locul de deplasare al maşinii de
comandament, timpul şi locul de adunare al subunităţilor de cercetare ale
divizionului, ordinea de menţinere a legăturii, misiunea şi locul de deplasare al
grupei de comandament, ordinea de menţinere a legăturii pe parcursul marşului
şi în cazul intrării în luptă, indicativele şi frecvenţele;
- plutoanelor de tragere - misiunea şi locul de deplasare, ordinea de
desfăşurare pe aliniamentele posibile de întîlnire cu inamicul, timpul şi locul de
intrare în coloana divizionului
sau coloana subunităţii de arme întrunite;
în punctul şase - comandantul de divizion (baterie) indică locurile şi
ordinea de realimentare cu combustibil a maşinilor pe parcursul marşului, iar în
cazul prevederii intrării în luptă, afară de aceasta, consumul de muniţie;
în punctul şapte - ora terminării pregătirii pentru marş;
în punctul opt - ordinea de observare şi legăturii pe parcursul marşului,
locul comandantului de divizion (baterie) şi statului - major al divizionului în
coloană şi locţiitorilor.
Drept element necesar în activitatea comandantului de divizion în cazul
pregătirii către marş este acordarea ajutorului subunităţilor şi controlul stării gata
a acestora.
Controlul stării gata a subunităţior bateriei pentru marş comandantul de
baterie efectuează personal.

Executareamarşului
 243
Despre starea gata a divizionului pentru executarea marşului comandantul
de divizion raportează comandantului (şefului) superior şi la ora stabilită scoate
coloana divizionului din raionul ocupat.
Formarea coloanei şi ieşirea acesteea din raionul ocupat comandantul de
divizion efectuează în aşa mod ca să ocupe la timp locul său în coloana unităţii
de arme întrunite (de artilerie) şi să treacă punctul de plecare la timpul stabilit.
În cazul executării marşului de către divizion (baterie) cu coloana
independent comandantul de divizion de obicei urmează în capul coloanei
subunităţii sale, iar în cazul prevederii intrării în luptă cînd se deplasează în
componenţa subunităţii de arme întrunite - împreună cu comandantul subunităţii
de arme întrunite, căreia divizionul (bateria) este afectat.
Pe parcursul marşului trebuie să se respecte ordinea stabilită, în deosebi
viteza de mişcare şi distanţele. Autotrenurile, instalaţiile de artilerie
autopropulsate, automobilele în coloană trebuie să se deplaseze la distanţele
stabilite, numai pe partea dreaptă a drumului, partea stîngă a drumului rămînînd
liberă pentru mişcarea din întîmpinare şi pentru depăşire. Ieşirea maşinilor sau
subunităţilor din coloană şi depăşirea maşinilor care merg înainte se efectuează
numai cu permisiunea comandantului superior.
În cazul opririi forţate şoferul, conectînd semnalul de întoarcere spre
dreapta, iesă de pe drum sau se opreşte pe marginea drumului, nu împedică
mişcarea transportului care vine din urmă. Defectul apărut se înlătură de către
şofer, iar în caz de necesitate cu puterile serviciului de reparaţii tehnice de la
coada coloanei. În cazul imposibilităţii reparaţiei maşinii deteriorate pe loc se
iau măsuri pentru remorcarea acesteea. După înlăturarea defectului şoferul
continuă mişcarea, dar nedepăşind coloana care merge înainte, iar locul în
coloana subunităţii sale maşina rămasă ocupă numai la halte. Despre maşinile,
care au rămas în drum, comandanţii de baterii raportează comandantului de
divizion.
Comandantul de divizion conduce cu subunităţile la marş cu ajutorul
mijloacelor mobile şi de semnalizare. Toate staţiile radio ale subunităţilor şi
statului - major al divizionului funcţionează numai la recepţie, pentru
 244
funcţionare la emitere trec în ordinea, stabilită de către statul - major superior.
Comenzile (semnalele) trebuie să se recepţioneze repede, să se execute precis şi
să se transmită la maşinile vecine şi subunităţi. În cazul executării marşului cînd
se prevede intrarea în luptă legătura cu comandantul grupei de cercetare de
artilerie se menţine prin radio cu semnalele, stabilite de către comandantul de
divizion (baterie).
Pe parcursul marşului comandanţii de subunităţi personal urmăresc după
itinerarul de deplasare şi confruntă pe aceasta cu harta, urmăresc după semnalele
siguranţei marşului, controlează acţiunile subunităţilor şi conduc cu acestea.
Orientarea pe rută, în deosebi pe timp de noapte, este raţional de efectuat prin
măsurarea în prealabil şi înscrierea pe hartă a distanţelor între punctele
caracteristice din teren care se evidenţiază bine, astfel, cum sunt intersecţiile de
drumuri, localităţile, rîurile, pasajele, podurile, construcţiile separate. Distanţele
înscrise pe parcursul marşului se compară cu indicaţiile vitezometrului.
În cazul executării marşului pe timp de noapte sau alte condiţii de
vizibilitate limitată (ciaţă, ploaie puternică sau ninsoare), în raioanele cu reţea de
drumuri foarte dezvoltată, în raioanele de pustiu sau de stepă, precum şi înainte
de intrarea în luptă la hotărîrea comandantului de divizion se poate conecta
aparatura de navigaţie a legătorului topografic.
În decursul executării marşului înştiinţarea despre apropierea avioanelor
inamicului se primeşte de la comandantul (şeful) superior şi de la observatorii
din coloană. În cazul atacului aviaţiei divizionul (bateria) continuă mişcarea cu
viteza sporită şi distanţele mărite între maşini. Subunităţile destinate se aduc în
starea gata pentru executarea tragerii asupra avioanelor care zboară la înălţimi
mici, iar efectivul trece mijloacele de protecţie în starea «Gata».
În cazul atacului inamicului terestru subunităţile divizionului (bateriei) la
comanda (semnalul) comandanţilor săi se desfăşoară pe drum sau alături cu
drumul şi resping atacul inamicului cu foc din piese (aruncătoare) şi arma de
foc.
Maşinile, defectate în cazul atacurilor inamicului aerian şi terestru, se scot
de pe drum pe partea dreaptă şi se repară de către serviciul din încheerea
 245
coloanei. Serviciul din încheerea coloanei este condus în divizion de către
locţiitorul comandantului de divizion pentru serviciul tehnic (tehnicianul auto al
divizionului). În componenţa acestuia se includ mijloacele de reparaţie cu
piesele de schimb, automobilul (cisterna de alimentare) cu rezervă de
combustibil, autotractoare de rezervă, mijloace de legătură.
Dacă tehnica defectată nu-i posibil nici de reparat pe loc, nici de remorcat,
atunci despre aceasta se raportează comandantului de divizion.
În cazul întrebuinţării de către inamic a armei incendiare, precum şi în
cazul traversării forţate a raionului de incendii trapele şi jaluzelele maşinilor de
comandament şi pieselor autopropulsate se închid. După ieşirea din zona de
incendii coloanele subunităţior la hotărîrea comandantului de divizion se opresc
şi imediat încep stingerea maşinilor aprinse şi acordarea ajutorului efectivului
sinistrat, după ce coloana continuă mişcarea.
În cazul înştiinţării despre folosirea de către inamic a armei chimice
efectivul, care se află în caroseriile maşinilor, îmbracă măştile contra gazelor şi
mantalele de protecţie în formă de pelerină, iar aflaţi în cabine şi maşini închise -
numai măştile contra gazelor. Trapele, uşile şi jaluzelele maşinilor de
comandament şi pieselor autopropulsate se închid şi se conectează sistemul de
protecţie împotriva armelor de nimicire în masă. Coloana iesă din raionul de
infectare şi la comanda comandantului de divizion se opreşte pentru efectuarea
degazării parţiale a tehnicii, armamentului, precum şi a inventarului,
echipamentului şi încălţămintei efectivului, dacă aceasta este necesar.
În cazul folosirii de către inamic a armei nucleare comandantul şi statul -
major al divizionului în termeni scurţi de timp analizează situaţia, raportează
comandantului (şefului) superior, organizează efectuarea lucrărilor de salvare şi
restabilirea capacităţii de luptă. În primul rînd se evidenţiază subunităţile, care
au mai puţine pierderi, şi folosesc pe acestea pentru acordarea ajutorului altor
subunităţi. Comandantul de divizion, după restabilirea conducerii, scoate
subunităţile din raionul afectat, organizează efectuarea dezactivării parţiale a
armamentului, tehnicii şi echipamentului, acordarea ajutorului medical
 246
efectivului şi evacuarea sinistraţilor la punctele medicale din apropiere. După
efectuarea acestor activităţi coloana divizionului continuă mişcarea.
Zonele cu nivele înalte de radiaţie, raioanele de distrugeri, incendii şi
inundaţii pe itinerarul de deplasare divizionul (bateria), de regulă, le ocoleşte, iar
în cazul imposibilităţii ocolirii zonei de infectare se traversează cu viteza
maximală cu întrebuinţarea sistemelor de protecţie împotriva armelor de
nimicire în masă şi mijloacelor de protecţie individuale. Cu ieşirea divizionului
la raionul de odihnă de zi (de noapte) sau în cazul sosirii la raionul destinat, de
regulă, se efectuează tratarea specială totală.
Divizionul la marş trebuie să fie gata permanent pentru respingerea atacului
grupelor de diversie şi cercetare ale inamicului. Atacul acestor grupe este cel
mai probabil în cazul traversării sectoarelor dificile ale rutei.
La halte şoferii şi tehnicienii auto examinează maşinile, iar comandanţii de
piese - piesele şi înlătură defectele descoperite. Ascultînd rapoartele şoferilor şi
comandanţilor de piese despre starea armamentului şi tehnicii, comandanţii de
subunităţi organizează activitatea educativă, transmit la efectiv ultimile date
despre inamic şi precizează misiunea pusă.
În raionul de odihnă divizionul se dispune pe baterii de-a lungul rutei sau
într-o parte de aceasta, folosind capacităţile de protecţie ale terenului. Pentru
efectiv şi tehnică se amenajază adăposturi simple, se organizează siguranţa
nemijlocită şi apărarea proprie, mascarea şi întreţinerea tehnică a maşinilor.
Menţinerea stării gata permanente pentru instalarea imediată pe parcursul
marşului - una din misiunile comandanţilor subunităţilor de artilerie privind
asigurarea acţiunilor cu succes în cazul ciocnirii prin surprindere cu inamicul
terestru.
Bateria, care intră în componenţa pichetului mobil de cap, în cazul opririlor
pentru haltă trebuie să se afle în starea de pregătire în vederea luptei permanentă
pentru desfăşurare în dispozitiv de luptă în apropierea locului pentru haltă.
Pentru aceasta se efectuează recunoaşterea raionului poziţiilor de tragere şi
locurilor punctului de comandă şi observare, precum şi locurile pieselor,
repartizate pentru tragere prin ochire directă.
 247
Cu ieşirea în raionul de odihnă sau ocupării de către pichetul mobil de cap
a aliniamentului favorabil bateria se desfăşoară în dispozitiv de luptă pentru
respingerea atacului posibil al inamicului.
Bateria, afectată companiei, repartizată în pichetul lateral fix, iesă în
coloana companiei la aliniamentul destinat, se desfăşoară în dispozitiv de luptă
şi pregăteşte focul pentru nimicirea inamicului pe căile de acces spre acest
aliniament. În cazul atacului de către inamic a aliniamentului, ocupat de către
companie, bateria sprijină acţiunile subunităţilor companiei privind respingerea
atacului inamicului.
În decursul executării marşului divizionului i se poate preciza sau pune o
nouă misiune, ceea ce înseamnă că sa precizat sau schimbat itinerarul de
deplasare. În cazul schimbării misiunii şi direcţiei de deplasare comandantul de
divizion opreşte subunităţile de cercetare de artilerie (grupa de cercetare de
artilerie) şi pune acestora misiunea pentru acţiunile de mai departe. Pentru darea
misiunii noi comandanţilor de subunităţi comandantul de divizion opreşte
coloana, cheamă la dînsul pe comandanţi, pune acestora misiunea, după ce
coloana divizionului se trece pe itinerarul nouă de deplasare.

TRANSPORTAREA SUBUNITĂŢILOR DE ARTILERIE

CU TRANSPORTUL FEROVIAR

Generalităţi
Transportarea subunităţilor de artilerie la distanţe mari cu transportul
feroviar permite în comparaţie cu marşul de a păstra puterile efectivului, de a
proteja armamentul şi tehnica de luptă de avarii, de a economisi motoresursele.
Transportul feroviar, afară de aceasta, asigură o viteză de deplasare relativ mai
mare a subunităţilor independent de anotimp şi timpul zilei, precum şi starea
fizică a efectivului. Viteza de transportare cu transportul feroviar practic nu
depinde de condiţiile climaterice, starea timpului şi a zilei.
 248
Pentru ca subunităţile de artilerie să sosească la timp şi în starea de
pregătire completă în vederea luptei la raionul preconizat, sunt necesare
pregătirea minuţioasă pentru transportarea
armamentului, tehnicii şi efectivului, organizarea cu iscusinţă şi asigurarea
multilaterală a transportării, executarea acesteea pe ascuns, vigilenţă înaltă şi
disciplină a efectivului.
Transportarea divizionului cu transportul feroviar se efectuează cu un
eşalon militar.
Eşalonul militar - unitatea militară (instituţia), una sau cîteva subunităţi
(formaţiuni mari), precum şi încărcăturile militare, care se transportă cu un teren,
căruia de către organele de transport militare i se acordă un număr. Acest număr
nu se schimbă pe tot parcursul drumului de deplasare şi se transmite la întreg
efectivul eşalonului.
Eşaloanele militare se transportă cu un tren militar, care are оn
componenţa sa 20 şi mai mult de vagoane (din calculul cu două osii), ocupate de
către subunităţile militare sau încărcăturile militare.
Materialul rulant al trenului militar poate include: vagoane pentru pasageri;
platforme cu patru osii cu un tonaj de 60 - 62 tone; platforme cu două osii cu un
tonaj de 20 tone; vagoane descoperite cu patru osii cu un tonaj de 60 - 62 tone;
vagoane acoperite cu patru osii cu un tonaj de 60 - 62 tone; vagoane acoperite cu
două osii cu un tonaj de 20 tone; platforme cu şase şi opt osii şi vagoane
descoperite cu un tonaj de 93 - 95 tone.
Pentru transportarea efectivului de obicei se repartizează vagoane de
pasageri, iar în cazul lipsei acestora - vagoane acoperite amenajate cu două şi
patru osii. Totodată pentru ofiţerii divizionului este raţional de repartizat un
vagon pentru pasageri separat sau un vagon acoperit amenajat cu două sau patru
osii.
În vagonul pentru pasageri şi vagonul acoperit amenajat cu patru osii se
poate transporta 64 - 72 oameni, iar în vagonul acoperit amenajat cu două osii -
32 - 36 oameni. În cazul duratei transportării mai puţin de o zi normele de
 249
amplasare a efectivului pot fi mărite: în vagonul cu patru osii - pînă la 100
oameni, iar în cel cu două osii - pînă la 50 oameni.
Pentru transportarea pieselor, autotractoarelor şi automobilelor se folosesc,
de regulă, platforme de cale ferată şi vagoane descoperite. Piesele şi
aruncătoarele în componenţa eşalonului militar se dispun pe platforme (în
vagoane descoperite) împreună cu autotractoarele acestora sau separat de
acestea pe platforme (vecine) limitrofe (în vagoane descoperite). Autotractoarele
cu scopurile de a compacta încărcarea tehnicii, afară de aceasta, se pot amplasa
de asupra împerecherii platformelor.
Pentru păstrarea stării de pregătire în vederea luptei a subunităţilor de
artilerie în decursul transportării încărcarea pieselor, aruncătoarelor,
autotractoarelor şi altei tehnici de luptă trebuie să se execute în aşa mod, ca toată
partea materială a bateriei să se amplaseze în eşalon compact. De aceea în
schemele cu amplasarea bateriei este necesar de prevăzut încărcarea tehnicii
împreună şi în acelaşi timp compact. Este necesar de a ţine cont de faptul, că
piesele ca încărcături pentru transportarea pe calea ferată au un şir de
particularităţi: configuraţia complicată după înălţime, o greutate comparativ nu
prea mare la sarcina principală asupra supoartelor şi altele. De aceea la
încărcarea pieselor pe materialul rulant urmează de a se conduce de normele
mijlocii de încărcare ale acestora, care sunt aduse în tab. 6.1.
În cazul amplasării automobilelor (autotractoarelor) pe platforme (în
vagoane descoperite) se întrebuinţează următoarele procedee principale de
compactare a încărcării: încărcarea pe dispozitivele de remorcare ale
platformelor sau vagoanelor descoperite; încărcarea înclinată a automobilelor de
transport goale; încărcarea în două nivele.

Tabelul 6.1

Normele mijlocii de оncărcare a pieselor (aruncătoarelor)

Numărul de piese (aruncătoare)

 250

Tipul de piesă (aruncător)

pe platforma pe platforma În vagon
cu două osii cu patru osii acoperit
Tunul AT 100 - mm T-12 (MT-12) 1 2 2
Obuzier 122 – mm M –30 2 -3 3-4 4
Obuzier 122 – mm D –30 2 3 2
Obuzier 152 – mm D –1 1 3 3
Obuzier tun 152 - mm D –20 1 2 2
Aruncător 120 – mm 8 12 11

Notă: Piesele (aruncătoarele) se amplasează pe platforme (în vagoane

descoperite) fără autotractoare.

În cazul transportării împreună a maşinilor pe roţi şi pe şenile se

întrebuinţează încărcarea combinată - maşinile pe roţi se instalează de asupra
dispozitivelor de remorcare, iar cele pe şenile - pe platforme. Normele mijlocii
de încărcare a automobilelor şi autotractoarelor pe materialul rulant sunt aduse
în tab. 6.2.

Tabelul 6.2

Normele mijlocii de оncărcare a automobilelor (autotractoarelor)

pe platforme (în vagoane descoperite)

Marca automobilului Normele de оncărcare a tehnicii

(autotractorului)
pe platforma cu pe platforma cu pe două plat-forme
două osii patru osii cu patru osii
împerech.
ZIL - 131 1 2 4
URAL - 375 1 1 3
GAZ - 66 1(2) 2(3) 5(8)
MTL - B 1 2 4
TB 1 2 5
ATT 1 2 4
 251
Notă: În paranteze sunt indicate normele de încărcare în cazul instalării
înclinate a automobilelor.

Pregătirea hranei pentru efectiv pe parcursul transportării de obicei se

efectuează în vagoane acoperite. Totodată instalarea bucătăriilor de campanie
ale divizionului se prevede în două vagoane acoperite cu două osii sau în unul
acoperit cu patru osii, iar pentru păstrarea produselor se repartizează un vagon -
frigorifer. În vagonul acoperit cu patru osii se instalează două bucătării -
autoremorcă sau patru - şase bucătării cu foc, iar în cel cu două osii -
corespunzător una şi două.
Muniţiile de artilerie ale divizionului, de regulă, se transportează în
vagoane acoperite (în vagoane descoperite) şi pe tot drumul de deplasare acestea
trebuie să se afle sub paza permanentă. Muniţiile în vagoane (vagoane
descoperite) se transportă aranjate după lungimea şi lăţimea vagonului în aşa
mod, ca să se asigure dispunerea acestora uniformă pe toată suprafaţa vagonului.
Totodată loviturille (proiectilele, bombele) cu axa de simetrie se aranjează
de-a latul vagonului. Normele mijlocii de încărcare a loviturilor de artilerie
(proiectilelor, bombelor) în vagoane (vagoane descoperite) sunt aduse în tab.
6.3.
Tabelul 6.3
Normele mijlocii de оncărcare a muniţiilor de artilerie
în vagoane (vagoane descoperite)
Proiectilele pentru sistemele de Numărul de proiectile (lăzi), încărcate
artilerie în vagon acoperit în vagon descoperit
cu 2 osii cu 4 osii cu 2 osii cu 4 osii
Tunul AT 100 - mm T - 12 (MT – 12) 428 944 900 (450) 1112
(214) (472) (556)
Obuzier 122 - mm D – 30 500 1184 (592) 1080 1332
(250) (540) (666)
Obuzier 122 - mm M – 30 520 1184 (592) 1080 1332
(260) (540) (666)
Obuzier 152 - mm D – 1 300 810 780 (780) 981
(300) (810) (981)
Obuzier tun 152 - mm D – 20 280 792 730 (730) 981
(280) (792) (981)
 252
Aruncător 120 – mm 710 1468 1360 1784
(355) (734) (680) (892)
ML - 21 «Grad» 150 352 315 (315) 404
(150) (352) (404)

Bunurile materiale ale divizionului (de echipament, chimic, de

transmisiuni, de geniu etc.), transportate cu transportul feroviar, de obicei se
încarcă pe transportul auto şi se transportă împreună cu acesta.
La formarea trenului militar trebuie de luat în consideraţie, ca vagoanele
acoperite, ocupate de către efectiv şi bucătăriile care funcţionează, de regulă, să
se afle în partea mijlocie a trenului, iar platformele şi vagoanele descoperite cu
tehnica de luptă - în părţile din capul şi coada acestuia. Afară de aceasta, între
vagoanele cu efectiv şi platformele (vagoanele descoperite), încărcate cu tehnică
de luptă ţevile pieselor cărora sunt îndreptate spre vagoanele cu efectiv, săgeţile
macaralelor etc., trebuie să fie vagoane de acoperire. În calitate de acoperire se
întrebuinţează de obicei vagoane cu încărcături nepericuloase şi greu
inflamabile. Platformele (vagoanele descoperite) cu combustibil, materiale
lubrifiante şi muniţii se interzice de instalat ultimile, acestea trebuie să fie
acoperite de la locomotivă, vagoanele, ocupate de către efectiv şi cu bucătăriile
care funcţionează, iar după posibilitate şi între acestea.
În eşalonul militar prin ordinul comandantului unităţii militare se numesc
şeful eşalonului militar, locţiitorul acestuia pentru lucrul cu efectivul, ajutorul
pentru aprovizionare, şeful de transmisiuni şi doctorul (felşerul). Şeful de stat -
major al divizionului îndeplineşte funcţiile locţiitorului şefului eşalonului
(ajutorul şefului eşalonului pentru asigurarea de luptă).
Persoanele cu funcţie ale eşalonului îndeplinesc obligaţiile sale în
conformitate cu Regulamentul serviciului interior al Forţelor Armate şi
Instrucţiunea privind transportarea trupelor cu transportul feriviar.
Către persoanele cu funcţie ale eşalonului se referă de asemenea
comandanţii de subunităţi, superiorii pe vagoane, şefii comenzilor speciale (de
încărcare - descărcare etc.). Totodată şefii comenzilor speciale se numesc de
 253
către şefii de eşaloane, iar superiorii pe vagoane - de către comandanţii
subunităţilor transportate.
Gradul militar şi numele şefului eşalonului militar, numărul eşalonului
militar se anunţă întregului efectiv.
Pentru ducerea serviciilor intern şi de gardă în eşalonul militar se numesc:
de serviciul pe eşalonul militar şi ajutorul acestuia; de serviciul pe baterii;
plantoni pe vagoane, garda, subunitate de serviciu şi semnalist de serviciu.
Persoanele cu funcţie ale serviciului de zi a eşalonului militar îndeplinesc
obligaţiile sale, conducîndu - se de Regulamentele serviciului interior şi în
garnizoană şi de gardă ale Forţelor Armate.
Şeful eşalonului concomitent cu primirea misiunii pentru transportare de la
comandantul unităţii militare primeşte la statul - major al unităţii informaţii
despre componenţa eşalonului şi persoanele cu funcţie numite de către
comandantul unităţii militare, despre locul şi ora de încărcare.

Organizareatransportării
Cu primirea misiunii pentru transportare cu transportul feroviar
comandantul de divizion
(baterie) o însuşeşte pe aceasta, determină activităţile, care trebuie de efectuat
imediat pentru urgentarea pregătirii subunităţilor pentru încărcare; efectuează
calculul timpului; organizează pregătirea subunităţilor pentru încărcare,
cercetarea rutelor şi staţiilor de încărcare; analizează situaţia, primeşte hotărîrea
şi o transmite pe aceasta la locţiitorii săi şi comandanţii de subunităţi;
organizează asigurarea multilaterală, conducerea şi activitatea educativă;
efectuează recunoaşterea raionului (raioanelor) de aşteptare şi staţiei de
încărcare şi dă ordinul de luptă. Apoi acesta efectuează controlul pregătirii
subunităţilor şi la ora stabilită raportează comandantului (şefului) superior
despre starea gata pentru încărcare şi la sfîrşitul acesteea.
În corespundere cu indicaţiile comandantului de divizion statul - major
efectuează (precizează) calculile privind transportarea divizionului cu calea
ferată, care includ determinarea materialului rulant necesar pentru fiecare
subunitate. Totodată se ia în consideraţie necesitatea menţinerii integrităţii
organizaţionale a subunităţilor şi asigurarea stării gata a acestora pentru
executarea acţiunilor de luptă după descărcare.
Drept date iniţiale pentru calcul de obicei sunt: numărul efectivului şi
cantitatea tehnicii de luptă şi materialelor la subunităţile transportate; normele de
amplasare a oamenilor, tehnicii de luptă şi materialelor pe materialul rulant;
greutatea şi lungimea trenului cu eşalonul militar.
Calculul privind transportarea subunităţilor divizionului se efectuează din
timp şi se semnează de către şeful de stat - major al divizionului.
La organizarea transportării comandantul de divizion, numit de către şeful
eşalonului, efectuează recunoaşterea, la care se atrag locţiitorii săi şi
comandanţii de baterii.
La recunoaştere se studiază raionul de aşteptare, staţia de încărcare,
drumurile de acces spre acestea, condiţiile de încărcare şi mascare, se determină
activităţile privind protecţia împotriva armelor de nimicire în masă şi arma de
 254
precizie înaltă a inamicului, pregătirea genistică a raionului de aşteptare şi
drumurilor de deplasare, organizarea serviciului de comenduire, ordinea de
menţinere a legăturii în timpul încărcării.
Pe parcursul recunoaşterii comandantul de divizion împreună cu şeful
comenduirii militare a staţiei (sectorului) de cale ferată precizează cantitatea şi
tipul materialului rulant repartizat, calculul privind transportarea efectivului,
armamentului, tehnicii şi materialelor subunităţilor pe vagoane (platforme);
stabileşte ordinea de deplasare a subunităţilor spre locul de încărcare; determină
succesiunea încărcării, timpul începutului şi sfîrşitului acesteea.
Pe baza acestor date statul - major al divizionului pregăteşte schema de
dispunere a efectivului, armamentului şi tehnicii de luptă, muniţiilor şi
materialelor subunităţilor divizionului pe materialul rulant şi elaborează planul
de încărcare a eşalonului militar, în care de obicei se indică: numărul eşalonului
militar, subunităţile, numărul de vagoane (platforme), timpul începutului şi
sfîrşitului încărcării, raionul de aşteptare, rutele de deplasare spre acesta şi spre
locurile de încărcare, activităţile privind asigurarea transportării. O variantă a
planului de încărcare a eşalonului miolitar este reprezentat în tab. 6.4.
Tabelul 6.4
După întoarcerea în raionul de concentrare şeful eşalonului raportează
comandantului unităţii militare propunerile privind organizarea transportării
eşalonului şi pune misiunile subunităţilor.
În ordinul privind transportarea comandantul de divizion indică:
în primul punct - informaţii despre inamic;
în punctul doi - misiunea divizionului, numărul eşalonului militar, staţia de
încărcare, raioanele de aşteptare şi rutele de ieşire spre acestea, timpul
începutului şi sfîrşitului încărcării;
în punctul trei - hotărîrea pentru transportare; repartizarea subunităţilor pe
vagoane, platforme, succesiunea şi ordinea de încărcare a subunităţilor,
componenţa şi locurile posturilor de observare sau observatorilor, componenţa
serviciului de zi şi comenzilor de încărcare -descărcare;
în punctul patru după cuvîntul «ordon» - misiunile subunităţilor: locurile
(numărul de vagoane, platforme) pentru dispunerea efectivului, armamentului şi
tehnicii, succesiunea şi ordinea de încărcare, locurile în coloana de marş a
divizionului în cazul înaintării din raionul de aşteptare spre locurile de încărcare
şi ordinea de acţiuni după descărcare, iar subunităţilor, de la care se repartizează
comenzile de încărcare - descărcare şi serviciul de zi, - componenţa comenzilor
(serviciului), misiunile acestora şi ora terminării pregătirii;
în punctul cinci - ora terminării pregătirii pentru deplasare din raionul de
aşteptare şi de încărcare;
în punctul şase - persoanele cu funcţie ale eşalonului, locul acestora de
aflare în eşalonul, în care aceştea urmează, semnalele de înştiinţare şi
comandament.
După darea ordinului comandantul de divizion dă indicaţiile despre
procedeele şi ordinea de întărire a armamentului şi tehnicii de luptă pe materialul
rulant, despre organizarea pazei în eşalon, despre măsurile de siguranţă în timpul
încărcării (descărcării) şi în decursul transportării, ordinea de acţiuni la
 255
semnalele de înştiinţare şi comandament, precum şi pune misiunile privind
organizarea asigurării de luptă, tehnică şi de logistică, protecţia împotriva
armelor incendiară, paza contra incendiilor şi activităţii de educaţie pe perioada
de transportare.

Încărcareaeşalonului
Înainte de încărcare pe transportul feroviar subunităţile divizionului de
obicei se dispun în raionul de aşteptare, unde se efectuează pregătirea definitivă
a acestora pentru transportare. Raionul de aşteptare se alege la 3 - 5 km de la
staţia de încărcare, deci la o îndepărtare, care exclude nimicirea subunităţilor
divizionului în cazul executării de către inamic asupra staţiei a loviturii nucleare
de o putere mijlocie. Acesta se alege cu luare în consideraţie a caracterului
terenului, existenţa adăposturilor naturale şi drumurilor comode de deplasare
spre acesta, posibilităţile de mascare, în deosebi de observarea din aer. În afară
de raionul de aşteptare de bază se preconizează şi unul de rezervă pentru cazul,
dacă conform cu situaţia va fi neraţional ieşirea în raionul de bază sau va apare
necesitatea de al părăsi din cauza infectării puternice, distrugerilor şi incendiilor.
În raionul de aşteptare subunităţile divizionului se dispersează, pregătesc
adăposturi pentru efectiv şi tehnica de luptă, se maschează minuţios. Pregătirea
pentru transportare se execută pe ascuns, la subunităţile divizionului se
organizează observarea, siguranţa nemijlocită, cercetarea de radiaţie şi chimică
(se instalează postul chimic de observare), înştiinţarea despre atacul aerian,
infectarea de radiaţie, chimică şi bacteriologică (biologică), se efectuează
activităţile contra incendiilor, se iau măsuri pentru protecţia efectivului şi
tehnicii, se organizează îndrumarea pe drumurile de deplasare a subunităţilor
pentru încărcare.
În perioada pregătirii subunităţilor divizionului pentru încărcare se
efectuează controlul tehnic şi reparaţia armamentului şi tehnicii, se verifică
asigurarea efectivului cu produse alimentare, apă şi mijloace de protecţie
individuale, se determină ordinea de deplasare a subunităţilor, succesiunea şi
timpul de încărcare şi îmbarcare a acestora, iar efectivul, armamentul, tehnica şi
materialele se repartizează pe vagoane şi platforme.
Pentru încărcarea eşalonului militar şi descărcarea acestuia se destinează la
staţia de cale ferată un loc de încărcare - descărcare sau la punctul de încărcare
(descărcare). Acesta de obicei include un drum de cale ferată, platforma de
încărcare - descărcare şi căile de acces spre aceasta, dispozitive şi instalaţii
speciale.
Platformele pot fi permanente sau montabile - demontabile. Platformele
permanente în dependenţă de dispunerea în raport cu drumurile de cale ferată pot
fi: laterale, frontale, combinate, insulare. După dimensiuni platformele pot fi pe
toată lungimea trenului şi secţionare.
Către dispozitivele şi instalaţiile speciale ale locului militar de încărcare -
descărcare se referă dispozitivele de încărcare - descărcare, materialele, piesele
şi instrumentele pentru instalarea platformelor montabile - demontabile;
robinetele de apă, coloanele de distribuţie, fierbătorii, rezervoarele cu apă
 256
potabilă; mijloacele de legătură cu deserviciul pe staţie şi şeful comenduirii
militare; tualetele de campanie; iluminarea.
Către dispozitivele de încărcare - descărcare se referă podeţurile de
legătură, podeţurile din traverse şi scările mobile.
În conformitate cu planul de încărcare subunităţile divizionului se cheamă
din raionul de aşteptare la locul de încărcare - descărcare nemijlocit înainte de
încărcarea eşalonului şi se deplasează în succesiunea, determinată de către şeful
eşalonului.
Încărcarea eşalonului începe la comanda şefului eşalonului, se execută pe
subunităţi, de regulă, pe un front larg cu întrebuinţarea tuturor instalaţiilor
dispuse de încărcare - descărcare, dispozitivelor şi mecanismelor şi se
efectuează cu puterile comenzilor de încărcare - descărcare sub conducerea
comandanţilor de subunităţi. În dependenţă de componenţa eşalonului, caracterul
utilajului staţiei de încărcare (descărcare) şi altor condiţii timpul pentru încărcare
poate fi diferit. Normele mijlocii de timp pentru încărcare (descărcare) a unui
eşalon militar cu tehnică de artilerie sunt prezentate în tab. 6.5.
Tabelul 6.5
Normele mijlocii de timp pentru оncărcare (descărcare) a unui eşalon militar
Eşalonul militar Timpul pentru încărcare, Timpul pentru
min descărcare,min
de pe platf. de pe pe platf. milit. pe rampă
milit. pe toată rampă pe toată lun- militară
lungim.trenului militară gim.trenului
Cu artilerie pe auto- 60 90 45 80
tractoare
Cu artilerie de calibru
mijlociu pe auto- 80 150 60 120
tractoare cu şenile

Notă: În cazul încărcării pe timp de noapte şi cînd efectivul lucrează în

măşti contra gazelor normele de timp se pot mări cu 20%.

