1 Formele de lupta moderna de arme intrunite si caracteristica acestora 

: Prin
lupta în războiul de apărare a patriei dus de către poporul nostru se înţelege o
încleştare dârză, care constă dintr-un ansamblu de acţiuni desfăşurate în mod
organizat de către trupele militare şi formaţiuni de apărare cu folosirea tehnicii de
luptă pentru nimicirea sau capturarea inamicului şi izgonirea lui de pe teritoriul
naţional. Forme de lupta de baza : apararea si ofensiva.

Datorită faptului, că trupele militare sunt dotate cu armament contemporan şi

tehnică de luptă modernă a creat condiţii noi pentru desfăşurarea acţiunilor de luptă
şi s-au produs schimbări radicale în tactica de desfăşurare a lorÎn războiul întregului
popor lupta modernă de arme întrunite se caracterizează prin:

* dinamism; * schimbări bruşte şi rapide ale situaţiei; * caracterul complet, decisiv

şi de independenţă al acţiunilor, care asigură nimicirea inamicului cu forţele şi
mijloacele avute la dispoziţie şi cu pierderi minime; * hărţuirea continuă a
inamicului; * folosirea cu pricepere a terenului, localităţilor, întreprinderilor
industriale transformate în cetăţi de muncă, luptă şi apărare; * mare diversitate de
forme şi procedee de luptă; * pregătirea acţiunilor de luptă în timp scurt, de regulă,
în teren, în condiţiile întrebuinţării armelor de nimicire în masă sau fără folosirea
lor; * desfăşurarea acţiunilor de luptă concomitent pe uscat şi în aer, pe front larg şi
la adâncime mare.

2 Apararea forma de lupta moderna de arme intrunite si caracteristica : În

conformitate cu Doctrina R. Moldova apărarea şi ofensiva sunt formele de luptă de
bază. Prin apărare înţelegem acţiunea de luptă pentru a apăra poziţiile noastre contra
unui inamic care atacă. Apărarea este forma de luptă de bază care se adoptă în
scopul: * respingerii atacului unui inamic superior numeric şi cu înzestrare tehnică;
* interzicerii pătrunderii lui în dispozitivul de luptă; * menţinerii cu fermitate a
poziţiilor încredinţate; * producerii de pierderi inamicului în forţe şi mijloace pentru
slăbirea capacităţii lui de luptă şi pentru a câştiga iniţiativa, creînd astfel condiţii
favorabile de trecere la ofensivă. Trecerea la apărare poate avea loc: · în afara
contactului cu inamicul; · din contact nemijlocit cu acesta.

3 Ofensiva forme de lupta moderne de arme intrunite si caracteristica :

Ofensiva este acţiunea de luptă care se întreprinde pentru a nimici inamicul prin
înaintarea trupelor noastre asupra lui. Ofensiva este forma de luptă de bază care se
adoptă în scopul nimicirii inamicului într-un timp scurt, cuceririi unor obiective
importante din adâncimea apărării inamicului şi eliberării terenului naţional ocupat
de către acesta. Ofensiva se poate efectua asupra inamicului care:  * se apără; *
atacă; * se retrage. Ofensiva se poate duce asupra unei apărări pregătite din timp sau
în grabă. În funcţie de situaţia creată la ofensivă se poate trece: * din contact
nemijlocit cu inamicul; * din mişcare. Ofensiva asupra inamicului care atacă se
efectuează prin lupta de întâmpinare. Ofensiva asupra inamicului care se retrage se
execută prin urmărire. În cazul când o subunitate militară a fost izolată de la trupele
proprii şi înconjurată de inamic, comandantul este obligat să organizeze lupta în
încercuire pentru a opune rezistenţă inamicului, să-i producă pierderi în forţe şi
mijloace, să creeze breşuri în dispozitivul lui de luptă pentru a crea condiţii întru
organizarea luptei de ieşire din încercuire.

4 Conducerea subunitatii si focului de lupta Conducerea cuprinde

activitatea comandantului de pluton (grupă) pentru pregătirea şi ducerea luptei
subunităţii ce o comandă de la primirea misiunii şi până la îndeplinirea ei şi constă
în:
-organizarea şi coordonarea permanentă şi unitară a întregii activităţi desfăşurate de
pluton (grupă), de subunităţile primite ca întărire şi formaţiunile de apărare cu care
acţionează împreună;
-menţinerea unei înalte capacităţi de luptă, moral-psihologice şi de pregătire a
subordonaţilor şi concentrarea eforturilor acestora pentru îndeplinirea misiunii
primite;
- luarea hotărârilor şi transmiterea misiunilor la timp la subordonaţi;
-asigurarea acţiunilor de luptă; organizarea şi menţinerea cooperării;
-controlul şi îndrumarea permanentă a subunităţilor asupra înţelegerii şi
îndeplinirii misiunilor primite.
Esenţa conducerii constă într-o activitate special-orientată a comandanţilor
pentru:
- menţinerea unei capacităţi înalte de luptă a subunităţilor;
- pregătirea subunităţilor pentru luptă;
- conducerea (dirijarea) cu ele în timpul îndeplinirii misiunii primite;

Comandantul de pluton (grupă) răspunde personal de îndeplinirea cu succes a

misiunii de luptă, fiind obligat:
- să observe personal câmpul de luptă;
să cunoască permanent starea şi posibilităţile subunităţii pe care o comandă, ale
celor primite ca întărire şi în sprijin, ale subunităţilor şi formaţiunilor cu care
cooperează, precum şi ale inamicului împotriva căruia duce lupta; Conducerea
focului este o obligaţie importantă a comandantului.
 Conducerea focului constă în dirijarea organizată a tragerilor cu armamentul
din înzestrare şi cu cel de întărire şi sprijin asupra obiectivelor din raionul (de pe
direcţia) de acţiune a plutonului(grupei) în scopul nimicirii unui inamic superior
numeric şi în tehnică de luptă şi cuprinde:
- observarea câmpului de luptă - cercetarea inamicului terestru şi aerian şi a
terenului, descoperirea şi indicarea corectă a obiectivelor, aprecierea importanţei
lor, determinarea distanţelor până la acestea şi succesiunea nimicirii lor;
- organizarea focului - alegerea obiectivului, stabilirea categoriei de armament
cu care se va putea obţine eficacitatea maximă în timpul cel mai scurt, stabilirea
procedeului de executare a focului, felului muniţiei şi a semnalelor de conducere a
focului;
- darea misiunii de foc sau a comenzii de deschidere a focului - stabilirea şi
indicarea mijloacelor de foc a obiectivului (obiectivelor),care trebue de nimicit,
înălţătorul , precizarea punctului de ochire în înălţime, a felului focului din punct de
vedere al intensităţii, consumului de muniţie, a momentului deschiderii focului;
- observarea efectului focului şi corectarea tragerii;
- manevra focului (concentrarea, repartizarea şi transportul focului);
- controlul şi evidenţa consumului de muniţie.
Conducerea cu pricepere a focului asigură îndeplinirea misiunilor de luptă cu
consum minim de muniţie, într-un timp scurt şi cu eficacitate maximă. Ea se
realizează prin comenzi şi semnale. O atenţie deosebită se acordă conducerii
focului, când se acţionează în condiţii de izolare.

5 Felurile focurilor de artilerie, caracteristica concisa a acestora : focul asupra

obiectivelor bateriei, plutonului sau al piesei executat de sine statator dintr-o pozitie
de tragere acoperita sau prin ochire semidirecta se intrebuinteaza in toate formele
luptei pentru nimicirea, neutralizarea sau distrugerea obiectivelor izolate. Ochirea
aruncatorului prin 2 procedee : directa (este ochirea prin care canalul tevii este ochit
si in directie si in bataie nemijlocit prin vizarea pe obiectiv), semi-directe (o
jumatate din una, combinam ci indirecta, este ochirea cind in directie se ocheste
direct in obiectiv, iar in bataie se ocheste prin construirea unghiului de inaltare
corespunzator distantei pina la obiectiv.

6 Misiunile executate de subunitatile de artilerie in lupta : Nimicirea in masa cu

arme nucleare, biologice, chimice ; mijloace : aviatia, artileria terestra. in aparare
artileria poate indeplini urmatoarele misiuni letale: -nimicirea, neutralizarea
mijloacelor tactice de intrebuintare a armelor de nimicire in masa ; -nimicirea
elementelor sistemelor de cercetare -lovire de inalta precizie ; -neutralizarea
bateriilor de artilerie aruncatoarelor, artileriei si rachetelor antiaeriene ; - nimicirea
fortei vii, mijloacelor antitanc si alte mijloace ; -neutralizarea punctelor de
conducere si a lucrului mij.elecronice ; -sprijina subunitatile, care se apara in fisia
de siguranta, pe pozitii inaintate si asigurarii de lupta ; -acoperirea cu foc a
intervalelor din raioanele de aparare si punctele de sprijin ; nonletale :-de asigurare
a iluminarii actiunilor de lupta ale trupelor ;-de fumizare a sectoarelor de teren ;-de
indicare a obiectivelor ;- de difuzare a dispozitivului inamicului a materialelor de
agitatie.

7 Distanta de siguranta a trupelor in lupta de la spargerile proiectilelor

(bombelor) proprii 400metri

8 Aruncatorul de mine actioneaza in lupta : contra inamicului. Misiunile

principale care se pot îndeplini:
• neutralizarea (nimicirea) forţei vii şi mijloacelor de foc a inamicului adăpostite şi
neadăpostite;
• neutralizarea punctelor de comandă-observare şi a mijloacelor radioelectronice;
• distrugerea lucrărilor de apărare de campanie;
• crearea de culuare prin câmpurile de mine;
• iluminarea şi fumizarea obiectivelor şi terenului;
• incendierea diferitelor obiective.

9 Pozitia de tragere se numeste portiunea de teren ocupata sau destinata in

vederea ocuparii de catre aruncator, pentru executarea misiunilor de foc si
cuprinde : platforma de tragere, locul pentru depozitarea munitiilor, locul pentru
adapostirea echipei de servanti

10 Pozitia de tragere de baza se destineaza (e cel din mijloc) se considera al 3 din

6 sau al 2 din 4. Ea se pregateste din timp, sunt la o distanta de 200-400 m intre ele.

