STRATEGII ȘI POLITICI PUBLICE PRIVIND APĂRAREA NAȚIONALĂ

STRATEGIA DE SECURITATE A ROMÂNIEI PRIN ADERAREA LA TRATATUL

ATALNTICULUI DE NORD

Originea Alianţei

În 1949, în momentul în care ciocnirile ideologice între Est şi Vest începeau să se accentueze din
ce în ce mai mult, 12 ţări de pe ambele maluri ale Atlanticului au format Organizaţia Tratatului
Atlanticului de Nord. Scopul fundamental era acela de a crea un pact de asistenţă mutuală pentru a
contracara riscul generat de încercarea Uniunii Sovietice de a-şi extinde controlul asupra Europei de
Est şi în alte zone ale continentului.
În decursul unei existenţe de peste o jumătate de secol, Alianţa şi lumea în general au evoluat
într-un mod pe care fondatorii NATO nu l-ar fi putut prevedea. Întrucât mediul strategic continuă să
evolueze, ritmul transformării NATO creşte. NATO abordează un spectru mai larg de provocări de
securitate decât în trecut şi trebuie să asigure protecţia cetăţenilor din ţările membre, atât în plan
intern, cât şi extern. Unele ameninţări, ca proliferarea armelor de distrugere în masă şi terorismul,
nu cunosc graniţe, fapt care presupune că Alianţa trebuie să fie de asemenea capabilă să disloce şi
să susţină forţe la mari distanţe, precum în Afganistan. În paralel, NATO îşi dezvoltă mijloacele şi
capabilităţile necesare pentru a putea să răspundă la aceste noi cerinţe şi contribuie la eforturile
internaţionale de combatere a acestor numeroase provocări. Deşi natura ameninţărilor cu care se
confruntă statele membre şi modul în care NATO abordează aceste ameninţări se schimbă, regulile
de bază ale cooperării din cadrul Alianţei respectă în continuare principiile Tratatului de la
Washington. Principiul apărării colective se află în centrul tratatului fondator. El rămâne un
principiu unic şi durabil, care asigură unitatea tuturor membrilor, obligându-i să se protejeze
reciproc. NATO oferă un cadru politico-militar pentru managementul provocărilor de securitate,
care asigură legătura dintre interesele şi obiectivele urmărite de europeni şi nord-americani vizând
edificarea unei securităţi bazate pe înţelegere şi cooperare, pentru generaţiile viitoare.
România a fost invitată să adere la Alianţa Nord-Atlantică la Summit-ul NATO de la Praga din
noiembrie 2002. La acel moment, aliaţii au lansat invitaţii de aderare pentru 7 state: Bulgaria,
Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia şi Slovenia.
La 29 martie 2004, România a aderat oficial la NATO prin depunerea instrumentelor de
ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice.
Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării
oficiale a drapelului român la sediul NATO. Pe baza unei propuneri legislative, începând cu anul
2005, “Ziua NATO în România” se celebrează în prima duminică a lunii aprilie.
În perioada 2-4 aprilie 2008 România a găzduit Summit-ul NATO de la Bucureşti care a
fost cel mai mare eveniment de politică externă organizat de România, dar şi Summit-ul de cele
mai mari dimensiuni din istoria NATO. La Summit au participat 26 de state membre, 23 de state
partenere, înalţi reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale şi ai statelor contributoare la
operaţiunile NATO în Afganistan, la nivel de preşedinte (23 de state), prim -ministru (22 de state),
ministru al afacerilor externe (7 state), ministru al apărării (Kazahstan) şi director politic (Irlanda).
Summit-ul a fost un eveniment unic nu doar pentru România ci şi pentru NATO. A fost cel mai
mare Summit al Alianţei, atât ca număr de participanţi (peste 6500), cât şi ca formate. Pentru prima
dată în istoria Alianţei, pe lângă reuniunile consacrate (Consilul Nord-Atlantic, Consiliul
Parteneriatului Euro-Atlantic, Comisia NATO-Ucraina şi Consiliul NATO-Rusia) s-a desfăşurat o
reuniune în format extins a statelor şi organizaţiilor participante la operaţiunea Alianţei în
Afganistan, la care au fost prezenţi Secretarul General al ONU, Preşedintele Comisiei Europene,
Secretarul General al Consilului UE, directorul Băncii Mondiale, alături de preşedintele afgan
Hamid Karzai şi înalţi oficiali din statele de contact (Australia, Japonia, Noua Zeelandă, Iordania).
Delegaţia Permanentă a României la NATO asigură reprezentarea ţării noastre în cadrul Alianţei
Nord Atlantice.

