MARELE STAT MAJOR AL ARMATEI NAŢIONALE

DIRECŢIE OPERATII

MANUAL
PENTRU ORGANIZARE DE STAT MAJOR ŞI
OPERAŢII ALE COMANDAMENTELOR
UNITĂŢILOR MILITARE ALE
ARMATEI NAŢIONALE

CHIŞINĂU – 2017
 Şefilor de direcţii şi secţii independente Ministerul
Apărării şi Marele Stat Major al Armatei Naţionale
Comandanţilor comandamentelor categoriilor de
forţe
MARELE STAT MAJOR
Comandanţilor marilor unităţi şi unităţilor militare
AL ARMATEI NAŢIONALE
MD-2021, or. Chişinău, şoseaua Hînceşti, 84 ale Armatei Naţionale şi şefilor instituţiilor
Ministerului Apărării
MAIN STAFF OF
Şefilor Centrului Operaţional de Comandă - punct
THE NATIONAL ARMY
MD-2021, Chisinau mun., 84 Hincesti highway
de comandă al Armatei Naţionale, Centrului
gestionare resurse de mobilizare şi al efectivului
„23” iunie 2017 Armatei Naţionale şi Centrului comunicaţii şi
informatică al Marelui Stat Major
Nr. D - 6 Comandantului (rector) Academiei Militare a
Forţelor Armate
Comandanţilor centrelor militare teritoriale

Numai____________________________

Cu privire la aprobarea „Manualului

pentru organizare de stat major şi operaţii ale Comandamentelor unităţilor
militare ale Armatei Naţionale”

În scopul dezvoltării sistemului de planificare operaţională în Armata Naţională,

precum şi a realizării compatibilităţii şi interoperabilităţii Armatei Naţionale cu
armatele partenere, Ministrul apărării

A ORDONAT:

1. Se aprobă „Manualul pentru organizarea de stat major şi operaţii ale

Comandamentelor unităţilor militare ale Armatei Naţionale”(se anexează).

2. Şefii de direcţii şi secţii independente din cadrul Ministerului Apărării şi

Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, comandanţii comandamentelor categoriilor
de forţe, comandantul (rector) Academiei Militare a Forţelor Armate, comandanţii
marilor unităţi şi unităţilor militare ale Armatei Naţionale, şefii instituţiilor
Ministerului Apărării, Centrului Operaţional de Comandă - punct de comandă al
Armatei Naţionale, Centrului gestionare resurse de mobilizare şi al efectivului
Armatei Naţionale şi Centrului comunicaţii şi informatică al Marelui Stat Major,
comandanţii centrelor militare teritoriale:
 să asigure implementarea prevederilor prezentei publicaţii militare în procesul
de planificare a operaţiilor militare, de instruire şi de învăţământ în unităţile
(instituţiile) din subordine;
să revadă (să adapteze) către 31 iulie 2017 procedurile standarde de operare a
unităţilor conform prevederilor prezentei publicaţii militare;
să raporteze despre îndeplinirea cerinţelor prezentei directive către 1 august
2017, prin intermediu J3 Direcţie operaţii.

3. Responsabil de control în vederea îndeplinirii prezentei directive se

desemnează locţiitorul şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale - director
Marele Stat Major.

4. Directiva se aduce la cunoştinţa efectivului în partea ce-l vizează.

Şef Marele Stat Major al Armatei Naţionale,

comandant al Armatei Naţionale

general de brigadă Igor CUTIE

 CUVÂNT INTRODUCTIV

Armata Naţională este în plin proces de restructurare şi modernizare. Reforma

în domeniul militar vizează, din perspectiva întăririi capacităţii de apărare a ţării,
realizarea unei structuri de forţă robustă, modernă şi de dimensiuni reduse,
compatibilă cu structurile armatelor statelor partenere. Aceasta are ca obiectiv
fundamental pregătirea şi, la nevoie executarea unei întregi game de operaţii,
independent sau întrunit cu alte forţe ale sistemului naţional de apărare, în orice zonă
şi pe orice direcţie, pe teritoriul naţional, precum şi participarea la operaţii de
stabilitate şi de sprijin în cadrul NATO, UE sau ONU.
Elaborarea “Manualului pentru organizare de stat major şi operaţii ale
Comandamentelor unităţilor militare ale Armatei Naţionale” a fost determinată de
necesitatea modernizării conducerii militare, de prezenţa tot mai activă a Republicii
Moldova în rândul comunităţii internaţionale şi participarea directă, alături de alte
state, sub egida organizaţiilor internaţionale, la operaţii pentru soluţionarea crizelor,
ceea ce impune adaptarea conceptuală şi acţională la cerinţele acestora.
Manualul este sursa doctrinară pentru procesul de elaborare a concepţiilor
operaţiilor militare şi prin conţinutul său ajută comandamentele unităţilor militare ale
Armatei Naţionale să evalueze diferite situaţii şi să ajungă la decizii logice. Acesta
prezintă proceduri generale de aplicare, îndatoriri, responsabilităţi şi standarde de
elaborare a documentelor şi de desfăşurare a activităţilor pentru îndeplinirea
misiunilor primite.
Ţinem să aducem înaltele consideraţiuni colegilor din Armata României pentru
aportul adus la elaborarea acestui manual.

Cu respect,
Grupul de elaborare

1 Ediţia 1
 CUPRINS

CAPITOLUL I. Principii generale .................................................................. 6

CAPITOLUL II. Organizarea comandamentului .......................................... 13
Secţiunea 1. Comandantul .................................................................................. 14
Secţiunea a 2-a. Locţiitorul comandantului ....................................................... 15
Secţiunea a 3-a. Statul major ............................................................................. 16
1. Şeful de stat major ............................................................................................ 18
2. Modulul personal - G1/S1 ............................................................................... 20
3. Modulul informaţii - G2/S2 ............................................................................. 21
4. Modulul operaţii - G3/S3 ................................................................................. 23
5. Modulul logistic - G4/S4 .................................................................................. 32
6. Modulul relaţii militari-civili - G5/S5 .............................................................. 35
7. Modulul comunicaţii şi informatică - G6/S6 ................................................... 36
Secţiunea a 4-a. Modulul juridic ........................................................................ 39
Secţiunea a 5-a. Modulul financiar-contabil ...................................................... 39
Secţiunea a 6-a. Modulul/ofiţerul de informare şi relaţii publice ....................... 40
Secţiunea a 7-a. Modulul asistenţă religioasă/preotul militar ............................. 41
Secţiunea a 8-a. Structura organizatorică temporară a comandamentului…….. 42
1. Grupa de coordonare ........................................................................................ 43
2. Grupa specială .................................................................................................. 43
3. Grupa comandantului ....................................................................................... 43
4. Reprezentanţii .................................................................................................. 44
5. Ofiţerii de legătură ........................................................................................... 44
6. Ofiţerii direcţionali ........................................................................................... 45
CAPITOLUL III. Punctele de comandă si lucrul în cadrul acestora ............ 45
Secţiunea 1. Tipuri de puncte de comandă .......................................................... 45
Secţiunea a 2-a. Organizarea punctelor de comandă ......................................... 47
Secţiunea a 3-a. Organizarea activităţilor în punctele de comandă ................... 49
CAPITOLUL IV. Activităţile comandamentului pentru conducerea
operaţiilor militare .............................................................................................. 51
Secţiunea 1. Activităţile comandamentului pentru cunoaşterea situaţiei ….… 51
1. Culegerea informaţiilor .................................................................................. 52
2. Procesarea informaţiilor ................................................................................... 53
3. Difuzarea informaţiilor ..................................................................................... 54
Secţiunea a 2-a. Activităţile comandamentului pentru pregătirea operaţiilor
militare .................................................................................................................. 55
1. Planificarea operaţiilor militare ........................................................................ 55
2. Organizarea, coordonarea şi controlul operaţiilor militare .............................. 62
Secţiunea a 3-a. Activităţile comandamentului pe timpul executării operaţiilor
militare .................................................................................................................. 64
1. Activităţile comandamentului pe timpul ducerii operaţiei ofensive................. 64
2. Activităţile comandamentului pe timpul ducerii operaţiei de apărare ………. 67
Secţiunea a 4-a. Particularităţi ale activităţii comandamentului în operaţiile
aeromobile şi aeropurtate ...................................................................................... 69

2 Ediţia 1
Secţiunea a 5-a. Particularităţi ale activităţii comandamentului în operaţiile de
stabilitate şi de sprijin ........................................................................................... 71
1. Operaţiile de stabilitate ..................................................................................... 71
2. Operaţiile de sprijin .......................................................................................... 73
Secţiunea a 6-a. Particularităţi ale activităţii comandamentului în operaţiile
intermediare .......................................................................................................... 74
1. Deplasarea ........................................................................................................ 75
2. Staţionarea ........................................................................................................ 81
3. Regruparea ....................................................................................................... 83
4. Înlocuirea .......................................................................................................... 83
5. Înaintarea spre contact ...................................................................................... 85
6. Lupta de întâlnire ............................................................................................. 85
7. Joncţiunea forţelor ............................................................................................ 87
8. Retragerea ......................................................................................................... 87
Secţiunea a 7-a. Activităţile comandamentului pentru planificarea operaţiilor
militare viitoare...................................................................................................... 89
Secţiunea a 8-a. Activităţile comandamentului pentru asigurarea operaţiilor
militare şi protecţia forţelor .................................................................................. 89
1. Siguranţa .......................................................................................................... 89
2. Protecţia electronică ......................................................................................... 90
3. Contracararea efectelor operaţiilor psihologice ale inamicului ....................... 90
4. Mascarea .......................................................................................................... 93
5. Protecţia genistică ............................................................................................ 94
6. Protecţia aeriană ............................................................................................... 95
7. Apărarea N.B.C. ............................................................................................... 95
8. Protecţia împotriva sistemelor incendiare ........................................................ 96
9. Protecţia informaţiilor ...................................................................................... 97
10. Protecţia medicală şi sanitar-veterinară ......................................................... 97
11. Protecţia mediului .......................................................................................... 97
12. Protecţia muncii ............................................................................................. 98
13. Activitatea de informare şi relaţii publice ...................................................... 98
14. Asigurarea topogeodezică .............................................................................. 99
15. Asigurarea hidrometeorologică ...................................................................... 99
16. Asigurarea cu resurse umane ......................................................................... 100
17. Asistenţa juridică ............................................................................................ 100
18. Asistenţa religioasă ........................................................................................ 101
Secţiunea a 9-a. Activităţile comandamentului pentru asigurarea financiar-
contabilă ................................................................................................................ 101
CAPITOLUL V Documente ce se elaborează de către comandamente
pentru exercitarea conducerii operaţiilor militare .......................................... 102
Secţiunea 1. Conţinutul documentelor pentru conducere întocmite de
modulele comandamentului şi de reprezentanţi ................................................... 102
1. Modulul personal, G1/S1 ................................................................................. 102
2. Modulul informaţii, G2/S2 ............................................................................... 102
3. Modulul operaţii, G3/S3 ................................................................................... 109