Încărcarea tehnicii pe platforme se efectuează prin mişcare proprie sau cu

macaraua. Cu mişcarea fiecărei maşini (tractorului) pe materialul rulant conduce
comandantul de pluton, iar ulterior cu mişcarea acestora pe platformă sau
vagonul descoperit şi amplasarea - comandantul de piesă (maşinii). Maşinile
trebuie să se mişte la semnalele comandanţilor săi, fără smucituri şi viraj brusc,
pe viteză joasă. Armamentul, tehnica de luptă şi altă tehnică se dispun pe
 257
materialul rulant cu luare în consideraţie a succesiunii de descărcare a acestora şi
introducerii în luptă, pentru a folosi pe deplin tonajul şi volumul materialului
rulant, şi astfel, ca să nu se încalce siguranţa mişcării trenurilor pe calea ferată
vecină.
După dispunerea pe materialul rulant tehnica de luptă şi materialele pentru
a exclude deplasările laterale şi transversale se întăresc cu siguranţă cu ajutorul
materialelor de fixare
(sîrmă, bare din lemn, scoabe şi cuie) şi dispozitivelor de fixare (sabot de frînă
metalic opritor, hobane din cablu sau lanţ, bare din lemn). Tehnica se pune pe
frînă şi viteză joasă, mecanismele de rotire ale turelelor se fixează şi
dispozitivele de blocare se sigilează. Bordurile platformelor se ridică şi se
fixează cu zăvoare, iar dacă din cauza gabaritului tehnicii de ridicat pe acestea
este imposibil, atunci se fixează cu siguranţă în poziţie joasă. Armamentul,
tehnica de luptă şi mijloacele materiale pe platforme şi în vagoane descoperite se
maschează minuţios.
După terminarea încărcării tehnicii de luptă şi a materialelor se efectuează
îmbarcarea efectivului în vagoane, care trebuie să se termine nu mai tîrziu decît
cu 10 min pînă la pornirea trenului.
Dacă în timpul încărcării eşalonului militar a fost dat semnalul de
înştiinţare despre inamicul aerian, lucrările încetează imediat, iar efectivul şi
tehnica de luptă neîncărcată se dispersează şi se acoperă. Dacă la acest moment
încărcarea tehnicii sa terminat, atunci eşalonul se scoate de la staţie, efectivul se
coboară şi se scoate în adăpost, iar pentru paza tehnicii de luptă şi materialelor
se lasă garda. În cazul atacului nuclear sau chimic al inamicului subunităţile
divizionului se scot din zona infectată, se restabileşte capacitatea de luptă a
acestora şi se lichidează urmările întrebuinţării de către inamic a armei de
nimicire în masă. După lichidarea urmărilor subunităţile divizionului se pot
scoate în raionul nou de aşteptare, să continuie încărcarea la staţia precedentă
sau la o nouă staţie.
Pe parcursul executării lucrărilor de încărcare - descărcare se interzice: de a
deschide bordul platformei, dacă cineva din efectiv se află în zona căderii
acestuia; de a se afla cineva în afară de şofer în maşină în cazul intrării (ieşirii)
pe materialul rulant; de a porni fără comandă motoarele maşinilor încărcate şi de
a deplasa pe acestea pe materialul rulant; de a se conduce de semnalele cuiva în
afară de semnalele comandantului - conducătorului încărcării sau descărcării; de
a aşeza podeţurile de legătură şi alte dispozitive sub maşina care se mişcă; de a
se afla între tehnica de luptă deja încărcată şi maşina care se apropie de aceasta;
de a se afla sub încărcătură şi săgeţile macaralelor care funcţionează; de a începe
ridicarea greutăţii cu macaraua fără darea în prealabil a semnalului sonor; pe
liniile electrificate ale căilor ferate de a sta pe acoperişurile automobilelor
speciale, pieselor autopropulsate, încărcate pe platforme, şi pe acoperişurile
vagoanelor; de a desfăşura colacul de sîrmă în apropierea maşinilor care se
întăresc pe materialul rulant, dacă capetele acesteea se pot apropia de firul de
contact mai aproape de 2 m. Este necesar de urmărit după aceea, ca ţevile
 258
pieselor, săgeţile macaralelor şi alte părţi ale tehnicii de luptă în cazul
întoarcerilor pe materialul rulant să nu încalce siguranţa mişcării trenurilor pe
căile ferate vecine. În decursul îmbarcării efectivului în vagoane automatele
trebuie să fie descărcate, iar baionetele scoase.
Încărcarea eşalonului se consideră terminată după aceea, cum se termină
întărirea şi mascarea tehnicii de luptă şi materialelor pe materialul rulant, sunt
întocmite documentele pentru transportare, este efectuată îmbarcarea efectivului
şi şeful eşalonului a raportat şefului comenduirii militare despre starea gata a
eşalonului pentru pornire.

Transportareaeşalonului
După terminarea încărcării şeful eşalonului, şeful comenduirii militare şi
şeful staţiei controlează starea gata a eşalonului pentru mişcare şi la ora stabilită
la comanda şefului staţiei eşalonul începe mişcarea.
Conducerea în eşalonul militar comandantul de divizion o efectuează
folosind mijloacele de legătură prin fir, contacte personale, prin persoane de
legătură, precum şi cu ajutorul semnalelor de lumină şi sonore. Totodată locul
comandantului de divizion cu statul - major, de regulă, se alege la mijlocul
eşalonului în aşa mod, ca să dispună de legătura telefonică cu şeful gărzii,
posturile de observare, precum şi cu maşinistul trenului. Legătura radio în eşalon
se interzice pe întreg drum de deplasare.
Pe parcursul transportării eşalonul poate fi expus loviturilor de aviaţie,
nuclear, chimic şi armei de precizie înaltă, iar pe măsura apropierii de linia de
front şi atacului inamicului terestru (desantului aerian, grupurilor de diversie şi
cercetare).
Pentru a exclude atacul prin surprindere al inamicului, de a micşora
maximal pierderile şi a asigura sosirea la timp a eşalonului în raionul preconizat,
comandanţii de subunităţi trebuie pe parcursul înaintării să organizeze cu dibăcie
apărarea antiaeriană, să execute activităţile privind asigurarea multilaterală, în
deosebi de luptă şi de logistică.
Apărarea antiaeriană a eşalonului se efectuează, de regulă, cu mijloacele
comandantului superior, care organizează transportarea. În eşalon cu apariţia
inamicului aerian se dă semnalul de înştiinţare, se închid uşile, ferestrele şi
trapele vagoanelor, mijloacele de protecţie se transferă în pozuţia «Gata».
Mijloacele de foc, repartizate pentru respingerea atacului inamicului aerian,
deschid focul la comanda şefului eşalonului militar, iar în cazul atacului prin
surprindere - de sine stătător.
Observarea asupra inamicului aerian şi terenului învecinat şi siguranţa
nemijlocită a eşalonului se asigură de către posturile de observare, garda, numită
pentru paza tehnicii de luptă, muniţiilor şi materialelor, de către patrula de
cercetare şi subunitatea de serviciu. Pentru executarea cercetării de radiaţie şi
chimică pe drumul de deplasare se pot destina patrule de cercetare chimică.
Posturile de observare se instalează, de regulă, în capul eşalonului, la coadă
şi la mijlocul acestuia. În componenţa postului de observare de cap de obicei
intră şi cercetaşul - chimist cu aparatele necesare de cercetare de radiaţie,
chimică şi bacteriologică (biologică). Observatorul postului de cap se dispune,
 259
de regulă, pe locomotivă, iar cercetaşul - chimist - pe platforma de frînă în
partea dinainte a trenului. Posturile de observare de la coada trenului şi cel
intermediar de obicei conţin cîte un observator. Schimbul observatorilor se
efectuează de către deserviciul pe eşalon sau ajutorul acestuia concomitent cu
schimbul santinelelor.
Înştiinţarea despre infectarea de radiaţie, chimică şi bacteriologică
(biologică) se efectuează prin semnalul, stabilit de către şeful eşalonului, sau
semnalul, întrebuinţate în transport (un şir de sirene lungi şi scurte, la staţie -
lovituri de o bucată de şină). La aceste semnale efectivul îmbracă măştile contra
gazelor, iar în caz de necesitate şi la ordinul comandanţilor de subunităţi şi alte
mijloace de protecţie individuale, se dispune după posibilitate pe poliţele de
mijloc şi de sus ale vagoanelor; uşile, ferestrele şi trapele vagoanelor se închid
strîns, fantele se astupă cu cîrpe, hîrtie şi alte materiale. Pregătirea hranei în
bucătării nu se efectuează, iar rezervele de apă potabilă, produse, precum şi
bucătăriile se acoperă minuţios.
În cazul trecerii eşalonului militar prin zona de infectare de radiaţie, dacă
doza prognozată de iradiere a efectivului nu va depăşi normele admisibile,
atunci trenul trece fără opriri cu viteza maximală. Totodată echipele pieselor
autopropulsate, maşinilor de comandament şi altor maşini blindate la indicaţia
şefului eşalonului militar se pot dispune în maşini. După traversarea sectorului
infectat se efectuează tratarea specială parţială a subunităţilor fără reţinerea
trenului; tratarea specială totală se efectuează numai după descărcarea
eşalonului.
Asigurarea efectivului eşalonului militar cu hrană caldă din bucătăriile
eşalonului se efectuează nu mai puţin de două ori pe sutcă în timpul staţionării
trenului, iar la punctele militare de produse - nu mai puţin de o singură dată pe
sutcă. Restul de produse, care se cuvine după normă se dau efectivului prin raţie
rece.
Aprovizionarea eşalonului cu apă rece şi fierbinte se efectuează la staţiile,
unde se prevede staţionarea trenului nu mai puţin de 15 min şi unde sunt
dispozitive de alimentare cu apă şi fierbătoare.
Combustibil pentru încălzirea vagoanelor cu oameni şi pregătirea hranei în
bucătăriile eşalonului, precum şi lumînări pentru iluminarea vagoanelor (pe baza
cererii şefului eşalonului) se aduc la locul de staţionare a trenului de către
lucrătorii staţiei, iar se repartizează pe vagoane de către fochişti sau persoanele
numite pentru aceasta la indicaţia deserviciului pe eşalon.
Pe parcursul drumului răniţilor şi bolnavilor se acordă la timp ajutorul
medical necesar. Bolnavii, care nu se pot deplasa cu subunităţile sale, se
îndreaptă la instituţiile de tratament apropiate. Bolnavii infectaţi se internează în
vagonul - izolator sau se transmit la instituţia specializată de tratament. În cazul
depistării a 2 - 5% de bolnavi infectaţi sau chiar a unui caz de îmbolnăvire cu
infecţie deosebit de periculoasă eşalonul se descarcă şi se îndreaptă la punctul de
observaţie.
Peste 7 - 8 sutce de aflare în drum pentru efectivul eşalonului se
organizează spălarea în baie cu schimbul albiturilor.
 260
Descărcareaeşalonului
Cu sosirea la staţia de descărcare efectivul la comanda şefului eşalonului
coboară din vagoane şi pe subunităţi repede se desface spre locurile de
descărcare a tehnicii de luptă şi materialelor. Acele subunităţi ale divizionului,
care nu se atrag la descărcarea tehnicii şi încărcăturilor, imediat se scot de pe
teritoriul staţiei în raionul de adunare, la o îndepărtare de 3 - 5 km. Acolo pe
măsura descărcării se îndreaptă întreg efectivul cu armament, tehnica de luptă şi
altă tehnică şi mijloace materiale. Descărcarea se efectuează pe ascuns şi trebuie
să fie terminată la termenul stabilit.
Dacă pînă la începutul descărcării subunităţilor divizionului sa primit
semnalul despre atacul inamicului aerian, atunci trenul cu eşalonul se scoate de
la staţie sau efectivul coboară din vagoane şi se scoate în adăposturile apropiate,
iar la tren rămîne garda pentru paza tehnicii de luptă şi materialelor. În cazul
întrebuinţării de către inamic asupra eşalonului în timpul descărcării a armei
nucleare şi chimice se iau măsuri pentru restabilirea capacităţii de luptă a
subunităţilor, lichidarea urmărilor întrebuinţării de către inamic a armei de
nimicire în masă şi urgentarea descărcării. Subunităţile divizionului fără reţinere
se scot în raionul de adunare sau la punctul de tratare specială în raionul de
descărcare, unde se efectuează tratarea specială parţială sau totală.
Transportarea divizionului cu transportul feroviar de obicei se termină cu
sosirea la staţia de destinaţie (punctul de descărcare) şi
 261

sfîrşitul descărcării acestuia de pe materialul rulant. După descărcare

efectivul, tehnica de luptă şi materialele divizionului se concentrează în raionul
destinat, iar subunităţile se aduc în starea de pregătire completă în vederea
luptei.
Pe parcursul transportării se poate crea o aşa situaţie, cînd subunităţilor
divizionului se va cere de întrerupt mişcarea şi să intre în luptă cu inamicul
terestru, să efectueze ocolirea sectorului de drum distrus sau infectat puternic cu
mersul propriu, apoi să continuie deplasarea cu transportul feroviar sau să se
deplaseze prin marş spre locul destinat. De aceea subunităţile transportate
trebuie să fie în starea gata permanentă pentru descărcarea rapidă şi prin
surprindere în locurile nepregătite, de executarea marşului spre locul de
destinaţie ocolind zonele de infectare, raioanele de distrugeri, incendii şi
inundaţii, încărcarea repetată pe trenul de cale ferată sau de desfăşurare în
dispozitiv de luptă pentru executarea acţiunilor de luptă.
 262
DISPUNEREA SUBUNITĂŢILOR DE ARTILERIE PENTRU
STAŢIONARE

Divizionul (bateria) se poate dispune pentru staţionare în raionul de plecare

în cazul atacului asupra inamicului care se apără din mers, în raionul de
concentrare după executarea marşului, în raionul de aşteptare în cazul
transportării cu transportul feroviar şi pe mare (fluviu), în raionul de odihnă pe
parcursul executării marşului şi în alte raioane.
În cazul acţiunilor divizionului (bateriei) în componenţa unităţii de arme
întrunite (de artilerie) raionul de dispunere acestuia se indică de către şeful
superior, iar uneori se poate alege de către comandantul de divizion (baterie) de
sine stătător. În toate cazurile raionul de dispunere, de regulă, se destinează (se
alege) pe terenul, care dispune de adăposturi naturale, drumuri şi căi de acces,
utile pentru deplasarea părţilor materiale şi a transportului auto, şi trebuie să
asigure dispunerea ascunsă şi dispersată a subunităţilor divizionului (bateriei),
adunarea acestora rapidă şi deplasarea în direcţia necesară, comoditatea
dispunerii şi odihnei efectivului, precum şi condiţiile favorabile sanitaro -
epidemiologice.
Raionul de dispunere divizionului se destinează cu o suprafaţă nu mai puţin
de 4 km patraţi, în care acesta se dispune dispersat, pe baterii, de obicei de-a
lungul rutelor de deplasare, folosind capacităţile de protecţie şi mascare ale
terenului - depresiunile, rîpile, vîlcelele, pădurile, tufişurile, precum şi cu luare
în consideraţie a posibilităţii formării rapide a coloanei. Dispunerea divizionului
pentru staţionare este arătată pe des. 6.4.
Afară de raionul de bază divizionului (bateriei) poate fi destinat raionul de
dispunere de rezervă pentru cazul, cînd după condiţiile situaţiei apare necesitatea
de a schimba locul său de dispunere. Schimbarea raionului de dispunere al
divizionului (bateriei), de regulă, se execută cu permisiunea comandantului
(şefului) superior. În cazul folosirii prin surprindere de către inamic a armei de
nimicire în masă, incendiară şi de precizie înaltă, cînd după condiţiile situaţiei
nu există posibilitatea de a raporta imediat comandantului superior, schimbarea
 263
raionului poate fi executată la hotărîrea comandantului de divizion cu raportarea
ulterioară comandantului (şefului) superior.
Alegerea corectă a raionului de dispunere are o mare importanţă pentru
păstrarea capacităţii de luptă a subunităţilor în lupta modernă. De aceea partea
materială cu mijloacele de tracţiune şi automobilele subunităţilor se dispun
dispersat în locurile ascunse (în pădure, tufiş, cutele de teren) şi se maschează
minuţios, iar efectivul se dispune aproape de piesele sale, autotractoare şi
automobile. În cazul existenţei timpului în apropierea autotractoarelor de
artilerie cu piesele (piese autopropulsate, maşini de luptă) şi altă tehnică se sapă
şanţuri de adăpost, iar ulterior pentru protecţia împotriva armelor de nimicire în
masă şi arma de precizie înaltă a inamicului se amenajază acoperiri şi
adăposturi. Piesele şi maşinile se dispun, de regulă, în cutele de teren şi alte
adăposturi naturale la o îndepărtare de 25 - 50 m una de la alta. În cazul
existenţei timpului pentru acestea se amenajază locaşe şi adăposturi, care trebuie
să fie mascate minuţios şi să excludă posibilitatea descoperirii cu mijloacele de
cercetare terestre şi aeriene ale inamicului. În toate cazurile amenajarea genistică
a raionului de dispunere al divizionului (bateriei) începe de obicei imediat, cu
sosirea în acesta a subunităţilor, iar după posibilitate - din timp.
În cazul dispunerii divizionului (bateriei) în munţi trebuie de luat în
consideraţie caracterul terenului, posibilitatea ieşirii rapide pe drum sau
desfăşurării pentru respingerea atacului inamicului.
Se interzice de a dispune divizionul (bateria) în raioanele, unde sunt
posibile prăbuşirile, lavinele de zăpadă, inundaţiile şi alunecările de teren.
Pentru acoperirea efectivului şi tehnicii este raţional de a folosi cutele de teren,
tunelele, peşterele şi uzările de munte.
În cazul dispunerii divizionului (bateriei) în pădure este necesar de a evita
dispunerea efectivului şi tehnicii la marginile de pădure, pe drumuri, poiene, la
intersecţiile drumurilor de pădure şi de poiene astfel, ca de a exclude
posibilitatea descoperirii de către inamic din aer. Afară de aceasta, este necesar
de a prevede activităţile privind protecţia împotriva armelor cu precizie înaltă,
 264
care se îndreaptă pe sursele de căldură şi de sunete, sursele de radiaţie
electromagnetică.
În pustiuri raionul de dispunere al divizionului este raţional de ales pe
terenuri, care dispune de adăposturi naturale, în apropiere de rîuri şi alte izvoare
de apă. În acest caz o atenţie deosebită trebuie să fie acordată mascării, cercetării
de radiaţie, chimică şi bacteriologică (biologică) de infectare a izvoarelor de apă,
nisipurilor care se deplasează, măsurilor de preîntîmpinare a bolilor infecţioase,
consumării econome a apei şi combustibilului, precum şi pazei punctelor de
aprovizionare cu apă.
În condiţii de iarnă raionul de dispunere al subunităţilor divizionului se
alege cu luare în consideraţie a protecţiei efectivului şi tehnicii de vînt, precum
şi a libertăţii manevrei. Totodată o atenţie deosebită trebuie să fie acordată
menţinerii stării bune a drumurilor, încălzirii efectivului şi a motoarelor
maşinilor. Afară de aceasta, se iau măsuri privind preîntîmpinarea otrăvirii
efectivului cu gazele prelucrate ale maşinilor, de răcire şi îngheţare. Pentru
acoperirea efectivului de starea atmosferei se folosesc corturile, în care se
amenajază puncte de încălzire, iar în cazul existenţei timpului se construiesc
bordee.
În cazul acţiunilor divizionului (bateriei) în componenţa unităţii de artilerie
(de arme întrunite) cercetarea raionului de dispunere al divizionului (bateriei) se
efectuează în corespundere cu dispoziţiunea comandantului unităţii.
În cazul dispunerii divizionului independent cercetarea raionului de
dispunere se efectuează de către grupa de cercetare de artilerie a divizionului.
Componenţa grupei de cercetare de artilerie se determină de către
comandantul unităţii (divizionului) de artilerie şi depinde de misiuni şi volumul
activităţilor executate de către aceasta. În componenţa grupei de cercetare de
artilerie a divizionului de obicei se includ: un ofiţer de la statul - major al
divizionului şi cîte un ofiţer (plutonier) sau sergent de la fiecare baterie, precum
şi felşerul (instructorul sanitar) şi instructorul - dozimetrist .
Drept misiuni principale ale grupei de cercetare de artilerie pot fi: alegerea
locului de dispunere al subunităţilor şi punctului de comandă şi observare al
 265
divizionului, cercetarea şi marcarea drumurilor de acces, sectoarelor minate şi
infectate ale terenului, cercetarea izvoarelor de apă şi determinarea utilităţii
acesteea pentru întrebuinţare.
Comandantul de divizion la darea misiunii şefului grupei de cercetare de
artilerie de obicei indică: informaţii despre inamic, poziţia şi misiunile trupelor
proprii; componenţa grupei de cercetare de artilerie, mijloacele şi puterile
repartizate pentru cercetarea raionului de dispunere şi organizarea transmisiunii;
misiunile grupei de cercetare de artilerie: itinerarul de deplasare, raionul de
dispunere al divizionului şi bateriilor; ordinea de verificare a terenului în privinţa
existenţei minelor şi executarea cercetării de radiaţie, chimică şi nespecifică
bacteriologică (biologică), cercetarea izvoarelor de apă, pregătirea rutelor pentru
manevre; ordinea de menţinere a legăturii cu comandantul şi statul - major al
divizionului; locul de adunare şi ora începutului activităţii grupei; ora şi locul de
întîlnire al subunităţilor.
Cu sosirea în raionul destinat şeful grupei de cercetare de artilerie studiază
pe acesta, determină locurile de dispunere ale subunităţilor şi rutele de deplasare
spre acestea, marchează şi organizează paza cîmpurilor de mine, obiectelor
minate şi sectoarelor infectate, precum şi determină utilitatea apei pentru
întrebuinţare.
Şeful grupei de cercetare de artilerie după terminarea activităţilor întîlneşte
comandantul de divizion şi raportează acestuia despre mersul şi rezultatele
activităţii.
Cu apropierea subunităţilor divizionului de raionul de dispunere ofiţerii
(sergenţii), care au efectuat recunoaşterea, întîlnesc subunităţile sale şi le aduc
pe acestea în raioanele (locurile) de dispunere alese. Oprirea coloanelor
subunităţilor pe itinerarul de deplasare pentru aşteptarea indicaţiilor despre locul
de dispunere al acestora nu se permite.
Cu sosirea în raionul de dispunere comandantul de divizion (baterie)
dispune efectivul, tehnica de luptă şi altă tehnică, organizează siguranţa
nemijlocită, legătura între punctul de comandă şi observare şi subunităţile,
înştiinţarea despre inamicul terestru şi aerian, pericolul nemijlocit şi începutul
 266
folosirii de către inamic a armei de nimicire în masă, despre infectarea de
radiaţie, chimică şi bacteriologică ( biologică ) şi despre întrebuinţarea armei cu
precizie înaltă şi armei incendiare; limitează mişcarea efectivului şi tehnicii,
precum şi determină activităţile pentru mascare.
Divizionul (bateria) în raionul de dispunere trebuie să se afle în starea gata
permanentă pentru respingerea atacului inamicului, nimicirea desantului aerian
şi grupurilor de cercetare şi diversie ale acestuia. Cu acest scop în divizion se
organizează siguranţa nemijlocită, care se efectuează de către patrulă, subunităţi
de serviciu, posturile de observare şi de pază. La punctul de comandă şi
observare al divizionului (bateriei), afară de aceasta, permanent execută serviciul
observatorii.
Patrula de la divizion se trimite prin dispoziţiunea comandantului (şefului
de stat - major) de divizion. Aceasta de obicei se numeşte de doi oameni şi
efectuează patrularea între raioanele de dispunere ale bateriilor şi la hotarul
exterior al raionului de dispunere al divizionului. În baterie se numesc în calitate
de patrulă, cei care efectuează serviciul prin ocolirea dispozitivelor bateriilor, iar
pentru paza efectivului, armamentului şi tehnicii se numeşte serviciul de zi.
Subunitatea de serviciu se numeşte în componenţa plutonului sau bateriei,
căreia se încredinţează: lupta cu grupurile de cercetare şi diversie ale inamicului;
respingerea atacului inamicului, care a pătruns în raionul de dispunere al
divizionului; lichidarea incendiilor, care au apărut în raionul de dispunere al
divizionului sau în apropierea acestuia, şi alte misiuni apărute prin surprindere.
Ordinea de acţiuni a subunităţii de serviciu este stabilită de către comandantul de
divizion.
Pe direcţiile periculoase pentru descoperirea la timp şi reţinerea inamicului
terestru se pot instala posturi de pază.
Postul de pază este raţional de a avea în componenţa acestuia o echipă de
servanţi cu piesa sau nu mai puţin de trei soldaţi în frunte cu un sergent, care
trebuie să se supuie de serviciului pe divizion şi să fie instalat de către acesta
personal. Postul de pază ocupă şi amenajază poziţia indicată acestuia la o
îndepărtare de pînă la 1500 m de la raionul de dispunere al divizionului şi
 267
execută serviciul de obicei în decursul zilei. Legătura cu postul de pază se
stabileşte, de regulă, prin mijloacele cu fir sau de semnalizare. Locul pentru
postul de pază trebuie să asigure observarea circulară, executarea focului şi
mascarea. Superiorului pe postul de pază se indică sectorul de observare şi
direcţia de atenţie deosebită, precum şi parola şi răspunsul.
Drept parolă serveşte denumirea armamentului sau tehnicii, de exemplu
«Automat», iar ca răspuns - denumirea localităţii, care începe cu aceeaşi literă,
ca şi parola, de exemplu «Anenii - Noi».
Parola se anunţă în clar întregului efectiv, numit pentru siguranţa
nemijlocită, şi persoanelor, trimise cu ordine după hotarele subunităţii, iar pe
timp de noapte - şi în limitele dispozitivului subunităţii proprii. Răspunsul se
anunţă comandanţilor de subunităţi şi persoanelor, trimise pentru transmiterea
ordinilor în clar.
Parola se întreabă la toate persoanele, care se apropie de dispozitivul
subunităţii sau care urmează prin dispozitivul acesteea pe timp de noapte, iar
răspunsul - la persoanele, care transmit ordinul comandantului.
Parola şi răspunsul se stabilesc pentru fiecare zi pentru identificarea
militarilor proprii.
Pe soldaţii individuali ai inamicului postul de pază î-i capturează ca
prizonieri sau î-i nimicesc şi raportează despre aceasta comandantului, care a
trimis postul. În cazul atacului inamicului postul de pază intră curajos cu acesta
în luptă şi menţine rezistent poziţia ocupată pînă la ordinul despre retragere.
Şeful de stat - major al divizionului (comandantul de baterie) în
corespundere cu indicaţiile comandantului de divizion întocmeşte schema
siguranţei nemijlocite şi apărării apropiate a divizionului (bateriei). Schema
siguranţei nemijlocite şi apărării apropiate este arătată pe des. 6.5.

La darea misiunilor privind dispunerea pentru staţionare comandantul de

divizion (baterie) în ordinul de luptă indică:
- bateriilor ( plutoanelor ) - raioanele (locurile) de dispunere de bază şi de
rezervă, ordinea de ocupare a acestora şi de amenajare genistică; misiunile în
 268
cazul respingerii atacului inamicului terestru, poziţiile de tragere, ordinea şi
termenii de ieşire la acestea;
- siguranţei nemijlocite şi posturilor de pază - componenţa patrulelor, rutele
de deplasare şi începutul patrulării; misiunile, ordinea de executare a serviciului
şi de acţiuni în cazul descoperirii inamicului; componenţa şi misiunile posturilor
de pază, ora terminării pregătirii acestora; ordinea de deschidere şi de executare
a focului, de menţinere a legăturii şi de raportare despre inamic; ordinea de
schimbare, parola şi răspunsul;
- subunităţii de serviciu - componenţa, de către care acţiuni să fie gata şi
semnalele de chemare ale acesteea.
După darea misiunilor subunităţilor comandantul de divizion (baterie)
indică activităţile privind protecţia împotriva armelor de nimicire în masă,
mascarea şi amenajarea genistică a raionului de dispunere.
În cazul dispunerii divizionului (bateriei) pentru staţionare în componenţa
unităţii (subunităţii) de arme întrunite paza raionului se execută de către
siguranţa staţionării, repartizate prin dispoziţiunea comandantului unităţii
(subunităţii) de arme întrunite. Totodată divizionul (bateria) pot fi afectate
batalionului (companiei), destinat pentru siguranţa staţionării. Pe fîşia de acţiuni
a siguranţei staţionării se instalează pichete de siguranţă. În componenţa
pichetului de siguranţă de la divizionul de artilerie (baterie) se poate repartiza de
la o singură baterie pînă la un pluton.
În conformitate cu misiunea primită divizionul (bateria) se desfăşoară în
dispozitiv de luptă cu misiunea de a provoca lovire inamicului pe căile de acces
spre poziţiile pichetelor de siguranţă, de a sprijini lupta detaşamentelor de
siguranţă şi a pichetelor şi de a acoperi cu foc intervalele între acestea. Aceasta
cere o stare gata permanentă a divizionului (bateriei) pentru deschiderea focului
pentru nimicirea inamicului pe toată fîşia de pază.
Raioanele poziţiilor de tragere se aleg în aşa mod, ca să acopere direcţiile
expuse atacului cu tancuri cu tragere prin ochire directă asupra tancurilor care au
pătruns ale inamicului. Afară de raionul de bază al poziţiilor de tragere în cazul
existentului timpului se pregăteşte raionul de rezervă al poziţiilor de tragere.
 269
Punctul de comandă şi observare al divizionului (bateriei) se dispune
împreună cu punctul comandantului de batalion (companie), iar pentru
executarea cercetării inamicului pe un front larg de obicei se desfăşoară puncte
de observare laterale.
Comandantul de divizion (baterie), repartizat în componenţa siguranţei
staţionării, primeşte misiunea de luptă de la comandantul detaşamentului de
siguranţă (pichetului de siguranţă).
La darea misiunilor subunităţilor comandantul de divizion indică:
repartizarea bateriilor pentru sprijinul detaşamentelor de siguranţă (pichetelor);
misiunile de foc bateriilor privind nimicirea inamicului pe căile de acces spre
poziţiile pichetelor de siguranţă şi în cazul respingerii atacului inamicului în
intervalele între pichete; raioanele poziţiilor de tragere şi locurile punctelor de
comandă şi observare, ordinea de pregătire şi ocupare a acestora.
Comandantul de baterie în ordinul de luptă pune misiunea plutonului de
comandament privind cercetarea de artilerie şi organizarea legăturii, plutoanelor
de tragere - misiunile de foc şi ordinea de executare a acestora, poziţiile de
tragere, itinerarul şi ordinea de schimbare a acestora.
În cazul descoperirii inamicului comandantul de divizion (baterie)
raportează despre aceasta comandantului de batalion (companie), determină
direcţia de mişcare a inamicului şi pregăteşte focul pentru nimicirea acestuia. În
primul rînd divizionul pregăteşte focul concentrat asupra intersecţiilor şi
sectoarelor importante ale drumurilor pe căile de acces spre siguranţa staţionării,
iar înaintea poziţiilor pichetelor de siguranţă şi în intervalele între acestea - focul
de baraj fix. Focul asupra inamicului care se apropie divizionul (bateria)
deschide la comanda (semnalul) comandantului de batalion (companie).
Grupele mici ale inamicului, care încearcă să pătrundă la subunităţile care
se apără, se lovesc (cuceresc) de către subunităţile de arme întrunite. În cazul
descoperirii forţelor considerabile ale inamicului divizionul (bateria) le loveşte
pe acestea, începînd cu distanţa maximală, împreună cu alte mijloace de foc ale
batalionului (companiei) respinge atacul inamicului, acoperă deplasarea şi
sprijină intrarea în luptă a forţelor principale ale unităţii de arme întrunite.
 270
În cazul organizării acţiunilor de luptă ale divizionului (bateriei) o atenţie
deosebită se acordă pregătirii pentru executarea tragerii pe timp de noapte şi în
alte condiţii de vizibilitate limitată.
În cazul debarcării pe fîşia de siguranţă a desantului aerian al inamicului
divizionul (bateria) cu o parte din forţe participă împreună cu subunităţile de
arme întrunite la nimicirea desantului.

