Referat Lt.ing.

Ion Daniel-Eduard
Disciplina: Tactica celorlalte aerme

Configurația câmpului de luptă într-un conflict ipotetic dintre marile puteri

la sfârșitul anului 2021

Evoluțiile spectaculoase în domeniul științelor şi tehnologiei au marcat şi domeniul

militar, viitorul va fi marcat, fără îndoială, de revoluția tehnico-militară, tehnologiile avansate
apărute impunând reorientări, regândiri şi reorganizări în sistemul acțiunilor militare moderne,
modificând substanțial caracterul şi fizionomia războiului viitor.
Tehnologiile avansate au determinat mutații calitative şi cantitative în dotarea,
structura şi principiile de întrebuințare a forțelor şi mijloacelor, în planificarea şi desfășurarea
acțiunilor, în creşterea puterii de luptă şi a organizării trupelor.
Ostilitățile în câmpul de luptă modern reprezintă nu numai o confruntare a forțelor şi
mijloacelor ci şi o confruntare a inteligenței umane conferind acțiunilor militare dinamism şi
violență, încordare şi fermitate.
O primă concluzie ar fi faptul că acțiunile desfășurate în câmpul de luptă al viitorului
se vor baza pe mijloace de luptă, mijloace de transport (terestre, aeriene, navale) şi pe
profesionalismul luptătorului. Factorii de bază ai succesului, în acest caz, sunt: intervenția
rapidă pe obiectiv (misiune), acţiune desfășurată succesiv (simultan), terestru, aerian,
informațional, folosirea pe scară largă a diversiunii, subversiunii, inducerii în eroare. Se va
imprima acțiunilor militare un caracter tot mai integrat în care va creşte rolul acțiunilor
indirecte duse de forțe din ce în ce mai profesionalizate.
Capacitatea de lovire şi de manevră, asigurarea aeromobilităţii, sporirea componentei
aeriene în sprijinul structurilor de forțe specializate (profesionalizate), crearea posibilităților
de lovire succesivă (simultană) a adversarului sunt câteva din rezultantele care modifică şi
regândesc desfășurarea în câmpul de luptă a acțiunilor.
Este de remarcat că războiul va fi cu totul altfel decât până acum, el purtând amprenta
structurii societăţii informaționale. Din studiile unor autori militari rezultă câteva prefigurări
ale caracteristicilor războiului viitor: înlocuirea armatelor de masă cu formațiuni relativ mici,
formate din profesioniști şi înzestrate cu mijloace poliacţionale performante şi inteligente,
nimicirea adversarului prin acțiuni indirecte de control şi supraveghere, de dominare a
confruntării în sfera conducerii, de dirijare algoritmică a acțiunilor acestuia.
Tehnologiile avansate au determinat serioase mutații calitative şi cantitative în dotarea,
structura şi principiile de întrebuințare în luptă a forțelor. La nivel tactic acțiunile vor fi active
şi decisive existând astfel, posibilități reale într-un viitor apropiat să se extindă acțiunile
integrate datorită structurilor tactice profesionalizate ce se vor extinde simultan atât la nivelul
conducerii cât şi la nivelul execuţiei.
Folosirea tehnologiei militare de vârf determină o rapiditate sporită a capacității
structurilor tactice de a recurge la inducerea în eroare a adversarului, de posibilitățile mari de
a realiza surprinderea acțiunilor întrunite, executate simultan sau succesiv. În câmpul de luptă
în cadrul acțiunilor militare se vor întrebuința mijloace tehnice perfecționate de cercetare-
lovire, comunicații, bruiaj, cât şi ducerea acțiunilor modulate.

