NATO – Informații generale

Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (NATO) este o alianţă formată din 30 de state din Europa şi

America de Nord care au aderat la Tratatul Nord-Atlantic.

 Belgia (1949)
 Canada (1949)
 Danemarca (1949)
 Franța (1949)
 Islanda (1949)
 Italia (1949)
 Luxemburg (1949)
 Norvegia (1949)
 Olanda (1949)
 Portugalia (1949)

 Regatul Unit (1949)

 Statele Unite (1949)
 Grecia (1952)
 Turcia (1952)
 Germania (1955)
 Spania (1982)
 Republica Cehă (1999)
 Polonia (1999)
 Ungaria (1999)
 Bulgaria (2004)

 Estonia (2004)
 Letonia (2004)
 Lituania (2004)
 România (2004)
 Slovacia (2004)
 Slovenia (2004)
 Albania (2009)
 Croația (2009)
 Muntenegru (2017)
 Macedonia de Nord (2020)

Scopul esenţial al NATO este acela de a asigura libertatea şi securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace
politice şi militare, în conformitate cu Tratatul Nord-Atlantic şi cu principiile Cartei Naţiunilor Unite.Tratatul
Nord-Atlantic a fost semnat la data de 4 aprilie 1949. Acesta reprezintă baza legală şi contractuală a Alianţei şi
a fost stabilit în cadrul Articolului 51 al Cartei Naţiunilor Unite, care reafirmă dreptul inalienabil al statelor
independente la apărarea individuală sau colectivă.

1 din 57
 Încă de la începuturile sale, Alianţa a depus eforturi pentru stabilirea unei ordini juste şi durabile de pace în
Europa, bazată pe valorile comune ale democraţiei,drepturilor omului şi în conformitate cu litera legii.
Principiul fundamental care stă la baza Alianţei este un angajament comun faţă de cooperarea mutuală între
statele membre, axat pe indivizibilitatea securităţii acestora.
Solidaritatea şi coeziunea din cadrul Alianţei susţin faptul că nici o ţară membră nu poate fi forţată să se
bazeze doar pe propriile eforturi naţionale în cazul apariţiei unor ameninţări asupra securităţii sale. Fără a priva
statele membre de drepturile şi obligaţiile de a-şi asuma responsabilităţile suverane în domeniul apărării,
Alianţa le ajută să-şi atingă obiectivele de securitate naţională în urma unui efort colectiv.
Pe scurt, Alianţa este o asociere de state libere, unite în hotărârea lor de a-şi menţine securitatea prin
garanţii comune şi prin relaţii stabile cu alte ţări.
În 2009, cu prilejul Summit-ului NATO de la Strasbourg-Kehl, au fost aniversaţi  60 de ani de la
înfiinţarea Alianţei Nord-Atlantice.
Aniversarea a reprezentat pentru NATO şi un moment prielnic pentru definirea obiectivelor viitoare ţinând
cont de noile tipuri de ameninţări.
Cu prilejul Summit-ului de la Strasbourg-Kehl, din aprilie 2009, şefii de stat şi de guvern ai statelor
membre NATO au dat secretarului general sarcina de a crea şi a conduce un grup de experţi care, în consultare
cu statele membre, să elaboreze recomandări în vederea actualizării Conceptului Strategic al NATO din 1999, în
lumina evoluţiilor din ultima decadă la nivelul mediului politic şi de securitate, şi să facă propuneri în vederea
implementării acestuia. 

În consecinţă, în urma unei activităţi intense de reflecţie şi a dezbaterilor derulate atât la nivelul Alianţei,
cât şi cu angrenarea statelor partenere şi a societăţii civile şi a mediilor academice, a fost elaborat un nou
Concept Strategic al Alianţei (http://www.nato.int/strategic-concept/index.html), care a fost aprobat la
Summit-ul NATO de la Lisabona, la 19-20 noiembrie 2011.

Mod de lucru
Structurile create în cadrul NATO permit ţărilor membre să-şi coordoneze politicile, în scopul îndeplinirii
acestor sarcini fundamentale. Ele asigură o permanentă conlucrare şi cooperare în domeniul politic, economic,
ca şi în alte domenii non-militare, precum şi formularea de planuri comune de apărare; stabilirea infrastructurii,
a echipamentelor şi facilităţilor de bază, necesare operaţiunilor forţelor militare;şi aranjamentele pentru
programe şi exerciţii comune de instrucţie.
La baza acestor activităţi se află o structură militară şi civilă complexă, care implică un personal
administrativ bugetar şi de planificare, precum şi agenţii desemnate de către ţările membre ale Alianţei, în
scopul de a coordona lucrul pe domenii de specialitate - de exemplu, sistemul de comunicaţii necesar în
facilitarea consultării politice, comanda şi controlul forţelor militare şi suportul logistic în susţinerea acestora.
Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa (Supreme Headquarters Allied Powers Europe -
SHAPE) de lângă Mons, Belgia, este și Statul Major al Comandamentului Aliat pentru Operații (ACO), unul
din cele două comandamente strategice ale NATO. Acesta îndeplinește responsabilitățile operaționale aflate în
gestiunea anterioară a Comandamentului Aliat pentru Europa și a Comandamentului Aliat pentru Atlantic.
Comandamentul Aliat pentru Operații este condus de către comandantul suprem al Forțelor Aliate din Europa
(SACEUR) și are responsabilitate cu privire la toate operațiile militare ale Alianței.

    GENERAL

NATO este o alianță politico-militară, înființată prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la
4 aprilie 1949 de SUA, Canada și 10 state europene. În prezent, cuprinde 30 de state membre din Europa și

2 din 57
America de Nord. Cel mai recent membru NATO este Republica Macedoniei de Nord, ca urmare a aderării la
Alianță în data de 27 martie 2020.

Alianța este o asociere de state libere, unite prin hotărârea lor de a-și proteja securitatea, prin garanții
reciproce și relații stabile cu alte țări.

Scopul esenţial al NATO este de a asigura libertatea şi securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace
politice şi militare, în conformitate cu Tratatul Atlanticului de Nord şi cu principiile Cartei Naţiunilor Unite.
Cele trei sarcini fundamentale ale Alianței definite în Conceptul Strategic al NATO (2010) și în continuare
actuale sunt: apărarea colectivă, gestionarea crizelor și securitatea prin cooperare. Articolul 4 din Tratatul
Atlanticului de Nord permite aliaților să se consulte și să coopereze în domenii care țin de securitate și apărare,
în timp ce articolul 5 consacră sarcina fundamentală a NATO, și anume apărarea colectivă, astfel: ”un atac
armat împotriva unui aliat din Europa sau America de Nord, este considerat un atac împotriva tuturor”.

Alianța contribuie la securitatea și stabilitatea regională și internațională prin operațiunile sale din
Afganistan, Kosovo, Irak și în Marea Mediterană. Totodată, NATO cooperează cu state terțe, pentru dezvoltarea
capabilităților de apărare și creșterea rezilienței acestora, dar și cu organizații internaționale, în special cu
Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Africană în domenii de interes comun.

Cel mai recent Summit NATO a avut loc la 3-4 decembrie 2019, la Londra. Acesta a marcat 70 de ani de la
înființarea celei mai puternice și de succes Alianțe din istorie și a oferit prilejul unor discuții strategice, la nivel
de șefi de stat și de guvern, cu privire la viitorul Alianței în actualul context internațional complex de securitate.
Cu acest prilej a fost lansat un proces de reflecție privind viitorul NATO, având ca scop întărirea relației trans-
atlantice, amplificarea consultărilor dintre aliați pe teme de interes comun, dezvoltarea parteneriatelor, precum
și adaptarea în continuare a NATO la provocările mediului de securitate.

Între Summit-uri, un rol esențial în validarea direcțiilor de acțiune ale alianței îl au reuniunile miniștrilor
afacerilor externe și ai apărării.

    Apărarea colectivă

Sistemul colectiv de apărare este şi va rămâne principala sarcină a NATO. Începând cu 2014, ca răspuns la
schimbările majore produse în mediul de securitate după anexarea ilegală și nelegitimă a Crimeii de către Rusia,
precum şi deteriorarea situaţiei din vecinătatea imediată a Alianţei, NATO a început un amplu proces de
adaptare a posturii sale defensive. Acest proces vizează creșterea eficienței și capacității de reacție a NATO,
printr-o abordare omnidirecțională, de tip 360 de grade.

Au fost adoptate măsuri vizând întărirea flancului estic, prin asigurarea unei prezenţe înaintate a NATO pe
flancul estic, adaptate specificului regional. Este vorba despre prezența consolidată în partea de nord-est a
flancului estic aliat (enhanced Forward Presence - eFP), prin cele patru batalioane multinaționale din Polonia și
țările baltice şi de  prezența adaptată (tailored Forward Presence - tFP) în regiunea de sud-est, respectiv la
Marea Neagră, cu Brigada Multinațională de la Craiova ca parte centrală a acestei prezențe.

3 din 57
 Tot ca parte a prezenței înaintate adaptate, s-au luat măsuri de creştere a prezenţei aeriene şi maritime aliate
în regiune, prin vizite și participări la exerciții ale navelor aliate și Grupărilor navale permanente ale NATO. A
fost creată o funcţie de coordonare a activităţilor maritime ale NATO în Marea Neagră, cu rolul de a coordona
prezența navelor aliate și NATO în zonă. De asemenea, au fost intensificate activitățile de poliție aeriană în
regiunea Mării Negre, la care aliații NATO participă prin rotație. În cadrul măsurilor NATO de apărare a
României, pe teritoriul țării noastre au fost create, în 2014, două comandamente multinaţionale, ca parte a
Structurii de Forţe ale NATO - Comandamentul Multinaţional de Divizie pentru sud-est (HQ MND SE) şi
Unitatea de Integrare a Forţelor Aliate (NFIU), ambele fiind situate în Bucureşti și având rolul de a sprijini
derularea unor eventuale misiuni în zona sudică a flancului estic aliat. De asemenea, în 2020 a fost înființat la
Sibiu Comandamentul Corpului Multinațional Sud-Est (MNC-SE), tot ca parte a structurii de forțe a NATO, în
sprijinul consolidării arhitecturii de securitate din această zona (detalii pot fi găsite la https://mncse.ro/).

S-a urmărit, de asemenea, şi consolidarea flancului sudic, prin adoptarea cadrului de adaptare a NATO la
provocările şi ameninţările provenite din această direcţie strategică.

Toate aceste măsuri aliate au caracter defensiv, sunt în concordanţă cu angajamentele internaţionale ale
României şi cu nevoile de întărire a apărării naţionale şi a Alianţei, și confirmă importanţa regiunii Mării Negre
pentru securitatea euro-atlantică.

    Managementul crizelor internaționale

 Afganistan – Misiunea Resolute Support (RSM)

În ianuarie 2015 NATO a lansat în Afganistan misiunea Resolute Support (RSM), care are drept
scop instruirea, consilierea și acordarea de asistență forțelor naționale afgane de securitate și apărare
(ANDSF). RSM succede operațiunii ISAF (Forța Internațională de Asistență pentru Securitate) și, spre
deosebire de aceasta, nu presupune angajarea aliaților în lupte contra insurgenților, fiind o misiune
necombatantă. RSM dispune de aproximativ 10.000 de militari din 36 de state aliate și partenere care operează
sub coordonarea cartierului general din Kabul/Bagram și a 4 comandamente regionale la Mazar-e Sharif, Herat,
Kandahar și Laghman. România este parte a eforturilor NATO în Afganistan încă din 2002 și se numără, în
continuare, printre principalii contributori la această misiune

La Summit-ul NATO de la Bruxelles (11-12 iulie 2018) s-au adoptat decizii privind: prelungirea RSM până
când condițiile din teatru ar impune modificări, extinderea susținerii financiare a ANDSF până în 2024,
respectiv întărirea parteneriatului politic și a cooperării practice cu Afganistanul. În același timp, partea afgană
s-a angajat să continue reformele, să combată corupția, să organizeze alegeri credibile, libere, corecte și
incluzive în 2018 (parlamentare) și 2019 (prezidențiale).

La 29 februarie 2020 a fost semnat acordul dintre SUA și talibani pentru normalizarea situației din
Afganistan, precum și declarația comună de pace dintre SUA și guvernul afgan, urmate de inițierea negocierilor
intra-afgane la 12 septembrie 2020. În acest context, în ultimul an, prezență internațională din Afganistan a
cunoscut ajustări, ajungând la aproximativ 10.000 de militari la începutul anului 2021. La momentul actual,
NATO evaluează situația din teren în vederea unei decizii privind viitorul prezenței militare în Afganistan.

4 din 57
România va continua să susțină demersurile de asigurare a păcii și securității în Afganistan, în coordonare
deplină cu aliații săi, în cadrul NATO.

 Balcanii de Vest – KFOR

NATO desfășoară o operaţiune de menținere a păcii în Kosovo încă din anul 1999, în baza Rezoluţiei
1244 a Consiliului de Securitate al ONU şi a Acordului Militar-Tehnic dintre NATO, Republica Federală
Iugoslavia şi Serbia. Obiectivul operațiunii  KFOR este de a asigura un mediu de securitate sigur şi stabil,
precum și a libertății de mișcare în Kosovo. În îndeplinirea acestor responsabilități, KFOR conlucrează
îndeaproape cu Misiunea UE în Kosovo – EULEX.

După declaraţia de independenţă a Kosovo, din 17 februarie 2008, Alianţa a decis menținerea KFOR în
Kosovo în baza Rezoluţiei 1244 a CS ONU. Având în vedere că, de-a lungul timpului, situația de securitate din
Kosovo s-a ameliorat, NATO a inițiat în iunie 2009 un proces de ajustare treptată a KFOR spre o „postură de
descurajare”. Reducerea trupelor KFOR se face treptat şi în etape multiple, ritmul fiind decis de către Consiliul
Nord-Atlantic, în funcţie de situaţia de securitate din zonă.

România îşi menţine poziţia privind nerecunoaşterea statalităţii auto-declarate de Kosovo şi după
prezentarea de către Curtea Internațională de Justiție a Avizului Consultativ privind Kosovo (iulie 2010).

 Marea Mediterană – Operaţiunea Sea Guardian

La Summit-ul de la Varşovia din iulie 2016, NATO a anunţat transformarea Operaţiunii Active
Endeavour în Operaţiunea Sea Guardian (OSG). Aria sa operațională include apele internaționale ale Mării
Mediterane, Strâmtoarea Gibraltar și zonele de acces spre strâmtoare. OSG este o operaţiune de securitate
maritimă non-articol 5, putând fi adaptată pentru combaterea unui spectru mai extins de ameninţări de securitate
în domeniul maritim, spre deosebire de operațiunea anterioară care era axată pe combaterea terorismului.

În stadiul actual, OSG are de îndeplinit 3 misiuni: cunoaşterea situaţiei maritime, combaterea terorismului
pe mare, respectiv construcţia capacităţilor statelor partenere din regiune, privind securitatea maritimă.
Totodată, OSG a cooperat cu EUNAVFOR Sophia (UE) pe linie de schimb de informații și sprijin logistic
reciproc, până la încetarea mandatului acesteia în martie 2020.

Operaţiunea Sea Guardian poate îndeplini (cu aprobarea Consiliului Nord Atlantic) încă patru sarcini
operaţionale, aflate în mandatul său: asigurarea libertății navigaţiei; impunerea interdicţiei maritime;
combaterea proliferării armelor de distrugere în masa, respectiv protejarea infrastructurii critice în spațiul Mării
Mediterane. 

Centrul de comandă al OSG se află la Northwood, în Marea Britanie, acesta servind şi drept hub pentru
schimbul de informaţii în domeniul maritim, în cadrul Alianţei.

 Sprijinul NATO acordat Uniunii Africane

5 din 57
 Alianța sprijină Uniunea Africană (UA) în misiunile de menținere a păcii pe continentul african începând
cu anul 2005. Cooperarea NATO cu UA vizează aspecte operaționale, logistice și de sprijin în dezvoltarea
capacităților de apărare. Totodată, este avut în vedere sprijinul pentru operaționalizarea Forței de reacţie a
Uniunii Africane, inclusiv prin intermediul exercițiilor și al activităților adaptate de instruire, în acord cu
cererile UA adresate Alianței.

În cadrul Summit-ului de la Varșovia din 2016, șefii de stat și de guvern au decis dezvoltarea
parteneriatului politic și practic cu UA, în scopul pregătirii unui răspuns coordonat amenințărilor și provocărilor
comune, în special celor provenite din zona flancului sudic al NATO.

 Activitatea NATO în Marea Egee

Miniştrii apărării din statele membre NATO au decis în februarie 2016 să sprijine UE în gestionarea crizei
refugiaţilor şi migranţilor. Această criză, cauzată printre altele de situaţia de securitate instabilă din zona
flancului sudic al NATO, este alimentată şi de reţele criminale implicate în traficul de persoane şi care
exploatează contextul complex de securitate din jumătatea de nord a Africii. În acest context,  legăturile
traficanților cu finanţarea terorismului au o relevanță specială.

În baza deciziei din februarie 2016, NATO a dislocat o forţă maritimă în Marea Egee (Gruparea
permanentă de forţe navale SNMG 2/Standing NATO Maritime Group 2) în scopul derulării acțiunilor pe linie
de recunoaştere, monitorizare şi supraveghere a traversărilor ilegale de către diverse ambarcaţiuni, în sprijinul
autorităţilor din Turcia, Grecia şi a FRONTEX (Agenţia europeană pentru frontiere şi garda de coastă).
Acțiunile SNMG 2 se derulează atât în apele teritoriale ale Greciei şi Turciei, cât şi în ape internaţionale.

Prezența (denumită “Activitatea”) NATO a conferit o valoare adăugată semnificativă întregului ansamblu
de demersuri internaționale destinate combaterii traficului de persoane, prin furnizarea de informaţii, în timp
real, Turciei, Greciei şi FRONTEX, despre fluxurile migratorii.  Acțiunile de cooperare cu participarea Alianței
contribuie direct la limitarea traficului maritim de persoane şi la salvarea de vieţi. Pentru buna desfăşurare a
activității, au fost stabilite legături directe la nivel operaţional şi tactic între Comandamentul maritim al NATO
(MARCOM) şi FRONTEX.

După aceste eforturi comune, numărul persoanelor care traversează Marea Egee s-a diminuat considerabil
în ultimii ani, așa cum constată rapoartele UNHCR (accesibile
aici: https://data2.unhcr.org/en/situations/mediterranean/location/5179).

Implicarea NATO în sprijinul FRONTEX a condus implicit la diversificarea cooperării în plan operaţional
dintre NATO şi UE, inclusiv în domeniul maritim, şi a consolidat legăturile în plan operaţional şi tactic între
participanții și partenerii la această activitate.

 Misiunea NATO în Irak

La Summit-ul de la Bruxelles (iulie 2018), liderii NATO au decis, după solicitarea Irakului, să lanseze o
misiune non-combat (Misiunea NATO din Irak/NMI) axată pe instruire și dezvoltarea capacităților
instituționale ale acestui stat. NMI a fost creată efectiv în octombrie 2018. Misiunea dispune de aproximativ 500
de membri – instructori, consilieri și personal de sprijin provenind din statele membre NATO, dar și de la

6 din 57
parteneri precum Australia, Finlanda, Suedia. NMI reflectă și eforturile NATO pe dimensiunea de proiectare a
stabilității. Misiunea este condusă, din 24 noiembrie 2020, de gen.lt. Per Olsen (Danemarca).

Eforturile NATO sunt complementare și coordonate cu alte organizații relevante cum ar fi Uniunea
Europeană, ONU, sau coaliții precum Coaliția Globală pentru înfrângerea ISIS. De asemenea, ele se înscriu în
cadrul planurilor mai ample ale comunității internaționale de reformare a instituțiilor și structurilor de securitate
din Irak.

În luna februarie 2021, miniștrii apărării aliați au agreat extinderea NMI, conform solicitării guvernului
irakian. O creștere a prezenței se va realiza, gradual, pe baza cerințelor și consimtământului autorităților
irakiene și condițiilor din teritoriu.

    Cooperarea NATO cu partenerii

NATO se preocupă activ de întărirea securităţii internaționale prin parteneriatele cu alte ţări şi organizaţii
internaţionale și regionale relevante (ONU, UE, OSCE, UA/Uniunea Africană etc). În acest sens, NATO a
dezvoltat mecanisme instituţionalizate de parteneriat (Consiliul de Parteneriat Euro-Atlantic, Dialogul
Mediteranean, Iniţiativa de Cooperare de la Istanbul) şi şi-a consolidat relaţiile cu partenerii globali.  

Statele aliate contribuie la susținerea acordată de NATO şi oferă asistenţă bilaterală ţărilor partenere
NATO, în domenii precum: reforma sectoarelor de apărare şi securitate, modernizarea forţelor armate şi a altor
instituţii relevante, creșterea interoperabilității, încurajarea / susținerea participării la operaţiuni comune,
transfer de expertiză în domeniul managementului crizelor și al planificării răspunsului la urgenţele civile etc.
De asemenea, sunt promovate iniţiativele privind schimburile de expertiză şi cooperarea practică în domenii de
interes reciproc, precum cele referitoare la lupta împotriva terorismului, securitatea la frontiere, prevenirea
proliferării armelor de distrugere în masă, securitatea energetică şi protecţia împotriva atacurilor cibernetice.

Alianța promovează, prin Programul Știință pentru Pace și Securitate (SPS), dialogul și cooperarea practică
între aliați și țările parteneri prin cercetare științifică, inovare tehnologică și schimb de expertiză. Programul
oferă finanțare, expertiză și sprijin pentru activități relevante în domeniul securității, conform obiectivelor
strategice ale NATO.

 Vecinătatea estică

Pentru România, sprijinirea partenerilor estici are o miză aparte. La Summit-ul NATO de la Varșovia, în
iulie 2016, şefii de stat şi de guvern aliaţi au reiterat sprijinul pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a
partenerilor estici, adoptând măsuri concrete de susținere pentru consolidarea capacităţii de apărare a acestora,
într-un context de securitate din ce în ce mai complex.

Urmare demersurilor României, a fost consemnat în declarația Summit-ului de la Varșovia angajamentul

NATO pentru cooperarea cu Republica Moldova în vederea susținerii unui viitor stabil, sigur și prosper pentru
această țară, conform valorilor democratice europene.

7 din 57
 Relațiile cu Rusia: anexarea ilegală a Crimeei de către Moscova și criza din Ucraina au determinat Alianța
să suspende cooperarea practică cu Federația Rusă, în aprilie 2014. La Summit-urile NATO de la Varșovia
(2016) și Bruxelles (2017 și 2018), șefii de stat și de guvern au decis prelungirea succesivă a acestei măsuri
până când Rusia va reveni la respectarea principiilor și normelor de drept internațional. Ca răspuns la acțiunile
Rusiei, NATO își întărește capacitatea de descurajare și apărare.

În același timp, aliații au convenit menținerea unor canale de discuție, în special prin Consiliul NATO-
Rusia, pentru a contribui la evitarea riscurilor și la creșterea transparenței și a predictibilității între Rusia și
NATO. Principalele teme abordate în cadrul Consiliului NATO-Rusia au vizat: situația din Ucraina (aliații nu
recunosc anexarea ilegală a Crimeei și, de asemenea, fac apel la Rusia să pună în aplicare în totalitate acordurile
de la Minsk), reducerea riscurilor în zona euro-atlantică, situația din Afganistan.

 Parteneriatul strategic NATO-UE

Având în vedere provocările comune din vecinătatea estică și sudică, precum și numărul mare de membri
comuni, cele două organizații au decis să-și consolideze cooperarea începând cu anul 2016.

La Summit-ul de la Varşovia din 8-9 iulie 2016, liderii NATO şi UE au semnat o Declaraţie comună care
conţine 7 domenii de interes pentru dezvoltarea cooperării dintre cele două organizații, și anume: 1. combaterea
ameninţărilor hibride; 2. cooperarea în plan operaţional, inclusiv în ce privește domeniul maritime; 3.
securitatea şi apărarea cibernetică; 4. dezvoltarea capabilităților de apărare a statelor membre UE și NATO;
5. industria de apărare şi cercetare; 6. Exerciţii; 7. construirea capacităţilor statelor partenere din est și
vest în sfera securității și apărării. Pentru punerea în aplicare a prevederilor Declarației comune fost adoptat, la
nivelul celor două organizații, un set de 74 de măsuri practice pentru avansarea cooperării în cele 7 domenii de
cooperare identificate (decembrie 2016 și 2017).

La Summit-ului de la Bruxelles (2018), cele două organizații au adoptat o nouă Declarație comună prin
care se reconfirmă angajamentul de dezvoltare a parteneriatului, cu evidențierea a 4 domenii de intensificare a
eforturilor: mobilitatea militară, combaterea terorismului, consolidarea rezilienței la riscuri de natură biologică,
radiologică, chimică și nucleară (CBRN), respectiv promovarea agendei circumscrise domeniului Femeile,
Pacea și Securitatea (WPS). Declarația reiterează necesitatea dezvoltării de capacități în mod coerent,
complementar, cu evitarea duplicărilorși asigurarea interoperabilității.

În prezent continuă acțiunile de implementare a inventarului de măsuri agreate în perioada 2016-2018

pentru dezvoltarea cadrului de cooperare NATO-UE. Cele două organizații elaborează anual un raport în care
sunt prezentate progresele înregistrate în implementarea cooperării. Ultimul raport a fost adoptat în iunie 2019
(https://www.nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_2019_06/190617-4th-Joint-progress-report-EU-NATO-
eng.pdf).

    Politica de extindere

Alianţa Nord-Atlantică este deschisă către primirea de noi membri, în conformitate cu politica „uşilor
deschise”. Potrivit acesteia, orice stat european care poate contribui la promovarea obiectivelor Alianţei, incluse

8 din 57
în Tratatul de la Washington, şi la întărirea securităţii în spaţiul euro-atlantic, poate fi invitat să devină membru
al NATO.

România, membru al Alianţei din 2004, susţine activ politica NATO „uşilor deschise” și sprijină eforturile
statelor candidate, de pregătire pentru aderare, atât prin canale bilaterale, cât şi prin intermediul mecanismelor
NATO.

Principalul instrument destinat pregătirii pentru aderare este Planul de acţiune în vederea obţinerii calităţii
de membru al NATO (Membership Action Plan – MAP), prin intermediul căruia NATO furnizează asistenţă în
pregătirea pentru aderare. Procesul MAP constă în implementarea planurilor de acţiuni convenite anual de
Alianţă cu statele candidate, în funcţie de nevoile specifice ale acestora, și în evaluarea anuală a rezultatelor
obținute. Participarea la procesul MAP nu presupune automat aderarea la NATO, aceasta fiind condiţionată de
îndeplinirea criteriilor de aderare.

În prezent, trei state partenere ale Alianţei aspiră la obţinerea calităţii de membru NATO – Bosnia-
Herţegovina, Georgia și Ucraina. La Summit-ul NATO din 3-4 septembrie 2014 s-a decis lansarea unui pachet
substanţial de măsuri în sprijinul Georgiei.

După acordul istoric dintre Atena și Skopje privind denumirea statului, în iunie 2018, la Summit-ul de la
Bruxelles din 11-12 iulie 2018, Alianța a invitat oficial Republica Macedonia de Nord să înceapă negocierile de
aderare la NATO. La 6 februarie 2019, după intrarea în vigoare a prevederilor Acordului, Republica Macedonia
de Nord a semnat Protocolul de Aderare la NATO. Ulterior, a fost demarată procedura ratificării în fiecare
dintre statele aliate. România a ratificat protocolul de aderare al Republicii Macedonia de Nord la NATO în
martie 2019. La 27 martie 2020, Republica Macedonia de Nord a devenit cel de-al 30-lea membru al NATO, ca
urmare a depunerii instrumentului de aderare la Departamentul de Stat al SUA.