Capitolul 7

ASIGURAREA DE LUPTĂ A SUBUNITĂŢILOR DE ARTILERIE

CERCETAREA DE ARTILERIE
Rolul cel mai important оntre toate felurile asigurării de luptă a
subunităţilor de artilerie în lupta modernă are cercetarea de artilerie.
Cercetarea de artilerie în divizion (baterie) se execută de către subunităţile
organice şi cele afectate în cooperare strînsă cu mijloacele de cercetare ale
subunităţilor (unităţilor) de artilerie vecine, cu subunităţile de cercetare ale
şefilor superiori şi altor genuri de armă. Pentru executarea acesteea şi deservirea
tragerii divizionului se pot afecta sau repartiza pentru deservire subunităţi de
cercetare prin sunet (pînă la un pluton de cercetare prin sunet), cercetare de
radiolocaţie (o staţie cercetare de radiolocaţie), iar în unele cazuri şi elicopter de
cercetare - corectare. Totodată în scopurile folosirii rapide a rezultatelor de
cercetare pentru nimicirea mijloacelor nucleare şi chimice de atac, bateriile de
artilerie şi aruncătoare ale inamicului subunităţile de artilerie cu mijloacele de
cercetare se pot include în componenţa complexurilor de cercetare şi de foc
(CCF).
Drept misiuni ale cercetării de artilerie sunt: descoperirea şi determinarea
coordonatelor mijloacelor tactice nucleare şi chimice de atac ale inamicului,
bateriile acestuia de artilerie şi aruncătoare; descoperirea şi determinarea
coordonatelor tancurilor, MLI, mijloacelor antitanc şi altor mijloace de foc ale
 271
inamicului; determinarea coordonatelor, hotarelor (dimensiunilor) punctelor de
sprijin, caracterul construcţiilor de fortificaţie, de baraje şi sistemul de foc în
acestea; recercetarea obiectivelor, marcate pentru lovire; deservirea tragerii
subunităţilor de artilerie; urmărirea asupra acţiunilor inamicului şi trupelor
proprii; studierea procedeelor şi modelelor întrebuinţării de către inamic a
artileriei, mijloacelor antitanc şi altui armament, în deosebi a modelelor noi ale
acestuia.
Cerinţele cele mai importante, care se prezintă cercetării de artilerie, sunt:
dorinţa sporită, continuitatea, activitatea, oportunitatea şi operativitatea,
caracterul ascuns, verosimilitatea şi precizitatea determinării coordonatelor
obiectelor (obiectivelor) cercetate.
Cercetarea de artilerie în divizion (baterie) se execută încontinuu de la
punctele de comandă şi observare şi de observare de către toate persoanele cu
funcţie aflate la acestea, precum şi de către grupele de cercetare de artilerie.
Afară de aceasta, divizionul (bateria) poate executa cercetarea cu subunităţile
afectate de cercetare sau de cooperare cu acestea.
Procedeul de bază de executare a cercetării în divizion (baterie) este
observarea de la PCO şi PO cu ajutorul aparatelor optice şi electrono - optice,
care se organizează şi se execută în toate formele de luptă. Pe timp de noapte şi
în alte condiţii de vizibilitate limitată observarea se poate executa cu aplicarea
mijloacelor de iluminare a terenului sau aparatelor optice speciale. O sursă
importantă de obţinere a datelor de cercetare despre inamic este informaţia de la
subunităţile de artilerie, care acţionează în contactul nemijlocit cu inamicul, de
la statul - major al brigăzii (grupării) de artilerie, precum şi de la statul - major al
brigăzii (batalionului) infanterie motorizată, căreia divizionul este afectat sau pe
care o sprijină.
Pentru cercetarea inamicului şi intersectarea obiectivelor, precum şi pentru
deservirea tragerii în divizion se poate organiza observarea conjugată, de obicei
de la punctul de comandă şi observare de bază şi unul - două puncte de
observare auxiliare. Totodată drept punct auxiliar al observării conjugate poate
servi un punct de observare al unei baterii. Astfel de repartizare a punctelor,
 272
precum şi aplicarea la acestea a mijloacelor de cercetare electrono - optice
moderne se asigură cercetarea şi determinarea coordonatelor obiectivelor pe fîşia
cu o lăţime de 5 km şi o adîncime de 5 -7 km (în cazul condiţiilor favorabile -
pînă la 10 km).
Grupele de cercetare de artilerie (GCA) se destinează pentru cercetarea
inamicului şi a terenului în decursul marşului, precum şi pentru alegerea
punctelor de comandă şi observare şi a raioanelor poziţiilor de tragere în cazul
organizării acţiunilor de luptă şi pe parcursul luptei. Asupra GCA care se trimit
se poate încredinţa şi executarea altor misiuni.
Pentru executarea cercetării inamicului şi terenului divizionului (bateriei)
de obicei se destinează fîşia sau direcţia de cercetare şi raioanele cu o atenţie
deosebită, iar uneori obiectul de cercetare sau sectorul de cercetare ( pentru
baterie ).
Fîşia ( sectorul ) de cercetare se destinează în corespundere cu misiunea
executată de către divizion ( baterie ) şi posibilităţile mijloacelor şi puterilor de
cercetare de care se dispune. Fîşia de cercetare a divizionului ( bateriei ) de
artilerie, afectat batalionului ( companiei ) sau destinat pentru sprijinul acestuia,
de obicei include fîşia de acţiuni a batalionului ( companiei ). Pentru
divizioanele, care rămîn în subordonarea nemijlocită a comandantului ( şefului )
de artilerie, fîşia de cercetare se destinează cu o lăţime de pînă la 5 km.
Obiectul de cercetare se poate destina în cazul luptei în oraş, în munţi şi în
cazul pătrunderii în raionul fortificat, precum şi în cazul pregătirii de ofensivă,
cînd în termen scurt este necesar de a cerceta minuţios mijloacele antitanc şi alte
mijloace de foc ale inamicului mascate, construcţiile de fortificaţie.
Direcţia de cercetare poate fi destinată în cazul desfăşurării ofensivei în
adîncimea apărării inamicului, la lupta de întîmpinare şi în cazul urmăririi
inamicului care se retrage, precum şi în cazul luptei în pădure şi în oraş.
Raionul cu o atenţie deosebită trebuie să includă locurile de dispunere sau
probabile de aflare a mijloacelor nucleare şi chimice de atac, bateriilor de
artilerie şi aruncătoare, mijloacelor armei de precizie înaltă şi altor obiective
importante.
 273
În divizion raioanele cu o atenţie deosebită în primul rînd se destinează
pentru subunităţile de cercetare prin sunet şi de radiolocaţie, dacă acestea se
afectează divizionului.
Fîşiile sau direcţiile de cercetare ( în unele cazuri obiectul sau sectorul de
cercetare ) bateriilor se destinează în limitele fîşiei de cercetare a divizionului.
Fîşiile, destinate bateriilor, trebuie să se suprapună.
Comandantul de divizion ( baterie ) poartă toată responsabilitatea de
organizarea şi executarea cercetării în divizion ( baterie ). Acesta organizează şi
personal execută cercetarea inamicului şi terenului pe baza însuşirii misiunii
primite şi aprecierii situaţiei create. Totodată comandantul de divizion este
obligat: să cunoască permanent poziţia şi caracterul de acţiuni al inamicului, să
fie gata de a raporta comandantului superior concluziile din aprecierea
inamicului; să cunoască poziţia trupelor proprii, poziţia, starea şi posibilităţile
subunităţilor de cercetare de artilerie şi misiunile executate de către acestea; să
pună ( precizeze ) la timp misiunile privind cercetarea şi să transfere subunităţile
pe aliniamente ( poziţii ) noi.
Pe parcursul executării cercetării comandantul de divizion ascultă
sistematic rapoartele şefului de stat - major sau şefului de cercetare al
divizionului şi comandanţii de baterii despre rezultatele cercetării.
Misiunile privind cercetarea inamicului şi terenului comandantul de
divizion le transmite la executanţi prin indicaţii şi dispoziţiuni separate în
decursul organizării acţiunilor de luptă ale divizionului.
Misiunile privind cercetarea statului - major şi comandanţilor de baterii
comandantul de divizion, de regulă, le pune pînă la instalarea divizionului în
dispozitiv de luptă pe teren sau pe hartă cu precizarea ulterioară pe teren.
În cazul punerii misiunilor privind cercetarea şefului de stat - major
( şefului de cercetare ) al divizionului şi comandanţilor de baterii comandantul
de divizion, de regulă, indică:
informaţii pe scurt despre inamic;
fîşia ( obiectul, direcţia ) de cercetare şi raionul cu o atenţie deosebită;
misiunile de cercetare;
 274
puterile şi mijloacele de cercetare atrase, aliniamentele ( poziţiile,
punctele ) acestora, ordinea şi timpul de deplasare ( mutare ) al acestora şi de
desfăşurare;
timpul şi ordinea recepţionării informaţiilor de cercetare de la alte
subunităţi;
ordinea de raport a informaţiilor cercetate;
la ce oră de planificat cercetarea;
numerotarea obiectivelor, subunităţile de cercetare afectate ( destinate
pentru deservirea tragerii ), ordinea de menţinere a transmisiunii.
Misiunile comandanţilor subunităţilor de cercetare afectate se pot pune
personal de către comandantul de divizion sau la indicaţia acestuia de către şeful
de stat - major ( şeful de cercetare ) al divizionului. Totodată suplimentar se
indică:
comandantului subunităţii de cercetare prin sunet: ordinea şi timpul
reglajului pe reperele de tragere sonore pentru luarea în consideraţie a erorii
sistematice; ordinea de recepţionare a buletinului meteorologic « Meteomediu «;
ordinea de legare topogeodezică a posturilor sonore; termenii de prezentare a
rapoartelor; ordinea de menţinere a legăturii cu PCO şi PCFD;
şefului staţiei de radiolocaţie: ordinea şi timpul de deservire a tragerii;
ordinea de legare topogeodezică a poziţiei staţiei; ora terminării pregătirii staţiei
pentru lucru şi regimul acesteea de funcţionare; ordinea rapoartelor despre
rezultatele cercetării; ordinea de menţinere a legăturii cu PCO al divizionului
( PCFD );
Şeful de stat - major al divizionului pe baza indicaţiilor comandantului de
divizion planifică cercetarea de artilerie, efectuează controlul executării
cercetării în divizion, organizează schimbul de informaţii cercetate cu vecinii,
precum şi recepţionarea datelor cercetate de la statul - major de arme întrunite şi
statul - major de artilerie superior; studiază informaţiile de cercetare sosite şi le
generalizează; raportează datele cercetate comandantului de divizion, la statul -
major superior de artilerie şi la statul - major al brigăzii ( batalionului ) de
infanterie motorizată, căruia divizionul este afectat sau pe care-l sprijină,
 275
controlează, sau dacă-i necesar, organizează legarea topogeodezică şi asigurarea
subunităţilor de cercetare prin sunet cu date meteorologice.
În cazul ocupării dispozitivului de luptă după deplasarea din adîncime şeful
de stat - major este obligat să organizeze recepţionarea datelor de cercetare de la
subunităţile de artilerie care au acţionat mai înainte pe acest sector.
Lipsa indicaţiilor de la comandantul de divizion sau statul - major superior
nu înlătură de pe şeful de stat - major responsabilitatea organizării oportune a
cercetărilor în corespundere cu situaţia.
Organizatorul nemijlocit al tuturor activităţilor privind cercetarea în
divizionul de artilerie este şeful de cercetare. Acesta este obligat: să planifice la
timp cercetarea de artilerie, să transmită misiunile de cercetare la subunităţi, să
conducă cu puterile şi mijloacele de cercetare ale divizionului, să organizeze
cooperarea între acestea, precum şi cu subunităţile de cercetare afectate
( destinate pentru deservirea tragerii ); personal să execute cercetarea, să
efectueze culegerea şi Tratarea informaţiilor cercetate; să conducă cu instalarea
şi activitatea punctelor observării conjugate ale divizionului; să raporteze
comandantului ( şefului de stat - major ) al divizionului şi la statul - major
superior, precum şi să informeze subunităţile divizionului despre rezultatele
cercetării; să controleze oportunitatea executării misiunilor de cercetare de către
subunităţi; să generalizeze şi să transmită la comandanţii de baterii informaţiile
noi despre organizarea, armamentul, tehnica inamicului şi procedeele de
executare de către acesta a acţiunilor de luptă; să generalizeze şi să răspîndească
experienţa executării cercetării.
Planificarea cercetării în divizion se efectuează de către şeful de cercetare
pe harta acestuia de lucru.
Pe harta de lucru a şefului de cercetare se trece ( des. 7.1 ): fîşia de
cercetare a divizionului, fîşiile de cercetare ale plutoanelor de comandament a
divizionului şi bateriilor, raioanele cu o atenţie deosebită; locurile de dispunere
şi misiunile subunităţilor de cercetare afectate sau de cooperare; denumirile
convenţionale ale obiectelor locale şi reperele, punctele de comandă şi observare
( de observare ) ale divizionului şi bateriilor, direcţia de bază a tragerii şi toate
 276
informaţiile avute despre inamic; aliniamentele de desfăşurare, rutele şi ordinea
de deplasare a mijloacelor de cercetare pe parcursul luptei; datele despre situaţia
de radiaţie şi chimică.
Sub formă de legendă pe hartă se indică: misiunile de bază pentru
cercetare, ora terminării pregătirii, numerotarea obiectivelor pentru subunităţi,
timpul recepţionării buletinelor meteorologice şi timpul raportului datelor
cercetate, indicativele persoanelor cu funcţie şi semnalele.
Comandanţii de baterii pe baza misiunilor, puse de către comandantul de
divizion, organizează cercetarea în baterii odată cu ocuparea punctelor de
comandă şi observare ( de observare ).
Lipsa indicaţiilor de la comandantul ( statul - major ) de divizion nu
înlătură de pe comandantul de baterie responsabilitatea organizării oportune a
cercetărilor.
Comandantul de baterie pune misiunile pentru cercetare comandantului
plutonului de comandament ( comandantului grupei de cercetare ), execută
personal cercetarea inamicului şi terenului, determină termenii şi ordinea de
lucru la punctul de comandă şi observare ( de observare ) al bateriei, efectuează
controlul asupra executării cercetărilor şi determinarea coordonatelor
obiectivelor, la termenii indicaţi raportează datele cercetate comandantului de
divizion, precum şi comandantului subunităţii de arme întrunite, căreia bateria
este afectată sau pe care o sprijină. Despre obiectivele importante descoperite
sau acţiunile inamicului raportează imediat.
Misiunile pentru cercetare comandantul de baterie de obicei le pune pe
teren de la punctul său de comandă şi observare imediat cu ocuparea acestuia.
În cazul punerii misiunii pentru cercetare comandantului plutonului de
comandament (comandantului grupei de cercetare ) comandantul de baterie
indică: informaţii despre inamic; misiunea batalionului ( companiei ) de
infanterie motorizată şi misiunea bateriei; misiunile de cercetare, fîşia ( direcţia,
obiectul ) de cercetare şi raionul cu o atenţie deosebită; locul de dispunere al
punctului de comandă şi observare, care şi unde de avut punct de observare
 277
auxiliar ( în caz de necesitate ); ora începutului cercetării; numerotarea
obiectivelor; ordinea şi termenii de raportare despre rezultatele cercetării.
Comandantul plutonului de comandament organizează şi controlează
executarea cercetării de la punctul de comandă şi observare ( de observare ) al
bateriei, execută personal cercetarea inamicului şi terenului, studiază şi
generalizează informaţiile cercetate şi le raportează pe acestea comandantului de
baterie.
În corespundere cu indicaţiile şefilor superiori comandantul de divizion
împreună cu şeful de cercetare la ora determinată organizează culegerea
informaţiilor cercetate de la toate subunităţile şi mijloacele de cercetare afectate,
evidenţa acestora, aprecierea preventivă a importanţei, sistematizarea, Tratarea
şi raportarea acestora la statul - major superior.
Comandanţii de baterii raportează comandantului şi la statul - major al
divizionului despre rezultatele cercetării pentru un interval determinat de timp în
ordinea stabilită.
La executarea cercetării la fiecare punct de observare se întocmeşte schema
reperelor şi se execută jurnalul de cercetare şi deservirea tragerii.
La punctul de comandă şi observare al divizionului, bateriei, afară de
aceasta, se execută harta de lucru, planşeta de scară mare, iar pentru raportul
rezultatelor cercetării la statul - major superior se poate întocmi pe hîrtie de calc
schema obiectivelor cu lista coordonatelor acestora.
În cazul organizării cercetării pe teren accidentat, păduros - mlăştinos şi în
munţi este raţional ca la punctele de observare să se întocmească schemele
cîmpurilor nevăzute pentru determinarea sectoarelor de teren, care nu se observă
de la punctul de observare.
Un rol important în cazul executării cercetării inamicului, în deosebi la
cercetarea bateriilor de artilerie şi aruncătoare, are studierea activităţii de foc a
acestora. Aceasta se organizează în raioanele punctului de comandă şi observare
( de observare ) şi poziţiilor de tragere prin dispoziţiunea comandantului de
divizion şi include determinarea raionului de tragere, caracterul şi felurile de
 278
proiectile folosite de către inamic, numărul acestora, calubrul şi acţiunii de
lovire.
Informaţiile cercetate, obţinute de către diferite subunităţi ale divizionului,
dispun de o diferită autenticitate, precizitate şi plenitudine, de aceea acestea
trebuie să se prelucreze minuţios, să se studieze şi să se confrunte cu
informaţiile de acum avute despre inamic.
Tratarea informaţiilor cercetate include: analizarea şi aprecierea
informaţiilor sosite; concluzii despre fiecare obiectiv; generalizarea informaţiilor
cercetate despre obiective şi concluzii din aprecierea inamicului; pregătirea
raportului comandantului ( şefului de stat - major ) de divizion şi la statul -
major superior.
Imediat ( fără prelucrare ) este necesar de a raporta comandantului superior
informaţiile despre mijloacele nucleare şi chimice de atac, despre pregătirea
inamicului pentru ofensivă (contraatac ) şi despre folosirea de către acesta a
mijloacelor noi ( în deosebi a armei cu precizie înaltă ) şi procedeelor de luptă,
precum şi despre toate schimbările în caracterul de acţiuni al inamicului.
Experienţa demonstrează, că pentru culegerea şi Tratarea informaţiilor
cercetate în divizion este raţional de creat un punct de prelucrare a datelor ( PPD
), cu activitatea căruia va conduce şeful de cercetare al divizionului. La acest
punct, care se dispune la PCO sau în apropiera acestuia, se efectuează nemijlocit
evidenţa, sistematizarea, analizarea informaţiilor cercetate şi aprecierea acestora.
Pentru activitatea la PPD urmează de repartizat numărul necesar de efectiv ( 2 -
3 oameni, inclusiv un ofiţer ), mijloace de legătură şi de prelucrare a
informaţiilor sosite. Efectivul PPD efectuează culegerea informaţiilor cercetate
de la subunităţile ( mijloacele) din stat şi afectate de cercetare de artilerie,
precum şi recepţionarea acestora de la statele - major ( subunităţile ) de arme
întrunite şi superioare de artilerie. Informaţiile cercetate sosite imediat se iau la
evidenţă şi se prelucrează. Pe baza activităţii efectuate astfel se fac concluzii
despre autenticitatea obiectivelor şi se determină definitiv coordonatele acestora.
Evidenţa şi sistematizarea informaţiilor cercetate sosite în divizion ( baterie
) se efectuează în jurnalul cu evidenţa informaţiilor cercetate ( jurnalul de
 279
cercetare şi deservirea tragerii ). În acesta se indică: de la cine sunt recepţionate
informaţiile, timpul sosirii informaţiilor şi descoperirii obiectivelor, numărul,
denumirea, caracterul şi coordonatele obiectivului, mijlocul de cercetare şi
precizia coordonatelor.
Analiza informaţiilor despre fiecare obiectiv include trecerea acestuia pe
hartă ( planşeta de scară mare, schema obiectivelor ) şi confruntarea
informaţiilor sosite despre acesta cu datele dispuse anterior despre caracterul
obiectivului, locul şi timpul manifestării indiciilor de demascare pentru
confirmarea faptului existenţei obiectivului cunoscut deja sau descoperirea altui
nou.
Aprecierea informaţiilor despre obiectiv include stabilirea gradului de
autenticitate al acestuia ( adevărat sau fals ) cu luare în consideraţie a
caracterului indiciilor de demascare descoperiţi şi a siguranţei surselor, precum
şi corespunderea locului de dispunere şi caracterului de acţiuni al obiectivului cu
situaţia reală creată; oportunitatea informaţiilor cu luare în consideraţie a
timpului descoperirii obiectivului, caracterul acestuia de acţiuni şi gradului de
mobilitate; precizia determinării coordonatelor obiectivului cu luare în
consideraţie a caracteristicii preciziei mijloacelor ( procedeelor ) de cercetare.
Concluziile din analizarea şi aprecierea informaţiilor se deduc la
determinarea autenticităţii obiectivului şi valorilor definitive ale coordonatelor,
precum şi la stabilirea posibilităţii părăsirii de către acesta a poziţiei ( raionului )
ocupat la momentul lovirii. Drept valori definitive ale coordonatelor în cazul
determinării acestora cu diferite mijloace şi procedee se iau coordonatele,
obţinute cu ajutorul celui mai precis mijloc, iar în cazul determinării acestora cu
mijloace ( procedee ) de acelaşi tip - coordonatele mijlocii.
Concluziile definitive despre obiectiv sunt datele de cercetare pentru
pregătirea focului.
Dacă informaţiile recepţionate nu sunt suficiente pentru concluzia definitivă
despre obiectiv, atunci se efectuează recercetarea acestuia cu misiunea verificării
datelor cu caracter incert sau contradictoric, primirea informaţiilor insuficiente
 280
sau confirmarea locului de dispunere al obiectivului la momentul lovirii
acestuia.
Despre rezultatele cercetării obiectivelor şi informaţiei primite şeful de
cercetare al divizionului raportează comandantului de divizion, precum şi la
punctul de comandament cu cercetarea de artilerie al grupei, unde se prezintă şi
schema obiectivelor.
În cazul schimbului subuntăţilor de artilerie toate datele cercetate despre
inamic trebuie să se transmită subunităţilor de artilerie sosite din nou cu arătarea
locurilor de aflare a obiectivelor pe teren.
Cercetarea inamicului şi terenului la marş, precum şi la alegerea punctelor
de comandă şi observare ( de observare ) şi raioanelor poziţiilor de tragere se
efectuează de către grupele de cercetarea de artilerie repartizate special de la
divizion ( baterie ). Totodată acestora suplimentar se încredinţează misiunea
privind alegerea punctelor, posturilor şi poziţiilor subunităţilor de cercetare de
artilerie, determinarea situaţiei de radiaţie, chimică şi bacteriologică
( biologică ), precum şi verificarea terenului la existenţa minelor.
În cele mai dese cazuri grupa de cercetare de artilerie, repartizată de la
divizion ( bateria care acţionează independent ), este condusă de către
comandantul bateriei de tragere al unei din baterii ( comandantul plutonului de
tragere ). În componenţa acesteia se includ legătorul topografic sau o maşină a
comandantului bateriei de tragere şi de la fiecare baterie - comandantul
plutonului de tragere ( în afară de bateria, de la care se repartizează comandantul
bateriei de tragere ), o grupă de autolegare topografică şi unul - doi servanţi,
instruiţi pentru executarea cercetării de radiaţie şi chimică şi controlul terenului
la existenţa minelor. În componenţa grupei de cercetare de artilerie, repartizată
de la baterie, se include maşina comandantului bateriei de tragere sau grupa de
autolegare topografică, comandantul de piesă şi unul - doi servanţi.
Grupa de cercetare de artilerie, repartizată la marş în cazul prevederii
intrării în luptă cu inamicul, se trimite, de regulă, de la divizion şi se conduce de
obicei de către şeful de cercetare al divizionului.
 281
În componenţa grupei se pot include comandanţii plutoanelor de
comandament ai bateriilor, puterile şi mijloacele de cercetare şi legătură de la
divizion şi de la fiecare baterie, precum şi mijloacele de transport necesare.
Grupa de cercetare de artilerie a divizionului, care acţionează în
componenţa detaşamentului înaintat ( avangardei ), urmează cu pichetul mobil
de cap. Dacă divizionul execută marşul în componenţa coloanei forţelor
principale, atunci grupa de cercetare trimisă de la acesta urmează cu avangarda.
Grupa de cercetare de artilerie pentru alegerea poziţiilor de tragere se
trimite înainte de instalarea divizionului ( bateriei ) în dispozitiv de luptă şi în
cazul înaintării pe parcursul luptei. Grupa se poate trimite una de la divizion sau
de la fiecare baterie separat.
În cazul dacă divizionului este afectată subunitatea topogeodezică, atunci
aceasta se poate include în componenţa grupei de cercetare de artilerie pentru
legarea topografică a poziţiilor de tragere imediat după alegerea acestora.
Dar componenţa, misiunile, timpul trimiterii şi locul de deplasare al grupei
de cercetare de artilerie pot fi diferiţi şi să se determine în dependenţă de
condiţiile situaţiei.
Alegerea poziţiilor de tragere şi legarea topografică a acestora de obicei se
efectuează pînă la ocuparea poziţiei de către plutoanele de tragere. De regulă, cu
grupa de cercetare de artilerie se trimite efectivul şi tehnica pentru efectuarea
lucrărilor privind amenajarea genistică a poziţiilor de tragere.
Misiunile şefului grupei de cercetare de artilerie le pune comandantul
( şeful de stat - major, comandantul de bateriei ) de divizion în raionul de plecare
( raionul de concentrare ) sau nemijlocit în decursul marşului ( înaintării ).
La darea misiunii şefului grupei de cercetare de artilerie se indică:
informaţii despre inamic; poziţia şi misiunile trupelor proprii; componena grupei
de cercetare de artilerie, puterile şi mijloacele repartizate pentru cercetare şi
pregătirea poziţiilor de tragere şi organizarea transmisiunii; misiunile grupei de
cercetare de artilerie: itinerarul de deplasare, raioanele poziţiilor de tragere ale
divizionului şi bateriilor, locul punctului de comandament a focului divizionul,
gismentul direcţiei de bază şi distanţa minimală de tragere; ordinea executării
 282
cercetării de radiaţie, chimică şi nespecifică bacteriologică ( biologică ); ordinea
menţinerii legăturii cu comandantul şi statul - major al divizonului (comandantul
de baterie ); timpul începutului, sfîrşitul lucrărilor şi rapoartelor despre
rezultatele cercetării; locul de adunare şi timpul de acţiuni al grupei de cercetare
de artilerie; timpul şi locul de întîlnire al subunităţilor sau ordinea acţiunilor
grupei de cercetare de artilerie la sfîrşitul lucrului; misiunile privind pregătirea
raionului poziţiilor de tragere; felurile şi procedeele de executare a activităţilor
privind legarea topografică şi termenii de îndeplinire al acestora.
După primirea misiunii şeful grupei de cercetare de artilerie studiază după
hartă itinerarul de deplasare şi terenul în raionul poziţiilor de tragere, determină
ordinea de deplasare a grupei, programează planul de activitate şi pune misiuni
grupei.
La darea misiunilor acesta indică: misiunile, puse de către comandantul de
divizion (baterie), formarea coloanei şi viteza de mişcare, ordinea de menţinere a
legăturii în coloană şi în raionul poziţiilor de tragere, semnalele de
comandament.
Pe parcursul înaintării şeful grupei de cercetare de artilerie, deplasîndu-se
în capul coloanei, analizează starea rutei de mişcare, preconizează căile de
traversare a zonelor infectate, raioanelor de distrugeri, incendii şi inundaţii,
analizează raioanele posibile de desfăşurare a divizionului ( bateriei ) din mers,
pe baza datelor cercetării analizează situaţia de radiaţie şi chimică pe itinerarul
de mişcare.
Cu sosirea în raionul preconizat şeful grupei de cercetare de artilerie
precizează hotarele raioanelor poziţiilor de tragere, ordinea de activitate privind
cercetarea şi pregătirea acestora, precum şi indică locul şi timpul rapoartelor
despre rezultatele lucrului.
Cercetarea raionului poziţiilor de tragere începe cu efectuarea cercetării de
radiaţie, chimică, nespecifică bacteriologică ( biologică ) şi în caz de necesitate
cu verificarea terenului la existenţa minelor. Concomitent se studiază raionul
preconizat şi se determină utilitatea acestuia pentru executarea misiunilor puse;
se efectuează alegerea poziţiilor, drumurilor pentru manevră şi drumurilor de
 283
acces; se studiază condiţiile efectuării legării topografice, amenajării genistice,
mascării, organizării siguranţei nemijlocite. După aceasta se efectuează
activităţile privind pregătirea poziţiilor de tragere.
La ora stabilită şeful grupei de cercetare de artilerie întîlneşte coloana
divizionului (bateriei ) pentru aducerea rapidă a acestora pe poziţiile de tragere
pregătite şi raportează comandantului de divizion ( baterie ) despre rezultatele
activităţii efectuate. Oprirea coloanelor subunităţilor pe drumuri pentru
aşteptarea indicaţiilor despre locul şi ordinea de ocupare a poziţiilor de tragere
nu se permite.
Оn ofensivă. Оn cazul pregătirii ofensivei cercetarea de artilerie se
organizează pe toată fîşia acţiunilor care urmează a subunităţii sprijinite de arme
întrunite imediat cu primirea misiunii de luptă. În primul rînd trebuie să fie
descoperite şi determinate coordonatele obiectivelor, datele despre care sunt
necesare pentru planificarea lovirii cu foc. O atenţie deosebită în acest caz se
acordă cercetării tancurilor în locaşe, instalaţiilor RATD, punctelor de
comandament etc.
Pentru cercetarea obiectelor în raioanele de apărare ale batalioanelor
eşalonului întîi ( la o adîncime de pînă la 3 km de la limita dinainte ) ale
inamicului se întrebuinţează, de regulă, subunităţile de cercetare optică ale
divizionului şi bateriilor. Totodată cele mai bune rezultate le dă cercetarea, care
se execută de la cîteva puncte. De aceea, dacă permite situaţia, subunităţile de
cercetare optică urmează de desfăşurat pe două - trei puncte ( observarea
conjugată ).
Mijloacele de cercetare aeriană ( elicopterele - corectoare ) se folosesc
centralizat, mai întîi pentru cercetarea sau recercetarea mijloacelor tactice
nucleare de atac ale inamicului, artileriei acestuia şi rezervelor. Cu începutul
ofensivei acestea uneori se pot trece în subordinea comandanţilor de subunităţi.
Subunităţile de cercetare prin sunet şi staţiile de radiolocaţie pînă la
începutul ofensivei se folosesc, de regulă, centralizat. Cu începutul luptei
acestea se pot afecta comandanţilor de divizioane, baterii.
 284
Conducerea cu subunităţile de cercetare de artilerie în cazul pregătirii
ofensivei se centralizează, de regulă, în amploarea grupării de artilerie.
Cu trecerea trupelor noastre la ofensivă eforturile cercetării de artilerie a
divizionului (bateriei ) trebuie să fie îndreptate la descoperirea obiectivelor
inamicului apărute din nou şi celor care s-au restabilit ( mijloacelor nucleare şi
chimice de atac, bateriilor de artilerie şi aruncătoare, RATD, tancurilor ), la
deservirea tragerii asupra obiectivelor cercetate şi la observarea asupra acţiunilor
inamicului şi subunităţilor care atacă.
În cazul luptei în adîncimea apărării inamicului eforturile principale ale
cercetării trebuie să fie îndreptate la cercetarea obiectivelor înaintea
aliniamentelor întroducerii în luptă a eşaloanelor doi, spre poziţiile şi
aliniamentele de apărare pregătite, la cursurile de apă. O atenţie deosebită
trebuie să fie îndreptată la identificarea elementelor armei de precizie înaltă,
rezervelor care se deplasează şi mijloacelor antitanc ale inamicului pe flancurile
subunităţilor care atacă.
Transferarea subunităţilor de cercetare de artilerie pe parcursul ofensivei se
efectuează în aşa mod, ca să fie în starea gata pentru cercetare şi deservirea
tragerii pe aliniamentul nou la momentul desfăşurării celei mai mare părţi a
artileriei în raionul nou al poziţiilor de tragere.
Оn lupta de оntоmpinare din cauza, că aceasta apare de regulă, în
decursul executării marşului sau în cazul urmăririi inamicului, organizarea
cercetării se efectuează la planificarea marşului ( la darea misiunilor pentru
urmărire ) şi în cazul întîlnirii cu inamicul.
La planificarea marşului trebuie să fie prevăzute activităţile, care permit de
a desfăşura rapid subunităţile şi mijloacele de cercetare şi să asigure la timp
divizionul ( bateria ) cu datele, necesare pentru deschiderea focului.
Cu angajarea luptei subunităţilor siguranţei de luptă şefii grupelor de
cercetare de artilerie, precum şi comandanţii de baterii, care urmează cu pichetul
mobil de cap, se deplasează la aliniamentele punctelor de comandă şi observare
şi organizează cercetarea. Pentru întîlnirea comandanţilor săi şi subunităţilor de
tragere şefii grupelor de cercetare de artilerie instalează posturi la punctele
 285
caracteristice pe itinerarul de mişcare. Comandanţii de baterii şi de divizion
punctele sale de comandă şi observare le ocupă împreună cu comandanţii
subunităţilor de arme întrunite, pe care le sprijină sau cărora le sunt afectate. În
caz de necesitate se instalează puncte de observare laterale.
Pentru a obţine la timp informaţiile cercetate şi devansarea inamicului în
deschiderea focului, subunităţile de cercetare de artilerie se desfăşoară pe
înălţimile apropiate. Dar locul de dispunere al punctului de observare în orice
caz trebuie să asigure observarea cu siguranţă a cîmpului de luptă pe toată fîşia
de acţiuni a subunităţii sprijinite de arme întrunite. Ulterior, pe parcursul luptei,
punctul de observare poate fi ales şi ocupat într - un loc mai comod şi mai sigur,
dar fără pagubă pentru executarea misiunilor privind cercetarea inamicului şi
deservirea tragerii.
Eforturile principale ale cercetării de artilerie în lupta de întîmpinare trebuie
să fie îndreptate la determinarea la timp a locului de dispunere şi coordonatele
mijloacelor nucleare şi chimice de atac ale inamicului, bateriilor acestuia de
artilerie şi aruncătoare, subunităţilor care se deplasează, în deosebi celor de
tancuri.
Cu sosirea şi instalarea subunităţilor inamicului se pun ( se precizează )
misiunile privind cercetarea acestora, se recepţionează şi se generalizează
rapoartele despre obiectivele cercetate. Informaţiile cercetate după o prelucrare
corespunzătoare se raportează comandantului superior cu scopul de a primi
ulterior hotărîrea pentru nimicirea cu foc a inamicului. Afară de aceasta,
subunităţile de cercetare de artilerie execută misiunile pentru deservirea tragerii.
Pe măsura înaintării şi desfăşurării forţelor principale pentru întroducerea în
luptă se precizează misiunile privind cercetarea înaintea aliniamentului de
întroducere. Totodată eforturile principale ale cercetării optice urmează de
concentrat asupra descoperirii tancurilor şi mijloacelor antitanc ale inamicului,
staţiilor de radiolocaţie, bateriilor de artilerie şi aruncătoare. În acelaşi timp
drept misiune importantă a tuturor mijloacelor de cercetare va fi descoperirea la
timp a forţelor principale ale inamicului care se deplasează.
 286
Оn apărare mijloacele şi puterile de cercetare de artilerie se dispun în
dispozitivele de luptă ale subunităţilor de arme întrunite, concentrînd eforturile
principale pe direcţia loviturii principale a inamicului, descoperă mijloacele
nucleare şi chimice de atac, bateriile de artilerie şi aruncătoare, subunităţile ( în
deosebi celor de tancuri ) din componenţa grupării inamicului care se
deplasează.
Pentru asigurarea manevrei la timp şi continuităţii executării cercetării afară
de aliniamentele de bază de desfăşurare ale subunităţilor de cercetare de artilerie
se aleg şi se pregătesc aliniamente de rezervă, puncte de observare înaintate şi
laterale în adîncimea apărării şi înaintea aliniamentului contraatacurilor
preconizate.
O mare importanţă pentru organizarea cercetării de artilerie o au condiţiile
de trecere la apărare.
În cazul trecerii la apărare în condiţiile contactului nemijlocit cu inamicul
toată activitatea privind organizarea cercetării de artilerie se efectuează în
termeni reduşi, deseori sub influienţa cu foc a inamicului, de obicei în acel
sistem de comandament, precedent celui de trecere la apărare. Comandantul de
divizion ( baterie ) în caz de necesitate transferă o parte din forţele şi mijloacele
de cercetare pe aliniamentele noi de desfăşurare şi pune ( precizează ) acestora
misiuni. Eforturile principale ale cercetării în acest caz se îndreaptă la
descoperirea mijloacelor de foc ale inamicului, care interzice consolidarea
aliniamentului cucerit.
În cazul trecerii la apărare din timp, în lipsa contactului cu inamicul,
organizarea cercetării de artilerie poate trece mai planificat şi succesiv. Totodată
în aceste condiţii nu se oferă posibilitatea de a se baza pe sistemul de
comandament organizat anterior, cooperării şi asigurării. De aceea chestiunilor
de planificare a cercetării se va acorda o atenţie deosebită.
O particularitate importantă de aplicare a mijloacelor de cercetare de
artilerie în apărare este centralizarea acestora cu scopul de a determina la timp a
direcţiei loviturii principale a inamicului.
 287
În cazul interzicerii înaintării şi desfăşurării trupelor inamicului subunităţile
de cercetare de artilerie determină locul de dispunere şi coordonatele mijloacelor
nucleare şi chimice de atac, bateriilor de artilerie şi aruncătoare, subunităţilor
inamicului de tancuri şi arme întrunite, care se deplasează şi se desfăşoară,
deservesc tragerea divizionului ( bateriei ) asupra obiectivelor cercetate.
Pe parcursul respingerii atacului inamicului cercetarea de artilerie trebuie
mai întîi să stabilească direcţia de atac, componenţa subunităţilor care atacă, să
deservească tragerea artileriei sale.
În cazul întrebuinţării de către inamic a perdelelor de fum, aerosolurilor, în
deosebi pe sectoarele acestuia de pătrundere, comandantul de divizion ( baterie )
organizează cercetarea de la punctele de cercetare mobile, efectuează manevra
cu mijloacele de cercetare de radiolocaţie afectate. În această perioadă pentru
rezolvarea cu succes a misiunilor puse în deosebi sunt importante iniţiativa şi
independenţa.
Organizarea şi executarea cercetării de artilerie în cazul efectuării
contraatacurilor nu se deosebesc esenţial de lupta în ofensivă, dar se vor
complica considerabil din cauza necesităţii trecerii de la o formă de luptă la alta.