Obiectivele României în cadrul NATO

Apartenența la NATO, alături de Parteneriatul Strategic cu SUA și de apartenența la UE,

reprezintă dimensiuni fundamentele ale politicii externe ale României. Alianța Nord-Atlantică este
garantul principal al securității României, relația transatlantică reprezentând liantul strategic care
conferă coerență și consistență acțiunilor NATO. În acest sens, România are în vedere consolidarea
profilului țării noastre, de aliat responsabil și de încredere, în cadrul NATO, prin participarea
activă la dezvoltarea politicilor NATO, precum și prin contribuții la misiunile și operațiunile
Alianței. Întreaga noastră participare la activitatea Alianței urmărește asigurarea securității și
apărării României și a regiunii din care facem parte, precum și întărirea NATO ca alianță de apărare
colectivă

Participarea la măsurile de consolidare a prezenței aliate avansate pe flancul estic

Începând cu 2014, ca răspuns la schimbările majore produse în mediul de securitate şi

deteriorarea situaţiei din vecinătatea imediată a Alianţei, NATO a început un proces amplu de
adaptare a posturii sale defensive, În cadrul acestor măsuri, a fost înființată o prezenţă înaintată a
NATO pe flancul estic, cu caracter adaptat pentru regiunea Mării Negre (tailored Forward
Presence - tFP).
România a avut un rol esențial în dezvoltarea acestei prezențe, oferind forțe și structuri de
comandament proprii care au devenit structuri multinaționale NATO, dedicate apărării țării noastre
și a regiunii de sud-est a flancului estic. Aceste structuri creează cadrul prin care aliații pot contribui
la eforturile de apărare ale țării noastre, prin trimiterea de forțe și ofițeri în structurile de
comandament.
Prezența înaintată adaptată include: Brigada Multinațională de la Craiova ca parte centrală a acestei
prezențe, precum și măsuri de creștere a prezenţei aeriene şi maritime aliate în regiune. Alături de
forțele române, la Brigada Multinațională participă și o unitate militară din Polonia, iar alți aliați au
afiliat forțe. Măsurile aeriene și militare se concretizează prin vizite și participări la exerciții ale
navelor alíate și Grupărilor navale permanente ale NATO. A fost creată și o funcţie de coordonare a
activităţilor maritime ale NATO în Marea Neagră, cu rolul de a coordona prezența navelor alíate și
NATO în zona. De asemenea, au fost intensificate activitățile de poliție aeriană în regiunea Mării
Negre, la care participă aliații NATO prin rotație.
În scopul susținerii măsurilor NATO de apărare a României și a regiunii de sud-est a teritoriului
aliat, pe teritoriul țării noastre au fost create, în 2014, două comandamente multinaţionale, ca parte a
Structurii de Forţe ale NATO - Comandamentul Multinaţional de Divizie pentru sud-est (HQ MND
SE) şi Unitatea de Integrare a Forţelor Aliate (NFIU). Ambele sunt situate în Bucureşti și au rolul
de a sprijini derularea eventualelor misiuni în regiunea noastră. De asemenea, în 2020 a fost
înființat la Sibiu Comandamentul Corpului Multinațional Sud-Est (MNC-SE), tot ca parte a
structurii de forțe a NATO, menit să întărească arhitectura de securitate din regiune. (detalii pot fi
găsite la https://mncse.ro ).
România participă la măsurile de consolidare a prezenței aliate avansate în Polonia, activând în
cadrul grupului de luptă condus de SUA.

Sistemul de apărare antirachetă

Misiune-cheie şi obiectiv strategic al Alianţei Nord-Atlantice, dezvoltarea arhitecturii Aliate de

apărare antirachetă transpune deciziile luate la ultimele Summit-uri NATO, având la bază
principiile indivizibilităţii securităţii, solidarităţii şi apărării întregului teritoriu aliat.
Participarea României la dezvoltarea componentei europene a sistemului american de apărare
antirachetă reprezintă un succes al ţării noastre, care îşi consolidează astfel poziţia de aliat de
încredere în cadrul NATO.
La Summit-ul NATO de la Varșovia (iulie 2016) a fost declarată capacitatea inițială operațională a
sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al NATO. Acesta reprezintă un pas semnificativ
în direcția unei BMD a NATO care oferă o capacitate mai avansată de apărare a populațiilor,
teritoriilor și forțelor aliate în fața unui potențial atac cu rachete balistice. Decizia a fost posibilă
prin transferarea acțiunilor de comandă și control (C2) ale sitului Aegis Ashore de la Deveselu către
NATO, facilitatea găzduită de România reprezentând o parte semnificativă din această creștere a
capacităților NATO în domeniu.

