R E P E R E I S T O R I C E A LE

ARMEI GENIU

Cpt.ing. Ioan Dan POPA

Trupele de geniu au reprezentat inca de la aparitia lor, o componenta deosebit de importanta a

ansamblului militar romnesc.
Daca ar fi sa realizam o scurta aducere aminte a principalelor evenimente din istoria armei geniu,
atunci ar trebui sa incepem cu momentul 31 mai 1859, cnd domnitorul Alexandru Ioan Cuza pune
rezolutia se incuviinteaza pe raportul nr. 1902 inaintat de Guvernul Moldovei, prin care se cerea
aprobarea infiintarii si intretinerii unui batalion de geniu, necesar pentru inaintarea lucrarilor
publice.
Asadar, 31 mai 1859 este data aparitiei primei unitati de geniu din armata romna, data care a
ramas intiparita in memorie ca fiind Ziua Armei Geniu si care in fiecare an constituie un bun prilej
pentru toti genistii din armata romna de a strnge rndurile si a rememora pe camarazii lor care
deseori au dat pe cmpul de batalie supremul sacrificiu al datoriei ostasesti, facnd prin faptele lor,
deopotriva, istorie si legenda.
Dupa constituirea primului batalion de geniu, un an mai trziu, printr-un decret al domnitorului
Alexandru Ioan Cuza corpul de geniu instituit prin ordonanta din 31 mai 1859, va spori prin
infiintarea unui al doilea batalion in Tara Romneasca care dimpreuna cu acel din Moldova va
constitui intiul regiment de geniu. Primele batalioane de geniu ale ostirii romne aveau un efectiv de
1.000 de oameni fiecare, impartiti in 4 companii. Comandant al acestor subunitati a fost numit
capitanul inginer Panait Donici, fost ministru al lucrarilor publice si membru marcant al elitei
intelectuale din acea vreme.
Dificultatile financiare au impus insa in 1871 contopirea acestor categorii de trupe intr-un singur
batalion. In ajunul razboiului de independenta din 1877-1878, trupele de geniu au contribuit att prin
lucrarile executate, ct si prin jertfe de snge la obtinerea victoriei de la Plevna impotriva imperiului
otoman. Dintre misiunile executate in acea perioada amintim lucrarile de fortificatii executate pe malul
Dunarii in sectoarele Calafat, Ciuperceni, Poiana Mare, Rast, Bechet, Corabia, Islaz si altele; intinderea
podului de vase peste Dunare, la Silistrioara-Magura intre 14-31 august 1877; organizarea si executarea
lucrarilor de fortificatii destinate cuceririi Plevnei si asigurarea comunicatiile pentru nevoile trupelor
romnesti si ruse din zona. Pe baza invatamintelor rezultate din razboi si a experientei altor armate, in
perioada care a urmat, rolul trupelor de geniu a sporit att in ceea ce priveste misiunile pe care le aveau
de indeplinit, mult diversificate, ct si in ceea ce priveste efectivele.
In 1882, prin Decretul nr. 960, a fost creat primul regiment de geniu, iar in 1881 a luat fiinta
Scoala de artilerie si geniu la initiativa colonelului de geniu George Slaniceanu, ministru de razboi in
anul respectiv. Tot in acea perioada, din necesitatea de a rezolva problemele de specialitate pe linie de
arma a luat fiinta inspectoratul geniului, avnd ca atributii inspectarea armei geniu, a serviciului de
geniu si a tuturor constructiilor militare si lucrarilor de fortificatii. Temeinica pregatire de specialitate a
ofiterilor genisti romni a fost probata prin executarea unor lucrari de fortificatii de mare amploare ca:
fortificarea cetatii Bucuresti (1882-1899) executata de regimentul 1 geniu comandat de colonelul Anton
Berindei, regiunea intarita Focsani-Namoloasa-Galati (1888-1893) executata de Regimentul 2 geniu,
comandat de colonelul Zamfir Gheorghiu.
La inceputul primului razboi mondial trupele de geniu erau formate dintr-un regiment de pionieri
si un batalion de specialitati cu o companie aerostatii. Genistii romni au contribuit, alaturi de ceilalti
ostasi ai armatei romne, att prin misiunile executate, ct si prin jertfa de snge la implinirea
dezideratului unitatii nationale. Printre misiunile indeplinite se numara amplele lucrari de fortificatie a
granitelor tarii, lucrarile executate pe comunicatii in special in zonele de munte, care au usurat
deplasarile acestora; construirea podului de pontoane in cadrul manevrei de la Flamnda (18-22
septembrie 1916), minarea regiunii fortificate Focsani-Namoloasa-Galati, precum si a podului de la
Cernavoda pentru a nu fi folosite de inamic si lucrarile de baza din zonele bataliilor de la Marasti si
Oituz in vara anului 1917.
Dupa primul razboi, pe baza invatamintelor reiesite si tinnd seama de realizarile tehnicii militare
pe plan european, au fost luate o serie de masuri viznd inzestrarea trupelor de geniu cu tehnica noua si
dezvoltarea armei in general. Printre activitatile mai importante pe care trupele de geniu le-au executat
in perioada interbelica stau la loc de cinste: lucrarile ample de refacere nationala de dupa razboi,
edificarea sistemului de fortificatii de la granita de vest a tarii, executarea unor lucrari si servicii pentru
Regia Autonoma C.F.R., de prevenire si combatere a urmarilor nefaste provocate de inundatii,