3 Ediţia 1
4. Modulul logistic, G4/S4 ................................................................................... 129
5. Modulul relaţii militari/civili, G5/S5 ............................................................... 130
6. Modulul comunicaţii şi informatică, G6/S6 ..................................................... 130
7. Reprezentanţii .................................................................................................. 132
Secţiunea a 2-a. Conţinutul documentelor pentru informare întocmite de
modulele comandamentului şi de reprezentanţi.................................................... 132
1. Modulul personal, G1/S1 ................................................................................. 132
2. Modulul informaţii, G2/S2 ............................................................................... 133
3. Modulul operaţii, G3/S3 ................................................................................... 137
4. Modulul logistic, G4/S4 ................................................................................... 146
5. Modulul relaţii militari-civili, G5/S5 ............................................................... 149
6. Modulul comunicaţii şi informatică, G6/S6 ..................................................... 149
7. Modulul juridic ................................................................................................. 150
8. Modulul/ofiţerul de informare şi relaţii publice ............................................... 151
9. Reprezentanţii ................................................................................................ 152
CAPITOLUL VI Redactarea şi transmiterea documentelor ......................... 152
CAPITOLUL VII Riscuri în conducere .......................................................... 154

Anexa nr.1 Glosar ................................................................................................ 157

Anexa nr.2 Documente pentru conducere şi informare conform competenţelor
de elaborare pe nivele ierarhice ............................................................................ 162
Anexa nr. 3 Ordinul preliminar ........................................................................... 165
Anexa nr. 4 Planul/ordinul de operaţie ................................................................ 167
Anexa nr. 5 Ordinul grafic ................................................................................... 170
Anexa nr. 6 Ordinul fragmentar .......................................................................... 172
Anexa nr. 7 Ordinul de deplasare ....................................................................... 173
Anexa nr. 8 Anexa pentru informaţii la ordinul de operaţie ................................ 174
Anexa nr. 9 Anexa pentru sprijinul prin foc la ordinul de operaţie ..................... 177
Anexa nr. 10 Anexa pentru protecţia genistică la ordinul de operaţie ................ 180
Anexa nr. 11 Anexa pentru apărarea N.B.C. la ordinul de operaţie .................... 182
Anexa nr. 12 Anexa pentru sprijinul logistic la ordinul de operaţie..................... 186
Anexa nr. 13 Anexa pentru comunicaţii şi informatică........................................ 187
Anexa nr. 14 Anexa pentru securitatea operaţiei ................................................. 189
Anexa nr. 15 Anexa pentru deplasare .................................................................. 192
Anexa nr. 16 Anexa relaţii militari-civili (CIMIC) ............................................. 193
Anexa nr. 17 Ordinul logistic .............................................................................. 194
Anexa nr. 18 Forma şi conţinutul ordinului tip schemă sau sub formă de
schemă .................................................................................................................. 196
Anexa nr. 19 Model pentru anexă - la ordinul de operaţie .................................. 198
Anexa nr. 20 Conţinutul de principiu al unui plan privind angajarea forţelor la
restabilirea „ordinii publice”, în sprijinul şi împreună cu forţele
specializate ............................................................................................................
200
...................
Anexa nr. 21 Conţinutul de principiu al unui plan privind dezangajarea forţelor
participante la acţiuni de restabilire a ordinii publice ........................................... 201

4 Ediţia 1
Anexa nr. 22 Conţinutul de principiu al unui plan privind supravegherea
eficace a operaţiilor militare într-o situaţie de criză ............................................. 202
Anexa nr. 23 a Organizarea şi funcţionarea centrului de informare şi presă 203
Anexa nr. 23 b Anexa (informare şi relaţii publice) ............................................ 208
Anexa nr. 24 Planul de procurare a informaţiilor ................................................ 212
Anexa nr. 25 Planul asistenţei juridice la ordinul de operaţie ............................. 213
Anexa nr. 26 Planul de control ............................................................................ 214
Anexa nr. 27 Planul organizării şi executării recunoaşterilor ............................. 217
Anexa nr. 28 Planul de activitate ......................................................................... 218
Anexa nr. 29 Matricea planificării acţiunilor ...................................................... 220
Anexa nr. 30 Tabel cu repartiţia forţelor şi mijloacelor ...................................... 222
Anexa nr. 31 Procesul de planificare a operaţiei militare .................................... 223
Anexa nr. 32 Conţinutul etapei de orientare a personalului implicat în
planificarea operaţiei ............................................................................................ 225
Anexa nr. 33 Conţinutul etapei de elaborare a concepţiei ................................... 226
Anexa nr. 34 Etapa de elaborare a planului ......................................................... 227
Anexa nr. 35 Etapa revederii planului ................................................................. 228
Anexa nr. 36 Analiza situaţiei de către statul major pentru elaborarea
variantelor de curs al operaţiei .............................................................................. 229
Anexa nr. 37 Ghidul comandantului pentru planificare ...................................... 231
Anexa nr. 38 Procesul elaborării deciziei militare .............................................. 232
Anexa nr. 39 Sarcinile comandantului şi ale statului major în procesul
decizional .............................................................................................................. 233
Anexa nr.40 a Briefinguri .................................................................................... 234
Anexa nr.40 b Briefingul pentru analiza misiunii ............................................... 237
Anexa nr.40 c Briefingul pentru recomandarea cursurilor de operaţie către
comandantul comandamentului ............................................................................ 238

5 Ediţia 1
 CAPITOLUL I
Principii generale

Art.1. Manualul este impus de necesitatea modernizării conducerii militare.

Elaborarea lui a impus valorificarea şi prelucrarea la un nivel superior de
performanţă, a experienţei acumulate în decursul timpului, în procesul de conducere
al Armatei Naţionale şi a altor armate, precum şi din activităţile de parteneriat.
Art.2. (1) Comandamentele categoriilor de forţe asigură conducerea tuturor
operaţiilor desfăşurate de către forţele subordonate, permanent sau temporar, printr-o
riguroasă activitate de stat major desfăşurată în mod unitar şi cu participarea
întregului personal.
(2) Activitatea de stat major reprezintă un ansamblu de acţiuni şi decizii,
desfăşurate succesiv, intercondiţionate şi integrate într-un proces unitar.
Art.3. Aceste acţiuni au, de regulă, următoarele caracteristici:
a) se manifestă la nivelul tuturor comandamentelor, indiferent de
nivelul ierarhic-categorie de forţe, brigadă, batalion/divizion şi de dimensiunile
acestora;
b) au conţinuturi, forme, importanţă şi ponderi de manifestare diferite, în
raport cu nivelul comandamentelor;
c) constituie elemente ale conducerii structurilor militare şi se
derulează succesiv sau prin cumularea a două sau mai multe atribute, în raport de
condiţiile concrete şi uneori în funcţie de nivelul ierarhic.
Art.4. (1) Procesul de conducere presupune o succesiune generală de activităţi:
primirea/deducerea şi însuşirea misiunii/ordinului; analiza situaţiei; formularea
problemei; stabilirea direcţiei de evoluţie; fixarea obiectivelor; evaluarea resurselor;
stabilirea priorităţilor; alocarea resurselor; alegerea metodelor; luarea deciziei;
organizarea sistemului structural şi acţional; realizarea obiectivelor; controlul
îndeplinirii obiectivelor şi luarea deciziilor de corecţie.
(2) Succesiunea activităţilor menţionate şi faptul că ultimele operaţii
prefigurează pe primele ale următorului proces de conducere, conferă acestuia un
caracter ciclic.
Art.5. Atribuţiile unei structuri de conducere, modul sau persoană, desemnează
o serie de activităţi, decizionale sau de rutină, precum şi obligaţii de a îndeplini
anumite sarcini/misiuni, care sunt dimensionate în funcţie de structura sistemului şi
factorii care îl influenţează.
Art.6. În analiza procesului de conducere se are în vedere că:
a) esenţa conducerii rămâne aceeaşi indiferent de nivelul de referinţă şi de
obiectul conducerii;
b) conţinutul conducerii variază în funcţie de nivelul de referinţă şi de
obiectul conducerii.
Art.7. Procesul de conducere presupune îndeplinirea unor activităţii specifice
grupate potrivit următoarelor funcţii: prevederea/previziunea; planificarea;
organizarea, decizia, coordonarea; controlul; evaluarea.
Art.8. (1) Prevederea/previziunea reprezintă un proces complex şi dinamic, o
atitudine şi un mod specific de a gândi, proiecta şi acţiona a celor ce conduc,

6 Ediţia 1
materializate într-un ansamblu de activităţi efectuate metodic cu scopul de a prefigura
tendinţele de evoluţie în viitor a proceselor şi activităţilor conduse, de a determina şi
aplica în mod conştient acţiunea legităţilor obiective, în vederea asigurării unei
eficienţe maxime actului de conducere.
(2) Principalele trăsături ale prevederii/previziunii sunt următoarele :
a) precede celelalte funcţii;
b) pune în evidenţă necesitatea practicării unei conduceri previzionale;
c) anticipează evoluţia condiţiilor în care se va afla sistemul condus,
precum şi starea, comportarea şi funcţionarea acestuia;
d) identifică tendinţele existente;
e) prefigurează procesele şi fenomenele ce vor avea loc în viitor şi
resursele necesare, fără a-i diminua valoarea pe termen scurt;
f) realizează o punte între ce este şi ce va fi, unde se vrea a se ajunge, în
viitor;
g) este un proces prin care conducerea prefigurează viitorul şi stabileşte
diferite obiective pentru aceasta;
h) realizează legătura inversă dintre prevedere/previziune şi practică,
aceasta fiind aceea care generează prevederea/previziunea; este strâns legată de
decizie şi de control;
i) evaluează viitorul prin surprinderea tendinţelor şi a conjuncturilor
probabile în care vor acţiona actorii de influenţă asupra forţei.
(3) Prevederea/previziunea se particularizează în prognoze, planuri şi
programe.
Art.9. (1) Prognoza asigură îndeplinirea următoarelor funcţii:
a) dezvăluirea tendinţelor proceselor care se desfăşoară în sistem;
b) descoperirea principalelor legităţi ale dezvoltării viitoare a sistemului;
c) determinarea variantelor posibile;
d) caracterizarea cantitativă a stărilor viitoare, indicând parametrii şi
datele când se vor produce anumite evenimente.
(2) Elaborarea prognozei necesită:
a) efectuarea analizei fenomenelor şi proceselor la care se referă
prognoza, în scopul stabilirii corelaţiilor existente în trecut şi a factorilor generatori
de schimbări;
b) formularea unor ipoteze realiste de dezvoltare;
c) asigurarea echilibrului dinamic permanent între obiectivele de evoluţie
avute în vedere şi nivelul resurselor materiale, tehnice şi umane implicate în
realizarea acestora;
d) efectuarea proiecţiei evoluţiei viitoare a fenomenelor şi obiectivelor
urmărite în mod global, complex şi multilateral, evidenţiindu-se implicaţiile
economice, organizatorice etc., precum şi nivelurile abordate.
(3) Prognoza se concretizează în studii de prognoză şi/sau scenarii pe baza
cărora se adoptă decizii.
Art.10. Planul este destinat coordonării activităţilor/participanţilor în vederea
realizării viitorului/scopului propus/obiectivelor, posibil şi dorit, fiind şi strategia
deciziilor viitoare a proceselor de comandă. Acesta este instrumentul des folosit în