Participarea la misiuni și operațiuni sub egida NATO

Intrarea României în NATO reprezintă rezultatul unui proces complex de reformă şi modernizare
a ţării noastre şi în mod deosebit a Armatei Române. Măsurile întreprinse şi rezultatele obţinute în
restructurarea şi modernizarea forţelor armate, în vederea unei compatibilizări a acestora cu
standardele Alianţei, au fost apreciate de guvernele statelor membre NATO. Pregătirea pentru
intrarea în NATO a însemnat o acţiune coordonată pe multiple planuri, dar în primul rând o opţiune
irevocabilă a ţării noastre. Concepţia politicii de apărare a României s-a transformat radical,
trecându-se de la apărarea masivă strict teritorială la un cadru mai larg ce vizează promovarea
intereselor naţionale nu doar prin măsuri interne ci şi prin acţiuni în afara graniţelor, desfăşurate sub
egida organismelor internaţionale şi sub coordonarea Structurilor de Securitate şi a Alianţei
Nord-Atlantice. Implicarea României în misiuni de sprijin al păcii, începând cu războiul din Golf
(februarie 1991), misiunile din Somalia şi Angola, continuând cu operaţiunile din Balcani şi mai
recent din Afganistan şi Irak, a reprezentat clar intenţia ţării noastre de integrare în Alianţă.
România a fost prima ţară care a aderat la Parteneriatul pentru Pace, în ianuarie 1994. Această
participare a reprezentat un stagiu indispensabil în procesul integrării care a întărit credibilitatea
României ca factor de stabilitate şi securitate în sud-estul Europei. Parteneriatul individual,
România–NATO (2001-2002) este dovada realizărilor şi a experienţei dobândite de Armata
Română în cadrul misiunilor îndeplinite pe timpul operaţiilor PfP şi a celor din Bosnia-Herţegovina
şi Kosovo. Lansarea concepţiei „Parteneriatului pentru Pace Intensificat“ şi înfiinţarea Consiliului
Parteneriatului Euro-Atlantic (reuniunea din mai 1997) precum şi a conceptului „Parteneriat
Operaţional“, ca instrumente de bază ale NATO în secolul XXI, a oferit o dimensiune politică şi
militară mai accentuată cooperării României cu Alianţa Nord-Atlantică şi un cadru în care efortul de
pregătire pentru integrare în structurile militare ale NATO să fie direcţionat cu prioritate spre
aspectele calitative. Începând cu 1996, prin hotărârea adoptată de Consiliul Suprem de Apărare a
Ţării, s-au pus la dispoziţia NATO forţe pentru misiuni de menţinere a păcii, operaţiuni de
căutare-salvare şi exerciţii NATO/PfP. Aceste forţe au participat la activităţi de pregătire şi la
exerciţii comune cu structuri militare din statele membre NATO, în baza planurilor de colaborare
bilaterale. A organiza şi desfăşura un contingent de militari cu tot echipamentul, tehnica şi resursele
necesare îndeplinirii unei misiuni într-un mediu geografic şi social puţin cunoscut, constituie o
performanţă care nu este la îndemâna oricărui organism militar, reprezentând totodată un real test
de credibilitate pentru capacitatea armatei respective. Participarea ţării noastre la acţiunile NATO în
Balcani, ca manifestare a implicării României în gestionarea şi soluţionarea crizelor, s-a concretizat
în:
➢ Participarea la IFOR (1996-1997) – pe baza Acordului de la Dayton, incluzând activităţi de
deminare, refacerea drumurilor şi a podurilor, construcţia şi restaurarea unor clădiri.
➢ SFOR (ianuarie 1998 – până în prezent) – începând cu data de 1 noiembrie 2000,
componenta militară a României a fost integrată contingentului olandez. În 2003, România a
participat cu Detaşamentul Naţional „BOSNIA“ la misiuni specifice şi cu Detaşamentul
Român „OLANDA“ în folosul contingentului olandez.
➢ KFOR – participarea României la KFOR constă în trimiterea, în aprilie 2000, în Kosovo a
unei grupe de 6 militari (o echipă tehnică şi trei ofiţeri de stat major) şi beneficiază de
echipament furnizat de SUA.
În anul 2003 contingentul românesc participant a executat misiuni sub control operaţional