fortificatiile de pe zonele de est si nord a tarii, iar in sud pe principalele directii probabile de
patrundere.
In Campania din Est a celei de-a doua conflagratii mondiale, in peste 3 ani (38 de luni) de razboi
unitatile din arma geniu au trecut alternativ de la actiuni de lupta in sprijinul marilor unitati din care
faceau parte, la misiuni de lucru in spatele frontului. Dintre cei 160.000 de oameni mobilizati in cadrul
unitatilor de geniu sau auxiliare, peste 40% au fost folositi pentru executarea unor misiuni in asa-zisa
zona interioara" si aproape 60% in zona de operatii. Inlocuirea doctrinei franceze exprimata succint in
prevederea Regulamentului H-1 geniul este arma al carei mijloc principal de actiune este lucrul,
prin doctrina germana, care cerea genistilor sa fie o arma prin excelenta luptatoare, a fost cauza unor
urmari grave. Trupele de geniu, ca si armatele de operatii in cadrul carora au actionat au fost decimate
in mare masura.
In Campania din Vest, efectivele de geniu s-au refacut ajungnd in jurul numarului de 56.000-
59.000 de militari, iar ponderea acestora in ansamblul armatelor de operatii a fost de 17,3% pe timpul
luptelor din Ungaria si 15% pe timpul luptelor din Cehoslovacia. In aceasta perioada s-au indeplinit
mai mult misiuni specifice ofensivei constnd mai ales in asigurarea trecerii trupelor proprii prin
barajele de tot felul si lucrarile genistice ale inamicului, asigurarea drumurilor pentru marile unitati si
unitati, asigurarea genistica a fortarii cursurilor de apa.
Pierderile trupelor de geniu s-au cifrat la 11.600 militari, materiale de geniu in valoare de
7.316.230.900 lei si alte consumuri in valoare de 6.800.000.000 lei si se situeaza procentual dupa cele
ale cavaleriei.
Schimbarea regimului politic in Romnia postbelica si procesele socio-economice care au avut
loc, s-au rasfrnt si asupra armatei si implicit asupra armei geniu cu urmari dintre cele mai tragice si
condamnabile, mai ales in rndul cadrelor, multe dintre ele specialisti de inalta clasa si cu merite
deosebite. In concordanta cu situatia intregii armate, arma geniu a cunoscut in evolutia ei mai multe
etape si modificari in ceea ce priveste organizarea, pregatirea cadrelor, inzestrarea armei, misiunile si
lucrarile ce le aveau de executat pe timp de pace.
Ca principale activitati desfasurate si finalizate in perioada pna la 22 decembrie 1989 ies in
evidenta urmatoarele: contributia la extinderea si modernizarea retelei de comunicatii rutiere si
aerodromuri, executarea in anii 1950-1955 a fortificatiilor permanente din Banat, Oltenia si de pe
litoral, participarea la constructia obiectivelor civile industriale si a sistemului de irigatii, constructia
drumului Transfagarasan, amenajarea canalelor navigabile (Dunare Marea Neagra, Poarta Alba
Midia Navodari, Dunare Bucuresti), lucrari de prevenire si combatere a efectelor inundatiilor din
anii 1954, 1966, 1970, 1972, 1980, 1985, inlaturarea efectelor cutremurului din 4 martie 1977, actiuni
de deszapeziri si multe altele.
Procesul de reorganizare si restructurare a armatei romne, inceput dupa 1990 nu putea sa
ocoleasca trupele de geniu. Astfel, in ultimul deceniu s-au regndit obiectivele si structurile armei
precum si pregatirea de specialitate a militarilor genisti, care trebuie sa corespunda noilor cerinte
interne si internationale. Optiunea Romniei de a adera la structurile euroatlantice, necesitatea realizarii
interoperabilitatii cu armatele tarilor membre N.A.T.O. si participarea armatei romne la unele misiuni
internationale (Angola, Somalia, Bosnia-Hertegovina, Albania, Afghanistan, Irak) au condus la aparitia
unor noi tipuri de misiuni de geniu si, implicit, la responsabilitati mai mari pentru militarii care
activeaza in arma geniu.
Nu trebuie sa uitam nici faptul ca in cei 144 de ani de la infiintare, cti aniversam anul acesta,
trupele de geniu au dat Romniei o serie de personalitati de certa valoare: un maresal (Constantin
Prezan), un prim ministru (generalul Arthur Vaitoianu), 8 ministri de razboi, 5 ministri ai lucrarilor
publice, 10 sefi ai Marelui Stat Major, peste 30 de atasati militari, 7 membrii ai Academiei Romne, un
membru al Societatii Regale de Stiinta din Londra si mai multi membri ai academiilor de stiinta sau
arte din SUA, Italia, Franta si Germania. Prin aceste personalitati, denumirea de geniu nu se
dezminte nici de aceasta data (geniu provine din frantuzescul genie care inseamna inteligenta
sclipitoare, talent, aptitudine).
Nu se poate incheia aceasta scurta trecere prin istoria armei geniu fara a ne aduce aminte de
cuvintele pline de semnificatie care sunt inscrise pe soclul Monumentului Geniului din Bucuresti:
Spuneti generatiilor viitoare ca noi am facut suprema jertfa pe cmpurile de bataie pentru intregirea
neamului.

Bibliografie:

[1] Col.(r) Petre Zaharia si colectiv, Istoria armei geniu din armata romna, vol. I, Editura
Militara, Bucuresti, 1994.
[2] * * *, Observatorul militar, nr. 21 (28.05-03.06.2002).