PROTECŢIA DE ARMA DE NIMICIRE ÎN MASĂ

Protecţia împotriva armelor de nimicire în masă la subunităţile de artilerie

se organizează şi se efectuează în toate formele acţiunilor de luptă cu scopul de
nu a permite sau de a slăbi la maximum influenţa asupra acestora a armei
nucleare, chimice şi bacteriologice ( biologice ) a inamicului, de a păstra
capacitatea de luptă a subunităţilor şi să asigure îndeplinirea cu succes de către
acestea a misiunilor puse. Aceasta trebuie să se organizeze de către comandantul
de divizion ( baterie ) în orice situaţie în volumul deplin în cazul executării
acţiunilor de luptă cum cu întrebuinţarea, aşa şi fără întrebuinţarea armei de
nimicire în masă şi să includă: dispersarea subunităţilor şi schimbarea periodică
a raioanelor de dispunere ale acestora; amenajarea genistică a raioanelor
 288
poziţiilor de tragere, locurilor de dispunere a punctelor de comandă şi observare,
raioanelor de concentrare ale subunităţilor; folosirea proprietăţilor de mascare şi
de protecţie ale terenului; preîntîmpinarea subunităţilor despre pericolul
nemijlocit şi începutul întrebuinţării de către inamic a armei de nimicire în masă,
precum şi despre loviturile nucleare proprii, înştiinţarea acestora despre
infectarea de radiaţie şi bacteriologică ( biologică ); activităţile medicale
antiepidemice, igieno - sanitare şi de profilaxie speciale; depistarea urmărilor
folosirii de către inamic a armei de nimicire în masă; asigurarea siguranţei şi
protecţiei efectivului în cazul acţiunilor în zonele infectate, raioanele de
distrugeri, incendii şi inundaţii; lichidarea urmărilor întrebuinţării de către
inamic a armei de nimicire în masă.
Dispersarea subunităţilor se efectuează cu luare în consideraţie a misiunilor
executate, proprietăţilor de protecţie ale terenului şi tehnicii. Aceasta trebuie
maximal să scadă pierderile subunităţilor, să nu complice conducerea şi
executarea misiunilor puse. Totodată divizionul se dispune pe poziţiile de
tragere, de regulă, pe baterii, îndepărtarea unei baterii de la alta trebuie să fie nu
mai puţin de 500 m, iar dimensiunile raionului poziţiilor de tragere ale
divizionului în dependenţă de situaţie şi teren trebuie să fie 1-2 km pe front şi
adîncime.
Însă trebuie de ţinut minte, că dispunerea bateriilor la o îndepărtare foarte
mare una de alta cu scopul dispersării acestora va complica conducerea cu
subunităţile.
Aflarea îndelungată a subunităţilor de artilerie în acelaşi raion facilitează
inamicului cercetarea acestui raion şi executarea asupra acestuia a loviturilor
nucleare şi chimice eficiente. De aceea comandantul de divizion ( baterie )
trebuie să prevadă schimbarea periodică a poziţiilor de tragere şi punctului de
comandă şi observare ( de observare ) al divizionului ( bateriei ). Aceasta se
efectuează, de regulă, la indicaţia sau cu permisiunea comandantului ( şefului )
superior pe ascuns, în termeni scurţi de timp, după planul elaborat din timp, fără
pagubă pentru executarea misiunii de luptă.
 289
Raioanele de rezervă, preconizate pentru şedinţe, în prealabil trebuie să fie
cercetate şi după posibilitate amenajate din punct de vedere genistic, pregătite
rutele de deplasare spre acestea. Acestea se aleg ţinînd cont de direcţiile vîntului
care dominează şi la depărtarea de siguranţă de la raioanele posibile de incendii,
inundaţii, dărîmături şi distrugeri. Îndepărtarea raioanelor de rezervă de la cele
de bază trebuie să asigure posibilitatea transferării rapide şi să excludă ieşirea
din funcţiune a subunităţilor dispuse în acestea în cazul executării de către
inamic a loviturilor nucleare asupra raioanelor de bază.
Amenajarea genistică a poziţiilor de tragere şi locurilor punctelor de
comandă şi observare constă în construirea lucrărilor de fortificaţie, care
reprezintă unul din cel mai eficient mijloc de protecţie a efectivului şi tehnicii de
luptă împotriva armelor de nimicire în masă şi unicul mijloc, care asigură
protecţia de unda de şoc a exploziei nucleare. Afară de aceasta, acestea asigură
cele mai bune condiţii pentru executarea misiunilor de foc, conducerea stabilă cu
subunităţile de artilerie şi odihna efectivului. Totodată este necesar de a folosi cu
dibăcie proprietăţile de protecţie şi de mascare ale terenului. Gradul de protecţie
al subunităţilor depinde de tipul

lucrărilor de fortificaţie create. Datele despre proprietăţile de protecţie ale

diferitelor lucrări de fortificaţie sunt aduse în tab. 7.1.

Tabelul 7.1

Datele mijlocii despre caracteristicile de protecţie ale lucrărilor de fortificaţie

Tipul Reducerea Reducerea dozelor

lucrării
razelor de radiaţiei penetrante radiaţiei penetrante iradierii
în zonele
lovire a proiectilelor a proiectilelor infectate
nucleare neutrone
Lucrări de tip descoperit
 290

Locaş, De 1,1 De 1 - 1,1 ori De 3 ori

şanţ, -1,8 ori - (dezacti-
Tranşee vate - de
20 ori )
Locaş De 1,8 - 2 De 2 - 15 ori De 30 ori ¤ De 50
Acoperit ori ori
Lucrări de tip acoperit
Blindaj De 2,5 De 200 ori şi mai De 3000 ori ¤ De 500
-3,5 ori mult ori şi mai
mult

Adăpost De 4 - 10 Pînă practic la dozele nepericuloase

ori
 291
¤ Adăposturile, amenajate special în privinţa antiradiaţie

În cazul îmbinării cu dibăcie a capacităţilor de protecţie ale lucrărilor de

fortificaţie descoperite şi ale mijloacelor de protecţie individuale poate fi
asigurată protecţia de asemenea împotriva armelor chimică şi bacteriologică
(biologică).
În cazul folosirii capacităţilor de protecţie şi de mascare ale terenului este
necesar de ţinut cont, că pe contrapantele înălţimilor ( faţă de explozia nucleară)
în comparaţie cu terenul de cîmpie presiunea pe frontul undei de şoc în
dependenţă de condiţiile exploziei şi înclinarea pantei scade de 1,1 - 1,8 ori,
doza de radiaţie penetrantă - de 5 - 10 ori. În zona de umbră se exclude
nimicirea cu emisiune de lumină. Masivele păduroase cu 15 - 20% micşorează
influenţa undei de şoc, de 2 - 3 ori micşorează gradul de infectare radioactivă, de
1,1 - 1,5 ori - acţiunea radiaţiei penetrante. Cu toate acestea trebuie de menţionat
şi influenţa negativă a pădurii. În cazul exploziei nucleare în pădure se formează
dărîmături, apar incendii, stagnarea vaporilor substanţelor otrăvitoare şi
aerosolilor biologici. Pentru a exclude sau a micşora această influenţă negativă,
este necesar de a alege raioanele poziţiilor de tragere şi locurile de dispunere ale
subunităţilor de artilerie în jurul poienelor, de-a lungul potecelor, drumurilor la o
adîncime de 50 - 200 m, ca în caz de incendiu să se poată scoate repede
subunităţile în loc nepericulos.
Preîntîmpinarea subunităţilor despre pericolul nemijlocit şi începutul
întrebuinţării de către inamic a armei de nimicire în masă se efectuează de către
comandantul de divizion ( baterie ) la dispoziţiunea ( semnalul ) comandantului (
şefului ) superior.
Preîntîmpinarea despre loviturile nucleare proprii se efectuează în termeni
minimal reduşi înainte de executarea loviturii, ca cu efectuarea activităţilor
privind asigurarea siguranţei subunităţilor proprii ( retragerea, dispersarea şi
altele ) de nu a da posibilitate inamicului să determine pregătirea loviturii şi să
nu scadă eficacitatea acestuia. Însă preîntîmpinarea se efectuează în aşa mod, ca
 292
subunităţile proprii să dispună de timp pentru a întreprinde măsurile de
siguranţă.
Pentru înştiinţarea efectivului despre infectarea de radiaţie, chimică şi
bacteriologică
( biologică ) se stabilesc două semnale unice pentru toate trupele: despre
infectarea de radiaţie - «Pericolul de radiaţie» şi despre infectarea chimică şi
bacteriologică ( biologică ) - «Alarma chimică», care se transmit prin toate
canalele de legătură de care se dispune. În baterie înştiinţarea efectivului se
poate efectua, în afară de aceasta, prin glas, precum şi prin semnale sonore şi de
lumină. Dispoziţiunea despre darea semnalului o dă comandantul de divizion
( baterie ). În cazul depistării infectării chimice semnalul de înştiinţare î-l dă de
sine stătător postul de observare chimic ( observatorul ).
Ordinea de acţiuni a efectivului la semnalul de înştiinţare se determină de
către comandantul de divizion ( baterie ) în dependenţă de situaţie sau în
corespundere cu instrucţia elaborată de către statul - major superior.
În afară de măsurile generale, îndreptate spre preîntîmpinarea sau slăbirea
influenţei factorilor distructivi a armei de nimicire în masă, la subunităţile de
artilerie se efectuează activităţi antiepidemice, sanitaro - igienice şi de profilaxie
speciale. Acestea se pot diviza pe activităţi, care se efectuează din timp ţinînd
cont de pericolul întrebuinţării posibile de către inamic a armei de nimicire în
masă, şi activităţile, care asigură protecţia efectivului după determinarea faptului
întrebuinţării de către inamic a armei de nimicire în masă.
Către primele dintre acestea se referă: activităţile privind îmbunătăţirea
condiţiilor mediului înconjurător şi respectarea de către toţi militarii a regulilor
de igienă personală; asigurarea igienei personale; asigurarea efectivului cu
mijloace individuale de profilaxie specifică ( vaccină, ser ); asigurarea
subunităţilor cu mijloace de depistare a substanţelor otrăvitoare, expertiza apei şi
produselor alimentare, precum şi cu mijloace de tratare sanitară, evacuarea celor
vătămaţi din focarele de infectare, acordarea ajutorului de sine stătător şi
reciproc; crearea stabilităţii
( imunităţii ) organismului omului la bolile infecţioase prin vaccinare şi altele.
 293
La executarea părţii a doua a activităţilor drept cele mai primordiale din
acestea trebuie de menţionat: înştiinţarea efectivului despre întrebuinţarea de
către inamic a armei de nimicire în masă; cercetarea minuţioasă şi stabilirea
hotarelor focarului de infectare, felurile substanţelor otrăvitoare şi gradul de
lovire cu acestea a efectivului; limitarea acţiunii de luptă în focarul de infectare
şi după posibilitate scoaterea imediată a divizionului ( bateriei ) pe sectorul
neinfectat cu stabilirea ulterioară a controlului strict de efectuarea activităţilor
sanitaro - igienice şi altor activităţi, îndreptate la restabilirea capacităţii de luptă
a subunităţilor.
Vaccinările preventive şi profilaxia urgentă se efectuează în ordinea
planificată în volumul şi în termenii, stabiliţi de către comandantul ( şeful )
superior după indicii epidemici, precum şi în cazul pericolului întrebuinţării de
către inamic a armei bacteriologice ( biologice ).
În scopurile preîntîmpinării apariţiei şi răspîndirii bolilor infecţioase în
cazul întrebuinţării de către inamic a armei bacteriologice ( biologice ) se
efectuează activităţi de dezinfectare - dezinfectarea echipamentului,
inventarului, lucrărilor genistice, tehnicii de luptă şi a terenului.
Activităţile sanitaro - igienice şi de profilaxie speciale medicale se
efectuează în scopurile păstrării şi întăririi sănătăţii şi capacităţii de luptă prin
îndeplinirea strictă de către efectiv a cerinţelor igienice stabilite, efectuarea
controlului medical de respectarea normelor igienice şi regulilor sanitaro -
igienice de dispunere, alimentare, aprovizionare cu apă, precum şi creşterea
rezistenţei efectivului la nimicirea cu emisiune radioactivă, cu substanţe
otrăvitoare şi mijloacele bacteriologice ( biologice ).
Cu efectuarea controlului sanitar de alimentarea efectivului, urmează de
verificat sistematic produsele aduse la divizion ( baterie ), de urmărit respectarea
regulilor sanitaro - igienice la transportarea acestora, păstrarea, pregătirea,
distribuirea şi folosirea hranei, de controlat personalul de asigurare şi serviciul
punctelor cu drepturi de gospodărie.
Pregătirea şi primirea hranei se organizează, de regulă, pe sectoarele
neinfectate ale terenului. Se permite pregătirea hranei pe terenul infectat cu
 294
nivelul de radiaţie pînă la 1 R/oră, iar în cazul desfăşurării bucătăriilor în corturi
- pînă la 5 R/oră. Primirea hranei pe teren deschis şi în lucrări de apărare
deschise se permite la nivelul de radiaţie pînă la 5 R/oră. În cazul infectării
chimice şi bacteriologice ( biologice ) pregătirea şi primirea hranei se permite
numai în maşini şi adăposturi cu utilaj special. Apa de băut şi pentru pregătirea
hranei în modul obligatoriu trebuie să se dezinfecteze.
Creşterea stabilităţii efectivului divizionului ( bateriei ) la nimicirea cu
emisiune radioactivă, substanţe otrăvitoare şi mijloace bacteriologice
( biologice ) se obţine prin întrebuinţarea preparatului de protecţie radioactivă
tabelar, mijloacelor de înlăturare ( localizare ) a reacţiei primare la iradiere,
antidotului de profilaxie, precum şi a antibioticilor şi preparatelor chimico -
terapeutice.
Depistarea urmărilor întrebuinţării de către inamic a armei de nimicire în
masă se deduce la determinarea pierderilor în efectiv, armamentului, tehnicii,
precum şi amploarea şi caracterul de infectare, distrugeri, incendii şi inundaţii.
Aceasta se realizează prin observare personală, după rapoartele de la subunităţi
şi după datele cercetării şi controlului dozimetric.
Pe baza datelor recepţionate comandantul de divizion ( baterie ), primeşte
hotărîrea pentru scoaterea subunităţilor din raionul periculos, restabilirea
capacităţii de luptă a acestora, lichidarea urmărilor întrebuinţării de către inamic
a armei de nimicire în masă şi executarea ulterioară a acţiunilor de luptă.
O importanţă deosebită pentru asigurarea siguranţei şi protecţiei efectivului
în cazul acţiunilor în zonele infectate, raioanele de distrugeri, incendii şi
inundaţii are cunoaşterea de către comandanţii de toate rangurile a situaţiei de
radiaţie, chimică şi bacteriologică ( biologică ) în raionul de acţiuni, schimbările
pe teren, provocate în rezultatul loviturilor nucleare, şi nivelului de iradiere a
efectivului; întrebuinţarea oportună şi cu dibăcie de către întreg efectivul
subunităţilor a mijloacelor de protecţie individuale şi colective, lucrărilor de
fortificaţie, capacităţilor de protecţie ale tehnicii şi terenului, precum şi alegerea
celor mai raţionale procedee de traversare a zonelor infectate şi respectarea
strictă a regulilor de comportare în acestea.
 295
Volumul şi conţinutul activităţilor indicate se determină de către
comandantul ( şeful ) superior.
Cu începutul infectării radioactive întreg efectivul divizionului ( bateriei ),
ne ocupat cu executarea misiunii de luptă, se ascunde în lucrările de fortificaţie
amenajate ( adăposturi, blindaje, locaşe ), dar dacă acestea lipsesc, atunci în
tehnica din stat - cabinele autotractoarelor, maşinile de luptă. Ulterior sunt
posibile următoarele procedee de acţiuni: scoaterea subunităţilor din zonele
extraordinar de periculoase şi infectare periculoasă în raioanele neinfectate sau
în zonele puţin infectate; aşteptarea scăderii nivelelor înalte de radiaţie în
lucrările genistice; executarea misiunilor puse în raionul infectat. Alegerea
procedeului raţional de acţiuni se efectuează de către comandantul de divizion şi
se aprobă de către comandantul ( şeful ) superior, pornind de la gradul de
infectare a terenului, importanţa misiunii executate, relieful terenului,
amenajarea genistică a acestuia, dozele de iradiere ale efectivului şi alţi factori.
Pe parcursul marşului sau transferării zonele de infectare radioactivă
subunităţile de artilerie, de regulă, le ocolesc după rutele şi direcţiile preconizate
anterior sau cele noi, care asigură cea mai mică iradiere a efectivului, iar în cazul
imposibilităţii ocolirii le traversează din mers fără aşteptarea scăderii nivelului
de radiaţie sau după scăderea nivelului de radiaţie, cînd aşteptarea scăderii nu
duce la zădărnicirea executării misiunilor puse. Traversarea zonelor infectate se
efectuează cu vitezele maxime şi distanţele mărite între maşini.
În cazul aflării îndelungate pe terenul infectat o mare atenţie se acordă
reglamentării stricte a activităţii efectivului, asigurării odihnei, pregătirii şi
primirii hranei, scoaterii periodice a mijloacelor de protecţie individuale,
respectării regulilor de comportare în condiţiile de infectare şi altor măsuri de
protecţie.
În cazul acţiunilor pe terenul infectat întreg efectivul trebuie să respecte
următoarele reguli de comportare: să nu scoată fără permisiunea comandantului
mijloacele de protecţie individuale şi permanent să urmărească de
disponibilitatea acestora; să nu ridice praful şi după posibilitate să nu se
deplaseze prin iarba înaltă şi tufiş; să nu întrebuinţeze hrana, să nu bee, să nu
 296
fumeze, să nu întrebuinţeze apa din izvoarele necercetate fără permisiunea
comandantului; să nu se lipească de obiectele infectate, să nu se culce fără
necesitate pe terenul infectat; să nu folosească în calitate de adăposturi pîlniile
de la exploziile proiectilelor chimice, să nu intre în casele şi adăposturile
infectate; să nu intre în adăposturi în echipamentul infectat; la ieşirea din terenul
infectat ( sau aflîndu-se pe terenul infectat ) înainte de a întrebuinţa hrana de
spălat minuţios mînile, faţa şi de clătit gura.
Comandanţii de subunităţi sunt obligaţi să urmărească strict de respectarea
acestor reguli. Pentru scăderea pericolului lovirii efectivului este necesar de a
efectua tratarea specială parţială, dezactivarea, degazarea şi dezinfecţia lucrărilor
genistice şi sectoarelor de teren în locurile de dispunere, să ţină evidenţa strictă a
dozelor de iradiere radioactivă a efectivului.
Evidenţa dozelor de iradiere radioactivă ale bateriilor, plutoanelor
independente, ofiţerilor şi plutonierilor este executată de către şeful de stat -
major al divizionului; sergenţilor şi soldaţilor - comandantul de baterie.
Rapoartele despre iradierea efectivului trebuie să se prezinte în fiecare zi, iar
despre întrebuinţarea de către inamic a armei de nimicire în masă şi despre
iradierea de o singură dată mai mare de 100 rentgeni - imediat.
În cazul executării acţiunilor de luptă în condiţiile întrebuinţării de către
inamic a armei de nimicire în masă o importanţă deosebită capătă lichidarea
urmărilor acesteea.
Sub lichidarea urmărilor întrebuinţării de către inamic a armei de nimicire
în masă se înţeleg activităţile, îndreptate la crearea condiţiilor, care asigură
subunităţilor de artilerie, care au păstrat capacitatea de luptă, executarea
misiunilor puse şi acordarea ajutorului efectivului vătămat. Lichidarea urmărilor
se efectuează concomitent cu restabilirea capacităţii de luptă a subunităţilor şi
include: cercetarea focarelor de lovire; lucrări de salvare în caz de avarii şi
lucrări de salvare şi de restabilire, activităţi de tratare şi evacuare şi
antiepidemice; localizarea şi stingerea incendiilor; curăţirea şi restabilirea rutelor
de deplasare şi de manevră; efectuarea controlului dozimetric şi chimic;
scoaterea oportună a subunităţilor din zonele infectate, de distrugeri, incendii şi
 297
inundaţii; efectuarea activităţilor privind restabilirea stării morale şi psihologice
a efectivului; efectuarea profilaxiei urgente şi a activităţilor de izolare şi limitare
în focarele de infectare bacteriologică ( biologică ); efectuarea tratării speciale a
subunităţilor, degazărea, dezactivarea şi dezinfectarea mijloacelor materiale,
terenului şi armamentului.
Conţinutul, volumul şi termenii executării activităţilor privind lichidarea
urmărilor se determină, pornind de la amploarea întrebuinţării de către inamic a
armei de nimicire în masă, gradul de infectare al terenului, valoarea pierderilor
subunităţilor şi importanţa misiunilor executate de către acestea. Acestea se
organizează şi se efectuează sub conducerea comandantului de divizion ( baterie
).
Pentru acordarea ajutorului la lichidarea urmărilor loviturilor nucleare şi
chimice ale inamicului prin dispoziţiunea comandantului ( şefului ) superior la
focarele de lovire se poate trimite un detaşament de lichidare a urmărilor, în
componenţa căruia se includ subunităţi de infanterie, de geniu, chimice, de
reparaţie, de evacuare şi medicale.
În scopurile lichidării urmărilor întrebuinţării de către inamic a armei de
nimicire în masă în divizion ( baterie ) se organizează şi se execută: lucrări de
salvare, acordarea primului ajutor medical şi evacuarea răniţilor şi bolnavilor;
curăţirea dărîmăturilor, care împedică ieşirea oamenilor şi scoaterea tehnicii din
adăposturile distruse, precum şi stingerea incendiilor, care reprezintă pericol
pentru efectiv şi tehnică; tratarea specială a efectivului, armamentului, tehnicii
de luptă şi lucrărilor genistice.
Primul ajutor se acordă în ordine de sine stătător, ajutor reciproc şi de către
efectivul serviciului medical nemijlocit în focarele de lovire şi se deduce la
îmbrăcarea măştilor contra gazelor, întroducerea antidoţilor celor vătămaţi,
tratarea părţilor descoperite ale corpului şi echipamentului cu ajutorul pachetelor
antichimice individuale, pansarea răniţilor.
Tratarea specială poate fi parţială şi totală. Tratarea specială parţială se
efectuează, de regulă, nemijlocit în locurile de dispunere ale subunităţilor de
artilerie la hotărîrea comandantului de divizion ( baterie ) fără încetarea
 298
executării misiunii de luptă cu întrebuinţarea pachetelor antichimice individuale,
pachetelor de degazare individuale, aparatelor şi completelor de tratare specială
şi a materialelor locale. Timpul, necesar pentru tratarea specială a divizionului
( bateriei ), - 20 - 25 min.
Tratarea specială totală în divizion ( baterie ) se efectuează la dispoziţiunea
comandantului unităţii pe terenul neinfectat cu folosirea mijloacelor tabelare ale
divizionului nemijlocit în dispozitivul divizionului sau la punctul de tratare
specială.
În procesul organizării acţiunilor de luptă comandantul de divizion ( baterie
) analizează toate posibilităţile de asigurare a protecţiei sigure a subunităţilor şi
le realizează pe acestea în hotărîrea sa ( dispoziţiunea privind protecţia împotriva
armelor de nimicire în masă ).
În dispoziţiunea privind protecţia împotriva armelor de nimicire în masă
comandantul de divizion (baterie ) de obicei indică: semnalele de preîntîmpinare
despre pericolul nemijlocit şi începutul întrebuinţării de către inamic a armei de
nimicire în masă, precum şi semnalele de înştiinţare despre infectarea de
radiaţie, chimică şi bacteriologică ( biologică ) şi acţiunile la acestea; măsurile
de siguranţă în cazul acţiunilor în zonele infectate, raioanele de distrugeri,
incendii şi inundaţii; termenii de efectuare a activităţilor antiepidemice, sanitaro
- igienice şi de profilaxie speciale medicale; puterile şi mijloacele pentru
lichidarea urmărilor întrebuinţării de către inamic a armei de nimicire în masă şi
ordinea de aplicare a acestora.
Activitatea sa privind organizarea protecţiei comandantul de divizion
( baterie ) o formează şi execută în următoarea succesiune:
a) din misiunea de luptă primită însuşeşte: care mijloace de atac nucleare şi
chimice ale inamicului se lovesc cu divizionul şi mijloacele şefului superior;
posibilitatea de dispersare, pornind de la formarea dispozitivului de luptă;
activităţile, efectuate de către statul - major suerior privind asigurarea acţiunilor
de luptă;
b) la aprecierea situaţiei: însuşeşte, care tipuri a armei de nimicire în masă
inamicul deja a întrebuinţat în raionul acţiunilor de luptă care vor urma, ora şi
 299
locul executării loviturilor; analizează datele despre mijloacele descoperite de
nimicire în masă şi despre pregătirea acestora pentru întrebuinţare, limita razei
de acţiune şi eficacitatea aşteptată a loviturilor; extrage concluzia despre
influenţa loviturilor executate nucleare şi chimice ale inamicului asupra
acţiunilor de luptă care vor urma ale subunităţilor subordonate, care tipuri a
armei de nimicire în masă, cu care mijloace şi cînd inamicul poate întrebuinţa
ulterior, pe cine trebuie de preîntîmpinat despre zonele infectate, despre
dărîmături, distrugeri şi incendii; însuşeşte dozele de iradiere a efectivului,
primite în luptele anterioare, nivelul acestuia al capacităţii de luptă, asigurarea
cu mijloace de protecţie, pregătirea pentru acţiuni în condiţiile întrebuinţării
armei de nimicire în masă; însuşeşte posibilităţile subunităţilor din stat şi celor
afectate de protecţie chimică; extrage concluzia despre dozele admisibile de
iradiere a efectivului pentru următoarele zile ale luptei, termenii şi caracterul
activităţilor privind pregătirea subunităţilor pentru executarea acţiunilor de luptă
în condiţiile întrebuinţării de către inamic a armei de nimicire în masă;
determină capacităţile de protecţie şi de mascare ale terenului în raionul
poziţiilor de tragere şi punctelor de comandă şi observare, existenţa izvoarelor
de apă şi a materialelor de construcţie locale; analizează condiţiile climaterice şi
prognoza timpului pentru timpul apropiat;
c) primeşte hotărîrea, dă dispoziţiunea privind protecţia împotriva
armelor de nimicire în masă şi controlează pregătirea subunităţilor pentru acţiuni
în condiţiile întrebuinţării armei de nimicire în masă.
Comandantul de baterie afară de chestiunile, legate cu aprecierea situaţiei,
primirea hotărîrii şi darea indicaţiilor ( dispoziţiunilor ), trebuie: să pună
misiunea postului de observare sau patrulei de cercetare privind executarea
cercetării de radiaţie, chimică şi bacteriologică ( biologică ) nespecifică; să
transmită semnalele de preîntîmpinare şi ordinea de acţiuni la acestea; să verifice
disponibilitatea mijloacelor de protecţie individuale, mijloacelor de tratare
specială, materialelor medicale şi aparatelor de cercetare de radiaţie şi chimică;
să repartizeze aparatele de măsurare a dozelor între efectiv şi să determine
ordinea de executare a controlului dozimetric şi chimic; să pregătească puterile
 300
şi mijloacele pentru lichidarea urmărilor întrebuinţării de către inamic a armei de
nimicire în masă; să transmită la efectiv termenii de efectuare a activităţilor
medicale; să asigure condiţii favorabile sanitaro - igienice în raionul de
dispunere şi respectarea de către efectiv a regulilor de igienă personală.
În decursul luptei comandantul de divizion ( baterie ) trebuie să cunoască
permanent situaţia de radiaţie, chimică, bacteriologică ( biologică ), precum şi în
caz de necesitate să precizeze şi să schimbe ordinea şi termenii de executare a
activităţilor principale privind protecţia împotriva armelor de nimicire în masă.
După întrebuinţarea de către inamic a armei de nimicire în masă comandantul de
divizion ( baterie ) este obligat să ia măsuri privind depistarea rezultatelor
loviturilor nucleare şi restabilirea conducerii dezorganizate; să determine
capacitatea de luptă a subunităţilor subordonate şi să precizeze misiunea de luptă
subunităţilor, care au păstrat capacitatea de luptă; să raporteze şefului superior şi
să ia măsuri privind restabilirea capacităţii de luptă a subunităţilor; în
dependenţă de condiţiile situaţiei, să organizeze acordarea ajutorului celor
vătămaţi, să ia măsuri privind stingerea focarelor de incendiu şi aducerea
tehnicii şi armamentului în starea gata pentru întrebuinţarea ulterioară.