italian (se menţin încă în teatrul de operaţii 3 companii), sub control operaţional elen (misiune
încheiată în luna iulie 2003) şi sub control operaţional belgian (misiune încheiată în luna august
2003). Misiunile repartizate contingentelor româneşti au constat în paza şi organizarea subunităţilor
de intervenţie în câmpul de dispunere, operaţiuni de scotocire, recunoaşteri în aria de
responsabilitate, misiuni de escortare şi asigurare a transporturilor umanitare etc. Într-un cadru mai
larg, asumarea responsabilităţilor ce decurg din statutul de membru activ al comunităţii
internaţionale de către România, este reflectat în participarea la acţiuni ONU:
➢ Irak – Kuweit (UNIKOM);
➢ Bosnia-Herţegovina, Forţa Internaţională de Poliţie (UNMIBH_IPTF);
➢ Kosovo (UNMIK), (UNPK), Administraţia Provizorie, în do_meniile financiar,
telecomunicaţii, poştă, administraţie publică locală);
➢ Republica Democrată Congo (MONUC);
➢ Timorul Oriental (UNTAET): financiar şi administraţie publică, membri ai Administraţiei
Provizorii a Provinciei;
➢ UNMEE (Etiopia – Eritreea). După 11 septembrie 2001 România şi-a arătat disponibilitatea
de a participa la acţiunile de combatere a terorismului internaţional iniţiate de SUA şi
celelalte ţări membre ale NATO.
Ţara noastră participă din primăvara anului 2002 la Forţa Internaţională de Asistenţă de
Securitate din Afganistan (ISAF) cu un pluton de poliţie militară, un avion de transport Hercules
C-130 şi cu 3 ofiţeri de legătură. Forţele de poliţie militară au desfăşurat, sub control german,
misiuni de recunoaştere, patrulare, pază protecţie demnitari, escortare şi control trafic în cadrul
operaţiunii „FINGAL“. La solicitarea oficială a SUA Parlamentul României a aprobat, la 30 aprilie
2002, participarea ţării noastre la operaţia „ENDURING FREEDOM“ din Afganistan cu un batalion
de infanterie, o com_panie NBC şi ofiţeri de stat major. În 2003, o parte din contingentul românesc
a executat misiuni sub control operaţional american, misiuni de tipul VILLAGE
TEAM-STANDARD şi MEDICAL, misiuni de patrulare tip „Convoi de Asalt Terestru“, paza şi
apărarea aeroportului Kandahar şi securizarea operaţiilor logistice. Detaşa_mentul românesc „ANA
TRAINING“ a participat, în cadrul misiunii cu acelaşi nume, la procesul de constituire şi
operaţiona- lizare a noii armate afgane, executând instruirea unui batalion de tancuri şi a unui
batalion mecanizat din cadrul Armatei Naţionale a Afganistanului. Această participare este
rezultatul ofertei ţării noastre care este astfel un contributor important la aceste operaţii. În teatrul de
operaţii din Irak contingentul românesc (o companie apărare NBC, un detaşament de geniu, un
batalion de infanterie şi o companie poliţie militară) participă la „Faza a IV-a de stabilizare şi
reconstrucţie în Irak“, îndeplinind misiuni specifice pentru asigurarea stabilităţii regionale.
Aprecierile partenerilor americani referitoare la modul de îndeplinire a misiunilor de către militarii
români au fost deosebite. Comandantul Task Force WARRIOR, col. (US Army) William Garret
consideră că militarii români au dat dovadă de profesio_nalism, de adaptare la situaţiile noi din
teatrul de operaţii, de putere de muncă, dăruire, spirit de sacrificiu, abnegaţie şi iniţiativă. Ca
membră cu drepturi depline în Alianţă, Armata Română şi în special Forţele Terestre, vor continua
procesul de operaţionalizare şi modernizare a structurilor militare destinate apărării colective în
cadrul Alianţei, concomitent cu participarea la întregul spectru de operaţii conduse de NATO, şi la
campania împotriva terorismului. Obiectivele Forţelor Terestre pentru anul acesta vizează:
➢ perfecţionarea instruirii personalului;
➢ realizarea unui management eficient al resurselor umane;
➢ crearea condiţiilor necesare pentru îndeplinirea integrală a sarcinilor ce ne revin pentru
spijinul naţiunii – gazdă;
➢ achiziţionarea ritmică a materialelor şi echipamentelor necesare;