7 Ediţia 1
comandă, el reflectând scopul/obiectivele, mijloacele, termenele şi responsabilităţile.
Detalierea planului este strâns legată de perioada pentru care este întocmit. Cu cât
perioada este mai mică, cu atât detalierea este mai mare şi invers.
Art.11. Programul este rezultatul activităţii de proiecţie şi constituie o etapă în
cadrul procesului de conducere. Programul constituie o privire de ansamblu orientată
spre viitor. El conţine prevederi complexe, ştiinţific fundamentate, privind conţinutul,
sensul şi volumul posibilităţilor probabile. Este o formă de prevedere/previziune
ştiinţifică a situaţiei viitoare, a comportării ori efectului dezvoltării fenomenului sau
procesului respectiv.
Art.12. (1) În exercitarea funcţiei de prevedere/previziune este necesară
adoptarea unei anumite metodologii care să cuprindă trei etape distincte de urmat.
(2) Prima etapă o constituie analiza condiţiilor concrete, interne şi externe,
de care depinde evoluţia sistemului sau desfăşurarea procesului condus. Această
etapă se concretizează în aplicarea metodei de cercetare, de descoperire a
adevărurilor cuprinse într-o realitate potenţială. Metoda este denumită analiză
previzională.
(3) Metoda cuprinde la rândul ei, momente distincte concretizate în :
a) determinarea obiectului analizei;
b) determinarea factorilor care pot influenţa evoluţia fenomenului
respectiv;
c) sintetizarea rezultatelor;
d) stabilirea măsurilor corective care ar determina evoluţia dorită a
fenomenului.
(4) Cea de-a doua etapă o constituie determinarea variantelor de evoluţie a
sistemului, care se realizează pe baza intercondiţionărilor şi a rezultatului interpretării
datelor şi rezultatelor cu care s-a finalizat analiza previzională. Aceste variante sunt
considerate prognoze ale fenomenului respectiv.
(5) A treia etapă o constituie stabilirea, pe baza unor metode ştiinţifice de
evaluare a probabilităţii de evoluţie a fenomenelor, a variantei cu cel mai mare grad
de realizare. Aceste metode eficiente au la bază, ca o caracteristică principală, criterii
după care se apreciază gradul de certitudine al diferitelor variante, precum şi
indicatori pe baza cărora sunt ierarhizate aceste variante. Criteriile şi indicatorii pot fi
stabiliţi, de la caz la caz, în funcţie de natura fenomenului a cărei evoluţie este
determinată pe baza unor consultări largi a cadrelor cu experienţă din comandament.
În cadrul acestei etape trebuie să se stabilească varianta de evoluţie cea mai probabilă
şi nu cea mai dorită. Atunci când varianta cea mai probabilă de evoluţie a operaţiei
militare nu coincide cu cea dorită de factorul decizional, planificarea, organizarea,
comanda, coordonarea şi controlul desfăşurate prin măsuri specifice, stabilite şi
aplicate cu competenţă şi în conformitate cu realităţile existente, determină modul de
realizare al acestei coincidenţe.
(6) Varianta de evoluţie pe care factorul decizional o stabileşte ca fiind
absolut necesar de realizat şi pentru care urmează să se stabilească măsurile necesare
pentru a-i asigura gradul de certitudine maxim, devine plan cu caracter decizional,
obligatoriu pentru întregul efectiv din sistemul a cărei evoluţie a fost evaluată. In
această etapă, având cât mai temeinic fundamentată evoluţia în perspectivă a

8 Ediţia 1
sistemului şi cunoscând adevăratele potenţe ale acestuia, precum şi măsurile
suplimentare necesare, se pot stabili obiectivele în concordanţă cu realităţile
existente.
Art.13. (1) Planificarea, reprezintă un ansamblu de activităţi de complexitate
variabilă desfăşurate de structura de conducere în scopul stabilirii cât mai clar posibil
a tuturor elementelor ce caracterizează activitatea/procesul condus, şi anume:
obiectivele; subiectul; resursele umane, materiale, financiare şi informaţionale;
problemele de spaţiu şi timp; instrumentele, metodele şi procedeele utilizate.

(2) Încadrarea secvenţială a planificării în ansamblul funcţiilor conducerii nu

este evidentă, în realitate având loc o îmbinare parţială a acestora şi a activităţilor
specifice.
(3) Planificării îi revine sarcina de a stabili în detaliu toate elementele ce
caracterizează un anumit proces sau o activitate militară: obiectivele; resursele umane
şi materiale; durata şi spaţiul; metodele şi procedeele utilizate.
(4) Etapele principale ale planificării sunt:
a) conştientizarea oportunităţii;
b) definirea obiectivelor, nivelurilor şi termenelor operaţiei;
c) determinarea locului sistemului/unităţii faţă de obiectivele preconizate,
prin evaluarea stadiului curent în funcţie de starea de lucruri dorită în viitor;
d) elaborarea de scenarii, pe baza operaţiilor de dezvoltare a premiselor
referitoare la condiţiile viitoare;
e) compararea alternativelor;
f) identificarea şi alegerea de către decidenţi a alternativei de acţiune
optimă care devine plan şi urmează să fie aplicat;
g) formularea planurilor de sprijin;
h) implementarea planului şi evaluarea rezultatelor; în cazul că se constată
abateri de la obiective, conducătorul este dator să adopte măsuri corective.
(5) Cerinţele planificării sunt:
a) să pornească de la vârf;
b) să fie organizate/stabilite responsabilităţile, termenele etc.;
c) demersul specific trebuie clar definit, riguros respectat şi adoptat în
funcţie de realităţi;
d) obiectivele, premisele/deciziile trebuie comunicate clar, fără
ambiguităţi;
e) comandanţii/şefii trebuie să participe la operaţiile de planificare;
f) să presupună conştientizarea şi acceptarea schimbărilor.
(6) Principalele aspecte ale planificării în conducerea militară sunt
stabilitatea relativă a planurilor şi pregătirea din timp a soluţiilor de adoptat în cazul
apariţiei unor factori perturbatori. Fiind instrumente de conducere, se impune ca
planurile să fie riguros respectate dar şi adaptate la condiţiile nou apărute.
Schimbările repetate în planificare duc la instabilitatea planurilor, diminuarea
fondului de timp al comandamentelor şi împiedicarea lor să se ocupe de conducerea
propriu-zisă.

9 Ediţia 1
 Art.14. (1) Organizarea are drept scop adoptarea/respectarea unor proceduri şi
folosirea raţională a resurselor, permiţând o mai bună comunicare şi înţelegere în
muncă, prin constituirea sistemului informaţional, stabilirea regulilor/procedurilor
reciproce necesare, introducerea ordinii în desfăşurarea operaţiilor.
(2) Organizarea cuprinde o sferă de preocupări care se referă la:
a) crearea şi perfecţionarea structurilor militare/unităţilor prin stabilirea
elementelor organizatorice componente şi a caracteristicilor specifice care stau la
baza funcţionării lor şi a sistemului în ansamblu, precum şi a legăturilor acestora cu
mediul în care îşi desfăşoară activitatea;
b) determinarea condiţiilor pe baza cărora se stabilesc parametrii
constructivi, dinamici şi funcţionali ai structurii, precum şi modalităţile de realizare a
proceselor de comandă la pace, în situaţii de criză, război şi post conflict;
c) organizarea operaţiei/luptei cu aspectele ce se referă la activitatea
comandamentelor în ansamblu şi a modulelor din compunere în detaliu pentru
conducerea nemijlocită a forţelor, îndeplinirea deciziilor şi a planurilor;
d) organizarea îndeplinirii deciziilor şi a activităţilor ce asigură repartiţia
şi îmbinarea folosirii în timp şi spaţiu a resurselor umane şi materiale şi a normelor de
muncă, în vederea obţinerii la termenele prevăzute a rezultatelor calitative şi
cantitative stabilite;
e) organizarea muncii individuale şi colective, în strânsă legătură cu
principiile de conducere, diviziunea muncii, individualizarea funcţiilor, cooperarea în
muncă, amenajarea locului de muncă, ordinea, disciplina şi protecţia muncii etc.
Art.15. (1) Comanda reprezintă un ansamblu de activităţi prin care structura de
conducere îşi impune voinţa asupra structurii de execuţie şi se materializează prin
emiterea ordinului. Scopul comenzii îl constituie punerea în aplicare a deciziilor
luate.
(2) Caracteristicile comenzii sunt: fermitatea; asigurarea permanenţei;
caracterul unitar; operativitatea.
Art.16. Metodele de comandă sunt: prin obiective; prin buget; prin proiect;
prin excepţie.
Art.17. (1) Comanda prin obiective are la bază concepţia potrivit căreia
unitatea condusă trebuie să aibă un obiectiv principal, clar definit, defalcat pe
obiective parţiale, de realizarea cărora răspund cadrele de conducere.
(2) La baza conceperii metodei de conducere prin obiective se află premisa
că eficacitatea unei unităţi, mari unităţi sau a unui comandament depinde de
întrepătrunderea obiectivelor sale cu obiectivele subsistemelor componente, ceea ce
implică o corelare strânsă a trinomului obiective - rezultate - recompense /sancţiuni.
(3) Conducerea prin obiective poate fi definită ca o metodă de comandă,
bazată pe determinarea riguroasă a obiectivelor până la nivelul executanţilor care
participă nemijlocit la stabilirea lor, precum şi pe corelarea strânsă a recompenselor şi
respectiv a sancţiunilor cu nivelul realizării obiectivelor prestabilite.
(4) Metoda de conducere prin obiective comportă următoarele etape
principale:
a) stabilirea obiectivelor fundamentale;
b) stabilirea obiectivelor derivate, specifice şi individuale;

10 Ediţia 1
 c) elaborarea programelor de activităţi, a calendarelor cu termene şi a
bugetelor de venituri şi cheltuieli;
d) adaptarea corespunzătoare a subsistemelor decizional, structural şi
informaţional la cerinţele realizării obiectivelor;
e) urmărirea realizării obiectivelor;
f) evaluarea realizării obiectivelor şi recompensarea/sancţionarea
personalului;
g) luarea deciziei de corecţie.
Art.18. (1) Comanda prin buget reprezintă o metodă specifică de exercitare a
funcţiilor acesteia prin care atât stabilirea obiectivelor fundamentale şi derivate, cât şi
planificarea, organizarea, decizia, coordonarea, controlul şi evaluarea rezultatelor
obţinute se fac sub forma financiar-contabilă.
(2) Comanda prin buget presupune îndeplinirea a două condiţii principale:
a) existenţa unui sistem de programare, evidenţă şi urmărire operativă a
costurilor, atât la nivelul unităţii, cât şi la nivelul modulelor;
b) existenţa unei structuri organizatorice în deplină concordanţă cu
obiectivele stabilite prin care să se prevadă atribuţiile, competenţele,
responsabilităţile şi relaţiile de colaborare pentru fiecare modul.
(3) Cerinţa de bază a metodei constă în a defini activitatea în aşa fel încât să
poată fi măsurată financiar, ducând la dezvoltarea spiritului de gospodărie, a gândirii
economice.
(4) Aplicarea metodei de comandă pe bază de buget comportă patru etape:
pregătirea şi elaborarea; aprobarea; execuţia; controlul bugetar; luarea deciziei de
corecţie.
(5) Comanda prin buget are un rol deosebit prin faptul că presupune un
control permanent al resursei financiare şi prin aceasta, asupra tuturor resurselor.
Art.19. (1) Comanda prin proiect reprezintă un sistem de conducere cu un
puternic caracter novator. Acesta are o durată limitată, este conceput în vederea
soluţionării unor probleme complexe, dar definite precis şi implică aportul unei largi
game de specialişti din subsistemele organizatorice, integrate temporar într-un sistem
autonom.
(2) Modalităţi organizatorice de comandă prin proiect: cu responsabilitate
individuală; de stat major/colectivă; mixtă.
(3) Etapele comenzii prin proiect sunt:
a) definirea generală a proiectului; se precizează obiectivele, amploarea
proiectului, subsistemele organizatorice şi de execuţie;
b) definirea organizatorică a proiectului; se stabileşte tipul de organizare,
lista principalelor sarcini, competenţele şi responsabilităţile pentru conducerea
proiectului şi competenţa colectivului de realizare; se stabileşte mărimea şi
compunerea statului major;
c) desemnarea conducătorului proiectului, a responsabilităţilor
subsistemelor componente, precum şi a altor persoane care vor participa la realizarea
proiectului;
d) pregătirea climatului pentru implementarea comenzii prin proiect, prin
prezentarea noului sistem;

