POLITICA EUROPEANĂ DE SECURITATE ȘI APĂRARE

Grigoraș Alexandra Elena

Nr. tel.: 0723 698 617

Conceptul de Politică Europeană de Securitate şi Apărare (PESA) s-a

cristalizat la Consiliul European de la Köln (iunie 1999), în perioada imediat
următoare conflictului din Kosovo şi subsecvent înţelegerii franco-britanice de la
St. Malo (decembrie 1998), dobândind noi valenţe prin deciziile ulterioare ale
aceluiaşi for european de la Helsinki (10-11 decembrie1999), Lisabona (23-24
martie 2000), Santa Maria daFeira (19-20 iunie 2000), Nisa (7-9 decembrie
2000),Göteborg (15-16 iunie 2001), Laeken (14-15 decembrie2001), Sevilla (21-22
iunie 2002), Bruxelles (24-25octombrie 2002), Copenhaga (12-13 decembrie
2002), Bruxelles (20-21 martie 2003), Salonic (19-20 iunie2003) şi Bruxelles (12-
13 decembrie 2003). În esenţă, PESA presupune dezvoltarea unei capacităţide
decizie autonome şi, în cazul în care AlianţaNord-Atlantică ca întreg nu este
angajată, lansarea şi coordonarea unor operaţiuni militare sub autoritatea UE, ca
răspuns la situaţii de criză, angajarea resurselor de către statele membre la astfel de
operaţiuni bazându-se pe decizii suverane. Din acest ultim punct de vedere este
important de subliniat că PESA este un proces interguvernamental, controlul
politic asupra PESA fiind exercitat de şefii de stat şi de guverne ale statelor
membre, iar cel financiar, de către parlamentele naţionale. Obiectivul principal al
PESA (Headline Goal), aşa cum a fost el stabilit de către Consiliul European dela
Helsinki, din 10-11 decembrie 1999, îl reprezintă capacitatea statelor membre de a
mobiliza până în anul 2003, a desfăşura în termen de 60 de zile şi a susţine cel
puţin un an, forţe militare ce pot atinge nivelul a 15 brigăzi, respectiv 50.000-
60.000 de oameni. Aceste forţe trebuie să fie capabile să îndeplinească întreg
spectrul misiunilor Petersberg.

Începând cu reuniunea Consiliului European dela Helsinki, s-a abordat şi

problema capacităţilor instituţionale ale Uniunii pentru facilitarea procesului
decizional, ajungându-se la un acord în ceea cepriveşte înfiinţarea unor organisme
politice şi militare permanente – Comitetul Politic şi de Securitate, Comitetul
Militar şi Stafful Militar. Comitetul Politic şi de Securitate (cunoscut prin
acronimul său franţuzesc, COPS), reuneşte reprezentanţii naţionali permanenţi cu
rang de ambasadori, componenţa sa fiind aşadar similar Consiliului Nord-Atlantic
al NATO. Prezidat de ambasadorul ce reprezintă ţara ce deţine preşedinţia prin
rotaţie a UE, COPS exercită, sub autoritatea Consiliului, controlul politic şi
coordonarea strategică a operaţiunilor militare ale UE şi înaintează Comitetului
Militar principii de acţiune. În timpul unei crize, COPS este prezidat de Înaltul
Reprezentant al UE pentru PESC. Comitetul Militar al UE
(EU Military Committee, EUMC), asemănător Comitetului Militar al NATO, este
compus din şefii apărării sau reprezentanţii militari ai acestora din statele membre.
Comitetul Militar oferă consiliere militară şi înaintează propuneri COPS şi
îndrumare militară Statului Major. În timpul unei operaţiuni, EUMC monitorizează
desfăşurarea adecvată a acesteia. La rândul său, Stafful Militar al UE (EU Military
Staff, EUMS) se ocupă de avertizarea timpurie, evaluarea situaţiilor şi planificarea
strategică pentru sarcinile Petersberg, inclusiv de identificare a forţelor europene
naţionale şi multinaţionale şi implementează,
sub îndrumarea EUMC, politicile şi deciziile PESA. Pe scurt, EUMS este sursa
expertizei militare în cadrul UE. PESA mai include, în conformitate cu
decizia reuniunii Consiliului European de la Santa Maria da Feira, crearea până în
anul 2003, a unei forţe civile de reacţie rapidă formată din circa 5.000 de ofiţeri de
poliţie, care să fie capabilă să desfăşoare 1.000 dintre ei în termen de 30 de zile,
pentru gestionarea crizelor în domenii precum activităţile poliţieneşti, ajutorul
umanitar, repunerea în funcţiune a structurilor administrative şi juridice,activităţi
de căutare-salvare, supraveghere a alegerilor, respectarea drepturilor omului, etc..