➢ valorificarea infrastructurii şi a echipamentelor excedentare;
➢ continuarea activităţii de relaţii internaţionale.
Participarea la operaţii conduse de NATO precum şi la lupta împotriva terorismului internaţional
se va continua în felul următor:
➢ În Irak, în faza a patra de stabilizare şi reconstrucţie – cu un batalion de infanterie, un
detaşament de geniu, o companie de poliţie militară şi personal de stat major;
➢ În Afganistan, la misiunea „ENDURING FREEDOM“ – cu un batalion de infanterie şi
personal de stat major, la misiunea „FINGAL“ – cu un pluton de poliţie militară şi la
misiunea „ANA TRAINING“ – cu un detaşament;
➢ În Bosnia-Herţegovina, la misiunea „SFOR“, cu detaşamentul naţional „BOSNIA“, cu un
contingent în cadrul detaşamentului „OLANDA“ şi personal de stat major;
➢ În Kosovo, la misiunea „KFOR“, cu o companie de infanterie şi personal de stat major;
➢ În cadrul iniţiativelor regionale la „SEEBRIG, SHIRBRIG“ – batalionul mixt româno-ungar
şi batalionul multinaţional de geniu „TISA“.
Calitatea de membru NATO oferă României garanţii de securitate într-un spaţiu politic
european şi internaţional, definit de existenţa unor factori de instabilitate şi de extindere a noilor
riscuri şi ameninţări. Totodată, România rămâne un furnizor real de stabilitate şi securitate în plan
naţional şi chiar global, având contribuţii semnificative la întărirea păcii şi securităţii.
În 2014, pentru a asigura capacitatea Alianţei de a răspunde în mod eficient provocărilor
generate de noul mediu strategic de securitate, cu ocazia Summit-ului NATO din Ţara Galilor a fost
agreat The Wales Summit Pledge on Defence Investment, care vizează angajamentul statelor
membre de a atinge obiectivul de 2% din Produsul Intern Brut alocat cheltuielilor pentru apărare în
decursul a 10 ani (până în 2024), cu diferenţele specifice fiecărui grup de aliaţi (cei care au deja
acest nivel de finanţare îl vor menţine, ceilalţi vor stopa declinul bugetelor de apărare şi vor creşte
gradual cheltuielile pentru apărare). În plus, angajamentul indică alocarea a cel puțin 20% din
bugetul apărării pentru achiziţia de echipamente majore şi activităţi de cercetare-dezvoltare, precum
şi îmbunătăţirea rezultatelor individuale privind nivelul de dislocabilitate şi sustenabilitate a
trupelor în teatrele de operațiuni.
Angajamentul are o semnificaţie deosebită pentru demonstrarea credibilităţii, unităţii şi solidarităţii
aliate, în actualul context geostrategic, fiind reafirmat ulterior de către statele membre, inclusiv la
Summit-ul NATO de la Bruxelles (iulie 2018) și de la Londra (decembrie 2019).
În scopul garantării consensului politic naţional privind finanţarea sectorului de apărare, la 13
ianuarie 2015 partidele parlamentare din România au semnat un acord privind alocarea, începând cu
anul 2017, a 2% din Produsul Intern Brut pentru bugetul Ministerului Apărării Naționale şi
menţinerea acestui nivel pentru următorii 10 ani. Acordul este important, atât prin prisma asigurării
predictibilităţii politicii de înzestrare a Armatei României cu tehnică de luptă modernă, precum şi
pentru dezvoltarea unor proiecte de cooperare între industria naţională de apărare şi companii de
profil din alte state, cât şi pentru planificarea pe termen mediu şi lung a apărării.
România participă la eforturile de creștere a rezilienței și de sporire a capacităților de apărare pentru
partenerii din estul și sudul Alianței. Este implicată în implementarea pachetelor de asistență
stabilite de către Alianță pentru Georgia, Republica Moldova și Ucraina. A îndeplinit
responsabilitățile de stat-coordonator pentru Fondul NATO de Sprijin pentru Apărarea Cibernetică
a Ucrainei în prima fază a proiectului, încheiată în anul 2017. Participă la eforturile internaționale
de combatere a terorismului. În 2021-2022, România exercită responsabilitățile de Ambasadă Punct
de Contact NATO (CPE) în Kuwait, respectiv în Finlanda.