MASCAREA

оnzestrarea оn masă a armatei inamicului probabil cu mijloace moderne de

cercetare, de luptă radioelectronică, de lovire ( în deosebi cu arma de precizie
înaltă ) prezintă cerinţe sporite la astfel de fel al asigurării de luptă, cum este
mascarea.
Mascarea trebuie să se efectueze încontinuu în toate formele activităţii de
luptă şi are drept scop să ascundă dispunerea reală, componenţa şi armamentul
divizionului, bateriile de toate felurile şi mijloacele de cercetare ale inamicului.
Aceasta se obţine: prin păstrarea secretului militar; dispunerea şi deplasarea
subunităţilor pe ascuns folosind cu dibăcie mijloacele de mascare din dotare şi
materialelor locale, vopsirea armamentului, tehnicii de luptă şi altei tehnici ca
 301
fonul terenului din jur, precum şi folosirea capacităţilor de mascare ale acestuia,
timpului întunecos al zilei şi altor condiţii de vizibilitate limitată; amenajarea
poziţiilor de tragere false, punctelor şi posturilor cu imitarea acţiunilor
subunităţilor; înştiinţarea la timp a subunităţilor despre acţiunile mijloacelor de
cercetare ale inamicului; întroducerea limitărilor în funcţionarea staţiilor radio şi
de radiolocaţie; respectarea regulilor conducerii ascunse cu subunităţile şi
rejimului de activitate stabilit anterior; întrebuinţarea procedeelor şi mijloacelor
de mascare de cercetarea radiotehnică, optică, de radiolocaţie, sonoră şi altor
feluri de cercetare ale inamicului; executarea strictă a cerinţelor disciplinei de
mascare; restabilirea imediată a mascării dezorganizate; depistarea la timp şi
determinarea indicilor de demascare.
Esenţa procedeelor şi metodelor de mascare a dispozitivelor de luptă ale
subunităţilor de artilerie constă în ascunderea indicilor de demascare a obiectelor
reale şi reproducerea acestora la crearea obiectelor false.
Drept procedee de mascare a dispozitivelor de luptă ale subunităţilor de
artilerie sunt ascunderea, imitarea şi acţiunile demonstrative. Acestea se
îndreaptă la înlăturarea sau slăbirea indicilor de demascare, caracteristici pentru
tehnică, armament şi locurilor de dispunere ale acestora ( PT, PCO ); crearea
poziţiilor de tragere false cu machete de piese şi tehnică; efectuarea acţiunilor
demonstrative ale subunităţilor de artilerie prin mutare, executarea tragerii cu
atragerea puterilor mici în scopurile creării la inamic a impresiei false despre
intenţiile adevărate ale unităţilor, subunităţilor noastre.
Pentru ascunderea subunităţilor de artilerie este raţional de folosit
capacităţile de mascare ale terenului şi obiectelor locale, de întrebuinţat
mijloacele de mascare din dotare şi materialele locale, de efectuat vopsirea de
mascare a părţii materiale ca culoarea terenului din jur, de întrebuinţat perdele
de fum şi alte perturbaţii organizate, de a amenaja lucrări false, de respectat
disciplina de mascare, de a se deplasa pe ascuns şi a ocupa poziţiile de tragere şi
punctele de comandă şi observare. În scopurile respectării disciplinei de mascare
este necesar: de nu a permite mişcarea oamenilor şi tehnicii pe sectoarele
observate ale terenului; în cazul executării lucrărilor genistice nu se permite de a
 302
încălca figura terenului - de nu a tăia fără necesitate copacii, tufarii, de călcat
iarba; lucrările genistice de efectuat pe timp de noapte sau în alte condiţii de
vizibilitate limitată, mascînd minuţios construcţiile şi urmele lucrărilor; pe timp
de noapte de a face ruguri numai în locurile strict stabilite, de nu a permite
mişcarea tehnicii cu farele aprinse; de a respecta liniştea, de nu a permite
convorbirile şi comenzile cu voce tare; de a limita funcţionarea mijloacelor de
legătură la transmisie; de nu a permite aglomerarea oamenilor şi transportului în
locurile de distribuire a hranei şi la punctele de aprovizionare cu apă.
Imitarea se deduce la crearea obiectelor false şi situaţiei false prin folosirea
machetelor împotriva armelorment şi tehnică şi altor mijloace. În toate cazurile
în locurile de dispunere ale machetelor şi lucrărilor false este necesar de imitat
semnele de activitate, caracteristice pentru obiectul dat
( explodarea mijloacelor de imitare lîngă piesele false etc. ). Locaşele false şi
adăposturile se sapă la o adîncime de nu mai puţin de 30 - 40 cm cu respectarea
dimensiunilor necesare în plan. Fundul lucrărilor false se acoperă cu vegetaţie,
frunze, iarbă.
Acţiunile demonstrative se deduc la demonstrarea acţiunii intenţionate a
subunităţilor de artilerie prin transferarea acestora, executarea tragerii prin
atragerea puterilor şi mijloacelor mici ( bateriile, plutoanele, sau piesele ).
Mascarea tehnicii de luptă şi armamentului de mijloacele optice de
cercetare se efectuează cu completele de mascare din dotare. Afară de mijloacele
din dotare se aplică pe larg materialele locale.
Unul din cele mai simplu şi răspîndit procedeu de mascare de mijloacele
optice de cercetare ale inamicului este mascarea prin vopsire. Felurile principale
ale vopsirilor de mascare este de protecţie, de deformare ( de distorsiune ) şi de
imitare ( de imitaţie ). Mascarea prin vopsirea tehnicii şi armamentului
divizionului ( bateriei ) nu poate fi constantă. Cu schimbarea fonului din jur şi a
condiţiilor situaţiei de luptă vopsirea de la început trebuie să fie schimbată cu
alta, care corespunde condiţiilor concrete de mascare. Pentru vopsirea de
protecţie a pieselor, automobilelor şi altei tehnici, armamentului se
întrebuinţează vopsea de apă cu emulsie, de email, precum şi coloranţi şi
 303
grunduri locale. Mascarea prin vopsirea tehnicii în condiţii de cîmp la divizion
( baterie ) se efectuează, de regulă, cu mîna, iar uneori cu întrebuinţarea staţiei
de vopsire de campanie. În locurile de dislocaţie permanente pentru acest scop
se întrebuinţează compresoare staţionare şi mobile.
Mascarea de mijloacele de radiolocaţie ale inamicului se asigură prin
întrebuinţarea măştilor speciale şi învelişurilor, care scade capacitatea de
reflectare ( gradul de contrast ) ale obiectelor.
Mascarea de mijloacele termice de cercetare este îndreptată spre micşorarea
radiaţiei termice şi contrastului termic a elementelor tehnicii şi armamentului în
raport cu fonul terenului din jur. Aceasta se obţine prin întrebuinţarea
dispozitivelor de ecranizare şi a pelerinelor de izolare termică şi a grilelor.
Pentru a duce inamicul în eroare se creează surse termice de contrast artificiale
din mijloacele din dotare şi materialele locale.
Pentru mascarea tehnicii şi armamentului pot fi întrebuinţate capacităţile
naturale de ascundere ale terenului, care asigură ecranizarea elementelor de
iradiere termice, şi condiţiile meteorologice nefavorabile ( ciaţă, ploaie, ninsoare
şi altele ).
O importanţă deosebită la executarea mascării manevrei subunităţilor de
artilerie o are efectuarea la timp a activităţilor tehnico - genistice. La activităţile
organizaţionale ale mascării se referă: întrebuinţarea capacităţilor de mascare ale
terenului, care contribuie la ascunderea subunităţilor; folosirea pentru
ascunderea acţiunilor condiţiilor pe timp de noapte şi altor condiţii de vizibilitate
limitată; dispersarea subunităţilor în raioanele de dispunere şi pe poziţiile de
tragere; schimbarea periodică a raioanelor de dispunere; respectarea regulilor şi
cerinţelor disciplinei de mascare.
Activităţile tehnico - genistice de mascare a manevrei includ: întrebuinţarea
măştilor artificiale şi a învelitorilor de mascare; întrebuinţarea măştilor de
deformare şi a accesorilor; folosirea dispozitivelor de mascare de lumină;
întrebuinţarea perdelelor de fum.
Executarea de către subunităţi a activităţilor enumerate mai sus în mare
măsură scade eficacitatea întrebuinţării mijloacelor de cercetare ale inamicului.
 304
La organizarea mascării comandantul de divizion ( baterie ) de obicei
indică: activităţile principale de mascare, volumul, termenii şi ordinea de
executare a acestora; puterile şi mijloacele, repartizate pentru efectuarea
activităţilor de mascare; ordinea de respectare de către subunităţi a disciplinei de
mascare. Totodată organizarea mascării se efectuează pe baza indicaţiilor
comandantului ( şefului ) superior. Lipsa indicaţiilor comandantului ( şefului )
superior nu eliberează pe comandantul de divizion ( baterie ) de organizarea
mascării.

ASIGURAREA GENISTICĂ

Asigurarea genistică a acţiunilor de luptă ale subunităţilor de artilerie se

organizează şi se efectuează în scopurile asigurării acestora a celor mai bune
condiţii pentru executarea tragerii şi conducerea focului, dispunerii ascunse a
subunităţilor pentru staţionare, creşterea protecţiei efectivului, armamentului şi
tehnicii de toate mijloacele de lovire, precum şi pentru deplasarea şi transferarea
acestora la timp şi pe ascuns. Aceasta include: verificarea terenului la existenţa
minelor; amenajarea genistică a poziţiilor de tragere, locurilor punctelor de
comandă şi observare ( de observare ), posturilor şi poziţiilor subunităţilor de
cercetare de arilerie; pregătirea drumurilor de acces şi cercetarea drumurilor de
manevre ( mutare ); efectuarea activităţilor genistice de mascare; dobîndirea,
curăţirea apei şi amenajarea punctelor de aprovizionare cu apă.
Misiunile asigurării genistice subunităţile de artilerie le execută, de regulă,
cu puterile proprii, întrebuinţînd pentru aceasta utilajul de buldozer suspendat
( încorporat ) al autotractoarelor de artilerie şi tehnicii de luptă, lucrările şi
construcţiile de fortificaţie asamblate, materialele locale, muniţie de geniu,
mijloace de mascare, de dobîndire şi curăţirea apei, unelte pentru lucrări de
terasament şi alte materiale genistice. În unele cazuri pentru executarea celor
mai complicate şi dificile misiuni subunităţile de artilerie pot fi întărite cu
subunităţi ale trupelor de geniu.
 305
Asigurarea genistică a acţiunilor de luptă ale subunităţilor de artilerie se
organizează nemijlocit de către comandantul de divizion ( baterie ) pe baza
dispoziţiunii privind asigurarea genistică a statului - major superior şi indicaţiilor
comandantului ( şefului ) superior.
Comandantul de divizion ( baterie ) la organizarea asigurării genistice
analizează terenul şi condiţiile de executare a misiunilor privind asigurarea
genistică, determină caracterul şi succesiunea amenajării genistice şi mascarea
poziţiilor de tragere şi punctelor de comandă şi observare, dă dispoziţiunile
privind asigurarea genistică şi controlează mersul executării acesteea.
La divizionul ( bateria ) de artilerie se efectuează amenajarea genistică a
poziţiilor de tragere ( de bază, iar în cazul existentului timpului de rezervă şi
vremelnice ), punctelor de comandă şi observare ( observare ) şi raionului de
concentrare ( raionului de plecare ). În raionul poziţiilor de tragere al
divizionului pentru fiecare baterie se aleg şi se amenajază una sau cîteva poziţii
de tragere.
Amenajarea genistică a poziţiilor de tragere include: curăţirea sectoarelor
de vizibilitate şi de tragere; amenajarea amplasamentelor pentru piese, bordeelor
pentru muniţii, locaşul pentru maşina comandantului bateriei de tragere şi
locaşul pentru comandantul plutonului de tragere, adăposturilor ( blindajelor )
pentru efectiv, adăposturi pentru autotractoare şi automobile, locaşe pentru
executarea tragerii din arma de foc şi pregătirea drumurilor de acces. În
apropierea amplasamentelor pentru piese se amenajază platforme pentru tragere
prin ochire directă asupra tancurilor inamicului în cazul pătrunderii acestora în
raionul poziţiei de tragere.
În apărare la existenţa timpului pentru efectiv se conctruiesc unul - două
adăposturi şi toate lucrările se unesc prin şanţuri de comunicaţie.
În locurile de dispunere ale autotractoarelor şi automobilelor pentru
ascunderea acestora în primul rînd se întrebuinţează cutele de teren, iar în cazul
existentului timpului se sapă adăposturi în formă de depresiune. Pentru şoferi se
sapă adăposturi, iar în cazul existentului timpului - blindaj.
 306
Pentru acoperirea căilor de acces spre poziţia de tragere pe direcţia expusă
atacului cu tancuri se pot instala mine antitanc.
În apropierea poziţiei de tragere a unei din baterii se amenajază locaşe
pentru punctul de comandament a focului şi postul meteorologic al divizionului.
Drumurile de acces se pregătesc de la drumurile principale spre poziţiile de
tragere, precum şi pentru manevra subunităţilor în interiorul raionului poziţiilor
de tragere.
Schema amenajării genistice a poziţiei de tragere a bateriei de piese
remorcate este adusă pe des. 7.2.

Punctul de comandă şi observare al divizionului ( bateriei ) după caracterul

amenajării genistice poate fi de tip acoperit sau descoperit. Amenajarea genistică
a acestuia include curăţirea sectoarelor de observare, construirea lucrării pentru
observare, adăposturilor pentru efectiv şi tehnică. Lucrare descoperită pentru
observare a comandantului de divizion este demonstrată pe des. 7.3.

Pe desen prin cifra 1este indicat locaşul telemetristului, 2 - comandantului

de divizion şi radiotelefonistului, 3 - radiotelefoniştilor, 4 - şefului de cercetare
şi cercetaşului, 5 - comandantului grupei de cercetare şi cercetaşului superior, 6 -
blindajul ( adăpostul ).
Maşina de comandament, în care se dispune punctul de comandă şi
observare, se ascunde în locaş sau cutele terenului. Pentru efectiv se amenajază
un adăpost acoperit (blindaj).
Rezolvarea cu succes a misiunilor privind amenajarea genistică a
dispozitivelor de luptă ale subunităţilor de artilerie este posibil numai în cazul
întrebuinţării pe larg a mijloacelor de mecanizare, în deosebi a maşinilor de
săpat.
Trebuie de luat în consideraţie, că pe teren accidentat mijlociu maşinile de
săpat se pot întrebuinţa pentru efectuarea lucrărilor la o îndepărtare nu mai puţin
de 1,5 - 2,0 km de la inamic.
 307
Calculul aproximativ al volumului lucrărilor pentru amenajarea poziţiilor
de tragere şi punctelor de comandă şi observare ale divizionului şi bateriei este
adus în tab. 7.2.

Tabelul 7.2

Volumul lucrărilor privind amenajarea poziţiilor de tragere şi punctelor de

comandă şi observare ale divizionului şi bateriei

Amenajarea genistică a raionului de concentrare al divizionului ( bateriei )

include: construirea şanţurilor pentru efectiv, adăposturilor pentru armament şi
tehnică, locaşelor pentru executarea tragerii din arma de foc; pregătirea
drumurilor de acces. Pentru dobîndirea şi curăţirea apei la divizion se amenajază
puncte de aprovizionare cu apă, care de obicei se dispun în apropiere de punctul
de alimentare al divizionului.
Bateria, care intră în componenţa subunităţii ( unităţii ) de arme întrunite,
se asigură cu apă de la punctul de aprovizionare cu apă al batalionului
( brigăzii ).
În dispoziţiunea privind asigurarea genistică comandantul de divizion
( baterie ) de obicei indică: misiunile asigurării genistice; care lucrări de
 308
fortificaţie de amenajat pe poziţiile de tragere şi în locurile punctelor de
comandă şi observare, succesiunea şi termenii de amenajare a acestora; ora şi
locul de colectare a materialelor lemnoase sau de primire a completelor gata de
lucrări şi repartizarea acestora; puterile şi mijloacele, atrase pentru executarea
lucrărilor; ordinea de întrebuinţare a utilajului suspendat şi maşinilor de săpat;
ordinea de traversare a sectoarelor de teren greu de trecut în cazul înaintării şi
transferării subunităţilor. Dispoziţiunea privind asigurarea genistică se înscrie de
către şeful de stat - major al divizionului şi se transmite la comandanţii de
baterii.
Comandantul bateriei de tragere ( comandantul de pluton ) la organizarea
amenajării genistice a poziţiei de tragere precizează volumul lucrărilor şi
succesiunea efectuării acestora, determină necesitatea în forţe şi mijloace pentru
executarea acestora, pune misiunile plutoanelor şi controlează îndeplinirea
acestora.
Comandantul de piesă ( grupă ) efectuează marcarea şi trasarea locaşelor şi
altor lucrări, pune misiunea echipajului ( grupei ) şi conduce cu amenajarea
poziţiei ( punctului ).
Toate lucrările privind amenajarea genistică a dispozitivului de luptă se
efectuează, de regulă, pe timpul întunecos al zilei şi spre zori trebuie să fie
terminate.

ASIGURAREA CHIMICĂ

Una din condiţiile executării cu succes de către subunităţile de artilerie în

lupta modernă este planificarea minuţioasă şi efectuarea activităţilor privind
asigurarea chimică a acţiunilor de luptă ale acestora. Aceste activităţi se
organizează şi se efectuează în scopurile creării condiţiilor necesare pentru
executarea misiunilor puse în situaţia infectării de radiaţie, chimică şi
bacteriologică ( biologică ). Complexul acestor activităţi include: cercetarea de
radiaţie, chimică şi nespecifică bacteriologică ( biologică ); întrebuinţarea la
 309
timp şi cu dibăcie a mijloacelor de protecţie individuale şi colective; controlul
dozimetric şi chimic; tratarea specială a subunităţilor.
Activităţile privind asigurarea chimică se efectuează cu puterile şi
mijloacele subunităţilor de artilerie încontinuu în toate formele acţiunilor de
luptă şi în orice condiţii ale situaţiei. Cele mai complicate şi specifice activităţi,
care necesită o pregătire deosebită a efectivului şi întrebuinţarea tehnicii şi
aparatelor speciale, se execută de către subunităţile ( unităţile ) trupelor chimice.
Cercetarea de radiaţie, chimică şi nespecifică bacteriologică ( biologică ) se
organizează şi se execută în scopurile descoperirii la timp a infectării de radiaţie
şi chimică şi asigurarea comandantului şi statului - major al divizionului
( comandantul de baterie ) cu date despre situaţia de radiaţie şi chimică pe teren,
precum şi despre cazurile depistate de întrebuinţare de către inamic a mijloacelor
bacteriale ( biologice ).
Pentru executarea cercetării de radiaţie, chimică şi nespecifică
bacteriologică ( biologică) se destinează: la divizion - un post chimic de
observare ( patrula de observare ) pregătit special neprevăzut în stat, care se
dispune de obicei în apropierea punctului de comandament a focului, şi un
observator chimist neprevăzut în stat la punctul de comandă şi observare; la
baterie - un observator chimist neprevăzut în stat la poziţia de tragere şi punctul
de comandă şi observare. Postul, trimis înainte pentru cercetare, devine patrulă.
Posturilor chimice ( observatorilor ) se încredinţează următoarele misiuni:
descoperirea substanţelor radioactive, otrăvitoare şi mijloacelor bacteriale
( biologice ) în aer şi pe teren, precum şi a nivelelor de radiaţie şi determinarea
tipului substanţelor otrăvitoare; controlul de schimbarea nivelelor de radiaţie şi
gradului de infectare a aerului şi terenului cu substanţe otrăvitoare; determinarea
aproximativă a parametrilor exploziilor nucleare şi direcţiilor de mutare a
norului radioactiv; luarea probelor aerului, apei, solului, vegetaţiei şi expedierea
acestora la laborator; efectuarea observărilor meteorologice.
Afară de misiunile enumerate posturile chimice şi observatorii chimişti
stabilesc şi marchează hotarele zonelor ( sectoarelor ) de infectare radioactivă şi
chimică, caută drumurile de ocolire a zonelor ( sectoarelor ) de infectare şi
 310
determină direcţiile, rutele şi sectoarele de teren cu cele mai mici nivele de
radiaţie.
Posturile de observare din timp se asigură cu aparatele din dotare de
cercetare de radiaţie, chimică şi bacteriologică ( biologică ), cu mijloace de
semnalizare de lumină şi sonore.
La marş şi în cazul transferării cercetarea se execută de către echipele
maşinilor de comandament cu întrebuinţarea aparatelor de bord sau observatori,
care se deplasează cu aparatele de cercetare de radiaţie şi chimică pe maşinile
din capul subunităţilor.
Pe baza datelor cercetării de către comandantul de divizion ( baterie ) se
efectuează aprecierea situaţiei de radiaţie şi chimică.
Protecţia sigură a efectivului de infectarea cu substanţe otrăvitoare, de a
nimeri în interiorul organismului şi pe piele a substanţelor radioactive şi
mijloacelor bacteriale ( biologice ), precum şi scăderea gradului de lovire
împotriva armelor nucleară asigură întrebuinţarea la timp şi cu dibăcie a
mijloacelor de protecţie individuale şi colective.
La mijloacele individuale de protecţie ale subunităţilor de artilerie se referă:
mijloacele individuale de protecţie ale organelor de respiraţie - măştile filtrante
contra gazelor, măştile izolante contra gazelor, respiratoarele; mijloacele
individuale de protecţie a pielii - completul de protecţie pentru arme întrunite,
costumul de protecţie cu peliculă, costumul de protecţie uşor, costumul complex
pentru arme întrunite, costumul de protecţie şi echipamentul impregnat;
mijloacele de protecţie medicale - trusele medicale individuale cu preparate
antiradioactive, cu antidoţi, cu mijloace de profilaxie nespecifice ( generale ) şi
specifice ( speciale ).
Mijloacele de protecţie colective includ obiectele mobile ale tehnicii
blindate şi de automobile cu utilaj special şi fără acesta, precum şi lucrările de
fortificaţie de campanie ( adăposturile, blindajele, locaşele ).
Eficacitatea mijloacelor de protecţie întrebuinţate depinde de întreţinerea şi
întrebuinţarea corectă a acestora.
 311
Pentru a întrebuinţa la timp mijloacele de protecţie individuale în condiţiile
periculoase, efectivul divizionului ( bateriei ) trebuie să ţină cu sine permanent
măştile contra gazelor şi respiratoarele. Completele de protecţie pentru arme
întrunite se pot ţine în maşini sau locaşe ( adăposturi, blindaje ) în apropierea
nemijlocită de efectiv.
Măştile filtrante contra gazelor se aduc în poziţie de luptă la comanda «
Gaze » sau de sine stătător. Măştile izolante contra gazelor se întrebuinţează
pentru protecţia organelor de respiraţie în cazul concentrărilor foarte mari de
substanţe toxice şi trebuie să se îmbrace în poziţia pentru luptă în atmosfera utilă
pentru respiraţie. Întrebuinţarea măştii izolante contra gazelor, în care nu a
acţionat bricheta de lansare, se interzice categoric.
În cazul întrebuinţării mijloacelor de protecţie individuale ale pielii de tip
izolant ( OZK, KZP, L-1 ) pentru evitarea supraîncălzirii corpului şi obosirii
rapide nu trebuie de depăşit termenii admisibili limitaţi de activitate neîntreruptă
în acestea: la temperatura + 30 grade C şi mai mult - 15 - 20 min; de la + 25 pînă
la + 29 grade C - 20 - 35 min; de la + 20 pînă la + 24 grade C - 40 - 60 min; de
la + 15 pînă la + 19 grade C - 1,5 - 2 ore; mai jos de + 15 grade C - nu mai mult
de 3 ore. Termenii indicaţi sunt stabiliţi pentru încărcătura fizică mijlocie în
cazul acţiunii nemijlocite a razelor solare. În cazul activităţii la umbră, în timp
noros aceste norme pot fi mărite de 1,5 - 2 ori. În timpul activităţii după
expirarea termenilor indicaţi este necesar de a acorda efectivului odihnă pe 15 -
30 min la umbră pe terenul neinfectat.
Mijloacele de protecţie colective neermetice ( automobilele, autotractoarele
de artilerie ) asigură efectivului numai protecţia de scurtă durată. Peste 5 - 6 min
după atacul chimic concentraţia vaporilor şi aerosolilor în mijloacele date va fi
mai mare, decît pe teren deschis.
Mijloacele de protecţie colective cu utilaj special ( maşinile de luptă,
punctele de comandă mobile, adăposturile, blindajele ) practic pe deplin exclud
iradierea efectivului pe terenul infectat de radiaţie, infectarea efectivului cu
picături - lichide de substanţe toxice şi infectarea acestuia cu amestecuri
incendiare.
 312
Adăpostul amenajat trebuie să asigure dispunerea concomitentă în acesta
pentru odihnă ( în poziţie culcat ) nu mai puţin de 1/3 din efectivul subunităţii
sau acoperirea concomitentă a întregului efectiv al subunităţii ( în poziţia pe
picioare sau pe scaune ) în perioada pericolului atacului nuclear.
De starea mijloacelor de protecţie colective şi corectitudinea exploatării
acestora răspunde comandantul de subunitate, după care acestea sunt întărite.
Controlul dozimetric şi chimic se efectuează în scopurile recepţionării
datelor pentru aprecierea capacităţii de luptă a subunităţilor divizionului
( bateriei ) şi determinării volumului tratării speciale, dezactivării şi degazării
tehnicii şi armamentului, poziţiilor, lucrărilor şi drumurilor de manevră.
Controlul dozimetric în divizion ( baterie ) include determinarea dozelor de
iradiere a efectivului ( controlul de iradiere ) şi gradul de infectare a oamenilor,
armamentului, tehnicii, produselor, apei, mijloacelor materiale şi altor obiecte
( controlul de infectare ). Acesta se efectuează prin metodele în grup sau
individual. Prin metoda în grup se controlează iradierea sergenţilor şi soldaţilor,
care acţionează împreună ( în aceeaşi grupă, echipă ). Doza de iradiere în acest
caz se măsoară cu ajutorul unui- două dozimetre individuale. Prin metoda
individuală se controlează iradierea ofiţerilor, precum şi a sergenţilor şi
soldaţilor, care acţionează de sine stătător ( în afara subunităţilor proprii ). Pe
baza controlului dozimetric efectuat se primesc datele pentru aprecierea
capacităţii de luptă referitor la radiaţie cum a militarilor independenţi, aşa şi a
divizionului ( bateriei ) în întregime.
Controlul chimic se efectuează în scopurile determinării necesităţii şi
plenitudinii degazării armamentului, tehnicii, mijloacelor materiale şi a
terenului, dezinfectării produselor şi a apei, determinării posibilităţii acţiunilor
efectivului fără mijloace de protecţie, precum şi în scopurile determinării
faptului întrebuinţării de către inamic a substanţelor toxice necunoscute.
Controlul dozimetric şi chimic în divizion ( baterie ) se efectuează de către
instructorul chimist şi militarii, de regulă, din componenţa echipelor ( grupelor )
chimice special pregătite neprevăzute în stat.
 313
În condiţiile întrebuinţării armei de nimicire în masă o importanţă deosebită
va avea efectuarea la timp şi calitativă de către efectiv a tratării speciale.
Aceasta poate fi parţială şi totală.
Tratarea specială parţială se efectuează cu puterile şi mijloacele
divizionului ( bateriei ), de regulă, nemijlocit în locurile de dispunere a
subunităţilor de artilerie imediat sau nu mai tîrziu de o oră de la momentul
infectării. Aceasta include degazarea, dezactivarea şi dezinfectarea părţilor
separate ale armamentului şi tehnicii, cu care efectivul contactează pe parcursul
executării misiunii puse, precum şi a mijloacelor de protecţie individuale,
echipamentului şi a părţilor descoperite ale pielii. Tratarea se efectuează la
hotărîrea comandantului de divizion ( baterie ), totodată executarea misiunii de
luptă nu încetează.
În cazul infectării cu substanţe toxice tratarea specială parţială se
efectuează imediat. Arma personală în toate cazurile se tratează pe deplin.
Cu ieşirea divizionului ( bateriei ) din zona infectată tratarea specială
parţială trebuie să fie repetată cu efectuarea obligatorie în ulterior a tratării
speciale totale a întregului efectiv, tehnicii şi armamentului, care s-au aflat pe
terenul infectat.
Tratarea specială totală se planifică şi se efectuează la indicaţia
comandantului ( şefului ) superior după executarea de către divizion ( baterie ) a
misiunii de luptă. Aceasta include efectuarea în volumul deplin a degazării,
dezactivării şi dezinfecţiei tehnicii, armamentului şi materialelor.
Tratarea specială totală, de regulă, se efectuează în raioanele preconizate
din timp sau nemijlocit în divizion ( baterie ) cu atragerea forţelor şi mijloacelor
subunităţilor de protecţie chimică în corespundere cu calculul elaborat din timp.
Calculul se întocmeşte la statul - major superior şi de la acesta divizionului
( bateriei ) se indică: raionul de tratare; volumul şi forţele şi mijloacele
repartizate; termenii şi succesiunea tratării.
Raioanele de tratare specială se aleg şi se desfăşoară din timp sau din mers
la momentul sosirii subunităţilor.
 314
Conducerea privind organizarea şi efectuarea activităţilor pentru asigurarea
chimică o efectuează comandantul şi statul - major al divizionului ( comandantul
de baterie ). Aceştea trebuie să determine la timp activităţile principale, să
stabilească ordinea şi termenii de executare a acestora şi să pună dispoziţiunile
necesare subalternilor. În dispoziţiunea privind asigurarea chimică comandantul
( şeful de stat - major ) de divizion, comandantul de baterie indică: ordinea de
executare a cercetării de radiaţie, chimică şi nespecifică bacteriologică
( biologică ); ordinea şi termenul de efectuare a controlului dozimetric şi chimic;
locul, ora şi ordinea de efectuare a tratării speciale; ordinea şi succesiunea
primirii mijloacelor de protecţie şi verificarea măştilor contra gazelor.

PREGĂTIREA TOPOGEODEZICĂ

Pregătirea topogeodezică este o parte din asigurarea topogeodezică a

trupelor. De precizia efectuării pregătirii topogeodezice în o mare măsură
depinde precizia focului de artilerie. Pregătirea topogeodezică în divizion
( baterie ) se organizează şi se execută în scopurile asigurării la timp a
subunităţilor cu date topogeodezice, necesare pentru cercetare şi pregătirea
tragerii şi conducerii focului.
Aceasta se execută de către subunităţi topogeodezice speciale, precum şi cu
puterile subunităţilor de artilerie ( de tragere, de comandament, de cercetare ) şi
include: transmiterea la subunităţi a datelor topogeodezice iniţiale; efectuarea
activităţilor, care asigură executarea la timp şi calitativă a legării topogeodezice;
legarea topogeodezică a poziţiilor de tragere ale bateriilor, punctelor de comandă
şi observare ( observare ), posturilor ( poziţiilor ) mijloacelor de cercetare de
artilerie; controlul legării topogeodezice.
Datele topogeodezice iniţiale se transmit la subunităţi în formă de hărţi
topografice, planuri ale oraşelor, hărţi speciale cu coordonatele punctelor
caracteristice din teren, documente fotografice de măsurare, extrase din
 315
cataloagele ( listele ) de coordonate ale punctelor reţelei geodezice, punctele
reţelei topogeodezice de artilerie, fişele direcţiilor de orientare de etalon.
Drept bază a conţinutului activităţilor, efectuate la subunităţile de artilerie
privind pregătirea topogeodezică, este legarea topogeodezică. Executarea
acesteea la timp şi calitativă se asigură: prin reglarea ( verificarea ) aparatelor şi
aparaturii topogeodezice; calculul şi transmiterea la subunităţi a tabelelor
gismentelor astrului; întrebuinţarea datelor postului de transmitere a orientării şi
transmiterea la subunităţi a coordonatelor punctelor iniţiale şi de control pe
rutele de deplasare, precum şi a unghiurilor direcţiilor de orientare de la acestea.
Legarea topogeodezică la divizionul de artilerie include: determinarea
coordonatelor rectangulare şi altitudinilor absolute ale poziţiilor de tragere,
punctelor de comandă şi observare ( observare ), posturilor ( poziţiilor )
mijloacelor de cercetare de artilerie; determinarea gismentelor direcţiilor de
orientare pentru îndreptarea pieselor şi aparatelor pe direcţia dată.
Pentru efectuarea legării topogeodezice în divizion se creează grupe de
autolegare a subunităţilor de tragere, subunităţilor de cercetare de artilerie.
Pentru această activitate se atrag şi echipele maşinilor de comandament.
Pentru efectuarea legării topogeodezice nemijlocit în baterie se creează o
grupă de autolegare a poziţiei de tragere şi o grupă de autolegare a punctului de
comandă şi observare. În componenţa grupei de cercetare de artilerie, de regulă,
se includ echipele maşinilor de comandament.
Grupa de autolegare a poziţiei de tragere de obicei este condusă de către
comandantul plutonului doi de tragere; în componenţa acesteea intră calculatorul
şi unul din servanţii echipajului. Grupa de autolegare a punctului de comandă şi
observare este condusă de către comandantul plutonului de comandament sau
comandantul grupei de cercetare; aceasta include unul - doi cercetaşi din
componenţa grupei de cercetare.
Efectivul grupelor de autolegare este obligat: să efectueze legarea
topogeodezică a elementelor dispozitivului de luptă al divizionului; să dispună
de deprinderi în orientarea rapidă pe teren cu ajutorul hărţii topografice; să
 316
cunoască şi să întrebuinţeze cu dibăcie procedeele de determinare a
coordonatelor şi gismentelor direcţiilor de orientare.
Rezultatele legării topogeodezice a elementelor dispozitivului de luptă ale
subunităţilor de artilerie se întocmesc în formă de fişe a legării topogeodezice.
Controlul legării topogeodezice constă în determinarea repetată a
coordonatelor punctelor legate, altitudinilor acestora şi gismentelor direcţiilor de
orientare cu întrebuinţarea altor date iniţiale, aparate sau procedee de executare a
lucrărilor. În divizion ( baterie ) această activitate o efectuează aceleaşi echipe
( grupe de autolegare ), care au executat prima legare topogeodezică. Divergenţa
de coordonate în cazul legării după hartă cu ajutorul aparatelor
( goniometrul - busola, telemetrul ) nu trebuie să depăşească 1 mm a scării hărţii,
deci 50 m în cazul legării după harta cu scara 1: 50 000 şi 100 m în cazul legării
după harta cu scara
1: 100 000. Divergenţele în gismentele direcţiilor de orientare ( de orientare ) nu
trebuie să depăşească 0-03 în cazul determinării şi controlului gismentelor prin
procedeele giroscopic, geodezic şi astronomic şi 0 -07 în cazul controlului
gismentelor cu ajutorul goniometrului- busolă, dacă de la locul de determinare a
corecţiei goniometrului distanţa nu depăşeşte 5 km.
Dacă divergenţele în cazul controlului determinării coordonatelor sau a
gismentelor direcţiilor de orientare nu depăşesc valorile admisibile, atunci drept
coordonate sau gismente ale direcţiilor de orientare se iau:
în cazul procedeelor cu aceeaşi precizie - media aritmetrică din rezultatele
primite la legare şi control;
în cazul procedeelor cu diferită precizie - coordonatele sau gismentele,
obţinute prin cel mai precis procedeu.
La organizarea pregătirii topogeodezice în divizion comandantul ( şeful de
stat - major ) de divizion este obligat: să însuşească misiunea şi să determine
volumul de lucru privind legarea topogeodezică, felul acesteea ( dacă acesta nu
este indicat de către comandantul superior ) şi procedeele de determinare a
gismentelor direcţiilor de orientare; să aprecieze puterile şi mijloacele legării
topogeodezice şi să determine ordinea de întrebuinţare a acestora în cazul
 317
pregătirii şi pe parcursul acţiunilor de luptă; să asigure subunităţile cu hărţi
topografice şi speciale ( documente fotografice de măsurare ), extrase din
cataloagele ( listele ) de coordonate ale punctelor reţelelor geodezice şi punctelor
topogeodezice de artilerie ( inclusiv a punctelor de control pe rutele de deplasare
), precum şi cu tabelele gismentelor astrului; să aprecieze starea magnetometrică
a raionului de desfăşurare şi să determine necesitatea de transformare a
coordonatelor poziţiilor ( punctelor, posturilor ) şi gismentelor direcţiilor în fusul
vecin; să organizeze determinarea corecţiilor goniometrelor, evidenţa schimbării
acestora pe parcursul acţiunilor de luptă, reglarea ( verificarea la funcţionare ) a
aparatelor topogeodezice şi aparaturii de navigaţie a maşinilor de comandament;
să efectueze calculul timpului pentru executarea lucrărilor topogeodezice; să
pună misiunile subunităţilor şi să organizeze controlul legării topogeodezice.
Cu organizarea acţiunilor de luptă comandantul de divizion dă indicaţii
şefului de stat - major şi comandanţilor de baterii pentru efectuarea activităţilor
principale privind pregătirea topogeodezică. Pe baza indicaţiilor comandantului
de divizion şeful de stat - major pregăteşte dispoziţiunea privind pregătirea
topogeodezică. În dispozoţiunea privind pregătirea topogeodezică comandantul (
şeful de stat - major ) de divizion indică: felul legării topogeodezice şi
procedeele de determinare a gismentelor direcţiilor de orientare în poziţia iniţială
şi pe parcursul luptei; succesiunea şi termenii de executare a legării
topogeodezice; informaţiile, necesare pentru legarea topogeodezică ( starea
magnetometrică a raionului acţiunilor de luptă, necesitatea de transformare a
coordonatelor în fusul vecin şi determinarea corecţiei la gisment pentru trecerea
dintr-un fus în altul, coordonatele punctelor de control şi gismentele de la
acestea pe repere în raioanele preconizate ale poziţiilor de tragere, punctelor de
comandă şi observare şi pe rutele de deplasare ); informaţii despre lucrul
postului de transmitere a orientării ( raionul de întrebuinţare a datelor postului,
ora transmiterii, frecvenţele şi indicativele staţiilor radio ); ora şi raionul de
întrebuinţare a tabelelor gismentelor astrului; ordinea de asigurare cu hărţi
grafice şi speciale, documente fotografice de măsurare, extrase din cataloagele
( listele ) de coordonate ale punctelor reţelelor geodezice, punctelor
 318
topogeodezice de artilerie; ora şi locul de verificare a aparatelor şi de
determinare a corecţiilor goniometrelor; ordinea de determinare a schimbărilor
corecţiilor goniometrelor şi transmiterea acestora la subunităţi; ordinea de
transmitere a controlului legării topogeodezice şi de prezentare a rezultatelor
legării.
În acel caz, cînd divizionului se afectează grupa legătorului topografic
( grupa de legare topogeodezică ), comandantul de divizion ( şeful de stat -
major ) pune acesteea misiuni pentru controlul legării dispozitivului de luptă şi
orientării aparatelor.
La darea misiunii grupei legătorului topografic ( grupei de legare
topogeodezică ), comandantul de divizion ( şeful de stat - major ) indică:
informaţiile necesare despre inamic şi poziţia subunităţilor proprii înaintate;
misiunea grupei şi ordinea de cooperare cu subunităţile de tragere şi subunităţile
de cercetare de artilerie, direcţia de bază a tragerii; datele despre reţeaua
geodezică de care se dispune ( topogeodezică de artilerie ) în raioanele poziţiilor
de tragere şi punctelor de comandă şi observare; procedeele de determinare a
coordonatelor punctelor şi gismentelor direcţiilor de orientare; procedeele şi ora
efectuării controlului orientării pieselor, aparatelor, staţiilor şi de determinare a
coordonatelor poziţiilor, punctelor şi posturilor, succesiunea şi termenii de
executare a lucrărilor; informaţii despre lucrul postului de transmitere a orientării
( raionul de întrebuinţare a datelor postului, ora transmiterii, frecvenţa şi
indicativele staţiilor radio ); ora şi raionul de întrebuinţare a tabelului cu
gismentele astrului; ora şi locul raportului despre rezultatele executării lucrărilor;
locul de adunare a grupei după executarea misiunii.
În cazul controlului nemijlocit al legării topogeodezice subunităţii de legare
topogeodezică se indică locul piesei de bază a bateriei ( punctului de observare,
postului, poziţiei staţiei ), punctul de instalare al goniometrului ( vizorului ) şi i
se comunică rezultatele legării.
Despre rezultatele controlului comandantul de grupă raportează
comandantului de divizion
 319
( şefului de stat - major ) şi prezintă extrase din fişele controlului legării
topogeodezice a poziţiilor de tragere şi punctelor de comandă şi observare şi
orientarea aparatelor ( tab. 7.3 ). Fişele controlului se înmînează comandanţilor
de subunităţi care se controlează.
Tabelul 7.3
Fişa cu controlul legării topogeodezice a divizionului 2
Raionul de desfăşurare: N 2 Gdb = 45 -00
Denumirea Datele Coordonatele Altitu- Gismentul Deriva
dinea din punctul de bază
de staţionare
punctelor al PAB pe
reper
X Y h
PT - 1 Controlului 30285 19330 100 25 -73
Bateriei 30272 19325 100 25 -70
Corecţia + 13 +5 0 +0 -30