11 Ediţia 1
 e) implementarea comenzii prin proiect prin trecerea la realizarea
obiectivelor prevăzute şi exercitarea sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor;
f) stabilirea modalităţilor de control;
g) evaluarea periodică a stadiului realizării proiectului;
h) luarea deciziei de corecţie.
Art.20. (1) Comanda prin excepţie se bazează pe identificarea şi comunicarea
situaţiilor în care este necesară intervenţia comandamentului aflat la un anumit nivel
ierarhic în cadrul sistemului, el rămânând inactiv când activitatea se desfăşoară
normal.
(2) Comanda prin excepţie se caracterizează prin:
a) informaţiile destinate cadrelor de conducere sunt selectate potrivit
competenţelor decizionale;
b) cu cât abaterile sunt mai mari, cu atât informaţiile referitoare la ele
ajung la niveluri ierarhice mai înalte;
c) reclamă un sistem de informaţii bine pus la punct;
d) competenţele sunt precis delimitate, stabilindu-se intervalul de abateri
la care conducătorii sunt împuterniciţi să ia decizii.
(3) Etapele conducerii prin excepţie sunt:
a) stabilirea obiectivelor, normelor şi a altor elemente care asigură
desfăşurarea riguroasă a activităţii;
b) stabilirea toleranţei admise pentru abaterile de la valorile prestabilite
ale obiectivelor, normelor etc.;
c) compararea realizărilor cu nivelurile planificate;
d) luarea deciziilor de corecţie.
Art.21. (1) Coordonarea constă într-un sistem de identificare a problemelor
care semnalează comenzii când este necesar să intervină, aceasta neacţionând când o
asemenea situaţie nu se impune. Se exercită permanent pe baza cunoaşterii modului
în care funcţionează structurile şi impactul factorilor.
(2) Rolul coordonării îl constituie menţinerea, păstrarea şi perfecţionarea
stării de ordonare a sistemului conducător şi a celui condus, precum şi a tuturor
relaţiilor dintre ele.
(3) Necesitatea coordonării decurge din: dinamismul sistemului militar şi al
mediului înconjurător; diversitatea activităţilor din comandamente şi unităţi; cerinţele
integrării obiectivelor parţiale ale subsistemelor în obiectivele de ansamblu ale
sistemelor; stabilitatea dinamică a unui sistem; creşterea entropiei.
(4) Coordonarea vizează următoarele activităţii:
a) realizarea sincronizării activităţilor în cadrul unei unităţi sau între mai
multe unităţi; în cadrul aceleiaşi unităţi, coordonarea asigură sincronizarea activităţii
şi între modulele funcţionale sau ierarhice;
b) îndeplinirea unui rol integrator care asigură păstrarea legăturilor între
subsistemele unui sistem, ritmul activităţilor şi succesiunea lor în timp şi spaţiu, când
este cazul;
c) efectuarea informării tuturor marilor unităţi/unităţilor asupra rolului
lor în activitatea de ansamblu, menţinerea legăturilor informaţionale între sisteme;

12 Ediţia 1
 d) stabilirea proporţionalităţilor, constituind un mijloc operativ de grupare
a eforturilor în cadrul sistemului, de distribuţie şi redistribuire a sarcinilor în
concordanţă cu necesităţile practice de a menţine echilibrul între activităţi, sarcini şi
executanţi;
e) soluţionarea contradicţiilor şi conflictelor apărute în desfăşurarea
evenimentelor;
f) neconcordanţele, disproporţiile care apar în dinamica unui sistem şi
care, dacă nu ar asigura posibilitatea efectuării unor corecţii, ar genera grave
perturbaţii în funcţionarea întregului sistem.
(5) În determinarea locului şi a spaţiului de manifestare al coordonării în
procesul de comandă este necesar să se pornească de la constatarea unanim admisă că
toate activităţile trebuie astfel conduse, încât ele să fie subordonate dinamicii
sistemului, concentrării eforturilor pentru îndeplinirea obiectivelor acestuia şi
posibilităţile reale existente.
(6) Scopul coordonării îl constituie asigurarea desfăşurării operaţiilor într-o
concepţie unitară, care să conducă la înfăptuirea obiectivelor.
(7) Activităţile specifice coordonării sunt: armonizarea; sincronizarea;
echilibrarea; proporţionalitatea; ordonarea; conlucrarea; colaborarea; cooperarea;
coeziunea; convergenţa; antrenarea; unirea; dirijarea.
(8) Principiile coordonării sunt: prioritatea obiectivelor; unitatea de
comandă;excepţia; ritmicitatea; paralelismul; concordanţa dintre autoritate şi
responsabilitate.
Art.22. (1) Controlul constă în supravegherea funcţionării sistemului condus şi
compararea rezultatelor obţinute cu cele planificate. Acesta realizează cunoaşterea
temeinică a realităţii şi a modului de aplicare a actelor normative ce reglementează
activitatea domeniului militar.
(2) Exercitarea funcţiei de control presupune derularea în ordine secvenţială
a trei etape distincte:
a) verificarea sistemului; se verifică rezultatele obţinute în îndeplinire
obiectivelor, starea şi dinamica sistemului;
b) analiza concluziilor verificării;
c) îndrumarea sistemului condus şi controlat; efectuarea corecţiilor.
(3) Principiile controlului sunt: legalitatea; obiectivitatea; eficacitatea;
intervenţia oportună; adaptarea; stimularea; cuprinderea.
(4) Funcţiile controlului sunt: funcţia perfectivă; funcţia preventivă; funcţia
recuperativă; funcţia apreciativ-stimulativă; funcţia educativă; funcţia informativă;
funcţia de reglare.

CAPITOLUL II
Organizarea comandamentului

Art.23. (1) Comandamentul este elementul de structură din compunerea

unităţii militare, precum şi al grupărilor de forţe similare, organizat pentru exercitarea
actului de comandă şi investit prin acte normative specifice, cu atribut de conducere a

13 Ediţia 1
tuturor activităţilor militare ce se pregătesc şi desfăşoară în operaţie/luptă de către
forţele din compunerea şi/sau subordinea acestuia. Comandamentul este organizat pe
module funcţionale.
(2) Domeniile de activitate specifice comandamentului sunt: resurse umane;
informaţii/cercetare; operaţii; logistică; CIMIC; comunicaţii şi informatică;
informare şi relaţii publice; asistenţă juridică; cunoaştere şi asistenţă psihologică;
asistenţă religioasă; financiar-contabilă.
(3) Acestea presupun următoarele activităţi: colectarea şi difuzarea datelor şi
informaţilor de cercetare; acţiuni care implică utilizarea senzorilor şi sistemelor de
avertizare; acţiuni specifice de război electronic; coordonarea recunoaşterilor şi
supravegherii; utilizarea bazelor de date ale cercetării; utilizarea bazelor de date ale
operaţiilor; utilizarea bazelor de date ale logisticii; utilizarea bazelor de date ale
sistemelor de comunicaţii şi informatică; utilizarea bazelor de date ale resurselor
umane; utilizarea bazelor de date cu obiectivele inamicului; estimarea ameninţărilor;
planificarea rezervelor; planificarea operaţiilor; utilizarea bazelor de date şi informaţii
din domeniul financiar-contabil.
(4) Pentru cuprinderea tuturor domeniilor de activitate, în exercitarea unei
comenzi viabile şi oportune, structura organizatorică cuprinde, de regulă, următoarele
elemente: comanda militară, definită prin comandantul comandamentului; structuri
subordonate comandantului; locţiitorul comandantului; modulul financiar-contabil;
modulul informare şi relaţii publice; modulul asistenţă religioasă; modulul juridic;
statul major.
(5) În acest capitol sunt prezentate organizarea şi domeniile comune de
responsabilitate ale statului major. Organizarea, încadrarea cu personal şi domeniile
de responsabilitate ale fiecărui stat major specific diferitelor eşaloane şi arme sunt
prezentate în manualele pentru luptă ale acestora.
(6) Atribuţiile modulelor statului major şi documentele care se elaborează se
stabilesc prin proceduri standard de operare, cu respectarea prevederilor din prezentul
manual.

Secţiunea 1
Comandantul

Art.24. (1) Comandantul este autoritatea investită cu exercitarea comenzii

întregului personal al comandamentului şi a celorlalte forţe aflate în subordine.
(2) Autoritatea implică privilegiul şi libertatea comandantului de a impune
deciziile proprii asupra subordonaţilor. A comanda înseamnă a conduce cu autoritate.
(3) Responsabilitatea este o obligaţie etică şi legală pe care şi-o asumă
comandantul pentru operaţiile, realizările sau insuccesele structurii pe care o
comandă.
Art.25. Ordinul comandantului trebuie să fie în corelaţie cu sistemul legislativ,
cu prevederile actelor normative naţionale şi internaţionale adoptate şi de ţara noastră
şi cu prevederile actelor normative specifice de nivel superior sau de acelaşi nivel
emise pe baza unui act de nivel superior, fără a depăşi limitele competenţei instituite
prin acel act sau să contravină acestuia. Acesta nu trebuie să încalce regulile de

14 Ediţia 1
angajare militară stipulate în normele dreptului internaţional aplicabile conflictelor
militare şi să nu afecteze relaţia de echilibru între necesitatea militară şi dreptul
umanitar.
Art.26. Comandantul trebuie să cunoască atât situaţia inamicului şi să
aprecieze just posibilităţile în timp şi în spaţiu ale acestuia, cât şi situaţia forţelor din
subordine, puterea de luptă şi gradul de asigurare pe linie logistică a acestora şi să
influenţeze în mod pozitiv prin deciziile sale, desfăşurarea cu mijloacele pe care le
are la dispoziţie, a cursului operaţiilor militare.
Art.27. Pe timpul pregătirii operaţiilor militare comandantul are următoarele
atribuţii: ia decizia privind cursul optim al operaţiilor; stabileşte concepţia operaţiilor,
misiunile marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor din compunerea forţei proprii şi a
celor ataşate alocate; organizează conducerea operaţiilor forţelor; organizează forţele
participante la operaţie; ia măsuri de asigurare a operaţiilor şi de protecţie a forţelor
din subordine.
Art.28. Pe timpul ducerii operaţiilor militare, comandantul: ordonă executarea
planului şi conduce forţele; coordonează eforturile acestora pentru îndeplinirea
misiunilor primite şi stimulează iniţiativa subordonaţilor; menţine permanent legătura
cu eşalonul superior, comandanţii din subordine, cu vecinii şi cei cu care cooperează;
controlează îndeplinirea misiunilor; stabileşte şi face precizări suplimentare forţelor
din subordine.
Art.29. Comandantul răspunde de înaintarea rapoartelor către eşalonul superior
şi de informarea comandanţilor structurilor cu care cooperează, în măsura în care le
interesează, cu date privind: primirea misiunii; decizia luată; îndeplinirea misiunii;
obiectivele importante descoperite la inamic; schimbările bruşte ale situaţiei; măsurile
luate.