STRATEGIA NAŢIONALĂ DE APĂRARE A ŢĂRII PENTRU PERIOADA 2020-2024

Împreună, pentru o Românie sigură şi prosperă într-o lume marcată de noi provocări
Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2020-2024 a fost aprobată prin Hotărârea nr.
22 a Şedinţei comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor din 30 iunie 2020, care a fost publicată în
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 574 din 1 iulie 2020.
Strategia a fost elaborată în condițiile în care întreaga lume se confruntă cu pandemia de
COVID-19, care a afectat toate statele şi care a declanşat o criză economică care va afecta serios
relaţiile dintre actorii globali și va spori volatilitatea şi impredictibilitatea mediului internațional,
afectând şi securitatea internaţională. Perspectiva unei evoluții ciclice a virusului obligă statul
român să continue măsurile pentru a crește capacitatea de gestionare a unei asemenea crize pe
multiple planuri: medical, al ordinii publice, din perspectiva sistemului educațional, a asigurării
serviciilor publice și mai ales în ceea ce privește creşterea rezilienței economice.
Această Strategie oferă răspunsuri la întrebări esenţiale privind obiectivele noastre naţionale
prioritare pentru asigurarea securităţii României şi a cetăţenilor săi. Politicile publice din domeniul
securităţii naţionale vor fi concepute și implementate având ca beneficiar final cetăţeanul, iar
subsumat politicii de securitate naţională şi de apărare a ţării, Strategia va orienta și direcţiona
activitatea tuturor instituţiilor publice cu atribuţii și responsabilităţi în domeniul securităţii și
apărării ţării.
Noua Strategie operează cu acelaşi concept de securitate naţională extinsă introdus şi definit în
Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Pe lângă apărarea armată,
înţeleasă în dublă calitate, de apărare naţională şi apărare colectivă, Strategia vizează şi dimensiuni
precum politica externă, ordinea publică, activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate,
managementul crizelor, domeniile educaţie, cultură, sănătate, economic, demografie, financiar,
mediu, securitatea energetică sau cea cibernetică, securitatea infrastructurilor critice și a
patrimoniului istoric şi cultural.
Această Strategie a fost gândită ca un instrument care fundamentează o viziune și o direcție în
materie de securitate națională privind deopotrivă cetățeanul, societatea în ansamblul său și
instituțiile statului.
Strategia reafirmă ca piloni ai politicii noastre externe și de securitate Parteneriatul Strategic cu
SUA, apartenența la NATO și UE.
Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024 prezintă o nouă abordare ca
urmare a schimbării de paradigmă la nivel global, determinate de evoluțiile din regiune, deteriorarea
relațiilor dintre NATO și Federația Rusă, amenințarea reprezentată de terorism, amenințările hibride
și cele cibernetice, dar și alte tipuri de provocări.
De asemenea, Strategia pune accentul și pe dimensiunea de prevenire, bazată pe cunoaștere și
anticipare. Orice strategie și orice acțiune trebuie fundamentate pe cunoașterea cât mai exactă a
stării de fapt. Împreună cu dezvoltarea capacității de anticipare aceasta este crucială pentru a
răspunde eficient la riscuri și amenințări.
Strategia Naţională de Apărare a Țării propune un management al problematicii de securitate
naţională cu accent pe gestionarea integrată a riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor de către
statul român.
Totodată, Strategia se raportează la un concept multi-dimensional al securităţii, bazat pe relaţia
securitate – prosperitate – stat de drept – democraţie – identitate, echilibrul dintre stat şi individ ca
beneficiari ai securităţii naţionale, gestionarea integrată a securităţii şi pe ideea de comunitate de
securitate.
Nu în ultimul rând, definirea intereselor și obiectivelor naționale de securitate se face într-o manieră
care ține cont de realități, dar mai ales de așteptările cetățenilor și societății. Siguranţa cetăţeanului
este un element cheie al abordării, statul având datoria de a identifica strategii sectoriale eficiente de
protejare a sa. Pe cale de consecință, gestionarea securităţii presupune şi participarea societăţii