PT - 2 Controlului 29940 19775 105 6 - 47

Bateriei 29925 19782 100 6 - 40
Corecţia + 15 -7 +5 +0 - 07

PT - 3 Controlului 30965 20180 110 55 - 39

Bateriei 30935 20200 115 55 - 37
Corecţia +30 - 20 -5 + 0-02
Controlul coordonatelor sa efectuat cu ajutorul legătorului topografic, orientarea
- cu girocompasul.
15.0 0 24. 04. 97

Comandantul de grupă
( gradul militar ) ( semnătura )

PREGĂTIREA METEOROLOGICĂ ŞI BALISTICĂ

Pregătirea meteorologică şi balistică are drept scop de a mări precizia
focului de artilerie şi executarea cercetării prin sunet, precum şi de a pregăti
pentru tragere şi manevră piesele, muniţiile şi aparatelor, aceasta este o parte
componentă importantă a asigurării acţiunilor de luptă a artileriei.
 320
Pregătirea meteorologică se organizează şi se efectuează în scopurile
determinării abaterilor condiţiilor meteorologice, care se iau în consideraţie la
determinarea elementelor de tragere; abaterile presiunii atmosferice terestre la
altitudinea poziţiei de tragere, abaterea balistică a temperaturii aerului în limitele
traiectoriei de zbor a proiectilului, vîntului balistic în limitele traiectoriei pentru
artileria cu ţeavă şi separat în limitele sectoarelor pasive şi active ale traiectoriei
pentru artileria cu reacţie.
Misiunea pregătirii meteorologice în divizion ( baterie ) se rezolvă cu
întrebuinţarea datelor staţiei meteorologice a brigăzii artilerie şi datelor postului
meteorologic al divizionului
( bateriilor de artilerie cu reacţie şi de cercetare prin sunet ) cu atragerea
calculatorilor divizionului şi a bateriei.
La postul meteorologic al divizionului se efectuează măsurările
meteorologice terestre şi se întocmesc buletinele aproximative «Meteo mediu»,
care pot fi folosite numai pentru subunităţile divizionului ( bateriei ) proprii în
decurs de o oră.
La postul meteorologic al bateriei de artilerie cu reacţie se efectuează
măsurările meteorologice terestre, se determină vîntul balistic în limitele
sectorului activ al traiectoriei şi la necesitate se întocmesc buletinele
aproximative «Meteo mediu».
Astfel, pregătirea meteorologică include: la divizion - organizarea
recepţionării buletinelor «Meteo mediu» şi transmiterea acestora ( în caz de
necesitate ) la baterii, precum şi întocmirea buletinelor aproximative «Meteo
mediu» şi transmiterea acestora la baterii; la baterie - organizarea recepţionării
buletinelor «Meteo mediu» ( buletinelor aproximative «Meteo mediu»), iar la
bateria de artilerie cu reacţie, afară de aceasta, întocmirea buletinelor
aproximative «Meteo mediu».
Pregătirea meteorologică în divizion se organizează pe baza dispoziţiunii
privind pregătirea meteorologică a comandantului ( statului - major ) superior şi
indicaţiilor comandantului de divizion. Drept conţinut al pregătirii meteorologice
în divizion este: organizarea recepţionării directe a buletinelor meteorologice de
 321
la staţia meteorologică şi postul meteorologic cu staţie de zondare a vîntului, iar
în cazul imposibilităţii recepţionării directe - primirea buletinelor de la statul -
major superior la cerere; controlul pregătirii meteorologice în baterii şi în caz de
necesitate transmiterea buletinelor la baterii; întocmirea în caz de necesitate a
buletinelor aproximative «Meteo mediu» cu ajutorul postului meteo al
divizionului şi transmiterea acestora la baterii; determinarea după buletine a
abaterilor condiţiilor meteorologice, care se iau în consideraţie la determinarea
elementelor pentru tragere sau la controlul corecţiilor meteorologice, calculate în
baterii.
Pregătirea meteorologică în baterie se organizează în corespundere cu
indicaţiile comandantului ( şefului de stat - major ) de divizion. Aceasta include:
organizarea recepţionării buletinelor meteorologice, iar în cazul imposibilităţii
recepţionării - primirea acestora de la punctul de comandament a focului
divizionului; primirea buletinului aproximativ «Meteo mediu» de la PCFD
( întocmirea buletinului aproximativ în bateria de artilerie cu reacţie cu ajutorul
postului meteo al bateriei ); determinarea după buletine a abaterilor condiţiilor
meteorologice, care se iau în consideraţie la determinarea elementelor pentru
tragere; determinarea vîntului balistic în limitele sectorului activ al traiectoriei
cu ajutorul postului meteo în bateria de artilerie cu reacţie.
Starea pregătirii meteorologice în divizion se analizează după criteriul
«Termenul de valabilitate al buletinului».
La organizarea pregătirii meteorologice comandantul ( şeful de stat -
major ) de divizion este obligat: să organizeze şi să controleze primirea de către
subunităţi a buletinelor «Meteomediu», în caz de necesitate de dublat
transmiterea acestora prin canalele sale de legătură; să organizeze activitatea
postului meteo şi transmiterea la timp la baterii a buletinelor aproximative
«Meteo mediu»; să controleze corectitudinea întocmirii de către echipa postului
meteo a buletinelor aproximative «Meteo mediu».
În baterie comandantul şi comandantul bateriei de tragere sunt obligaţi să
organizeze primirea la timp a buletinelor «Meteo mediu», iar în bateria de
artilerie cu reacţie - să organizeze şi să controleze activitatea postului meteo.
 322
Luînd în consuderaţie influenţa puternică a vîntului exepţional asupra
proiectilului reactiv pe sectorul activ al traiectoriei, este necesar de a tinde la
reducerea timpului între momentul determinării datelor despre vînt şi tragerea
bateriei cu reacţie.
La determinarea activităţilor principale privind asigurarea multilaterală a
acţiunilor de luptă comandantul de divizion dă dispoziţiunea privind pregătirea
meteorologică. În unele cazuri dispoziţiunea privind pregătirea meteorologică o
poate da şi şeful de stat - major de divizion. În dispoziţiunea privind pregătirea
meteorologică comandantul ( şeful de stat - major ) de divizion indică: ora şi
ordinea de primire a buletinelor «Meteo mediu»; numerele convenţionale ale
staţiilor meteo, frecvenţele şi indicativele staţiilor radio.
De organizarea la timp a pregătirii meteorologice în divizion răspunde şeful
de stat - major de divizion. Acesta pune misiunea şi conduce cu activitatea
postului meteorologic, desfăşurat în raionul punctului de comandament a focului
divizionului.
Şeful de stat - major de divizion la darea misiunii postului meteorologic
indică: locul şi ora de desfăşurare; altitudinea postului deasupra nivelului mării;
ora de întocmire a buletinelor aproximative «Meteo mediu».
Pregătirea balistică se organizează în scopurile determinării condiţiilor
balistice, care se iau în consideraţie la tragere. Aceasta se efectuează, de regulă,
cu puterile şi mijloacele divizionului, bateriei cu participarea organelor de
reparaţie ale serviciului armamentului de artilerie. Pregătirea balistică în divizion
( baterie ) include: determinarea variaţiei vitezei iniţiale a proiectilelor datorită
uzurii ţevii pieselor; determinarea diferenţei de bătaie a pieselor de bază ale
bateriilor în raport cu piesa de control a divizionului şi a pieselor bateriei în
raport cu cea de bază; determinarea variaţiei totale a vitezei iniţiale a
proiectilelor pentru piesa de control a divizionului şi pieselor de bază ale
bateriilor; determinarea temperaturii încărcăturilor; determinarea caracteristicilor
balistice ale proiectilelor; sortarea şi repartizarea muniţiilor sosite între baterii
( piese ).
 323
Un element important al pregătirii balistice este determinarea variaţiei
totale a vitezei iniţiale a proiectilelor, care constă din două componente:
variaţiile datorită uzurii ţevii piesei şi variaţiile datorită proprietăţilor lotului de
încărcături. Importanţa acestei misiuni se lămureşte prin faptul influenţei
considerabile a variaţiei vitezei iniţiale a proiectilelor la precizia tragerii.
Valoarea medie a corecţiei tabulare la 1% al variaţiei vitezei iniţiale a
proiectilelor constituie aproximativ 1,5% din distanţa de tragere. De aceea în
cazul cînd nu se ia în consideraţie chiar a unei componente sau precizia scăzută
la determinarea variaţiei vitezei iniţiale a proiectilelor nu se va asigura precizia
necesară a focului.
Drept mijloc tehnic principal de determinare a variaţiei totale a vitezei
iniţiale a proiectilelor
( bombelor ) este staţia balistică de artilerie ( SBA ), care este în dotare la
divizion.
Pentru determinarea variaţiei vitezei iniţiale a proiectilelor datorită uzurii
ţevii pieselor bateria dispune de un aparat de măsurare a camerei de încărcare,
iar pentru determinarea temperaturii încărcăturii - termometrul de baterie.
Caracteristicile balistice ale pieselor şi muniţiilor se poate de determinat
cum din timp, aşa şi în decursul executării misiunilor de foc.
Pentru asigurarea efectuării la timp şi calitativă a pregătirii balistice din
timp se efectuează următoarele activităţi: se completează bateriile divizionului
cu piese astfel, ca diferenţa de bătaie a pieselor bateriei în raport cu cea de bază
şi a pieselor de bază ale bateriilor în raport cu cea de control după posibilitate să
nu depăşească 0,5% Vo; se numesc piesele de bază ale bateriilor şi piesa de
control a divizionului astfel, ca valoarea uzurii ţevilor acestora să fie o valoare
mijlocie în raport cu restul pieselor bateriilor şi divizionului corespunzător;
determină variaţia vitezei iniţiale a proiectilelor datorită uzurii ţevii şi diferenţa
de bătaie a pieselor bateriilor în raport cu cele de bază, precum şi a pieselor de
bază ale bateriilor în raport cu cea de control; se completează stocul purtat de
muniţii cu loturile de încărcături, pentru care este cunoscută variaţia totală a
vitezei iniţiale a proiectilelor; sistematic se controlează corectitudinea executării
 324
formularelor pieselor, în deosebi oportunitatea şi plenitudinea înscrierilor despre
numărul de lovituri, executate cu piesa.
Pînă la începutul şi în decursul acţiunilor de luptă se organizează
depozitarea muniţiilor pe poziţiile de tragere ale bateriilor în aceleaşi condiţii de
temperatură. Măsurarea temperaturii încărcăturilor se efectuează peste fiecare 1-
2 ore. Pentru piesele autopropulsate se măsoară separat temperatura
încărcăturilor în compartimentul de luptă şi încărcăturilor, marcate pe sol.
Caracteristicile balistice ale muniţiilor, evidenţa cărora este prevăzută de
Tablele de tragere, se determină după inscripţionare şi aspectul exterior al
acestora.
La sortarea şi repartizarea muniţiilor se tinde spre aceea, ca în fiecare
baterie să fie muniţii cu precădere de acelaşi lot de încărcături. Se repartizează
acestea între baterii uniform sau cu luare în consideraţie a particularităţilor
executării misiunii de foc care va urma şi după posibilitate se destinează
proiectile pentru fiecare piesă cu aceleaşi semne de variaţie a greutăţii.
Afară de aceasta, la repartizarea muniţiilor se tinde spre aceea, ca o singură
misiune de foc independent de numărul ciocanelor de foc să se execute cu
încărcăturile aceluiaşi lot.
Comandantul ( şeful de stat - major ) de divizion la organizarea şi
efectuarea pregătirii balistice este obligat: să numească piesa de control a
divizionului, să organizeze tragerea de regimaj a pieselor de bază ale bateriilor şi
determinarea corecţiilor pentru diferenţa de bătaie a pieselor de bază ale
bateriilor în raport cu cea de control; să organizeze determinarea variaţiei totale
a vitezei iniţiale a proiectilelor pentru piesa de control a divizionului şi pieselor
de bază ale bateriilo; să dee indicaţii privind repartizarea muniţiilor sosite între
baterii; să efectueze controlul efectuării pregătirii balistice în baterii.
Misiunile şi ordinea pregătirii balistice se determină de condiţiile concrete
ale situaţiei şi se efectuează în divizion după planul comandantului ( şefului )
superior. Cea mai importantă şi des răspîndită misiune este efectuarea tragerilor
balistice. Acestea se organizează, de regulă, la nivel de brigadă.
 325
La darea misiunilor pentru efectuarea tragerilor în scopurile determinării
caracteristicilor balistice ale pieselor şi muniţiilor comandantului de divizion se
indică: locul, ora şi succesiunea de executare a tragerilor balistice; ordinea de
întrebuinţare a staţiei balistice de artilerie, numărul de trageri, numărul de piese
şi muniţii pentru executarea acestora, asigurarea necesară; ora de prezentare şi
ordinea de transmitere a rezultatelor tragerilor balistice şi alte întrebări.
Pe baza dispoziţiunii primite a statului - major al unităţii ( marii unităţi )
privind pregătirea balistică şi indicaţiilor pentru executarea tragerilor balistice
comandantul ( şeful de stat - major ) de divizion pregăteşte şi dă subunităţilor
subordonate dispoziţiunea privind pregătirea balistică.
În dispoziţiunea privind pregătirea balistică comandantul ( şeful de stat -
major ) de divizion indică: repartizarea muniţiilor între subunităţi cu luare în
consideraţie a caracteristicilor balistice ale acestora; ordinea de întrebuinţare a
staţiei balistice de artilerie; ora, locul şi ordinea tragerii de regimaj a pieselor de
bază ale bateriilor şi determinarea corecţiei pentru diferenţa de bătaie a acestora
în raport cu piesa de bază a divizionului, precum şi tragerea de taraj a loturilor
de încărcături; numerele loturilor de încărcături şi numerele încărcăturilor, care
se supun tragerii; ora şi ordinea de raport a temperaturii încărcăturilor şi a
caracteristicilor balistice ale muniţiilor sosite.
Comandantul ( comandantul bateriei de tragere ) de baterie la organizarea şi
executarea pregătirii balistice este obligat: să organizeze determinarea variaţiei
vitezei iniţiale a proiectilelor datorită uzurii ţevii pieselor bateriei; să numească
piesa de bază şi să determine corecţia la diferenţa de bătaie a pieselor bateriei în
raport cu cea de bază; să cunoască şi să ţină la evidenţă corecţia diferenţei de
bătaie pentru piesa de bază în raport cu cea de control; să calculeze variaţia
totală a vitezei iniţiale a proiectilelor pentru piesa de bază a bateriei; la indicaţia
comandantului ( şefului de stat - major ) de divizion să efectueze tragerea de
taraj a lotului de încărcături nou sosite şi rezultatele tragerii de raportat la statul -
major de divizion; să repartizeze muniţiile între piese cu luare în consideraţie a
caracteristicilor balistice ale acestora şi să asigure depozitarea corectă a
muniţiilor pe poziţia de tragere; să organizeze determinarea temperaturii
 326
încărcăturilor şi altor caracteristici balistice ale muniţiilor; să conducă nemijlocit
cu tragerea pieselor în cazul determinării variaţiei totale a vitezei iniţiale a
proiectilelor cu ajutorul staţiei balistice de artilerie.
Rezultatele executării activităţilor privind pregătirea balistică în baterii
( cantitatea de muniţii sosite, numerele şi loturile încărcăturilor, cantitatea de
proiectile a fiecărui lot de încărcături şi a fiecărui fel de proiectile,
caracteristicile balistice ale muniţiilor, repartizarea muniţiilor pe misiuni,
variaţia totală a vitezei iniţiale a proiectilelor, temperatura încărcăturilor etc.)
comandanţii bateriilor de tragere le raportează la punctul de comandament a
focului divizionului, unde acestea se generalizează şi se iau în consideraţie, iar
în caz de necesitate se raportează la statul - major superior.

SIGURANŢA NEMIJLOCITĂ

Siguranţa nemijlocită şi apărarea proprie în subunităţile de artilerie se

organizează cu scopul de a exclude pătrunderea grupelor de diversiune şi
cercetare în dispozitivul subunităţilor şi să respingă atacul inamicului terestru.
Siguranţa nemijlocită se efectuează cu forţele şi mijloacele subunităţilor în
raioanele poziţiilor de tragere, punctelor de comandă şi observare, la marş şi în
cazul dispunerii pentru staţionare.
Divizionul ( bateria ), care acţionează în componenţa unităţii ( subunităţii )
de arme întrunite, se asigură cu un sistem comun de siguranţă, care se
organizează de către comandantul de arme întrunite. Dar independent de aceasta
comandantul subunităţii de artilerie este obligat să organizeze paza şi apărarea şi
cu puterile divizionului ( bateriei ). Deosebit de minuţios siguranţa nemijlocită şi
apărarea proprie se organizează şi se menţine pe timp de noapte, în cazul
acţiunilor pe teren închis ( în munţi, localităţi ) şi în situaţii neclare.
Pentru organizarea siguranţei nemijlocite şi apărării proprii în divizion
( baterie ) se atrage efectivul subunităţilor cu armamentul din dotare de artilerie
şi de foc.
 327
La poziţia de tragere a fiecărei baterii se instalează un post de observare. La
pauzele între executarea focului la fiecare piesă se numeşte cîte un servant de
serviciu. Pe timp de noapte şi în alte condiţii de vizibilitate limitată, precum şi în
cazul acţiunilor în pădure în raionul poziţiilor de tragere trebuie să fie organizată
patrularea, de regulă, cu una-două perechi de patrule din componenţa echipelor
de servanţi. În apropierea punctului de comandament a focului divizionului se
instalează un post de observare chimic. În locul de dispunere al autotractoarelor
şi automobilelor se numeşte un observator din componenţa şoferilor.
Siguranţa nemijlocită şi apărarea proprie a poziţiilor de tragere se
organizează de către comandanţii bateriilor de tragere imediat cu ocuparea
acestora. Pe direcţia probabilă de pătrundere a tancurilor şi infanteriei inamicului
în raionul poziţiei de tragere la o îndepărtare de la aceasta în limitele legăturii
vizuale se instalează un post de observare în componenţa a doi - trei observatori
( inclusiv unul din aceştea observatorul chimist ). Postul de observare se asigură
cu aparate de observare ( binoclu ), schema terenului, jurnalul de observare,
compas, ceas, mijloace de legătură şi de dare a semnalelor de înştiinţare, aparate
de cercetare de radiaţie şi chimică şi mijloace pentru darea semnalelor de
înştiinţare despre infectarea de radiaţie, chimică şi bacteriologică ( biologică ).
Observarea se execută fără întrerupere. În cazul descoperirii inamicului terestru
sau aerian observatorul imediat dă semnalul de înştiinţare şi raportează
comandantului. Semnalele, transmise de la postul de observare, trebuie să fie
bine cunoscute întregului efectiv.
Postul de observare chimic ( observatorul chimist ) la ora stabilită, precum
şi în cazul fiecărui atac de artilerie sau aviaţie cuplează aparatele de cercetare de
radiaţie şi chimică şi urmăreşte după indicaţiile acestora. În cazul detectării
infectării radioactive ( nivelul radiaţiei 0,5 R/oră şi mai mult ) superiorul
postului ( observatorul ) imediat raportează despre aceasta comandantului şi la
indicaţia acestuia dă semnalul «Pericolul de radiaţie». În cazul detectării
infectării chimice şi bacteriologice ( biologice ) superiorul postului
( observatorul ) dă semnalul «Alarma chimică» şi raportează comandantului.
Rezultatele observării se înscriu în jurnalele de observare.
 328
Servanţii de serviciu sunt obligaţi să observe după căile de acces spre
poziţia de tragere şi semnalele postului de observare, să înştiinţeze echipele şi să
pregătească piesa pentru deschiderea imediată a focului.
Afară de aceasta, la fiecare poziţie de tragere pentru respingerea atacului
inamicului se pregătesc platforme şi se curăţă sectoare pentru executarea tragerii
prin ochire directă, se prevăd mijloace şi procedee de scoatere a pieselor pe
aceste platforme, se amenajază locaşe pentru executarea tragerii din arma de foc,
mitraliere, aruncătoare de mine antitanc de mînă; căile de acces expuse atacului
cu tancuri se minează sau se pregătesc pentru minare.
În scopurile deschiderii rapide a focului pe direcţiile probabile de deplasare
a tancurilor inamicului se aleg repere şi se întocmesc fişele focului fiecărei
piese.
Minarea sectoarelor alese din timp înaintea poziţiei de tragere se efectuează
prin împrăştiere cu puterile efectivului plutoanelor de tragere numai în cazul
pericolului nemijlocit de pătrundere a tancurilor inamicului în raionul poziţiei de
tragere. În unele cazuri la indicaţia comandantului superior minele pot fi
instalate din timp.
Respingerea atacului asupra poziţiei de tragere a infanteriei ( infanteriei
motorizate ) a inamicului se efectuează de către echipele de servanţi prin tragere
din arma personală. Locaşele pentru tragere din arma personală se pregătesc în
apropierea nemijlocită de amplasamentele pentru piese. Poziţiile pentru
aruncătoarele de mine de mînă se pregătesc la o îndepărtare de 150 -200 m de la
amplasamentele pentru piese, de obicei pe flancuri, unde este posibil trecerea
tancurilor ( MLI ).
Organizînd cooperarea cu alte baterii sau subunităţi, dispuse în apropierea
poziţiei de tragere, este necesar din timp de a stabili ordinea de deschidere a
focului, semnalele de cerere ale acestuia şi ordinea acţiunilor comune în cazul
atacului inamicului.
În caz de necesitate se organizează patrularea în cadrul divizionului între
poziţiile de tragere ale bateriilor.
 329
Pentru respingerea atacului tancurilor şi infanteriei inamicului pe timp de
noapte la fiecare poziţie se pregătesc mijloace de iluminare, se destinează
efectivul şi se determină ordinea de iluminare a terenului pe direcţia de
deplasare a tancurilor şi infanteriei inamicului.
La organizarea siguranţei nemijlocite şi apărării proprii la fiecare poziţie de
tragere se întocmeşte schema siguranţei nemijlocite şi apărării proprii a
plutoanelor de tragere pe poziţie. Siguranţa nemijlocită şi apărarea proprie a
statului - major de divizion ( punctului de comandament a focului de divizion ),
dacă acesta este dispus în raionul poziţiilor de tragere, se organizează în sistemul
comun de pază şi apărare a poziţiilor de tragere.
Siguranţa nemijlocită a punctelor de comandă şi observare ( observare ) se
efectuează de către observatorii de serviciu din componenţa plutoanelor de
comandament. Pentru apărarea proprie se pregătesc locaşe pentru executarea
tragerii din arma de foc, se destinează efectivului sectoare de tragere, pregătesc
focul bateriei pe căile de acces apropiate spre punct; se stabileşte ordinea de
iluminare a terenului în cazul respingerii atacului inamicului pe timp de noapte;
se organizează cooperarea cu punctele de comandă şi observare vecine şi
subunităţile de arme întrunite. Efectivul, destinat pentru siguranţă, trebuie să se
afle în starea de pregătire permanentă în vederea luptei, să respecte ordinea
stabilită a serviciului de luptă, succesiunea şi ordinea de odihnă şi mascarea , să
manifeste vigilenţă înaltă, hotărîre şi dîrzenie.
În fiecare zi pentru identificarea militarilor proprii în divizion ( baterie ) se
stabileşte parola şi răspunsul.
Parola se întreabă la toate persoanele, care se apropie de dispozitivul
subunităţii sau care se deplasează prin dispozitivul avcesteea pe timp de noapte,
iar răspunsul - la persoanele, care transmit dispoziţiunea comandantului.
Persoanele, care nu cunosc parola, iar cei care au sosit cu dispoziţiuni -
răspunsul, se reţin. Toţi cei reţinuţi se anchetează personal de către comandantul
de divizion ( baterie ).
 330
Siguranţa nemijlocită în divizion ( baterie ) se organizează de către
comandantul de divizion ( baterie ) pe baza hotărîrii acestuia şi indicaţiilor
comandantului ( şefului ) superior.
Indicaţiile privind organizarea siguranţei nemijlocite şi apărării proprii în
raionul punctelor de comandă şi observare şi poziţiilor de tragere comandantul
de divizion le dă comandanţilor de baterii şi statului - major, iar comandantul de
baterie - comandantului plutonului de comandament şi comandantului bateriei de
tragere, de regulă, pe teren.
În dispoziţiunea privind organizarea siguranţei nemijlocite şi apărării
proprii comandantul de divizion ( baterie ) indică: direcţiile, asupra cărora de
concentrat o atenţie deosebită, şi căile de acces ascunse spre poziţia de tragere
( punctul de comandă şi observare ); care şi unde de avut siguranţa nemijlocită,
componenţa acesteea, misiunile şi ora de instalare; ordinea de acţiuni a
efectivului în cazul atacului inamicului, locurile locaşelor pentru tragere din
arma de foc şi antitanc şi sectoarele de tragere; ordinea de minare a căilor de
acces spre poziţia de tragere şi numărul de mine repartizate; ordinea de
iluminare a terenului în cazul respingerii atacului inamicului pe timp de noapte;
ordinea de acţiuni în cazul pătrunderii tancurilor şi infanteriei inamicului în
raionul poziţiei de tragere ( punctului de comandă şi observare ); semnalele de
înştiinţare.
În cazul organizării siguranţei nemijlocite şi apărării proprii a divizionului
în raionul de dispunere statul - major al divizionului întocmeşte schema
siguranţei nemijlocite şi apărării proprii.
Comandantul bateriei de tragere, cu organizarea siguranţei nemijlocite şi
apărării proprii a poziţiei de tragere, trebuie să determine şi să indice
subalternilor săi: direcţiile expuse atacului cu tancuri şi reperele; sectoarele de
tragere prin ochire directă şi persoanele responsabile de executarea focului în
fiecare sector; unde de pregătit platformele fiecărei piese pentru tragere prin
ochire directă; unde şi în care componenţă de instalat postul de observare şi
misiunile acestuia; locurile de pregătire a locaşelor pentru tragere din arma
personală; cu -i şi cînd de pregătit sectoarele pentru minare, ordinea de minare şi
 331
unde de avut minele antitanc; ordinea de iluminare a terenului în cazul atacului
tancurilor şi infanteriei pe timp de noapte; ordinea de serviciu a servanţilor la
piese; semnalele de înştiinţare; ordinea de acţiuni a efectivului în cazul
respingerii atacului cu tancuri şi infanteriei inamicului; termenii terminării
pregătirii.
La darea misiunilor postului de observare ( observatorului ) se indică
reperele, informaţii despre inamic şi subunităţile proprii, locul postului de
observare ( observatorului ), sectorul de observare, la ce de acordat o atenţie
deosebită, ordinea de raportare a rezultatelor observării şi semnalele de
înştiinţare. Postului chimic de observare ( observatorului chimist ), afară de
aceasta, se indică ora cuplării aparatelor de cercetare de radiaţie şi chimică şi
ordinea de dare a semnalelor despre infectarea de radiaţie, chimică şi
bacteriologică ( biologică ).

