REFERAT

MANAGEMENTUL CRIZELOR

Februarie, 2024
 Misiunea Forței de Stabilizare (SFOR)

Misiunea Forței de Stabilizare (SFOR) era să descurajeze ostilitățile și să stabilizeze

pacea, să contribuie la un mediu sigur prin asigurarea unei prezențe militare continue în Zona de
Responsabilitate (AOR), vizând și coordoonând sprijinul SFOR în domenii-cheie, inclusiv
organizațiile primare de implementare civilă și progrese. spre o consolidare durabilă a păcii, fără
a mai fi nevoie de forțe conduse de NATO în Bosnia și Herțegovina. Acțiunile desfășurate pe
baza Rezoluției 1031 din 1995 asupra Bosniei și Herțogovinei (IFOR și apoi SFOR) nu au avut
numai componente militară și umanitară ci și reconstrucție post conflictuală a păcii, ceea ce a
încadrat-o la tipul de operațiuni ”polivalente”, acestea fiind cuprinse în conformitate cu Agenda
pentru Pace.
NATO a efectuat prima operațiune majoră de răspuns la criză în Bosnia și Herțegovina
începând cu anul 1995. Forța de implementare condusă de NATO (IFOR) a fost desfășurată în
decembrie 1995 pentru a implementa aspectele militare ale Acordului de pace de la Dayton și a
fost înlocuită un an mai târziu de Forța de stabilizare condusă de NATO (SFOR).
Acordul-Cadru General pentru Pace privind Bosnia-Herțegovina (pe scurt, Acordul de
la Dayton)1 este tratatul semnat la data de 14 decembrie 1995, care a consemnat încheierea
războiului din Bosnia din 1991-1995. Acest acord oferea cadrul politic și venea ca urmare a
eșecurilor planurilor de pace ale UE, a operațiunii croate „Furtuna” și a atrocităților trupelor
paramilitare sârbe ce au culminat cu genocidul de la Srebrenica.
În pofida rezultatelor bune privind instaurarea păcii şi revenirea la o pace normală în
Bosnia-Herţegovina, realizate în timpul misiunii IFOR, după încheierea mandatului acesteia în
decembrie 1996, Consiliul Alianţei Nord Atlantice a decis prelungirea duratei prezenţei forţelor
NATO pe acest teritoriu. Astfel, din 20.12.1996, când a expirat mandatul IFOR, sarcinile fostei
misiuni au fost transferate unei noi misiuni, denumite SFOR (Stabilisation Force/Forţa de
Stabilizare), operaţia primind numele de ,,Joint Guardian”.
Misiunea SFOR organizată de NATO a fost autorizată de Consiliul de Securitate ONU la
12.10.1996 şi a primit mandatul de a preveni reizbucnirea conflictului, de a continua procesul de
pace, de a sprijini organizaţiile civile nonguvernamentale, de ajuta la reîntoarcerea refugiaţilor şi
de a coopera cu Forţa Internaţională de Poliţie a Naţiunilor Unite/United Nations International
Police Task Force, precum şi cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta
Iugoslavie/International Criminal Tribunal for the Former Yugoslavia. Efectivele iniţiale ale
SFOR au fost de 32.000 militari, aproximativ jumătate decât a avut IFOR, apoi, pe măsura
detensionării situaţiei, în anii următori acestea au scăzut ajungând la 12.000 militari la începutul
anului 2003.
Misiunea SFOR, aflată iniţial sub egida NATO a trecut în noiembrie 2004 sub egida
Uniunii Europene (EUFOR), misiunea luând denumirea de ALTHEA, care operează în baza unui
mandat acordat de ONU.