    Apărarea cibernetică

Apărarea cibernetică este parte a uneia din sarcinile de bază a NATO și anume, apărarea colectivă.
Responsabilitatea fundamentală a NATO în acest domeniu este de a-și apăra propriile rețele și de a sprijini
creșterea rezilienței aliaților în vederea protejării rețelelor naționale.

La Summit-ul de la Varșovia (2016), aliații au recunoscut spațiul cibernetic ca domeniu operațional, în care
NATO trebuie să fie în măsură să se apere la fel de eficient ca și în spațiul aerian, terestru și maritim. Aliații s-
au angajat să acționeze cu prioritate pentru consolidarea capacităților cibernetice naționale (asumându-și un
angajament politic în acest sens – ”Cyber Defence Pledge”), pentru întărirea rezilienței rețelelor și
infrastructurilor naționale și pentru consolidarea abilității de a răspunde rapid și eficient la atacurile cibernetice,
inclusiv în contextul unor acțiuni de tip hibrid.

La Summit-ul de la Bruxelles din 2018, aliații au convenit stabilirea unui centru pentru operațiuni în
domeniul apărării cibernetice, ca parte a structurii de comandă adaptată a NATO, pentru a se asigura
coordonarea acțiunilor aliaților în acest domeniu.

9 din 57
 Centrul de Excelență pentru apărare cibernetică al NATO (”NATO Cooperative Defence Centre of
Excellence”/CCDCOE), înființat, în anul 2008, la Tallinn, în Estonia, contribuie la creșterea expertizei statelor
aliate și partenere în domeniul cibernetic. Obiectivele centrului sunt cercetarea, instruirea și organizarea de
exerciții în acest domeniu. La 13 iunie 2019, România a aderat în mod oficial la CCDCOE, alături de Norvegia,
Bulgaria și Danemarca.

   Securitatea energetică

Securitatea energetică nu este un domeniu nou de discuţie şi acţiune în cadrul NATO, însă după Summit-ul
de la Riga (2006) a început să fie considerat parte a unei politici consistente și cuprinzătoare. România este una
dintre ţările NATO care au susţinut asumarea de către Alianţa Nord-Atlantică a unui rol mai proeminent şi mai
activ în domeniul securităţii energetice, având convingerea că, prin experienţa şi capacităţile sale, Alianţa poate
amplifica valoarea eforturilor altor actori naţionali şi internaţionali importanţi.

În anul 2012 a început activitatea Centrului de excelenţă pentru securitate energetică de la Vilnius, care și-a
propus: să exploreze dimensiunea eficientizării utilizării resurselor energetice în teatrele de operaţiuni;
dezvoltarea eforturilor privind protecţia infrastructurii critice energetice; dezvoltarea consultărilor politice şi a
cooperării practice cu statele partenere ale Alianţei.

Declarația Summit-ului de la Varșovia subliniază faptul că dezvoltările în domeniul energetic pot avea
semnificații importante, în plan politic și securitar, securitatea energetică fiind o componentă importantă a
rezilienței. Aliații vor continua să-și consolideze capacitatea de evaluare situațională, inclusiv prin schimb de
informații și prin consolidarea legăturilor cu alte organizații internaționale, pentru identificarea ariilor specifice
în care NATO poate aduce o valoare adăugată concretă. NATO își va consolida capacitatea de a acorda sprijin
în protecția infrastructurilor energetice critice și întărirea rezilienței acestora, inclusiv în situații de amenințări
hibride și cibernetice. Integrarea aspectelor de securitate energetică în exercițiile și procesul de planificare al
NATO, cooperarea cu partenerii, precum și îmbunătățirea eficienței energetice a forțelor aliate, reprezintă
dimensiuni importante ale acțiunii NATO în domeniu.

Declarația Summit-ului de la Bruxelles din 2018 reia și întărește angajamentele aliate anterioare.
Evidențiază, în contextul invocării rolului important pe care aspectele energetice le au față de securitatea noastră
comună, că o aprovizionare constantă și sigură cu energie, diversificarea rutelor de import, a furnizorilor și a
resurselor energetice, precum și interconectivitatea rețelelor de energie au o importanță critică și ne sporesc
rezistența în fața presiunilor politice și economice. În acest sens, aliații s-au angajat, la Bruxelles, să rafineze
rolul NATO în domeniul securității energetice în conformitate cu liniile directoare și principiile în vigoare și să
continue să dezvolte capacitatea NATO de a susține autoritățile naționale în asigurarea protecției infrastructurii
critice, inclusiv împotriva activităților maligne de tip hibrid și cibernetic.

În noiembrie 2019, aliații au agreat un set de recomandări pentru consolidarea rolului NATO în domeniul
securității energetice. Acestea includ o atenție sporită acordată manierei de asigurare a aprovizionării
sustenabile a trupelor cu combustibil. În perspectivă, aliații vor continua eforturile de diversificare a
aprovizionării cu energie, vor intensifica dialogul strategic inter-aliat și cu statele partenere, vor oferi mai multe
oportunități de educare și instruire în domeniu și vor consolida relațiile pe acest palier cu alte organizații
internaționale, mediul academic și sectorul privat.

10 din 57
     Rolul NATO în combaterea amenințărilor hibride

Amplificarea recentă a amenințărilor și utilizării metodelor de război hibrid, de natură militară și non-
militară, pe căi deschise sau acoperite, a impus măsuri de adaptare și răspuns și din partea Alianței Nord
Atlantice. Acest subiect a fost menționat în declarațiile ultimelor trei summit-uri NATO, Wales (2014),
Varșovia (2016) și Bruxelles (2018). NATO, statele aliate și cele partenere se confruntă cu acțiuni precum
dezinformare, propagandă, atacuri cibernetice, presiuni de natură economică, forțe armate neregulate /
disimulate etc.. Aceste tendințe impun o stare crescută de pregătire pentru a preveni, contracara și răspunde
amenințărilor și atacurilor hibride, indiferent de proveniența lor, actor statal sau nestatal.

Ca atare, NATO a dezvoltat o strategie care detaliază rolul organizației în contracararea amenințărilor
hibride, ca parte a sarcinii Alianței de apărare colectivă, inclusiv faptul că NATO este pregătit să asiste orice
aliat în acest scop. Strategia aliată conține trei direcții de acțiune: pregătire, descurajare și apărare. Deși
responsabilitatea primară de apărare / răspuns aparține statului vizat, Alianța poate interveni, printre altele, prin
desfășurarea de echipe de sprijin anti-hibrid, care acordă asistență adaptată necesității imediate, în pregătirea și
executarea răspunsului la amenințare.

Un rol fundamental în acest domeniu îl are cooperarea de specialitate cu alți parteneri, inclusiv Uniunea
Europeană și state partenere. Centrul European de Excelență pentru Contracararea Amenințărilor Hibdride,
inaugurat la Helsinki în octombrie 2017, constituie un canal eficient de dialog și cooperare, ca și centrele
NATO de excelență privind apărarea cibernetică (de la Tallinn), securitatea energetică (de la Vilnius) și
comunicarea strategică (de la Riga).

Pe fondul multiplicării operațiunilor informaționale și acțiunilor cibernetice maligne pe parcursul anului

2020, discuțiile aliaților au relevat importanța educării publicului pentru creșterea rezilienței societale la atacuri
cibernetice și la campanii de dezinformare și propagandă. La 3 iunie 2020, Consiliul Atlanticului de Nord a
emis o declarație care condamnă activitățile cibernetice destabilizatoare și rău intenționate care au loc în
contextul pandemiei COVID 19 și exprimă solidaritatea și sprijinul pentru toți cei afectiați de activitățile
cibernetice rău intenționate.

Angajamentul privind creșterea cheltuielilor

pentru apărare
Criza economică globală a afectat constant, începând cu 2008, alocațiile bugetare pentru apărare, agravând
tendința descrescătoare înregistrată în majoritatea statelor NATO, în pofida apelurilor oficialilor NATO privind
impactul dramatic asupra capabilităţilor aliate de apărare. În 2010, un număr de 16 aliaţi aveau deja bugete de
apărare reduse comparativ cu 2008, în 2011 numărul acestora a crescut la 18, iar în 2014 un număr de 21 de
state membre s-au aflat în această situaţie. După această perioadă de reduceri bugetare, începând cu anul 2015
tendința s-a inversat, astfel că în 2016 un număr de 22 aliaţi au înregistrat creşteri în sectorul apărării. Cu toate
acestea, în 2016 doar un număr de cinci aliați au îndeplinit angajamentul de alocare a cel puţin 2% din Produsul
Intern Brut (PIB) pentru apărare, dar s-a înregistrat un progres în sensul descreșterii numărului celor care au
alocat sub 1%. În 2017 a continuat trendul ascendent al alocărilor bugetare, deși doar patru aliați au depășit
pragul recomandat prin Defence Investment Pledge. În 2018, șase state au atins acest prag, în timp ce în 2019,

11 din 57
conform planurilor naționale și angajamentelor, un număr de nouă aliați ar urma să aloce cel puțin 2% din PIB
pentru apărare.

Privind achizițiile de echipamente majore și activitățile de cercetare-dezvoltare, situația se prezintă astfel:

în 2016, nouă state au alocat, conform angajamentului, peste 20% din bugetul apărării; în 2017 au depășit acest
prag 11 aliați; în 2018 numărul acestora se ridică la 14; în 2019, conform estimărilor, ar urma să respecte acest
angajament un număr de 16 aliați. 

În vederea asigurării capacităţii Alianţei de a răspunde în mod eficient provocărilor generate de noul mediu
strategic de securitate, la nivelul NATO, cu ocazia Summit-ului din Ţara Galilor a fost agreat The Wales
Summit Pledge on Defence Investment (DIP), care  vizează angajamentul statelor membre de a atinge obiectivul
de 2% din PIB alocat cheltuielilor pentru apărare în decursul a 10 ani (până în 2024), cu diferenţele specifice
fiecărui grup de aliaţi (cei care au deja acest nivel de finanţare îl vor menţine, ceilalţi vor stopa declinul
bugetelor de apărare şi vor creşte gradual cheltuielile pentru apărare). În plus, angajamentul indică alocarea a
cel puțin 20% din bugetul apărării pentru achiziţia de echipamente majore şi activităţi de cercetare-dezvoltare,
precum şi îmbunătăţirea rezultatelor individuale privind nivelul de dislocabilitate şi sustenabilitate a forțelor în
teatrele de operații.

Angajamentul are o semnificaţie deosebită pentru demonstrarea credibilităţii, unităţii şi solidarităţii aliate,
în actualul context geostrategic, fiind reafirmat de către statele membre la Summit-ul din Varşovia din 2016,
precum și la Summit-urile de la Bruxelles din mai 2017 și iulie 2018. În acest sens, șefii de stat și de guvern au
adoptat raportul Consiliului Nord-Atlantic cu privire la partajarea echitabilă a responsabilităților (burden
sharing) prin care aliații au agreat elaborarea/actualizarea planurilor naționale care să indice intenția de
implementare a angajamentelor privind cheltuielile pentru apărare conform DIP și să raporteze, anual, cu privire
la următoarele trei elemente specifice: cheltuieli pentru apărare; implementarea țintelor de capabilități;
contribuția la misiuni, operații și alte angajamente relevante.

În scopul garantării unui consens politic naţional privind finanţarea sectorului de apărare, la 13 ianuarie
2015 partidele parlamentare din România au semnat un acord privind alocarea, începând cu anul 2017, a unui
prag minimal de 2% din PIB pentru bugetul Ministerului Apărării Naționale şi menţinerea acestui nivel pentru
următorii 10 ani. Acordul este important, atât prin prisma asigurării predictibilităţii politicii de înzestrare a
Armatei României cu tehnică de luptă modernă, precum şi pentru dezvoltarea unor proiecte de cooperare între
industria naţională de apărare şi companii de profil din alte state, cât şi pentru planificarea pe termen mediu şi
lung a apărării. Acordul reprezintă o garanţie a faptului că România îşi va respecta angajamentele asumate la
nivel aliat, indiferent de partidul politic aflat la guvernare.

În baza acordului politic, Ministerul Apărării Naţionale a elaborat Programul privind transformarea,

dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2026 şi în perspectivă, andosat de Consiliul Suprem
de Apărare al Țării în iunie 2015. Resursele planificate vizează derularea programelor de înzestrare prioritare
pentru perioada de referinţă, care contribuie nemijlocit la creşterea capacităţii operaţionale a Armatei României.

În acest context, tendința ascendentă a alocărilor bugetare a fost menținută încă din 2016, astfel încât
execuția bugetară pentru 2016 a reprezentat 1,4% din PIB, iar fondurile alocate pentru achizițiile de
echipamente majore și activitățile de cercetare- dezvoltare au reprezentat 20,43% din bugetul total (peste
valoarea de 20% din buget prevăzută de angajament).

12 din 57
 În 2017, România a respectat angajamentul de creștere a cheltuielilor pentru apărare și a alocat bugetului
apărării, în conformitate cu prevederile Legii nr. 6/2017, Legea bugetului de stat pe anul 2017, un procent de
2% din PIB. Conform execuției bugetare pe anul 2017, cheltuielile pentru apărare au reprezentat 1,72% din PIB,
iar fondurile alocate pentru achiziții de echipamente majore și activități de cercetare-dezvoltare au reprezentat
33,35% din bugetul total al apărării (peste valoarea de 20% din buget prevăzută de angajament).

În conformitate cu prevederile Legii nr. 2/2018, Legea bugetului de stat pe anul 2018, pentru bugetul
apărării în anul 2018 a fost alocat, conform angajamentului asumat, un procent de 2% din PIB. Execuția
bugetară pentru 2018 a reprezentat 1,82% din PIB, iar fondurile alocate pentru achizițiile de echipamente
majore și activitățile de cercetare- dezvoltare au reprezentat 33,48% din bugetul total al apărării (peste valoarea
de 20% din buget prevăzută de angajament).

Angajamentul financiar a fost respectat și în anul 2019, potrivit Legii nr. 50/2019, Legea bugetului de stat
pe anul 2019, fiind alocat pentru apărare un procent de 2% din PIB. Astfel, după aprobarea celei de a doua
rectificări bugetare din acest an (în data de 28.11.2019) și modificările anterioare ale bugetului MApN,
cheltuielile pentru apărare reprezintă un procent de circa 2,03% din PIB (raportat la valoarea acestui indicator la
momentul aprobării legii bugetului de stat), în timp ce cheltuielile destinate achizițiilor de echipamente majore
și activităților de cercetare-dezvoltare reprezintă 26,25% din bugetul total al apărării.

Proiectul de buget pe anul 2020, inclusiv estimările pentru anii următori, va fi întocmit, de asemenea, pe
angajamentul de alocare a 2% din PIB pentru apărare.

decembrie 2019 - https://nato.mae.ro/node/1012

Obiectivele Romaniei in NATO

Apartenența la NATO, alături de Parteneriatul Strategic cu SUA și de apartenența la UE, reprezintă
dimensiuni fundamentele ale politicii externe a României. Alianța Nord-Atlantică este garantul principal al
securității României, relația transatlantică reprezentând liantul strategic care conferă coerență și consistență
acțiunilor NATO. Întreaga noastră participare la activitatea Alianței urmărește asigurarea securității și
apărării României și a regiunii din care facem parte, precum și întărirea NATO ca alianță de apărare
colectivă. În acest sens, România are în vedere consolidarea profilului țării noastre, de aliat responsabil și de
încredere, în cadrul NATO, prin participarea activă la dezvoltarea politicilor NATO, precum și prin contribuții
la misiunile și operațiile Alianței.

 România vizează, în cadrul NATO: 

 O Alianţă robustă şi relevantă, bazată pe un parteneriat transatlantic solid

Sprijinim o Alianţă puternică, întemeiată pe un parteneriat transatlantic solid, capabilă să răspundă eficient
tuturor ameninţărilor de securitate cu care se confruntă comunitatea democraţiilor transatlantice.

Acordăm o atenţie specială procesului de adaptare pe termen lung a Alianţei (politică, militară şi
instituţională), spre a răspunde în mod eficient provocărilor mediului de securitate, inclusiv cele provenite din
vecinătăţile estică şi sudică. În cadrul acestui proces, o prioritate deosebită pentru țara noastră o constituie

13 din 57
consolidarea apărării colective, îndeosebi a posturii de descurajare și apărare a Alianței. În acest domeniu,
România urmărește punerea în practică a deciziilor privind prezența înaintată pe flancul estic al Alianței,
îndeosebi a prezenței înaintate adaptate pentru regiunea Mării Negre.

În acest sens, România este pe deplin angrenată în procesul de reflecție destinat consolidării perspectivei
strategice a Alianței pentru următoarea decadă și mai departe, în curs de derulare la NATO sub forma
procesului NATO 2030. Acest proces include – și România susține – aspecte precum reconfirmarea
angajamentului față de securitatea colectivă, a solidității legăturii transatlantice și unității aliate, extinderea
abordării aliate privind securitatea (cu accent întărit asupra rezilienței la diferite nivele, a creșterii nivelului
tehnologic al Alianței etc), evaluarea realistă și factuală a amenințărilor la adresa Alianței, sublinierea
contribuției NATO la protejarea ordinii internaționale întemeiate pe norme, inclusiv prin consolidarea
parteneriatelor Alianței etc, toate aceste elemente – inclusiv odată cu susținerea dezvoltării următorului Concept
Strategic al NATO.

Participarea la măsurile de consolidare a prezenței aliate avansate pe flancul estic, cu un plus de

coeziune.

Începând cu 2014, ca răspuns la schimbările majore produse în mediul internațional de securitate şi

deteriorarea situaţiei din vecinătatea imediată a Alianţei, NATO a început un proces amplu de adaptare a
posturii sale defensive. În cadrul acestor măsuri, a fost înființată o prezenţă înaintată a NATO pe flancul estic,
cu caracter adaptat pentru regiunea Mării Negre (tailored Forward Presence - tFP). România a oferit forțe și
structuri de comandament proprii, care au devenit structuri multinaționale NATO, dedicate apărării țării noastre
și a regiunii de sud-est a flancului estic. Aliații pot contribui prin trimiterea de forțe și ofițeri în structurile de
comandament.

Prezența înaintată adaptată include Brigada Multinațională de la Craiova, ca parte centrală a acestei
prezențe, precum și măsuri de creștere a prezenţei aeriene şi maritime aliate în regiune (vizite și participări la
exerciții ale navelor alíate și Grupărilor navale permanente ale NATO). Alături de forțele române, la Brigada
Multinațională participă și o unitate militară din Polonia, iar alți aliați au afiliat forțe.

În scopul susținerii măsurilor NATO de apărare a regiunii de sud-est a teritoriului aliat, inclusiv a
României, pe teritoriul țării noastre au fost create, în 2014, două comandamente multinaţionale, ca parte a
Structurii de Forţe ale NATO - Comandamentul Multinaţional de Divizie pentru sud-est (HQ MND SE) şi
Unitatea de Integrare a Forţelor Aliate (NFIU).  Ambele sunt situate în Bucureşti și au rolul de a sprijini
derularea eventualelor misiuni în regiunea noastră. De asemenea, în 2020 a fost înființat la Sibiu
Comandamentul Corpului Multinațional Sud-Est (MNC-SE), tot ca parte a structurii de forțe a NATO, menit să
întărească arhitectura de securitate din regiune. (detalii pot fi găsite la https://mncse.ro ).

România participă la măsurile de consolidare a prezenței aliate avansate în Polonia, activând în cadrul
grupului de luptă condus de SUA.

Sistemul de apărare antirachetă

Misiune-cheie şi obiectiv strategic al Alianţei Nord-Atlantice, dezvoltarea arhitecturii Aliate de apărare

antirachetă transpune deciziile luate la Summit-urile NATO, având la bază principiile indivizibilităţii securităţii,
solidarităţii şi apărării întregului teritoriu aliat.

14 din 57
 Participarea României la dezvoltarea componentei europene a sistemului american de apărare antirachetă
reprezintă un succes al ţării noastre, ca aliat de încredere în cadrul NATO.

La Summit-ul NATO de la Varșovia (iulie 2016) a fost declarată capacitatea inițială operațională a
sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al NATO. Acesta reprezintă un pas semnificativ în direcția
unei BMD a NATO care oferă o capacitate mai avansată de apărare a populațiilor, teritoriilor și forțelor aliate în
fața unui potențial atac cu rachete balistice. Decizia a fost posibilă prin transferarea acțiunilor de comandă și
control (C2) ale sitului Aegis Ashore de la Deveselu către NATO, facilitatea găzduită de România reprezentând
o parte semnificativă din această creștere a capacităților NATO în domeniu.

Consolidarea rolului NATO de furnizor de stabilitate, promotor al reformelor şi cooperării regionale

în vecinătatea imediată a României (regiunea Mării Negre și Balcanii).        

România consideră că frontiera comunităţii euro-atlantice, bazate pe democraţie, libertate şi securitate nu

trebuie să se oprească la frontiera estică a României.

La estul Alianţei, România a fost şi va continua să fie un avocat ferm şi activ al consolidării parteneriatului
cu Republica Moldova, în sprijinul evoluţiei democratice şi vocaţiei sale europene. De asemenea, România
susține parteneriatul special al NATO cu Ucraina și contribuie la sprijinul acordat de Alianță acestui stat în
domeniul reformelor. România sprijină, totodată, parteneriatul NATO-Georgia și integrarea Georgiei în cadrul
structurilor euro-atlantice.

Parte a Europei şi punte către Asia Centrală şi Afganistan, regiunea Mării Negre este o componentă
importantă a securităţii euro-atlantice. România contribuie la dezvoltarea modalităţilor prin care NATO poate
susţine eforturile statelor riverane de consolidare a securităţii regionale.

În același timp, considerăm că Europa nu poate fi completă fără integrarea Balcanilor de Vest în structurile
europene şi euro-atlantice. Prin sprijinirea fermă a acestei perspective şi a reformelor derulate de statele din
regiune, vom putea contribui la modelarea unui climat de stabilitate pe termen lung.  

Îndeplinirea responsabilităţilor de membru NATO legate de participarea la operaţiile şi misiunile

Alianţei

România a avut în mod constant contribuţii substanţiale la operaţiile şi misiunile NATO, inclusiv la cele
din afara spaţiului euro-atlantic, în anumite teatre de operaţii implicându-se încă din perioada de pre-aderare. În
prezent, România participă cu efective și mijloace militare la eforturile comunităţii internaţionale şi ale NATO
în cadrul: Misiunii Resolute Support (RSM) din Afganistan, NATO – Kosovo (KFOR) și Misiunea NATO in
Irak (NMI).

Participarea ţării noastre la operaţiile şi misiunile NATO oferă o susţinere concretă angajamentelor politice
asumate de România ca membru al Alianţei Nord-Atlantice, amplificându-i credibilitatea de aliat.

Dezvoltarea parteneriatelor NATO, în special cu UE şi ONU

Parteneriatele NATO cu UE şi ONU asigură cooperarea în problemele de interes comun şi contribuie

semnificativ la contracararea ameninţărilor şi provocărilor   la adresa securităţii internaţionale.

15 din 57
 România sprijină consecvent și activ dezvoltarea dialogului şi cooperării NATO - UE în cât mai multe
domenii de interes comun, cu respectarea specificităţii şi autonomiei de decizie a fiecăreia dintre cele două
organizaţii.

Relaţia Alianţei Nord-Atlantice cu Organizaţia Naţiunilor Unite are o relevanţă deosebită pentru contribuția
NATO la pacea și securitatea la nivel internațional. Susţinem dezvoltarea în continuare a acestei cooperări.

Asistență pentru parteneri

România participă la eforturile de creștere a rezilienței și de sporire a capacităților de apărare pentru statele
partenere din estul și sudul NATO. Suntem implicați în implementarea pachetelor de asistență stabilite de către
Alianță pentru Georgia, Republica Moldova și Ucraina; am îndeplinit responsabilitățile de stat-coordonator
pentru Fondul NATO de Sprijin pentru Apărarea Cibernetică a Ucrainei și participăm la eforturile internaționale
de combatere a terorismului.

În perioada 2021-2022, România exercită responsabilitățile de Ambasadă Punct de Contact NATO (CPE)
în Kuwait, respectiv în Finlanda. 

Apărarea colectivă
Postura de descurajare și apărare

Demersuri și decizii aliate

Ca răspuns la schimbările majore produse în mediul de securitate şi urmare deteriorării situaţiei de

securitate din vecinătatea estică a Alianţei, NATO a început în 2014 un amplu proces de adaptare a posturii sale
de descurajare și apărare.

Astfel, în 2014, la Summit-ul din Ţara Galilor a fost aprobat Planul de acţiune pentru creşterea
nivelului de operativitate (RAP), care trasează liniile directoare de adaptare strategică a Alianţei, fiind, în
acelaşi timp, destinat asigurării aliaţilor cu privire la capacitatea NATO de a-i apăra.

Urmare acestor decizii: ●s-a triplat Forţa de Răspuns a NATO (NRF) până la dimensiunea unei divizii şi a
fost întărit gradul de operativitate şi răspuns al acesteia; ●a fost operaţionalizată Forţa de Răspuns cu Nivel de
Reacţie Ridicat (VJTF), care poate fi dislocată în câteva zile pe întreg teritoriul Alianţei; ●au fost
operaţionalizate noi structuri de comandă şi control pe teritoriul aliaţilor estici, cu rol în facilitarea instruirii şi a
primirii de forţe de întărire, dacă situaţia ar impune-o.

Implementarea măsurilor cuprinse în RAP are la  baza contribuţiile naţionale voluntare ale aliaţilor, printr-
un program viguros de activităţi militare, derulate cu preponderență pe flancul estic aliat. 

Adaptarea NATO a continuat la Summit-ul de la Varşovia, în 2016, când a fost aprobată consolidarea
posturii de descurajare şi apărare.

16 din 57
 Aceasta s-a realizat, în principal, prin adoptarea de măsuri vizând în special întărirea flancului estic,
respectiv: ●crearea unei prezenţe rotaționale înaintate a NATO pe flancul estic, respectiv „consolidate” pe
segmentul nord-estic (enhanced Forward Presence - eFP) şi „adaptate” (tailored Forward Presence - tFP)  pe
segmentul sud-estic (aceasta din urmă vizeaza regiunea Mării Negre și a fost structurată pe baza unui set de
propuneri avansate de țara noastră, acoperind domeniile terestru, maritim şi aerian); ●continuarea dezvoltării
capabilităţilor aliate şi a întăririi capacităţii organizaționale de a contracara toate tipurile de ameninţări,
indiferent de natura şi provenienţa acestora, pe baza menţinerii tendinţei de creştere a resurselor alocate apărării;
●declararea capacităţii operaţionale iniţiale a sistemului NATO de apărare împotriva rachetelor balistice; ●
îmbunătăţirea capacităţii de anticipare şi evaluare strategică; ●consolidarea posturii maritime aliate;
●angajamentul pentru apărarea cibernetică; ●întărirea rezilienţei şi a pregătirii civile la nivelul statelor aliate;
●reconfirmarea rolului descurajării nucleare ca element esenţial al posturii de descurajare aliate.

La Summit-ul NATO de la Bruxelles, în iulie 2018, Alianța a reconfirmat angajamentul de menținere

a credibilității, coerenței și rezilienței posturii aliate de descurajare și apărare, inclusiv prin creșterea
capacității de reacție, a nivelului operațional al forțelor și îmbunătățirea capacității de reîntărire.