Secţiunea a 2-a
Locţiitorul comandantului

Art.30. Locţiitorul comandantului este autoritatea învestită care participă la

actul de comandă al unităţii din care face parte. El trebuie să fie capabil să preia în
orice moment comanda. Relaţiile locţiitorului comandantului cu şeful de stat major,
statul major şi comandanţii forţelor subordonate sunt stabilite de către comandant.
Locţiitorul comandantului poate să dea ordin şefului de stat major în limitele stabilite
de către comandant. El îl poate consulta oricând pe acesta în problemele specifice
actului de comandă al unităţii.
Art.31. Locţiitorul comandantului nu are stat major. Când primeşte
responsabilităţi specifice desfăşurării operaţiilor militare, i se asigură asistenţă din
partea statului major.
Art.32. Locţiitorul comandantului poate solicita comandantului numirea unor
ofiţeri din comandament sau din unităţile subordonate pentru a-l consilia sau i se
poate constitui un stat major care să-i fie pus la dispoziţie pentru conducerea unor
anumite acţiuni.
Art.33. Responsabilităţile specifice pe care le poate primi locţiitorul
comandantului se referă la: asigurarea comenzii comandamentului şi a forţelor din

15 Ediţia 1
subordine în situaţia în care comandantul a devenit pierdere de război, este în
incapacitate sau indisponibil pentru exercitarea funcţiei de comandă cu care a fost
investit; conducerea operaţiilor curente pe timpul pregătirii de către statul major a
operaţiilor viitoare; conducerea unei grupări de forţe constituite temporar;
coordonarea operaţiilor unei părţi din dispozitiv; conducerea activităţilor de pregătire
şi de execuţie a unor misiuni speciale; coordonarea activităţilor de cooperare cu
forţele din alte structuri; ordinea şi disciplina militară; activitatea de relaţii publice.
Art.34. Locţiitorul comandantului îşi desfăşoară activitatea, de regulă, în
punctul de comandă de bază al structurii respective. Uneori, în anumite situaţii, el îşi
desfăşoară activitatea şi în alt punct de comandă, stabilit conform planului/ordinului
de operaţii.

Secţiunea a 3-a
Statul major

Art.35. Statul major este elementul de bază al comandamentului prin care

comandantul realizează conducerea forţelor din subordine.
Art.36. Statul major îşi desfăşoară activitatea sub conducerea directă a şefului
de stat major, având la bază ordinele eşalonului superior, decizia şi precizările
comandantului.
Art.37. Statul major este organizat pe module funcţionale şi desfăşoară
următoarele activităţi principale: cunoaşterea situaţiei; furnizarea de informaţii către
comandant; planificarea activităţilor; organizarea activităţilor; repartizarea sarcinilor
în funcţie de competenţele şi atribuţiile personalului; coordonarea permanentă a
activităţii compartimentelor din compunere; organizarea, instalarea şi deplasarea în
timp scurt a punctelor de comandă; elaborarea documentelor pentru conducere şi
pentru informare; transmiterea oportună a misiunilor; calculul riscurilor în conducere
şi prezentarea acestora; executarea controalelor; menţinerea permanentă a legăturii cu
forţele din subordine; cunoaşterea situaţiei operative/tactice a acestora; întocmirea
oportună a cursurilor operaţiilor cerute de către comandant.
Art.38. Cerinţa principală a activităţii statului major este operativitatea.
Aceasta se realizează prin: cunoaşterea permanentă a situaţiei, a ordinelor primite şi a
măsurilor stabilite de comandant; înţelegerea clară a misiunii primite; procurarea,
centralizarea, analiza şi exploatarea oportună a datelor şi informaţiilor despre inamic,
forţele proprii, teren şi alţi factori; transmiterea la timp a misiunilor la subordonaţi şi
urmărirea îndeplinirii lor; selectarea celor mai importante şi urgente sarcini asupra
cărora trebuie să-şi concentreze eforturile; efectuarea în timp scurt a calculelor şi
întocmirea documentelor de conducere şi informare, iar atunci când timpul nu
permite, a celor strict necesare îndeplinirii misiunilor primite.
Art.39. Activităţile statului major au ca scop sprijinirea/ajutarea
comandantului. Aceasta se realizează în mare parte prin contribuţia la pregătirea şi
luarea în timp oportun a deciziei. Comandantul şi statul major vor avea permanent în
atenţie împrejurările favorabile pentru corectarea procedurilor consumatoare de timp
sau dificile.

16 Ediţia 1
 Art.40. Statul major colectează, compară, analizează, procesează şi distribuie
informaţia în flux continuu în cadrul comandamentului. Acesta prelucrează rapid şi
asigură furnizarea elementelor esenţiale de informare pentru comandant şi alţi
membri ai statului major, concretizând cerinţele critice de informare.
Art.41. Comandantul şi statul major trebuie să aibă în vedere că sunt deseori
solicitaţi să rezolve o multitudine de probleme în acelaşi timp. Informaţia trebuie să
fie încadrată într-un sistem corespunzător de referinţă şi să fie relevantă pentru
prevenirea irosirii timpului ofiţerilor de stat major şi al comandanţilor. Informaţiile
pe care statul major le prevede şi pregăteşte includ: capabilităţile, constrângerile,
cerinţele, resursele la dispoziţie şi celelalte probleme probabile cu care se pot
confrunta în zona de interes; consilierea comandantului în ce priveşte capacitatea de
reacţie în zona de interes; vizualizarea câmpului de luptă; posibilităţile şi limitele de
angajare a forţelor de sprijin în zona de interes.
Art.42. Statul major pregăteşte estimări/evaluări pentru a sprijini/ajuta
comandantul în luarea deciziei. Estimarea de stat major cuprinde o serie de elemente
semnificative, evenimente şi concluzii bazate pe situaţiile curente sau anticipate,
precum şi recomandări despre folosirea resurselor la dispoziţie şi întocmirea
propunerilor privind solicitările de resurse suplimentare.
Art.43. Estimările pot fi prezentate sub formă de evaluări sau studii,
scris/grafic/oral şi, de regulă, includ: proceduri de sporire a capacităţilor în zona de
operaţii; date cu privire la insuficienţa mijloacelor alocate sau a resurselor ce vor
sprijini operaţiile militare; propuneri referitoare la priorităţile pentru pregătirea,
desfăşurarea şi sprijinul operaţiilor militare în zona de responsabilitate; priorităţile,
riscurile, relaţiile de sprijin şi de comandă între comandant şi marile
unităţi/unităţile/subunităţile subordonate; cursurile operaţiei; organizarea forţei pentru
operaţii/luptă; repartizarea marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor subordonate,
stabilirea relaţiilor de sprijin şi de comandă între cele organice, de întărire şi de
sprijin; propuneri privind repartizarea resurselor şi sincronizarea angajării în
operaţie/luptă a tuturor forţelor pentru a sprijini manevra; planificarea misiunilor;
dispunerea şi manevra marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor.
Art.44. Statul major pregăteşte şi distribuie planurile şi ordinele pentru
executarea/finalizarea deciziei comandantului, coordonând toate detaliile posibile.
Art.45. Punerea în aplicare a deciziei comandantului cuprinde activităţile
desfăşurate de statul major pentru executarea instrucţiunilor, planurilor şi ordinelor în
zona de responsabilitate a marii unităţi/unităţii.
Art.46. Statul major trebuie să identifice continuu problemele ce afectează
îndeplinirea misiunii. Odată ce problema este identificată, statul major trebuie să
analizeze ce acţiune sau activitate de coordonare să desfăşoare pentru rezolvarea ei.
Art.47. Activitatea de coordonare desfăşurată de statul major este necesară
pentru: asigurarea înţelegerii intenţiei comandantului; asigurarea coerenţei şi
desfăşurării complete a activităţilor statului major; asigurarea luării în calcul a tuturor
factorilor; evitarea punerii în aplicare a planurilor, înainte de aprobarea lor; angajarea
forţelor; desfăşurarea operaţiei; influenţarea factorilor.
Art.48. Pe timpul recuperării forţelor statul major desfăşoară următoarele
activităţi: coordonează acţiunile forţelor pentru executarea recuperării; asigură

17 Ediţia 1
ajungerea la timp şi în ascuns a forţelor în raioanele de recuperare; organizează
siguranţa şi protecţia pe timpul deplasării şi staţionării; asigură şi menţine viabilitatea
sistemului de comunicaţii; menţine ordinea şi disciplina forţelor şi păstrarea
confidenţialităţii acţiunii de recuperare; organizează siguranţa nemijlocită pe timpul
recuperării.
Art.49. (1) Recuperarea se organizează obligatoriu pentru toate acţiunile în
adâncime, ca element de bază al planificării şi ca plan de rezervă, pentru situaţii
neprevăzute.
(2) Pentru recuperarea forţelor pe timpul pregătirii misiunii, statul major
stabileşte următoarele: procedeele/variantele de recuperare; zonele/raioanele de
recuperare şi modalitatea de regrupare şi deplasare către acestea; modul de rupere a
luptei; direcţia de deplasare şi trecerea liniei frontului, dacă recuperarea se execută pe
jos; nevoile de transport aerian; variantele privind traiectele de zbor; măsuri de
securitate a zonelor/raioanelor de îmbarcare/raioanelor de debarcare; nevoile privind
sprijinul de foc şi aerian; măsuri de cooperare; semne, semnale şi coduri folosite;
variante de rezervă; măsuri necesare pentru păstrarea secretului acţiunilor;
organizarea conducerii, controlului şi comunicaţiilor.
Art.50. Statul major are următoarea structură: şeful de stat major; modulul
personal, G1/S1; modulul informaţii, G1/S2; modulul operaţii, G3/S3; modulul
logistic, G4/S4; modulul relaţii militari-civili, G1/S5; modulul comunicaţii şi
informatică, G6/S6.

1. Şeful de stat major

Art.51. (1) Şeful de stat major este autoritatea investită care coordonează
activitatea statului major. Acesta ia decizii care privesc comandamentul doar în
absenţa comandantului şi a locţiitorului acestuia.
(2) Este principalul asistent al comandantului pentru direcţionarea,
coordonarea, controlul şi pregătirea statului major, cu excepţia domeniilor pe care
comandantul şi le rezervă. El îl scuteşte pe comandant de munca de rutină şi de
detalii şi transmite date exacte, informaţii şi analize amănunţite de la statul major la
comandant şi de la comandant la statul major.
Art.52. Şeful de stat major trebuie să fie în măsură să anticipeze evenimentele
de pe câmpul de luptă şi să înţeleagă în cele mai mici amănunte viziunea
comandantului asupra operaţiilor militare, evenimentelor şi cerinţelor. Ofiţerii
statului major trebuie să-l informeze pe şeful de stat major despre orice propunere
sau informaţie înaintată direct comandantului sau despre ordinele primite direct de la
comandant.
Art.53. (1) Şeful de stat major are obligaţia să cunoască:
a) situaţia; să prevadă schimbările probabile ale acesteia;
b) preocupările şi intenţiile comandantului pentru folosirea forţelor;
c) stadiul completării şi al operaţiilor militare;
d) conţinutul ordinelor pe care le-a dat comandantul;
(2) Pe această bază trebuie să fie în măsură să propună comandantului cursul
optim al operaţiilor militare.