Instituţionalizarea activităţii în sfera prevenirii conflictelor, consolidării

păcii şi a stabilităţii interne a statelor, zonelor sau regiunilor în criză sau
ameninţate de crize s-a făcut prin instituirea, înaintea summitului de la Feira, a
Comitetului pentru Aspectele Civile ale Gestionării Crizelor, ca un al patrulea
organism permanent PESA. Comitetul pentru Aspectele Civile ale Gestionării
Crizelor înaintează informaţii, recomandări şi opinii Comitetului Politic şi de
Securitate.

Consolidarea conceptului de Politică Europeană de Securitate şi Apărare

 Fără îndoială, iniţiativa celor patru naţiuni în domeniul apărării comune şi-a
propus să corecteze unele din deficienţele PESA, semnalate de multă vreme de
analiştii politico-militari de o parte şi de alta a Atlanticului. În acelaşi timp însă,
prin anunţarea intenţiei de a crea un centru separat pentru planificarea operaţiilor
UE, ea a marcat şi un soi de „trecere a Rubiconului”, în sensul că înţelegerea tacită
care a existat aproape jumătate de secol în UE potrivit căreia integrarea economică
şi chiar politică pot fi edificate la nivelul Europei, dar securitatea rămâne o
chestiune transatlantică, era acum încălcată.

În general, Consiliul European de la Salonic (19-20 iunie 2003) s-a limitat a

lua doar acele decizii circumscrise PESA care puteau întruni consensul:
dezvoltarea capacităţilor militare ale UE,
incluzând întreg spectrul misiunilor Petersberg şi Forţa deReacţie Rapidă;
continuarea lucrului la Programul UE pentru Prevenirea Conflictelor Violente, cu
accent pe Balcanii Vestici; instituirea unei baze de date, pe bază de voluntariat,
pentru combaterea terorismului; adoptarea unei Declaraţii asupra neproliferării
armelor de distrugere în masă; şi crearea, până în 2004, sub autoritatea Consiliului,
a unei agenţii interguvernamentale în domeniul capacităţilor de apărare,
dezvoltării, cercetării, achiziţiilor şi armamentelor.

Temei juridic

Tratatul de la Lisabona (cunoscut și sub denumirea de Tratatul privind

Uniunea Europeană – TUE), care a intrat în vigoare în 2009, stabilește cadrul
general pentru PSAC actuală, clarifică aspectele sale instituționale și consolidează
rolul Parlamentului European în ceea ce privește această politică.

Articolul 41 din TUE prezintă finanțarea PESC și a PSAC. Politica este

descrisă mai detaliat la articolele 42-46, în capitolul 2, secțiunea 2 din titlul V
(„Dispoziții privind politica de securitate și apărare comună”), precum și în
protocoalele 1, 10 și 11 și declarațiile 13 și 14. Rolul specific al Parlamentului
European în domeniul PESC și PSAC este prezentat la articolul 36 din TUE.

Inovațiile aduse de Tratatul de la Lisabona au oferit posibilitatea de a

îmbunătăți coerența politică a PSAC. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri
externe și politica de securitate, care este, totodată, vicepreședinte al Comisiei
Europene (VP/ÎR), ocupă rolul instituțional central: conduce Serviciul European de
Acțiune Externă (SEAE), prezidează Consiliul Afaceri Externe în „configurația
miniștrii apărării” (organul decizional al UE în domeniul PSAC) și conduce
Agenția Europeană de Apărare (AEA). VP/ÎR – în prezent Josep Borrell – emite,
de obicei, propuneri de decizii privind PSAC adresate statelor membre.

Prevederile din tratat referitoare la PSAC

Deciziile referitoare la PSAC sunt luate de Consiliul European și de

Consiliul Uniunii Europene (articolul 42 din TUE). Aceste decizii sunt luate în
unanimitate, cu unele excepții notabile referitoare la AEA (articolul 45 din TUE) și
la cooperarea structurată permanentă (PESCO, articolul 46 din TUE), unde se
aplică votul cu majoritate calificată.