1
 Toate structurile vor beneficia de o mare capacitate se susținere logistică
informațională, de război electronic şi operații psihologice, conferind luptei caracteristici de
viteză mare de reacție, mobilitate, capacitate de rezistență şi protecție. De asemenea,
specializarea forțelor angajate în acțiuni de luptă este un factor deosebit de important care
determină sub aspect acţional caracterul de acțiuni speciale.
Într-o altă ordine de idei, trebuie subliniat faptul că încorporarea celor mai avansate
tehnologii în fabricarea şi perfecționarea armamentului şi tehnicii de luptă produce schimbări
sub aspectul controlului şi comenzii asigurând superioritatea, mărirea capacității de
sincronizare a tragerilor prin ochire directă şi din poziții acoperite, localizarea şi identificarea
adversarului şi repartizarea lui pe subunități (echipe, piese, grupe) specializate.
Caracteristicile geoclimatice ale teritoriului ca factor, determină noile exigențe ale
luptei moderne, exercită o influență multiplă asupra fizionomiei acțiunilor, modului de
constituire a grupărilor de forțe, formelor şi procedeelor de acţiune, planificării şi desfășurării
acțiunilor.
Corelația spațiu – luptă influenţează constituirea dispozitivelor acționale crescând
considerabil datorită evoluției armamentului şi tehnicii de luptă, determinând desfășurarea
acțiunilor pe toată adâncimea dispozitivului şi pozițiilor, simultan sau succesiv, pe focare, în
condiţii complexe, ca urmare a întrebuințării de către adversar a desantului aerian sau
maritim, a trupelor aeromobile, a grupurilor de cercetare – diversiune şi elementelor teroriste.
Pe de altă parte, prezența unor structuri acţionale diversificate ca misiuni, înzestrare,
complexitate şi capacitatea acţională va determina dispariția deosebirilor dintre forțele de
acţiune imediată şi forțele de acţiune ulterioară. În câmpul de luptă modern, schimbările
bruște şi rapide ale situațiilor vor fi frecvente iar momentele decisive ale luptei pot apărea mai
repede în special surprinderea şi subversiunea, exploatarea acestora ducând la obținerea
oportună a succesului iar exploatarea acestor condiţii impune o conducere flexibilă, dinamică
şi cu viziuni spațiale extinse cu posibilități de luptă oriunde dar cu executarea numai în locuri
decisive.
În timpul confruntării tactice echipa (subunitatea) trebuie să cunoască, să exploateze
fiecare secvenţă, corespunzător situației create gradual, de angajare simultană a forțelor şi
mijloacelor, cu o durată mică de pregătire şi acțiuni decisive pentru a nu-i da posibilitatea
inamicului să-şi pregătească şi să declanșeze o ripostă. Dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie
să se creeze acele disponibilități de forțe şi mijloace care să permită o creştere bruscă a
intensității acțiunilor de luptă în locurile şi momentele decisive cu implicații ulterioare ale
desfășurării acțiunilor în ansamblu.
La toate eșaloanele tactice se va urmări în mod deosebit, realizarea graduală a
mobilității şi puterii de foc. Viitorul va impune tot mai mult în câmpul tactic modern
organizarea de structuri tactice cu efective mici dar foarte mobile, înzestrate cu toate
mijloacele necesare executării independente şi izolate a unor misiuni de luptă, acțiunile vor fi
caracterizate de manevrabilitate, flexibilitate, independentă, violență şi diversitate.
Capacitatea ridicată de acţiune şi de mare mobilitate va conduce la creşterea viabilității
structurilor tactice, perfecționarea structurii modulare pentru a răspunde formelor acțiunilor de
luptă.

2
 Așadar, câmpul de luptă viitor conturează o viziune a războiului, a integrării
sistemelor de automatizare, a conducerii trupelor cu sistemele de armament cu muniții
inteligente şi utilizarea roboților, vehiculelor telecomandate.
Câmpul de luptă al viitorului va imprima luptei un caracter integrat în care va creşte
rolul acțiunilor indirecte duse de forțe cu efective reduse şi profesionalizate. Capacitatea de
lovire şi de manevră, asigurarea aeromobilităţii, sporirea rolului componentei aeriene în
sprijinul structurilor de forțe profesionalizate vor crea mari posibilități de lovire succesivă a
adversarului.
Capacitatea de manevră va fi sporită prin ridicarea nivelului de pregătire şi antrenare
prin dotare cu tehnică şi mijloace de luptă moderne, realizarea structurilor suple, dinamice. În
acest context, realizarea surprinderii devine factor primordial cu efecte hotărâtoare asupra
stării morale şi psihologice a luptătorilor. De aici rezultă că perfecționarea capacității de a
aprecia şi a analiza rapid şi judicios orice situație apărută (sau care va apărea) a organizării,
menținerii cooperării la situațiile des schimbătoare.
Analiza şi evaluarea ultimelor conflicte militare scot în evidentă sporirea considerabilă
a caracterului complex al acțiunilor militare, accentuarea trecerii de la formele de luptă precis
delimitate, la formele de luptă complexe, combinate organic (frecvent putându-se trece cu
uşurinţă de la o formă de luptă la alta). Acțiunile militare realizându-se printr-o diversitate de
procedee devenind tot mai rare acțiunile dominate de o singură formă de luptă. În acest fel,
acțiunile militare în câmpul de luptă vor deveni o demonstrație de forțe şi mijloace ce pot fi
mediatizate sub anumite aspecte, pentru intimidarea şi demoralizarea adversarului.
Fizionomia luptei se va modifica prin întrebuințarea pe scară largă a forțelor speciale
realizând surprinderea în condiţii complexe. Din punct de vedere al perspectivei se întrevăd
cerințele care fac ca acțiunile de luptă să devină neesențiale în raport cu obiectivele misiunii,
secvențele luptei se vor derula nu după logica de dinamică clasică ci după nevoia de a atinge
obiectivele în timp scurt, cu pierderi minime şi efective puține.
Caracteristicile câmpului de luptă impun nevoia de a reevalua perspectiva luptei pentru
a o menține modernă asimilând şi valorificând cerințele şi operaționalizând confruntarea.
Condițiile extrem de diferite în care se desfăşoară fiecare acţiune determină într-un
anumit fel ca aceasta să fie un fenomen nerepetabil, fiecare acţiune avându-şi propriile
particularități. Ca urmare, fiecare acţiune este unică prin locul şi forțele angajate, prin
concepția, manevra, modul de execuţie al focului şi alte elemente specifice.
Acum mai mult ca oricând în confruntările militare este actuală reflecția
teoreticianului militar francez F. Foch, potrivit căreia “La război nu există decât cazuri
particulare, totul este deosebit, nimic nu se repetă. Pe același teren, în aceleaşi circumstanțe de
timp şi de loc va trebui să se procedeze în mod diferit.”
Acest deziderat a impus cu necesitate acordarea unei mai largi autonomii eșaloanelor
mici (subordonaților), pornindu-se de la adevărul că acolo este cunoscută cel mai bine situaţia
locală.
La această tendință de întrebuințare a unor structuri mici, cu o mare mobilitate,
capabile să execute “atacuri simultane sincronizate, cu posibilități de lovire inteligentă, apar
forme şi procedee de acţiune noi impunând o altă logică acţională.” Apreciem faptul că
autonomia acţională, adoptarea unor metode noi şi înzestrarea cu mijloace sofisticate dau
posibilitate structurilor să desfășoare orice gen de acțiuni cu treceri rapide de la îndeplinirea