18 Ediţia 1
 Art.54. Şeful de stat major răspunde de:
a) activitatea statului major;
b) cooperarea statului major cu celelalte structuri din comandament;
c) organizarea activităţii de control a statelor majore subordonate;
d) integrarea şi sincronizarea planului operaţiei;
e) managementul informaţional al statului major;
f) planificarea mascării şi prevenirea fratricidului în planurile de operaţie;
g) determinarea nevoilor de legături; stabilirea acestora pentru schimbul
de informaţii şi primirea echipelor de legătură;
h) supravegherea directă a activităţii din punctul de comandă, inclusiv
dispunerea, protecţia, siguranţa şi comunicaţiile;
i) disciplina, moralul, capacitatea operaţională şi de reacţie ale statului
major;
j) organizarea, planificarea şi conducerea pregătirii statului major;
k) organizarea muncii statului major în conformitate cu misiunea primită
şi precizările comandantului;
l) cooperarea pe verticală, cu statele majore ale eşaloanelor subordonate şi
cel al eşalonului superior şi pe orizontală, cu statele majore ale marilor
unităţi/unităţilor/subunităţilor vecine;
m) informarea comandantului, locţiitorului, şefilor de module şi şefilor de
state majore ale marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor subordonate şi cele cu care se
cooperează despre noile misiuni, instrucţiuni şi schimbări de situaţie;
n) conducerea procesului de planificare;
o) precizarea la modulul informaţii, G2/S2 a priorităţilor în realizarea
nevoilor de informaţii necesare procesului decizional şi a datelor necesare organizării
cercetării şi cooperării pe linie de armă, în zonele de responsabilitate şi de interes
informativ;
p) cunoaşterea şi verificarea execuţiei ordinelor şi precizărilor pe care
comandantul le transmite statului major şi comandanţilor marilor
unităţi/unităţilor/subunităţilor subordonate;
q) asigurarea, potrivit ordinului comandantului, a coordonării de către
statul major a statelor majore subordonate;
r) stabilirea programului de lucru şi succesiunea desfăşurării activităţilor.
Art.55. (1) Şeful de stat major este obligat să asigure ofiţerilor direcţionali, de
legătură şi/sau grupelor de legătură:
a) pregătirea necesară;
b) mijloacele de transport şi de comunicaţii;
c) personal pentru pază şi siguranţă pe timpul deplasării;
d) documentele ce trebuie date comandantului/şefului de stat major la care
sunt trimişi;
e) documentele de conducere în secret;
f) parola de identificare pentru unitatea respectivă.
(2) Şeful de stat major anunţă din timp pe şeful de stat major de la eşalonul
la care urmează să meargă ofiţerii direcţionali, de legătură şi/sau grupele de legătură
despre ora plecării, itinerarul, mijlocul de transport şi misiunea acestora.

19 Ediţia 1
 (3) Şeful de stat major comunică ofiţerilor direcţionali, de legătură şi/sau
grupelor de legătură înainte de plecarea în misiune următoarele :
a) pentru cât timp şi cu ce misiune sunt trimişi, când trebuie să sosească
la destinaţie şi persoana la care se prezintă;
b) locul unde se găseşte comandamentul la care se deplasează, itinerarul
de deplasare şi situaţia din zona acestuia, mijloacele de transport şi de transmisiuni la
dispoziţie, militarii destinaţi pentru pază şi siguranţă;
c) persoana la care se prezintă după întoarcerea din misiune pentru a
raporta de executarea acesteia şi a preda documentele pe care le-a adus;
d) cum să procedeze în cazul unui atac al inamicului sau când
comandamentul/persoana la care este trimis nu este găsit la locul indicat;
e) cum iau legătura cu comandamentul.
Art.56. Şeful de stat major al eşalonului la care ofiţerii direcţionali, de legătură
şi/sau grupele de legătură trebuie să ajungă este obligat să urmărească ajungerea lor la
termenul stabilit, iar în caz de neprezentare să comunice eşalonului care i-a trimis, să
întâmpine pe ofiţerii mai mari în grad sau funcţie din statul major al eşalonului
superior şi să le acorde sprijinul necesar.
Art.57. Pentru executarea recunoaşterilor privind dispunerea punctului/
punctelor de comandă, şeful de stat major indică şefului grupei de recunoaştere
următoarele:
a) raionul/raioanele de dispunere a acestuia/acestora;
b) lucrările de amenajare genistică ce trebuie executate;
c) modul de organizare a comunicaţiilor;
d) modul de organizare a serviciului de comenduire şi îndrumare a
circulaţiei;
e) organizarea pazei şi termenele de executare;
f) forţele şi mijloacele ce se pun la dispoziţie; când şi unde.

2. Modulul personal, G1/S1

Art.58. Modulul personal se subordonează nemijlocit şefului de stat major şi

este structura specializată care analizează, evaluează şi conduce, potrivit concepţiei
operaţiei/luptei, activităţile de asigurare şi întrebuinţare a resurselor umane.
Art.59. Şeful modulului personal conduce, coordonează şi răspunde de
activitatea întregului modul, pregăteşte estimări şi elaborează propuneri specifice
domeniului său de responsabilitate pe care, la ordin, le prezintă comandantului.
Art.60. Atribuţiile structurii/ofiţerului cu asigurarea cu personal sunt:
a) culege, analizează şi prezintă şefului modulului personal, G1/S1 datele
şi propunerile de întrebuinţare a resurselor umane;
b) culege, analizează şi prezintă propuneri privind înlocuirea personalului
şi completarea pierderilor, în conformitate cu principiile şi criteriile stabilite de
modulele operaţii, G3/S3 şi logistic, G4/S4 şi, respectiv, cu nevoile de completare;
c) solicită şi repartizează înlocuirile individuale conform priorităţilor
stabilite de modulul G3/S3;

20 Ediţia 1
 d) analizează şi propune locurile şi modalităţile de realizare a completării
necesarului de personal;
e) ţine evidenţa personalului inapt din motive medicale şi a celui
recuperat după tratarea afecţiunilor medicale;
f) ţine evidenţa efectivelor şi raportează pierderile în resurse umane
conform instrucţiunilor de personal în vigoare;
g) gestionează activitatea privind evaluarea, promovarea, modul de
repartizare pe funcţii şi structuri militare a personalului, precum şi modul de acordare
a recompenselor şi a înaintărilor în grad, precum şi a promovărilor pe funcţii;
h) propune variante de întrebuinţare a facilităţilor civile din zona de
responsabilitate destinate cazării personalului;
i) elaborează instrucţiuni generale referitoare la imaginea şi conduita
disciplinară a forţelor, la controlul şi dislocarea militarilor rătăciţi, precum şi
instrucţiuni speciale referitoare la dezertări, absenţii nemotivaţi de la serviciu şi alte
cazuri disciplinare ;
j) întocmeşte documentele referitoare la utilizarea eficientă a resurselor
umane active şi de rezervă;
k) cooperează cu comitetul de sprijin a familiilor militarilor, întocmeşte
diferite situaţii de efective, ordine, rapoarte şi probleme administrative de personal.

3. Modulul informaţii, G2/S2

Art.61. Modulul informaţii este structura specializată a statului major. Aceasta

este subordonată nemijlocit şefului de stat major, care îl consiliază pe comandant în
rezolvarea problemelor privind informaţiile militare. El monitorizează acţiunile
desfăşurate de unităţile/subunităţile de cercetare şi de război electronic, precum şi a
celor de armă, pentru culegerea de date şi informaţii militare. Totodată identifică
factorii de risc şi ameninţările, analizează şi estimează evoluţia acestora, stochează,
prelucrează, difuzează şi protejează informaţiile, inclusiv pe cele din spectrul
electromagnetic, coordonează activitatea tuturor modulelor comandamentului, pentru
culegerea datelor, informaţiilor şi protecţia acestora.
Art.62. (1) Şeful modulului informaţii conduce nemijlocit structura proprie şi
propune măsuri specifice referitoare la unităţile/subunităţile de cercetare şi de război
electronic subordonate, marile unităţi şi unităţi de armă pentru culegerea, analiza,
prelucrarea, difuzarea şi exploatarea datelor şi informaţiilor.
(2) Acesta pregăteşte estimări şi elaborează propuneri specifice domeniului
său de responsabilitate pe care, la ordin, le prezintă comandantului.
Art.63. Modulul informaţii este compus din următoarele structuri:
a) structura/ofiţerul cu cercetarea;
b) structura/ofiţerul cu protecţia şi siguranţa militară;
c) structura/ofiţerul cu războiul electronic.
Art.64. Atribuţiile structurii/ofiţerului cu cercetarea sunt:
a) procură, centralizează şi interpretează datele şi informaţiile despre
inamic şi zona de operaţii;

21 Ediţia 1
 b) participă la analiza măsurilor şi operaţiilor de dezinformare a
inamicului;
c) propune întrebuinţarea unităţilor/subunităţilor de cercetare în operaţie;
d) monitorizează operaţiile unităţilor/subunităţilor de cercetare;
e) coordonează activitatea informativă a întregului comandament;
f) întocmeşte estimarea cursurilor de acţiune ale operaţiilor inamicului;
g) întocmeşte estimarea pentru informarea comandantului;
h) participă la activităţile de luare a deciziei;
i) participă, în cadrul statului major, la elaborarea principalelor
documente de conducere şi informare;
j) stabileşte acţiunile de cercetare iniţială;
k) asigură realizarea şi menţinerea cooperării, pregătirea
unităţilor/subunităţilor şi elementelor de cercetare şi protecţia acestora pe timpul
desfăşurării operaţiilor;
l) elaborează criterii de selecţie a personalului şi subunităţilor de cercetare
pentru desfăşurarea unor activităţi specifice;
m) elaborează documentele de conducere şi informare specifice şi le
difuzează oportun;
n) întocmeşte planul de procurare a informaţiilor;
o) întocmeşte/actualizează studii de situaţie locală a zonei de
responsabilitate a marii unităţi/unităţii;
p) studiază şi generalizează experienţa pozitivă pe linie de
cercetare/informaţii;
q) identifică operaţiile şi capacităţile de procurare a informaţiilor de către
inamic;
r) cunoaşte situaţia şi posibilităţile forţelor şi mijloacelor de cercetare
proprii, a celor subordonate şi ataşate, precum şi a celor cu care cooperează;
s) propune măsuri pentru menţinerea/ridicarea capacităţii de luptă a
unităţilor/subunităţilor de cercetare;
t) interoghează prizonierii, transfugii şi civilii internaţi în lagăre;
u) verifică, în baza planului de control, unităţile/subunităţile de cercetare
subordonate;
v) studiază/actualizează baza de date privind organizarea, înzestrarea şi
principiile de întrebuinţare în operaţie a inamicului, documentele şi noile tipuri de
tehnică militară provenite de la acesta, prezintă concluzii şi propuneri ce rezultă
pentru forţele proprii;
cooperează cu celelalte compartimente, pentru îndeplinirea activităţilor specifice.
Art.65. Atribuţiile structurii/ofiţerului cu protecţia şi siguranţa militară sunt:
a) identifică operaţiile şi capacităţile de culegere a informaţiilor de către
inamic;
b) evaluează vulnerabilitatea comandamentului şi a marii unităţi/unităţii,
la penetrarea de către forţele serviciilor de informaţii ale inamicului şi alte persoane
racolate;