Tratatul de la Lisabona a introdus conceptul de politică europeană în materie

de capabilități și de armament [articolul 42 alineatul (3) din TUE] și a stabilit, de
asemenea, o legătură între PSAC și alte politici ale Uniunii, cerând ca AEA să
colaboreze cu Comisia atunci când este necesar [articolul 45 alineatul (2) din
TUE]. Acest lucru se referă în special la politicile de cercetare, industriale și
spațiale ale Uniunii, pentru care Parlamentului i s-a acordat un rol mai important în
privința PSAC.

În plus, articolul 21 din TUE reamintește că multilateralismul se află în

centrul acțiunii externe a UE. Aceasta include participarea partenerilor la misiunile
și operațiunile PSAC, precum și colaborarea cu privire la diverse probleme de
securitate și apărare. UE participă în diferite cadre de coordonare și cooperare
aprofundată, în special cu ONU și cu Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
(NATO), precum și – printre altele – cu Uniunea Africană, G5 Sahel, Organizația
pentru Securitate și Cooperare în Europa și Asociația Națiunilor din Asia de Sud-
Est.

PSAC: o politică în evoluție rapidă

PSAC a evoluat considerabil de la intrarea în vigoare a Tratatului de la

Lisabona, atât din punct de vedere politic, cât și instituțional.
 În iunie 2016, VP/ÎR Federica Mogherini a prezentat Consiliului European
„Strategia globală a UE pentru politica externă și de securitate” (SGUE), care
descrie strategia pentru PSAC. SGUE identifică cinci priorități pentru politica
externă a UE: securitatea Uniunii; reziliența statelor și societăților în vecinătatea de
est și de sud a UE; elaborarea unei abordări integrate a conflictelor; ordinele
regionale de cooperare; guvernarea globală pentru secolul XXI. Implementarea
SGUE ar trebui reanalizată anual, în consultare cu Consiliul, Comisia și
Parlamentul.

În noiembrie 2016, VP/ÎR a prezentat, de asemenea, Consiliului un „plan de

implementare privind securitatea și apărarea”, care urmărea să operaționalizeze
viziunea prezentată în SGUE în privința problemelor de apărare și securitate.
Planul cuprinde 13 propuneri de măsuri, printre care se numără un proces anual
coordonat de revizuire privind apărarea (CARD), îmbunătățirea răspunsului rapid
al UE, precum și un nou mecanism unic de cooperare structurată permanentă
(PESCO) pentru statele membre care doresc să-și asume angajamente mai mari în
materie de securitate și apărare. În paralel, dna Mogherini a prezentat statelor
membre Planul de acțiune european în domeniul apărării (EDAP), cu propuneri
importante referitoare la un fond european de apărare (FEA), axat pe cercetarea în
domeniul apărării și pe dezvoltarea capabilităților. Planul a reprezentat un pas
major în direcția implementării structurilor politice și militare interne ale UE
prevăzute în PSAC.

De la începutul mandatului său, în decembrie 2019, VP/ÎR Josep Borrell a

plasat aprofundarea PSAC în centrul activității UE, continuând și consolidând
inițiativele lansate de dna Mogherini.

Pentru a da un nou impuls agendei sale de securitate și apărare, UE lucrează

în prezent la o Busolă strategică, care urmărește să ofere o direcție politico-
strategică îmbunătățită pentru securitatea și apărarea UE și să stabilească nivelul de
ambiție în acest domeniu. Prima etapă, care s-a încheiat în noiembrie 2020, a fost o
analiză cuprinzătoare a amenințărilor și provocărilor. A doua etapă, aflată în
desfășurare, constă în discuții informale între statele membre despre analiza
amenințărilor și principalele lor implicații, analiza deficitului de capabilități și
prioritățile statelor membre. Această etapă de dialog ar trebui să permită statelor
membre să își îmbunătățească înțelegerea comună a amenințărilor la adresa
securității cu care se confruntă în mod colectiv și să consolideze cultura europeană
în materie de securitate și apărare. Procesul este conceput pentru a răspunde nevoii
tot mai mari ca UE să poată acționa ca furnizor de securitate.