În termeni concreți, deciziile politice adoptate au vizat: ●constituirea, până în 2020, a unor grupări de luptă
(30 de nave maritime de luptă, 30 de batalioane mecanizate sau blindate și 30 de escadrile de aviație de luptă),
gata de acțiune în decurs de 30 de zile; ●creșterea capacității de dislocare, reîntărire și sprijin a forțelor, prin
pregătirea riguroasă a zonei de responsabilitate a SACEUR; ●îmbunătățirea posturii maritime, protecția liniilor
strategice de comunicație, precum și realizarea reîntăririlor pe cale maritimă; ●pregătirea procedurilor pentru
invocarea Art. 5 în cazul acțiunilor ostile de natură hibridă; ●adaptarea Structurii NATO de Comandă;
●dezvoltarea unui comandament terestru de nivel Corp pe teritoriul României (inițiativă a țării noastre,
apreciată de aliați ca reliefând importanţa strategică a regiunii Mării Negre pentru securitatea spaţiului
euroatlantic şi necesitatea creşterii prezenţei aliate înaintate în această regiune).   

Implementare. Contribuții naționale ale României

România a fost şi rămâne contribuitor la şi beneficiar al măsurilor de securitate și apărare adoptate de

NATO începând cu 2014, care au vizat, deopotrivă, consolidarea securităţii la nivel NATO şi, implicit, naţional.
Demersurile pro-active pe palier militar, politico-militar şi diplomatic, s-au concretizat prin consolidarea
prezenţei aliate pe teritoriul României şi în zona Mării Negre.

Astfel, au fost create la București două comandamente multinaţionale aliate, ca parte a Structurii de Forțe a
NATO,  Comandamentul Multinaţional de Divizie pentru sud-est (MND SE HQ)[1] şi Unitatea de
Integrare a Forţelor Aliate (NFIU)[2] cu rolul de a sprijini derularea unor eventuale misiuni în zona sudică a
flancului estic aliat.

În contextul consolidării prezenței înaintate Aliate pe flancul estic, România contribuie atât la
implementarea măsurilor aferente eFP, cât și - mai ales - tFP. Pentru implementarea eFP, România asigură
permanent, prin rotație, o capabilitate de apărare antiaeriană, de nivel companie, dislocată în Polonia, în cadrul
grupului de luptă coordonat de SUA.

În ceea ce privește tFP, pe dimensiunea terestră a fost constituită Brigada Multinaţională (MN BDE)

[3] de la Craiova. Comandamentul acestei brigăzi a devenit complet operațional în noiembrie 2018, când a fost
declarată capacitatea sa operațională finală, fiind astfel în măsură să asigure, sub comanda MND SE HQ, cadrul

17 din 57
de instruire a structurilor subordonate și afiliate, precum și comanda și controlul unei operații NATO de apărare
colectivă.

Pe dimensiunea instruirii, a fost creat Cadrul Multinațional Întrunit Intensificat de Instruire (Combined
Joint Enhanced Training - CJET), complet operațional din toamna anului 2018, care permite statelor aliate să 
afilieze sau să trimită forţe inclusiv în România pentru ca, pe timp de pace, să se poată antrena în scopul
creşterii interoperabilităţii şi capacităţii de apărare.

Pe dimensiunea aeriană a fost implementată Inițiativa de Instruire în Domeniul Aerian (Air Combined
Training Initiative – ACTI), in cadrul căreia se desfășoară activități de instruire și pregătire în comun cu aliații,
inclusiv pe teritoriul României.

În completarea demersurilor naționale pe linie de comandă și control, trebuie menționată înființarea[4], în

garnizoana Sibiu, cu dislocare temporară în garnizoana București, a Comandamentul Corpului Multinațional
de Sud-Est (Headquarters Multinational Corps South-East - HQ MNC-SE). Această capabilitate a fost pusă la
dispoziția NATO și va constitui parte integrantă din structura de forțe a NATO, ca element integrator al
planurilor naționale și aliate de apărare, conferind astfel, coerenţa lanţului de comandă şi control în plan
regional şi contribuind la întărirea posturii de descurajare şi apărare pe flancul estic aliat

HQ MNC-SE are statut de comandament militar internațional, subordonat unui comandament aliat, în afara
structurii naționale de comandă și control. Organizarea, funcționarea, încadrarea cu personal și alte detalii
necesare îndeplinirii misiunii au fost stabilite prin înțelegeri încheiate cu autoritățile militare ale NATO și
statele aliate participante. Dislocarea Comandamentului la misiuni în afara teritoriului statului român se va
executa la ordinul autorităților militare ale NATO.

Pe linia participării la activități de instruire în comun evidențiem exercițiul SABER GUARDIAN 19 care a

fost cel mai mare exercițiu multinațional desfășurat pe teritoriul României în anul 2019 (3-24 iunie 2019,
13.500 de militari și 3.550 de mijloace tehnice din șase țări - Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria,
România, Ungaria și SUA). Exercițiul a reliefat coeziunea și unitatea aliaților și partenerilor, precum și
capacitatea de reacție a NATO pe flancul de sud-est al Alianței.

În anul 2020, participarea preconizată a forțelor naționale (aproximativ 400 de militari și 50 mijloace
tehnice) la exerciții planificate pe teritoriile Estoniei, Letoniei și Georgiei, conectate cu exercițiul strategic al
SUA DEFENDER EUROPE 20, a fost anulată în scopul prevenirii și limitării răspândirii virusului COVID-19.
S-a participat însă cu capabilități navale[5], alături de cele ale Georgiei, Italiei, Turciei și SUA, la exercițiul
multinațional BREEZE 20 organizat de partenerii bulgari (10-18 iulie 2020) în vestul Mării Negre, pe baza
unor scenarii complexe de luptă împotriva amenințărilor de suprafață.

De asemenea, un detașament național românesc (140 de militari  şi 21 de mijloace tehnice)  a participat la

exercițiul multinațional SABER JUNCTION 20 derulat în Centrul de Instruire Hohenfels din Germania (2-27
august 2020), ca o contribuție la creșterea securității Europei și promovarea stabilității în regiune.

Peste 4000 de militari, inclusiv români, alături de aproape 600 de echipamente și tehnică militară au
participat la exercițiul NOBLE JUMP 21[6] în România, în perioada 19 mai-2 iunie 2021, exercițiu planificat
sub autoritatea SACEUR, supervizat de Comandamentul aliat întrunit de la Napoli, și având obiectivul de a
exersa dislocarea rapidă a unor forte aliate pe teritoriul României. Acest exercițiu a inclus Joint Allied Power

18 din 57
Demonstration Day, găzduit la 1 iunie 2021 de Centrul Național de Instruire Întrunit de la Cincu, pentru a
demonstra capabilitățile de reacție rapidă și de apărare colectivă ale Forței cu nivel foarte înalt de operativitate
(Very High Readiness Joint Task Force / VJTF), conduse de Brigada 66 din Turcia și cu contribuții din Albania,
Spania, Italia, Letonia, Polonia, Slovacia, Marea Britanie, SUA și  - ca națiune gazdă a exercițiului - România.

NOBLE JUMP 21 a constituit a treia fază a exercițiului aliat STEADFAST DEFENDER 2021[7],
exercițiu de apărare colectivă cu participarea a  20 de state aliate NATO și țări partenere, derulat în mai-iunie
2021.

În vederea creșterii contribuției sale la apărarea colectivă, a îmbunătățirii interoperabilității la nivelul

Alianței și a consolidării legăturilor cu ceilalți aliați, România este implicată în derularea mai multor inițiative
de dezvoltare de capabilități sau de cooperare multinațională aflate în diferite faze de dezvoltare (ex.
Supravegherea Spațiului Terestru al Alianței//AGS[8]; Sistemul NATO de Supraveghere Timpurie și
Control//AWACS[9]; Capabilitatea Strategică pentru Transport Aerian //SAC[10]; Pregătirea Piloților Militari
NATO în Europa //NFTE[11]; Sisteme maritime fără pilot //MUS[12]).

Toate aceste măsuri/demersuri au un caracter defensiv, sunt în concordanță cu angajamentele internaționale

ale României, precum și cu nevoile de întărire a apărării naționale și a Alianței, confirmând importanța regiunii
Mării Negre pentru securitatea euro-atlantică.

Operaţii NATO

Balcanii de Vest - KFOR

NATO desfășoară operaţia de menținere a păcii the Kosovo Force (KFOR) încă din anul 1999, în
baza Rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate al ONU (CS ONU) şi a Acordului Militar-Tehnic dintre
NATO, Republica Federală Iugoslavia şi Serbia, semnat la 9 iunie 1999.
Obiectivul KFOR este de asigurarea unui mediu de securitate sigur şi stabil, precum și a libertății de
mișcare în Kosovo. În îndeplinirea acestor responsabilități, KFOR conlucrează îndeaproape cu Misiunea UE în
Kosovo – EULEX.
După declararea unilaterală a independenței Kosovo, la 17 februarie 2008, Alianţa a decis continuarea
KFOR, în baza aceleași Rezoluţii 1244 a CS ONU. Având în vedere că, de-a lungul timpului, situația de
securitate din Kosovo s-a ameliorat, NATO a inițiat în iunie 2009 un proces de ajustare graduală a KFOR spre o
„postură de descurajare”, prin reducerea numărului de trupe desfășurate. Ritmul retragerii este decis de
Consiliul Nord-Atlantic (NAC), în funcţie de evoluția situaţiei de securitate din zonă. În prezent, KFOR
cuprinde 3.421 de militari din 27 de state.
Contribuţia României la această operație se ridică la 56 de militari.
România îşi menţine poziţia privind nerecunoaşterea declarației unilaterale de independență a Kosovo şi
după prezentarea de către Curtea Internațională de Justiție a Avizului Consultativ privind Kosovo (iulie 2010).
În acest context, contribuția trupelor române la KFOR vizează strict menținerea unei situații de securitate
stabile.

Afganistan – Misiunea Resolute Support

19 din 57
 La 1 ianuarie 2015, NATO a lansat în Afganistan o misiune de instruire, consiliere și asistență pentru
forțele afgane de securitate și instituțiile acestui stat (Resolute Support Mission/RSM). RSM a succedat
operației ISAF (derulate în perioada decembrie 2001 – decembrie 2014). Spre deosebire de ISAF,
Misiunea Resolute Support a avut un caracter non-combat (nu presupunea angajarea în lupte contra
insurgenților). Activitățile RSM au vizat domenii prioritare precum: planificare și programare, inclusiv
bugetară; transparență, asumarea răspunderii și supervizare; implementarea principiilor ce țin de statul de drept
și buna guvernare; procesul de generare a forței; sustenabilitatea forțelor; recrutare, managementul și
dezvoltarea personalului.

NATO susține și financiar forțele afgane de apărare și securitate (ANDSF). La Summit-ul de la Varșovia
(2016) s-a convenit continuarea asigurării asistenței financiare pentru intervalul 2018-2020, element esențial în
vederea ameliorării capabilităților ANDSF.  România a contribuit în intervalul 2015-2020 cu aprox. 3 milioane
de dolari la sustenabilitatea ANDSF, prin intermediul fondului voluntar de asistență Afghan National Army
(ANA) Trust Fund, care colectează de la aliați și parteneri donații destinate susținerii armatei afgane.

Ca urmare a acordului dintre SUA și talibani și a anunțului SUA privind retragerea trupelor din Afganistan,
aliații și partenerii au decis în aprilie 2021 să inițieze la 1 mai 2021 retragerea trupelor din teatrul afgan, planul
fiind ca retragerea deliberată, coordonată și în siguranță a forțelor să se deruleze pe parcursul următoarelor luni
și să se finalizeze nu mai târziu de septembrie 2021.
Aliații continuă să sprijine procesul de pace intra-afgan, în perspectiva încheierii unui acord cuprinzător
care să pună capăt violențelor și să prezerve progresele înregistrate în ultimii 20 de ani în materie de drepturile
omului și stat de drept. Obiectivul principal al NATO este ca Afganistanul să nu redevină niciodată un refugiu
sigur pentru terorismul internațional.
Finalizarea prezenței militare coincide cu deschiderea unui nou capitol în relația NATO cu Afganistan,
viitorul sprijin urmând să se deruleze pe trei direcții principale: consolidarea prezenței civile a NATO la Kabul,
care va permite continuarea angajamentului diplomatic și acordarea de sprijin în domeniul consolidării
capacităților locale la nivelul instituțiilor din sfera securității și apărării, continuarea formării și instruirii forțelor
afgane în afara țării și asigurarea serviciilor esențiale pentru prezența comunității internaționale la Kabul, în
special funcționarea aeroportului Hamid Kharzai, a unui spital și a liniilor de comunicație.
În viziunea Alianței, sprijinul colectiv pentru forțele de securitate, guvernul și poporul afgan reprezintă cea
mai potrivită modalitate prin care poate sprijini eforturile de pace și soluționarea durabilă a conflictului.

Participarea României

România a participat la RSM încă de la debutul său. Implicarea României în Afganistan s-a fundamentat pe
o serie de considerente majore: susținerea îndeplinirii mandatului celei mai ample operații a NATO; asigurarea
unui mediu stabil în Afganistan, pentru ca teritoriul său să nu mai constituie un refugiu pentru terorism, iar
poporul afgan să trăiască în pace și să își poată decide singur propriul viitor; securitatea euro-atlantică și
internațională depind și de stabilitatea din Asia Centrală și de Sud, Afganistanul fiind un stat-cheie în acest sens.

România sprijină procesul de reconciliere din Afganistan, care trebuie să fie condus și asumat de partea
afgană, și consideră că soluția la conflict rezidă în renunțarea la violență și angajarea în negocieri intra-afgane.
De asemenea, România susține activitatea Reprezentantului Special Civil al NATO în Afganistan (SCR), în
eforturile sale de coordonare cu reprezentanții guvernului afgan și ai organizațiilor internaționale implicate, în
special ONU și UE, precum și cu actorii regionali, în vederea promovării securității și stabilității țării.

20 din 57
 Marea Mediterană - Operaţia Sea Guardian
Operația Sea Guardian (OSG) în Marea Mediterană 

La Summit-ul de la Varşovia din iulie 2016, NATO  a anunţat transformarea Operaţiei Active

Endeavour (OAE), plasate sub egida Articolului 5 (apărare colectivă), într-o nouă operație, intitulată Sea
Guardian (OSG). Operația anterioară, OAE, a fost singura derulată de NATO sub egida Articolului 5 (cu accent
pe combaterea terorismului) și a fost inițiată pentru a sprijini SUA imediat după atentatele din 11 septembrie
2001.

Lansată oficial la 9 noiembrie 2016, OSG este o operație de securitate maritimă (maritime security
operation/MSO) derulată în prezent în Marea Mediterană și constituie răspunsul NATO la evoluțiile mediului
de securitate.  OSG este o operație non-Articol 5, are un scop mai amplu decât predecesoarea sa (OAE) și poate
fi adaptată unui spectru mai extins de amenințări de securitate în domeniul maritim. Centrul de comandă al OSG
se află la Northwood, UK, acesta servind și drept centru (hub) pentru schimbul de informații în domeniul
maritim, în cadrul Alianței.
În stadiul actual, OSG are de îndeplinit 3 misiuni – cunoașterea situației în domeniul maritim (maritime
situational awareness/MSA), contraterorism și sprijinirea construcției de capacități (ale diverselor state
partenere). Dacă Aliații decid, mandatul OSG poate fi suplimentat cu sarcini precum menținerea libertății de
navigație, derularea de misiuni de interdicție maritimă, combaterea proliferării armelor de distrugere în masă și
protecția infrastructurii critice.
OSG ajută, totodată, la menținerea unei imagini fidele privind activitățile din Marea Mediterană, pentru a
identifica posibilele situații preocupante din punct de vedere al securității. Navele, submarinele și aeronavele
care participă la operația Sea Guardian contribuie cu informații la menținerea unei imagini cuprinzătoare în
zona operațională.
OSG a cooperat în trecut în M. Mediterană și cu alți actori, precum Operația Sophia, derulată de UE și al
cărei mandat s-a încheiat la finalul lunii martie 2020.

Misiunea NATO în Irak

La Summit-ul de la Bruxelles (iulie 2018), liderii NATO au decis, urmare solicitării Irak-ului, să lanseze o
misiune non-combat în această țară (Misiunea NATO din Irak/NMI), axată pe instruire și dezvoltarea
capacităților instituționale ale acestui stat. NMI a fost creată efectiv în octombrie 2018. Misiunea sprijină
consolidarea forțelor irakiene de securitate și a instituțiilor din domeniul educației militare, în scopul evitării
revenirii Statului Islamic. NMI reflectă și eforturile NATO pe dimensiunea de proiectare a stabilității. Pe fondul
pandemiei de COVID-19, NMI a implementat măsuri de protecție a personalului, inclusiv relocalizări
temporare, fiind diminuat și ritmul activităților în teatru.
Eforturile NATO sunt complementare și coordonate cu alte organizații relevante cum ar fi  Uniunea
Europeană, ONU, sau Coaliția Globală pentru Înfrângerea ISIS (NATO este membră a Coaliției Globale). De
asemenea, eforturile aliaților se înscriu în cadrul planurilor mai ample ale comunității internaționale, de
reformare a instituțiilor și structurilor de securitate din Irak. Activitățile de instruire ale NMI sunt derulate la
școlile militare din Bagdad și Taji. Activitățile de consiliere se desfășoară în Bagdad, inclusiv în cadrul
Ministerului Apărării, Biroului Consilierului Național pentru Securitate și alte instituții relevante din sfera
securității.

21 din 57
 În februarie 2021, miniștrii de externe aliați au aprobat extinderea NMI, în conformitate cu solicitarea
primită din partea guvernului irakian. Noul mandat va include derularea unor activități de instruire la nivelul
mai multor instituții din sfera securității și apărării, precum și în regiuni din exteriorul Bagdadului.
Prezența NATO în Irak  se fundamentează pe îndeplinirea unei serii de condiții, suplimentarea graduală a
efectivelor urmând să se realizeze în funcție de necesitățile identificate pe plan local și de acordul autorităților.
Misiunea continuă să se deruleze cu respectarea deplină a suveranității și integrității teritoriale ale Irakului,
precum și în strânsă consultare cu autoritățile acestui stat. Totodată, NATO se află în coordonare strânsă cu
ceilalți parteneri internaționali prezenți în teren, în special Coaliția Globală împotriva Statului Islamic, ONU și
UE.

Activitatea României

România contribuie cu instructori și consilieri pentru forțele irakiene de securitate. România este, de
asemenea, implicată în implementarea Programului NATO vizând Dezvoltarea Învățământului din Domeniul
Apărării (Defence Education Enhancement Program/DEEP), context în care oferă expertiză și consiliere
Colegiului Irakian de Apărare, prin intermediul Universității Naționale de Apărare.

Activitatea NATO în Marea Egee

Miniștrii apărării din statele membre NATO au decis în februarie 2016 să sprijine UE în gestionarea crizei
refugiaților și migraților. Criza respectivă, cauzată de situația de securitate instabilă din zona flancului sudic al
NATO, dar nu numai, este alimentată și de rețele criminale care sunt implicate în traficul de persoane și
exploatează acest context.
În baza deciziei din februarie 2016, NATO a dislocat o forță maritimă în Marea Egee (Gruparea
permanentă de forte navale SNMG 2/Standing NATO Maritime Group 2) în scopul derulării de activități pe linie
de recunoaștere, monitorizare și supraveghere a traversărilor ilegale a diverselor ambarcațiuni, în sprijinul
autorităților din Turcia, Grecia și a FRONTEX/EBCGA (Agenția Europeană pentru Frontiere și Garda de
Coastă). Activitățile SNMG 2 se derulează atât în apele teritoriale ale Greciei și Turciei, cât și în ape
internaționale.
Activitatea NATO a conferit valoare adăugată prin furnizarea de informații în timp real Turciei, Greciei și
FRONTEX despre fluxurile migratorii.  Aceasta contribuie direct la limitarea fenomenului traficului de
persoane și salvarea de vieți. Pentru buna sa desfășurare au fost stabilite legături directe la nivel operațional și
tactic între Comandamentul maritim al NATO (MARCOM) și FRONTEX. În context, numărul persoanelor care
traversează M. Egee s-a diminuat considerabil.
Implicarea NATO în sprijinul FRONTEX a condus implicit la diversificarea cooperării în plan operațional
dintre NATO și UE, inclusiv în domeniul maritim, și posibilitatea consolidării legăturilor în plan operațional și
tactic.

Sprijinul NATO acordat Uniunii Africane

NATO cooperează cu Uniunea Africană (UA) începând cu anul 2005. Relația NATO-UA a început
modest, cu sprijin aliat în domeniul logistic și asistență aeriană pentru misiunea UA din Sudan. Cooperarea a
evoluat de-a lungul timpului și, deși în principal bazată pe cooperarea militară-tehnică ad-hoc, aliații NATO s-
au angajat în 2016 să extindă cooperarea cu organizația africană, ca parte integrantă a eforturilor NATO de

22 din 57
gestionare – împreună cu partenerii săi regionali - a provocărilor de securitate care provin din sud.
NATO a dezvoltat cooperarea cu Uniunea Africană în principal în trei domenii: sprijin operațional; sprijin
pentru consolidarea capacităților; asistență în dezvoltarea și susținerea Forței Africane Aflate în Așteptare
(African Standby Force / ASF). Sprijinul operațional include transportul aerian și maritim strategic, precum și
sprijinul planificării misiunii AU în Somalia (AMISOM). Asistența acordată UA pe palierul operațional include
sprijinul cu transport aerian și maritim strategic, precum și sprijinul pentru planificarea misiunii UA în Somalia
(AMISOM). Sprijinul pentru dezvoltarea și susținerea ASF, o structură apropiată conceptual de Forța de
Răspuns a NATO (NRF), include activități specifice construcției de capacități de apărare, precum și colaborarea
în domeniul instruirii și învățământului (exerciții de formare adaptate).
NATO a înființat, de asemenea, un birou de legătură la sediul UA din Addis Abeba, Etiopia. Acesta este
condus de un ofițer de legătură, militar de rang înalt și, la cererea UA, poate oferi experți care să asiste colegii
africani în Departamentul Pace și Securitate al UA.
România sprijină constant, alături de celelalte state membre NATO, furnizarea de asistență aliată către
Uniunea Africană.
La 18-19 decembrie 2019 a avut loc primul dialog NATO-UA privind cooperarea în combaterea
terorismului. Această inițiativă a urmat semnării la 4 noiembrie 2019 a unui nou acord de cooperare (urmare
celui semnat în 2014) care definește cadrul unei cooperări crescute, politice și practice, între cele două
organizații.
În 2020, NATO și Uniunea Africană au convenit o serie de noi măsuri menite să contribuie la aprofundarea
cooperării bilaterale în domeniile operațional, logistic și de consolidare a capacităților.

Programul NATO de Investiții în Securitate

Programul NATO de Investiții în Securitate (NSIP) este un program pe termen lung finanțat de toate
statele membre NATO. Având la bază cerințele identificate în cadrul Procesului NATO de Planificare a
Apărării (NDPP), NSIP pune la dispoziție capabilități finanțate în comun necesare îndeplinirii nivelului aliat de
ambiţie. NSIP vizează asigurarea păcii, securităţii şi stabilităţii prin consolidarea şi menţinerea unei legături
transatlantice puternice care demonstrează solidaritatea aliaţilor, dar şi prin continuarea practicilor de acceptare
şi asumare a rolurilor, riscurilor, responsabilităţilor, costurilor şi beneficiilor care decurg din apartenenţa la
Alianța Nord-Atlantică.
Pentru punerea la dispoziţie a investiţiilor finanţate în comun, statele aliate au agreat o serie de principii
esenţiale care trebuie îndeplinite înaintea oricărei autorizări de cheltuieli. Cel mai important dintre acestea este
principiul ,,Over and Above” care presupune asigurarea acelor capabilităţi necesare Alianţei care nu există în
inventarele statelor membre (,,Over” what is currently available within the Nations’ inventories) şi care sunt
peste (,,Above”) ceea ce se consideră a fi rezonabil să fie asigurat de un singur aliat. În plus, eligibilitatea
capabilităţilor finanţate în comun este limitată, în general, la asigurarea de facilităţi statice pentru structura de
comandă a NATO, instalaţii permanente, echipamente dislocabile, sisteme de comunicaţii şi informatică şi
facilităţi de răspuns la crize. De asemenea, statele membre au agreat ca fiind eligibil pentru finanţarea în comun
numai nivelul minim de îndeplinire a cerinţei militare (Minimum Military Requirement), care este definit
drept ,,cea mai austeră facilitate necesară pentru îndeplinirea unei cerinţe militare identificate de autorităţile
militare ale NATO”.
Capabilităţile finanţate în comun sunt puse la dispoziţia Alianţei de către autorităţile de implementare
desemnate din rândul statelor membre, Comandamentelor Strategice sau Agenţiilor NATO, în conformitate cu
termenele de implementare şi profilul financiar agreat.

23 din 57
 În cadrul NSIP, România sprijină dezvoltarea capabilităţilor cheie necesare îndeplinirii nivelului aliat de
ambiţie, inclusiv a celor care vizează implementarea Planului de Creştere a Capacităţii Operaţionale a Alianţei.
De asemenea, România este determinată să implementeze la termen proiectele NSIP pentru care a fost
desemnată autoritate de implementare şi sprijină o participare transparentă, deschisă tuturor companiilor
eligibile, la procedurile competitive organizate pentru implementarea proiectelor finanţate în comun.
Procedura de acordare certificatelor de eligibilitate pentru societăţile comerciale româneşti care doresc să
participe la licitațiile NATO este descrisă pe website-ul următor: http://economie.gov.ro/aparat-
propriu/industria-de-aparare.

Parteneriate NATOPunct de Contact NATO – Kuwait (2019-2020)

Punct de contact NATO - Georgia
Punct de contact NATO - Azerbaidjan
Parteneriatul Euro-Atlantic
Parteneri globali
Consiliul NATO-Rusia
Comisia NATO-Georgia
Comisia NATO-Ucraina
Dialogul Mediteranean
Sprijinul acordat de România cooperării NATO-R. Moldova

Balcanii
Balcanii de Vest

Implicarea Alianţei în Balcani de Vest este parte a eforturilor comunităţii internaţionale de a contribui la
asigurarea stabilităţii şi securităţii regiunii, dintr-o perspectivă duală, politică și operațională. Dimensiunea
politică este reflectată prin sprijinul aliaţilor pentru integrarea euro-atlantică a tuturor statelor din regiune şi
pentru transformarea acestor state din consumatori în furnizori de securitate. Dimensiunea operaţională este
concretizată prin intermediul misiunilor şi operaţiilor NATO în regiune.
România participă activ la eforturile NATO în Balcanii de Vest și monitorizează atent situația de securitate
din regiune.
Implicarea politică a NATO în Balcani
Pentru asigurarea stabilităţii şi securităţii în Balcanii de Vest și pentru susținerea obiectivelor de integrare
euro-atlantică ale statelor din regiune, NATO dispune de un set de programe dedicate acestor state partenere,
axate pe cooperare în domeniile de interes, identificate de fiecare stat, și pe sprijinirea reformelor interne.
România a susţinut invitațiile de aderare adresate de Alianţă Albaniei, Croaţiei, Muntenegrului şi
Republicii Macedonia de Nord, state devenite aliate în ultima decadă. Albania și Croația au aderat în anul 2009,
Muntenegru în anul 2017, iar Republica Macedonia de Nord în martie 2020.