1
https://www.osce.org/files/f/documents/e/0/126173.pdf, accesat la data 03.02.2024
 Națiunile NATO care au contribuit la SFOR sunt: Bulgaria, Canada, Cehia, Danemarca,
Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia,
România, Slovacia, Slovenia, Spania, Turcia, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii.
Totodată, pe lângă națiunile NATO au existat și națiuni non-NATO care au contribuit la
SFOR, precum: Albania, Argentina, Austria, Chile, Maroc, Suedia, Australia sau Noua Zeelandă.
Structura SFOR era formată din sediul SFOR, Forța operativă multinațională de Nord
(MNTF-N), Forța operativă multinaționață de Sud-Est (MNTF-SE), Forța operativă
multinațională de Nord-West (MNTF-NW) și trupe de teatru. România, alături de Bulgaria,
Canada, Olanda, Slovacia și Regatul Unit, contribuie la SFOR, în cadrul Forței operative
multinaționale de nord-vest (MNTF-NW). Sediul MNTF-NW este situat la Banja Luka și are
aproximativ 2.000 de trupe.
Pe lângă MNTF -NW, România a avut trupe și în trupele de teatru, acestea având sediul
în diferite locații din Bosnia și Herțegovina.
În urma Hotărârii Parlamentului României nr. 25 din 1996 şi a Hotărârii Guvernului
României nr. 73 din 14.03.1996, Batalionul 96 Geniu "Dr. Joseph Kruzel" a rămas să facă parte
din SFOR pe o perioadă de 18 luni2. În iunie 1998, această perioadă a fost prelungită 1 an până în
iunie 1999. Batalionul a cunoscut o nouă subordonare, realizându-se o grupă de legătură între
unitatea românească şi LANDCENT3 (Forţa Terestră a NATO din Europa din aceea perioadă),
care înlocuise ARRC, fostul eşalon superior pe timpul misiunii IFOR.
Ca urmare a reducerii treptate a efectivelor SFOR, s-au diminuat şi efectivele românilor
angajaţi în SFOR şi au apărut subunităţi noi, precum un pluton de poliţie militară, o celulă
naţională de informaţii, precum şi noi funcţii pentru ofiţerii români în comandamentul principal
din Sarajevo.
Rezerva Strategica SFOR/KFOR
România a contribuit la constituirea Rezervei Strategice pentru Forţa de Stabilizare
(SFOR) în Bosnia-Herţegovina, din 1997, cu un batalionul de infanterie format din 300 de
militari, destinat exclusiv pentru misiuni de menţinere a păcii, un detaşament de transport aerian,
format din 2-4 aeronave AN 24 (26), la care să se adauge, după 3 luni, 2 avioane de transport C-
130 Hercules și o grupă de stat major formată din 10 ofiţeri 4. Batalionul de infanterie presupunea
participarea la activități de pregătire specifică, precum:
 participarea comandanţilor, până la nivel de companie, la sfârşitul lunii
mai 1997, la un seminar, cu o durată de 3 zile, în Italia și la o acţiune de recunoaştere în
zona de operaţiuni a SFOR în Bosnia-Herţegovina;