3
misiunilor de luptă clasice la misiuni atipice în care logica acţională poate fi greu de decriptat
de către inamic.
Schimbările din câmpul de luptă modern sunt atât de accelerate încât este necesar ca la
câțiva ani să se adapteze structurile acţionale (mai ales la nivel mic, cu noile tehnologii şi
componența informațională.
Nimicirea inamicului va avea loc într-un timp foarte scurt în care acțiunile de luptă
terestre şi aeriene vor fi coordonate şi desfășurate din spațiul cosmic printr-o gamă variată de
sateliți.
În aceste condiţii ale câmpului de luptă al viitorului, asigurarea acțiunilor şi protecția
trupelor este tot mai importantă şi ca urmare unele forme ale asigurării şi protecției forței pot
deveni procedee de luptă sau chiar forme de luptă condiționând succesul în luptă.
Coordonarea activităților de protecție şi asigurare de luptă trebuie realizată în cele mai mici
detalii pentru a putea deveni viabile.

Sisteme performante din domeniul rachetelor:

1. AER-AER:
- Meteor BVRAAM - este o rachetă aer-aer de ultimă generație dezvoltată de MBDA
pentru cerințele comune ale Franței, Germaniei, Italiei, Spaniei, Suediei și Regatului
Unit. Abilitatea de a contracara amenințările actuale și viitoare de luptă o face una
dintre cele mai bune rachete aer-aer din lume. Racheta va fi integrată pe avioane de
luptă moderne precum Eurofighter Typhoon, Saab Gripen Dassault Rafale și F-35
Joint Strike Fighter. Racheta are o rază de acțiune de peste 100 km. Este proiectată să
zboare cu o viteză mai mare de Mach 4.
- IRIS-T (Infra Red Imaging System Tail/Thrust Vector-Controlled) - este o nouă
generație rachete aer-aer cu rază scurtă de acțiune produsă de Diehl BGT Defense.
Racheta poate angaja ținte aeriene pe o rază de 25 km.
- MICA (Missile d’Interception, de Combat et d’Autodéfense) - este un sistem de
rachete aer-aer cu rază scurtă de acțiune, dezvoltat de MBDA pentru Rafale și
variantele avansate ale avioanelor de luptă Mirage 2000.

2. AER-SOL:
- JASSM-ER (Joint Air-to-Surface Standoff Missile-ER) - Racheta cântărește
aproximativ 1.000 kg și poate transporta un focos de 450 kg. Poate angaja ținte la o
distanță maximă de 926 km cu precizie ridicată. Racheta este compatibilă cu avioanele
B-1B, B-52, F-16 și F-15E.
- LRASM – este o rachetă aer-sol subsonică ce poartă un focos de 450 kg și o rază
maximă de 555 km.
- Taurus KEPD 350 - este un sistem modern de rachete modulare de înaltă precizie
oferit de TAURUS Systems și are o rază maximă de acțiune de 500 km

3. SOL-AER:
- Patriot (MIM-104) - este un sistem de apărare aeriană cu rază lungă de acțiune, la
orice altitudine, pentru orice vreme, pentru a contracara rachete balistice tactice,
rachete de croazieră și avioane avansate. Rachetele au o rază de acțiune de 70 km și o

4
 altitudine maximă mai mare de 24 km. Durata minimă de zbor este mai mică de nouă
secunde, iar cea maximă este de trei minute și jumătate.
- Akash - este un sistem de rachete sol-aer de gama medie construit în India. Racheta
este capabilă să distrugă aeronavele într-o rază de acțiune cuprinsă între 30km și 35km
și la altitudini de până la 18km.