24 din 57
 Summit-ul NATO de la Bruxelles din 2018 a reiterat angajamentele anterioare ale Alianței față de
securitatea și stabilitatea regiunii, precum și sprijinul NATO pentru aspiraţiile euro-atlantice ale statelor
candidate din Balcanii de Vest.
În prezent, singurele state din regiune ce dețin calitatea de stat partener al NATO sunt Bosnia și
Herțegovina și Serbia. Aceste state s-au alăturat programului de Parteneriat pentru Pace (PfP) în anul 2006.
Bosnia și Herțegovina a fost invitată în anul 2010 să se alăture programului de pregătire pentru aderare
(Membership Action Plan / MAP). Participarea la procesul MAP nu presupune automat aderarea la NATO,
aceasta fiind condiţionată de îndeplinirea criteriilor de aderare. Cooperarea Bosniei și Herțegovina cu NATO
este stipulată în programul său național de reforme, ce ghidează sprijinul pe care NATO îl poate oferi în
facilitarea implementării reformelor în sectorul apărării. La începutul anului 2021, Bosnia și Herțegovina a
înființat Comisia pentru cooperare cu NATO, în vederea facilitării elaborării Planului de Reforme pentru
perioada 2021-2022.
Serbia a urmărit continuarea dialogului politic și a cooperării practice cu NATO pe teme de interes comun.
NATO respectă politica de neutralitate militară a Serbiei. Acest stat participă la exerciții și programe de
instruire oferite de NATO statelor partenere, însă nu aspiră la statutul de aliat. Aleksandar Vučić, președintele
Serbiei, a efectuat o vizită la HQ NATO la 17 mai 2021 unde a avut convorbiri cu Jens Stoltenberg, secretarul
general NATO.
Dimensiunea operaţională a NATO în Balcani
Alături de derularea KFOR (operație demarată în 1999), NATO este prezent în Balcanii de Vest prin
Cartierul General de la Sarajevo (NHQSa) şi Biroul Militar de Legătură (MLO) de la Belgrad.
Principala misiune a NHQSa este de a oferi asistență şi sprijin autorităților locale în reforma apărării şi în
alte activităţi legate de pregătirea aderării la NATO, prin implementarea mecanismelor de dialog şi cooperare
convenite cu Bosnia și Herțegovina. Misiunea secundară a NHQSa este de a oferi sprijin și suport logistic
operației UE EUFOR Althea.
MLO are ca misiune asigurarea legăturii Alianţei cu Armata Serbiei, pentru aspectele practice ale
implementării Acordului de Tranzit semnat de NATO cu Serbia, dar și facilitarea implementării programului
PfP al Serbiei, sprijinirea autorităţile sârbe în reforma apărării și susținerea activităţilor de diplomaţie publică
ale NATO în regiune.
În contextul pandemiei curente de COVID-19, Bosnia Herțegovina a solicitat și primit asistență în mai
multe rânduri pe parcursul anului 2021 din partea statelor aliate pentru gestionarea pandemiei și a urmărilor
acesteia. 

Marea Neagră
Obiectivele majore ale României la Marea Neagră, evidențiate în cele mai recente strategii naționale de
apărare (începând cu 2006 și ulterior, inclusiv în 2015-2019 și 2020-2024), sunt constante: consolidarea, în
proximitatea estică, a unei zone stabile, democratice şi prospere, prin deschiderea spaţiului Mării Negre la
valorile şi procesele de cooperare europene şi euro-atlantice, precum și dinamizarea cooperării regionale, cu
accent pe proiecte şi beneficii concrete pentru cetăţenii statelor din zonă. Regiunea Mării Negre, ca parte a
vecinătății imediate a UE, a figurat pe lista priorităților Președinției române a Consiliului UE în primul semestru
al anului 2019, România acționând pentru intensificarea cooperării regionale la Marea Neagră, cu implicarea
activă a UE, precum și pentru  plasarea, pe termen lung, a tematicii Mării Negre pe agenda UE.

În acest cadru de abordare strategică, România urmărește obiective similar la nivelul Alianței Nord-
Atlantice, respectiv menținerea Mării Negre pe agenda Alianței, consolidarea securității și a posturii NATO în

25 din 57
această regiune ca parte a flancului estic aliat, respectiv sprijinirea constantă a dezvoltării parteneriatelor NATO
cu statele din zonă, în scopul avansării aspirațiilor acestora, de integrare europeană și euro-atlantică, al realizării
reformelor apărării și al consolidării capacităților lor de a-și asigura securitatea.

Marcând pentru prima dată includerea unor referiri la Marea Neagră în declaraţia unei reuniuni de nivel
înalt a NATO, Summit-ul de la Istanbul din 2004, a evidenţiat “importanţa regiunii Mării Negre pentru
securitatea euro-atlantică” şi a exprimat dorinţa NATO de a identifica modalităţi de a sprijini eforturile
regionale de consolidare a securităţii şi stabilităţii, prin utilizarea mecanismelor existente de cooperare ale
statelor din regiune. Importanța acordată de Alianţă regiunii Mării Negre a fost reconfirmată cu prilejul
reuniunilor ulterioare ale șefilor de stat și de guvern de la Riga (2006), Bucureşti (2008), Strasbourg-/Kehl
(2009), Lisabona (2010)  şi Chicago (2012).  Într-un paragraf tematic dedicat Mării Negre, Declaraţia Summit-
ului de la Bucureşti reafirmă “importanţa constantă a regiunii Mării Negre pentru securitatea euro-atlantică” şi
dorinţa Alianţei de a “continua să sprijine, în mod corespunzător, aceste eforturi care urmăresc priorităţile
regionale şi sunt bazate pe transparenţă, complementaritate şi inclusivitate, în scopul dezvoltării dialogului şi
cooperării între statele de la Marea Neagră şi între acestea și Alianţă”.
După izbucnirea crizei din Ucraina și anexarea ilegală și ilegitimă a Crimeii de către Rusia, situația de securitate
în regiunea Mării Negre s-a deteriorat în mod constant. În cadrul NATO, România, în colaborare cu celelalte
state aliate riverane, a acționat pentru a spori asistența practică a Alianței față de Ucraina, precum și pentru
consolidarea măsurilor de apărare națională și colectivă care să răspundă creșterii masive a prezenței militare a
Rusiei în Crimeea și acțiunilor sale în Marea Neagră. Răspunsul NATO a fost unul ferm, gradual și
proporțional, centrat pe apărarea statelor aliate din zonă și pe asistența acordată partenerilor din regiune în
domeniul reformelor apărării.

În acest spirit, Alianța a decis, la Summit-ul din Țara Galilor (2014), măsuri și activități de asigurare a
securității în zona Mării Negre, prin crearea Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est și a unor
unități de integrare a forțelor în România și Bulgaria, consolidarea planurilor de apărare, activități sporite de
poliție aeriană, prezență maritimă și exerciții navale.

Pe fondul creșterii prezenței și intensificării acțiunilor militare ale Rusiei în zonă, la reuniunea șefilor de
stat și de guvern de la Varșovia (2016), s-a trecut la o nouă etapă a acestor măsuri de descurajare și apărare, prin
stabilirea unei prezențe înaintate adaptate în zona Mării Negre (tailored forward presence - TFP). Cu rol de
prezență continuă, aceasta are scopul apărării statelor aliate din zonă și creșterii inter-operabilității între acestea
și cu ceilalți aliați. Prezența înaintată adaptată cuprinde măsuri cu caracter defensiv în domeniul terestru,
maritim și aerian, în curs de dezvoltare și implementare. În domeniul terestru, a fost creată, prin contribuția
României și a altor state aliate, o brigadă multinațională sub comanda Comandamentului Multinațional pentru
Sud-Est, la care participă, până în prezent, un număr de 13 aliați.

Totodată, Summit-ul NATO de la Varșovia a transmis un mesaj politic clar, prin care s-a reconfirmat faptul
că regiunea Mării Negre rămâne o componentă importantă a securității euro-atlantice. S-a afirmat, totodată, că
acțiunile Rusiei sunt contrare principiilor pe baza cărora s-au construit instrumentele regionale de creștere a
încrederii. NATO și-a confirmat sprijinul pentru eforturile regionale ale statelor riverane Mării Negre de a
asigura securitatea și stabilitatea zonei.

Conținutul integral al mesajului de la Varșovia referitor la Marea Neagră este redat mai jos:

26 din 57
 ”We are also concerned by Russia's pattern of disregard for international law, including the UN Charter;
its behaviour towards Georgia and the Republic of Moldova; its violation of fundamental European security
arrangements and commitments, including those in the Helsinki Final Act; its long-standing non-
implementation of the Conventional Armed Forces in Europe Treaty (CFE); and its use of military and other
instruments to coerce neighbours. This threatens the rules-based international order and challenges Euro-
Atlantic security. In addition, these developments may potentially have long-term effects on stability in the
Black Sea region, which remains an important component of Euro-Atlantic security. Russia's current actions
are contrary to the principles on which the established confidence building mechanisms in the Black Sea were
built. We will continue to support, as appropriate, regional efforts by Black Sea littoral states aimed at
ensuring security and stability”.

Ulterior, declarația Summit-ului NATO de la Bruxelles, din iulie 2018, preciza cu privire în special la
prezența înaintată adaptată în zona Mării Negre:

We have also developed tailored Forward Presence in the Black Sea region.  In Romania, a multinational
framework brigade for training Allies’ land forces is now in place, and work is underway to further develop the
brigade’s capacity to contribute to the Alliance’s strengthened deterrence and defence posture.  A number of
air and maritime measures in the Black Sea region have led to a substantial increase in NATO’s presence and
maritime activity in the Black Sea.  We welcome progress towards the full implementation of the agreed
measures, and particularly in the maritime domain, while noting that further work is required. 

Deciziile privind prezența înaintată în zona Mării Negre confirmă importanța securității și stabilității Mării
Negre pentru Alianța Nord-Atlantică, precum și determinarea NATO și a statelor membre de a acționa solidar
în scopul apărării și gestionării provocărilor de securitate din zonă.

În domeniul maritim, au avut loc așadar o creștere vizibilă a prezenței navale a NATO, precum și activități
sporite de instruire și exerciții. La acestea s-a adăugat intensificarea activităților de instruire în domeniul aerian,
în paralel cu continuarea prezenței, deși limitată, a avioanelor de patrulare maritimă  deasupra Mării Negre și a
misiunilor de  poliție aeriană NATO în România și Bulgaria.

Prezența maritimă a NATO cuprinde exerciții și activități de instruire la care participă forțele navale
permanente ale NATO, alături de vase ale statelor aliate riverane, ale altor aliați interesați, ca și ale Georgiei și
Ucrainei. NATO asigură coordonarea acestor activități maritime, ceea ce permite o supraveghere superioară, de
către Alianță, a situației din regiune, precum și asigurarea coerenței dintre activitățile NATO în Marea Neagră și
activitățile maritime ale Alianței, în ansamblu. Toate aceste acțiuni sunt îndeplinite în conformitate cu
prevederile Convenției de la Montreux. Creșterea prezenței NATO are un caracter defensiv, fiind o măsură
echilibrată de sporire a inter-operabilității și de întărire a capacităților naționale de apărare. Aceasta conduce la
o mai bună cunoaștere a situației din zonă, ca o contribuție la creșterea stabilității și predictibilității în regiune. 

Atenția aliată asupra Mării Negre este reflectată de pachetul de sarcini pentru această regiune, agreat de
miniștrii aliați de externe în aprilie 2019 și trecut în revistă de aceștia ulterior, la 20 noiembrie 2019  și în aprilie
2020. Acest pachet vizează o abordare integrată a regiunii atât din perspectiva implementării posturii aliate de
descurajare și apărare, cât și a relațiilor cu partenerii, fiind acoperite domenii precum instruirea forțelor navale
și ale pazei de coastă, vizite  în porturi, exerciții, schimb de informații, creșterea interoperabilității și a
rezilienței acestor parteneri.

27 din 57
 Parteneriatul Strategic NATO-UE
Pentru cooperarea NATO și UE sunt importante o serie de principii definitorii precum complementaritatea,
evitarea duplicărilor, transparența și autonomia decizională, precum și implicarea deplină a aliaților non-UE
(privind și din perspectiva apartenenței duble la nivelul celor două organizații; 21 din 30 de state NATO sunt și
membre UE).  Ambele organizații sunt interesate de asigurarea stabilității și securității în plan internațional,
contribuind activ la aceasta prin instrumentele de care dispun. 

În ultimii ani, îndeosebi începând cu 2016, cooperarea NATO-UE a cunoscut o dinamică accelerată. În
februarie 2016 a fost semnat un acord tehnic privind cooperarea în domeniul cibernetic între structurile
specializate ale NATO (NATO Computer Incident Response Capability / NCIRC), respectiv UE (Computer
Emergency Response Team of the European Union / CERT-EU), iar în martie 2016 au fost parafate
aranjamentele la nivel operațional și tactic între NATO (Comandamentul Maritim/MARCOM) și EU (Agenția
Europeană pentru Frontiere și Garda de Coastă / FRONTEX). Acestea din urmă sunt utile în mod deosebit în
contextul activității NATO din Marea Egee.

Tendința ascendentă a fost reconfirmată la Summit-ul NATO de la Varșovia (iulie 2016). Liderii aliați au
subliniat că UE rămâne un partener unic și esențial al Alianței, fiind emisă o Declarație comună a conducerii
celor două organizații, semnată de secretarul general al NATO, președintele Consiliului European și
președintele Comisiei. Declarația a fost menită să impulsioneze parteneriatul strategic prin concentrarea pe 7
domenii prioritare: ●combaterea amenințărilor hibride inclusiv întărirea rezilienței statelor membre,
●cooperarea în plan operațional, inclusiv în domeniul maritim și în privința fenomenului migrației, ●securitatea
și apărarea cibernetică, ●capacitățile din domeniul apărării, ●industria de apărare și cercetarea în acest sector,
●exerciții, ●respectiv construirea capacităților în state terțe, în special din vecinătatea Estică și Sudică.

Dialogul politic este esențial pentru implementarea Declarației și se derulează dinamic. În decembrie 2016,
cele două organizații au agreat 42 de măsuri circumscrise acestor 7 domenii prioritare, printre care: ●creșterea
rezilienței la amenințările hibride; ●cooperarea în plan operațional dintre Operația Sea Guardian (NATO) și
Operația Sophia (UE) din Marea Mediterană; ●schimbul de informații privind amenințările cibernetice;
●asigurarea coerenței și complementarității între procesele de planificare din domeniul apărării; ●derularea de
exerciții în mod paralel și coordonat (PACE); ●sprijinirea capacităților din state partenere, în sfera securității și
apărării.

În decembrie 2017, cele două organizații au agreat un al doilea set de 32 de măsuri, inclusiv în 3 noi arii de
interes: ●mobilitatea militară pentru a se asigura că personalul militar și echipamentele aferente pot circula
rapid în Europa, în caz de necesitate; ●combaterea terorismului (CT); ●promovarea rolului femeilor în pacea și
securitatea internațională (Women, Peace and Security/WPS). Secretarul general al NATO și Înaltul
Reprezentant al UE raportează constant despre progresele în implementarea celor 74 de măsuri comune.

În contextul Summit-ului de la Bruxelles (11-12 iulie 2018) relațiile NATO-UE au continuat să progreseze
semnificativ. Prealabil evenimentului, conducerea celor două organizații a semnat la 10 iulie 2018 o nouă
Declarație comună (după cea inițială de la Varșovia din 2016) prin care se reconfirmă angajamentul de
dezvoltare a parteneriatului. Totodată, au fost evidențiate 4 domenii prioritare de acțiune: ●mobilitatea militară,
●combaterea terorismului, ●consolidarea rezilienței la riscuri de natură biologică, radiologică, chimică și

28 din 57
nucleară (CBRN), ●respectiv promovarea agendei circumscrise domeniului privind femeile, pacea și
securitatea .

NATO și UE cooperează, de asemenea, și în plan operațional. NATO și UE sunt implicate operațional în

Balcanii de Vest [în Kosovo prin KFOR (NATO) și EULEX (UE), iar în Bosnia și Herțegovina operația
EUFOR Althea (UE) și  NATO HQ Sarajevo (NATO)] și în Irak. Anterior, NATO și UE au cooperat în
combaterea pirateriei în largul coastelor Somaliei, precum și în Afganistan.  De asemenea, NATO și UE sprijină
și parteneri precum Ucraina, Georgia, Republica Moldova. Republica Moldova a fost identificată drept stat pilot
pentru activități NATO-UE în domeniul construcției de capacități în sfera securității și apărării.

Pe durata în care a asigurat președinția rotativă a Consiliului UE, România și-a asumat ca una dintre
priorități consolidarea relațiilor NATO-UE, continuând ulterior să susțină dezvoltarea unui parteneriat puternic
între NATO și Uniunea Europeană în vederea multiplicării efectelor politicilor și acțiunilor acestora, precum și
pentru a putea răspunde optim așteptărilor cetățenilor legate îndeosebi de securitate și prosperitate.

Cadrul de cooperare

NATO și UE au dezvoltat parteneriatul lor strategic pe baza principiilor politice înscrise în Declarația
NATO-UE din 16 decembrie 2002 privind Politica Europeană de Securitate și Apărare (ESDP): consultări
reciproce, respectarea egalității, autonomiei decizionale și intereselor statelor membre, dezvoltarea coerentă,
transparentă și în spiritul susținerii reciproce a capabilităților militare. Aceste principii au devenit operaționale
prin adoptarea pachetului „Berlin Plus” din 2003 care a stabilit cadrul de cooperare între cele două organizații în
probleme de management al crizelor. Astfel, pentru propriile misiuni și operații, în cazul în care ar avea nevoie,
UE poate avea acces la expertiza NATO de planificare a operațiilor și la capacitățile Alianței. În timp, UE și-a
dezvoltat și propria capacitate de a gestiona crize, sub egida Politicii de Securitate și Apărare Comună (PSAC).
În baza PSAC, UE desfășoară în prezent numeroase misiuni civile și operații militare. În unele cazuri (Marea
Mediterană, Marea Egee, Bosnia și Herțegovina, Kosovo), NATO și UE sunt implicate în același teatru, însă pe
paliere diferite.

Conceptul Strategic al NATO, adoptat la Summit-ul de la Lisabona (2010), a recunoscut UE ca partener

esențial al NATO pentru asigurarea securității euro-atlantice. În paralel, în Strategia Globală a UE (EU Global
Strategy), adoptată în iunie 2016 de Consiliul European, NATO figurează proeminent, fiind recunoscut rolul
său de partener privilegiat și evidențiată determinarea Uniunii de a continua aprofundarea relațiilor cu Alianța.

În continuarea declarațiilor comune adoptate la Summit-urile de la Varșovia din 2016 și Bruxelles, din
2018, Declarația Summit-ului de la Londra (decembrie 2019) a consemnat progresul fără precedent atins în
relația NATO - UE.

La 16 iunie 2020 și la 14 iunie 2021 au fost publicate cel de-al cincilea, respectiv cel de-al șaselea
raport privind implementarea setului de măsuri comune agreate de Consiliului UE și de Consiliul Nord-
Atlantic în 2016 și 2017. Controlul armamentelor convenționale, dezarmare și neproliferare

Politica aliată din acest domeniu se întemeiază pe angajamentul statelor membre de respectare,
implementare și întărire a acordurilor și regimurilor de control al armamentelor, dezarmare și neproliferare,
angajament stipulat în majoritatea documentelor strategice ale Alianței.

29 din 57
 La Summit-ul de la București (aprilie 2008), șefii de stat și de guvern aliați au reafirmat rolul controlului
armamentelor, dezarmării și neproliferării pentru asigurarea păcii, securității și stabilității internaționale. Au luat
notă, de asemenea, de raportul privind creșterea profilului NATO în domeniu și au însărcinat Consiliul Nord-
Atlantic să evalueze aceste subiecte în mod periodic.

Drept rezultat, raportul pe această temă, prezentat la Summit-ul de la Strasbourg-Kehl (2009), a reflectat o
gamă largă de activități și eforturi pentru prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă, precum și pentru
distrugerea surplusului de arme de calibru mic și mijlociu, ca și a surplusului de muniție. Raportul a stabilit ca
obiectiv al Alianței creșterea nivelului de informare a opiniei publice cu privire la contribuția NATO în aceste
domenii.

Declarația Summit-ului NATO de la Lisabona și Conceptul Strategic al Alianței adoptat cu aceeași ocazie
(2010) au inclus determinarea de a sprijini crearea condițiilor pentru o lume liberă de arme nucleare, conform
obiectivului Tratatului de Neproliferare Nucleară (NPT), pentru a asigura promovarea stabilității internaționale
și a unei securități egale pentru toți.

Adoptat la Summit-ul NATO de la Chicago (2012), raportul privind Revizuirea Posturii aliate de Apărare
și Descurajare a reiterat rolul controlului armamentelor, dezarmării și neproliferării în îndeplinirea obiectivelor
de securitate ale Alianței.

Si Declarația Summit-ului NATO din Țara Galilor (2014) a evidențiat rolul important al acestui domeniu
pentru securitatea Alianței și a subliniat că eforturile întreprinse pe această linie pot avea un impact direct
asupra mediului de securitate al NATO, de aici decurgând necesitatea respectării tratatelor în materie.

Importanța controlului armamentelor, dezarmării și neproliferării a fost reafirmată și cu ocazia Summit-

urilor NATO de la Varșovia (2016) și Bruxelles (2018). Comunicatele celor două Summit-uri au reiterat
angajamentul aliat față de întărirea și modernizarea regimului de control al armamentelor convenționale ȋn
Europa, pe baza principiilor şi angajamentelor asumate, inclusiv cele privind reciprocitatea, transparența și
acordul statului-gazdă pentru staționarea pe teritoriul său a forțelor și armamentelor aparținând altui stat.

Referitor la Tratatul INF, prin Declarația Summit-ului de la Bruxelles din 2018, Alianța a evocat
identificarea unui sistem rus (9M729) care a generat și continuă sa genereze preocupări importante. Ulterior, în
decembrie 2018, miniștrii de externe aliați au emis o Declarație referitoare, între altele, la dezvoltarea și
dislocarea sistemului rus 9M729 și încălcarea Tratatului INF de către Federația Rusă. Miniștrii aliați au făcut,
totodată, apel la revenirea urgentă a Rusiei, pe deplin și în mod verificabil, în parametrii tratatului,
responsabilitatea pentru menținerea în vigoare a Tratatului revenindu-i Moscovei. Având în vedere constatarea
de către Alianță a încălcării termenilor Tratatului INF de către Federația Rusă, la 1 februarie 2019 SUA a
anunțat suspendarea obligațiilor sale în cadrul tratatului, iar 6 luni mai târziu, la 2 august 2019, s-a retras, acest
fapt însemnând practic încheierea tratatului. Acest subiect a fost discutat inclusiv în cadrul Reuniunii
Consiliului NATO-Rusia din iulie 2019, dar fără modificarea poziției Federației Ruse.

Pe parcursul anului 2019, controlul armamentelor convenționale, dezarmarea și neproliferarea au continuat

să fie vizibile pe agenda NATO, Alianța dublându-și eforturile pentru reducerea riscurilor și promovarea
transparenței.

30 din 57
 Cu prilejul Reuniunii Liderilor (Londra, decembrie 2019), Alianța și-a reafirmat angajamentul de a păstra,
întări și moderniza regimul de control al armamentelor convenționale în Europa. În acest context, statele NATO
au continuat să promoveze modernizarea Documentului de la Viena privind transparența militară. În acest sens
și având în vedere schimbările semnificative din mediul internațional de securitate, statele aliate au introdus în
cadrul OSCE un set cuprinzător de propuneri menite să restabilească încrederea, să creeze predictibilitate
reciprocă, să reducă riscurile și să contribuie la prevenirea conflictelor neintenționate în Europa.

Aliații au subliniat constant și angajamentul lor puternic pentru punerea în aplicare integrală a Tratatului de
Neproliferare Nucleară (NPT) sub toate aspectele sale, inclusiv dezarmarea nucleară, neproliferarea și utilizarea
pașnică a energiei nucleare, științei și tehnologiei aferente. Cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a Tratatului, la 5
martie 2020, NATO a emis o declarație arătându-și susținerea pentru NPT - piatra de temelie a eforturilor
globale de neproliferare și dezarmare timp de 50 de ani, având un rol esențial în menținerea păcii, securității și
stabilității internaționale.

Secretarul general al Alianței a avut un discurs cu caracter programatic la Conferința anuală a NATO cu
privire la Controlul Armamentelor și  Dezarmare (Bruxelles, 24 octombrie 2019), în cadrul căruia a constatat
erodarea regimului global de control al armamentelor, în principal datorită neaplicării de către Rusia a
angajamentelor sale internaționale, dar și apariției unor noi actori și tehnologii. A arătat că NATO ar putea avea
în vedere 4 domenii în care să acționeze: susținerea NPT, încurajarea adaptării regimurilor de control al armelor
nucleare la noile realități, continuarea contribuției la modernizarea Documentului de la Viena și luarea în
considerare a unor noi reguli și standarde cu privire la tehnologiile emergente, inclusiv tehnologiile avansate
pentru rachete.

Abordări ale României

România acordă o atenție deosebită acestor teme și se implică în discuțiile desfășurate în cadrul NATO pe
palierele respective, inclusiv în sfera controlului armamentelor convenționale, în mod particular în formatul
Grupului de Lucru la Nivel Înalt pentru Controlul Armamentelor Convenționale - High Level Task
Force (HLTF).

România pledează pentru respectarea tratatelor din domeniul controlului armamentelor convenționale,
precum Tratatul CFE (Conventional Armed Forces in Europe Treaty), Documentul de la Viena, respectiv
Tratatul Cer Deschis (Open Skies Treaty). Neproliferarea armelor de distrugere în masă – chimice, biologice,
nucleare, radiologice – reprezintă, totodată, un obiectiv fundamental pe dimensiunea multilaterală a politicii
noastre externe. România rămâne ferm angajată în susținerea consolidării regimurilor internaționale în materie
de neproliferare, având o abordare pro-activă, în sprijinul menținerii integrității arhitecturii globale de
neproliferare.

Comunicatul Summitului NATO de la Bruxelles (14 iunie 2021)

14 iunie 2021 | NATO

Traducere neoficială

1. Noi, șefii de stat și de guvern ai celor 30 de state membre ale NATO, ne-am reunit la Bruxelles pentru a ne
reafirma unitatea, solidaritatea și coeziunea și pentru a deschide un nou capitol în relațiile transatlantice, într-un
moment în care mediul de securitate cu care ne confruntăm este din ce în ce mai complex. NATO rămâne

31 din 57
fundamentul securității noastre colective și forumul esențial pentru consultări pe teme de securitate și pentru
decizii între aliați. NATO este o Alianță defensivă și va continua să facă toate eforturile pentru asigurarea
păcii, securității și stabilității întregului spațiu euro-atlantic. Rămânem angajați în mod ferm față de Tratatul
fondator de la Washington, inclusiv față de principiul potrivit căruia un atac împotriva unui aliat va fi
considerat un atac împotriva tuturor, așa cum este înscris în Articolul 5. Vom continua să promovăm o
abordare de tip 360 de grade pentru a proteja și apăra securitatea indivizibilă și pentru a îndeplini cele trei
sarcini fundamentale privind apărarea colectivă, gestionarea crizelor și securitatea prin cooperare.

2. NATO este cea mai puternică și de succes Alianță din istorie. Aceasta garantează securitatea teritoriului
nostru și a celor peste un miliard de cetățeni, libertatea noastră și valorile pe care le împărtășim, inclusiv
libertatea individuală, drepturile omului, democrația și statul de drept. Suntem uniți de valorile noastre
comune, consacrate în Tratatul de la Washington, piatra de temelie a unității, solidarității și coeziunii noastre.
Ne angajăm să ne îndeplinim corespunzător responsabilitățile ca aliați. Ne reafirmăm adeziunea față de
scopurile și principiile Cartei ONU. Suntem angajați în sprijinul ordinii internaționale bazate pe reguli. Ne
angajăm să intensificăm consultările atunci când securitatea sau stabilitatea unui aliat este amenințată sau când
valorile și principiile noastre fundamentale sunt în pericol.