2
Se aprobă participarea României la Forta de Stabilizare (SFOR) în Republica Bosnia-Hertegovina pe o durată de
18 luni, începând din 20 decembrie 1996, cu un batalion de geniu specializat în lucrări de drumuri şi poduri, având
un efectiv de 200 de militari, şi punerea la dispoziţia N.A.T.O., la cererea acesteia, a facilităţilor de aerodrom oferite
de Aeroportul Timişoara.
3
https://www.jstor.org/stable/43992126, accesat la data de 02.02.2024
4
Hotărârea nr. 9/1997 privind aprobarea participării României la constituirea Rezervei Strategice pentru Forţa de
Stabilizare (SFOR) în Bosnia-Herţegovina, cu modificări, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 121 din 12 iunie
1997.
  participarea în perioada 23 septembrie-10 octombrie 1997, la exerciţiul
DYNAMIC M-18, împreună cu o unitate din S.U.A. şi cu batalionul italian SAN
MARCO, care se va încheia cu o recunoaştere în zona de operaţiuni a SFOR;
 dislocarea trupelor, în zona de operaţiuni a SFOR, pentru un exerciţiu cu o
durată de 5-7 zile, care a avut loc la începutul primăverii anului 1998.
Prin Hotărârea Parlamentului României nr. 5 din 24.03.1998, s-a aprobat suplimentarea,
de la 300 la 400 de militari (inclusiv grupa de stat major), a efectivelor batalionului de infanterie
destinat exclusiv pentru misiuni de menţinere a păcii, din cadrul Rezervei Strategice pentru Forţa
de Stabilizare (SFOR) în Bosnia-Herţegovina 5 și s-a renunţat la oferta de avioane de transport ca
urmare a negocierilor purtate pe timpul conferinţelor de generare a forţei, iar, anul următor, la
solicitarea NATO, România a aprobat trecerea nemijlocită a Batalionului 26 Infanterie "Neagoe
Basarab" la îndeplinirea acţiunilor în cadrul Rezervei Strategice SFOR în Bosnia-Herţegovina 6,
acest lucru realizându-se în 96 de ore de la intrarea în vigoare a Hotărârii de Guvern.
Prin Hotărârea7 Parlamentului României nr. 3 din 08.03.2000, s-a aprobat extinderea
mandatului doar pentru Batalionul 26 Infanterie din rezerva SFOR pentru a executa misiuni şi în
sprijinul Forţei de Menţinere a Păcii din Kosovo (KFOR). Termenul de dislocare în teatrul de
operaţii al forţelor din cadrul Rezervei Strategice SFOR/KFOR a fost stabilit la 14 zile. Un
aspect important, toate cheltuielile aferente participării la constituirea rezervei strategice pentru
SFOR în Bosnia-Herţegovina au fost asigurate de Ministerul Apărării Naţionale.
De rezultatele bune ale misiunilor SFOR, militarii români au beneficiat de consultanță și
documentație din partea NATO, iar includerea în SFOR și KFOR, prin rotație, și a altor unități, a
facilitat pregătirea la nivelul standardelor occidentale a tuturor structurilor militare oferite de
România pentru operațiuni NATO.

Cooperarea Ministerul Apărării Naționale (MApN) cu Alianța Nord-Atlantica în

domeniul informațiilor militare a evidențiat capabilitățile, oportunitatea și eficiența îndeplinirii
unor misiuni specifice în cadrul acțiunilor militare internaționale. În acest sens, în anul 2001,
Parlamentul României a aprobat participarea României la misiunile de menținere a păcii în
Balcani în domeniul informațiilor militare, în cadrul SFOR, KFOR și în Macedonia și prin
înlocuirea batalionului de infanterie 26 „Neagoe Basarab“ cu batalionul 2 Călugăreni.
Participarea României în cadrul SFOR și în Macedonia presupunea un punct mobil C4I
(Command, Control, Communication, Computers, Intelligence/ comandă, control, comunicație,
computere, informații) în cooperare cu NATO, cu echipamentul și tehnica aferentă, două

5
Hotărârea nr. 5/1998 privind aprobarea suplimentării efectivelor batalionului de infanterie din cadrul Rezervei
Strategice pentru Forţa de Stabilizare (SFOR) în Bosnia-Herţegovina, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 129
din 30 martie 1998.
6
Hotărârea nr. 28/1999 privind aprobarea trecerii nemijlocite a Batalionului 26 Infanterie Neagoe Basarab la
îndeplinirea acţiunilor în cadrul Rezervei Strategice SFOR în Bosnia-Herţegovina, modificată, și publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 297 din 25 iunie 1999.
7
HOTĂRÂRE nr.3 din 8 martie 2000 privind aprobarea extinderii mandatului Batalionului 26 Infanterie "Neagoe
Basarab" din Rezerva Strategică pentru Forţa de Stabilizare (SFOR), pentru a executa misiuni şi în sprijinul KFOR,
în Kosovo (Republica Federală Iugoslavia), publicată în M.Of. nr. 114/16 mar. 2000.
autospeciale de cercetare electronică, o autospecială de legatură și echipaje formate din 13
ofițeri, maiștri militari și subofițeri8.
Candidată la aderarea la NATO, cu prilejul Summit-ului de la Madrid, din 1997, România
și-a reafirmat voința de includere în Alianță, intrând într-o accelerare a reformei militare 9.
Concomitent, România s-a implicat constant, în mod concret, în procesele de securitate
europeană și euroatlantică, contribuind la stabilitatea regională, îndeosebi în Balcani10. Între anii
1994-2001, România s-a angajat în 2900 de activități în cadrul Parteriatului pentru Pace (PfP) 11,
în mod special participarea la operații de pace sub conducerea NATO (SFOR, KFOR), incluzând
aici și dezvoltarea cooperării regionale, planificarea urgențelor civile, prevenirea conflictelor și
gestionarea crizelor (SEEI – NATO South-East Europe Initiative, cu SEEGROUP și SEECAP
etc.). În spiritul noului Concept Strategic NATO, din 1999, adaptat la realitățile vremii, s-a
insistat asupra dimensiunii operaționale a cooperării militare internaționale a țării noastre, iar, în
vederea operațiunilor PSO, conduse de NATO, România contribuind la furnizarea de forțe
special pregătite.
Obiectivul României era transformarea instuției militare române dintr-o forță de apărare
într-una de securitate și cooperare12 care să poată contribui la stabilizarea părții de sud-est a
Europei, la sprijinirea eforturilor internaționale antiteroriste, de pace și stabilitate.

