Universitatea „Dimitrie Cantemir”

-Facultatea de Drept Cluj-Napoca-

Referat

Apararea colectiva si rolul

NATO

Student:

An universitar 2018-2019
 Scurt istoric al aliantei NATO:

Intre 1945 si 1949, puse in fata necesitatii imediate de reconstructie economica, tarile
Europei Occidentale si aliatii lor Nord-Americani au privit cu ingrijorare politicile si metodele
expansiuniste ale Uniunii Sovietice.

La aceste temeri s-au adaugat, in multe tari din Europa Centrala si de Est, precum si in alte
parti ale globlui, impunerea unor forme nedemocractice de guvenrmanat, precum si
represieunea adevaratei opozitii, ori a drepturilor si libertatilor civile si umane fundamentale.

Semnarea Tratatului de la Bruxelles in martie 1948- a marcat hotararea a cinci tari vest-
europene de a dezvolta un sistem de aparare comun si de a intari legaturile, in asa fel, incat sa
poata rezista in fata amenintarilor ideologice, politice si militare la adresa securitatii lor.1

Tari semnatare: Belgia, Franta, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie .

URSS și statele aliate ei au format Pactul de la Varșovia în 1955 pentru a contrabalansa

NATO. Ambele organizații au fost forțe oponente în războiul rece. După căderea Cortinei de
Fier în 1989, Pactul de la Varșovia s-a dezintegrat.
NATO și-a văzut primul angajament militar în Războiul din Kosovo, unde a pornit o
campanie de 11 săptămâni împotriva statului Serbia și Muntenegru între 24 martie și 11
iunie1999.
Trei foste țări comuniste, Ungaria, Republica Cehă și Polonia, s-au alăturat NATO în 1999
după ce au fost invitate, la 8 iulie 1997. La întâlnirea de vârf de la Praga (Republica Cehă)
din 21 noiembrie-22 noiembrie 2002, șapte țări au fost invitate spre a începe negocierile de
aderare cu alianța: Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Slovacia, Bulgaria și România. Țările
invitate s-au alăturat NATO în 2004. Albaniei și Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei li s-
a comunicat că nu îndeplinesc criteriile economice, politice și militare și că vor trebui să
aștepte. Croația a făcut o cerere abia în 2002.
Decizia lui Charles de Gaulle de a revoca comanda militară franceză în 1966 pentru a-și
dezvolta propriul program de descurajare nucleară, a necesitat relocarea Centralei NATO
din Paris, Franța la Bruxelles, Belgia până la 16 octombrie 1967. În timp ce centrala politică
este amplasată în Bruxelles, centrala militară și cea a Puterilor Aliate ale Europei (SHAPE)
sunt localizate la sud de Bruxelles în orașul Mons.
La 13 septembrie 2001, NATO a invocat, pentru prima dată în istoria sa, un articol din
carta sa prin care se înțelege că orice atac asupra unui stat-membru este considerat un
atac împotriva întregii alianțe. Asta a venit ca un răspuns la Atacul terorist de la 11
septembrie 2001.
La 10 februarie 2003 NATO a înfruntat o criză serioasă deoarece Franța și Belgia au
împiedicat procedura de aprobare tacită în privința momentului la care s-ar lua măsuri
protective pentru Turcia în cazul unui posibil război cu Irakul. Germania nu și-a folosit
dreptul de veto, însă a spus că susținea vetoul.
La 16 aprilie 2003, NATO a fost de acord să preia comanda Forței Internaționale de Asistență
pentru Securitate (ISAF) în Afganistan în august același an. Decizia a venit după
cererea Germaniei și Olandei, cele două națiuni care conduceau ISAF la momentul înțelegerii.
Ea a fost aprobată unanim de către toți cei 19 ambasadori ai NATO. A fost prima oară în
1
https://www.scribd.com/document/96955949/44-Apararea-Colectiva-Si-Noul-Rol-NATO
istoria organizației când a avut loc o misiune în afara zonei atlantice. Canada a fost în original
criticată pentru că i-a luat-o înainte ISAFei.2

Scopurile si Principiile:

-Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (NATO) este o alianţă formată din 28 de state din

Europa şi America de Nord care au aderat la Tratatul Nord-Atlantic.
Scopul esenţial al NATO este acela de a asigura libertatea şi securitatea tuturor membrilor săi
prin mijloace politice şi militare, în conformitate cu Tratatul Nord-Atlantic şi cu principiile
Cartei Naţiunilor Unite.