civile.
În acest sens, Strategia oferă cadrul unei colaborări și coordonări inter-instituţionale mai eficiente și
încurajează efortul comun al instituțiilor responsabile de implementarea politicilor de apărare și
securitate, inclusiv constituirea unui Grup de Reflecţie Strategică, în vederea analizării, evaluării şi
interpretărilor dinamicii şi schimbărilor din mediul internaţional.
Noua Strategie Naţională de Apărare a Ţării îşi propune câteva obiective de importanţă strategică:
➢ realizarea unei diagnoze clare şi sintetice a stării societăţii româneşti şi respectiv a statului
român şi a instituţiilor sale publice, din punctul de vedere al securităţii naţionale;
➢ identificarea şi definirea intereselor şi obiectivelor naţionale de securitate, precum şi a
valorile şi principiile pe care se fundamentează acestea;
➢ evaluarea multi-nivel a mediului de securitate, identificând tendințele evolutive ale acestuia;
➢ identificarea şi definirea ameninţărilor, riscurilor şi a vulnerabilităţilor din perspectiva
securităţii naţionale;
➢ definirea direcțiilor de acțiune și a principalelor modalități pentru asigurarea securității
naționale a României.
Interesele şi obiectivele naţionale de securitate constituie bază de pornire în elaborarea direcţiilor de
acţiune pentru asigurarea securităţii naţionale, corelative domeniilor în care se manifestă şi la care
se adaptează – domenii identificate ca dimensiuni, conform conceptului securităţii naţionale extinse,
respectiv dimensiunile diplomatică, de apărare, informaţii, contrainformaţii şi de securitate, ordine
publică, managementul situaţiilor de criză, economică şi energetică, societală.
De asemenea, Strategia evidențiază următoarele aspecte:
➢ Eforturile de consolidare a rezilienţei trebuie să fie calibrate pentru a răspunde noilor
tipuri de ameninţări – subtile şi subversive – survenite inclusiv pe fondul evoluţiilor
tehnologice. Prin urmare, un rol central este acordat colaborării pe multiple planuri:
public-privat, cetățean-comunitate și civil-militar, care are ca scop consolidarea rezilienţei
societale şi a infrastructurilor critice, responsabilitate aflată la intersecţia sferelor socială şi
individuală, cu cea instituțională-publică și cu cea privată.
➢ Funcționalitatea sistemului național de securitate nu se poate realiza decât printr-o
abordare integrată, în etapele succesive de consultare instituțională, proces decizional,
punere în practică și evaluare periodică.
➢ Consolidarea permanentă a unei arhitecturi instituționale flexibile de cooperare
inter-instituţională, centrată pe mecanisme de consultare la toate nivelurile, trebuie să fie
orientată cu precizie și în mod continuu adaptat asupra obiectivelor naționale în domeniul
securității.
➢ Dezvoltarea unor sisteme de comunicare compatibile cu capabilitățile moderne de
comunicații și tehnologia informației, care să concretizeze transformarea digitală.
➢ Asumarea de către instituţiile administrației publice centrale a elaborării şi implementării
strategiilor de resort, în conformitate cu obiectivele Strategiei, pentru atingerea
 obiectivelor naţionale de securitate prin direcţii de acţiune specifice sau, de la caz la caz,
armonizate în cadrul formatelor/parteneriatelor de lucru;
➢ Asigurarea unui cadru legislativ coerent şi aplicat, menit a contribui la consolidarea
culturii de securitate şi modernizarea instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii
naţionale;
➢ Elaborarea la nivel inter-institutional de planuri de acțiune pentru comunicarea strategică
în plan extern, având ca scop promovarea intereselor de securitate ale României și
îndeplinirea obiectivelor naționale de securitate ce decurg din acestea.
Pentru România statutul de membru cu drepturi depline al NATO reprezintă:
➢ Garanția securității și stabilității, vitală pentru dezvoltarea perpetuă a țării;
➢ Asigurarea accesului la procesul de luare a deciziilor majore în planul securității
europene și euroatlantice;
➢ Reconfirmarea apartenenței statului român în cadrul familiei occidentale;
➢ Un fundament solid pentru relansarea și dezvoltarea politicilor proprii față de terțe state.