Misiunile și operațiunile de gestionare a crizelor sunt expresia cea mai

vizibilă și mai tangibilă a PSAC. Potrivit VP/ÎR Josep Borrell, este esențială o
implicare sporită prin intermediul misiunilor și operațiunilor PSAC, cu mandate
mai solide, dar și flexibile. Busola strategică urmărește să remedieze lacunele
SGUE în ceea ce privește instrumentele și instituțiile UE de gestionare a crizelor și
să ofere orientări coerente pentru alte inițiative și procese relevante (inclusiv
PESCO, FEA și CARD), stabilind scopuri și obiective clare.

Deși Parlamentul European nu are un rol direct în instituirea Busolei

strategice, se așteaptă ca acesta să fie informat în mod regulat și să i se ofere
posibilitatea de a-și exprima opiniile cu privire la proces, în special în timpul
sesiunilor de informare adresate Subcomisiei pentru securitate și apărare (SEDE).
În cursul sesiunii Subcomisiei SEDE din aprilie 2021, deputații în Parlamentul
European și experții au discutat despre procesul de evaluare a amenințărilor, despre
protecția bunurilor comune mondiale și despre o traiectorie clară în ceea ce
privește obiectivele, mijloacele și capabilitățile.

Evoluții în ceea ce privește setul de instrumente al PSAC

Începând din 2016, PSAC a înregistrat o serie de succese în dezvoltarea și

armonizarea cooperării dintre statele membre în domeniul apărării. Acestea includ:
lansarea PESCO; o structură permanentă de comandă și control pentru planificarea
și conducerea misiunilor militare neexecutive; un mecanism de cartografiere a
capabilităților de apărare; un fond european de apărare și cele două programe
precursoare ale acestuia; îmbunătățirea mobilității militare; revizuirea strategică a
dimensiunii civile a PSAC, sub forma unui pact privind PSAC civilă; un
instrument european pentru pace în afara bugetului; o politică cibernetică mai
solidă; și o cooperare mai strânsă cu NATO.

În perioada 2019-2020, a avut loc primul ciclu CARD complet, AEA

asigurând activitatea de redactare. Raportul final al CARD le-a fost prezentat
miniștrilor apărării în noiembrie 2020. Acesta identifică 55 de oportunități de
colaborare la nivelul întregului spectru de capabilități.

În decembrie 2020, Consiliul a ajuns la un acord politic provizoriu cu

reprezentanții Parlamentului cu privire la un regulament de instituire a FED, în
contextul cadrului financiar multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027. Cu un
buget FED de 8 miliarde EUR pe 7 ani, UE va deveni unul dintre primii trei
investitori în cercetarea în domeniul apărării din Europa.

Instrumentul european pentru pace este unul dintre cele mai recente
instrumente PSAC. Prin acest instrument, UE va finanța costurile comune ale
misiunilor și operațiunilor militare ale PSAC, îmbunătățind astfel solidaritatea și
repartizarea sarcinilor între statele membre. Consolidând capacitățile operațiunilor
de sprijinire a păcii, precum și capacitățile țărilor terțe și ale organizațiilor
partenere în chestiuni militare și de apărare, va contribui la creșterea eficacității
acțiunii externe a UE.

Misiunile și operațiunile PSAC din perioada 2003-2021

Începând cu 2003 și cu primele intervenții în Balcanii de Vest, UE a lansat și

a desfășurat 36 de operațiuni și misiuni pe trei continente. În mai 2021 erau în curs
17 misiuni și operațiuni PSAC, dintre care 11 civile și 6 militare, implicând
aproximativ 5 000 de membri ai personalului militar și civil al UE desfășurat în
străinătate. Cele mai recente misiuni și operațiuni au sprijinit securitatea în
Republica Centrafricană (EUAM RCA) și au pus în aplicare embargoul ONU
asupra armelor impus Libiei (EUNAVFOR MED IRINI). Deciziile UE de a
desfășura misiuni sau operațiuni sunt luate în mod normal la cererea țării partenere
căreia i se acordă asistență și/sau pe baza unei rezoluții a Consiliului de Securitate
al ONU.