Tratatul Nord-Atlantic a fost semnat la data de 4 aprilie 1949. Acesta reprezintă baza legală
şi contractuală a Alianţei şi a fost stabilit în cadrul Articolului 51 al Cartei Naţiunilor Unite,
care reafirmă dreptul inalienabil al statelor independente la apărarea individuală sau colectivă.
Încă de la începuturile sale, Alianţa a depus eforturi pentru stabilirea unei ordini juste şi
durabile de pace în Europa, bazată pe valorile comune ale democraţiei,drepturilor omului şi în
conformitate cu litera legii.
Principiul fundamental care stă la baza Alianţei este un angajament comun faţă de
cooperarea mutuală între statele membre, axat pe indivizibilitatea securităţii acestora.3

Cea mai mare responsabilitate a aliantei este aceea de a proteja si apara teritoriile statelor
membre. Articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord prevede angajamentul fata de apararea
colectiva, iar un atac impotriva unui stat membru reprezinta un atac impotriva organizatiei.
Insa, articolul 5 a fost invocat o singura data in istoria de 67 de ani a NATO, la 12 septembrie
2001, la o zi dupa atentatele teroriste de la World Trade Center.

2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Tratatului_Atlanticului_de_Nord#Istorie
3
Drept International Public- Carmen Moldovan edit. Hamangiu SRL.
 NATO are o structura de comanda permanenta si integrata, cu militari din toate statele
membre. Alianta are doua Conduceri Strategice, Allied Command Operations la Mons, in
Belgia, si Allied Command Transformation la Norfolk, in Statele Unite.
In subordinea acestor doua conduceri strategice se afla doua forte comune de comanda, cu
baza la Brunssum, in Olanda, si la Napoli, in Italia, care au responsabilitatea de a desfasura si
gestiona operatoiuni militare.
De asemenea, Structura de Comanda include un centru de comanda a fortelor aeriene
(Ramstein, Germania), un centru pentru fortele terestre (Izmir, Turcia) si pentru fortele
maritime (Northwood, Marea Britanie).

NATO are un numar de forte permanente active, care contribuie la apararea colectiva a
blocului militar occidental in mod permanent.
Aceste forte permanente includ patru flote maritime, pregatite sa actioneze la primul semnal.
De asemenea, NATO dispune de un sistem de aparare aeriana integrat, care mentine legatura
cu fortele aeriene nationale si include scutul antiracheta.
NATO ia parte la mai multe misiuni aeriene in care avioanele de vanatoare ale Aliantei
survoleaza spatiul aerian al statelor membre caree nu dispun de o forta aeriana militara.
NATO apara spatiile aeriene ale Albaniei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei si Sloveniei in mod
permanent.4

NATO beneficiaza de expertiza militara din partea celor 28 de state membre. Aceasta
expertiza include tancuri, submarine si avioane de vanatoare. Atunci cand alianta decide in
mod colectiv sa desfasoare o operatiune militara, statele membre sunt chemate sa-si puna
trupele si echipamentele dub comanda NATO.
Militarii care iau parte la operatiunile NATO sunt tratati in mod colectiv drept ”forte NATO”,
chiar daca reprezinta forte multinationale din statele membre ale blocului, iar in unele cazuri
din state partenere sau care contribuie cu trupe.
Singurul echipament militar care este detinut de NATO este reprezentat de flota aeriana
AWACS. Din 2013. NATO va opera cinci drone de monitorizare Global Hawk. Procedura de
solicitare a trupelor si echipamentului militar este numita ”generare de forta”.

Cele 28 de state membre contribuie direct si indirect la acoperirea cheltuielilor generate

de functionarea NATO si implementarea politicilor si activitatilor Aliantei.
Insa cele mai multe contributii sunt indirecte, prin participarea aliatilor la operatiunile militare
NATO. Statele membre acopera cheltuielile generate de operatiuni, de fiecare data cand
accepta sa participe la asemenea activitati.
Contributiile directe la bugetul comun al NATO sunt facute de statele membre conform unei
formule de impartire a costurilor care tine cont de PIB-ul national. Aceste contributii
finanteaza costurile structurilor integrate, echipamentului comun si instalatiilor NATO.5

In cele cinci decenii de dupa al Doilea Razboi Mondial, alianta militara a prevenit cu
succes izbucnirea unui conflict deschis intre SUA si Rusia.
Sub umbrela de securitate oferita de NATO, oamenii din statele europene, SUA si Canada s-
au putut bucura de beneficiile alegerilor democratice, de existenta statului de drept si de o
crestere economica substantiala.

4
http://www.9am.ro/top/International/294507/top-zece-lucruri-care-merita-stiute-despre-nato/10/Usi-
Deschise.html

5
Batalie pentru Nato- Ioan Mircea Pascu
NATO se bazeaza pe o combinatie de capacitati militare conventionale si nucleare pentru a
descuraja agresivitatea unor state terte, iar acestea raman un element cheie al strategiri
Aliantei.
De asemenea, statele membre s-au angajat sa controleze armele de foc, sa sprijine dezarmarea
si neproliferarea focoaselor nucleare.

NATO a actionat deseori pentru a mentine securitatea si pacea la nivel international.