11 Succesiunea de lucru al comandantului de aruncator la alegerea pozitiei de

tragere : -analizeaza posibilitatea de intrare in pozitia de tragere ;- existenta
punctelor de ochire in cazul lipselor le pune artificial la o distanta nu mai mica de
20 m ;- posibilitatea pentru autotractor de a-l aduce ;- lipsa in pozitia de tragere a
materialelor usor inflamabile (iarba uscata).
12 Succesiunea de lucru al comandantului de aruncator la pregatirea pozitiei de
tragere  -analizeaza posibilitatea de intrare in pozitia de tragere ;- existenta
punctelor de ochire in cazul lipselor le pune artificial la o distanta nu mai mica de
20 m ;- posibilitatea pentru autotractor de a-l aduce ;- lipsa in pozitia de tragere a
materialelor usor inflamabile (iarba uscata).

13 Succesiunea de lucru al comandantului de aruncator la ocuparea pozitiei de

tragere-analizeaza posibilitatea de intrare in pozitia de tragere ;- existenta punctelor
de ochire in cazul lipselor le pune artificial la o distanta nu mai mica de 20 m ;-
posibilitatea pentru autotractor de a-l aduce ;- lipsa in pozitia de tragere a
materialelor usor inflamabile (iarba uscata).

14 Succesiunea de lucru al comandantului de aruncator la pregatirea piesei

pentru deschiderea focului:- se pune aruncatorul in pozitia de lupta ;- se verifica
inclinarea aruncatorului(orizontalizata) ;- se inlatura praful si murdaria de pe
aruncator, mecanisme, se sterge canalul tevii pina se usuca bine ;- se verifica
functionarea mecanismelor de ochire in directie sin in bataie ;- se verifica
mecanismul de echilibrare ;- se verifica functionarea mecanismului
inchizatorului(de dare a focului) ;- se executa controlul vizual al inaltatorului optic.

15 Succesiunea de lucru al comandantului de aruncator la parasirea pozitiei de

tragere : comandantul plutonului da comanda : Pentru miscare.Comandantul piesei :
Incarcati munitia, Autotractorul inapoi.Imperecheati, Imbarcati, Autotractorul
inainte si raportul : Intiul gata si 5m inainte. Dupa mine inainte mars.

16 Procedeele de deplasare a trupelor : pentru mars in coloane. asigura

proiectia fortelor luptatoare dintr-un raion in altul (prin mars cea mai raspindita,
transport feroviar,naval sau aerian combinat-prin mars si transport), deplasarea
personalului, tehnicii, materialelor cu ajutorul mijloacelor feroviare, maritime,
fluviale.Deplasarea organizata a trupelor cu o parte prin mars, iar cu alta prin
transport.

17 Marsul se defineste ca deplasarea organizata a trupelor in coloane, pe

drumuri in scopul iesirii in raionul stabilit.

18 Viteza medie de mars a coloanelor mixte poate fi : 20-25 km/h.

19 Manevra de foc consta in : schimbarea de foc de la un obiect la altul in timpul
luptei.

20 Manevra de subunitati consta in : Manevra constă în ansamblul de acţiuni prin

care se realizează gruparea de forţe, mijloace şi de foc, în locul şi la timpul stabilit,
în scopul executării unor lovituri puternice asupra inamicului, respingerea acţiunilor
acestuia sau sustragerii de sub loviturile lui. Manevra trebuie să fie simplă şi să se
încadreze în concepţia eşalonului superior, să corespundă misiunii, să se execute în
ascuns, în timp scurt şi prin surprindere.

Manevra constituie una din condiţiile de bază pentru obţinerea succesului în lupta
modernă de arme întrunite. Ea poate să fie de forţe şi mijloace şi de foc.

Manevra cu forţe poate fi: * învăluirea; * ocolirea; * întoarcerea; * mutarea

eforturilor de pe o direcţie pe alta;

* lovitura frontală.

21 Prin misiunea de foc a subunitatii de artilerie se intelege :lovirea unor

obiective, in scopul distrugerii acestora.

22 Nimicirea obiectivelor consta in: aducerea obiectivului in stare de a nu putea fi

folosit, scoaterea din functiune a tancurilor (scoaterea lord in lupta).

23 Neutralizarea obiectivelor consta in: cind 30% din 100 % de oameni au fost
scos din lupta, aceasta inseamna diminuarea capacitatii de lupta.

24 Prin posibilitatile de foc ale subunitatii de artilerie se intelege : capacitatea

acestora de a face fata inamicului prin respingerea atacului, dar si declansarea
focului. Mijoacele pe care le are la indemina unitatea pentru a duce lupta.

25 Existenta timpului avut la dispozitie influienteaza nivelul de pregatire a

aruncatorului pentru lupta.

26 Comandantul de aruncator in primul pas al planificarii actiunilor indica :

 A)reperele, denumirea si distanta dintre ele, b) componenta, dispunerea si
caracterul posibil de actiunia inamicului, configuratia liniei dinaintea apararii
si locurile de dispunere a mijloacelor de foc desccoperite ; c)misiunile
plutonului ;d) misiunea grupei ; e)misiunea vecinilor, tancului dupa care va
inainta grupa si numarul lui de bord ;f)misiunile personalului grupei ;

27 La sosirea aruncatorului in pozitia de tragere comandantul de piesa da

comenzile : debarcati, desperecheati.

28 Pentru aducerea aruncatorului in pozitia de lupta comandantul de piesa da

comanda:/Pentru lupta.

29 Pentru parasirea pozitiei de tragere comandantul de piesa da comenzile :

pentru miscare, dupa mai da comanda : incarcati munitia, autotractorul inapoi,
imperecheati, imbarcati autotractorul inainte. Da raportul : intiiul gata… Dupa
mine, inainte mars.

30 Reprezentati grafic semnele conventionale : Tun antitanc, obuzier,

aruncator
31 Dispunerea servantilor linga aruncator
32 Obligatiile comandantului aruncatorului la executarea comenzii,,Pentru
lupta’’ alearga la locurile indicate, marcheaza locul aruncatorului cu un terus ,
determina directia de tragere cu ajutorul busolei magneticesi executa in directia data
15-20 pasi dupa care raporteaza :intiiul gata. Porniti motoarele mars. Cind
aruncatorul se stabileste deasupra terusului com. de piesada comenzile : Stai ! apoi
Debarcati (din masina), desperecheati’ ! Inainte(soferul 5m inainte) Pentru lupta !
Decarcati munitia si autotractorul la adapost.
33 Obligatiile servantului nr 1 la executarea comenzii ,,Pentru lupta’’
34 Obligatiile servantului nr 2 la executarea comenzii ,,Pentru lupta’’ la
comanda comandantului de piesa stabileste pozitia percutorului, la comanda :
aruncator sau foc executa comanda, lovitura, exclamind : aplicat lovitura.
35 Obligatiile servantului nr 3 la executarea comenzii ,,Pentru lupta’’
Incarcatorul incarca incarcatorul, introduce bomba in teava, o centralizeaza.
36 Obligatiile servantului nr 4 la executarea comenzii ,,Pentru lupta’’ servantul
cu munitii, instaleaza inc. com. de piesa.
37 Obligatiile servantului nr 5 la executarea comenzii ,,Pentru lupta’’ servantul
cu munitii, scoate copacelul de la focos, instaleaza instalatia instantaneu.
38 Obligatiile comandantului aruncatorului la executarea comenzii ,,Pentru
miscare’’ da comanda ,,pentru miscare.
39 Obligatiile servantului nr 1 la executarea comenzii ,,Pentru miscare’’
40 Obligatiile servantului nr 2 la executarea comenzii ,,Pentru lupta’’
41 Obligatiile servantului nr 3 la executarea comenzii ,,Pentru lupta’’
42 Obligatiile servantului nr 4 la executarea comenzii ,,Pentru lupta’’
43 Obligatiile servantului nr 5 la executarea comenzii ,,Pentru lupta’’
44 Obligatiile comandantului aruncatorului la ochirea aruncatorului, la
incarcarea si la executarea focului
45 Obligatiile servantului nr 1 la ochirea aruncatorului, la incarcarea si la
executarea focului
46 Obligatiile servantului nr 2 la ochirea aruncatorului, la incarcarea si la
executarea focului
47 Obligatiile servantului nr 3 la ochirea aruncatorului, la incarcarea si la
executarea focului
48 Obligatiile servantului nr 4 la ochirea aruncatorului, la incarcarea si la
executarea focului
49 Obligatiile servantului nr 5 la ochirea aruncatorului, la incarcarea si la
executarea focului
50 Notiuni despre ochirea aruncatorului : se ocheste prin procedee : a) directa b)
semi-directa

51 Ochirea aruncatorului in directie este ochirea prin care canalul tevii este ochit
si in directie si in bataie nemijlocit prin vizarea pe obiectiv).

52 Ochirea aruncatorului semi-directa : semi-directe (o jumatate din una,

combinam ci indirecta, este ochirea cind in directie se ocheste direct in obiectiv, iar
in bataie se ocheste prin construirea unghiului de inaltare corespunzator distantei
pina la obiectiv.
cind pozitia necesara in pzlan orizontal se atribuie tevii aruncatorului prin vizare
nemijlocita pe obiectiv, iar unghiul de nivel al obiectivului cu corelatia
complementara a unghiului de teren se introduce in reglarea inaltatorului, dupa
aceea tevii aruncatorului i se atribuie unghiul de nivel cu ajutorul nivelei.
53 Activitatea servantilor in cazul modificarilor de deriva mari : servantii la
aruncator. Se schimba directia indicata pina cind comandantul nu-i opreste, ; la
unghiurile mari de ochire a aruncatorului , servantii la comanda comandantului de
piesa :schimba pozitia aruncatorului, apuca de afetul biped servantii nr. 1 2 3.

54 Reglarea dispozitivelor de ochire : ochire se execută de către comandanții de

aruncătoare sub îndrumarea comandanților de plutoane, care răspund de reglarea corectă a
aparatelor de ochire. În raport de timpul la dispoziție, verificarea și reglarea aparatelor de ochire
se poate executa la poziția de tragere, înainte de deschiderea focului, fără a întîrzia deschiderea
focului.
Verificarea și reglarea aparatelor de ochire se execută în scopul măririi preciziei tragerii.

55 Indreptarea eruncatorului de baza pe directia de baza prin toate metodele

1 pe o deriva cunoscuta din timp cind se trimite o echipa de cercetasi si se
determina o deriva….si comandantul de piesa da comanda, iar ochitorul ocheste
deodata. 2 dupa gonometrul busola, cind comandantul de pluton da comanda S-20
ochiti gonimetrul busola ; comandantul de piesa repeta comanda ; ochitorul indicii
repeta , ochirea (tragerea) se face de 2 ori.

56 Trecerea de la un punct de ochire la altul Daca e pina la tragere atunci

comandantul de aruncator indica deriva pe punctul de rezerva si da indicatii
ochitorului sa repereze pe punctul de rezerva, iar in timpul tragerii cins se loveste
un obiectiv la ultima deriva. Se adauga diferenta derivelor de baza si de rezerva si
de rezerva si se ocheste. in continuare fata de punctul de ochire de rezerva.