3. Ne confruntăm cu amenințări multidimensionale, competiție sistemică din partea puterilor asertive și

autoritare, precum și cu provocări de securitate crescânde la adresa statelor noastre și a cetățenilor noștri, din
toate direcțiile strategice. Acțiunile agresive ale Rusiei constituie o amenințare la adresa securității
euroatlantice; terorismul în toate formele și manifestările sale rămâne o amenințare permanentă pentru noi toți.
Actori statali și non-statali pun în discuție ordinea internațională bazată pe reguli și urmăresc să submineze
democrația la nivel global. Instabilitatea dincolo de granițele noastre contribuie, de asemenea, la migrația
ilegală și traficul de ființe umane. Influența în creștere și politicile internaționale ale Chinei pot prezenta
provocări pe care trebuie să le gestionăm împreună, ca Alianță. Vom angaja China în vederea apărării
intereselor de securitate ale Alianței. Ne confruntăm din ce în ce mai mult cu amenințări cibernetice, hibride și
alte provocări asimetrice, inclusiv campanii de dezinformare, precum și cu utilizarea răuvoitoare a
tehnologiilor emergente și disruptive din ce în ce mai sofisticate. Evoluțiile rapide în domeniul spațiului ne
afectează securitatea. Proliferarea armelor de distrugere în masă și eroziunea arhitecturii de control al
armamentelor subminează, de asemenea, securitatea noastră colectivă. Schimbările climatice reprezintă un
vector de multiplicare a amenințării care are impact asupra securității Alianței. Cea mai mare responsabilitate a
Alianței este să protejeze și să apere teritoriile și populațiile noastre împotriva oricărui atac și vom răspunde
tuturor amenințărilor și provocărilor care afectează securitatea euroatlantică.

4. Ne reunim într-o perioadă în care pandemia de COVID-19 continuă să ne testeze națiunile și reziliența.
NATO și militarii aliați au sprijinit răspunsul civil la pandemie, asigurând, în același timp, apărarea noastră
colectivă și eficiența operațiilor noastre. De asemenea, am asigurat asistență critică unui număr de parteneri
prin livrarea de provizii medicale vitale. Aducem omagiu tuturor celor care contribuie la combaterea pandemiei
în statele noastre și peste tot în lume.

5. La reuniunea noastră din decembrie 2019 de la Londra, am solicitat Secretarului General să deruleze un
proces de reflecție vizionar având ca obiectiv consolidarea rolului politic al NATO, inclusiv a procesului de
consultare. Recunoaștem contribuția importantă a grupului independent de experți numit de Secretarul General
pentru a sprijini NATO 2030. Ca urmare, astăzi am agreat documentul "NATO 2030 – O Agendă transatlantică
pentru viitor". De-a lungul existenței sale, NATO s-a adaptat în mod continuu la un mediu de securitate în
schimbare. Agenda NATO 2030 completează și se bazează pe adaptarea în curs politică și militară, întărește

32 din 57
capacitatea noastră de a îndeplini cele trei sarcini fundamentale și contribuie la eforturile de a face Alianța
noastră puternică și mai puternică și pregătită pentru viitor.

6. În acest sens, am convenit să:

a) Reafirmăm că NATO reprezintă forumul transatlantic unic, esențial și indispensabil de consultări și acțiune
comună pe toate aspectele legate de securitatea noastră individuală și colectivă. Ne angajăm să consolidăm și
să extindem consultările și să ne asigurăm că NATO rămâne flexibil și eficient în derularea operațiilor militare
în sprijinul securității noastre comune. Reafirmăm principiile democratice ale Alianței care ne unesc, precum și
angajamentul nostru pentru spiritul și litera Tratatului Nord-Atlantic. Ne angajăm să intensificăm consultările
atunci când securitatea și stabilitatea unui aliat este amenințată sau când valorile și principiile fundamentale
sunt în pericol.

b) Consolidăm NATO drept cadrul organizațional al apărării colective a zonei euroatlantice, împotriva tuturor
amenințărilor, din orice direcție. Reiterăm angajamentul de menținere a unei combinații adecvate de
capabilități nucleare, convenționale și de apărare antirachetă pentru asigurarea descurajării și apărării, precum
și pentru Angajamentul privind investițiile în domeniul apărării, din 2014, în integralitatea sa. Ne angajăm la
implementarea deplină și rapidă a demersurilor în curs de continuare a consolidării posturii noastre de
descurajare și apărare și ne angajăm să continuăm să îmbunătățim capacitatea de răspuns a forțelor noastre,
precum și să întărim și să modernizăm Structura de Forțe a NATO pentru a răspunde nevoilor de apărare
curente și viitoare.

c) Consolidăm reziliența noastră. Luând notă de faptul că reziliența rămâne o responsabilitate națională, vom
adopta o abordare mai integrată și mai bine coordonată, în linie cu angajamentul nostru colectiv în baza
Articolului 3 al Tratatului de la Washington, de reducere a vulnerabilităților și asigurare a faptului că forțele
noastre armate pot opera în mod eficient în caz de pace, criză și conflict. Aliații vor elabora o propunere de
stabilire, evaluare, revizuire și monitorizare a obiectivelor în domeniul rezilienței pentru a ghida țintele
naționale privind reziliența și planurile de implementare. Fiecare aliat va decide în mod individual modul de
stabilire și îndeplinire a țintelor naționale privind reziliența și a planurilor de implementare, de o manieră
compatibilă cu competențele, structurile, procesele și responsabilitățile naționale aferente și, acolo unde este
cazul, cu cele ale UE.

d) Avansăm cooperarea tehnologică între aliați în cadrul NATO, să promovăm interoperabilitatea și să

încurajăm dezvoltarea și adoptarea de soluții tehnologice care să răspundă necesităților militare. În acest scop,
vom lansa un Accelerator civil-militar al Inovării în Domeniul Apărării pentru spațiul nord-atlantic. De
asemenea, agreăm să înființăm un Fond NATO pentru Inovare prin intermediul căruia aliații interesați pot
contribui la sprijinirea noilor activități în domeniul tehnologiilor emergente și disruptive, cu folosință duală, în
domenii cheie pentru securitatea aliată.

e) Consolidăm abilitatea NATO de a contribui la menținerea și dezvoltarea ordinii internaționale bazate pe

reguli în domenii de importanță pentru securitatea aliată. Vom spori dialogul și cooperarea practică cu actualii
parteneri, inclusiv cu Uniunea Europeană, statele aspirante și partenerii noștri din regiunea Asia-Pacific și vom
consolida interacțiunea cu actori globali cheie și cu alți interlocutori din afara spațiului euroatlantic, inclusiv
din Africa, Asia și America Latină.

33 din 57
f) Consolidăm substanțial abilitatea NATO de a oferi instruire și sprijin pe linia consolidării capacităților de
apărare pentru partenerii noștri, recunoscând faptul că conflictele, alte dezvoltări de securitate și instabilitatea
generală din vecinătatea NATO afectează în mod direct securitatea aliată.

g) Avem în vedere ca NATO să devină principala organizație internațională în ceea ce privește înțelegerea și
adaptarea la impactul pe care schimbările climatice îl au asupra securității. Suntem de acord să reducem
semnificativ emisiile de gaze de seră generate de activitățile și instalațiile militare, fără afectarea securității
personalului, eficacității operaționale și posturii de descurajare și apărare. Invităm pe Secretarul General să
formuleze o țintă realistă, ambițioasă și concretă de reducere a emisiilor de gaze de seră de către structurile și
facilitățile politice și militare ale NATO, precum și să evalueze fezabilitatea unui obiectiv de eliminare
completă a emisiilor până în 2050. De asemenea, vom iniția un dialog regulat la nivel înalt pe teme de
schimbări climatice și securitate, pentru schimb de opinii și coordonare a pașilor de urmat.

h) Invităm pe Secretarul General să conducă procesul de elaborare a următorului Concept Strategic. Conceptul
va fi negociat și agreat de Consiliul Nord-Atlantic în sesiune permanentă și andosat de liderii NATO la
următorul Summit.

7. Agenda NATO 2030 fixează un nivel ridicat de ambiție pentru NATO. Aceasta oferă direcționări clare de
continuare a adaptării pentru a răspunde amenințărilor și provocărilor curente, emergente și viitoare, pe baza
adaptării în curs politice și militare a Alianței. Avansarea în ceea ce privește Agenda NATO 2030, cele trei
sarcini fundamentale și următorul Concept Strategic necesită finanțare adecvată prin cheltuieli naționale pentru
apărare și prin bugetele comune. În funcție de cerințe, agreăm să sporim asigurarea acestor resurse inclusiv,
dacă este nevoie, a bugetelor comune NATO începând cu 2023, cu luarea în considerare a aspectelor legate de
sustenabilitate, responsabilitate și accesibilitate. La reuniunea din 2022 vom agrea, alături de Conceptul
Strategic, cerințele specifice de finanțare suplimentară până în 2030 și implicațiile în termeni de resurse pentru
bugetul militar NATO, Programul NATO de investiții pentru securitate și bugetul civil NATO și vom
identifica potențiale măsuri de eficientizare.

8. Scopul fundamental și permanent al NATO este acela de protejare a libertății și securității tuturor membrilor
săi, prin mijloace politice și militare. Mediul dinamic de securitate impune cu atât mai mult să răspundem
amenințărilor și provocărilor prin utilizarea instrumentelor militare și non-militare, de o manieră deliberată,
coerentă și susținută. NATO va promova o abordare adaptată și structurată. NATO utilizează o varietate de
instrumente non-militare care sprijină cele trei sarcini fundamentale de securitate ale Alianței. De asemenea,
servește ca platformă pentru îmbunătățirea utilizării coerente a acestor instrumente de către aliați, sub
autoritatea și controlul acestora și împreună cu alți actori internaționali. Vom continua să consolidăm
comunicarea strategică eficientă, clară și convingătoare ca element esențial de sprijinire a celor trei sarcini
fundamentale ale NATO.

9. Timp de mai mult de 25 de ani, NATO a depus eforturi pentru a construi un parteneriat cu Rusia, inclusiv
prin intermediul Consiliului NATO-Rusia (NRC). În timp ce NATO își onorează angajamentele internaționale,
Rusia continuă să încalce valorile, principiile, încrederea și angajamentele stipulate în documentele pe care este
fundamentată relația NATO-Rusia. Reafirmăm deciziile cu privire la Rusia agreate la Summitul din Țara
Galilor din 2014 și la toate reuniunile NATO ulterioare. Am suspendat cooperarea practică civilă și militară cu
Rusia, rămânând deschiși, în același timp, pentru dialog politic. Până ce Rusia nu va demonstra că respectă
normele de drept internațional, angajamentele și responsabilitățile asumate la nivel internațional, nu putem
vorbi despre o întoarcere la normalitate. Vom continua să răspundem acestui mediu de securitate în continuă

34 din 57
deteriorare prin consolidarea posturii de descurajare și apărare, inclusiv printr-o prezență înaintată pe Flancul
Estic al Alianței. NATO nu urmărește confruntarea și nu prezintă o amenințare pentru Rusia. Deciziile pe care
le-am adoptat sunt în deplină concordanță cu angajamentele internaționale și, prin urmare, nu pot fi privite de
cineva ca fiind în contradicție cu Actul Fondator NATO-Rusia.

10. Solicităm Rusiei să revoce desemnarea Republicii Cehe și Statelor Unite drept „state neprietene” și să se
abțină de la alte măsuri care nu sunt în conformitate cu prevederile Convenției de la Viena privind relațiile
diplomatice.

11. Consolidarea militară multi-domeniu în creștere a Rusiei, postura mai asertivă, capabilitățile militare noi și
acțiunile provocatoare, inclusiv la granița NATO, precum și exercițiile la scară mare, fără notificări prealabile,
continua militarizare a Peninsulei Crimeea, desfășurarea de rachete moderne cu dublu focos în Kaliningrad,
integrarea militară cu Belarus și violările repetate ale spațiului aerian aliat, reprezintă amenințări în creștere la
adresa securității spațiului euroatlantic și contribuie la instabilitatea de-a lungul granițelor NATO și dincolo de
acestea.

12. În afara activităților sale militare, Rusia și-a intensificat și acțiunile hibride împotriva aliaților și
partenerilor NATO, inclusiv prin terți. Acestea includ tentative de a interfera cu procesele electorale și
democratice în statele aliate; presiuni și intimidări politice și economice; campanii de dezinformare de
amplitudine; activități cibernetice maligne; evitarea identificării infractorilor cibernetici care acționează de pe
propriul teritoriu, inclusiv cei care țintesc și perturbă infrastructura critică din statele NATO. Acestea includ și
activitățile ilegale și distructive ale serviciilor ruse de informații pe teritoriul aliat, dintre care unele au generat
pierderea vieților unor cetățeni și au cauzat pagube materiale majore. Suntem solidari cu Republica Cehă și cu
alți aliați care au fost afectați în acest fel.

13. Rusia a continuat să-și diversifice arsenalul nuclear, inclusiv prin desfășurarea unor sisteme de rachete cu
rază scurtă și medie de acțiune, cu intenția de constrângere a NATO. Rusia și-a recapitalizat aproximativ 80%
din forțele nucleare strategice și își extinde capabilitățile nucleare prin dezvoltarea de arme noi și
destabilizatoare și de sisteme cu dublu focos. Rusia continuă să utilizeze o retorică nucleară agresivă și
iresponsabilă și a sporit accentul pe derularea de exerciții destabilizatoare convenționale care includ sisteme cu
dublu focos. Strategia nucleară a Rusiei și modernizarea cuprinzătoare a sistemelor militare nucleare,
diversificarea și extinderea, inclusiv sporirea calitativă și cantitativă a armamentului rusesc nuclear non-
strategic, toate acestea contribuie substanțial la o postură tot mai agresivă, de intimidare strategică. Vom
continua să lucrăm strâns împreună pentru a face față tuturor amenințărilor și provocărilor generate de Rusia.

14. Reiterăm sprijinul pentru integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova,
în granițele lor recunoscute internațional. Potrivit angajamentelor sale internaționale, facem apel la Rusia să își
retragă trupele staționate pe teritoriul celor trei state fără consimțământul acestora. Condamnăm cu fermitate și
nu vom recunoaște anexarea ilegală și ilegitimă a Crimeii și denunțăm ocuparea sa temporară. Încălcarea
drepturilor omului, abuzurile la adresa minorității tătare și a altor comunități locale trebuie să înceteze.
Creșterea recentă a prezenței militare și intensificarea activităților militare ale Rusiei în și în jurul Ucrainei au
condus la escaladarea tensiunilor și subminarea securității în regiune. Solicităm Rusiei să își reducă prezența
militară și să renunțe la restricțiile de navigație în anumite părți din Marea Neagră. Solicităm, de asemenea,
Rusiei să renunțe la obstrucționarea accesului către Marea de Azov și porturile ucrainene. Salutăm atitudinea
Ucrainei de reținere și abordare diplomatică în acest context. Căutăm să contribuim la dezescaladare. De
asemenea, ne intensificăm sprijinul pentru Ucraina. Facem apel la implementarea deplină a Acordurilor de la

35 din 57
Minsk de către toate părțile implicate și sprijinim eforturile formatului Normandia și ale Grupului Trilateral de
Contact. Rusia, ca semnatar al Acordurilor de la Minsk, are o responsabilitate semnificativă în această privință.
Facem apel la Rusia să înceteze alimentarea conflictului prin asigurarea de sprijin financiar și militar
formațiunilor armate pe care le susține în estul Ucrainei. Reiterăm sprijinul ferm pentru Misiunea Specială de
Monitorizare a OSCE din Ucraina. Accentuăm importanța asigurării unui acces liber, neîngrădit și sigur al
misiunii OSCE pe întreg teritoriul Ucrainei, inclusiv Crimeea și frontiera ruso-ucraineană, potrivit mandatului
acesteia. Facem un nou apel la Rusia de a renunța la recunoașterea independenței regiunilor georgiene Abhazia
și Osetia de Sud; de a implementa acordul de încetare a focului din 2008, mediat de UE; de a înceta
militarizarea acestor regiuni și tentativele de a le separa forțat de restul Georgiei prin construcții obstrucționiste
de tip graniță; și să înceteze violările drepturilor omului, arestările arbitrare și hărțuirea cetățenilor georgieni.
Reiterăm sprijinul nostru ferm pentru Discuțiile Internaționale de la Geneva. Facem, de asemenea, apel la
Rusia să se angajeze constructiv în procesul de reglementare transnistreană. Ne angajăm să sprijinim reformele
democratice din Republica Moldova și să furnizăm asistență prin Inițiativa de consolidare a capacității de
apărare.

15. Suntem deschiși către un dialog periodic, concentrat și relevant, cu o Rusie dispusă să se angajeze pe bază
de reciprocitate în cadrul NRC, pentru a evita neînțelegerile, calculele greșite și escaladările neintenționate și
pentru a spori transparența și predictibilitatea. Reuniunile NRC au ajutat la comunicarea clară a pozițiilor
noastre și suntem gata pentru următoarea reuniune NRC. Vom continua să orientăm agenda dialogului cu
Rusia pe aspectele critice cu care ne confruntăm. Conflictul în și din jurul Ucrainei este, în actualele
circumstanțe, primul subiect pe agendă. NATO își menține angajamentul de a utiliza la maximum liniile
militare de comunicație existente între părți pentru promovarea predictibilității și transparenței, reducerea
riscurilor, și face apel la Rusia de a se angaja în aceeași direcție. Continuăm să sperăm într-o relație
constructivă cu Rusia, atunci când acțiunile Rusiei vor face acest lucru posibil.

16. Terorismul, în toate formele și cu toate manifestările sale, continuă să reprezinte o amenințare directă
pentru securitatea populației din statele noastre și pentru stabilitatea și prosperitatea internațională. Respingem
categoric și condamnăm terorismul și în cei mai puternici termeni posibili. Aliații vor continua să lupte
împotriva acestei amenințări cu determinare, hotărâre și în spiritul solidarității. În timp ce statele au
responsabilitatea principală pentru securitatea internă și pentru propria reziliență, lupta împotriva terorismului
necesită un efort coerent și pe termen lung al comunității internaționale în integralitatea sa, cu implicarea unei
game largi de instrumente și actori. Rolul NATO în lupta împotriva terorismului contribuie la toate cele trei
sarcini fundamentale ale Alianței și este parte integrantă a abordării de tip 360 grade privind descurajarea și
apărarea. Cooperarea în cadrul NATO aduce valoare adăugată eforturilor naționale aliate și capacității de
prevenire, combatere, răspuns și asigurare a rezilienței în fața actelor de terorism. Condamnăm orice fel de
sprijin financiar pentru terorism. De asemenea, recunoaștem nevoia de a aborda toate condițiile propice pentru
răspândirea terorismului. Abordarea noastră în ceea ce privește terorismul și cauzele sale este în concordanță
cu dreptul internațional, cu obiectivele și principiile Cartei ONU și respectă toate Rezoluțiile Consiliului de
Securitate al ONU relevante pentru lupta împotriva terorismului.

17. Rămânem pe deplin angajați pentru un rol consolidat al NATO în lupta împotriva terorismului în cadrul
comunității internaționale, inclusiv prin cunoaștere situațională și analiză, pregătire și capacitate de răspuns,
capabilități, creșterea capacităților de apărare, parteneriate și operații. Continuăm să punem în aplicare Planul
de acțiune din 2019 și îl vom actualiza până la sfârșitul acestui an, pentru a lua în considerare evoluția
amenințărilor teroriste. Suntem hotărâți să ne îndeplinim angajamentele luate prin Rezoluția Consiliului de
Securitate al ONU 2396, inclusiv prin noua Politică a NATO privind dovezile din câmpul de luptă capturate de

36 din 57
la adversar, sprijinite de un proces mai bun de colectare de informații și date, protejare, distribuire și analiză a
acestora, în cadrul stabilit de mandatul pe care îl are NATO. Vom continua eforturile de apărare împotriva
dispozitivelor explozive improvizate și împotriva amenințărilor chimice, biologice, radiologice și nucleare
(CBRN). Dezvoltăm capabilități pentru protejarea forțelor noastre împotriva folosirii abuzive a tehnologiei în
scop terorist și, în același timp, vom folosi tehnologiile emergente pentru a ne ajuta în lupta împotriva
terorismului. De asemenea, intensificăm sprijinul pentru statele partenere în lupta acestora contra terorismului
și pentru a împiedica amplasarea de baze pentru terorism, și prin aceasta consolidăm securitatea NATO. În
același timp, NATO va continua să interacționeze, după caz, cu statele partenere și cu alți actori internaționali
pentru a asigura valoare adăugată și complementaritate. NATO va continua să își îndeplinească rolul în cadrul
Coaliției globale anti-ISIL/Daesh, inclusiv prin utilizarea zborurilor de supraveghere prin Sistemul Aeropurtat
de Control și Avertizare și prin sprijin la nivel de experți.

18. După aproape 20 de ani, NATO își încheie operațiunile militare în Afganistan. Am împiedicat
transformarea Afganistanului într-un refugiu pentru teroriști, care să permită acestora plănuirea de atacuri
teroriste împotriva noastră, am sprijinit Afganistanul în construirea instituțiilor de securitate și am instruit,
consiliat și acordat asistență forțelor de securitate și apărare afgane. Acestea își asumă, la acest moment,
întreaga responsabilitate pentru asigurarea securității în propria lor țară. Dorim să aducem un omagiu celor care
și-au pierdut viața și care au fost răniți și ne exprimăm profunda apreciere pentru toți bărbații și femeile care au
servit sub comanda NATO și pentru familiile acestora.

19. Retragerea trupelor aliate nu înseamnă sfârșitul relației noastre cu Afganistan. Aceasta reprezintă un prilej
pentru a deschide un nou capitol în această relație. Ne afirmăm angajamentul de a continua să sprijinim
Afganistanul, cetățenii și instituțiile sale în promovarea securității și menținerea câștigurilor greu obținute în
ultimii 20 de ani. Reamintind de angajamentele noastre anterioare, NATO va continua să asigure instruire și
sprijin financiar pentru forțele de securitate și apărare afgane, inclusiv prin Fondul voluntar pentru armata
națională afgană. Prin menținerea unui Birou al Reprezentantului Civil al NATO la Kabul, Alianța va continua
implicarea pe linie diplomatică și consolidarea parteneriatului cu Afganistan. Recunoscând importanța unei
prezențe diplomatice și internaționale de durată, precum și a asigurării conectivității Afganistanului cu restul
lumii, NATO va acorda asistență financiară de tranziție pentru a asigura continuarea funcționării Aeroportului
Internațional Hamid Karzai. De asemenea, vom întări dialogul pe tema Afganistan cu parteneri internaționali și
regionali relevanți. Vom continua să sprijinim procesul de pace aflat în derulare, condus și gestionat de afgani.
Solicităm tuturor actorilor relevanți să sprijine Afganistanul pentru crearea condițiilor necesare în vederea
atingerii unui acord politic incluziv și de durată, care să pună capăt violențelor, să protejeze drepturile omului,
în special ale femeilor, copiilor și minorităților, să întărească statul de drept și să garanteze că Afganistan nu va
mai constitui niciodată un refugiu pentru teroriști.

20. NATO rămâne un contribuitor marcant și activ la securitatea internațională prin operații, misiuni și
activități. Suntem recunoscători partenerilor noștri pentru contribuțiile substanțiale la aceste eforturi. NATO și
aliații sprijină Irakul în lupta sa împotriva ISIL/Daesh și a terorismului în toate formele și manifestările sale.
Exprimăm apreciere pentru eforturile susținute ale guvernului irakian și ale forțelor de securitate irakiene de
combatere a ISIL/Daesh. În urma unei solicitări a guvernului irakian, vom întări sprijinul pentru Irak prin
intermediul Misiunii NATO în Irak. Vom extinde misiunea noastră non-militară de consiliere, instruire și
consolidare a capacităților pentru a sprijini Irakul să construiască instituții și forțe de securitate mai eficiente,
durabile, responsabile și incluzive. Extinderea Misiunii NATO în Irak, incluzând un sprijin suplimentar pentru
instituțiile de securitate irakiene, se va face la solicitarea partenerului, de o manieră incrementală, cu luarea în
considerare a condițiilor din teren. Aceasta va fi derulată cu deplinul consimțământ al autorităților irakiene, cu

37 din 57
deplina respectare a suveranității și a integrității teritoriale a Irakului și într-o strânsă coordonare cu parteneri și
actori internaționali relevanți, inclusiv Coaliția globală anti-ISIL/Daesh, Organizația Națiunilor Unite (ONU) și
Uniunea Europeană.

21. Descurajarea și apărarea constituie nucleul central al Alianței, susținut de Articolul 5 al Tratatului de la
Washington și de o legătură transatlantică durabilă. Suntem uniți și hotărâți în ceea ce privește capacitatea și
angajamentul de a ne apăra reciproc. Vom menține și vom dezvolta tot spectrul de forțe la dispoziție și
capabilitățile necesare pentru a asigura o descurajare și o apărare credibile și pentru a furniza Alianței o gamă
largă de opțiuni prin care să ne adaptăm răspunsul la situații specifice și să răspundem oricărei amenințări, din
partea statelor sau actorilor non-statali, de oriunde ar apărea, și potențial din direcții multiple, în mai multe
regiuni, simultan. Reafirmându-ne angajamentul față de cele trei sarcini fundamentale, punem un accent
reînnoit pe apărarea colectivă, asigurând în același timp că Alianța își menține abilitatea de a proiecta
stabilitate și de a lupta împotriva terorismului.

22. Salutăm progresul semnificativ făcut în îndeplinirea deciziilor noastre anterioare de a întări postura NATO
de descurajare și apărare și ne reafirmăm angajamentul față de implementarea lor rapidă și deplină. Am
accelerat adaptarea militară prin creșterea cheltuielilor pentru apărare, capabilități moderne, întărirea capacității
de răspuns politic și militar, precum și prin creșterea capacității de răspuns a forțelor noastre. NATO pune în
practică o nouă strategie militară prin implementarea a două concepte militare semnificative, care vor întări și
mai mult capacitatea de descurajare și apărare împotriva oricărui potențial adversar și de a menține și dezvolta
avantajul nostru militar, acum și în viitor. Conceptul de descurajare și apărare furnizează un cadru unic și
coerent de a contesta, descuraja și apăra împotriva principalelor amenințări la adresa Alianței în domenii
multiple și va consolida nivelul nostru de pregătire pentru a aborda provocările, îndeosebi instabilitatea
penetrantă și șocurile strategice. Conceptul de conducere a războiului oferă o viziune pe termen lung pentru
menținerea și dezvoltarea avantajului militar decisiv al NATO. Implementarea conceptului de descurajare și
apărare va ghida planificarea avansată întărită pentru a răspunde la potențiale crize și conflicte, precum și
pentru a îmbunătăți folosirea și organizarea forțelor și capabilităților aliate în toate domeniile operaționale și a
asigura o comandă și un control mai eficiente. Dezvoltăm planuri militare strategice, regionale și specializate
pe domenii pentru a ameliora capacitatea noastră de a răspunde la orice situație și de a asigura reîntărirea în
timp util. Vom pune accent pe activități persistente pe timp de pace pentru a sprijini descurajarea, inclusiv prin
prezența și postura dinamică a forțelor militare și a exercițiilor, pe baza unei coordonări întărite între NATO și
aliați. Prin implementarea conceptului de ducere a războiului, ne vom asigura că Alianța își dezvoltă continuu
avantajul militar și tehnologic, pe măsură ce caracterul conflictului evoluează. Ne asumăm responsabilitatea
implementării depline a acestor noi concepte, precum și de a face pașii necesari pentru a spori coerența dintre
aceste concepte și activitățile și planurile NATO și naționale.