LUPTA RADIOELECTRONICĂ

Оn condiţiile densităţii înalte a unităţilor şi subunităţilor armatelor

inamicului probabil cu mijloace radioelectronice în lupta modernă apare
necesitatea de a evidenţia lupta cu acestea la nivelul unui din felurile asigurării
de luptă a trupelor.
Lupta radioelectronică - este totalitatea de activităţi şi acţiuni legate
reciproc după scopuri, misiuni şi timp a trupelor privind identificarea sistemelor
şi mijloacelor de comandament cu trupele şi arma inamicului, neutralizarea
nucleară, de lovire cu foc, cucerirea ( ieşirea din funcţiune ) şi radioelectronică a
acestora, precum şi privind protecţia radioelectronică a sistemelor proprii şi
mijloacelor de comandament cu trupele şi arma şi contraacţiunile mijloacelor
tehnice de cercetare ale inamicului.
Drept misiuni principale ale luptei radioelectronice ( LRE ) sunt:
dezorganizarea conducerii cu trupele inamicului; scăderea eficacităţii executării
cercetării, întrebuinţării armamentului şi tehnicii de luptă a inamicului;
 332
asigurarea funcţionării stabile a sistemelor şi mijloacelor de comandament cu
trupele şi armamentul propriu.
Drept părţi componente ale LRE sunt: cercetarea mijloacelor
radioelectronice şi sistemelor ( SRE ) ale inamicului; nimicirea, scoaterea din
funcţiune sau cucerirea punctelor de comandament şi altor obiecte
radioelectronice; neutralizarea radioelectronică a sistemelor şi mijloacelor de
comandament şi cercetare; protecţia radioelectronică a sistemelor şi mijloacelor
de cercetare şi comandament cu trupele proprii, mijloacele de luptă şi
armamentul; contraacţiunea mijloacelor tehnice de cercetare ale inamicului.
Pentru divizion cu luare în consideraţie a înzestrării acestuia din pinct de
vedere tehnic cel mai caracteristic în activitatea comandantului şi statului -
major privind organizarea luptei radioelectronice va fi planificarea şi efectuarea
contraacţiunii mijloacelor tehnice de cercetare ale inamicului.
Contraacţiunea mijloacelor tehnice de cercetare ale inamicului poate fi
activă şi pasivă.
La măsurile active se referă cercetarea şi nimicirea cu focul divizionului a
mijloacelor radioelectronice ale inamicului la punctele de comandament ( de
comandă, de comandă înaintate),
la centrele de comandament cu focul artileriei, la poziţiile de tragere ale
bateriilor de artilerie şi aruncătoare.
La măsurile pasive trebuie de referit toate activităţile, care contribuie la
funcţionarea mijloacelor de legătură ale divizionului în condiţiile neutralizării
radioelectronice, efectuată de către inamic, şi activităţii de luptă nestingherită a
divizionului în condiţiile întrebuinţării de către inamic a armei de precizie înaltă:
alegerea regimului optimal de funcţionare a mijloacelor de legătură; dispunerea
minuţioasă şi bine gîndită a tuturor dispozitivelor radio; crearea rezervei de
mijloace de legătură; planificarea şi efectuarea activităţilor de protecţie contra
bruiajului ( instalarea reflectoarelor, plaselor de mascare metalice, măştilor
termice artificiale ); manevrarea cu frecvenţele radio; schimbarea organizată a
indicativelor; întrebuinţarea pe larg a măştilor naturale în cazul alegerii rutelor
 333
pentru mutare, raioanelor poziţiilor de tragere şi dispunerii pentru staţionare
( liniilor de transportare a electricităţii, căilor ferate ) etc.
Dacă divizionul ( bateria ) este înzestrat cu maşini de comandament, atunci
o mare atenţie este necesar de acordat compatibilităţii electromagnetice.
Compatibilitatea electromagnetică - este totalitatea condiţiilor, la care toate
staţiile radio pot funcţiona cum la recepţie, aşa şi la transmisie, şi care nu
influenţează una asupra alteea.
Influenţele reciproce ale mijloacelor radio care funcţionează pot fi: din
cauza legăturii garmonice prin sursele de alimentare; ecranarea insuficientă a
utilajului; separarea mică a frecvenţelor de lucru ale cîtorva staţii radio.
În divizion ( baterie ) pentru executarea condiţiilor compatibilităţii
electromagnetice trebuie să se prevadă următoarele activităţi: întrebuinţarea
antenelor cu acţiune direcţională; în timpul înaintării folosirea pentru legătură a
antenelor - cadru de pe acoperiş şi a antenelor de iradiere antiaeriene; alegerea
raţională a frecvenţelor de lucru şi repartizarea acestora pentru staţiile radio ale
maşinilor de comandament; ecranarea sigură a motoarelor obiectelor mobile.
Drept măsură importantă a protecţiei cu succes de influenţa mijloacelor
radioelectronice ale inamicului este respectarea strictă a regulilor de
comandament ascunsă cu trupele şi armamentul.

Capitolul 8

ASIGURAREA TEHNICĂ ŞI DE LOGISTICĂ

A SUBUNITĂŢILOR DE ARTILERIE

GENERALITĂŢI

Perfecţionarea mijloacelor luptei înarmate, creşterea motorizării trupelor şi

schimbarea bruscă a procedeelor de executare a acţiunilor de luptă au dus la
sporirea esenţială a volumului de misiuni privind asigurarea tehnică şi de
 334
logistică a unităţilor şi subunităţilor, la complicarea condiţiilor executării
acestora.
Asigurarea tehnică este o parte componentă a asigurării multilaterale a
acţiunilor de luptă. Aceasta se organizează şi se execută pe felurile împotriva
armelorment, tehnică de luptă şi altă tehnică.
Cantitatea şi calitatea împotriva armelorment şi tehnică, care se află la
subunităţi, influenţează considerabil la posibilităţile de luptă. În legătură cu
aceasta pentru menţinerea armamentului şi tehnicii în stare disponibilă şi în
starea gata permanentă pentru întrebuinţarea de luptă, pentru asigurarea
funcţionării acestora sigure şi revenirea la divizion ( baterie ) în caz de defectare
se organizează asigurarea tehnică.
Asigurarea de logistică, fiind de asemenea o parte componentă a asigurării
multilaterale a acţiunilor de luptă, constă în organizarea şi efectuarea activităţilor
privind aprovizionarea fără întrerupere a subunităţilor cu mijloace materiale şi
asistenţa medicală a acestora.
Misiunile asigurării tehnice şi de logistică a unităţilor ( subunităţilor ) de
arme întrunite şi de artilerie se execută cu puterile şi mijloacele subunităţilor
tehnice şi de logistică ale acestor unităţi ( subunităţi ), iar subunităţilor de
artilerie, care intră în componenţa unităţii ( subunităţii ) de arme întrunite, - cu
puterile şi mijloacele unităţii ( subunităţii ) de arme întrunite.
La subunităţile de logistică a unităţii de arme întrunite se referă compania
de asigurare materială şi punctul medical, iar la cele tehnice - compania de
reparaţie.
Compania de asigurare materială este destinată pentru păstrarea stocurilor
militare de mijloace materiale, care se află la depoziturile unităţii de arme
întrunite, transportarea acestora la subunităţi ( unităţi ), evacuarea răniţilor şi
bolnavilor, precum şi a armamentului defectat, tuburilor - cartuşe, ambalajului,
materialelor capturate şi în surplus.
Punctul medical al unităţii este destinat pentru acordarea la timp a
ajutorului medical răniţilor şi bolnavilor, scoaterea acestora de pe cîmpul de
 335
luptă, din focarele de lovire şi pregătirea acestora pentru evacuare în ulterior,
precum şi pentru alte activităţi privind asigurarea medicală a unităţii.
Compania de asigurare materială şi punctul medical al unităţii se
subordonează locţiitorului comandantului unităţii pe logistică.
Compania de reparaţie se subordonează locţiitorului comandantului unităţii
pe armament şi este destinată pentru reparaţia tehnicii blindate şi automobilelor,
precum şi a armamentului.
Drept subunităţi de logistică, care intră în componenţa batalionului de
infanterie, sînt plutonul de asigurare şi punctul medical al batalionului.
Plutonul de asigurare este destinat pentru aprovizionarea materială a
subunităţilor batalionului.
Efectivul punctului medical al batalionului este destinat pentru căutarea
răniţilor, identificarea bolnavilor, adunarea şi evacuarea ( scoaterea ) acestora
din subunităţile şi focarele de infectare şi distrugeri; acordarea primului ajutor
medical răniţilor şi bolnavilor, iar în caz de posibilitate şi ajutorul medical
premergător ( de felşer ); pregătirea răniţilor şi bolnavilor pentru evacuarea de
mai departe; efectuarea activităţilor sanitaro - igienice şi antiepidemice în
batalion, cercetarea medicală, precum şi pentru primirea, păstrarea şi distribuirea
subunităţilor batalionului a materialelor medicale.
La subunităţile de logistică ale unităţii de artilerie se referă compania de
asigurare materială şi punctul medical, iar la subunităţile tehnice - compania de
reparaţie. Aceste subunităţi au aceeaşi destinaţie, ca şi subunităţile de logistică şi
tehnice ale unităţii de infanterie, însă acestea se deosebesc puţin prin organizare.
Astfel, compania de asigurare materială a unităţii de artilerie are un pluton
unit de transportare a carburanţilor, produselor alimentare, materialelor de
echipament şi tehnico - militar, iar compania de reparaţie - un pluton unic pentru
reparaţia tehnicii blindate şi automobilelor.
Subunităţile de logistică şi tehnice ale divizionului de artilerie sunt unite
într - un pluton de asigurare, care constă din grupa de întreţinere tehnică, grupele
de automobile şi de gospodărie.
 336
Activităţile privind pregătirea subunităţilor de logistică şi tehnice se
efectuează de obicei concomitent cu pregătirea subunităţilor de luptă.
Dispunerea şi transferarea subunităţilor de logistică şi tehnice în formele
principale ale luptei se efectuează în corespundere cu hotărirea comandantului
unităţii ( subunităţii ) pentru organizarea acţiunilor de luptă. În unitate
dispunerea subunităţilor de logistică şi tehnice este organizată de către şeful de
stat - major al unităţii împreună cu locţiitorii comandantului unităţii pe logistică
şi armament, iar în batalion ( divizion ) - de către şeful de stat - major al
batalionului ( divizionului ) împreună cu locţiitorii comandantului de batalion
( divizion ) pe tehnică.
De fiecare dată dispunerea şi transferarea subunităţilor de logistică şi
tehnice ale unităţii ( subunităţii ) vor depinde de misiunea executată de către
unitate ( subunitate ), dispozitivul de luptă adoptat, starea şi posibilităţile
subunităţilor de logistică şi tehnice, caracterul terenului, condiţiilor drumului,
starea timpului şi situaţiei de luptă.
Dispunerea subunităţilor de logistică şi tehnice în dispozitivul de luptă al
unităţii ( subunităţii ) de arme întrunite ( de artilerie ) depinde de forma
acţiunilor de luptă, iar în ofensivă, afară de aceasta, şi de procedeul de trecere a
trupelor la ofensivă.
În cazul pregătirii pentru ofensivă cu deplasarea din adîncime subunităţile
de logistică şi tehnice în raionul de plecare pentru ofensivă se dispun dispersat
de -a lungul drumurilor la o îndepărtare de 3 -5 km de la subunităţile de luptă în
starea gata pentru deplasare. Totodată acestea se află în coloană sau pot fi parţial
desfăşurate.
Cu începutul înaintării unităţii de arme întrunite ( de artilerie ) din raionul
de plecare eşalonul întîi al subunităţilor de logistică ( punctul medical, o parte
din stocurile mobile de muniţii) şi compania de reparaţie urmează după eşalonul
întîi al unităţii la o îndepărtare de 2 -3 km în starea gata pentru completarea
stocurilor subunităţilor, acordarea ajutorului medical şi efectuarea asigurării
tehnice.
 337
Depozitele şi alte subunităţi de logistică constituie eşalonul doi şi se
deplasează din raionul de plecare cu coloana independent la o îndepărtare nu
mai puţin de 5 km de la batalionul eşalonului doi ( rezervei de arme întrunite ).
Subunităţile de logistică ale batalionului se deplasează după eşalonul doi
( rezerva ) al acestuia, iar subunităţile tehnice urmează în încheierea
batalionului.
Spre începutul atacului punctul batalionului de asigurare tehnică, grupa de
reparaţie - evacuare şi punctul medical este raţional de dispus nemijlocit după
dispozitivul de luptă al batalionului, iar punctul de aprovizionare de luptă al
batalionului, punctul de alimentare cu carburanţi şi punctul de alimentare - la o
îndepărtare de 1 -2 km de la subunităţile eşalonului întîi.
Transferarea subunităţilor de logistică şi tehnice ale batalionului
( divizionului ) pe parcursul ofensivei se efectuează prin salturi pe măsura
înaintării subunităţilor de luptă în aşa mod, ca să nu se dezorganizeze asigurarea
fără întrerupere a acestora de logistică şi tehnică.
În cazul ofensivei din poziţia contactului nemijlocit cu inamicul
subunităţile de logistică şi tehnice se dispun în poziţia iniţială după eşalonul doi
al unităţii ( subunităţii ).
În decursul zilei subunităţile de logistică şi tehnice ale unităţii de arme
întrunite ( de artilerie) se pot transfera trei - patru ori şi mai mult.
În apărare, cum şi în ofensivă, subunităţile de logistică şi tehnice ale
unităţii ( subunităţii ) de arme întrunite ( de artilerie ) se dispun după subunităţile
de luptă ale acesteea, dar la o adîncime mai mare. Astfel, punctul medical şi
compania de reparaţie a unităţii de arme întrunite se dispun după eşalonul doi al
acesteea, iar alte subunităţi de logistică - în adîncimea dispozitivului de luptă al
marii unităţi.
Subunităţile de logistică şi tehnice ale unităţii de artilerie în apărare de
obicei se dispun la o îndepărtare de pînă la 10 km de la raionul poziţiilor de
tragere, iar plutonul de asigurare al divizionului - în raionul poziţiilor de tragere
ale acestora.
 338
În raionul de dispunere subunităţile de logistică şi tehnice se dispun
dispersat cu luare în consideraţie a întrebuinţării maximale a capacităţilor de
protecţie ale terenului, existenţa zonelor ( sectoarelor ) de infectare şi după
posibilitate într-o parte de direcţiile expuse atacului cu tancuri.
În scopurile protecţiei efectivului şi tehnicii, precum şi a mijloacelor
materiale în raioanele de dispunere ale subunităţilor de logistică şi tehnice se
amenajază în primul rînd adăposturi pentru efectiv, iar în al doilea - pentru
transport şi mijloace materiale. Afară de aceasta, se pregătesc poziţii, care
asigură apărarea sigură a subunităţilor de atacul grupelor de diversie, desantului
aerian şi grupurilor de infanterie şi tancuri care au pătruns ale inamicului.
În divizion asigurarea subunităţilor de logistică şi tehnică este organizată de
către: comandantul de divizion - personal, precum şi prin şeful statului - major,
locţiitorul pe tehnică, felşer şi comandanţii de baterii; comandantul de baterie -
personal, precum şi prin plutonierul de campanie, instructorul sanitar şi
comandanţii de plutoane.
Comandantul de divizion poartă toată răspunderea de asigurarea materială,
tehnică şi medicală şi de asistenţa cu baie şi spălătorie a subunităţilor
subordonate. Acesta este obligat: să cunoască permanent existentul şi starea în
divizion a armamentului, tehnicii de luptă, transportului, muniţiilor,
carburanţilor, produselor alimentare, mijloacelor de protecţie împotriva armelor
de nimicire în masă, altor mijloace materiale şi să ţină grija de asigurarea cu
acestea la timp şi pe deplin a subunităţilor; să manifeste grija permanentă despre
alimentarea, dispunerea, aspectul exterior, asistenţa cu baie şi spălătorie şi
păstrarea sănătăţii efectivului; să controleze plenitudinea eliberării subalternilor
a mijloacelor materiale cuvenite şi calitatea acestora; să verifice personal,
precum şi prin şeful de stat - major şi locţiitorul comandantului de divizion pe
tehnică existentul, starea şi să organizeze întreţinerea ( păstrarea ) corectă,
întreţinerea tehnică şi reparaţia armamentului şi tehnicii divizionului; să asigure
adunarea la timp a răniţilor şi bolnavilor, acordarea acestora a primului ajutor
medical şi a ajutorului medical preventiv ( de felşer ) şi să ţină grija despre
evacuarea răniţilor la punctele medicale.
 339
Şeful de stat - major de divizion pe chestiunile asigurării de logistică a
subunităţilor este obligat: să cunoască existentul şi starea în subunităţile
divizionului a armamentului, tehnicii de luptă, transportului, muniţiilor,
carburanţilor, produselor alimentare şi altor mijloace materiale; să cunoască
locul de aflare, starea şi posibilităţile subunităţilor de logistică ale divizionului
din stat şi afectate; să pregătească şi să raporteze comandantului de divizion
propuneri privind organizarea asigurării de logistică a subunităţilor; să transmită
la executanţi toate indicaţiile comandantului de divizion privind asigurarea de
logistică şi să controleze executarea acestora; să organizeze dispunerea şi
transferarea subunităţilor de logistică, protecţia împotriva armelor de nimicire în
masă, apărarea şi paza subunităţilor de logistică, legătura şi conducerea cu
acestea; să acorde ajutor comandantului plutonului de asigurare, felşerului şi
comandanţilor de baterii la rezolvarea misiunilor asigurării de logistică a
subunităţilor; să asigure subunităţile cu informaţia necesară; să prezinte la timp
la punctul de comandă şi la punctul de comandă al serviciilor unităţii informaţia
corespunzătoare privind chestiunile asigurării de logistică.
Asigurarea tehnică în divizion este organizată nemijlocit de către locţiitorul
comandantului de divizion pe tehnică.
În baterie asigurarea tehnică şi de logistică este organizată de către
comandantul de baterie personal şi prin comandanţii de plutoane, instructorul
sanitar, tehnicianul, plutonierul de campanie.
Obligaţiunile comandantului de baterie privind organizarea asigurării
tehnice şi de logistică în principiu sunt analogice cu obligaţiunile comandantului
de divizion.
În pluton asigurarea materială, tehnică şi medicală este organizată de către
comandantul de pluton personal şi prin comandanţii de grupe ( echipe ).
Comandantul de pluton ( grupă, echipă ) răspunde de asigurarea
multilaterală tehnică, de logistică a efectivului subordonat, de starea de pregătire
în vederea luptei a armamentului, tehnicii şi păstrarea materialelor subunităţii
proprii. Acesta este obligat: să cunoască existentul şi regulile de îngrijire,
întreţinere tehnică şi exploatare a armamentului, tehnicii şi materialelor de care
 340
se dispune; personal să efectueze examinarea armamentului, tehnicii şi
mijloacelor de protecţie care sosesc în subunitate şi să transmită pe acestea după
destinaţie; să controleze existentul şi starea armamentului, tehnicii şi
materialelor în subunitate, să urmărească de întreţinerea corectă a acestora,
întrebuinţarea şi deservirea; să i-a măsuri pentru reparaţia la timp a
armamentului, tehnicii şi materialelor subunităţii, pentru completarea stocurilor
de muniţii şi carburanţi, asigurarea efectivului subordonat cu hrană, mijloace de
protecţie, echipament şi alte materiale; să ţină grijă permanent despre condiţiile
de aflare a subalternilor şi sănătatea acestora; să organizeze acordarea primului
ajutor medical răniţilor şi bolnavilor; să raporteze la comandă pe trepte de
subordine despre existentul în subunitate şi locul de aflare al răniţilor şi
bolnavilor, armamentul, tehnica şi materialele defectate, precum şi despre
necesitatea în alimentarea maşinilor cu combustibil şi în completarea stocurilor
de muniţii, produse alimentare şi altor mijloace materiale.
Ordinea de activitate a comandantului de divizion ( baterie ) privind
asigurarea tehnică depinde de situaţia concretă creată, misiunea primită şi
existentul timpului.
Misiunea privind asigurarea tehnică şi de logistică comandantul de divizion
( baterie ) o primeşte de la comandantul ( şeful ) superior.
Organizarea asigurării tehnice şi de logistică include pregătirea
subunităţilor tehnice şi de logistică, destinarea raioanelor acestora, dispunerea şi
transferarea subunităţilor tehnice şi de logistică, destinarea şi pregătirea
drumurilor pentru transportare şi evacuare, asigurarea pazei, apărării şi protecţiei
subunităţilor tehnice şi de logistică.
Pregătirea subunităţilor tehnice şi de logistică pentru executarea misiunilor
puse se efectuează concomitent cu pregătirea subunităţilor de luptă şi constă în
completarea suplimentară a subunităţilor tehnice şi de logistică cu efectiv,
transport, tehnică şi materiale din dotare şi aprovizionare suplimentară a acestora
cu carburanţi şi alte mijloace materiale; în efectuarea şedinţelor privind
pregătirea de luptă şi specială, precum şi în aşezarea raţională a încărcăturilor pe
 341
transport; în întreţinerea tehnică şi reparaţia automobilelor, mijloacelor tehnice
de alimentare cu combustibil, bucătăriilor de campanie şi altei tehnici.
Activitatea sa privind pregătirea subunităţilor tehnice şi de logistică pentru
acţiuni de luptă comandantul de divizion ( baterie ) o formează în succesiunea
obişnuită.
Astfel, pe baza însuşirii misiunii de luptă şi indicaţiile privind asigurarea
subunităţilor tehnice şi de logistică comandantul de divizion ( baterie )
preconizează activităţile, care trebuie de efectuat urgent pentru urgentarea
pregătirii subunităţilor tehnice şi de logistică pentru acţiunile de luptă care vor
urma. Astfel de activităţi pot fi întreţinerea tehnică şi verificarea tehnicii la
funcţionare, completarea stocurilor de mijloace materiale, muniţiilor şi
combustibil.
În decursul aprecierii situaţiei comandantul de divizion ( baterie ) privind
chestiunile asigurării tehnice şi de logistică ale subunităţilor trebuie să extragă
concluzia despre existentul la subunităţi şi starea nu numai a armamentului şi
tehnicii de luptă, muniţiilor, combustibilului, produselor alimentare, mijloacelor
de protecţie împotriva armelor de nimicire în masă şi altor mijloace materiale,
dar şi a transportului pentru transportarea acestora.
Pe baza însuşirii misiunii şi aprecierii situaţiei comandantul de divizion
primeşte hotărîrea. În cazul existentului timpului acesta în procesul primirii
hotărîrii poate să asculte informaţia şi propunerile şefului de stat - major,
locţiitorului pe tehnică şi felşerului divizionului pe chestiunile de care se
interesează acesta ale asigurării tehnice şi de logistică ale subunităţilor.
Pe baza hotărîrii primite şi ţinînd cont de dispoziţiunile comandantului de
divizion ( baterie ) date anterior în indicaţiile sale privind asigurarea tehnică şi
de logistică de obicei comunică raioanele de dispunere ( itinerarul de deplasare )
a subunităţilor tehnice şi de logistică ale unităţii, drumurile de aprovizionare şi
evacuare şi determină: timpul, locul şi volumul întreţinerii tehnice a
armamentului şi tehnicii; ordinea de efectuare a pregătirii tehnice a pieselor,
maşinilor de comandament, aparatelor şi muniţiilor pentru tragere; ordinea de
evacuare şi reparaţie a armamentului şi tehnicii la pregătirea şi în decursul
 342
acţiunilor de luptă; unde, în ce mărime şi la ce termin de creat rezerve de
muniţii, carburanţi, produse alimentare şi altor mijloace materiale, normele de
consum ale acestora şi ordinea de aprovizionare; locurile de dispunere a grupei
de întreţinere tehnică, de transport cu muniţii şi punctului de alimentare al
divizionului, ordinea de mutare a acestora în decursul luptei; locul şi ora de
alimentare a tehnicii cu combustibil; organizarea alimentării efectivului; ordinea
de evacuare a răniţilor şi bolnavilor; ordinea de menţinere a legăturii cu
subunităţile de asigurare tehnică şi de logistică.
Indicaţiile privind organizarea asigurării tehnice şi de logistică a
subunităţilor comandantul de divizion le transmite la şeful de stat - major şi
locţiitorul pentru munca cu efectivul în volumul deplin, iar la locţiitorul
comandantului de divizion pe tehnică, comandantul plutonului de asigurare,
felşerul divizionului şi comandanţii de baterii - în măsura, referitor acestora. În
condiţiile timpului limitat pentru organizarea acţiunilor de luptă indicaţiile
privind asigurarea tehnică şi de logistică a subunităţilor la persoanele cu funcţie
corespunzătoare, de regulă, le va transmite şeful de stat - major.
După darea misiunilor comandantul de divizion ( baterie ) personal şi prin
persoanele cu funcţie subordonate efectuează conducerea şi controlul executării
acestora. Totodată o atenţie deosebită se acordă la dispunerea corectă şi
transferarea coordonată a subunităţilor tehnice şi de logistică, organizarea
protecţiei sigure a acestora împotriva armelor de nimicire în masă, apărării şi
pazei, precum şi efectuarea activităţilor privind asigurarea tehnică şi de logistică
a subunităţilor de luptă şi crearea condiţiilor pentru conducerea neîntreruptă cu
subunităţile de logistică şi tehnice în decursul acţiunilor de luptă.
În decursul acţiunilor de luptă comandantul de divizion ( baterie ) personal,
prin şeful de stat - major şi locţiitorul pe tehnică ( tehnicianul pe artilerie )
efectuează permanent controlul de starea tehnică şi starea de pregătire în vederea
luptei a armamentului şi tehnicii, consumul de muniţii, carburanţi şi aducerea
acestora la timp la subunităţi; raportează comandantului ( şefului de stat -
major ) unităţii sau locţiitorilor acestuia pe armament şi logistică
( comandantului de divizion sau şefului de stat - major ) despre existentul şi
 343
starea tehnică a armamentului şi tehnicii, despre asigurarea divizionului
( bateriei ) cu muniţii, carburanţi şi alte mijloace materiale şi despre existentul
răniţilor şi bolnavilor, precum şi face cereri pentru completarea mijloacelor
materiale; organizează întîlnirea transporturilor cu muniţii; în cazul schimbării
poziţiilor de tragere organizează transportarea muniţiilor, care nu pot fi
transportate cu transportul de care se dispune; controlează oportunitatea
evacuării tuburilor - cartuşe trase şi a ambalajului; organizează reparaţia şi
evacuarea armamentului şi maşinilor defectate.
Rezolvarea cu succes a misiunilor de către subunităţile tehnice şi de
logistică în luptă depinde de conducerea cu dibăcie a acestora.
Conducerea cu asigurarea tehnică şi de logistică în timpul pregătirii şi pe
parcursul acţiunilor de luptă comandantul de divizion ( baterie ) o efectuează
prin darea , de regulă, a dispoziţiunilor şi comenzilor în clar. Aceste dispoziţiuni
şi comenzi se transmit la executanţi prin contacte personale ale comandantului
de divizion ( baterie ), şefului de stat - major şi locţiitorului pe tehnică cu
subalternii, cu ajutorul mijloacelor tehnice de legătură, prin curieri şi semnalele
vizuale şi sonore stabilite din timp. Dispoziţiunile principale privind asigurarea
de logistică, date de către comandantul de divizion, de obicei se înscriu de către
şeful de stat - major, iar privind asigurarea tehnică - de către locţiitorul
comandantului pe tehnică.
Legătura punctului de comandă şi observare al divizionului cu punctul de
comandament al serviciilor unităţii se menţine prin radio şi mijloacele mobile,
iar în apărare şi în cazul dispunerii pentru staţionare, afară de aceasta, şi prin
mijloacele cu fir prin nodul de legătură al punctului de cămandă al unităţii.
Rapoartele, care conţin informaţie despre asigurarea tehnică şi de logistică
a subunităţilor şi prezentate de jos în sus pe comandă, pot fi comune, care
cuprind întreg complexul datelor principale despre situaţia de logistică, şi
parţiale - pe unele chestiuni. După timpul de prezentare cum rapoartele comune,
aşa şi cele parţiale se divizează pe rapoarte cu termen şi fără termen. Rapoartele
cu termen se transmit în termenii, indicaţi de tabelul rapoartelor cu termen a
statului - major superior, iar cele fără termen - în dependenţă de situaţie la
 344
iniţiativa comandantului subunităţii ( statul - major al divizionului ) sau la
cererea deosebită a comandantului ( statului - major ) superior.
În divizion drept raport comun, care descoperă starea asigurării tehnice şi
de logistică a subunităţilor, este raportul de luptă obişnuit.
În raportul de luptă cu termen pentru baterie şi divizion alături de datele
caracterului de luptă despre poziţia divizionului ( bateriei ), rezultatele executării
misiunilor de foc, acţiunile inamicului şi etc. se reflectă de asemenea informaţia
despre asigurarea subunităţilor cu muniţii, carburanţi şi produse alimentare,
despre completarea acestora cu armament, tehnică de luptă şi altă tehnică,
despre existenţa armamentului şi tehnicii, care necesită reparaţie şi evacuare,
despre numărul de răniţi şi bolnavi care vor fi evacuaţi.
În raportul de luptă fără termen din situaţia privind asigurarea tehnică şi de
logistică a subunităţilor se reflectă acele informaţii, care sunt necesare
comandantului de divizion ( de unitate ) imediat pentru primirea hotărîrii în caz
de schimbare bruscă a situaţiei.
Rapoartele parţiale ( cu termen şi fără termen ) cu informaţia despre
asigurarea tehnică şi de logistică a subunităţilor se pot prezenta pe linia
locţiitorilor comandanţilor pe tehnică, şefii de servicii ( armamentului de
artilerie, aprovizionare genistică, chimică, medicală, de alimentare, echipament
şi altele ). În fiecare din aceste rapoarte ( cu termen sau fără termen ) se reflectă
chestiuni speciale, care sunt necesare persoanelor cu funcţie corespunzătoare ale
divizionului şi unităţii pentru organizarea asigurării tehnice şi de logistică a
subunităţilor în toate formele acţiunilor de luptă.

ASIGURAREA TEHNICĂ

Asigurarea tehnică - este un complex de activităţi, care se efectuează în

scopurile menţinerii armamentului, tehnicii, muniţiilor şi materialelor tehnico -
militare în stare disponibilă şi în starea gata permanentă, completarea la timp a
 345
consumului şi pierderilor acestora, exploatarea tehnică corectă şi restabilirea
rapidă a armamentului şi tehnicii ieşit din funcţiune.
Activităţile principale ale asigurării tehnice în divizion ( baterie ) sunt
întreţinerea tehnică a armamentului şi tehnicii şi pregătirea tehnică a
armamentului şi muniţiilor pentru întrebuinţarea de luptă.
De organizarea menţinerii ( păstrării ), întrebuinţării tehnice corecte,
întreţinerea tehnică, reparaţia şi evacuarea armamentului şi tehnicii răspunde
acei comandanţi de subunităţi, la dispoziţiunea cărora acest armament şi tehnică
se află.
Оntreţinerea tehnică a armamentului şi tehnicii se efectuează оn
scopurile menţinerii acestora în starea gata tehnică permanentă, preîntîmpinarea
la timp, descoperirea şi înlăturarea defectelor. Aceasta se efectuează la ora
stabilită de către comandantul de divizion ( baterie ) înainte de luptă ( de marş )
şi după executarea misiunii şi se efectueată de către echipele de servanţi a
pieselor, maşinilor de comandament, şoferi ( mecanicii - conductori ) şi efectivul
subunităţii de asigurare tehnică sub conducerea nemijlocită a comandanţilor de
subunităţi şi locţiitorul comandantului de divizion pe tehnică.
Formele principale de activitate privind întreţinerea tehnică a armamentului
şi tehnicii sunt: alimentarea ( realimentarea ) maşinilor cu combustibil;
verificarea disponibilităţii şi stării gata pentru întrebuinţare a armamentului,
aparatelor, agregatelor, mecanismelor, curăţirea acestora, ungerea, reglarea şi
controlul, înlăturarea defectelor mici şi lucrările de fixare; încărcarea
( reîncărcarea ) bateriilor de acumulatoare; verificarea gradului de completare şi
completarea armamentului şi tehnicii cu piese de schimb, instrumente şi
accesori, cu mijloace de sporire a capacităţii de trecere şi alte mijloace, cuvenite
după stat; verificarea existentului şi disponibilităţii utilajului pe automobile şi
autotractoare, destinate pentru transportarea efectivului, armamentului, tehnicii
şi materialelor.
Pregătirea tehnică a pieselor, maşinilor de comandament, aparatelor şi
muniţiilor pentru tragere ( activitate de luptă ) se efectuează în scopurile
asigurării precise şi sigure a funcţionării acestora la pregătirea şi executarea
 346
focului. Aceasta include: revizia generală a pieselor; verificarea mecanismelor,
dispozitivelor contrarecul, aparatelor de ochire şi determinarea corecţiilor
individuale ale pieselor ( pentru piesele autopropulsate, afară de aceasta,
verificarea funcţionării mecanismelor, blocărilor şi circuitelor electrice ); revizia
generală a maşinilor de comandament, verificarea mijloacelor de alimentare cu
electricitate, mijloacelor de legătură şi automatizare, aparaturii de legare
topografică şi orientare, sistemele de vitalitate; reglarea şi determinarea
corecţiilor individuale ale aparatelor de cercetare şi determinarea elementelor;
examinarea muniţiilor, curăţirea acestora de lubrifianţi şi aducerea proiectilelor
la forma încărcată definitiv. În dependenţă de condiţiile situaţiei şi existentul
timpului pregătirea tehnică poate fi efectuată în timpul întreţinerii tehnice sau
nemijlocit înainte de tragere ( activitatea de luptă ).
La organizarea şi efectuarea pregătirii tehnice comandantul ( şeful de stat -
major ) de divizion este obligat: să determine termenii, ordinea şi locul de
efectuare a pregătirii tehnice; să pună misiuni subunităţilor privind pregătirea
tehnică şi să efectueze revizii de control a pieselor şi aparatelor; să i-a măsuri
pentru înlăturarea defectelor, care pot fi înlăturate cu puterile şi mijloacele
divizionului; să verifice corectitudinea executării formularelor şi evidenţa
corecţiilor individuale.
Pregătirea tehnică în divizion ( baterie ) se efectuează cu puterile
subunităţilor cu participarea serviciului armamentului de artilerie.
La darea misiunilor privind pregătirea tehnică comandantul ( şeful de stat -
major ) de divizion indică: termenii şi locul de efectuare a lucrărilor privind
pregătirea pieselor, maşinilor de comandament, aparatelor şi muniţiilor;
misiunile şi ordinea de lucru al tehnicianului pe artilerie al divizionului; timpul
şi ordinea de acordare a ajutorului subunităţilor cu puterile şi mijloacele
serviciului armamentului de artilerie al unităţii; ordinea de determinare a
corecţiilor individuale ale pieselor şi aparatelor; timpul şi locul de efectuare a
pregătirii tehnice a pieselor, maşinilor de comandament, aparatelor şi muniţiilor.
Comandantul de baterie pe baza misiunii, pusă de către comandantul de
divizion, este obligat să organizeze pregătirea pieselor, maşinilor de
 347
comandament, aparatelor şi muniţiilor pentru tragere ( activitate de luptă ),
personal să verifice periodic starea tehnică a pieselor, să controleze
corectitudinea înscrierilor în formulare şi corectitudinea determinării corecţiilor
individuale ale pieselor şi aparatelor.
În corespundere cu indicaţiile comandantului de baterie privind pregătirea
tehnică comandantul bateriei de tragere ( comandantul de pluton ) pune misiuni
subalternilor şi conduce cu activitatea acestora privind pregătirea pieselor,
maşinilor de comandament, aparatelor şi muniţiilor, verifică starea tehnică a
acestora şi determină corecţiile individuale ale pieselor şi aparatelor, verifică şi
reglează aparatele de ochire, face înscrierile la timp în formulare, transmite la
comandanţii de piese ( de grupe ) corecţiile individuale ale pieselor ( aparatelor )
şi controlează corectitudinea evidenţei acestora.
Defectele descoperite în decursul întreţinerii tehnice şi la pregătirea tehnică
se înlătură, de regulă, pe loc sau în adăpostul apropiat cu puterile echipelor,
şoferilor ( macanicii - conductori ) şi subunităţile de întreţinere tehnică ale
divizionului. Totodată în primul rînd se repară armamentul şi tehnica, care cere
un volum mai mic de lucru.
Armamentul şi tehnica cu defecte şi deteriorată cu un volum mai mare de
lucru se evacuează la subunitatea de reparaţie a unităţii în cazul imposibilităţii
reparaţiei acestora în baterie ( divizion).
Drept evacuare a armamentului şi tehnicii se înţelege scoaterea
armamentului defectat de sub focul inamicului în adăposturile apropiate, din
raioanele loviturilor nucleare şi infectării chimice, scoaterea armamentului şi
tehnicii astupate sau scufundate, precum şi remorcarea şi transportarea
armamentului defectat şi deteriorat spre locurile de reparaţie sau staţiile
( debarcaderele, porturile ) de încărcare.
Evacuarea maşinilor şi armamentului se efectuează cu mijloace de
evacuare, înzestrate cu utilajul necesar. În dependenţă de modelul împotriva
armelorment şi tehnică, caracterul deteriorării, existenţa mijloacelor de evacuare
şi condiţiilor situaţiei evacuarea se poate efectua succesiv de la elementul cel
mai jos spre cel mai înalt sau nemijlocit în organele corespunzătoare de
 348
reparaţie. În divizion ( baterie ) evacuarea se efectuează cu transportul
divizionului ( bateriei ) sau cu mijloacele comandantului superior.