 In 1995, alianta militara occidentala a contribuit la incheierea razboiului din Bosnia si

Hertegovina si la implementarea acordului de pace.
 In 1999., NATO a pus capat uciderii in masa si expulzarii etnicilor albanezi din
Kosovo. Trupele NATO continua sa actioneze in Kosovo sub mandatul Natiunilor Unite.
 Inca din 2003, prezenta NATO sub mandatul ONU a dat asigurari lumii ca
Afganistanul nu va mai fi niciodata un loc sigur pentru teroristi.
 In 2011, NATO a actionat in baza unui mandat ONU pentru a asigura securitatea
cetatenilor libieni.
 Navele aliantei lupta impotriva pirateriei in largul coastelor somaleze si conduc
operatiuni antiteroriste in Marea Mediterana. Din februarie 2016, NATO a oferit asistenta
autoritatilor europene, nevoite sa gestioneze un numar ridicat de migranti.
 Ambarcatiuni NATO iau parte la operatiuni de supraveghere, monitorizare si colectare
de informatii, pentru a sustine eforturile internationale de a reduce migratia ilegala din
Marea Egee.
 In mai multe randuri, forte NATO au livrat ajutoare umanitare, inclusiv pe teritoriul
Statelor Unite, dupa devastatorul uragan Katrina, precum si dupa cutremurul din 2005,
care a afectat puternic Pakistanul.6

Priveste amenintari precum terorismul, pirateria, proliferarea armelor de distrugere in masa

si a razboiului cibernetic, care nu cunoaste nicio frontiera.
Din acest motiv NATO a dezvoltat o retea globala de parteneri in domeniul securitatii, care
include 40 de state din intreaga lume, precum si organizatii internationale: Natiunile Unite,
Uniunea Europeana, OSCE si Uniunea Africana.
Misiunea NATO in Afganistan include 13 state partenere. Operatiunile din Kosovo sunt
sustinute de opt state partenere.
Pe langa partenerii care iau parte in misiunile si operatiunile NATO, blocul militar
occidental a dezvoltat o retea ampla de parteneriate, inclusiv Consiliul Parteneriatului Euro-
Atlantic, Forumul pentru Dialog Mediteranean, Initiativa pentru Cooperare Istanbul, precum
si cu alti parteneri din intreaga lume, printre care se numara Australia, Japonia si Coreea de
Sud.

Orice stat european care poate sa contribuie la securitatea si principiile Aliantei este invitat

sa se alature. Insa, aderarea tine de decizia statului respectiv.
In sase randuri, intre 1952 si 2009, un numar de 16 state europene au ales sa se alature aliantei
si au devenit state membre. Acest proces a contribuit la mentinerea pacii si stabilitatii in
Europa.
La 19 mai 2016, ministrii de Externe ai statelor membre au semnat protocolul prin care
6
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/aparare_colectiva_si_aparare_nationala.pdf
Muntenegrul a fost invitat sa adere la NATO. In urma semnarii protocolului, reprezentantii
Muntenegrului pot sa participe la intalnirile aliatilor in calitate de observatori.
Dupa ce aliatii ratifica protocolul, Muntenegrul poate sa devina un membru deplin al NATO.
In prezent, trei state aspira sa adere la NATO, si anume Georgia, Bosnia-Hertegovina si
Macedonia.
Aliatii evalueaza fiecare stat candidat in functie de propriile merite. O gama larga de reforme
politice, economice si de securitate trebuie sa fie implementate inainte ca un stat sa se alature
NATO.7

Concluzii:

Indiferent de tipul de apărare ales de un stat, acesta trebuie să corespundă necesităţilor de

prezervare a suveranităţii, a independenţei, a unităţii şi a integrităţii teritoriale a ţării
respective. În acest context, apărarea va trebui să răspundă flexibil şi adecvat provocărilor
lumii de astăzi, adică riscurilor şi ameninţărilor de orice natură şi provenienţă.8

7
APĂRAREA COLECTIVĂ ŞI APĂRAREA NAŢIONALĂ- Dr . Constantin MOŞTOFLEI Dr. Petre DUŢU
8
col.dr. Nicolae, DOLGHIN, Articolul 5 al Tratatului de la Washingtonsursă pentru apărarea colectivă şi apărarea
naţională, în Revista de ştiinţe militare nr.2 (5), 2003, p.19.
9
http://www.crwflags.com/fotw/images/n/nat_r.gif
 Bibliografie
1 https://www.scribd.com/document/96955949/44-Apararea-Colectiva-Si-Noul-Rol-NATO2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Tratatului_Atlanticului_de_Nord#Istorie

3 Drept International Public- Carmen Moldovan edit. Hamangiu SRL.

4 http://www.9am.ro/top/International/294507/top-zece-lucruri-care-merita-stiute-despre-
nato/10/Usi-Deschise.html

5 Batalie pentru Nato- Ioan Mircea Pascu

6 http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/aparare_colectiva_si_aparare_nationala.pdf

7 APĂRAREA COLECTIVĂ ŞI APĂRAREA NAŢIONALĂ- Dr . Constantin MOŞTOFLEI

Dr. Petre DUŢU

8 col.dr. Nicolae, DOLGHIN, Articolul 5 al Tratatului de la Washingtonsursă pentru apărarea

colectivă şi apărarea naţională, în Revista de ştiinţe militare nr.2 (5), 2003, p.19.