23. Ne angajăm să întărim și să modernizăm în continuare Structura de Forțe a NATO pentru a asigura nevoile
curente și viitoare de descurajare și apărare. Vom asigura o arhitectură de forțe flexibilă, agilă și rezilientă în
domenii multiple, având forțele potrivite la locul potrivit și la momentul potrivit. Vom întări comanda și
controlul moderne într-un mod adaptat pentru a susține postura noastră de tip 360 de grade, o gestionare
dinamică a forțelor, un sistem îmbunătățit de răspuns, precum și planurile. În cadrul acestui proces, vom acorda
o atenție sporită interdependenței dintre geografie, domenii și capacitatea de răspuns. În cadrul acestor eforturi
de ansamblu, ne asumăm responsabilitatea de a continua să sporim disponibilitatea forțelor noastre și
capacitatea Alianței de răspuns rapid, inclusiv prin implementarea în curs a Inițiativei NATO de Răspuns, care
este creată cu scopul de a întări cultura disponibilității forțelor și de a sprijini oferirea de forțe capabile de
reacție în termen de 30 de zile sau mai puțin. Am asigurat toate forțele combatante necesare pentru Inițiativa

38 din 57
NATO de Răspuns cu 30 de nave combatante majore, 30 batalioane de manevră grele sau medii și cu 30 de
escadrile aeriene cinetice. Acestea sunt organizate și instruite în calitate de mari formațiuni combatante pentru
reîntărire și lupte de mare intensitate sau pentru intervenții rapide în caz de crize militare.

24. Vom asigura că Structura de Comandă a NATO este robustă, rezilientă și capabilă să asigure toate
elementele pentru comanda și controlul efective ale unor provocări simultane din toate domeniile și a întregului
spectru de misiuni, inclusiv pentru operații pe scară largă în sprijinul apărării colective. Cele două noi
comandamente, Comandamentul Forțelor Întrunite de la Norfolk și Comandamentul Întrunit pentru Sprijin și
Mobilitate, precum și Centrul de operații în domeniul cibernetic au atins capabilitatea operațională inițială.
Contribuțiile aliaților pe linie de comandă și control prin Structura de Forțe a NATO și comandamentele
naționale, precum și întărirea conexiunilor între acestea și Structura de Comandă a NATO, inclusiv prin
asigurarea sprijinului națiunii gazdă, rămân esențiale pentru îmbunătățirea capacității Alianței de înțelegere a
evoluțiilor regionale și vigilență, precum și abilitate de a răspunde rapid oricăror amenințări, din orice direcție
ar proveni.

25. Nu vom fi constrânși de niciun potențial adversar în ceea ce privește libertatea de mișcare a forțelor aliate
în plan terestru, aerian sau maritim, în orice parte a teritoriului aliat. Postura aliată de descurajare și apărare se
bazează pe forțe credibile, dislocate sau gata pentru reîntărire, în Europa și de pe celălalt mal al Atlanticului.
Vom continua să consolidăm și să exersăm în mod regulat abilitatea Alianței de a veni rapid în sprijinul
oricărui aliat care se confruntă cu o amenințare. Vom continua să acordăm prioritate sporită, atât în plan
național cât și în cadrul aliat, pentru pregătirea ariei de responsabilitate a SACEUR pentru îmbunătățirea
abilității de sprijinire a dislocării și menținerea în teren a forțelor aliate în, de-a lungul și pe tot cuprinsul
teritoriului aliat. Aceste eforturi includ avansarea eforturilor în ceea ce privește aranjamentele de distribuție a
alimentării cu combustibil. Reiterăm că eforturile NATO de a asigura o abordare coerentă și sinergii cu UE în
domeniul mobilității militare trebuie continuate, inclusiv în ceea ce privește procedurile aferente mobilității
militare, care trebuie să se aplice în mod egal tuturor aliaților. Continuăm să reîntărim postura maritimă și să
protejăm liniile de comunicare maritimă. Salutăm înființarea în Turcia a Centrului NATO de Excelență în
domeniul securității maritime. Vom menține cunoașterea situațională cu privire la orice potențială amenințare
la adresa infrastructurii noastre critice submarine și vom continua să asigurăm un răspuns național la acestea și,
acolo unde este nevoie, unul colectiv. Salutăm declararea capabilității operaționale depline a Capacității de
mobilitate rapidă aeriană, care a fost activată și utilizată de aliați pentru transporturi aeriene de echipamente
critice în sprijinul aliaților și partenerilor, în răspuns la pandemia de COVID-19.

26. Reafirmăm angajamentul nostru de a răspunde la timp, într-o manieră echilibrată și coordonată inițiativelor
Federației Ruse în domeniul vectorilor convenționali și nucleari, care evoluează ca dimensiune și complexitate,
prezentând riscuri semnificative în toate direcțiile strategice pentru securitatea și stabilitatea zonei
euroatlantice. Vom continua implementarea unui pachet coerent și echilibrat de măsuri politico-militare pentru
îndeplinirea obiectivelor Alianței, inclusiv prin întărirea apărării integrate antiaeriene și antirachetă, a
capabilităților avansate defensive și ofensive, menținerea capacității NATO de descurajare, sporirea eforturilor
de sprijin și întărire a controlului armamentelor, dezarmării și neproliferării, obținerea de informații și
desfășurarea exercițiilor. Nu avem intenția de a amplasa sisteme de rachete nucleare cu lansare de la sol în
Europa.

27. Sistemul Integrat de Apărare Antiaeriană și Antirachetă al NATO (IAMD) reprezintă o misiune esențială și
continuă în timp de pace, criză și conflict, care contribuie la descurajare și apărare, precum și la securitatea
indivizibilă și libertatea de acțiune a Alianței, inclusiv la capacitatea NATO de a furniza întăriri și de a asigura

39 din 57
riposte strategice. Sistemul Integrat de Apărare Antiaeriană și Antirachetă include toate măsurile care
contribuie la descurajarea oricărei amenințări aeriene și balistice sau la reducerea eficienței și chiar la anularea
acestora. Această misiune este desfășurată într-o abordare de tip 360 de grade, menită să facă față oricăror
amenințări aeriene și balistice, provenite din toate direcțiile strategice.

28. NATO a îmbunătățit sistemul său IAMD și au fost luate măsuri de îmbunătățire a capacității de reacție și
răspuns în timp de pace, criză și conflict, întărind capacitatea noastră de a asigura cadrul adecvat pentru
securitatea Alianței. Avem în atenție creșterea și diversificarea amenințărilor de tip aerian și balistic din partea
actorilor statali și non-statali, din spectrul aparatelor de zbor fără pilot, până la cel al rachetelor hipersonice
sofisticate.

29. Aliații vor continua să acționeze în zona IAMD pentru a se asigura că aceasta rămâne flexibilă și
adaptabilă. Aliații vor continua, de asemenea, să-și instruiască eficient forțele IAMD și să desfășoare exerciții
cu acestea. Aliații s-au angajat să dezvolte capabilitățile NATO IAMD, inclusiv senzorii, interceptorii, precum
și comanda și controlul sistemului, în particular prin procesul de planificare a apărării NATO. Salutăm
înființarea noului Centru de Excelență IAMD al NATO din Grecia.

30. Reziliența este esențială pentru asigurarea unei descurajări și apărări credibile și pentru îndeplinirea
eficientă a sarcinilor fundamentale ale Alianței. Aceasta reprezintă o responsabilitate națională și un
angajament colectiv, având drept fundament Articolul 3 din Tratatul de la Washington. Recunoscând
progresele semnificative înregistrate de la asumarea Angajamentului aliat privind reziliența la Summitul
NATO de la Varșovia în anul 2016, astăzi am convenit adoptarea unui Angajament consolidat privind
reziliența, stabilind pașii de urmat în anii următori. Vom continua să avem o abordare la nivelul întregii
administrații publice (“whole-of-government”) pentru creșterea rezilienței societăților noastre și îndeplinirea
celor șapte cerințe de bază ale NATO pentru reziliența națională prin: cooperare civil-militară consolidată și
pregătire civilă, implicarea mai îndeaproape a populației, a sectorului privat și a actorilor non-guvernamentali,
precum și prin centrele de expertiză în domeniul rezilienței înființate de aliați. Salutăm înființarea Centrului
Euro-Atlantic pentru Reziliență în România. NATO și aliații săi, prin propriile autorități competente, vor
menține și întări securitatea infrastructurilor critice, industriilor din domenii-cheie, lanțurilor de aprovizionare
și rețelelor de comunicații, inclusiv 5G. NATO va continua să își consolideze propria reziliență, asigurând o
platformă pentru consultare, decizie și acțiune aliată comună. Vom continua să lucrăm îndeaproape cu
partenerii noștri și alte organizații internaționale implicate în eforturi similare, cu scopul de a contribui la un
spațiu euroatlantic și o vecinătate extinsă mai sigură.

31. Națiunile noastre continuă să se confrunte cu amenințări și provocări atât din partea actorilor statali,
precum și a celor non-statali, care utilizează activități hibride ce vizează instituțiile politice, opinia publică și
securitatea cetățenilor noștri. În timp ce responsabilitatea principală de a răspunde amenințărilor hibride este a
statului vizat, NATO este pregătit ca, pe baza unui decizii a Consiliului Nord-Atlantic, să ofere asistență unui
aliat în oricare din etapele unei campanii hibride împotriva sa, inclusiv prin dislocarea unei echipe de sprijin
împotriva amenințărilor hibride. În cazul unui război hibrid, Consiliul Nord-Atlantic ar putea decide să invoce
Articolul 5 al Tratatului de la Washington, la fel ca în cazul unui atac armat. NATO și aliații vor continua să se
pregătească pentru, să descurajeze și să se apere împotriva amenințărilor hibride. În mod individual, aliații pot
lua în considerare, atunci când este cazul, atribuirea activităților hibride și răspunsul într-o manieră coordonată,
recunoscând că atribuirea este o prerogativă națională independentă. Ne îmbunătățim cunoașterea situațională
și extindem instrumentele pe care le avem la dispoziție pentru a contracara amenințările hibride, inclusiv

40 din 57
campaniile de dezinformare, prin dezvoltarea de opțiuni cuprinzătoare de prevenire și răspuns. De asemenea,
vom continua să ne sprijinim partenerii în eforturile de consolidare a rezilienței împotriva provocărilor hibride.

32. Amenințările cibernetice la securitatea Alianței sunt complexe, distructive, coercitive și frecvența lor
crește. Aceste caracteristici au fost demonstrate recent de incidente cu solicitare de răscumpărare (de tip
ransomware) și de alte activități cibernetice malițioase, care au vizat infrastructura critică și instituțiile
democratice, și care pot avea efecte sistemice și pot cauza pagube semnificative. Pentru a face față acestei
provocări în continuă evoluție, am andosat astăzi Politica Cuprinzătoare NATO în domeniul apărării
cibernetice, care va sprijini cele trei sarcini fundamentale ale NATO și postura de descurajare și apărare și ne
va îmbunătăți în continuare reziliența. Reafirmând mandatul defensiv al NATO, Alianța este hotărâtă să
utilizeze, în orice moment, întreaga gama de capabilități pentru a descuraja activ, a se apăra împotriva și a
contracara întreg spectrul de amenințări hibride, inclusiv a celor din cadrul campaniilor hibride, în conformitate
cu dreptul internațional. Reafirmăm faptul că o decizie privind momentul în care un atac cibernetic ar putea
conduce la invocarea Articolul 5 va fi luată de Consiliul Nord-Atlantic, de la caz la caz. Aliații recunosc că
impactul activităților cibernetice maligne cumulative semnificative ar putea, în anumite circumstanțe, să fie
considerate ca echivalând unui atac armat. Rămânem angajați să acționăm în conformitate cu dreptul
internațional, inclusiv Carta ONU, dreptul internațional umanitar și dreptul internațional al drepturilor omului,
după caz. Vom promova un spațiu cibernetic liber, deschis, pașnic și sigur și vom continua eforturile pentru a
spori stabilitatea și a reduce riscul de conflict prin sprijinirea dreptului internațional și a normelor voluntare de
comportament responsabil al statului în spațiul cibernetic. Vom utiliza NATO într-o mai mare măsură ca
platformă de consultare politică între aliați, pentru a împărtăși îngrijorări în ceea ce privește activitățile
cibernetice maligne, și pentru a face schimb de abordări și răspunsuri la nivel național, precum și pentru a lua
în considerare posibile răspunsuri colective. În cazul în care va fi necesar, vom impune costuri asupra celor
care ne provoacă daune. Răspunsul nostru nu trebuie limitat la domeniul cibernetic. Vom îmbunătăți
cunoașterea situațională pentru a sprijini luarea deciziilor NATO. Reziliența și abilitatea de a detecta, preveni,
atenua și răspunde la vulnerabilități și intruziune sunt critice, așa cum o demonstrează modul în care actorii
cibernetici maligni au exploatat situația creată de pandemia de COVID-19. NATO ca organizație va continua
să se adapteze și să își îmbunătățească apărarea în domeniul cibernetic. La cinci ani după adoptarea
Angajamentului de apărare cibernetică, rămânem angajați să susținem cu prioritate sisteme de apărare
naționale puternice în domeniul cibernetic. Continuăm să implementăm spațiul cibernetic ca domeniu de
operații. Vom spori integrarea eficientă a efectelor cibernetice independente, furnizate voluntar de către aliați,
în apărarea colectivă și operațiile și misiunile Alianței, în cadrul unei supravegheri politice puternice. Vom
continua să încercăm să dezvoltăm parteneriate reciproc benefice și eficiente, inclusiv cu state partenere,
organizații internaționale, industrii și mediul academic, continuând eforturile de consolidare a stabilității
internaționale în spațiul cibernetic. Salutăm inaugurarea recentă a Academiei NATO de Comunicații și
Informații din Portugalia.

33. Recunoaștem importanța în creștere a spațiului pentru securitatea și prosperitatea națiunilor noastre și
pentru postura NATO de descurajare și apărare. Accesul sigur la serviciile, produsele și capabilitățile spațiale
este esențial pentru realizarea operațiilor, misiunilor și activităților NATO. Vom accelera munca noastră de
aprofundare și extindere a utilizării spațiului ca domeniu operațional, inclusiv prin intermediul Centrului
Spațial NATO din Germania și a viitorului Centru Spațial de Excelență din Franța, a cărui înființare o salutăm.
Vom consolida cunoașterea NATO în domeniul spațial și vom integra spațiul în activitățile noastre într-un mod
mai eficient, inclusiv prin instruire și exerciții, reziliență și eforturi de inovare. În conformitate cu Politica
Spațială Generală, abordarea NATO în ceea ce privește spațiul va rămâne pe deplin în linie cu dreptul
internațional. Sprijinim eforturile internaționale pentru promovarea comportamentului responsabil în spațiu.

41 din 57
Considerăm că atacurile, către, dinspre și la nivel spațial reprezintă o provocare clară la adresa securității
Alianței, al cărei impact ar putea amenința prosperitatea, securitatea și stabilitatea la nivel național și euro-
atlantic și ar putea fi la fel de dăunătoare societăților moderne precum un atac de tip convențional. Astfel de
atacuri ar putea conduce la invocarea Articolului 5. O decizie cu privire la momentul când astfel de atacuri ar
conduce la invocarea Articolului 5 ar urma să fie adoptată de Consiliul Nord-Atlantic, de la caz la caz.

34. Continuăm să rămânem uniți și să acționăm împreună ca răspuns la mediul de securitate care generează
provocări. Alianța va continua să răspundă și să se adapteze după cum va fi necesar, pe măsură ce situația va
evolua. De la Summitul de la Varșovia, am stabilit o prezență înaintată în partea de est a Alianței. Continuăm
să îmbunătățim prezența înaintată consolidată în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia prin alinierea planurilor
și prin asigurarea abilității celor patru grupuri de luptă să opereze cu forțele naționale de apărare într-o manieră
integrată. Am sporit contribuțiile la prezența înaintată adaptată în plan terestru, maritim și aerian în regiunea
Mării Negre și ne menținem angajamentul privind implementarea sa deplină. Măsurile noastre de asigurare,
care includ exerciții și alte activități aeriene, terestre, maritime rămân în vigoare și continuă să ofere cerințele
de bază fundamentale pentru asigurare și descurajare. Am sporit contribuțiile la măsurile de asigurare
personalizate pentru Turcia și ne menținem angajamentul privind implementarea lor deplină. Deținem o gamă
de forțe, inclusiv Forța Întrunită cu Nivel de Reacție Foarte Ridicat (VJTF), care sunt pregătite să fie dislocate
într-un termen foarte scurt pentru a răspunde la orice fel de situații și pentru a asigura sprijin pe linie de
reîntărire pentru aliați. Implementarea completă a Cadrului NATO pentru Sud, ca dimensiune durabilă a
posturii NATO de descurajare și apărare, este în derulare. Pe baza progreselor înregistrate din 2016, inclusiv
dezvoltarea Centrului pentru Sud, vom continua să ne consolidăm capacitatea de a face față amenințărilor și
provocărilor provenind din sud, inclusiv în regiunea Mării Mediterane și împrejurimi, prin sporirea cunoașterii
situaționale, a planurilor și a timpului de răspuns al forțelor. În Nordul îndepărtat, vom continua să desfășurăm
activitățile necesare, de o manieră calibrată și coordonată, în sprijinul intereselor de securitate ale Alianței.
Vom urmări să consolidăm cooperarea cu partenerii relevanți și cu viziuni comune, în sprijinul obiectivelor
NATO agreate referitoare la descurajare și apărare, în linie cu deciziile, politicile și procedurile NATO, luând
în considerare implicațiile politice.

35. Reafirmăm angajamentul neschimbat privind toate aspectele incluse în Angajamentul privind investițiile în
domeniul apărării, agreat la Summitul din Țara Galilor din 2014. Partajarea echitabilă a responsabilităților
sprijină coeziunea, solidaritatea, credibilitatea Alianței și abilitatea de a îndeplini angajamentele fundamentale
din cuprinsul Articolului 3 și Articolului 5. Suntem, individual și colectiv, devotați obiectivului de a îmbunătăți
suplimentar balanța de partajare a costurilor și responsabilităților în calitate de membru al Alianței. Am realizat
progrese considerabile de la Summitul din Țara Galilor cu șapte ani consecutivi de creștere reală a cheltuielilor
de apărare din afara SUA, care consolidează responsabilitatea comună de a pune capabilități la dispoziția
Alianței. Toți aliații au sporit cuantumul pe care îl cheltuie în domeniul apărării în termeni reali și această
tendință va continua. Din 2014 și până la finalul acestui an, contribuția aliaților europeni și a Canadei va fi de
260 miliarde USD. În plus, se așteaptă ca 10 aliați să atingă sau să depășească pragul de 2% din PIB pentru
apărare în acest an. Aproximativ două treimi dintre aliați își propun să atingă sau să depășească pragul de 2%
până în 2024. Suplimentar, 24 de aliați alocă mai mult de 20% din cheltuielile pentru apărare echipamentelor
importante, inclusiv în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea, și, potrivit planurilor naționale, 27 de aliați
vor atinge pragul de 20% până în 2024. Securitate și apărarea, per ansamblu, depind atât de sumele pe care le
cheltuim, dar și de modul în care o facem. Aliații continuă să facă contribuții valoroase de forțe și capabilități
care sunt în beneficiul securității regiunii euroatlantice prin operațiile, misiunile și activitățile NATO, precum
și prin operațiile și misiunile organizate sub autoritate națională sau sub autoritatea altor organizații. Aliații
investesc resurse importante în pregătirea forțelor, capabilităților și infrastructurii lor pentru activitățile

42 din 57
Alianței și operațiile aliaților. În anii următori, conform Angajamentului privind investițiile în domeniul
apărării și pornind de la progresele înregistrate, ne afirmăm angajamentul de a continua cu prioritate eforturile
pe cei trei piloni - contribuții financiare, dezvoltarea capabilităților și contribuții pe palierul operațional.
Trebuie și vom face mai mult.

36. Investim în capabilitățile militare pentru a face față provocărilor noi și de durată pe toate domeniile
operaționale. Continuăm să livrăm o arie de capabilități sofisticate și robuste pe toate domeniile, incluzând
forțe și capacități mai grele, mai performante, avansate din punct de vedere tehnologic, mai bine susținute, la
pregătirea necesară. Vom continua să îmbunătățim și să adaptăm durabilitatea, capacitatea de dislocare, și
interoperabilitatea capabilităților noastre pentru un mediu strategic solicitant, precum și pentru operații de top.
Planurile naționale de dezvoltare a capabilităților vor sprijini implementare deplină și la timp a capabilităților,
în mod deosebit a celor solicitate de Alianță în conformitate cu Procesul NATO de Planificare a Apărării.
Având în vedere ritmul, lărgimea și amploarea dezvoltărilor tehnologice, pe măsură ce continuăm dezvoltarea
forțelor și capabilităților noastre, recunoaștem importanța vitală a cercetării și dezvoltării și inovării pentru a
explora oportunitățile și a răspunde provocărilor venite din partea tehnologiilor emergente și disruptive. Acest
lucru va ajuta să asigure, atât la nivel individual, cât și colectiv, avantajul nostru tehnologic acum și în viitor.
Continuăm să lucrăm pentru a răspunde dependențelor existente față de echipamentele militare vechi de
origine rusă prin eforturi naționale și cooperare multinațională. Salutăm modernizarea flotei NATO AWACS și
progresul programului Alianței de Supraveghere Viitoare și Control. Prin proiectele de cooperare
multinaționale sprijinite de NATO, aliații își asumă angajamentul de a lucra împreună pentru a dezvolta sau
achiziționa noi capabilități în arii cheie cum ar fi realimentarea în aer, instructaj, lovituri de precizie, muniții,
apărare aeriană, apărarea în domeniul chimic, biologic, radiologic și nuclear, sisteme autonome, și capabilități
giravion de generație viitoare.

37. Viteza schimbărilor tehnologice nu a fost niciodată mai mare, ceea ce creează oportunități și riscuri la
nivelul mediului de securitate precum și al modului în care NATO operează. Suntem hotărâți să menținem
superioritatea noastră tehnologică și să asigurăm interoperabilitatea Alianței pentru a asigura credibilitatea
posturii de descurajare și apărare. În acest sens, pornind de la Foaia de parcurs privind Tehnologiile Disruptive
și Emergente (TDE) pe care am agreat-o în 2019, am luat recent măsuri importante vizând adoptarea strategiei
noastre de consolidare și protecție a TDE. Această strategie promovează o abordare clară pentru identificarea,
dezvoltarea și adoptarea TDE pentru a aduce beneficii reale, în baza principiilor utilizării responsabile, în
conformitate cu dreptul internațional, și prin dezbaterea în forurile internaționale relevante. De asemenea,
această strategie urmărește menținerea interoperabilității noastre; protejarea tehnologiilor noastre sensibile și
combaterea activă a provocărilor și amenințărilor generate prin dezvoltarea tehnologică a altora, acum și în
viitor. Pornind de la expertiza extinsă a celor 30 de aliați, vom adapta parteneriatele noastre, inclusiv cele cu
sectorul privat și mediul academic astfel încât să menținem superioritatea tehnologică.

38. Cea mai mare responsabilitate a Alianței este de a proteja și apăra teritoriul și populația noastră împotriva
unui atac, așa după cum este prevăzut în Articolul 5 al Tratatului de la Washington. Nu se poate pune sub
semnul întrebării determinarea NATO în cazul în care securitatea oricăruia dintre membrii săi este amenințată.
În contextul unui mediu internațional solicitant, complex și extrem de divers, NATO este determinat să
mențină întreaga gamă de capabilități necesare pentru a asigura descurajarea și apărarea împotriva oricărei
amenințări la adresa siguranței și securității populației noastre, indiferent de condițiile în care aceasta s-ar
manifesta.

43 din 57
39. Asigurarea unei descurajări și apărări credibile este esențială ca modalitate de a preveni conflictul și
războiul și va continua să fie fundamentată pe o combinație adecvată de capabilități nucleare, convenționale și
de apărare antirachetă. O postură robustă de descurajare și apărare întărește coeziunea Alianței și asigură o
legătură transatlantică esențială politică și militară, printr-o partajare de roluri și responsabilități echitabilă și
sustenabilă. Suntem conștienți de dinamica sporită a mediului de securitate, cu riscuri generate de schimbări în
postura, doctrina și comportamentul potențialilor adversari și investiții semnificative ale acestora în
dezvoltarea, modernizarea și extinderea capabilităților. NATO continuă să se adapteze și rămâne hotărât în
determinarea de a lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că postura sa de descurajare și apărare rămâne
credibilă, coerentă, rezilientă și capabilă de adaptare la mediul de securitate.

40. Obiectivul aliaților este de a continua să sporească descurajarea ca element esențial al apărării noastre
colective și de a contribui la securitatea indivizibilă a Alianței. Atât timp cât armele nucleare există, NATO va
rămâne o alianță nucleară. În răspuns la un mediu de securitate cu provocări sporite, NATO a luat măsuri
pentru a se asigura că capabilitățile sale nucleare de descurajare rămân sigure, protejate și eficiente. Forțele
strategice ale Alianței, în special cele ale Statelor Unite, reprezintă garanția supremă pentru securitatea
aliaților. Forțele strategice nucleare independente ale Marii Britanii și ale Franței au propriul lor rol de
descurajare și contribuie semnificativ la securitatea de ansamblu Alianței. Aceste centre aliate de decizie
contribuie la descurajare, complicând calculele potențialilor adversari. Postura de descurajare nucleară a
NATO se bazează, de asemenea, pe arsenalul nuclear al Statelor Unite dislocat în Europa și pe capabilitățile și
infrastructura oferită de aliații implicați. Contribuțiile naționale de avioane cu dublă utilizare la misiunea
NATO de descurajare nucleară rămân un element central în acest efort. Alianța reafirmă imperativul asigurării
celei mai largi participări posibile de către aliații implicați în aranjamentele agreate de partajare a
responsabilităților în domeniul nuclear, pentru a demonstra unitatea și determinarea Alianței. Aliații implicați
vor continua să determine progrese pentru menținerea atenției la nivelul factorilor de deciziei și a excelenței
instituționale pentru misiunea de descurajare nucleară. De asemenea, aliații vor continua să asigure o mai mare
coerență între componentele convențională și nucleară ale posturii NATO de descurajare și apărare, vor
consolida comunicarea strategică eficientă și vor întări eficiența exercițiilor NATO de menținere și
demonstrare a unei descurajări credibile și de reducere a riscurilor strategice. NATO sprijină eforturile menite
să reducă riscurile strategice, care constituie contribuții importante la securitatea regională și internațională. În
mod special, transparența și dialogul pot contribui la evitarea neînțelegerilor și a calculelor greșite.

41. Scopul fundamental al capabilității nucleare a NATO este acela de a menține pacea, preveni constrângerea
și descuraja agresiunea. Având în vedere deteriorarea mediului de securitate din Europa este esențială o
capacitate nucleară și credibilă a Alianței. Armele nucleare sunt unice. Circumstanțele în care NATO ar putea
utiliza arme nucleare nu sunt previzibile. NATO reiterează faptul că orice fel de utilizare a armamentului
nuclear împotriva sa va altera în mod fundamental natura conflictului. În cazul în care securitatea oricăruia
dintre membri va fi amenințată, totuși, NATO dispune de capabilitățile și potențialul de a afecta orice adversar
și de a-l determina să reconsidere raportul între costuri și beneficii.