8
Din decembrie 2001, o companie românească face parte din contingentul belgiano-luxemburghez, iar o altă
companie românească a intrat în cadrul contingentului Italian în prima parte a lunii martie. Astfel, numărul
românilor participanți la misiunile SFOR și KFOR a ajuns la 330.
9
https://www.mae.ro/node/15028?page=7, accesat la 03.02.2024.
10
Cf. Strategia de Securitate națională a României, 18 decembrie 2001, p.14.
11
https://www.nato.int/cps/en/natohq/events_65255.htm, accesat la 04.02.2024.
12
Politica de apărare și eforturile României în vederea aderării la NATO, dr. George Cristian Maior, Secretar de stat,
șef al Departamentului Politică de Apărare și Integrare Euro-Atlantică, p.8.
 REFENȚE BIBLIOGRAFICE
1. Constituţia României din 31 octombrie 2003
2. Hotărârea nr. 9/1997 privind aprobarea participării României la constituirea
Rezervei Strategice pentru Forţa de Stabilizare (SFOR) în Bosnia-Herţegovina, cu
modificări, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 121 din 12 iunie 1997
3. Hotărârea nr. 5/1998 privind aprobarea suplimentării efectivelor batalionului de
infanterie din cadrul Rezervei Strategice pentru Forţa de Stabilizare (SFOR) în Bosnia-
Herţegovina, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 129 din 30 martie 1998
4. Hotărârea nr. 28/1999 privind aprobarea trecerii nemijlocite a Batalionului 26
Infanterie Neagoe Basarab la îndeplinirea acţiunilor în cadrul Rezervei Strategice SFOR în
Bosnia-Herţegovina, modificată, și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 297 din 25
iunie 1999
5. Hotârârea nr.3 din 8 martie 2000 privind aprobarea extinderii mandatului
Batalionului 26 Infanterie "Neagoe Basarab" din Rezerva Strategică pentru Forţa de
Stabilizare (SFOR), pentru a executa misiuni şi în sprijinul KFOR, în Kosovo (Republica
Federală Iugoslavia), publicată în M.Of. nr. 114/16 mar. 2000
6. ROMANIA – NATO , Preaderarea, volumul I, Ediție coordonată de Ilie Manole,
2003
7. IMPACT STRATEGIC (nr. 4-5, 2002), Ed. Deliana, București-România, Centrul
de Studii Strategice de Securitate
8. GÂNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ, Revistă de teorie și știință militară,
editată de Statul Major General al Armatei României, nr.3 mai-iunie, 2002
9. Manualul N.A.T.O, Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord, autor: Nicolae
Ecobescu, Ed. Nemira, Colectia: Parteneriat și Cooperare,1997
10. Site-ul https://www.osce.org/, Organizația pentru Securitate și Cooperare în
Europa
11. Site-ul https://www.nato.int/, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)
12. Site-ul https://www.mapn.ro/, Ministerul Apărării Naționale
13. Site-ul https://www.mae.ro/, Ministerul Afacerilor Externe
14. Site-ul https://cssas.unap.ro/, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate
(CSSAS)
15. Site-ul https://historia.ro/, Historia