Obiective strategice pentru securitatea europeană

La Salonic, Înaltul Reprezentant UE pentru PESC şi secretar general al UEO

Javier Solana a prezentat, la 20 iunie 2003, documentul intitulat „O Europă mai
sigură într-o lume mai bună” (A secure Europe in abetter world), care s-a constituit
în prima schiţă a unui concept strategic al viitoarei Uniuni Europene extinse.
Documentul procedează la o analiză a mediului de securitate, identifică obiective
strategice şi propune politici menite a răspunde principalelor provocări şi
ameninţări la adresa securităţii. În această din urmă categorie sunt incluse
conflictele regionale, sărăcia, foamea, epidemiile, refugiaţii şi migraţia masivă,
corupţia, dictaturile, schimbările climaterice şi dependenţa energetică, precum şi
„noile ameninţări” reprezentate de terorismul internaţional, proliferarea armelor de
distrugere în masă, „statele eşuate” (failed states) şi criminalitatea organizată.
Obiectivele strategice pe care le propune Uniunea Europeană sunt în număr de
trei: 

- „contribuţia la stabilitatea şi buna guvernare în vecinătatea noastră

imediată”;

- edificarea „unei ordini internaţionale bazate pe multilateralism eficace”;

- un răspuns adecvat vechilor şi noilor ameninţări. În raport cu acestea din

urmă, documentul subliniază că „prima linie a apărării” va fi adesea în afara ariei
UE şi că europenii „trebuie să fie gata de a
acţiona înainte de producerea unei crize” – formulări ce înscriu conceptul european 
în logica abordării preventive enunţată, în septembrie 2002, de noua Strategie
Naţională de Securitate a SUA, chiar dacă nu se menţionează explicit posibilitatea
atacului preventiv, ca în cazul documentului american. Nu în ultimul rând,
conceptul subliniază necesitatea ca Europa să-şi asume un spectru mai variat
dimensiuni care să includă, pe lângă sarcinile Petersberg, operaţii comune de
dezarmare, sprijin pentru
ţări terţe în combaterea terorismului şi reforma sectorului de securitate. Faţă de
noile provocări la adresa securităţii, Europa poate aduce, atât direct, cât şi indirect,
un plus de stabilitate, deoarece riscurile apariţiei unei confruntări militare
tradiţionale pe continentul european s-au diminuat semnificativ. Explicaţia acestei
evoluţii rezidă în două aspecte:

- interesele şi obiectivele de securitate actuale ale statelor europene nu sunt

generatoare de stări conflictuale, dimpotrivă ele favorizează cooperarea şi
solidaritatea;
 - mediul de securitate internaţional este influenţat pozitiv de procesele de
integrare europeană şi euroatlantică, în fapt de extinderea comunităţii statelor care
împărtăşesc şi promovează valorile democraţiei şi economiei de piaţă, în
contextual adâncirii colaborării regionale.

Poziţia României faţă de Politica Europeană de Securitate şi Apărare

Printre primele capitole de negocieri deschise de România cu Uniunea

Europeană după începerea negocierilor de aderare, la 15 februarie 2000, au fost
Capitolul 26 (Relaţii externe) şi Capitolul 27 (Politica Externă şi de Securitate
Comună, PESC). Aceste capitole au fost închise provizoriu încă din iunie 2000. În
Documentul de poziţie a României la Capitolul 27, referitor la Politica Externă şi
de Securitate Comună se arăta că: „România este pregătită să accepte şi să aplice
acquis-ul în domeniul Politicii Externe şi de Securitate Comune (PESC) a Uniunii
Europene (UE). Structurile necesare transpunerii acesteia în practică au fost create,
iar politica externă şi de securitate a României se bazează pe aceleaşi principii şi
are aceeaşi orientare cu cea promovată de Uniunea Europeană”. România
estimează că nu va avea dificultăţi în transpunerea în practică a acquis-ului în
domeniul Politicii Externe şi de Securitate Comune şi va urmări şi implementa
cerinţele ulterioare ale acquis-ului în domeniul PESC. Formele şi mijloacele uzitate
de România pentru implicarea în PESA pot fi multiple: consultări periodice pe
probleme ale securităţii europene; participarea la elaborarea deciziilor legate de
gestionarea aspectelor militare şi civile ale crizelor; implicarea în activităţile
curente ale organismelor UE cu atribuţii în sfera securităţii (Consiliul Afacerilor
Generale, Comitetul Politic şi de Securitate, Comitetul Militar, Statul Major,
Institutul de Studii de Securitate al UE etc); participarea la sesiunile Adunării
UEO, respectiv ale Adunării Interparlamentare de Securitate şi Apărare;
participarea la exerciţiile şi operaţiunile de gestionarea crizelor conduse de UE ş.a.