42. Apărarea antirachetă poate completa rolul armelor nucleare în procesul descurajării, dar nu se poate
substitui acestora. Reafirmăm angajamentul nostru pentru a desfășura capabilități NATO de apărare împotriva
rachetelor balistice/BMD, pentru a pune în aplicare misiunea fundamentală Alianței de apărare colectivă și
pentru de a asigura protecția tuturor națiunilor NATO din Europa, a teritoriilor lor, și a forțelor de care dispun,
în fața amenințării reprezentate de către proliferarea rachetelor balistice. NATO BMD este pur defensivă.
Scopul și principiile sale politice rămân neschimbate, de la Summitul NATO de la Lisabona din 2010. Aceste
principii sunt indivizibilitatea securității Aliaților și solidaritatea NATO, distribuirea echitabilă a riscurilor și

44 din 57
costurilor, ca și abordarea rezonabilă a provocărilor, având în vedere nivelul de amenințare, capacitatea de a
acționa, fezabilitatea tehnică, în concordanță cu ultimele evaluări comune ale amenințărilor, agreate în cadrul
Alianței. În cazul în care eforturile internaționale vor reduce amenințările reprezentate de proliferarea
rachetelor balistice, apărarea antirachetă a NATO va putea și se va adapta în mod corespunzător.

43. NATO BMD se bazează pe contribuții naționale voluntare, inclusiv inițiativa SUA privind Abordarea
Europeană Adaptivă în Etape în România, Turcia, Spania și Polonia, precum și pe structura de comandă și
control a NATO BMD, singura componentă eligibilă pentru finanțare comună. Contribuțiile naționale
voluntare suplimentare vor asigura consistența programului. Ne menținem angajamentul de a finaliza
componentele esențiale suplimentare ale structurii de comandă și control NATO BMD care sunt necesare
pentru atingerea următorului obiectiv de etapă, înainte de a atinge capacitatea operațională deplină. Controlul
politic total și supravegherea procesului sunt esențiale, astfel încât implementarea integrală va fi asigurată și
monitorizată. Vom continua să colaborăm cu state terțe, de la caz la caz, pentru îmbunătățirea transparenței,
stabilirea încrederii reciproce și sporirea eficienței apărării antibalistice.

44. NATO BMD nu este îndreptat împotriva Rusiei și nu va submina descurajarea strategică a Rusiei. NATO
BMD a fost conceput pentru a fi un instrument de apărare împotriva amenințărilor din afara zonei
euroatlantice. Am explicat Rusiei, în multe rânduri, că sistemul BMD nu este capabil să se opună descurajării
nucleare strategice a Rusiei și nu există intenția de a reconfigura sistemul pentru a beneficia de această
capabilitate în viitor. De aceea, declarațiile amenințătoare ale Rusiei la adresa unor ținte aliate, din cauza
NATO BMD, sunt inacceptabile și contraproductive. Dacă Rusia ar fi gata să discute BMD cu NATO și
subiectul ar întruni consensul Aliaților, NATO rămâne deschis pentru o astfel de discuție.

45. Controlul armamentelor, dezarmarea și neproliferarea au adus și vor trebui să aducă în continuare o
contribuție esențială la atingerea obiectivelor de securitate ale Alianței și la asigurarea stabilității strategice și a
securității noastre colective. NATO are o experiență îndelungată în privința dezarmării și neproliferării. La
finalul Războiului Rece, NATO a redus considerabil numărul armelor nucleare staționate în Europa și
ponderea armelor nucleare în strategia NATO. Regretăm că de la Summitul din 2018 nu au fost îndeplinite
condițiile necesare dezarmării. Aliații rămân deciși, la nivel colectiv, să mențină și să sprijine acordurile și
angajamentele existente în privința dezarmării, controlul armamentelor și neproliferării. Vom consolida în
continuare controlul armamentelor, dezarmarea și neproliferarea, ca element cheie al securității euro-atlantice,
ținând cont de mediul de securitate dominant. Salutăm și susținem deplin acordul dintre SUA și Federația Rusă
pentru prelungirea cu cinci ani a Tratatului New START. Aliații NATO consideră că Tratatul New START
contribuie la stabilitatea internațională și Aliații își exprimă din nou susținerea puternică pentru continuarea
implementării lui și pentru un dialog timpuriu și activ asupra modalităților de a îmbunătăți stabilitatea
strategică. Aliații vor saluta noile discuții strategice dintre SUA și Rusia asupra viitoarelor măsuri de control al
armamentelor, ținând cont de securitatea Aliaților. Aliații vor susține negocierile din domeniul controlului
armamentelor, cu scopul de a îmbunătăți securitatea Alianței, luând în calcul mediul de securitate dominant.

46. NATO rămâne conștient în ceea ce privește provocările pe care Rusia le ridică, inclusiv creșterea calitativă
și cantitativă a armamentului nuclear non-strategic. Alianța se va ghida după experiența, și nu în ultimul rând,
după încălcarea evidentă de către Rusia a Tratatului INF (Tratatul privind Forțele Nucleare cu rază medie de
acțiune), care a determinat, în ultimă instanță, încetarea acestui acord. NATO continuă să răspundă într-o
manieră calculată și responsabilă riscurilor semnificative pe care le ridică racheta rusă 9M729 și alte rachete cu
rază scurtă și medie pentru securitatea aliată. Am convenit un pachet de măsuri echilibrat, coordonat, defensiv
pentru a asigura o postură credibilă și eficientă a NATO de descurajare și apărare, inclusiv prin contribuții

45 din 57
potențiale în domeniul controlului armamentelor, dezarmării și neproliferării. Propunerea rusă pentru un
moratoriu asupra desfășurării rachetelor cu rază medie în Europa contravine desfășurării unilaterale de către
Rusia și a desfășurării în curs a acestor sisteme pe continent și nu ar împiedica Rusia să concentreze aceste
rachete în afara teritoriului european; această propunere nu este așadar credibilă și nu este acceptabilă. În
același timp, Aliații din NATO rămân deschiși discuțiilor semnificative în domeniul controlului armamentelor
și dialogului asupra transparenței reciproce și măsurilor de creștere a încrederii care pot lua în calcul interesele
de securitate ale Aliaților și pot crește securitatea la nivelul Alianței.

47. Tratatul asupra Neproliferării Armelor Nucleare (NPT) rămâne instrumentul esențial de apărare împotriva
proliferării armelor nucleare, piatra unghiulară a arhitecturii globale de neproliferare și dezarmare, și cadrul
pentru cooperarea internațională în privința partajării beneficiilor utilizării pașnice a energiei nucleare, științei
și tehnologiei. Aliații rămân puternic angajați în implementarea completă a NPT sub toate aspectele sale, ca o
platformă de neînlocuit și întărirea NPT prin cei trei piloni ai Tratatului care se potențează reciproc. Suntem
deciși să lucrăm pentru un rezultat semnificativ al apropiatei Conferințe de Revizuire, la a 10-a ediție, care
constituie o oportunitate majoră pentru prezervarea universalizării și a îndeplinirii complete a NPT. Alianța
reafirmă hotărârea de a urmări edificarea unei lumi mai sigure pentru toți și de a întreprinde pași practici și de a
lua măsuri efective pentru crearea condițiilor pentru continuarea negocierilor pentru dezarmarea nucleară.
Aliații NATO susțin scopul final al unei lumi fără arme nucleare, în respectul deplin al prevederilor NPT,
inclusiv ale articolului VI, într-o manieră și mai eficientă și verificabilă, care promovează stabilitatea
internațională și se bazează pe principiul securității nediminuate pentru toți. Aranjamentele nucleare ale NATO
au fost mereu în deplină consistență cu NPT, care rămâne singura cale credibilă către dezarmarea nucleară.
Succesul de durată al NPT nu poate fi asumat din start și presupune efort pentru a continua realizările în acest
cadru. În acest spirit, facem apel la toate statele părți NPT pentru a coopera împreună către succesul celei de-a
10-a Conferințe de Revizuire. Reafirmăm opoziția față de Tratatul pentru Interzicerea Armelor Nucleare
(TPWN) care este inconsistent cu politica Alianței de descurajare nucleară, contravine arhitecturii existente în
materia de neproliferare și dezarmare nucleară, riscă să submineze NPT și nu ia în calcul mediul de securitate
actual. TPNW nu schimbă obligațiile juridice ale statelor noastre în ceea ce privește armele nucleare. Nu
acceptăm niciun argument că TPNW reflectă sau contribuie în vreun fel la dezvoltarea dreptului internațional
cutumiar. Facem apel la toți partenerii noștri și toate celelalte state să reflecteze realist la impactul TPNW
asupra păcii internaționale și securității, inclusiv asupra NPT, și să ni se alăture în munca de a îmbunătăți
securitatea colectivă prin măsuri tangibile și verificabile care reduc riscurile strategice și determină un progres
de durată al dezarmării nucleare.

48. În timp ce NATO ca atare nu este parte a niciunui acord de control al armamentelor, Aliații vor utiliza în
cel mai bun mod NATO ca platformă importantă pentru o discuție în profunzime și consultări strânse asupra
eforturilor de control al armamentelor care vor susține unitatea, coeziunea politică și solidaritatea Alianței.
Vom continua să soluționăm problema colapsul Tratatului INF, cauzat de acțiunile Rusiei, și suntem deciși să
menținem consultările necesare între Aliați asupra acestor probleme.

49. Rămânem profund preocupați de proliferarea armelor nucleare și a altor arme de distrugere în masă
(WMD), ca și de mijloacele lor de transport și materialele conexe, de către actori statali și non-statali, care
reprezintă o amenințare în creștere pentru populațiile, teritoriile și forțele noastre. Condamnăm în cei mai
puternici termeni posibili utilizarea repetată a armelor chimice în Siria, ca și utilizarea lor în Irak, Rusia,
Malaiezia și, pentru prima dată de la fondarea NATO, pe teritoriul aliat, în Marea Britanie. Folosirea armelor
chimice oriunde, oricând, de către orice, pentru orice motiv, este inacceptabilă. Nu poate exista impunitate
pentru cei care folosesc arme de distrugere în masă. Astfel, salutăm, ca pas important către tragere la

46 din 57
răspundere, decizia din Aprilie 2021 a Conferinței Statelor Părți la Convenția pentru Arme Chimice (CWC), de
a suspenda drepturile și privilegiile Siriei sub CWC. Suntem hotărâți să menținem CWC și normele globale
împotriva dezvoltării, producției, stocării și utilizării armelor chimice, și să urmărim ca cei care utilizează
armele chimice să răspundă pentru acțiunile lor, inclusiv prin angajamentul nostru comun la Parteneriatul
Internațional împotriva Impunității pentru Utilizarea Armelor Chimice. Susținem implementarea deplină a
CWC și activitatea OIAC (Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice) în rezolvarea amenințării armelor
de distrugere în masă și îi condamnăm pe aceia care urmăresc să-i împiedice activitatea. NATO rămâne decisă
să asigure că Aliații își pot proteja populațiile, forțele, și teritoriile împotriva amenințărilor CBRN, inclusiv
prin revizuirea Politicii Cuprinzătoare la Nivel Strategic a NATO pentru Prevenirea Proliferării Armelor de
distrugere în Masă și Apărarea împotriva amenințărilor CBRN (Chimice, Bacteriologice, Radiologice și
Nucleare). Suntem uniți în determinarea noastră de a promova scopurile și obiectivele Tratatului Cuprinzător
pentru Interzicerea Testelor Nucleare (CTBT). Subliniem nevoia ca tratatul să intre în vigoare și susținem
Comisia Pregătitoare a CTBTO (Organizația Tratatului Cuprinzător pentru Interzicerea Testelor Nucleare),
inclusiv Centrul Internațional de Date și Sistemul Internațional de Monitorizare. Cerem demararea imediată și
încheierea rapidă a Negocierilor în Conferința pentru Dezarmare a Tratatului de interzicere a producției
materialului fisionabil utilizat pentru armele nucleare și a altor dispozitive explozive în conformitate cu
Raportul Conferinței pentru Dezarmare CD/1299 și mandatul pe care îl cuprinde. În același timp, Alianța cere
tuturor statelor să declare și să mențină moratoria voluntare asupra producției materialului fisionabil pentru
arme nucleare și alte arme nucleare sau dispozitive explozive nucleare.

50. Rămânem hotărâți în ceea ce privește controlul armamentelor convenționale ca element cheie al securității
euro-atlantice. Suntem deciși să prezervăm, consolidăm și să modernizăm controlul armamentelor
convenționale în Europa, pe baza principiilor cheie și angajamentelor, inclusiv reciprocitatea, transparența și
consimțământul statului gazdă. Postura agresivă continuă a Rusiei, refuzul său de a se conforma complet
obligațiilor sale din Tratatul privind Cerul Deschis (TCD), implementarea în continuare în mod selectiv a
Documentului de la Viena, și eșecul său de durată în ceea ce privește implementarea Tratatului asupra Forțelor
Convenționale Armate din Europa (CFE), continuă să submineze securitatea și stabilitatea din zona
euroatlantică. Aliații cer Rusiei să revină la implementarea completă și în conformitate cu litera și spiritul lor, a
tuturor angajamentelor și obligațiilor sale internaționale, care sunt esențiale în reconstruirea încrederii,
transparenței militare și creșterii predictibilității în regiunea euroatlantică. Cerem în mod specific Rusiei să
manifeste deschidere și transparență în ceea ce privește exercițiile sale inopinate, fără notificare, exercițiile la
scară largă și mișcările de trupe la scară largă, în conformitate cu angajamentele din Documentul de la Viena,
în mod particular în lumina masării recente de trupe, neprovocate și nejustificate în și în jurul Ucrainei. Aliații
subliniază importanța modernizării Documentului de la Viena, și salută susținerea largă pentru pachetul
cuprinzător de modernizare a acestuia. Așteptăm cu nerăbdare discuțiile intensificate din cadrul Forumului
pentru Securitate și Cooperare care să ducă la o abordare consensuală pentru un document actualizat al
Documentului de la Viena la reuniunea ministerială a OSCE din 2021. Pentru menținerea contribuțiilor
Tratatului privind Cerul Deschis la securitatea tuturor Statelor Părți, este esențial ca toate Statele Părți să-i
implementeze prevederile. Vom continua să susținem activ discuțiile în curs de la OSCE, inclusiv Dialogul
Structurat. Facem un apel către Rusia să se angajeze constructiv în toate aceste eforturi.

51. Reiterăm susținerea deplină a Alianței pentru scopul denuclearizării complete, verificabile și ireversibile a
Coreei de Nord, în conformitate cu Rezoluțiile CS ONU relevante. Facem apel la Republica Populară
Democrată Nord Coreeană să se angajeze în negocieri de substanță cu SUA pentru atingerea acestui scop.
Cerem imperativ RPDNC să implementeze obligațiile internaționale; să elimine capabilitățile nucleare,
chimice și biologice, precum și rachetele balistice; să revină în NPT și în Acordul pentru Măsuri Cuprinzătoare

47 din 57
de Garanție cu AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică); să abandoneze toate programele
conexe. Cerem națiunilor să implementeze sancțiunile ONU existente.

52. Suntem deciși să ne asigurăm că Iranul nu va dezvolta niciodată o armă nucleară. Salutăm discuțiile de
substanță între participanții la Planul Cuprinzător Comun de Acțiune (JCPoA), și separat cu SUA, pentru
realizarea revenirii reciproce la conformitate cu JCPoA a SUA și Iranului. Susținem obiectivul restaurării
beneficiilor legate de neproliferare ale JCPoA și asigurarea caracterului pașnic al programului nuclear iranian.
Este vital ca Iranul să mențină condițiile pentru aceste discuții, prin evitarea oricărei escaladări suplimentare.
Un JCPoA reinstaurat și implementat deplin poate totodată să paveze calea pentru soluționarea altor preocupări
regionale și de securitate, inclusiv în sprijinul regimului de neproliferare. Condamnăm sprijinul Iranului de
către forțe terțe și actori non-statali înarmați, inclusiv prin finanțare, antrenament, și proliferarea tehnologiilor
legate de rachete și arme. Cerem Iranului să oprească toate activitățile legate de rachetele balistice neconforme
Rezoluției CS ONU 2231, să se abțină de la acțiuni destabilizatoare, și să joace un rol constructiv în
construirea păcii și securității regionale.

Siria deține un inventar de rachete balistice cu rază scurtă care acoperă părți din teritoriul NATO și ale unora
din partenerii noștri. Siria a utilizat aceste rachete extensiv asupra propriei populații. Rămânem vigilenți în
ceea ce privește lansarea rachetelor din Siria care pot lovi din nou Turcia. Continuăm să monitorizăm și să
evaluăm amenințarea rachetelor balistice din Siria.

Amenințarea crescută pe care o pune proliferarea rachetelor balistice în vecinătatea graniței de sud-est a NATO
a fost și rămâne un factor pentru dezvoltarea și desfășurarea unui sistem de apărare antirachetă, care este
configurat pentru contracararea amenințărilor dinafara spațiului euro-atlantic.

53. Conflictul din Siria a intrat în al unsprezecelea an și continuă să aibă consecințe semnificative asupra
stabilității regiunii și securității graniței sud-estice a NATO. Rămânem preocupați și vigilenți în privința
ramificațiilor sale. Reafirmăm determinarea de a apăra teritoriul NATO și granițele sale împotriva oricărei
amenințări și de a gestiona provocările generate de Siria. Alegerile prezidențiale din 26 mai 2021 organizate de
regimul sirian nu pot fi considerate ca libere și corecte și nu contribuie la eforturile de identificare a unei soluții
politice. Subliniem că stabilitatea și securitatea nu pot fi reinstaurate în Siria fără un proces politic autentic, în
conformitate cu R CSONU 2254. Facem apel la o încetare a focului pe întreg teritoriul și extinderea asistenței
umanitare transfrontaliere a ONU pentru o perioadă de cel puțin 12 luni pentru a răspunde nevoilor poporului
sirian. Reafirmăm aprecierea pentru aliatul nostru Turcia pentru găzduirea milioanelor de refugiați sirieni.

54. Aliații își mențin îngrijorarea profundă pentru evoluțiile din Belarus din august 2020. Politicile și acțiunile
Belarusului au implicații pentru stabilitatea regională și violează principiile care stau la baza parteneriatului
nostru. NATO își va menține vigilența și va monitoriza implicațiile pentru securitatea Alianței. Deturnarea
inacceptabilă a unui avion civil în mai 2021 și arestarea ulterioară a unui ziarist și a partenerei sale, care
călătoreau la bordul acestuia, au pus în pericol siguranța civililor și au reprezentat un grav afront la adresa
opoziției politice și libertății presei. Sprijinim investigațiile independente, inclusiv pe cele ale Organizației
Aviației Civile Internaționale (OACI). Sprijinim măsurile adoptate de aliați, individual și colectiv, ca răspuns
la acest incident. Facem apel la Belarus să respecte dreptul internațional, drepturile omului și libertățile
fundamentale și să elibereze imediat și necondiționat toți deținuții politici, inclusiv pe cei care aparțin Uniunii
Polonezilor din Belarus. Un Belarus democratic, suveran și stabil este în interesul nostru, al tuturor. Aliații sunt
pregătiți pentru un parteneriat NATO – Belarus reciproc avantajos, cu luarea în considerare a condițiilor
politice și de securitate. Vom urmări amploarea, obiectivele și urmările exercițiului Zapad – 2021 și vom

48 din 57
continua să facem apel la Rusia și Belarus să acționeze într-un mod predictibil și transparent, potrivit propriilor
obligații internaționale și angajamente OSCE.

55. Ambițiile declarate ale Chinei și comportamentul asertiv al acesteia reprezintă provocări sistemice la adresa
ordinii internaționale bazate pe reguli, precum și pentru arii relevante pentru securitatea Alianței. Suntem
preocupați de aceste politici coercitive, care sunt în contrast cu valorile fundamentale înscrise în Tratatul de la
Washington. China își extinde în mod rapid arsenalul nuclear, prin creșterea numărului de focoase nucleare și a
sistemelor sofisticate de lansare, pentru a constitui o „triadă nucleară”. Beijing este lipsit de transparență în
implementarea programului de modernizare militară, respectiv a strategiei de fuziune civil-militară, strategie
declarată public. De asemenea, cooperează în plan militar cu Rusia, inclusiv prin participarea la exerciții
rusești derulate în spațiul euroatlantic. Rămânem îngrijorați de frecventa lipsă de transparență a Chinei și
acțiunile sale de dezinformare. Solicităm Chinei să respecte angajamentele internaționale și să acționeze
responsabil în sistemul internațional, inclusiv în spațiu, în domeniul cibernetic și maritim, în conformitate cu
rolul său de putere majoră.

56. NATO menține un dialog constructiv cu China acolo unde este posibil. În funcție de interesele noastre,
salutăm oportunitățile de relaționare cu China în domenii de relevanță pentru Alianță, precum și cu privire la
provocări comune, cum ar fi schimbările climatice. Considerăm că schimbul de informații asupra politicilor și
activităților acesteia este important pentru creșterea gradului de conștientizare și discutarea potențialelor
divergențe. Aliații îndeamnă China să se implice consistent în dialog, precum și în oferirea de măsuri de
creștere a încrederii și transparenței privind capabilitățile sale nucleare, respectiv doctrina chineză.
Transparența reciprocă și înțelegerea comună vor aduce beneficii atât NATO, cât și Chinei.

57. Lucrăm împreună ca Alianță și cu partenerii care gândesc la fel, în special cu Uniunea Europeană, pentru
protejarea infrastructurii critice, întărirea rezilienței, menținerea nivelului tehnologic și pentru a aborda aceste
amenințări la adresa ordinii internaționale bazate pe reguli.

58. Schimbările climatice sunt una dintre principalele amenințări ale timpurilor noastre. Sunt un multiplicator
de securitate care afectează securitatea Alianței, atât în zona euroatlantică, cât și în vecinătatea extinsă a
Alianței. Schimbările climatice pun la încercare reziliența și pregătirea în domeniul civil, afectează activitatea
de planificare și reziliența instalațiilor și a infrastructurii critice și pot genera condiții mai dure pentru operațiile
noastre. Astăzi am aprobat "Planul de acțiune pentru punerea în aplicare Agenda NATO privind schimbările
climatice și securitatea", care va spori eforturile noastre pentru conștientizarea situației, pentru adaptare,
atenuare și mobilizare, asigurând în același timp o postură credibilă de descurajare și apărare și menținând
prioritățile referitoare la siguranța personalului militar și operațional și la eficiența costurilor. Pentru creșterea
gradului de conștientizare, NATO va face evaluări anuale ale impactului pe care schimbările climatice îl au
asupra contextului strategic, precum și asupra misiunilor și operațiilor. Pentru a se adapta la schimbările
climatice, NATO va integra argumentele furnizate de fenomenul schimbărilor climatice în tot spectrul de
activități, pornind de la planificarea apărării și dezvoltarea capabilităților până la pregătire și exerciții civile.
Pentru a contribui la atenuarea efectelor schimbărilor climatice, pentru a îmbunătăți cele mai bune practici ale
Alianței și luând în considerare diferitele circumstanțe naționale, NATO va dezvolta o metodologie de
cartografiere pentru a ajuta statele aliate să măsoare emisiile de gaze cu efect de seră provenind din activitățile
și instalațiile militare, care ar putea contribui la formularea unor ținte voluntare pentru reducerea acestor emisii.
De asemenea, NATO va intensifica schimburile cu statele partenere, precum și cu organizațiile internaționale
și regionale care sunt active în domeniul schimbărilor climatice și al securității.

49 din 57
59. Securitatea energetică joacă un rol important în cadrul securității noastre comune. Alimentarea stabilă și
fiabilă cu energie, diversificarea rutelor, a furnizorilor și a surselor de energie, inclusiv integrarea surselor
durabile de energie, și interconectivitatea rețelelor energetice, sunt toate de importanță critică și sporesc
reziliența noastră în fața presiunilor de ordin politic sau economic. Este esențial să ne asigurăm că membrii
Alianței nu sunt vulnerabili la manevre politice sau de constrângere în domeniul energiei, care ar putea
constitui o posibilă amenințare. Așadar, aliații vor continua să caute noi modalități de diversificare a
aprovizionării cu energie, în conformitate cu nevoile și condițiile lor. În timp ce aceste aspecte sunt
responsabilitatea primară a autorităților naționale, evoluțiile în domeniul energiei pot avea implicații politice și
de securitate semnificative pentru aliați, putând afecta și partenerii noștri. În consecință, vom continua să
consolidăm vigilența strategică, inclusiv prin consultări regulate la nivel aliat și schimb de informații
clasificate, și vom consolida legăturile cu organizațiile internaționale relevante. Vom continua dezvoltarea
capacității NATO de a sprijini autoritățile naționale în protejarea infrastructurii critice, inclusiv împotriva
activităților hibride și cibernetice maligne. Vom asigura aprovizionarea cu energie fiabilă pentru forțele noastre
militare.

60. NATO a recunoscut importanța Securității Umane care se concentrează asupra riscurilor și amenințărilor la
adresa populației în zonele de conflict sau criză, precum și asupra modului de răspuns și atenuarea acestora.
Asumarea unei abordări în acest domeniu reprezintă o reflecție a valorilor noastre, contribuind, totodată, la
consolidarea eficienței noastre operaționale. Suntem deciși ca toate eforturile noastre să contribuie la evitarea,
diminuarea, atenuarea oricăror potențiale efecte negative la adresa civililor decurgând din misiunile și
activitățile noastre, așa după cum este subliniat în Politica privind Protecția Civililor. Astăzi am andosat noua
"Politică a NATO privind prevenirea și răspunsul la violența sexuală în condiții de conflict". Aceasta
demonstrează angajamentul nostru ferm de a combate aceste violențe generatoare de efecte negative pe termen
lung și traume individuale, precum și la nivelul familiilor, contribuind la marginalizarea acestora, distrugerea
legăturii sociale la nivelul comunităților, deportări, susținerea activităților grupărilor armate, întreținerea
conflictelor prelungite și a instabilității, fiind un obstacol împotriva păcii sustenabile și a reconcilierii.
Actualizăm politica noastră de combatere a traficului cu ființe umane. Activitatea noastră permanentă în
domeniul Securității Umane include, de asemenea, Protecția Copiilor în Situații de Conflict, precum și
Protecția Proprietății Culturale. NATO va continua să lucreze, alături de partenerii săi, organizații
internaționale, și societatea civilă pentru promovarea agendei noastre în domeniul Securității Umane care
include politici robuste și orientări operaționale clare, în sprijinul păcii și securității durabile și pentru apărarea
comună a populațiilor noastre.

61. Recunoscând importanța critică a participării substanțiale, egale și depline a femeilor în toate aspectele
păcii și stabilității, precum și a impactului disproporționat pe care conflictele îl au asupra femeilor și tinerelor,
inclusiv acte de violență sexuală în situații de conflict, ne exprimăm determinarea pentru implementarea
deplină a agendei Femeile, Pacea și Securitatea, așa după cum a stabilit Consiliul de Securitate al ONU.
Politica NATO și Planul de acțiune vizând femeile, pacea și securitatea contribuie la o mai bună pregătire a
Alianței de a răspunde provocărilor de astăzi precum și a celor de mâine. Politica NATO de prevenire și
răspuns la exploatarea sexuală și abuz, agreată în 2019, reîntărește angajamentul nostru privind atașamentul
față de standardele cele mai înalte de comportament în respectarea valorilor noastre. Prin cooperarea cu
partenerii, organizații internaționale și societatea civilă, vom continua să implementăm constant politica
noastră privind Femeile, Pacea și Securitatea. În acest context vom promova egalitatea de gen, integrarea
perspectivei de gen și vom consolida principiile agendei privind Femeile, Pacea și Securitatea în toate ceea ce
facem, inclusiv în operațiile, misiunile și activitățile NATO.

50 din 57
62. Ne menținem angajamentul față de prevederile din Politica și Programul NATO de construire a integrității.
Corupția și slaba guvernanță subminează democrația, statul de drept și dezvoltarea economică, constituind
astfel amenințări la adresa securității. Punerea în aplicare a măsurilor de îmbunătățire a procesului de
construire a integrității, pentru a combate corupția și pentru a lăsa loc bunei guvernanțe are o importanță
constantă pentru NATO, aliați și parteneri.