57 Focul se inceteaza la comanda : incetati tragerea.

58 Raportul despre terminarea focului : intiiul gata : am terminat tragerea, am

consumat 5 cartuse.

59 Alegerea reperelor si determinarea distantei pina la acestea este parte

componenta a activitatii de studiere a  terenului: Da

60 Cum se numeste un obiect din teren bine vizibil cu ajutorul caruia poate fi
usor si repede alt obiect mai putin vizibil ? Reper
61 Aruncatorul de mine PM-120 are unghiul de ochire in planul orizontal : - al
mecanismului de ochire în direcţie când înclinarea ţevii este de 45° ± 3° (0-50) ± 3°
(0-50) - al mecanismului de ochire în direcţie când înclinarea ţevii este la 80° ± 5°
(0-83) - prin mutarea afetului-biped fără mutarea plăcii de bază ± 15° 360° Regimul
de foc în primul minut 9 lovituri 20 lovituri Timpul de trecere din poziţie de marş în
poziţie de luptă şi invers l min l min

62 Aruncatorul de mine PM-120 are unghiul de ochire in planul verical : de la

45° pînă la 80° de la 45° pînă la 85°

63 Aruncatorul de mine PM-120 este compus dinAruncătorul de mine calibru

120 mm md. 1942 se compune din următoarele părți mari:

1. Ţeava cu închizătorul. 2. Aparatul de ochire. 3. Mecanismul de ochire în direcţie.

4. Amortizator. 5. Placa de bază.6. Afetul bipied.7. Mecanismul de orizontare. 8.
Mecanismul de ochire în înălţime. 9. Mecanismul contra dublei încărcări. 10.
Cărucior pentru transport. 11. Piesele de schimb, sculele și accesorii (PSSA).

64 Aruncatorul de mine PM-120 este destinat pentruAruncătorul calibrul 120

mm este destinat pentru sprijinul cu foc a subunităţilor de infanterie şi tancuri, şi
acţionează de regulă în cadrul bateriei (plutonului) din poziţie de tragere acoperită.
Cînd situația impune poate execută și trageri directe. Misiunile de foc pot fi
îndeplinite prin trageri executate cu aruncătorul montat pe transportul amfibiu
blindat sau de pe sol.

Misiunile principale care se pot îndeplini: * neutralizarea (nimicirea) forţei vii şi

mijloacelor de foc a inamicului adăpostite şi neadăpostite; * neutralizarea punctelor
de comandă-observare şi a mijloacelor radioelectronice; * distrugerea lucrărilor de
apărare de campanie; * crearea de culuare prin câmpurile de mine; * iluminarea şi
fumizarea obiectivelor şi terenului; * incendierea diferitelor obiective

65 Aparatul de ochire MPM-44M este destinat pentru inregistrarea elementelor

de tragere si ochirea aruncatorului pe obiect. servesc pentru înregistrarea elementelor de tragere
și ochirea aruncătorului pe obiectiv atît în cazul tragerii din poziții acoperite cît și în cazul
tragerii directe.
Aparatele de ochire ale aruncătorului de 120-mm se compun din:
- aparatul de ochire MPM-44M (MPM-44);
- cadranul
- prelungitorul suportului aparatului de ochire.
Aparatul de ochire servește la ochirea aruncătorului în direcție și înălțime. Acesta se fixează
la suportul aparatului și se compune din:
 - dispozitivul unghiului de nivel;
- luneta.

66 Mecanismul de ochire in directie este destinat pentru deplasarea țevii în plan

orizontal în limita a 106 miimi (6°) cînd țeava este înclinată la 45° sau 167 miimi (10°) cînd
țeava are înclinare de 80°. O învîrtire completă de manivelă corespunde la 10 miimi.
Mecanismului de ochire în direcție se compune din:
- furca mecanismului;
- manșonul filetat;
- șurubul de direcție;
- manivela de direcție.
La furca mecanismului se deosebesc două locașuri cilindrice, în care se fixează tijele
amortizorului mecanic și două urechi cu locașuri pentru introducerea și fixarea șurubului de
direcție. Pe partea stîngă a furcii este fixat suportul aparatului de ochire, iar pe partea dreaptă,
nivela cilindrică pentru corectarea înclinării laterale.
Manșonul filetat este fixat la șurubul de înălțime cu ax de siguranță și este prevăzut la capete
cu cîte o contrapiuliță.
Șurubul de direcție este fixat de furca mecanismului cu o bucșă și un șurub cu rondelă, care
împiedică blocarea în bucșă a capătului din dreapta a șurubului de direcție. Acesta se
înșurubează în interiorul manșonului filetat.
Manivela de direcție este menținută în locașul său prin intermediul unui arc și unul ax situat
în interiorul șurubului de direcție.

67 Mecanismul de ochire in inaltime este destinat pentru deplasarea țevii în plan

vertical în limitele de la +45° la +80° (de la +750 la +1333 miimi). Acesta se compune din:
- cutia mecanismului;
- șurubul de înălțime;
- pinionul de înălțime;
- coroana dințată cu piulița sa;
- rulmentul cu bile;
- manivela de înălțime.
Cutia mecanismului se continuă în partea de jos cu un tub de protecție și este prevăzută cu un
capac superior și un capac inferior pentru a împiedica scurgerea uleiului și pătrunderea
murdăriei în interiorul mecanismului. Pe tub se găsește o ureche de care se prinde unul din
capetele dispozitivului de corectare a înclinării laterale.
Șurubul de înălțime este fixat cu capătul superior la manșonul mecanismului de ochire în
direcție prin intermediul unui corp de legătură și se mișcă în interiorul piuliței de la coroana
dințată.
Coroana dințată și piulița au în interior un filet în care se angrenează filetul șurubului de
înălțime.
Manivela de înălțime este montată cu axul său la pinionul de înălțime care se angrenează cu
coroana dințată.
 Manivela de înălțime se fixează în poziția de marș cu minerul în dreptul tubului de protecție
al mecanismului de ochire în înălțime.

68 Dispozitivul de corectare a inclinarii laterale este destinat aducerea în plan

orizontal a furcii mecanismului de ochire în direcție și asigurarea verticalității aproximative a
suportului aparatului de ochire. Acesta secompune din:
- manșonul de reglare;
- axul manșonului;
- brățara de fixare șa piciorul drept a bipiepudului;
- nivela cilindrică cu apărătoare metalică (fixată lafurcamecanismului de ochire în direcție).
Manșonul de reglare este legat de brățara de fixare la piciorul drept, printr-o bucșă filetată, un
ax filetat cu ochi și un ax de legătură.
Axul manșonului este fixat la urechea de la tubul de protecție a șurubului de înălțime printr-o
teșitură cu ochi și un ax de legătură.
Brățara de fixare se strînge la piciorul drept cu ajutorul unui șurub și al pîrghiei de strîngere.
Pentru corectarea înclinării laterale se învîrtește manșonul de reglare în sens convenabil pînă
cînd bula nivelei cilindrice a dispozitivului (fixată pe partea dreaptă a furcii mecanismului de
ochire în direcție) vine exact între repere. Prin invîrtirea manșonului, axul manșonului se
deșurubează sau se înșurubează în filetul manșonului, îndepărtînd sau apropiind tubul de
protecție a șurubului de înălțime de piciorul drept, iar mișcarea laterală a acestuia realizează
orizontalitatea furcii mecanismului de ochire în direcție și verticalitatea aproximativă a
suportului aparatului de ochire.
69 Verificarea aparatelor de ochire consta : - verificarea dispozitivului pentru
corectarea inclinarii laterale ;- verificarea dispozitivului unghiului de nivel ;-
verificarea lunetei ;- verificarea prelungitorului.

70 Bataia maxima cu bomba expoziva este 5775m

71 Bataia maxima cu bomba fumigena este 55000m

72 Bataia maxima cu bomba de iluminare este 5500m

73 Bataia maxima cu bomba incendiara este 5470m

74 Ordinea si termenele efectuarii intretinerii tehnice a armamentului

Starea tehnică a armamentului se caracterizează prin starea bună de funcţionare a acestuia.
Pentru menţinerea armamentului în stare de pregătire permanentă în vederea luptei, asigurarea
fiabilităţii funcţionării subansamblurilor şi mecanismelor, pentru depistarea şi înlăturarea la
timp a cauzelor ce provoacă uzarea prematură, deteriorarea subansamblurilor şi pieselor se
efectuează întreţinerea tehnică a armamentului.
Sînt prevăzute următoarele categorii de întreţinere tehnică:
- controlul sumar (CS);
- întreţinerea curentă (ÎC);
 - întreţinerea tehnică nr. 1 (ÎT-1);
- întreţinerea tehnică nr. 2 (ÎT-2);
- întreţinerea tehnică de sezon (ÎS).
se execută în scopul curățirii, ungerii, controlului tehnic și reparației, precum și în scop de
învățămînt.
Durata de serviciu a armamentului de artilerie şi funcţionarea normală a mecanismelor acestuia
depinde de manipularea corectă cu aruncătorul, întreţinerea el şi pregătirea minuţioasă a
aruncătorului pentru marş şi pentru tragere.
Controlul aruncătorului se execută de către comandanții de aruncătoare și comandanții de
plutoane, înainte de începerea marșului, pe timpul marșului, înainte de tragere și pe timpul
tragerii.
Verificarea constă în: depistarea defecţiunilor (neajunsurilor) și remedierea (înlăturarea)
defecţiunilor (neajunsurilor).
Înainte de începerea marșului se verifică:
- starea aruncătorului pentru marș, starea căruciorului auto;
- existența și aranjarea echipamentului, pieselor de schimb, sculelor și accesoriilor;
- fixarea plăcii de bază de bază la umerii cadrului căruciorului auto;
- fixarea țevii pa cadrul căruciorului auto;
- fixarea picioarelor bipiedului în locașul circular al jugului țevii;
- fixarea afetului bipied la țeavă;
- aranjarea și fixarea uneltelor de geniu cu curele pe căruciorul auto;
- asigurarea închizătorului lăzii PSSA;
- fixarea ochiului de împerechere de la căruciorul auto în cîrligul autovehiculului.
Pe timpul marșului se urmărește:
- să nu se depășească viteza legală în varianta auto și pe transport;
- fixarea pe căruciorul auto a aruncătorului, a uneltelor de geniu și asigurarea închizătorilor
lăzilor PSSA și cu celelalte materiale;
- fixarea ochiului de împerechere de la căruciorul auto în cîrligul autovehiculului;
- dacă butucii roților nu se încălzesc;
- dacă roțile și cauciucurile roților sunt în stare bună
Înaintea tragerii se verifică:
- curățenia și funcționarea mecanismelor închizătorului și mărimea ieșirii vîrfului percutorului;
- canalul țevii și calota sferică a închizătorului;
- îmbinarea țevii la închizător, fixarea țevii în brățara amortizatorului mecanic ți în alveola
plăcii de bază;
- funcționarea mecanismelor de ochire în direcție și înălțime;
- funcționarea dispozitivului de corectare a înclinării laterale
- aparatul de ochire și fixarea acestuia în suportul său.
Pe timpul executării tragerii se urmărește:
- dacă sunt reziduuri pe canalul țevii (să înlătură imediat folosind jalonul-ștergător);
- dacă calota sferică are poziția normală în alveolă;
- bulele nivelelor dispozitivului pentru corectarea înclinării laterale să se mențină între repere;
- dacă placa de bază se sprijină bine pe pămînt și să nu alunece înapoi; în caz că placa de bază
alunecă, se va opri tragerea și se va fixa mai bine;
- dacă ochirea nu se strică mult (dacă se strică mult se oprește tragerea și se constată incidentul,
după care se înlătură);
- starea obturatoarelor: în cazul cînd gazele ies prin locul de îmbinare a țevii cu închizătorul, sau
pe la axul pîrghiei de dare a focului, tragerea se oprește și se raportează comandantului de
aruncător (comandantului bateriei de tragere);
- instalarea bipiedului: nu este permis în nici un caz ca piulița mecanismului de ochire în
direcție să se reazeme pe marginea furcii.
După fiecare 8-100 lovituri se verifică fixarea aparatului de ochire și dispozitivul de strîngere și
fixare a brățării amortizatorului pe țeavă.