ASIGURAREA LOGISTICĂ

Fiind cel mai jos element al serviciilor militare, serviciul logistică al

divizionului execută misiunile: privind asigurarea nemijlocită a bateriilor cu
muniţii, carburanţi, mijloace de protecţie, echipament şi alte mijloace materiale;
privind pregătirea şi distribuirea hranei calde efectivului; privind efectuarea
întreţinerii tehnice, reparaţiei şi evacuării armamentului şi tehnicii; privind
adunarea şi acordarea primului ajutor medical şi ajutorului medical ( de felşer )
răniţilor şi bolnavilor, scoaterea ( transportarea ) acestora de pe cîmpul de luptă,
pregătirea pentru evacuarea de mai departe şi privind preîntîmpinarea răspîndirii
bolilor între efectiv.
Forma principală a asigurării logistică a subunităţilor este asigurarea
materială. Necesitatea subunităţilor în mijloace materiale pentru luptă ( marş )
sau pentru o oarecare perioadă determinată a acţiunilor de luptă se determină de
obicei de către şefii corespunzători ai serviciilor unităţii, precum şi de către
comandanţii de divizioane şi baterii.
Necesitatea divizionului ( bateriei ) se determină ca suma necesităţilor
tuturor subunităţilor acestuia pentru completarea consumului şi pentru crearea
stocurilor stabilite spre sfîrşitul luptei ( marşului ).
Consumul de mijloace materiale - este valoare ne constantă. Acesta
depinde de forma activităţii de luptă şi caracterul misiunilor divizionului
( bateriei ), condiţiile executării acţiunilor de luptă, compunerea de luptă şi
efectiv a subunităţii, gradul acesteea de pregătire, starea armamentului şi
tehnicii, calităţile de luptă ale trupelor inamicului, precum şi de condiţiile
terenului, zilei şi anotimpului.
 349
Subunităţile nu pot consuma mijloacele materiale fără limită. În orice
situaţii folosirea mijloacelor materiale trebuie să se limiteze strict prin stabilirea
de către şeful superior a unor norme de consum determinate.
Necesităţile subunităţilor în mijloace materiale, asigurarea cu acestea şi
normele de consum se determină prin indici cantitativi: în bucăţi, în unităţi de
greutate, de volum sau de calcul de aprovizionare.
Unităţile de calcul de aprovizionare sunt: pentru muniţii - unitatea de foc;
pentru carburanţi - alimentare cu carburanţi; pentru alimente - raţia de hrană
zilnică; pentru piesele de schimb, instrumente şi accesori, echipament şi alte
feluri de materiale - completul; pentru substanţele speciale - încărcarea.
Valoarea cantitativă ( componenţa, masa, volumul etc. ) a unităţii de foc,
alimentării cu carburanţi, raţiei de hrană zilnică, completului şi încărcării pentru
o unitate împotriva armelorment, tehnică şi efectiv - este valoare constantă. Însă
valoarea unităţilor de calcul de aprovizionare a subunităţii se schimbă în
dependenţă de gradul de completare al acesteea cu armament, tehnică şi efectiv.
Drept unitate de foc a unei unităţi împotriva armelorment se numeşte
numărul de muniţii ( în bucăţi ), stabilit pentru o singură piesă, aruncător,
maşină de luptă, mitralieră, automat, pistol. Unitatea de foc a subunităţii se
calculează în bucăţi şi prin expresie de greutate pentru întreg armamentul
întrebuinţat.
Drept alimentare cu carburanţi a unei unităţi de tehnică se numeşte
cantitatea de carburanţi ( în litri ) stabilită pentru o singură maşină ( autotractor,
automobil, transportor blindat, instalaţie de artilerie autopropulsată ) sau un
agregat şi cantitatea corespunzătoare de materiale lubrifiante ( se calculează în
procente la carburanţi ). Pentru instalaţiile de artilerie autopropulsate şi alte
maşini pe şenile alimentarea cu carburanţi se determină de volumul
rezervoarelor, care compun instalaţia de combustibil, iar pentru maşinile pe roţi
trebuie să asigure rezerva de parcurs stabilită ( după normele de consum de
exploatare ). Alimentarea cu carburanţi pentru un agregat se determină de
cantitatea de carburanţi, necesară pentru asigurarea funcţionării în decursul unui
interval de timp stabilit. Alimentarea cu carburanţi a subunităţii se calculează
 350
pentru toate maşinile şi agregatele de care se dispune în limitele acestora după
stat.
Raţia de hrană zilnică a unui militar constituie cantitatea de produse
alimentare ( în expresie de greutate ), cuvenită acestuia după normă pentru
alimentarea zilnică. Raţia de hrană zilnică de produse alimentare a subunităţii se
determină pentru efectivul de militari conform cu lista.
Completul pieselor de schimb , instrumentelor şi accesorilor,
echipamentului, materialelor medicale şi altor materiale constă din trusa de
obiecte după o listă şi în cantitatea stabilită.
Încărcare se numeşte cantitatea de substanţe speciale, care încap în
capacităţile principale ale maşinilor speciale şi aparatelor.
Satisfacerea necesităţilor divizionului cu mijloace materiale se efectuează
în primul rînd din stocurile acestuia.
Stocurile de mijloace materiale joacă un rol extraordinar de important în
menţinerea bateriilor şi divizionului în întregime în starea de pregătire
permanentă pentru luptă. De aceea acestea totdeauna trebuie să se păstreze în
mărimile stabilite.
În divizion se creează stocuri de muniţii, carburanţi, alimente, materialelor
pentru blindate, artilerie, automobile, medicale şi alte materiale. Acestea se
divizează: după apartenenţă - în stocuri pentru divizion şi stocurile bateriilor;
după modul de consumare - pe partea de consum şi stocul intangibil ( pentru
carburanţi - stocul permanent ).
Stocurile pentru divizion se păstrează şi se transportă cu transportul
plutonului de asigurare al divizionului, iar stocurile bateriilor - la piese,
aruncătoare, instalaţii de lansare, în maşinile de comandament şi la efectiv.
Partea de consum a stocurilor se întrebuinţează pe măsura necesităţii pentru
asigurarea acţiunilor de luptă ( marşului ) şi satisfacerea necesităţilor curente ale
subunităţilor. Stocul intangibil ( permanent ) constituie: o parte din muniţii, care
se află la maşinile de luptă de toate modelele, piese, aruncătoare, mitraliere, la
soldaţi şi sergenţi; o cantitate stabilită de combustibil în rezervoarele maşinilor
de luptă şi de transport şi de alimente la efectiv. Stocul intangibil ( permanent )
 351
se consumă numai în situaţii critice şi, de regulă, cu permisiunea comandantului
unităţii, iar în cazurile, care nu permit amînarea, - cu permisiunea comandantului
de divizion. Ultimul trebuie să raporteze imediat despre aceasta comandantului
unităţii şi să întreprindă măsuri urgente pentru completarea stocurilor.
În caz de necesitate la dispoziţiunea comandantului unităţii stocurile
mijloacelor materiale în divizion, în deosebi de muniţii, carburanţi, alimente, se
pot mări în comparaţie cu normele stabilite de ordinile corespunzătoare a
acestora pentru păstrarea permanentă. Repartizarea stocurilor suplimentare pe
subunităţi se efectuează de către comandantul de divizion ţinînd cont de
misiunile de luptă ale acestora şi condiţiile de aprovizionare.
Stocurile consumate de mijloace materiale trebuie să se completeze
imediat. Sursa principală de completare a acestora sunt stocurile de logistică ale
unităţii superioare.
Asigurarea subunităţilor cu mijloace materiale se efectuează, de regulă,
după schema: unitatea militară - divizionul - bateria - soldatul ( sergentul,
echipajul, echipa ); echipamentul se eliberează după schema: unitatea militară -
bateria - soldatul. De la depozitele marilor unităţi şi alte surse mijloacele
materiale divizionului se distribuie conform planurilor şefilor de servicii ai
unităţii ( pe baza notelor de distribuţie şi foilor de însoţire ale acestora ) după
cererile divizionului în limitele normelor de consum stabilite pentru acesta şi
păstrarea stocurilor.
Primirea pentru divizion a carburanţilor, tehnicii blindate şi automobilelor,
materialelor, armamentului de artilerie organizează locţiitorul comandantului de
divizion pe tehnică, materialelor educative şi culturale - locţiitorul
comandantului pentru munca cu efectivul, muniţiilor, alimentelor şi altor
mijloace materiale - şeful de stat - major de divizion.
Bateriei ( soldaţilor, sergenţilor, echipajelor, echipelor ) eliberarea
mijloacelor materiale se efectuează la cererile în clar a comandanţilor acestora
de asemenea ţinînd cont de normele de consum stabilite şi păstrarea stocurilor.
Dispoziţiunea pentru eliberarea acestora a mijloacelor materiale o dă
 352
comandantul de divizion personal, precum şi prin şeful de stat - major, locţiitorii
săi ( persoanele cu funcţie corespunzătoare ale bateriei ).
Asigurareadivizionuluicuobiectelearmamentulu
ide
a r t i l e r i e ş i m a t e r i a l e organizează şeful serviciului armamentului de
artilerie al unităţii pe baza planului, aprobat de către comandantul acesteea, şi
comenzile divizionului.
Muniţiile de toate felurile, materialele lubrifiante şi de şters se aduc la
divizion, de regulă, de la depozitul de artilerie al unităţii, iar armamentul -
nemijlocit de la depozitul de logistică al unităţii superioare. În condiţii deosebite
muniţiile se pot aduce la divizion, ne trecînd prin depozitul de artilerie al
unităţii.
Muniţiile, aduse la poziţia de tragere, se marchează pe sol în acea cantitate,
care se presupune de consumat pînă la schimbarea poziţiei de tragere. Dacă la
schimbarea poziţiei de tragere pe sol au rămas muniţii neconsumate, atunci
acestea se transportă cu transportul bateriei ( divizionului ) sau se organizează
paza acestora pînă la transportarea la poziţia de tragere nouă sau pînă la predarea
la depozit ( la permisiunea comandantului unităţii ).
Tuburile - cartuş trase şi ambalajul eliberat de muniţii urmează să fie
întoarse la depozitul de artilerie; pentru transportarea acestora se întrebuinţează
transportul fără încărcături, care se deplasează în spate.
Muniţiile din stelajul cu proiectile al pieselor autopropulsate se consumă în
cazurile excepţionale ( cu angajarea luptei de întîmpinare, în cazul respingerii
atacului cu tancuri prin tragere cu ochire directă, în cazul executării misiunilor
de foc pe teren infectat, în cazul forţării unui curs de apă ). Muniţiile consumate
din stelajul cu proiectile se completează imediat la locul destinat pentru aceasta
în apropiere de poziţia de tragere.
A s i g u r a r e a d i v i z i o n u l u i c u c a r b u r a n ţ i organizează
locţiitorul comandantului unităţii militare pe logistică prin şeful de aprovizionare
cu carburanţi. Aceştea controlează existentul în subunităţi a carburanţilor,
corectitudinea evidenţei acestora, păstrarea şi întrebuinţarea; asigură aducerea la
 353
timp a carburanţilor în divizion şi acordă ajutor comandamentului în alimentarea
cu carburanţi a maşinilor.
Comandantul de divizion ( baterie ) răspunde de asigurarea cu carburanţi a
subunităţilor subordonate. Acesta este obligat să urmărească de existentul,
consumarea economă a carburanţilor în subunităţi şi să întreprindă măsuri la
timp pentru completarea stocurilor; să dee propuneri şefului superior despre
timpul şi ordinea de alimentare cu carburanţi a maşinilor; să pregătească
maşinile pentru alimentarea cu carburanţi; să organizeze întîlnirea mijloacelor de
alimentare şi însoţirea acestora spre locul de alimentare al maşinilor; să asigure
alimentarea rapidă a tehnicii şi trimiterea imediată a mijloacelor de alimentare
eliberate după destinaţie. Asigurarea subunităţilor cu carburanţi comandantul de
divizion ( baterie ) organizează nemijlocit prin locţiitorul său pe tehnică
( tehnicianul bateriei ).
Carburanţii în divizion se aduce de la depozitul unităţii militare sau
nemijlocit de la depozitul de logistică al unităţii superioare. Aceştea pot fi
primiţi de asemenea prin ordinile de distribuţie ale unităţii militare de la bazele
petroliere locale, staţiile de alimentare şi din contul trofeielor, permise pentru
întrebuinţare. Carburanţii, aduşi în divizion cu transportul unităţii militare, se
transvazează în rezervoarele de care se dispune sau se trimite la baterii pentru
realimentarea tehnicii. Carburanţii, transportaţi cu transportul divizionului, în
dependenţă de situaţie se păstrează temporar în acest transport sau se dă
nemijlocit în subunităţi.
Realimentarea tehnicii cu carburanţi în decursul luptei se efectuează
nemijlocit la dispozitivele de luptă, iar la executarea marşului - în raioanele de
halte, de odihnă de zi ( de noapte ) şi cu sosirea în raionul destinat.
Alimentarea cu carburanţi a tehnicii divizionului se efectuează în primul
rînd cu mijloacele din dotare proprii. În caz de necesitate divizionul se întăreşte
cu mijloace de alimentare ale unităţii militare.
A s i g u r a r e a d i v i z i o n u l u i c u a l i m e n t e, precum şi cu
bucătării remorcate, veselă, aparate de cîntărit şi ambalaj de alimente
organizează locţiitorul comandantului unităţii pe logistică prin şeful de
 354
aprovizionare cu alimente. Aceştea efectuează corectitudinea evidenţei, păstrării
şi întrebuinţării alimentelor şi asigură furnizarea alimentelor de calitate înaltă în
divizion, reparaţia bucătăriilor remorcabile şi aparatelor de cîntărit, precum şi
acordă ajutor comandamentului divizionului la organizarea alimentării
efectivului.
Comandantul de divizion ( baterie ) răspunde de transmiterea la timp şi
deplină la întreg efectivul subordonat a produselor alimentare cuvenite după
norme şi a produselor de tutun şi de asigurarea subunităţilor cu hrană caldă de o
calitate înaltă. Asigurarea subunităţilor cu alimente comandantul de divizion
organizează prin şeful de stat - major de divizion, iar comandantul de baterie -
prin plutonierul bateriei.
Pentru primirea şi păstrarea stocurilor de alimente ale divizionului,
furnizarea şi transmiterea acestora la subunităţi şi pregătirea hranei calde în
luptă, la marş ( în timpul odihnei, haltelor ) şi în cazul dispunerii pentru
staţionare se desfăşoară punctul de alimentare al divizionului.
Stocurile stabilite de alimente în divizion se păstrează şi se transportă cu
transportul grupei de gospodărie. Raţia de luptă se păstrează în raniţele
efectivului şi lăzile speciale de stivuire inventare ale maşinilor de luptă.
Asigurarea efectivului cu hrană caldă se organizează prin punctul de
alimentare al divizionului, care se desfăşoară de obicei în apropierea punctului
de comandament a focului divizionului. În lipsa acestei posibilităţi pe parcursul
luptei cu permisiunea comandantului unităţii ( divizionului ) efectivul se asigură
cu hrană caldă două ori pe zi, iar în intervalele dintre acestea se dă o parte din
norma zilnică de producte în formă uscată.
Pregătirea, aducerea şi distribuirea hranei calde subunităţilor organizează
comandantul grupei ( plutonului ) de gospodărie în corespundere cu
dispoziţiunea şefului de stat - major de divizion, care de obicei determină: pentru
care număr de efectiv şi pentru care subunităţi de pregătit hrana, ora terminării
pregătirii acesteea şi modul de transportare ( distribuire ) la subunităţi.
Cu apă potabilă şi pentru necesităţile de gospodărie subunităţile se asigură
de la punctul de aprovizionare cu apă al divizionului şi punctele de distribuire a
 355
apei unităţii. Folosirea apei din alte izvoare se interzice. Apa în subunitate, de
regulă, se dă concomitent cu aducerea hranei. Totodată apa pentru pregătirea
hranei în zonele infectate se aduce în rezervoare ermetice.
A s i g u r a r e a s u b u n i t ă ţ i l o r c u e c h i p a m e n t organizează
locţiitorul comandantului unităţii pe logistică prin şeful de aprovizionare cu
echipament. Comandantul de divizion ( baterie ) rezolvă această misiune prin
şeful de stat - major al său ( plutonierul bateriei ) şi comandanţii de subunităţi
subordonaţi.
Pe timp de război pentru efectivul armatei de pe front termenii de purtare
( de serviciu ) a obiectelor materialelor de echipament nu se stabilesc.
Asigurarea subunităţilor cu aceste obiecte se efectuează conform cu cererile
comandanţilor acestora pentru schimbarea materialelor practic uzate, pierdute
sau infectate. Afară de aceasta, 2 ori pe an ( primăvara şi toamna ) se efectuează
schimbarea planificată sezonieră a îmbrăcămintei şi încălţămintei. În toate
cazurile materialele de echipament de la depozitul unităţii se eliberează
subunităţilor în corespundere cu normele de aprovizionare după necesitatea
reală, dar în limitele numărului de efectiv după listă.
Materialele de echipament schimbate de sezon sau uzate se iau de la
subunităţi şi se predau la depozitul unităţii. Schimbarea materialelor infectate,
care se află la efectiv, se efectuează la punctele de tratare specială.
Materialele de echipament aduse la divizion se transmit nemijlocit la baterii
la indicaţia şefului de stat - major ( comandantului ) de divizion. Primirea şi
eliberarea acestora efectivului organizează comandanţii de baterii prin
plutonierii bateriilor şi comandanţii de plutoane sub semnătură în tabelele de
distribuţie.
Spălarea efectivului în baie se efectuează o dată în săptămînă cu
schimbarea obligatorie a lengeriei de corp.
Asigurareadivizionuluicumaterialemedicale
organizează medicul superior al unităţii prin punctul medical al unităţii după
cererile divizionului. Materialele aduse, destinate pentru transmiterea la
subunităţi, se eliberează plutonierilor bateriilor. Efectivul primeşte materialele
 356
medicale prevăzute de la instructorul sanitar ( plutonierul ) al subunităţii după
tabelul de distribuţie.
Toate materialele medicale aduse la divizion se divizează pe două grupe
principale: de consum şi de inventar. La materialele de consum se referă
medicamentele, antibioticii, materialele de pansament şi alte obiecte, care se
întrebuinţează o singură dată sau în decursul timpului comparativ de scurtă
durată. Acestea se consideră consumate odată cu eliberarea la subunităţi.
Materialele de inventar - sunt obiectele mai mult sau mai puţin de o întrebuinţare
de lungă durată ( de multe ori ).
Pentru acordarea primului ajutor medical întreg efectivul divizionului se
asigură cu truse cu medicamente individuale, pachete individuale şi pachete
individuale antichimice. Afară de aceasta, efectivului se eliberează tablete pentru
dezinfectarea apei.
Asigurarea medicală este o parte componentă a asigurării logistică.
Asigurarea medicală la marş, în luptă şi în cazul dispunerii pentru staţionare se
organizează în scopurile menţinerii capacităţii de luptă şi întărirea sănătăţii
efectivului, acordarea la timp a ajutorului medical răniţilor şi bolnavilor,
evacuarea acestora, tratarea ulterioară şi întoarcerea în formaţiune,
preîntîmpinarea apariţiei şi răspîndirii bolilor. Asigurarea medicală constă în
efectuarea activităţilor de tratare - evacuare, sanitaro - igienice, antiepidemice şi
activităţile serviciului medical privind protecţia unităţilor şi subunităţilor
împotriva armelor de nimicire în masă.
Responsabilitatea de asigurarea medicală a subunităţilor o poartă
comandantul de divizion ( baterie ) şi şeful de stat - major al acestuia. Nemijlocit
organizează asigurarea medicală: în divizion - felşerul divizionului, în baterii -
instructorii sanitari ai bateriilor, în alte subunităţi - comandanţii acestora.
Drept factori principali, care influenţează la organizarea asigurării medicale
a subunităţilor, sunt: felul şi caracterul acţiunilor de luptă, mărimile şi structura
pierderilor sanitare, existenţa şi starea forţelor şi mijloacelor serviciului medical,
condiţiile terenului, timpul zilei, anului şi starea timpului.
 357
Felul şi caracterul acţiunilor de luptă influenţează nemijlocit la organizarea
asigurării medicale a subunităţilor. Astfel, pe parcursul ofensivei este necesar
concomitent cu adunarea răniţilor şi bolnavilor, acordarea acestora a ajutorului
medical şi evacuarea sistematic de înaintat forţele şi mijloacele serviciului
medical în scopurile apropierii la timp a acestora de aliniamentele ( raioanele ),
unde subunităţile vor suferi cele mai considerabile pierderi. În apărare şi în cazul
retragerii forţate o atenţie deosebită se acordă evacuării răniţilor şi bolnavilor.
Există particularităţi în organizarea asigurării medicale la marş şi în cazul
dispunerii pentru staţionare, în cazul executării acţiunilor de luptă pe timp de
noapte, iarna, în munţi, pustiuri, oraş etc.
M ă r i m i l e ş i s t r u c t u r a p i e r d e r i l o r s a n i t a r e determină
volumul ajutorului medical şi evacuării, necesitatea în forţe şi mijloace pentru
aceste scopuri, dispunerea acestora în decursul luptei, ceea ce înseamnă, că de
asemenea într - o măsură mare influenţează la organizarea asigurării medicale a
subunităţilor.
Toate pierderile, suferite de către subunităţi pentru o anumită perioadă a
acţiunilor de luptă ( măsurată în ore, zile etc. ), se numesc pierderi generale ale
acestora. Acestea se divizează pe pierderi fără întoarcere şi sanitare.
Pierderile fără întoarcere constituie pierderile în efectiv ucişi, morţi, luaţi ca
prizonieri şi pierduţi fără ştire.
La pierderile sanitare se referă militarii, care după starea sănătăţii au
pierdut capacitatea de luptă ( capacitatea de muncă ) nu mai puţin decît pe o zi şi
care trec la etapa de evacuare militară.
În dependenţă de pricinile, care au provocat pierderea capacităţii de luptă
( capacităţii de muncă ) a efectivului, pierderile sanitare convenţional se
divizează pe cele de luptă şi nu de luptă. La pierderile sanitare de luptă se referă
persoanele, care au suferit în rezultatul influenţei directe sau indirecte a
mijloacelor de luptă ale inamicului sau de influenţa cîtorva factori nefavorabili a
mediului înconjurător, legate de situaţia militară ( temperatura joasă sau înaltă
etc.). În grupa pierderilor sanitare nu de luptă intră în principal bolnavii şi
persoanele, care au căpătat o traumă nu de luptă ( mecanică, termică etc. ).
 358
La mărimile pierderilor sanitare influenţează caracterul acţiunilor de luptă
şi misiunile subunităţilor, raportul forţelor şi mijloacelor părţilor, proprietăţile
genurilor de armă întrebuinţate, calităţile morale şi de luptă ale efectivului,
oportunitatea şi eficacitatea întrebuinţării mijloacelor de protecţie ale acestuia de
acţiunea de lovire a armei, caracterul şi gradul de amenajare genistică a terenului
şi alte elemente ale situaţiei. Deaceea mărimile pierderilor sanitare în diferite
condiţii se vor deosebi mult.
Întrebuinţarea de către inamic a armei nucleare poate provoca pierderi
sanitare momentale în masă şi zone mari de infectare a terenului cu produsele
exploziei nucleare. În rezultatul influenţei undei de şoc vor apare traume
mecanice ( contuzii, răniri, luxaţii etc. ). Iradierea de lumină a exploziei nucleare
va provoca arsuri termice ale pielii şi organelor de vedere cum nemijlocit, aşa şi
în rezultatul apariţiei incendiilor, iar radiaţia ionizantă va provoca boala de
iradiaţie. Arma chimică, întrebuinţată de către inamic în formă de substanţe
toxice, şi arma incendiară de asemenea pot provoca pierderi sanitare
considerabile. Nu mai puţine, ca mai înainte, vor fi pierderile şi de la modelele
obişnuite ale armei de foc, proprietăţile de lovire ale căreia în ultimii ani au
crescut esenţial.
În cazul executării acţiunilor de luptă cu întrebuinţarea de către inamic a
mijloacelor de lovire în masă se va schimba considerabil caracterul pierderilor
sanitare, va creşte aspectul şi greutatea vătămărilor de luptă. Aceste vătămări
deseori vor fi combinate: traumă plus arsură, arsură plus boală de iradiaţie acută
etc.
L a a c t i v i t ă ţ i l e d e t r a t a r e - e v a c u a r e, efectuate în divizion,
în principal se referă: acordarea răniţilor şi bolnavilor a primului ajutor medical
şi medical ( de felşer ), adunarea, scoaterea ( transportarea ) acestora de pe
cîmpul de luptă ( din focarele de lovire ) şi evacuarea din baterii.
Primul ajutor medical răniţilor şi bolnavilor de obicei se acordă în locurile
de rănire ( vătămare ) sau în adăposturile apropiate mai întîi de către cei
vătămaţi însuşi ( sine ajutor ) sau de către alţi militari la indicaţia comandanţilor
de subunităţi ( ajutor reciproc ). Acest fel de ajutor medical se efectuează, afară
 359
de aceasta, de către sanitarii şi instructorii sanitari din stat şi din afara statului de
asemenea în locurile de rănire ( vătămare ) sau în adăposturile apropiate, precum
şi de către efectivul subunităţilor, repartizaţi pentru lucrările de salvare şi
activităţile de tratare - evacuare în focarul de lovire în masă.
Ajutorul medical ( de felşer ) se acordă de către felşerul divizionului în
apropierea nemijlocită de locurile de rănire ( vătămare ). Acesta completează
primul ajutor medical şi asigură preîntîmpinarea apariţiei deranjamentelor care
pun în pericol viaţa ( hemoragiilor, convulsiilor şi altele ), protecţia rănilor de
infectarea repetată, neadmiterea şocului etc.
Oportunitatea acordării ajutorului medical se obţine prin organizarea
excelentă a adunării, scoaterii ( transportării ) răniţilor şi bolnavilor de pe cîmpul
de luptă ( din focarul de lovire în masă ) în adăposturile apropiate, spre locurile
de staţionare a transportului sanitar şi spre căile de evacuare, precum şi
urgentarea evacuaţiei acestora la punctele medicale. Aceste activităţi se
efectuează de către instructorii sanitari şi sanitarii subunităţilor, cu forţele şi
mijloacele punctului medical al unităţii, iar în caz de necesitate - şi de către
efectivul şi transportul repartizat suplimentar la dispoziţiunea comandanţilor de
subunităţi.
Evacuarea răniţilor şi bolnavilor din baterii şi din focarul de lovire în masă
la punctul medical al unităţii se efectuează, de regulă, cu transportul acesteea. În
primul rînd trebuie de evacuat pe cei grav răniţi şi grav bolnavi. Cînd lipseşte
posibilitatea de a asigura evacuarea numai cu transportul sanitar, pentru aceasta
la dispoziţiunea comandantului ( şefului de stat - major ) de divizion se
repartizează transport de destinaţie generală, iar în caz de necesitate - şi maşinile
de luptă. Transportul de destinaţie generală al unităţii se întrebuinţează pentru
evacuarea răniţilor şi bolnavilor la indicaţia locţiitorului comandantului unităţii
pe logistică. Din focarele de lovire în masă evacuarea răniţilor şi bolnavilor la
punctele medicale apropiate se poate efectua de asemenea cu transportul
detaşamentelor centralizate privind lichidarea consecinţelor întrebuinţării de
către inamic a armei de nimicire în masă. În toate cazurile transportul de
destinaţie generală se întrebuinţează cu precădere pentru evacuarea răniţilor uşor
 360
şi bolnavilor uşor. Acesta trebuie să fie amenajat pentru instalarea targelor şi
tendelor. În cazul evacuării răniţilor şi bolnavilor împreună cu aceştea se
transmit şi armele personale şi măştile contra gazelor. Bolnavii infectaţi se
evacuează separat de restul răniţilor şi bolnavilor.
A c t i v i t ă ţ i l e s a n i t a r o - i g i e n i c e se efectuează în scopurile
menţinerii şi întăririi sănătăţii efectivului, îmbunătăţirea dezvoltării fizice a
acestuia, scăderea îmbolnăvirilor şi în sfîrşit ridicarea capacităţii de luptă a
subunităţilor. Acest complex de activităţi include: cercetarea stării sanitaro -
epidemice a raioanelor acţiunilor de luptă şi de dispunere; controlul medical de
starea sănătăţii efectivului; condiţiile acestora de dispunere, alimentare,
aprovizionare cu apă, executarea cerinţelor igienii personale şi colective,
inclusiv şi controlul de deservirea militarilor cu baie şi spălătorie. O activitate
importantă este de asemenea familiarizarea sanitară a efectivului.
În caz de necesitate felşerul divizionului asigură luarea şi aducerea în
instituţiile medicale corespunzătoare pentru expertiza sanitară a probelor de
produse alimentare şi apă, care se consumă de către efectiv, precum şi a
obiectelor diferite ale mediului înconjurător. În apărare şi în cazul dispunerii
pentru staţionare acesta împreună cu instructorii sanitari ai bateriilor efectuează
controlul medical de executarea cerinţelor sanitare la curăţirea raionului de
dispunere şi înmormîntarea celor căzuţi şi morţi.
A c t i v i t ă ţ i l e a n t i e p i d e m i c e, care se efectuează în divizion, au
scopul de a preîntîmpina bolile infecţioase, iar în cazul apariţiei acestora de nu a
permite răspîndirea acestor boli între efectivul subunităţilor şi să asigure
lichidarea focarului epidemic. Cele mai principale din aceste activităţi sunt:
cercetarea stării sanitaro - epidemice a raioanelor acţiunilor de luptă
( de dispunere ) ale divizionului şi observarea permanentă asupra acestui raion;
identificarea activă de la început a bolnavilor infectaţi şi a persoanelor, care au
contactat cu aceştea; identificarea sistematică, evidenţa şi tratarea la indicaţia
medicului superior al unităţii militare a purtătorilor de bacterii şi bolnavilor de
boli infecţioase în formă cronică; imunizarea de profilaxie a efectivului
 361
divizionului contra bolilor infecţioase; controlul medical asupra celor sosiţi
pentru completare.
Despre toate cazurile bolilor infecţioase instructorii sanitari ai bateriilor şi
felşerul divizionului trebuie să raporteze comandanţilor săi şi şefilor medicali
superiori. Comandanţii de subunităţi raportează despre aceasta pe cale ierarhică
de comandă cu indicarea măsurilor întreprinse.
Un mare rol în organizarea corectă a asigurării medicale a subunităţilor are
c e r c e t a r e a m e d i c a l ă. Aceasta se organizează, de regulă, în cadrul
unităţii militare. Dar la efectuarea acesteea participă de asemenea felşerul
divizionului şi instructorii sanitari ai bateriilor.
Activităţileserviciuluimedicalprivindprotecţia
s u b u n i t ă ţ i l o r d e a r m a d e n i m i c i r e î n m a s ă se efectuează
permanent în complexul general al activităţilor, executate la indicaţia
comandantului de divizion ( baterie ) şi medicul superior al unităţii.
În cazul apariţiei pericolului nemijlocit al întrebuinţării de către inamic a
armei de nimicire în masă felşerul divizionului şi instructorii sanitari ai bateriilor
alături de activităţile generale sanitaro - igienice şi de profilaxie efectuează
activităţi speciale prevăzute de planul general de protecţie a subunităţilor unităţii
privind ridicarea rezistenţei efectivului la influenţa acestei arme. În primul rînd
întreg efectivul subunităţilor se asigură cu mijloace individuale de profilaxie a
vătămărilor de radiaţiile ionizante, substanţele toxice şi altele, precum şi
mijloace de acordare a primului ajutor medical în cazul acestor vătămări. În caz
de necesitate felşerul divizionului şi instructorii sanitari ai bateriilor instruiesc
efectivul privind regulile de folosire cu mijloacele indicate. Împreună cu
comandanţii de subunităţi aceştea amintesc soldaţilor şi sergenţilor regulile de
comportare pe terenul infectat şi procedeele de tratare sanitară parţială.
În cazul întrebuinţării de către inamic a armei de nimicire în masă felşerul
divizionului şi instructorii sanitari ai bateriilor participă la lucrările de salvare şi
activităţile de tratare - evacuare, asigură profilaxia vătămărilor efectivului.
Aceştea efectuează observarea asupra efectivului, care au fost supuşi influenţei
armei de nimicire în masă, dar care au păstrat capacitatea de luptă şi nu au
 362
nevoie de îndreptarea la etapele evacuării medicale; intensifică controlul de
calitatea produselor alimentare şi apei, în deosebi de pregătirea şi folosirea
hranei pe terenul infectat.