22 Ediţia 1
 c) efectuează analize asupra documentelor de conducere şi informare, a
modului de transmitere şi primire a misiunilor, privind protecţia faţă de serviciile de
informaţii ale inamicului;
d) cooperează cu G3/S3 şi propune măsuri de securitate a operaţiei;
e) coordonează respectarea măsurilor de asigurare a securităţii
personalului marii unităţi/unităţii împotriva elementelor de spionaj şi teroriste
inamice;
f) supraveghează respectarea măsurilor de asigurare a securităţii
informaţiilor;
g) planifică şi conduce operaţiile contrainformative pentru sprijinul
operaţiei/luptei;
h) participă la activităţile şi operaţiile de dezinformare a inamicului;
i) participă la analiza măsurilor şi operaţiilor de dezinformare efectuate de
inamic şi contracararea acestora;
j) monitorizează acţiunile structurilor şi forţelor de profil din cadrul
marilor unităţi/unităţilor subordonate;
k) cooperează cu structurile de profil în domeniul siguranţei şi protecţiei
marii unităţi/unităţii;
l) participă la interogarea prizonierilor, transfugilor şi civililor internaţi în
lagăre, în scopul descoperirii elementelor informative ale inamicului;
m) selecţionează personalul corespunzător pentru operaţii
contrainformative.
Art.66. Atribuţiile structurii/ofiţerului cu războiul electronic sunt:
a) centralizează şi analizează datele privind situaţia electronică a
inamicului şi a forţelor proprii, elaborează propunerile privind întrebuinţarea forţelor
şi mijloacelor de război electronic la dispoziţie pe direcţii, obiective şi misiuni ;
b) propune măsuri pentru menţinerea unităţilor de război electronic în
stare de pregătire permanentă pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin;
c) participă la stabilirea principalelor obiective electronice vitale ale
inamicului care necesită a fi nimicite cu focul artileriei, loviturile aviaţiei, rachetelor
şi navelor, precum şi prin operaţii ale celorlalte forţe nespecializate;
d) propune principalele măsuri ce trebuie luate pentru asigurarea protecţiei
electronice proprii;
e) propune măsuri pentru organizarea conducerii, cooperării şi a modului
de înştiinţare a unităţilor de război electronic;
f) organizează controlul emisiei;
g) gestionează datele privind situaţia electronică şi a celor aparţinând
dezinformării;
h) participă la întocmirea documentelor de conducere şi informare.

4. Modulul operaţii, G3/S3

Art.67. Modulul operaţii este structura de bază a statului major. Acesta este
subordonat nemijlocit şefului de stat major şi îl consiliază pe comandant în
organizarea forţelor şi pregătirea acestora pentru desfăşurarea operaţiilor militare. El

23 Ediţia 1
întocmeşte planificarea conform intenţiei comandantului, îl asistă pe acesta în
conducerea şi exercitarea controlului general, precum şi în coordonarea acţiunilor
forţelor din subordine. Propune locul de dispunere a punctelor de comandă.
Art.68. Şeful modulului operaţii conduce, coordonează şi răspunde de
activitatea întregului modul. El pregăteşte estimări şi elaborează propuneri specifice
domeniului său de responsabilitate pe care, la ordin, le prezintă comandantului.
Art.69. Compunerea modulului operaţii este, de regulă, următoarea:
a) structura de planificare operaţii;
b) structura de conducere operaţii;
c) structura de sprijin operaţii - artilerie şi rachete terestre, artilerie şi
rachete a.a., geniu, apărare NBC, mascare, asigurare topogeodezică, acţiune
psihologică;
d) structura de poliţie militară;
e) structura de coordonare a operaţiilor speciale;
f) structura de planificare şi conducere operaţii în adâncime;
g) structura de asigurare hidrometeorologică.
Art.70. Atribuţiile structurii de planificare/planificarea operaţiilor militare şi
conducere - conducerea/coordonarea operaţiilor în curs de desfăşurare:
a) elaborează, în cooperare cu modulele personal, G1/S1 şi logistic,
G4/S4 propunerile pentru modificarea/realizarea structurii/grupării organizatorice şi a
dotării acesteia conform situaţiei concrete şi a misiunii primite/stabilite;
b) selectează, în cooperare cu celelalte module, datele despre forţele
proprii şi pregăteşte pe această bază, estimările necesare luării deciziei, îndeosebi cele
referitoare la dispozitivele operative/de luptă, zonele de responsabilitate ale unităţilor
şi repartizarea misiunilor;
c) desfăşoară activităţi specifice de planificare a operaţiilor militare,
îndeosebi elaborarea concepţiei şi a planului acestora;
d) asistă pe comandant în conducerea operaţiilor militare curente;
e) planifică activităţi în cadrul comandamentului pentru pregătirea şi
ducerea operaţiilor militare;
f) propune măsuri şi, la ordin, coordonează şi controlează activităţile
privind elaborarea concepţiei şi a planului operaţiilor la comandamentele şi unităţile
subordonate;
g) actualizează situaţia privind starea forţelor;
h) analizează, la ordin, documentele de conducere întocmite de
comandamentele şi unităţile subordonate şi face propuneri referitoare la aprobarea
acestora;
i) elaborează concepţia privind organizarea, deplasarea, instalarea şi
funcţionarea punctelor de comandă şi întocmeşte planul de pază al acestora;
j) planifică recunoaşterile, inclusiv a raioanelor în care urmează a fi
regrupate unităţile în vederea refacerii capacităţii operaţionale şi completării acestora;
k) verifică aplicarea în comandament şi în unităţile subordonate a
conţinutului documentelor privind conducerea în secret a forţelor pe timp de război;
l) ţine evidenţa indicativelor, întocmeşte şi difuzează dispoziţiile pentru
aplicarea acestora în comandamentele şi unităţile subordonate;

24 Ediţia 1
 m) elaborează estimări privind planificarea şi conducerea operaţiilor;
n) propune întrebuinţarea în operaţie a forţelor subordonate;
o) elaborează cursurile operaţiilor militare - cel puţin trei;
p) elaborează documentele de conducere şi/sau informare pentru
comandament şi unităţile subordonate;
q) întocmeşte împreună cu modulul G5/S5, dar şi cu celelalte module,
regulile de angajare conform precizărilor ;
r) consemnează în scris ordinele date verbal de comandant;
s) întocmeşte raportul de informare ce se transmite eşalonului superior şi
completează jurnalul operaţiilor militare;
t) întocmeşte planul de cooperare/coordonare;
u) întocmeşte şi transmite informări subordonaţilor, vecinilor şi/sau celor
cu care se cooperează;
v) întocmeşte documentele/coordonează măsurile privind asigurarea
operaţiilor şi protecţia forţelor;
w) gestionează documentele operative/de luptă;
x) elaborează documentele specifice în punctele de comandă şi
organizează pregătirea personalului numit în serviciu.
Art.71. Atribuţiile structurii/ofiţerului cu mascarea şi asigurarea
topogeodezică sunt:
a) organizează, planifică şi conduce acţiunile pentru ascunderea
obiectivelor, a forţelor, activităţilor şi operaţiilor militare împotriva cercetării de toate
tipurile a inamicului, precum şi inducerea în eroare a acestuia asupra situaţiei,
intenţiei şi acţiunilor, în timp şi spaţiu, ale forţelor proprii; planifică şi organizează
asigurarea topogeodezică pentru operaţiile militare;
b) întocmeşte şi prezintă propuneri pe linia mascării şi asigurării
topogeodezice şefului modulului operaţii, G3/S3 pentru elaborarea concepţiei şi a
planului operaţiei;
c) organizează aprovizionarea cu tehnică şi materiale de mascare şi
topogeodezice în cooperare cu modulul logistic, G4/S4; gestionează şi actualizează
bazele de date automatizate ale “Sistemului Informaţional Geografic” din zona de
responsabilitate;
d) cooperează cu G2/S2 şi analizează permanent datele şi informaţiile
privind cercetarea inamicului şi face propuneri privind contracararea acesteia prin
ascundere şi inducere în eroare;
e) participă la întocmirea documentelor pentru securitatea operaţiei;
f) elaborează, prezintă propuneri şi organizează întrebuinţarea resurselor
umane, a tehnicii şi materialelor pe linie de mascare şi asigurare topogeodezică;
g) stabileşte şi propune termenele şi urgenţele de realizare a măsurilor şi
misiunilor de mascare şi asigurare topogeodezică;
h) elaborează, actualizează permanent, şi la nevoie modifică sau adaptează
documentele de conducere şi/sau informare pe linia mascării şi asigurării
topogeodezice;
i) participă la întocmirea documentelor de conducere şi informare;

25 Ediţia 1
 j) menţine permanent legătura cu toate modulele statului major pentru
realizarea mascării şi asigurării topogeodezice şi organizează colaborarea cu acestea.
Art.72. (1) Atribuţiile structurii/ofiţerului de artilerie şi rachete terestre sunt:
a) să cunoască permanent situaţia şi misiunile marii unităţi
operative/tactice şi/sau a unităţii luptătoare, precum şi decizia comandantului pentru
ducerea operaţiei;
b) să cunoască compunerea, puterea de luptă, posibilităţile de foc şi
situaţia artileriei şi rachetelor terestre din compunerea/subordinea forţelor proprii,
gradul lor de asigurare pe linie logistică şi să propună măsurile ce se impun;
c) analizează situaţia şi pregăteşte raportul cu estimările pe care le
prezintă şefului modulului operaţii, G3/S3;
d) participă la elaborarea cursurilor operaţiei;
e) întocmeşte în cooperare cu structurile/ofiţerii de armă, planul
sprijinului prin foc;
f) planifică şi organizează acţiunile artileriei şi rachetelor terestre;
g) planifică şi organizează pregătirea conducerii focului;
h) participă la executarea recunoaşterilor şi la organizarea cooperării;
i) planifică şi organizează cercetarea de artilerie; centralizează
informaţiile obţinute;
j) întocmeşte şi transmite documentele de conducere unităţilor/
subunităţilor de artilerie şi rachete;
k) participă la întocmirea documentelor de conducere şi informare.
(2) Comandantul marii unităţi/unităţii de artilerie organice este
coordonatorul sprijinului prin foc al marii unităţi luptătoare şi îşi desfăşoară
activitatea cu ajutorul grupei/celulei de sprijin prin foc.
Art.73. (1) Atribuţiile structurii/ofiţerului de artilerie şi rachete antiaeriene
sunt:
a) să cunoască în permanenţă situaţia şi deciziile comandantului pe
linia apărării antiaeriene;
b) să cunoască situaţia marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor de armă
din subordine - unde se găsesc, ce misiuni îndeplinesc, puterea de luptă, posibilităţile
pentru îndeplinirea misiunilor, gradul de asigurare logistică;
c) să cunoască situaţia unităţilor/subunităţilor din compunerea
Forţelor Aeriene care acţionează în fâşia marii unităţi operative/tactice;
d) să organizeze şi să conducă cercetarea spaţiului aerian în zona de
responsabilitate şi să asigure primirea, prelucrarea şi exploatarea datelor despre
situaţia aeriană;
e) să raporteze şefului modulului operaţii, G3/S3 estimările pentru
întrebuinţarea marilor unităţi, unităţilor/subunităţilor de apărare antiaeriană organice
şi/sau primite ca întărire;
f) să participe la elaborarea cursului operaţiei;
g) să participe la întocmirea planului sprijinului prin foc;
h) să pregătească şi să planifice lupta cu inamicul aerian;
i) să participe la organizarea cooperării marii unităţi, unităţii/subunităţilor
de apărare antiaeriană din compunerea marii unităţi/unităţii de forţe luptătoare, cu