75 Inchizatorul este destinat pentru închiderea țevii la partea dinapoi și darea

focului. Închizătorul se înșurubează la țeava prin intermediul părții filetate.
Închizătorul se compune din:
- corpul închizătorului;
- mecanismul de dare a focului;
- mecanismul de siguranţă și schimbare a modului de darea focului.
Corpul închizătorului este monobloc și are o formă cilindro-tronconică.

76 Procedeele de ducere a luptei de arme intrunite : Procedee specifice apărării:

apărarea pe poziţii, apărarea mobilă, apărarea pregătită din timp, apărarea pregătită
în grabă, retragerea, apărarea pe aliniamente intermediare şi apărarea în încercuire.
Procedee specifice ofensivei: ofensiva din contact, ofensiva din mişcare, ofensiva
combinată, urmărirea, lupta de întâlnire şi ieşirea din încercuire. În situaţia cînd
inamicul a atacat teritoriul naţional şi subunităţile militare sunt influenţate de
condiţiile specifice situaţiei şi de raportul de forţe favorabil inamicului cel puţin în
etapa cînd iniţiativa îi aparţine, trupele militare trebuie să adopte procedee tactice de
acţiune adecvate prin care cu forţe puţine să asigure hărţuirea permanentă a
inamicului în scopul producerii de pierderi cît mai mari şi provocării în rîndurile
acestuia a unei stări generale şi permanente de nesiguranţă şi panică. Hărţuirea
inamicului constituie un complex de procedee şi acţiuni de luptă cu caracter
predominant ofensiv, dar de scurtă durată prin care se urmăreşte istovirea
agresorului prin producerea de pierderi, dezorganizarea conducerii şi aprovizionării
sale, blocarea unei părţi considerabile a efectivelor şi tehnicii militare, atragerea
inamicului în locuri şi pe direcţii unde nu-şi poate valorifica superioritatea, creînd
condiţii pentru a-l nimici cu forţe puţine. Acţiunile de hărţuire se execută în toate
formele de luptă împotriva subunităţilor şi subunităţilor inamicului aflate în
staţionare, deplasare sau în alte situaţii, precum şi împotriva unor obiective
importante ale acestuia. Acţiunile de hărţuire mai vizează: * distrugerea unor
porţiuni de drumuri, căi ferate, aeroporturi; * nimicirea punctelor de comandă,
nodurilor de legătură, depozitelor, posturi de pază, patrule; * avarierea
autovehiculelor, trenurilor etc. Principalele procedee de hărţuire a inamicului sunt:
* raidul; * ambuscada şi capcana; * incursiunea atacul prin surprindere şi de scurtă
durată; * distrugerea unor obiective prin atacuri rapide; * ocuparea şi menţinerea
temporară a unor raioane importante (gări, aerodromuri etc.); * baraje şi distrugeri
pe comunicaţii; * supravegherea inamicului

77 Organizarea, armamentul, munitiile si tehnica de lupta a grupei de

infanterie motorizata. Trupele de infanterie motorizată a AN a RM sunt cele mai
numeroase  trupe de uscat.

Infanteria motorizată este  destinată să desfăşoare acţiuni de luptă de sine stătătoare

sau să acţioneze în strânsă cooperare cu subunităţile de artilerie şi alte genuri de
arme şi trupe speciale pentru nimicirea, capturarea şi izgonirea inamicului de pe
teritoriul naţional.

Structura trupelor de infanterie motorizată asigură nimicirea ţintelor inamicului

terestru, aerian şi au menirea să îndeplinească următoarele misiuni:

* să menţină cu fermitate poziţiile, raioanele şi aliniamentele ocupate;

* să respingă loviturile inamicului;

* să producă pierderi şi să zădărnicească ofensiva inamicului.

Subunităţile de infanterie motorizată a AN a RM au structura şi sunt înzestrate cu

tehnică şi armament după cum urmează:

78 Conditiile de trecere a grupei la aparare : Lupta împotriva blindatelor

inamicului constituie baza apărării. Pregătirea şi conducerea acesteia este una din îndatoririle
principale ale comandantului de pluton (grupă). Ea se organizează pe direcţiile favorabile
întrebuinţării de către inamic a mijloacelor blindate şi în primul rînd a tancurilor.
Scopul ei constă în: nimicirea blindatelor inamicului pe căile de acces şi pe timpul atacului
limitei dinainte a apărării; nimicirea blindatelor pătrunse în punctul de sprijin al plutonului sau
poziţia de tragere a grupei şi interzicerea pătrunderii lor în adîncime.
În lupta împotriva blindatelor inamicului participă subunităţile de artilerie, artilerie
antitanc, primite ca întărire sau în sprijin, armamentul antitanc din înzestrarea plutonului
(grupei) şi militarii (luptătorii) pregătiţi special; se instalează şi se amenajează baraje şi
obstacole de tot felul.
 Mijloacele antitanc ale subunităţilor şi cele primite ca întărire se dispun în punctul de
sprijin, în funcţie de direcţiile probabile de atac cu tancuri sau alte mijloace blindate ale
inamicului, caracteristicile terenului şi posibilităţile de mascare, precum şi în raport cu distanţa
eficace de tragere a acestora.
Conducerea mijloacelor antitanc se asigură de comandantul de pluton prin radio şi
semnale.
Plutonul (grupa) pot afe trece la apărare, de regulă, în cadrul companiei (plutonului) în
condiţiile contactului mijlocit cu inamicul sau în afara contactului.
La apărarea din contact nemijlocit cu inamicul lupta se pregăteşte în timp scurt,
concomitent cu ducerea acţiunilor de luptă în curs de desfăşurare.
Prin trecerea la apărarea în afara contactului cu inamicul se asigură timp suficient pentru
realizarea dispozitivului de luptă, organizarea completă a sistemului de foc şi amenajarea
genistică a terenului.
In raport cu situaţia concretă, apărarea poate fi pregătită în grabă sau din timp.
Apărarea în grabă se pregăteşte, de regulă, în condiţiile contactului nemijlocit cu inamicul,
sub presiunea continuă a acestuia, precum si a timpului puţin la dispoziţia comandantului pentru
a da misiuni subunităţilor, desfăşurarea acestora în dispozitiv de luptă, organizarea sistemului de
foc, executarea locaşurilor şi poziţiilor de tragere, pentru consolidarea aliniamentelor ocupate
(executarea sumară a lucrărilor genistice). În funcţie de timp, comandantul trebuie să precizeze
misiunile subunităţilor şi, dacă este necesar, să aducă îmbunătăţiri dispozitivului de luptă şi
sistemului de foc, să dezvolte lucrările genistice.
Apărarea din timp se pregăteşte pe cele mai bune aliniamente oferite de teren, de regulă,
cînd subunităţile nu sînt în contact cu inamicul şi se dispune de mai mult timp pentru
pregătirea luptei. Comandantul este obligat sa execute recunoaşterile, să precizeze misiunile, să
realizeze dispozitivul de apărare, să organizeze sistemul de foc şi cooperarea, concomitent cu
executarea lucrărilor genistice şi barajelor.
Apărarea poate fi:
- pe poziţii;
- mobilă;
- pe aliniamente intermediare;
- în încercuire;
- în cadrul luptei de întâlnire.
Apărarea pe poziţii se organizează în scopul menţinerii ferme a punctului de sprijin,
producerii de pierderi cât mai mari inamicului, respingerii ofensivei acestuia şi interzicerii
pătrunderii lui în adâncime.
Acest procedeu se bazează pe un sistem de poziţii, combinat cu obstacole, amenajarea
judicioasă a terenului şi manevra rezervelor. În apărarea pe poziţii accentul este pus pe
menţinerea terenului ocupat.
Apărarea pe poziţii nu are ca obiectiv nimicirea completă a inamicului; pentru înfrângerea
acestuia este necesară executarea unor acţiuni de luptă simultane sau ulterioare.
Comandantul plutonului îşi dispune forţele din subordine pentru apărarea unei porţiuni de
teren, prin folosirea unor combinaţii de poziţii de apărare de bază, vremelnice şi de rezervă; el
organizează lupta în interiorul punctului de sprijin, nimicind forţele inamicului pătrunse printre
poziţiile defensive ale plutonului, prin crearea zonelor de nimicire şi a pungilor de foc.
 Apărarea mobilă se execută în scopul nimicirii inamicului prin acţiuni de tip ofensiv
executate de către subunităţile din eşalonul doi (uneori rezerva) ale batalionului, după înaintarea
controlată a inamicului pe un aliniament (poziţie), care îl face vulnerabil loviturilor executate de
apărător prin contraatacuri şi învăluire.
Apărătorul pune accentul, de obicei, pe înfrângerea inamicului şi nu pe menţinerea sau
recâştigarea terenului pierdut. Pentru desfăşurarea apărării mobile, se utilizează o combinaţie de
acţiuni de întârziere, defensive şi ofensive, ceea ce presupune dispunerea înaintată a unor forţe
relativ mici si folosirea pe scară largă a manevrei, focului şi obstacolelor pentru a prelua
iniţiativa de la atacator după ce acesta a intrat în sectorul apărat.
Mobilitatea forţelor proprii trebuie să fie cel puţin egală cu cea a atacatorului. Terenul ales
trebuie să permită executarea acţiunilor manevriere.
Apărarea pe aliniamente intermediare se organizează atunci când inamicul dispune de o
superioritate covârşitoare în forţe şi mijloace sau se găseşte într-o situaţie avantajoasă.
Scopul apărării pe aliniamente intermediare îl constituie câştigarea de timp, producerea de
pierderi inamicului şi sustragerea forţelor proprii de sub loviturile acestuia.
Intensitatea şi caracteristicile acţiunilor forţelor care se apără pe aliniamente intermediare
diferă de la un aliniament la altul, odată cu mutarea efortului în cadrul acestora până pe
aliniamentul final de apărare şi alternează cu contraatacuri executate prin surprindere şi cu
atacuri în faţa limitei dinainte a forţelor proprii.
Aliniamentele de apărare se aleg de către eşaloanele superioare plutonului în aşa fel, încât
forţele care le ocupă să aibă, pe cât posibil, flancurile asigurate, să includă forme tari de teren,
obstacole naturale, iar terenul din adâncime să dispună de acoperirile necesare desprinderii de
inamic şi replierii în ascuns a forţelor pe următorul aliniament de apărare.
Aliniamentele şi distanţa dintre acestea se stabilesc, astfel încât inamicul care a reuşit să
rupă apărarea organizată pe primul aliniament, să fie obligat să pregătească un nou atac pentru
ruperea aliniamentului următor.
Retragerea se adoptă, temporar, pentru scoaterea forţelor de sub loviturile puternice ale
inamicului şi punerii lor într-o situaţie mai avantajoasă în adâncime, ocuparea unor poziţii
favorabile ducerii luptei sau regruparea acestora pe anumite direcţii în vederea îndeplinirii altor
misiuni; uneori, retragerea se poate executa şi pentru atragerea inamicului pe direcţii
nefavorabile desfăşurării forţelor sale principale, mai ales a celor blindate şi nimicirea lor
ulterioară.
Retragerea se execută numai la ordinul comandantului eşalonului superior, în mod
organizat, în ascuns şi cu rapiditate, de regulă, fără desfăşurarea forţelor principale pe
aliniamente intermediare, până la aliniamentul final pe care urmează să se organizeze o apărare
puternică sau înapoia căruia să se concentreze noi forţe şi mijloace în scopul îndeplinirii altor
misiuni; desfăşurarea parţială sau totală a forţelor principale este permisă numai pentru
executarea unor lovituri asupra inamicului care a reuşit să intercepteze căile de retragere şi
pentru nimicirea forţelor de desant aerian sau a forţelor aeromobile desantate de inamic pe
direcţiile de retragere.
Situaţiile cele mai caracteristice în care se execută retragerea sunt: când forţele proprii au
fost lovite puternic cu sisteme de cercetare-lovire de înaltă precizie şi nu mai sunt posibilităţi de
închidere a breşei create; când inamicul a rupt apărarea pe un front larg şi pe o mare adâncime
reuşind să pătrundă cu forţe superioare în flanc şi ameninţă spatele; când inamicul acţionează cu
forţe superioare, îndeosebi blindate, iar raportul de forţe este mult superior în favoarea acestuia;
pe timpul ofensivei când inamicul execută riposte ofensive puternice; în cazul desfăşurării
nefavorabile a luptei de întâlnire.
În apărarea în încercuire plutonul de infanterie acţionează, de regulă, în cadrul eşalonului
superior împreună cu alte forţe, uneori independent, în una din următoarele situaţii: în apărare -
pe timpul executării contraatacului, al retragerii şi când se urmăreşte menţinerea cu orice preţ a
unor obiective importante; în ofensivă - ca urmare a contraatacurilor şi loviturilor concentrice
executate de către inamic, pe timpul urmăririi, în urma luptei de întâlnire desfăşurată
nefavorabil pentru forţele proprii.
Scopul apărării în încercuire, de regulă, constă în: menţinerea de lungă durată a unor
raioane (obiective) importante; polarizarea unor forţe numeroase ale inamicului şi producerea
de pierderi cât mai mari acestora; dispersarea forţelor inamicului şi slăbirea puterii de luptă în
adâncime; crearea condiţiilor în vederea executării cu succes a acţiunilor viitoare.
Uneori, deşi există posibilitatea sustragerii forţelor de la încercuire, acestea sunt lăsate
preconceput să lupte astfel, când raioanele respective au o importanţă vitală pentru desfăşurarea
ulterioară a acţiunilor, prezintă avantaje din punct de vedere al reliefului şi resurselor
economice, iar gruparea încercuită are posibilitatea să lupte vreme îndelungată în aceste
condiţii.
Contraatacul este conceput şi planificat de eşaloanele superioare şi constituie un moment
important în desfăşurarea luptei de apărare; pentru executarea acestuia comandantul foloseşte o
parte sau majoritatea forţelor aflate în apărare, pentru exploatarea situaţiilor favorabile lovirii
inamicului în locurile şi în momentele decisive şi pentru înfrângerea acestuia.
Prin declanşarea contraatacului, comandantul urmăreşte: recucerirea terenului (poziţiilor)
pierdut, izolarea şi nimicirea forţelor inamicului sau orice altă acţiune care vizează restabilirea
situaţiei iniţiale.
Contraatacul se execută atunci când inamicul este pe punctul de a fi oprit, ori şi-a încetinit
ritmul ofensivei (dispozitivul său este dezorganizat şi slăbit), eşalonul doi (rezervele apropiate)
al acestuia a fost introdus în luptă sau este departe de eşalonul întâi (a fost lovit cu aviaţia şi
focul artileriei), iar folosirea forţelor din adâncime nu se poate realiza în timp scurt.
Forţele care contraatacă evită punctele tari ale inamicului, ocupând poziţii din care să
poată ataca flancul şi spatele acestuia.
În apărarea pe poziţii comandantul foloseşte subunităţile din eşalonul doi şi rezerva, în
cooperare cu elementele statice ale apărării (poziţiile de apărare sau punctele de întărire), pentru
a diminua elanul ofensiv al atacatorului şi a-i reduce avantajul numeric.
În apărarea mobilă comandantul anticipează pătrunderile inamicului în adâncime şi
foloseşte obstacolele şi poziţiile întărite pentru a direcţiona şi controla aceste pătrunderi; el
execută, de asemenea, contraatacuri locale pentru a-l determina pe inamic să intre în
pătrunderile planificate de apărător sau pentru a-l induce în eroare asupra dispozitivului de
apărare.
O parte din elementele mobile ale apărării atrag inamicul, iar cele statice îl fixează într-o
zonă (raion) dinainte stabilită; ulterior, forţele de lovire atacă şi nimicesc inamicul prin
contraatac sprijinite cu toate mijloacele la dispoziţie.
 Apărarea în cadrul luptei de întâlnire. Trecerea la apărare în cadrul luptei de întâlnire se
execută în situaţia când inamicul a devansat în desfăşurare forţele proprii sau este superior în
forţe şi mijloace. În acest caz, forţele proprii trec în grabă la apărare pe aliniamentul atins sau pe
un alt aliniament favorabil.
Scopul principal al trecerii la apărare în lupta de întâlnire îl constituie împiedicarea
inamicului de a-şi îndeplinii obiectivul.
În funcţie de situaţia concretă, comandantul plutonului trecut la apărare poate urmări şi alte
obiective, respectiv: câştigarea de timp până la sosirea forţelor principale ale companiei cu care
să treacă, ulterior la nimicirea inamicului prin acţiuni ofensive; producerea de pierderi cât mai
mari inamicului; menţinerea terenului ocupat.
Având în vedere caracterul de independenţă al luptei de întâlnire, o atenţie deosebită
trebuie acordată protejării flancurilor şi evitării încercuirii, scop în care se va căuta, pe cât
posibil, ca acestea să se sprijine pe forme tari de teren.
În funcţie de evoluţia situaţiei pe timpul desfăşurării luptei, forţele plutonului aflat în
apărare trebuie să fie în măsură să rupă lupta şi să treacă la retragere, să asigure aliniamentul de
atac al forţelor proprii sosite în sprijin, ori să treacă la ofensivă împreună cu acestea.
În apărare fiecare soldat, folosind cu iscusinţă arma sa, construcţiile de fortificaţie şi
proprietăţile avantajoase ale terenului, este în stare să nimicească forţa vie a inamicului şi să
ducă cu succes lupta împotriva tancurilor şi blindatelor acestuia.
Subunităţilor care se apără le este interzis să părăsească punctele de sprijin (poziţiile de
apărare) ocupate şi să se retragă fără ordinul comandantului eşalonului superior.

79 Conditiile si procedeele de trecere a grupei in ofensiva :

Condiţiile de trecere la ofensivă: P r i n c o n d i ţ i i l e d e t r e c e r e l a o f e n s i v ă s e
s u b î n ţ e l e g e o s i t u a ţ i e t a c t i c ă c o n c r e t ă , conform căreia se organizează şi se duce lupta.
Situaţia tactică este determinată de diferiţifactori. Unii dintre cei mai importanţi este situaţia,
componenţa, caracterul de acţiuni şidispozitivul inamicului, componenţa şi posibilităţile
subunităţilor proprii şi a vecinilor,folosirea armamentului nuclear şi celui obişnuit, terenul pe
care se va duce lupta, condiţiileclimaterice ş.a.Reieşind din aceşti factori, ofensiva se poate
executa asupra inamicului care:
-
înaintează – prin lupta de întîlnire
, c a r e s e d u c e p î n ă c î n d u n a d i n t r e p ă r ţ i v a refuza la ofensivă;
-
  se retrage – prin urmărire
, c a r e s e e x e c u t ă a t î t d i n f r o n t , c î t ş i p e i t i n e r a r e  paralele de retragere a
inamicului;
-
  s e a p ă r ă – p r i n l u p t a d e o f e n s i v ă di n m i ş c a r e s a u d i n c o n t a c t n e m i j l o c i t
c u inamicul.
1.1.1. Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul
Cînd acţiunile de luptă, îndeosebi cele de apărare, se desfăşoară favorabil trupelor  proprii, în
funcţie de situaţia concretă, la ordin, subunităţile pregătesc şi duc ofensiva dincontact nemijlocit
cu inamicul. Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul trebuie dusăcu toată fermitatea, iar
inamicul nimicit atît pe timpul pregătirii de foc, cît şi pe timpul a t a c u l u i . P l u t o n u l
e x e c u t ă of e n s i v a , d e r e g u l ă , î n c a d r u l c o m p a n i e i , u n e o r i ş i î n m o d independent.
În compunerea plutonului pot intra şi luptători sau grupe de gărzi patriotice.5