După izbucnirea crizei din Ucraina și anexarea ilegală și ilegitimă a Crimeii de către Rusia, situația
de securitate în regiunea Mării Negre s-a deteriorat în mod constant. În cadrul NATO, România, în
colaborare cu celelalte state aliate riverane, a acționat pentru a spori asistența practică a Alianței față
de Ucraina, precum și pentru consolidarea măsurilor de apărare națională și colectivă care să
răspundă creșterii masive a prezenței militare a Rusiei în Crimeea și acțiunilor sale în Marea
Neagră. Răspunsul NATO a fost unul ferm, gradual și proporțional, centrat pe apărarea statelor
aliate din zonă și pe asistența acordată partenerilor din regiune în domeniul reformelor apărării.În
acest spirit, Alianța a decis, la Summit-ul din Țara Galilor (2014), măsuri și activități de asigurare a
securității în zona Mării Negre, prin crearea Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est și
a unor unități de integrare a forțelor în România și Bulgaria, consolidarea planurilor de apărare,
activități sporite de poliție aeriană, prezență maritimă și exerciții navale.
În concluzie putem vorbi despre transformarea leadership-ului românesc, ca despre un
proces în care viziunea, valorile şi principiile naţionale devin compatibile şi comune cu cele ale
statelor democratice occidentale. Putem vorbi despre un moment istoric în care pentru prima oară în
existenţa sa ca stat naţional, România este parte a unui sistem complex şi durabil de apărare
colectivă, o garanţie de securitate şi recunoaştere pentru întreaga societate românească. Deşi
eforturile noastre nu se opresc aici pentru atingerea echilibrului economic şi social intern, cred cu
tărie, că România are un potenţial considerabil pentru a deveni un lider regional real, din punct de
vedere politic şi militar, în conjunctura creată prin câştigarea statutului de membru al Alianţei
Nord-Atlantice. Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord reprezintă un moment istoric
ce marchează materializarea unuia dintre obiectivele fundamentale ale politicii externe și de
securitate a țării noastre. Prin aderare la NATO, România dobândește cele mai solide garanții de
securitate din istoria sa. Statutul de membru al Aliantei Nord-Atlantice, acționând într-un spațiu de
securitate bazat pe valori, interese și obiective comune, pe principiile și normele democrației,
statului de drept și economiei de piață, oferă țării noastre condiții favorabile dezvoltării economice
și sociale accelerate.
Siguranța națională este o componentă importantă a securității naționale. Securitatea
României este legata de securitatea din regiune care este foarte complexă. Redefinirea arhitecturii
de securitate regională este un proces caracterizat, pe de o parte, de eforturile de a construi o
structură regională strictă și, pe de altă parte, de tendința de a o include în arhitectura euroatlantică.
 Bibliografie

1.Gl.lt.dr. Bădălan, E., Gl.bg.dr. Frunzeti, T., Forţe şi tendinţe în mediul de securitate european,
Sibiu, Editura Academiei Forţelor Terestre, 2003.
2.Direcţia de Relaţii Publice – Grupul de Presă al Armatei, România opţiune strategică naţională,
Integrarea în NATO, Bucureşti, Editura Militară, 1997.
3.Comunicatul summitului NATO de la Bruxelles (1994), M-I (94).3, la
http://www.nato.int/docu/comm/c940111a.htm
4.Eugene B. Rumer, Jeffrey Simon Contribuție la o strategie Euroatlantică pentru regiunea Mării
Negre.
5.Dumitru I. Popescu, Sistemul integrat pentru securitatea frontierei
6.Institutul European din România, Studiu de impact, Politica Europeană de Securitate și Apărare
– Element de influențare a acțiunilor în domeniul politicii de securitate și apărare
LINK-URI:
1.România și NATO | Ministry of Foreign Affairs (mae.ro)
2. http://old.presidency.ro/static/ordine/CSAT/SSNR.pdf

3.https://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf
4.https://www.youtube.com/watch?time_continue=32&v=64V9mz6JsdA&feature=emb_logo
5.https://mc.nato.int/media-centre/news/2020/nato-forces-participate-in-sea-breeze-exercise-in-the-
black-sea
6.https://www.nato.int/cps/en/natohq/news_176708.htm?selectedLocale=en
7.https://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_171022.htm?selectedLocale=en
8.https://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_172382.htm
9.https://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_171970.htm?selectedLocale=en
10.https://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_165234.htm