Rolul Parlamentului European

Parlamentul European a sprijinit în mod tradițional integrarea și cooperarea

în domeniul apărării la nivelul UE. Supervizează PSAC și poate lua inițiativa de a
se adresa VP/ÎR și Consiliului pe această temă (articolul 36 din TUE). Parlamentul
își exercită, de asemenea, controlul asupra politicii bugetare (articolul 41 din
TUE). De două ori pe an, organizează dezbateri privind evoluțiile înregistrate în
implementarea PESC și a PSAC și adoptă rapoarte: unul privind PESC, redactat de
Comisia pentru afaceri externe (AFET), și altul privind PSAC, redactat de
Subcomisia pentru securitate și apărare (SEDE).

În decembrie 2020, Parlamentul European și-a adoptat raportul anual

referitor la aplicarea PSAC. Parlamentul și-a reiterat sprijinul pentru PESCO,
CARD și FEA, deoarece acestea pot contribui la o mai mare coerență, coordonare
și interoperabilitate în aplicarea PSAC și pot consolida solidaritatea, coeziunea,
precum și reziliența și autonomia strategică a Uniunii. A salutat angajamentul UE
de a-și spori „prezența globală și capacitatea de a acționa”, invitând totodată VP/ÎR
și Consiliul „să ofere o definiție formalizată comună a autonomiei strategice”. A
solicitat misiuni PSAC mai eficace prin creșterea contribuției forțelor statelor
membre și prin integrarea perspectivei de gen, printre altele. În plus, Parlamentul a
salutat inițiativele de dezvoltare a capabilităților, remarcând necesitatea de a
asigura coerența lor. Raportul a abordat, de asemenea, aspecte legate de noile
tehnologii, amenințările hibride, controlul armelor, dezarmare și regimurile de
neproliferare, precum și cooperarea cu parteneri strategici ca NATO, ONU și
Regatul Unit. Începând cu 2012, Parlamentul European și parlamentele naționale
ale statelor membre organizează anual două conferințe interparlamentare pentru a
dezbate chestiuni legate de PESC. Cooperarea interparlamentară în aceste domenii
este prevăzută în Protocolul 1 la Tratatul de la Lisabona, care descrie rolul
parlamentelor naționale în UE. Tratatul de la Lisabona permite Parlamentului să
joace un rol deplin în dezvoltarea PSAC, care devine astfel un partener în
modelarea relațiilor externe ale Uniunii și în abordarea unor provocări precum cele
descrise în Raportul din 2008 privind punerea în aplicare a Strategiei europene de
securitate.

Pentru a-și îndeplini acest rol, Parlamentul organizează periodic deliberări,

audieri și ateliere consacrate unor teme cum ar fi misiunile civile și militare ale
PSAC, crizele internaționale cu implicații în domeniul securității și apărării,
cadrele multilaterale pentru probleme legate de securitate, controlul armamentelor
și neproliferare, combaterea terorismului și a crimei organizate, bunele practici
pentru creșterea eficienței securității și apărării, precum și evoluțiile juridice și
instituționale ale UE în aceste domenii. Ca urmare a declarației VP/ÎR din 2010
referitoare la răspunderea politică, Parlamentul participă la reuniunile comune de
consultare (RCC), organizate regulat pentru a face schimb de informații cu
Consiliul, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia.

Parlamentul European adresează, de asemenea, întrebări și prezintă

propuneri orale SEAE cu privire la PSAC, în special în timpul reuniunilor
Subcomisiei SEDE. De exemplu, în ianuarie 2021, unii membri ai Subcomisiei
SEDE au sugerat Comisiei să creeze o echipă ad-hoc pentru a compensa lipsa
personalului pus la dispoziție de statele membre în cadrul misiunilor civile.

Bibliografie:

- http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/publicatii/Securitate_si_aparare.pdf

- https://ro.scribd.com/document/473893/POLITICA-EUROPEAN
%C4%82-DE-SECURITATE-%C5%9EI-AP%C4%82RARE