 
În unele situaţii, acesta poate să ducă acţiuni împreună cu subunităţi de grăniceri ale Mi-
n i s t e r u l u i d e I n t e r n e , d e g ă r z i p a t r i o t i c e ş i a l t e f or m a ţ i u n i d e a p ă r a r e , f ăr ă
s ă i n t r e î n compunerea lui.Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul se poate executa după
o regrupare sauchiar după o deplasare din adîncime şi înlocuirea subunităţilor care se apără în
faţă. Esenţaa c e s t u i p r o c e d e u e s t e c ă s u b u n i t ă ţ i l e d i n t i m p ş i î n a s c u n s o c u p ă
poziţiile iniţiale de plecare la atac. Avantajul procedeului constă în faptul
c ă e s t e p o s i b i l ă s t u d i e r e a m a i minuţioasă a inamicului, pregătirea şi organizarea
mai detailată a luptei. Dezavantajul principal este aflarea într-un pericol permanent de
folosire de către inamic a armamentuluiobişnuit şi cel nuclear, concentrarea forţelor şi
mijloacelor pe un front îngust, păstrarea însecret a măsurilor de pregătire.
 Plutonului la ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul i se indică:
-
 poziţia de plecare la ofensivă;
-
obiectivul de atac;
-
direcţia de continuare a ofensivei.Pentru plecarea la ofensivă se folosesc tranşeele, şanţurile şi
locaşurile de tragere,şanţurile de comunicaţie şi adăpostirile existente sau cele care se
amenajează pe timpul pregătirii luptei. Poziţiile de plecare la ofensivă se ocupă în ascuns şi,
de regulă, noapteasau în alte condiţii de vizibilitate redusă. Pe poziţia de plecare la ofensivă se
organizeazăsistemul de foc şi cooperarea, se maschează minuţios lucrările, respectîndu-se
regimul deluptă anterior ocupării acesteia, se iau măsuri pentru respingerea acţiunilor
ofensive şiîncercărilor de infiltrare ale inamicului. Plutoanele din primul eşalon ocupă poziţia
iniţialăde plecare la ofensivă în prima tranşee. Plutoanele din eşalonul doi – în tranşeea doi şi
trei,dar se pot afla şi în dispozitiv premărgător de luptă sau de marş.Î n m i s i u n e a
s u b u n i t ă ţ i l o r , î n f u n c ţ i e d e n a t u r a , v a l o a r e a ş i c a r a c t e r u l a p ă r ă r i i inamicului se
indică direcţia şi obiectivul de atac, care se precizează în amănunt pe poziţiade plecare la
ofensivă.
Obiectivul de atac
al subunităţilor constă în nimicirea personalului şi mijloacelor d e f o c a l e i n a m i c u l u i d e
p e f r o n t u l l o r d e a t a c d i n p r i m a t r a n ş e e ş i c u c e r i r e a u n u i aliniament
situat înapoia acesteia, care să asigure desfăşurarea cu succes a
a c ţ i u n i l o r   ulterioare.După cucerirea obiectivului subunităţile continuă atacul pe
direcţia indicată, fărăoprire, primind noi misiuni (obiective de atac).P e t i m p u l
atacului limitei dinainte a apărării inamicului şi în
a d î n c i m e a dispozitivului de luptă subunităţile trebuie să combine cu pricepere focul cu
mişcarea, sămanevreze punctele de sprijin şi mijloacele de foc ale inamicului, trecînd cu
repeziciunedin dispozitiv de luptă în dispozitiv premergător de luptă şi invers, menţinînd
permanentcooperarea; după caz, să treacă oportun de la acţiuni pe jos, la acţiuni pe
transportoarea m f i b i i b l i n d a t e ( m a ş i n i d e l u p t ă , a u t o m o b i l e ) ş i i n v e r s , p e n t r u
a n u d a p o s i b i l i t a t e a inamicului să se retragă şi să organizeze noi aliniamente de apărare.
1.1.2. Ofensiva din mişcare
Ofensiva din mişcare constă în deplasarea subunităţilor din raionul iniţial,
dec o n c e n t r a r e ( d e p l e c a r e ) s p r e l i m i t a d i n a i n t e a a p ă r ă r i i i n a m i c u l u i ,
d e s f ă ş u r a r e a î n d i s p o z i t i v p r e m e r g ă t or d e l u p t ă ş i d i s p o z i t i v d e l u p t ă ş i
a t a c u l f o r ţ e l or ş i m i j l o a c e l o r   a c e s t u i a t r e c u t e î n g r a b ă l a a p ă r a r e . S e
execută cu succes, îndeosebi, cînd pe timpul pregătirii de foc s-a reuşit să
s e s c o a t ă d i n l u p t ă m a j or i t a t e a m i j l o a c e l o r a n t i t a n c a l e inamicului.În raionul de
plecare la ofensivă comandanţii dispun subunităţile în ascuns, de-a lungul şi în
apropierea itinerarelor, folosind proprietăţile naturale de protecţie şi mascareale terenului (văi,
rîpe, tufari, păduri). În raion se amenajează adăposturi pentru personal,tehnică militară şi
materiale.Deplasarea spre limita dinainte a apărării se execută în cadrul eşalonului
superior.P e n t r u a s i g u r a r e a d e p l a s ă r i i o r g a n i z a t e ş i o p or t u n e , d e s f ă ş u r a r e a ş i
trecereas i m u l t a n ă l a o f e n s i v ă a t u t u r o r s u b u n i t ă ţ i l o r s e s t a b i l e s c
i t i n e r a r u l d e d e p l a s a r e , aliniamentul (punctul) iniţial, aliniamentele de coordonare:
aliniamentul de desfăşurare pecoloane de companii, aliniamentul de desfăşurare pe coloane de
plutoane, aliniamentul detrecere la atac, iar cînd ofensiva se execută de către infanterie pe jos,
în afară de aceasta, seindică aliniamentul de debarcare şi de siguranţă.
 Plutonului la ofensivă din mişcare i se indică:

itinerarul de deplasare;

 punctul iniţial;

aliniamentul de desfăşurare pe coloane de plutoane;

aliniamentul de trecere la atac;

aliniamentul de debarcare.
Itinerarul de deplasare
 
se alege pe drumurile, care au capacităţile naturale de mascare, în aşa raport, ca
subunităţile să poată executa deplasarea pe ascuns faţă de inamicşi cu viteza la cuvînt.
Aliniamentul (punctul) iniţial
 
s e s t a b i l e ş t e î n s c o p u l î n c e p e r i i o p o r t u n e a deplasării din raionul ocupat şi se
determină de către comandantul superior. Depărtarea luide la raionul ocupat trebuie să asigure
încolonarea şi intrarea coloanei în viteza stabilită dedeplasare. Depărtarea aliniamentului
(punctului) iniţial de la limita raionului iniţial poateatinge
5 – 10 km
.
Aliniamentul de desfăşurare pe coloane de companii
 
s e s t a b i l e ş t e p e n t r u începerea desfăşurării coloanei batalionului pe coloane de
companii şi deplasarea lor pedirecţiile lor de atac. În dependenţă de condiţiile
terenului el se stabileşte la depărtarea,c a r e a s i g u r ă s e c u r i t a t e a s u b u n i t ă ţ i l o r
î m p o t r i v a n i m i c i r i i c u f o c pr i n o c h i r e d i r e c t ă a tunurilor, tancurilor şi RATD.
Depărtarea acestui aliniament de la limita dinainte a apărăriiinamicului poate atinge
4 – 6 km
.
Aliniamentul de desfăşurare pe coloane de plutoane
 
s e s t a b i l e ş t e d u p ă  posibilitate, după cutele terenului la
2 – 3 km
de la limita dinainte a apărării inamicului şitrebuie să excludă nimicirea coloanelor cu focul
mijloacelor antitanc de la distanţă mică detragere, tunurilor, MLI şi altui armament de
infanterie. El se numeşte în scopul asigurăriidesfăşurării organizate a companiei din dispozitivul
premergător de luptă în dispozitivulde luptă. Cu ieşirea la acest aliniament plutonul
continuă deplasarea pe itinerarul săuseparat.
Aliniamentul de trecere la atac
 
se duce cît mai aproape de LDA a inamiculuifolosindu-se cutele terenului în aşa mod, ca
deplasarea plutoanelor spre acest aliniament săse poată executa în ascuns, iar depărtarea
lui să asigure executarea focului eficace dintipurile principale de armament şi să permită
plutoanelor neîncetat, într-un teren scurt şi cuo viteză maximă să atingă limita dinainte a
apărării inamicului la ora stabilită (ora “C”). El
se stabileşte la depărtarea pînă la 6 0 0 m , i ar u n e o r i ş i m a i m u l t d e l a l i m i t a
d i n a i n t e a apărării inamicului.
Aliniamentul de debarcare
 
