REFERAT

Lt.ing. Ion Daniel-Eduard

Misiunea EUFOR ALTHEA

"EUFOR ALTHEA", lansată la 2 decembrie 2004, este misiunea militară cea mai
importantă condusă de UE în Bosnia şi Herțegovina, desfășurată cu recurs la capabilitățile
NATO, în baza Acordurilor "Berlin plus". Misiunea vizează menținerea unui mediu de
securitate sigur în vederea implementării prevederilor Acordului de la Dayton. Nivelul forței a
fost inițial de aproximativ 5900 militari reprezentând contribuții din partea a 22 de state
membre UE şi a 11 state terțe.
În conformitate cu "Concepția privind tranziția EUFOR în vederea finalizării operației
ALTHEA", începând cu anul 2007 a fost demarat procesul de redimensionare a prezenței
militare a UE în Bosnia şi Herțegovina, în sensul unei reduceri graduale a efectivelor militare
şi obținerea unei forțe mai suple, adaptate noului mediu de securitate. La sfârșitul lunii august
2007 a fost încheiată prima etapă a tranziției, prezența UE situându-se la un nivel de 2500
militari. Gradual, în funcţie de situaţia de securitate, se va trece la următoarele faze ale
procesului de tranziție.
Comandamentul Operațional Aerian Principal (Bucureşti) se subordonează Statului
Major al Forțelor Aeriene. COAP asigură comanda şi controlul acțiunilor militare în spațiul
aerian, în situații de criză şi la război. De asemenea, conform planurilor operaționale elaborate
de comandamentele operaționale NATO (SHAPE şi SACEUR), spațiul aerian național al
României a fost integrat în cel al Alianței, devenind subiect al apărării colective. Sistemul
Integrat de Apărare Aeriană NATO (NATINADS) aplică principiile şi concepțiile directoare
pentru îndeplinirea misiunii de apărare aeriană colectivă a Alianței şi asigură generarea
capabilităților destinate managementului situațiilor de criză şi conflict. Forțele aeriene române
au preluat în perioada 1 aprilie – 1 august 2006 comanda Aeroportului Internaţional din
Kabul, a asigurat sprijin logistic trupelor dislocate în Irak (transportul militarilor şi
materialelor cu ajutorul aeronavelor C-130 Hercules) şi participă la misiunea ALTHEA a UE
cu 4 elicoptere IAR-330 SOCAT pentru executarea unor misiuni de transport tehnică şi
personal, recunoaștere aeriană, căutare-salvare şi evacuare medicală.
Începând cu luna ianuarie 2005, timp de un an de zile, Forțele Aeriene Române au
contribuit cu forțe pentru EUFOR, în cadrul misiunii ALTHEA. Primul detașament, ALPHA,
condus de dl. Căpitan-comandor Eugen SUCIU, a decolat de la Baza 90 Transport Aerian, cu
destinația Banja Luka, în ianuarie 2005, fiind înlocuit, în iulie 2005, de detașamentul BRAVO
condus de dl. Căpitan-comandor Valerică VRĂJESCU. Un număr de 110 militari au fost
dislocați în cadrul contingentului național sau au fost repartizați direct în staff-ul EUFOR HQ.
Detașamentele româneşti formate din 4 elicoptere IAR-330 SOCAT, personalul navigant şi de
mentenanță au fost dislocate la Banja Luka şi au executat în principal misiuni pașnice de
cercetare aeriană, transport aerian, căutare-salvare şi evacuare medicală în folosul EUFOR.
Din acest motiv, elicopterele trimise în Bosnia nu au la bord rachete, ci doar tunuri de calibrul

1
20 de milimetri, pentru autoapărare. Tot în scop defensiv, elicopterele dispun și de "capcane
termice" - proiectile care pot fi lansate pentru a deruta sistemele de ghidare ale rachetelor
inamice.

Elicopterele IAR-330 SOCAT

Pe întreaga perioadă a anului 2005, echipajele elicopterelor IAR-330 SOCAT au
îndeplinit peste 600 de misiuni însumând aproximativ 1.200 de ore de zbor. Cu această
ocazie, Forțele Aeriene Române au dovedit că dispun de capabilități pentru executarea
misiunilor încredințate într-un mediu internaţional. Pentru Forțele Aeriene Române, ALTHEA
a fost prima misiune într-un teatru de operații după cel de-al Doilea Război Mondial.
În cazul în care participă la o operație de menținere a păcii, NATO dispune de un
mecanism operațional propriu de conducere politică, bazat pe consultări între statele membre.
Aceste consultări se desfăşoară, de obicei în cadrul Consiliului Nord-Atlantic şi al
Comitetului Planificării Apărării asistate de Comitetul Militar, Comitetul Politic şi alte
comitete civile.
În principiu, nu există reglementări precise pentru executarea activităților de Comandă
şi Control (C2) ale operațiilor militare multinaționale decât la nivelul NATO şi UE.
Comanda operațiilor militare altele decât războiul poate fi definită ca fiind procesul
prin care comandantul își impune voința și intențiile asupra subordonaților pentru
desfășurarea forțelor cu scopul de a-şi îndeplini misiunile.
Controlul unor astfel de operații este definit astfel: procesul prin care comandantul,
asistat de statul său major, organizează, direcționează și coordonează activitățile foițelor
alocate. Pentru a atinge acest scop, el şi statul său major folosesc proceduri standard.
Împreună, aceste două procese formează un ansamblu C2 pe care Comandantul Forței
întrunite Multinaționale (COMMJF), statul său major şi subordonații săi îl pot folosi la
planificarea, direcționarea, coordonarea şi controlul operațiilor, având la bază următoarele
principii: (unitatea de comandă; integrarea structurii C2; subordonarea bine definită;
continuitatea C2; responsabilitatea comenzii şi libertatea de acţiune).

2
 Unitatea de comandă, este indispensabilă angajării operaționale economice și eficiente
a forțelor şi resurselor, fiind obținută prin dobândirea autorității de a direcționa și coordona
acțiunea tuturor forțelor și mijloacelor de către un singur comandant.
Relaţiile de comandă prin care această autoritate este obținută, va fi determinată în
primul rând de compoziția forței multinaționale întrunite (FMI). Ca o cerință minimă, pentru a
asigura unitatea de comandă, comandantul forței întrunite multinaționale (COMMJF) va avea
în mod normal controlul operațional asupra tuturor forțelor alocate sau atașate.
Integrarea structurii C2. Structura de comandă trebuie să se asigure că posibilitățile
categoriilor de forțe armate pot fi integrate în modul cel mai eficient. Structura de comandă în
care sunt integrate componentele naționale va fi atât funcțională cât şi de serviciu şi va fi în
cel mai potrivit mod combinată pentru a îndeplini cerința operațională.
Poate fi, de asemenea, necesar să se înființeze componente de comandă naționale
separate, de exemplu atunci când o forță întrunită multinațională este în subordinea
COMMJF.
Subordonare bine definită. Structura unui sistem C2 este în mod normal ierarhică.
Unde este necesar şi adecvat, direcționarea şi ordinele către următorul subordonat vor include
sarcini pentru elementele specifice forței sale.
Continuitatea C2. Comanda şi controlul militar trebuie să fie continuă pe parcursul
campaniei. Pentru a obține aceasta, comandanții trebuie să organizeze o succesiune la
comandă şi un stat major alternativ care să facă faţă cerințelor operaționale.