63. Parteneriatele NATO sunt și vor continua să fie esențiale pentru modul în care lucrează NATO. Succesul
parteneriatelor NATO este demonstrat de contribuția lor strategică la securitatea Alianței și la cea
internațională. Acestea joacă un rol important în sprijinirea celor trei obiective principale și în abordarea sa de
360 grade în domeniul securității. Sunt esențiale pentru avansarea agendei NATO de cooperare în domeniul
securității, ajutând la definirea mediului de securitate și contribuind la stabilitatea zonei euroatlantice și la
atingerea obiectivelor NATO politice și militare. Ne menținem angajamentul față de principiile care
fundamentează relațiile cu partenerii noștri și luăm măsuri pentru sporirea caracterului strategic, coerenței și
eficienței parteneriatelor noastre. De asemenea, relațiile Alianței cu partenerii sunt bazate pe reciprocitate,
beneficiu reciproc și respect mutual. Vom întări dialogul politic și cooperarea practică cu partenerii noștri. Le
suntem recunoscători partenerilor noștri pentru contribuțiile importante la cunoașterea situației operaționale, la
operații, misiuni și alte activități, inclusiv pentru proiectele prin Fondul Fiduciar. Recunoaștem sacrificiile
făcute, de-a lungul anilor, pentru securitatea euroatlantică și internațională. Vom continua să îmbunătățim
interoperabilitatea, în special cu Partenerii cu Oportunități Sporite. Admițând că instabilitatea și conflictele
existente în vecinătatea NATO subminează direct securitatea aliată, vom continua să intensificăm asistența
NATO și sprijinul pentru dezvoltarea de capacități ale partenerilor noștri. Reafirmăm angajamentul nostru
pentru aprofundarea dialogului politic și a cooperării practice cu oricare dintre națiunile care împărtășesc
valorile și interesul Alianței pentru pacea și securitatea internaționale și vom dezvolta în continuare
parteneriatul nostru, în așa fel încât să răspundă intereselor, atât ale aliaților, cât și ale partenerilor. În
conformitate cu Planul de acțiune pentru o abordare comprehensivă, vom continua să urmărim obținerea
coerenței în folosirea instrumentelor NATO și în direcțiile sale de acțiune, demersuri concertate cu națiunile și
organizațiile partenere, cum sunt ONU, UE și OSCE, precum și continuarea dialogului cu organizațiile non-
guvernamentale.

64. Uniunea Europeană rămâne un partener unic și esențial pentru NATO. Parteneriatul strategic NATO – UE
este esențial pentru securitatea și prosperitatea națiunilor noastre și ale zonei euro-atlantice. NATO recunoaște
importanța unei apărări europene mai puternice și mai capabile. Dezvoltarea unor capabilități de apărare
coerente, complementare și interoperabile, care evită duplicarea inutilă, este cheia eforturilor comune pentru a
face ca zona euro-atlantică să fie mai sigură. Asemenea eforturi, care includ evoluțiile recente, vor face ca
Alianța să fie mai puternică, vor ajuta la întărirea securității comune, vor contribui la partajarea sarcinilor în
regiunea transatlantică, vor ajuta la constituirea capabilităților necesare și vor sprijini o creștere generală a
cheltuielilor cu apărarea. Aliații care nu sunt state membre ale UE continuă să aducă contribuții semnificative
la eforturile Uniunii de a-și consolida capacitățile pentru a aborda provocările comune în domeniul securității.
Pentru parteneriatul strategic dintre NATO și UE, implicarea deplină a Aliaților non-UE în aceste eforturi este
esențială. Așteptăm cu nerăbdare parcurgerea unor pași în reciprocitate, care să se constituie într-un progres
tangibil în acest domeniu, pentru a sprijini un parteneriat strategic consolidat. Reafirmăm în integralitatea lor
toate deciziile, principiile și angajamentele în privința cooperării dintre NATO și UE. Vom continua să
consolidăm și mai mult parteneriatul nostru strategic în spiritul unei deschideri reciproce, al transparenței, al
complementarității, respectând diferitele mandate ale organizației, autonomia procesului decizional și
integritatea instituțională și așa cum au convenit cele două organizații.

51 din 57
65. Cooperarea NATO – UE a atins niveluri fără precedent, cu rezultate tangibile în domeniul combaterii
amenințărilor hibride și cibernetice, al comunicării strategice, al cooperării internaționale, incluzând
problemele maritime, mobilitatea militară, capabilitățile de apărare, industria de apărare și cercetarea,
exercițiile, anti-terorismul și dezvoltarea capacităților de apărare și securitate. Dialogul politic dintre NATO și
UE rămâne esențial pentru avansarea acestei cooperări. Vom continua să dezvoltăm și să aprofundăm
cooperarea dintre cele două organizații prin punerea integral în aplicare a setului comun conținând 74 de
propuneri, care contribuie la coerența și complementaritatea eforturilor noastre. Contextul strategic actual și și
pandemia de COVID-19 evidențiază importanța cooperării NATO – UE în fața provocărilor de securitate
actuale și în creștere, în special prin abordarea problemelor de reziliență, a tehnologiilor emergente și
disruptive, a implicațiilor schimbărilor climatice în domeniul securității, a dezinformării și a competiției
geostrategice în creștere. Cele două demersuri distincte în interiorul NATO și al UE în privința abordării
strategice oferă o oportunitate unică pentru continuarea intensificării consultărilor și a cooperării pentru
consolidarea securității cetățenilor noștri și promovarea păcii și a stabilității în zona euroatlantică și mai
departe, în același timp afirmând faptul că NATO rămâne cadrul transatlantic pentru o apărare colectivă
puternică și forumul esențial pentru consultările și deciziile Aliaților în domeniul securității. Apreciem
cooperarea strânsă și permanentă a Secretarului General cu Președintele Consiliului European, cu Președintele
Comisiei Europene și cu Înaltul Reprezentativ în privința tuturor aspectelor ce țin de parteneriatul strategic
NATO – UE.

66. Ne reafirmăm angajamentul pentru Politica NATO a Ușilor Deschise, potrivit articolului 10 al Tratatului
de la Washington, o politică care a avut un succes istoric. Accederea Macedoniei de Nord, anul trecut,
reprezintă încă o dovadă tangibilă a acestui angajament. Rundele succesive de extindere au întărit securitatea
euroatlantică prin sprijinul acordat răspândirii și consolidării statului de drept și instituțiilor și practicilor
democratice pe continentul european. Au respectat dreptul tuturor statelor de a-și căuta propriile aranjamente
de securitate, potrivit Cartei pentru o Nouă Europă de la Paris din 1990. Ușa NATO rămâne deschisă tuturor
democrațiilor europene care împărtășesc valorile Alianței, care sunt dispuse și capabile să își asume
responsabilitățile și obligațiile ce decurg din calitatea de membru, care sunt în poziția de a continua principiile
Tratatului și a căror integrare poate contribui la securitatea spațiului nord-atlantic. Deciziile privind extinderea
aparțin numai NATO, nicio terță parte nu are dreptul de a se pronunța în acest proces. Ne menținem
angajamentul pentru integrarea tuturor acelor țări care aspiră să adere la Alianță, în baza propriilor merite. Îi
încurajăm să continue implementarea reformelor necesare și a deciziilor de pregătire pentru aderare. Vom
continua să le sprijinim eforturile și pașii necesari pentru avansarea aspirațiilor lor.

67. Aliații sprijină puternic suveranitatea și integritatea teritorială a unei Bosnia și Herțegovina stabile și
sigure, potrivit Acordului-Cadru General pentru Pace în Bosnia și Herțegovina și altor acorduri internaționale
relevante, încurajează reconcilierea internă și solicită liderilor politici evitarea retoricii de divizare. Salutăm
Bosnia și Herțegovina, o țară aspirantă, pentru contribuțiile sale la operațiunile conduse de NATO. Reiterăm
angajamentul de a menține un dialog politic puternic cu Bosnia și Herțegovina și ne oferim în continuare
sprijinul pentru implementarea tuturor reformelor, inclusiv prin Cartierul General al NATO de la Sarajevo.
Încurajăm liderii din Bosnia și Herțegovina să utilizeze la maximum toată paleta instrumentelor NATO de
parteneriat și de cooperare prin securitate. Aliații salută munca Comisiei pentru Cooperare cu NATO. Aliații
solicită liderilor politici să lucreze constructiv, demonstrând voință politică în beneficiul tuturor cetățenilor din
Bosnia și Herțegovina, să avanseze aspirațiile euroatlantice prin implementarea reformelor atât de necesare în
domeniile politic, electoral, economic, de apărare și al statului de drept, inclusiv prin Programul de Reformă cu
NATO, fără legătură cu o decizie finală referitoare la aderarea la NATO.

52 din 57
68. Reiterăm decizia adoptată la Summitul de la București din 2008, potrivit căreia Georgia va deveni membru
al Alianței, cu Planul de Acțiune pentru Aderare (MAP) ca parte integrantă a procesului; reafirmăm toate
elementele acestei decizii, precum și pe cele ale deciziilor ulterioare, inclusiv faptul că fiecare partener va fi
evaluat potrivit propriilor merite. Ne menținem sprijinul ferm pentru dreptul Georgiei de a decide singură
asupra propriului viitor și asupra propriului parcurs de politică externă, fără interferențe străine. Ca Partener cu
Oportunități Sporite, Georgia cooperează strâns cu Alianța într-o paletă largă de domenii. Apreciem, în mod
deosebit, contribuțiile substanțiale ale Georgiei la operațiunile NATO, care fac dovada angajamentului și
capacității de a contribui la securitatea euroatlantică. Salutăm recentul acord politic din Georgia și încurajăm
deplina sa implementare de către toate părțile. Acest acord pregătește terenul pentru reformele importante care
vor ajuta Georgia, o țară aspirantă, să avanseze în pregătirile pentru aderare. Ne menținem angajamentul de a
utiliza la maximum Comisia NATO – Georgia și MAP în aprofundarea dialogului politic și cooperării. Salutăm
progresul semnificativ în direcția reformelor realizate deja de Georgia și a celor pe care trebuie să continue să
le facă, reforme care au ajutat Georgia să-și consolideze capacitățile de apărare și interoperabilitatea cu
Alianța. Relația Georgiei cu Alianța conține toate instrumentele practice de pregătire pentru o viitoare aderare.
Lucrăm strâns cu Georgia în ceea ce privește securitatea în regiunea Mării Negre, ca răspuns la activitățile
destabilizatoare ale Rusiei. Salutăm pașii întreprinși de Georgia pentru implementarea Pachetului Substanțial
NATO – Georgia revigorat. Suntem pregătiți să întărim sprijinul pentru Georgia, inclusiv prin creșterea
rezilienței împotriva amenințărilor hibride, în exerciții și procesul de instruire, precum și în comunicații sigure.
Așteptăm cu încredere următorul exercițiu NATO – Georgia în 2022.

69. Reiterăm decizia luată la Summitul NATO de la București din anul 2008 prin care Ucraina va deveni
membru al Alianței, cu Planul de Acțiune pentru Aderare (MAP) ca parte integrantă a procesului; reafirmăm
toate elementele deciziei respective, precum și deciziile ulterioare, inclusiv pe aceea potrivit căreia fiecare
partener va fi evaluat pe baza meritelor proprii. Rămânem fermi în sprijinul dreptului Ucrainei de a-și decide
propriul viitor și parcursul de politică externă fără interferențe străine. Programele naționale anuale sub egida
Comisiei NATO-Ucraina (NUC) rămân mecanismul prin care Ucraina continuă reformele corespunzătoare
aspirațiilor sale de a deveni membru NATO. Ucraina ar trebui să utilizeze pe deplin toate instrumentele
disponibile sub egida NUC pentru a-și atinge obiectivul de implementare a principiilor și standardelor NATO.
Succesul reformelor cuprinzătoare, durabile și ireversibile, inclusiv combaterea corupției, promovarea unui
proces politic incluziv, reforma procesului de descentralizare, bazată pe valorile democratice, respectarea
drepturilor omului, minorităților și domnia legii, va fi crucial în stabilirea fundamentelor pentru o Ucraină
prosperă și pașnică. Reformele suplimentare în sectorul de securitate, inclusiv reforma serviciilor de securitate
din Ucraina, sunt deosebit de importante. Salutăm reformele semnificative deja întreprinse de Ucraina și
încurajăm puternic progresele ulterioare, în acord cu obligațiile și angajamentele internaționale ale Ucrainei.
Vom continua să acordăm sprijin practic pentru reforme în sectorul de securitate și apărare, inclusiv prin
Pachetul Cuprinzător de Asistență. Vom continua, de asemenea, să sprijinim eforturile Ucrainei de a-și
consolida reziliența împotriva amenințărilor hibride, inclusiv prin intensificarea activităților sub egida
Platformei NATO-Ucraina de Contracarare a Războiului Hibrid. Salutăm cooperarea dintre NATO și Ucraina
cu privire la securitatea în regiunea Mării Negre. Statutul de Partener cu Oportunități Sporite acordat anul
trecut oferă un impuls nou cooperării noastre deja ambițioase și va asigura o mai mare interoperabilitate, cu
opțiunea unor exerciții comune mai numeroase, programe de instruire și evaluarea sporită a situației
operaționale. Cooperarea militară și inițiativele de consolidare a capacităților între Aliați și Ucraina, inclusiv
brigada lituaniană-poloneză-ucraineană, întăresc și mai mult acest efort. Apreciem foarte mult contribuțiile
semnificative ale Ucrainei la operațiile Aliate, Forța de răspuns a NATO și exercițiile NATO.

53 din 57
70. Balcanii de Vest constituie o regiune de importanță strategică pentru NATO, evidențiată printr-o istorie
lungă de cooperare și operații. NATO rămâne ferm angajată față de securitatea și stabilitatea Balcanilor de
Vest și față de sprijinirea aspirațiilor euroatlantice ale țărilor din regiune. Ne vom intensifica eforturile în
regiune și vom consolida dialogul politic și cooperarea practică pentru sprijinirea eforturile de reformă,
promovarea păcii și securității regionale și contracararea influențelor maligne ale actorilor externi. Valorile
democratice, statul de drept, reformele interne și relațiile de bună vecinătate sunt vitale pentru cooperarea
regională și integrarea euro-atlantică și așteptăm progrese în continuare pe aceste domenii. Apreciem
parteneriatul NATO-Serbia. Consolidarea raporturilor NATO-Serbia va fi în beneficiul Alianței, al Serbiei și al
întregii regiuni. Susținem dialogul facilitat de UE și alte eforturi orientate către normalizarea raporturilor dintre
Belgrad și Pristina și solicităm părților să profite de acest moment și să se angajeze cu bună-credință în
atingerea unei soluții politice durabile.

71. Rămânem dedicați angajamentului continuat al NATO în Kosovo, inclusiv prin intermediul Forțelor sub
comandă NATO din Kosovo (KFOR), care contribuie la un climat de siguranță și securitate și la o stabilitate
mai amplă în Balcanii de Vest și prin intermediul eforturilor în derulare vizând consolidarea de capacități cu
organizațiile de securitate din Kosovo. Orice modificare în desfășurarea forțelor din KFOR rămâne bazată pe
condiții și nu pe un calendar prestabilit.

72. Cooperarea strânsă și reciproc avantajoasă a Alianței cu partenerii cu oportunități sporite Finlanda și
Suedia, care împărtășesc valorile noastre și contribuie la operațiile și misiunile sub egida NATO, s-a dezvoltat
în multiple domenii. Vom continua să consolidăm abilitatea de a răspunde rapid și eficient la orice provocări
comune și să lucrăm împreună pentru consolidarea rezilienței și a pregătirii civile. Vom susține dialogul politic
regulat și deschis și cooperarea în sprijinul securității noastre comune, inclusiv prin pregătirea pe linia
gestionării crizelor, exerciții, schimb de informații și analiză, în special în ceea ce privește situația de securitate
în regiunea Mării Baltice.

73. Vom lucra mai îndeaproape cu toți partenerii noștri vest europeni pentru schimb de experiență, răspuns la
provocările de securitate emergente și vom continua cooperarea în operații, misiuni și alte inițiative. De
asemenea, vom urmări dezvoltarea pe mai departe a relațiilor cu partenerii globali. Întărim dialogul politic și
cooperarea practică cu partenerii noștri consacrați din Asia Pacific – Australia, Japonia, Noua Zeelandă și
Coreea de Sud – pentru promovarea securității prin cooperare și a sprijinului pentru ordinea internațională
bazată pe reguli. Vom discuta abordări comune la provocările globale de securitate, acolo unde interesele
NATO sunt afectate, vom împărtăși viziuni printr-o angajare politică sporită și vom urmări arii concrete de
cooperare pentru a răspunde unor preocupări comune. Intensificăm interacțiunea cu Columbia, partener al
NATO în America Latină, în ceea ce privește buna guvernare, instruire militară, interoperabilitate, deminare și
securitate maritimă. Rămânem deschiși la adâncirea dialogului politic și intensificarea cooperării practice cu
partenerii noștri din Asia Centrală, cu luarea în considerare a situației regionale. Salutăm interesul altor
parteneri globali de a conlucra cu NATO în ceea ce privește preocupările comune de securitate și suntem
pregătiți să explorăm posibile angajamente viitoare, de la caz la caz.

74. Suntem determinați să consolidăm angajamentul de durată în regiunea Orientului Mijlociu și Africii de
Nord (MENA). Vom întări dialogul nostru politic și cooperarea practică cu partenerii din Dialogul pentru
Mediterana (MD) și Inițiativa de Cooperare de la Istanbul (ICI). Aceste acțiuni vor construi instituții și
capacități de securitate și apărare mai puternice, vor promova interoperabilitatea și vor ajuta la combaterea
terorismului. Am actualizat asistența pentru edificarea capacităților de apărare pentru Iordania, Partener cu
Oportunități Sporite al NATO, pentru a include sprijin contra-terorist adițional, și am contribuit la înființarea

54 din 57
noului Centru de Instruire pentru Femeile Militar (Military Women`s Training Centre). Vom continua
angajamentul nostru cu Tunisia în edificarea capacităților de apărare. Vom valorifica Centrul Regional NATO-
ICI din Kuweit drept un important hub pentru educație, instruire și activități de diplomație publică și rămânem
deschiși la potențiala înființare și a altor centre de educație și instruire în țările interesate din MENA. Nucleul
General pentru Sud din Napoli face progrese tangibile în implementarea celor patru funcții ale sale și
contribuie la înțelegerea și cunoașterea situațională. Vom continua să ne angajăm cu Uniunea Africană și să
dezvoltăm pe mai departe relația noastră cu Liga Statelor Arabe și Consiliul de Cooperare al Golfului pentru a
spori abilitatea noastră de a aborda mai bine interesele comune de securitate.

75. Deteriorarea situației din regiunea Sahel contează pentru securitatea colectivă a NATO. Regiunea este un
teatru de provocări complexe și interconectate. Abordarea NATO pentru Sahel este în prezent concentrată pe
parteneriatul de durată cu Mauritania și analizăm oferirea de suport adițional pentru consiliere și instruire. De
asemenea, vom continua să fim în dialog cu parteneri relevanți ai NATO, reprezentanți ai regiunii Sahel,
organizații internaționale și regionale și entități precum Uniunea Africană, structurile G5 Sahel, ONU, UE,
precum și Coaliția pentru Sahel. NATO va spori interacțiunea cu structurile G5 Sahel și rămâne deschisă, la
cerere, a lua în considerare angajamente viitoare în regiune.

76. Criza din Libia are implicații directe pentru stabilitatea regională și securitatea tuturor aliaților. Salutăm
progresul înregistrat în Libia, inclusiv recenta aprobare a Guvernului interimar libian de unitate națională
(GNU) și a Consiliului Președinției. Salutăm eforturile ONU de susținere a procesului politic condus și deținut
de Libia. Facem apel la toate autoritățile și instituțiile relevante libiene, inclusiv GNU și Camera
Reprezentanților, să ia măsurile stabilite în foaia de parcurs convenită de Forumul de dialog politic libian și să
realizeze pregătirile necesare pentru alegeri prezidențiale și parlamentare naționale libere, corecte și incluzive
la 24 decembrie 2021. Ne exprimăm întregul sprijin pentru implementarea Rezoluțiilor Consiliului de
Securitate 2570 și 2571, precum și a acordului de încetare a focului din 23 octombrie 2020. În conformitate cu
deciziile acestui Summit, rămânem angajați să acordăm asistență Libiei, la cererea acesteia, în consolidarea
instituțională în domeniul apărării și securității, ținând cont de condițiile politice și de securitate.

77. NATO este o Alianță care se modernizează și se adaptează constant la noi amenințări și provocări. De
asemenea, NATO se adaptează ca instituție. Pentru a îmbunătăți coerența politico-militară și cunoașterea
situațională, am restructurat activitățile Cartierului General al NATO și am înființat funcția de Șef de
Informații. Salutăm și vom continua progresul în optimizarea activității NATO în sfera de intelligence, mai
bine calibrată pentru a oferi suport la timp și relevant pentru operațiunile și procesul de luare a deciziilor ale
Alianței în ce privește provocările contemporane și viitoare. De asemenea, vom consolida securitatea
sistemelor noastre cibernetice și de comunicații și vom continua să protejăm Alianța împotriva tentativelor de
spionaj. Vom viza constant mai multă coerență, eficiență îmbunătățită, eficacitate crescută, pentru a susține
flexibilitatea și receptivitatea de care avem nevoie ca Alianță.

78. Ne exprimăm profunda apreciere pentru generoasa ospitalitate oferită NATO de către Guvernul și poporul
Belgiei timp de peste cinci decenii, precum și nouă astăzi, cu ocazia Summitului nostru de la Cartierul General
al NATO. Aducem un omagiu tuturor bărbaților și femeilor în uniformă care continuă să lucreze în fiecare zi
pentru securitatea noastră comună. Și adresăm mulțumiri speciale tuturor celor care au făcut posibil să avem un
Summit sigur și productiv, în ciuda pandemiei de COVID-19, inclusiv personalului medical al NATO și
Detașamentului polonez de Medicină de Urgență.

55 din 57
79. Prin deciziile noastre de astăzi, am deschis un nou capitol al relației transatlantice și am setat direcția
pentru continua adaptare a Alianței către 2030 și în perspectivă. Așteptăm cu interes să ne întâlnim din nou în
Spania, în 2022, iar ulterior în Lituania.

Exercițiul militar NATO Steadfast Defender 21 în România

România devine, din această perspectivă, turnul de observație al NATO în zonă și, în același timp, frontiera
vulnerabilă a Alianței Nord-Atlantice, în fața ofensivei Rusiei.

Bucureștiul a reușit să impună în documentul final al summitului NATO de la Bruxelles:

(1) promisiunea că Alianța își va mări contribuția și prezența „pe pământ, pe mare și în aer” în regiunea Mării
Negre. Această precizare oferă României o importanță relativ egală cu cea a Poloniei la Marea Baltică. 

Marea Neagră a devenit o mare fierbinte după 2014, când Rusia a anexat Crimeea, a suplimentat arsenalul
militar de la Sevastopol și a început conflictul din Donbas. La Novorosiisk și în Crimeea au fost aduse noi vase
de luptă, au fost montate rachete care pot ajunge până pe malul românesc al mării sau pot ținti Bosforul. 

Pontul Euxin este un mare depozit de muniții, un loc periculos, unde oricând pot fi smulse teritorii din ceea ce
Rusia numește vecinătatea ei apropiată, adică spații care au făcut parte până în 1991 din Uniunea Sovietică.
Ucraina este prima vizată, după ce Georgiei i-au fost luate Abhazia și Osetia de Sud și Republicii Moldova,
Transnistria. Moscova a trimis acum două luni 100.000 de soldați și mașini de luptă la granița estică a Ucrainei,
încercând să demonstreze, încă odată, că nu va lăsa această țară să se asocieze Occidentului.

(2) NATO vorbește pentru prima dată despre sprijinul pe care îl acordă integrității Republicii Moldova,
reformelor democratice și asistenței privind apărarea acestei țări. Această mențiune este o altă reușită a
României la summitul NATO de la Bruxelles. Alianța îi cere Rusiei să-și retragă trupele staționate cu forța pe
teritorii care aparțin Georgiei, Ucrainei și Republicii Moldova și îi transmite că NATO nu va reveni la relații
normale cu Mosocova până când aceasta nu-și va respecta obligațiile internaționale și nu va demonstra că pune
în aplicare dreptul internațional. 

(3) Un alt punct bifat de România este menționarea, în textul dat publicității la finalul summitului de luni, a
importanței Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență inaugurat de curând la București. România vrea să devină
cu ajutorul acestui Centru „un pol de excelență și un furnizor de expertiză pentru statele membre ale NATO și
ale Uniunii Europene”, după cum spunea președintele Klaus Iohannis.

Alianța este foarte prezentă în România în puncte cheie și cu alte obiective strategice:

(i) Baza militară de la Kogălniceanu, unde sunt câteva sute de militari americani și piloți NATO implicați în
misiunea de poliție aeriană deasupra Mării Negre și care are capacitatea de a transporta 2.000 de soldați și 3.000
de tone de materiale pe zi. Ministerul Apărării va investi 400 de milioane de euro pentru lărgirea și
modernizarea acestei baze militare de la malul mării „pentru operarea în siguranță și în timpi optimi a unei
escadrile de avioane multirol, în intervenții de apărare sau ofensive”.

56 din 57
(ii) Baza militară de la Deveselu găzduiește Scutul antirachetă preluat de NATO: un radar antibalistic înzestrat
cu 24 de rachete interceptoare. Sistemul este operat și protejat de 500 de militari și civili români și alți 250 de
militari americani.

(iii) Baza aeriană la Câmpia Turzii, unde americanii au promis să investească 130 de milioane de dolari pentru a
deveni un punct strategic al operațiunilor aeriene desfășurate de Statele Unite în flancul estic al NATO.

(iv) Brigada Multinațională Sud-Est Craiova are misiunea „să asigure cadrul de instruire a structurilor
subordonate şi afiliate, precum şi comanda şi controlul unei operaţii NATO de tip Articol 5 - Apărare colectivă,
pentru a contribui la securitatea teritorială şi a populaţiei pe Flancul de Sud-Est al Alianţei".

(v) Centrul de excelență NATO de la Oradea a pregătit în cei peste 10 ani de activitate circa 1500 de specialiști
în domeniul culegerii de informații și este principalul furnizor de expertiză HUMINT (informații din surse
umane) în cadrul serviciilor de informații militare din NATO.

(vi) Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est al NATO din București, destinat Forțelor Terestre, va fi
mutat în curând la Sibiu. Este prima structură militară din România de acest nivel și a doua din Europa de Est,
după cea din Polonia. Este vorba despre 400 de ofițeri din țările membre NATO, sprijiniți de un regiment cu
două batalioane, unul destinat chestiunilor logistice și celălalt pentru asigurarea comunicațiilor și securității
Corpului Multinațional.

(vii) Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență, unde vor lucra 70 de demnitari și cabinetele lor, mai ales
diplomați, funcționari publici și militari alături de experți români sau străini.

România s-a străduit ani de zile să convingă Statele Unite și NATO că este un partener predictibil în care pot
avea încredere și că diferitele sincope au fost doar accidente de parcurs. Parteneriatul Strategic cu SUA și
investițiile militare majore făcute de americani în România au determinat Bucureștiul să fie de partea
Washingtonului cu fiecare ocazie, inclusiv la summiturile NATO, unde statele vechii Europe aveau păreri
diferite, inclusiv acum, când Franța și-ar fi dorit mai multă suveranitate a UE față de SUA, iar Germania a
vorbit despre Europa care ar trebui să fie „un partener transatlantic puternic și nu protejatul Americii”.    

57 din 57