se stabileşte cît mai aproape de limita dinainte a a p ă r ă r i i i n a m i c u l u i , d e
r e g u l ă , î n l o c u r i l e a d ă p o s t i t e f a ţ ă d e f o c u l m i t r a l i e r e l o r ş i mijloacelor
antitanc de luptă apropiată. În afară de aceasta, depărtarea minimă a lui trebuiesă asigure
siguranţa efectivului în timpul debarcării de exploziile proiectilelor şi minelor artileriei
proprii.În dependenţă de condiţiile terenului, aliniamentul de debarcare poate să coincidăcu
aliniamentul de trecere la atac sau să se afle considerabil mai aproape de inamic.
Dine x p e r i e n ţ a a p l i c a ţ i i l or d e p ă r t a r e a a c e s t u i a l i n i a m e n t d e l a l i m i t a d i n a i n t e
a a p ă r ă r i i inamicului poate fi de
300 – 400 m
.D e b a r c a r e a d e p e a u t o v e h i c u l e s e e x e c u t ă l a 1 – 2 k m d e l a l i m i t a di n a i n t e
aapărării inamicului. După debarcare autovehiculele se adună în locurile de
a d u n a r e stabilite, la o depărtare de 2 – 4 km de la limita dinainte a apărării inamicului. În orice
caz,el trebuie să asigure o viteză înaltă de atac, un consum scăzut de eforturi a efectivului
cîndacţionează pe jos, precum să se reducă la minimum pierderile de la focul inamicului.În
cazul cînd atacul inamicului este prevăzut pe jos, în scopul protecţiei efectivuluiş i t e h n i c i i
contra obuzelor artileriei proprii, plutonului i se indică aliniamentul
d e siguranţă.
 Distanţa de siguranţă contra schijelor obuzelor artileriei proprii constituie:
-
 pentru tancuri – 200 m;
-
MLI (TAB) – 300 m;
-
infanterie pe jos – 400 m.Trecerea punctelor şi aliniamentelor sus-numite se determină de către
comandant,r ei e ş i n d d i n o r a s t a b i l i t ă d e a t a c “ C ” , d e p ă r t a r e a s u b u n i t ă ţ i l o r d e
l a l i m i t a d i n a i n t e a apărării inamicului şi viteza de deplasare a subunităţilor.Îmbarcarea pe
tancuri se efectuează la aliniamentul îmbarcării ca desant pe tancuri.La atingerea acestui
aliniament plutonul şi tancurile se opresc şi efectivul, conformc a l c u l u l u i , r e s p e c t î n d
m ă s u r i l e d e s e c u r i t a t e , e f e c t u e a z ă î m b a r c a r e a . T a n c u r i l e s e deplasează
spre ATA, iar automobilele în locul stabilit.P e t i m p u l p r e g ă t i r i i d e f o c s u b u n i t ă ţ i l e s e
a p r o p i e d e l i m i t a d i n a i n t e a a p ă r ă r i i inamicului pe transportoare amfibii blindate
(maşini de luptă) sau ca desant pe tancuri.M i s i u n i l e d e l u p t ă s e d a u î n r a i o n u l i n i ţ i a l ,
d e c o n c e n t r a r e ( d e p l e c a r e ) ş i s e  precizează pe timpul apropierii subunităţilor de limita
dinainte a apărării inamicului sau petimpul unei scurte opriri de 10-15 minute înapoia
acoperirilor din teren.Ofensiva din mişcare asigură secretul pregătirii acţiunilor, surprinderea
inamicului,vulnerabilitate redusă faţă de loviturile şi focul acestuia.O b i e c t i v u l d e a t a c a l
s u b u n i t ă ţ i l o r s e s t a b i l e ş t e î n f u n c ţ i e d e t ăr i a a p ăr ă r i i p e direcţia lor de acţiune
şi de gradul de neutralizare a armamentului antitanc, fiind uneori mai adînc decît în
ofensiva din contact nemijlocit. 
1.2. Locul, misiunile şi dispozitivul de luptă a plutonului în ofensivă.Mijloacele date ca întărire.
80 Procedeele de deplasare a trupelor : asigura proiectia fortelor luptatoare dintr-
un raion in altul (prin mars cea mai raspindita, transport, combinat), deplasarea
personalului, tehnicii, materialelor cu ajutorul mijloacelor feroviare, maritime,
fluviale.Deplasarea organizata a trupelor cu o parte prin mars, iar cu alta prin
transport.

81 Obiectivul de atac al grupei infanterie in ofensiva consta în nimicirea

personalului şi mijloacelor d e f o c a l e i n a m i c u l u i d e p e f r o n t u l l o r d e
a t a c d i n p r i m a t r a n ş e e ş i c u c e r i r e a u n u i aliniament situat înapoia
acesteia, care să asigure desfăşurarea cu succes a
acţiunilor  ulterioare.După cucerirea obiectivului subunităţile continuă atacul
pe direcţia indicată, fărăoprire, primind noi misiuni (obiective de atac).P e
timpul atacului limitei dinainte a apărării inamicului şi
î n a d î n c i m e a dispozitivului de luptă subunităţile trebuie să combine cu
pricepere focul cu mişcarea, sămanevreze punctele de sprijin şi mijloacele de foc
ale inamicului, trecînd cu repeziciunedin dispozitiv de luptă în dispozitiv
premergător de luptă şi invers, menţinînd permanentcooperarea; după caz, să
treacă oportun de la acţiuni pe jos, la acţiuni pe transportoare amfibii
blindate (maşini de luptă, automobile ) şi invers, pentru a nu da
posibilitatea inamicului să se retragă şi să organizeze noi aliniamente de apărare

82 Reperele se indica :numarul, denumirea si distanta pina la ele.

83 Pentru plecarea la ofensiva comandantul de grupa da comanda :pentru

mars.
84 Nimicirea obiectivelor consta in aducerea obiectivului in stare de a nu putea fi
folosit, scoaterea din functiune a tancurilor (scoaterea lord in lupta).

85 Postul de observare este compus de regulă, din 3-4 militari dintre care
unul este şef şi are misiunea să supravegheze activitatea şi acţiunile inamicului
terestru şi aerian şi să raporteze oportun datele obţinute. Uneori personalul postului
de observare poate avea o compunere mixtă.
Personalul postului de observare (observatorul) primeşte ordinul de luptă în
teren, în care i se indică:
- reperele, numerotarea lor şi distanţele până la acestea;
 - informaţii despre inamic;
- misiunea postului de observare, în care se precizează: compunerea, şeful
postului de observare, raionul (locul) de dispunere, sectorul de observare şi direcţia
(obiectivul) principală de observare, modul de raportare a datelor obţinute,
indicative, frecvenţe şi semnale;
- locurile posturilor de observare vecine şi modul de realizare a legăturii cu
acestea;
- misiunea şi modul cum va acţiona pe timpul ducerii luptei;
- data şi ora începerii observării;
- secretul (parola şi răspunsul) – când este nevoie.

86 Destinatia si componenta mastii contra gazelor de protectie de arme

intrunite : Din mijloacele de protecţie a aparatului respirator fac parte măştile antigaz filtrante
şi izolante şi aparatele de respirat.
Masca antigaz filtrantă este destinată pentru protecţia aparatului respirator, ochilor şi feţei
împotriva substanţelor toxice, radioactive şi aerosolilor bacterieni (biologici).
Aparatul de respirat R-2 :
1 — semimasca; 2 — supapa de inspiraţiei; 3 — supapa de expiraţie cu ecran de protecţie; 4 —
dispozitiv de strîngere pe nas; 5 — legătură de cap
Masca antigaz este compusă:1 - cutie filtrantă; 2 – cărbune absorbant; 3 – filtru de fum; 4 –
dop; 5 - partea facială; 6 – vizor; 7 – supapa expiratorie; 8 – tubul gofrat; 9 - sacul portmască
pentru păstrarea şi purtarea acesteia; 10 – cordonul de purtare; 11 - cordonul de fixare; 12 -
cutie cu pelicule pentru asigurarea neaburirii vizoarelor; 13 - peliculă care nu abureşte
instalată în manjeta pentru iarna a vizorului mastii.

87 Destinatia si componenta, regulile de folosire a costumului de protectie de

arme intrunite se poate înțelege un echipament destinat a fi purtat sau mânuit de
către un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori a mai multor riscuri care ar
putea să îi pună în pericol securitatea și sănatătea la locul de muncă, precum și orice
supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv. Pentru protecția
capului: casca care poate fi cu vizor, pe șantiere de construcții și în unele
fabrici;Pentru protecția ochilor: ochelari de sudură sau mască împotriva radiațiilor
ori fragmentelor care pot produce leziuni traumaticePentru protecția piciorului:se
poartă încălțăminte de protecție pe șantierele de construcții și în unele ramuri
industrie, genunchiere,;Pentru protecție corpului: îmbrăcăminte profesională
generică și specifică (șalopetă, pantaloni lungi, mănuși, bocanci, șepci, ...) în funcție
de temperatură (cald, rece) și de vreme, securitatea la incendiu, activitate (sudură,
substanțele chimice implicate, îmbrăcăminte de mare vizibilitate);Măști respiratorii:
măști de protecție, filtre;Protecție auditiva împotriva zgomotului (scoici pasive,
șepci active);

88 In aparare, la explozia nucleara militarul va actiona: va imbraca costum de

protectie

89 Partea faciala a mastii contra gazelor care a fost in uz, se dezinfecteaza cu

alcool sau cu solutie 2% formalina.

90 La comanda ,,Gaze’’ militarul va actiona : va imbraca costumul contra

gazelor, masca antigaz Trecerea măştii contra gazelor în poziţia „de luptă”.

91 Adaposturile pentru efectiv si tehnica de lupta : se face un adapost pentru

plutonul de 30 de militari, sau pentru fiecare grup de infanterie.Se sapa locasul
pentru tehnica 1,50 metri+parapet, astfel la suprafata ramine tunelul. Pentru
tehnica : dimensiuni transport blindat 5m m latimea de 2m 80cm. Tunela ramine la
suprafata OM/ORA. Se face in 2 rinduriapararea de geniu :-se sapa locas p/u
tragere ,p/u tehnica si armament.- se amenajeaza adapost pentru efectiv,- transee p/u
comunicare

92 Pentru mascarea individuala, militarul va folosi : Iarba, crengi. Un

element de dispozitiv care poate fi observat de catre inamic poate fi lovit.
Subunitatea dispusa intr-o acoperire naturala sau care nu poate fi identificata in
teren va fi descoperita cu dificultate de catre inamic. Pentru mascarea pozitiei de
tragere trebuie tinut cont de:a.       Elementele care permit descoperirea sunt:
dispunerea, culoarea, forma, umbra, structura si miscarea. Mijloacele folosite pentru
mascare sunt vopsirea in culori mozaic a echipamentului si tehnicii de lupta si
folosirea plaselor de mascare. Folosirea acestor mijloace precum si respectarea
regulilor de disciplina a zgomotului si luminii protejeaza pozitia de tragere
impotriva observarii inamicului.b.      Tehnica de lupta trebuie astfel dispusa incat
sa fie ferita fata de observarea inamicului, iar mijloacele radio trebuie folosite astfel
incat emisiile radio sa nu constituie un factor de demascare.c.       Toate
posibilitatile oferite de teren trebuie folosite pentru ascunderea elementelor
componente ale subunitatii.d.      Este eficienta folosirea tuturor acoperirilor
naturale.e.       Trebuie stabilite si respectate regulile disciplinei luminii si
zgomotului.f.       Urmele lasate de mijloacele de tractiune si transport munitie sunt
un indiciu de descoperire a subunitatii de tragere. Deplasarile vehiculelor trebuie
executate pe cai de comunicatie iar urmele lasate pe teren trebuie sa fie cat mai
reduse si acoperite, pentru a nu fi vizibile pentru inamic.

93 Cimpurile de mine antitanc se plantează pe direcţiile accesibileacţiunii

tancurilor, autotunurilor, transportoarelor blindate în faţa limiteidinainte a
apărării, în adâncimea apărării sau pe flancuri.Se planteaza prin 2 procedee : prin prin
plantarea de mine (de genisti) – are un plug, face o brazda si se culca mina antitanc. 1-pe
brazda, 2 –pe sol(cind nu e tim,p), in formatie se planteaza de catre efectivul de militari, iau
mina antitanc, se deplaseaza ,se aliniaza intr-o linie pregatita, intervalul 4-5 metri., prima mina,
sapa,,,,,

94 Neutralizarea si deplantarea minelor explozive antipersonal cu actiune la

apasare : deplantarea nu se face altfel decit prin mecanisme. Se face trecerea prin
cimpurile de mine. Are in fata un deplantator care identifica mina. Mina nu se
deplanteaza , se identifica si se distruge : cu cablu de aprindere se detoneaza pe loc.

95 Mina PMN este mina antipersonal cu actiune la apasare, ai calcat, a explodat.

96 Alegerea punctelor de reper depinde : adapost . De caracterul general al

terenului, precum si de natura misiunilor de efecutat. intotdeauna insa studierea si
retinerea in memorie a principalelor caracteristici ale unui teren necunoscut se incep
cu alegerea unui numar de % < ' repere mai indepartate si bine distincte, retinanduse
cu atentie aspectul exterior al acetora si dispunerea lor reciproca; abia dupa aceea se
observa si se memoreaza celelalte repere precum si alte detalii sau obiective din
teren, ce caracterizeaza campul de lupta in care au loc actiuni militare.indicarea
sectoarelor de observare sau de tragere, darea misiunilor de observare, de cercetare
sau de foc, determinarea locului de statie, indicarea pozitiei in teren a unui obiectiv
se fac intotdeauna prin folosirea reperelor. De asemenea, tot prin repere se indica si
se mentine directia de atac sau directia de deplasare pentru apropierea sau atingerea
unor obiective. Daca deplasarea se executa intr6un teren sarac in repere sau in
conditii de vizibilitate redusa, atunci inca din timpul recunoasterii itinerarului se
creeaza repere artificiale 9grama*oare de piatra, cioplirea copacilor intr6un anumit
fel sau la anumita inaltime, ruperea crengilor, marcarea cu &ar stins sau cu
funingine etc.:. in vederea deplasarii pe timp de noapte se aleg dinainte astfel de
detalii ce se proiecteaza pe bolta cereasca, iar pentru mentinerea directiei de
deplasare pot fi folosite cu succes cursurile de apa, drumurile, livierele de paduri,
liniile de inalta tensiune si alte asemenea detalii, daca directia acestora coincide cu
cea a deplasarii.

97 Pentru a afla directiile punctelor cardinale se folosesc urmatoarele mijloace si

procedee : prin muschiul copacului, prin ingrosarea inelelor trunchiului copacului,
prin crucea bisericii, morminte, prin dezvoltarea copacilor pe o anumita parte.
Modul de folosire a reperelor depinde de caracterul general al terenului, precum si
de natura misiunilor de executat. intotdeauna insa studierea si retinerea in memorie
a principalelor caracteristici ale unui teren necunoscut se incep cu alegerea unui
numar de % < ' repere mai indepartate si bine distincte, retinandu6se cu atentie
aspectul exterior al acetora si dispunerea lor reciproca; abia dupa aceea se obser&a
si se memoreaza celelalte repere precum si alte detalii sau obiecti&e din teren, ce
caracterizeaza campul de lupta in care au loc actiuni militare.indicarea sectoarelor
de observare sau de tragere, darea misiunilor de obser&are, de cercetare sau de foc,
determinarea locului de statie, indicarea pozitiei in teren a unui obiecti& se fac
intotdeauna prin folosirea reperelor. De asemenea, tot prin repere se indica si se
mentine directia de atac sau directia de deplasare pentru apropierea sau atingerea
unor obiecti&e. Daca deplasarea se executa intr6un teren sarac in repere sau in
conditii de vizibilitate redusa, atunci inca din timpul recunoasterii itinerarului se
creeaza repere artificiale 9grama*oare de piatra, cioplirea copacilor intr6un anumit
fel sau la anumita inaltime, ruperea crengilor, marcarea cu &ar stins sau cu
funingine etc.:. in vederea deplasarii pe timp de noapte se aleg dinainte astfel de
detalii ce se proiecteaza pe bolta cereasca, iar pentru mentinerea directiei de
deplasare pot fi folosite cu succes cursurile de apa, drumurile, livierele de paduri,
liniile de inalta tensiune si alte asemenea detalii, daca directia acestora coincide cu
cea a deplasarii. Determinarea punctelor cardicale cu a*utorul astrilor a. Dupa
(oarein zilele senine pozitia pe cer a (oarelui la anumite ore indica directiile spre
punctele cardinale, asa cum reiese din figura '". umbrelle delatiilor de planimetrie
pot fi folosite foarte usor la determinarea punctelor cardinale, cunoscand ca la
orele !" orice umbra este indreptata spre nord. De asemenea, tinand seama de faptul
ca in decurs de o ora umbrele se deplaseaza cu aproximativ !-=, este usor sa se
determine directiile spre punctele cardinale la orice ora din timpul zilei.

98 Steaua polara arata Pe timpul noptilor senine se pot determina cu usurinta

punctele cardinale, tinandu6se seama de faptul ca (steaua Polara indica intotdeauna
directia spre nord. Cum insa aceasta stea se identifica cu o oarecare greutate printre
numeroasele stele ce impanzesc bolta cereasca, petru gasirea ei se procedeaza in
felul urmator86 se cauta pe cer constelatia Carul Mare 9Ursa Mare:; aceasta este
formata dintr6un grup de 0 stele suficient de vizibile, care sunt astfel dispuse incat
prin pozitia lor seama cu un car 9fig. '0:;#ig. '0.6 se prelungeste imaginar dreapta ce
uneste ultimele doua stele 9roti: ale Carului Mare; aceasta prelungire &ara se face
cu o mica abatere spre dreapta 9asa cum rezulta din fig, '0:, iar iarna < spre stanga;6
pe aceasta dreapta la o departare de aproximativ cinci ori dinstanta dintre roti se
gaseste (teaua Polara, care este  prima si cea mai luminoasa stea din constelatia
Carul Mic 9Ursa Mica:;6 militarul care face determinarea se intoarce spre (teaua
Polara astfel identificata, isi coboara privirea de pe cer pe suprafata terestra si
materializeaza directia nord cu ajutorul unui reper vizibil din teren; in cazul cand
conditiile de vizibilitate nu permit acestea, atunci directia nord se *aloneaza cu
a*utorul lanternelor sau felinarelor.dupa luna, cu ajutorul busolei.

99 Azimutul magnetic este unghiul format unghiul în plan orizontal format de

planul meridianului unui loc cu planul vertical care trece prin locul respectiv și
printr-un punct de referință.[1] Această referință poate fi nordul geografic sau nordul
magnetic. Acesta este un termen utilizat în principal în domeniul orientării
topografice, în astronomie și aeronautică.

100 Azimutul magnetic poate fi masurat : cu busola. In grade de la nord de la 0°

până la 360° (sau 400°) în direcție retrogradă (sensul invers al acelor de ceasornic),
având estul la 90°, sudul la 180° și vestul la 270°. Instrumentele topo-geodezice
pentru măsurători folose, bc cercul divizat în 400 de grade centesimale.[2]

Azimutul poate fi, de asemenea, distanța unghiulară a unui punct față de direcția
zero. În acest caz este vorba despre sistemul de coordonate polare pentru
determinarea poziției geometrice a unui punct. Azimutul constituie una din
coordonatele orizontale.

101 Pe hartile topografice militare relieful este reprezentat prin: - curbe de

nivel. Hărţile topografice – reprezintă baza de lucru în studiul formelor de
relief.Analiza reliefului se poate realiza în bune condiţii când harta topografică
îndeplineşte cerinţele de:-comensurabilitate-posibilitatea de a exprima trăsături
cantitative ale f.r.-plasticitate-reprezentarea reliefului cât mai fidel cu
realitatea.Metode de reprezentare a reliefului pe hărţile topografice:-metoda cotelor
-metoda umbririi-metoda perspectivei-metoda stereoscopică-metoda haşurilor-
metoda curbelor de nivel – c.n. – linii care unesc punctele cu aceeaşi altitudine
absolută.Această ultimă metodă permite determinarea:-tipului şi caracterului
general al reliefului-proiecţia în plan orizontal şi posibilitatea realizării de proiecţii
tridimensionale a formelor de relief-gradul de fragmentare a reliefului,-valoarea
unghiului de pantă al versanţilor-altitudinile şi înălţimile relative ale formelor de
relief,-arealele cu abrupturi petrografice, structurale şi diferitele forme rezultate din
procesele actuale (ex. alunecări de teren),-etajarea hipsografică a diferitelor
categorii de forme.

102 Pe hartile topografice militare coordonatele ,,X’’ cresc: spre Nord.

103 Distanta masurata pe harta la scara 1/25000 dintre repere este de 2 cm, iar
in teren alcatuieste: 2cm*250= 500 m

104 Pe harta la scara 1/25000 dealul are 4 curbe. Determinati inaltimea

dealului: 4*10=40 metri

105 Determinati distanta (D-?) pina la obiect daca se cunosc H=8 U=2miimi
D=8/2*1000 d=4000

106 Statiile radio aflate in dotarea subunitatilor ai A.N. sunt de provinienta

sovietica, R-47-nivel de sergenti, asigura legatura 3-6km; R-108/ R-107/ R-159,
statii portabile , asigura legatura pina la 5km; (comandantul de pluton, baterie,
companie); R-123 la bordul masinii de lupta, piese de artilerie autopropusate. Daca
masina lucreaza are baterie. R-173 la bordul masinii(nu-i portabila) ; R-1111 ; R-
130 radio difuzeaza undele la un canal directionat. RP C- 127/
107 Pregatirea statiei radio pentru lucru :se asigura ca acumulatorul este
incarcarcat, functionabil ; -se instaleaza antena statiei radio ; - se actioneaza
butonul de pornire (reteaua electrica) ; - se inregistreaza frecventa de lucru in
diapazonul indicat ; - se regleaza tensiunea antenei antenei ; - reglam tonalitatea
semnalului vocal ; -dupa 15min se intra in lucru

108 In aparare, pina la inceperea luptei, legatura se realizeaza prin fir.

109 Transmiterea clara prin statii radio a datelor care constituie secrete: se
codifica, nu se transmite clar.

110 Statia radio AN(PRC-127(a) la pornire nu functioneaza: daca nu

functioneaza se schimba bateria, se pune acumulatorul de rezerva, daca nu-la
reparatie.