26 Ediţia 1
cele ale Forţelor Aeriene şi cu alte forţe şi mijloace de apărare antiaeriană care
acţionează în fâşia marii unităţi/unităţii;
j) să analizeze situaţia aeriană din zona de responsabilitate a marii
unităţi, unităţii/subunităţii de apărare antiaeriană din subordine, să conducă
neîntrerupt operaţiile militare ale acestora şi să controleze modul de îndeplinire a
misiunilor de luptă;
k) să raporteze ierarhic despre îndeplinirea misiunilor de luptă, situaţia
marii unităţi şi/sau unităţii şi modul de întrebuinţare în operaţie/luptă a acesteia;
l) să ia măsuri pentru executarea manevrei, realizarea legăturilor
necesare conducerii, coordonării şi înştiinţării marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor
subordonate;
m) să participe la întocmirea documentelor de conducere şi informare.
(2) Comandantul marii unităţi/unităţii de rachete şi artilerie antiaeriană
organice este coordonatorul apărării antiaeriene al marii unităţi interarme şi îşi
desfăşoară activitatea cu ajutorul celulei de coordonare a acţiunilor în spaţiul aerian.
Art.74. Atribuţiile structurii/ofiţerului de geniu sunt:
a) elaborează şi prezintă şefului modulului operaţii, G3/S3 estimările pe
linia armei pentru stabilirea variantelor cursului operaţiilor militare, luarea deciziilor,
stabilirea concepţiei şi elaborarea planului de operaţie;
b) organizează şi planifică executarea protecţiei genistice a operaţiilor
militare;
c) analizează şi actualizează permanent datele şi informaţiile privind
situaţia genistică a forţelor proprii şi a inamicului, precum şi caracteristicile
geoclimatice ale zonei de desfăşurare a operaţiilor militare, situaţia marilor
unităţi/unităţilor/subunităţilor de geniu din subordine, locurile de dispunere, misiunile
în curs de executare, puterea de luptă şi gradul de asigurare logistică;
d) cooperează cu modulul logistic, G4/S4 şi prezintă propuneri privind
nevoile de achiziţii pe plan local, temporare sau definitive, precum şi folosirea unor
capacităţi de producţie sau resurse materiale pentru suplimentarea logisticii de geniu;
e) participă la elaborarea cursurilor operaţiei;
f) elaborează şi prezintă propuneri privind întrebuinţarea forţelor de geniu
din subordine pentru a participa la limitarea şi înlăturarea urmărilor atacului cu
mijloacele de distrugere în masă;
g) întocmeşte planul şi ordinul de protecţie genistică sau anexa protecţiei
genistice la ordinul de operaţie;
h) stabileşte şi propune nevoile de resurse specifice;
i) propune misiunile şi coordonează operaţiile structurilor de geniu
constituite în detaşamente cu destinaţie specială, detaşamente mobile/aeromobile de
baraje, de distrugeri şi/sau de asigurare a deplasării;
j) elaborează, actualizează permanent şi, la nevoie, modifică sau
adaptează documentele de conducere şi informare pe linia armei şi ţine evidenţa
barajelor şi distrugerilor executate în zona de responsabilitate a marii unităţi
operative/tactice;
k) consiliază pe linia armei geniu, toate modulele statului major, din
proprie iniţiativă sau la solicitarea acestora ;

27 Ediţia 1
 l) participă la întocmirea documentelor de conducere şi informare.
Art.75. Atribuţiile structurii/ofiţerului cu apărarea nucleară, bacteriologică şi
chimică, NBC, sunt:
a) să cunoască în permanenţă situaţia şi deciziile comandantului pe
linia apărării NBC;
b) să cunoască situaţia unităţilor/subunităţilor de armă din subordine -
unde se găsesc, ce misiuni îndeplinesc, puterea de luptă, posibilităţi, gradul de
asigurare;
c) participă la elaborarea cursurilor operaţiei şi face propuneri pentru a
reduce vulnerabilitatea forţelor proprii faţă de un atac cu armele de distrugere în masă
chimice, biologice, radiologice şi nucleare (ADMCBRN);
d) asigură asistenţa tehnică şi recomandă nivelul de purtare a mijloacelor
de protecţie individuală NBC/EPINBC, ghidul de expunere operaţional la anumite
debite ale dozei de radiaţie, măsurile de control NBC, operaţiunile de fumizare,
măsurile de apărare împotriva unui atac biologic şi tehnicile de reducere a efectelor
ADMCBRN;
e) întocmeşte şi prezintă şefului modulului G3/S3 estimarea NBC, iar la
ordin şi comandantului;
f) planifică şi iniţiază procedurile pentru determinarea şi raportarea primei
întrebuinţări a armelor de distrugere în masă chimice, biologice, radiologice şi
nucleare, de către inamic;
g) evaluează pierderile probabile şi impactul acestora asupra desfăşurării
operaţiilor;
h) evaluează impactul atacurilor cu ADMCBRN asupra operaţiilor în
desfăşurare şi a celor viitoare;
i) coordonează operaţiile unităţilor/subunităţilor de apărare NBC;
j) colaborează cu medicul în ceea ce priveşte sprijinul medical pentru
operaţiile desfăşurate în condiţii/medii chimice, biologice, radiologice şi nucleare,
CBRN;
k) execută analiza vulnerabilităţii CBRN în cadrul procesului de pregătire
a informaţiilor, CBRN despre câmpul de luptă; întocmeşte concluzii finale al acesteia
- schema obiectivelor prognozate a fi lovite, matricea situaţiei de ameninţare CBRN
şi furnizează informaţiile necesare pentru modulul informaţii, G2/S2;
l) planifică şi coordonează operaţiile de decontaminare;
m) evaluează în cooperare cu modulul informaţii, G2/S2 condiţiile
meteorologice şi de relief şi modul cum acestea pot influenţa folosirea armelor de
distrugere în masă chimice, biologice, radiologice şi nucleare de către inamic;
n) evaluează impactul operaţiilor asupra mediului şi face propuneri;
o) prognozează riscul contaminării radioactive, biologice şi chimice şi
efectele probabile asupra operaţiilor militare;
p) participă la întocmirea documentelor de conducere şi informare;
q) întocmeşte ordinul de operaţie pentru apărare NBC sau anexa pentru
apărare NBC la planul/ordinul de operaţie;
r) coordonează şi conduce operaţiile de control şi observare a contaminării
radioactive;

28 Ediţia 1
 s) compară, evaluează şi distribuie datele despre atacurile cu ADMCBRN
şi despre contaminare;
ş) pregăteşte şi distribuie rapoartele nucleare, biologice şi chimice, NBC;
t) planifică şi coordonează măsurile de control nuclear, biologic şi chimic,
NBC, analizează informaţiile privind riscurile de materiale toxice industriale (MTI),
din zona de responsabilitate şi elaborează propunerile pentru protecţia forţelor;
ţ) colaborează cu modulul G4/S4 pe probleme logistice pentru
echipamentele şi materialele de apărare nucleară, biologică şi chimică, NBC,
întreţinerea şi transportul acestora;
u) participă la construcţia adăposturilor împotriva atacurilor cu
ADMCBRN;
v) face propuneri pentru folosirea fumului de mascare în operaţiile
militare;
w) face propuneri pentru folosirea sistemelor incendiare;
x) propune şi coordonează luarea măsurilor de apărare pasivă pentru
avertizarea şi protejarea forţelor proprii împotriva atacului cu ADMCBRN;
y) pregăteşte şi transmite, la ordin, eşalonului superior raportul de
informare pentru apărarea NBC.
Art.76. Atribuţiile structurii/ofiţerului cu operaţiile psihologice sunt:
a) să cunoască în permanenţă situaţia şi decizia comandantului pe linia
operaţiilor psihologice;
b) să cunoască situaţia unităţilor/subunităţilor de operaţii psihologice din
subordine;
c) cooperează cu modulul G1/S1 şi participă la realizarea şi menţinerea
unei stări psihomorale corespunzătoare a forţelor;
d) elaborează şi prezintă şefului modulului operaţii, G.3/S.3 estimările
pentru organizarea şi desfăşurarea operaţiilor psihologice;
e) participă la elaborarea cursurilor operaţiei;
f) coordonează desfăşurarea operaţiilor psihologice stabilite ;
g) centralizează şi analizează informaţiile primite şi stabileşte modul de
valorificare a acestora;
h) colaborează cu diferite organe militare şi locale în scopul identificării
operaţiilor de influenţare psihologică ostilă şi pentru contracararea acestora;
i) stabileşte modalităţile de evaluare a eficienţei operaţiilor psihologice;
j) elaborează documentele de conducere a operaţiilor psihologice;
k) cooperează cu modulul G2/S2 şi cunoaşte permanent concepţia de
ducere a operaţiilor psihologice de către inamic şi posibilităţile reale ale acestuia;
l) identifică şi determină presiunile psihologice care se exercită asupra
personalului şi propune modalităţile de contracarare a acestora;
m) cunoaşte structura socio-culturală, starea psihomorală şi problemele cu
care se confruntă inamicul şi organizează influenţarea psihologică a acestuia;
n) participă la elaborarea documentelor de conducere şi informare;
o) propune repartiţia şi modul de folosire a mijloacelor tehnice şi a
materialelor proprii destinate operaţiilor psihologice, primite ca întărire şi a celor
de pe plan local.

29 Ediţia 1
 Art.77. Atribuţiile structurii/ofiţerului de poliţie militară sunt:
a) cunoaşte situaţia şi decizia comandantului pe linia poliţiei militare;
b) cunoaşte situaţia unităţilor/subunităţilor de poliţie militară din
subordine;
c) analizează datele primite şi prezintă şefului modulului operaţii, G3/S3
estimarea pe linia poliţiei militare;
d) coordonează împreună cu modulul logistic, G4/S4 acţiunile poliţiei
militare pentru îndrumarea circulaţiei şi menţinerea ordinii şi disciplinei în zona de
responsabilitate a structurii militare respective;
e) coordonează împreună cu modulul operaţii, G3/S3 operaţiile poliţiei
militare pentru siguranţa nemijlocită a PC şi a personalului pe timpul deplasărilor
şi/sau pentru executarea recunoaşterilor;
f) cooperează cu modulul G2/S2 pe linia informaţiilor şi participă la
întocmirea documentelor pentru securitatea operaţiei;
g) primeşte, analizează datele şi formulează aprecierile privind
infracţiunile săvârşite;
h) sprijină activităţile pentru supravegherea prizonierilor de război, a
civililor internaţi în lagăre precum şi a unor persoane ce aparţin altor state;
i) participă la elaborarea cursurilor operaţiei;
j) participă la elaborarea şi coordonarea măsurilor pentru asigurarea
operaţiei şi protecţia forţelor;
k) colaborează cu instanţele militare pentru prevenirea evenimentelor şi
abaterilor grave, precum şi pentru întărirea ordinii şi disciplinei.
Art.78. (1) Structura/ofiţerul cu planificarea şi conducerea operaţiilor în
adâncime se găseşte în statul major de nivel comandament operaţional, tip G3 şi mai
sus. La nivelul marilor unităţi şi unităţilor se alocă temporar o echipă/ofiţer de
legătură sau un reprezentant care coordonează acţiunile în adâncime.
(2) Atribuţiile structurii/ofiţerului cu planificarea şi conducerea operaţiilor în
adâncime sunt:
a) organizează, planifică şi conduce operaţiile în adâncime;
b) întocmeşte şi prezintă propuneri pentru realizarea/modificarea structurii
proprii şi a grupării care acţionează în adâncime, a dotării acesteia conform misiunii;
c) pregăteşte datele de bază despre trupele proprii, estimările necesare
luării deciziei pentru operaţiile în adâncime;
d) participă la elaborarea cursurilor operaţiei;
e) desfăşoară activităţile specifice de planificare a operaţiilor în adâncime;
elaborează concepţia şi planul de acţiune;
f) planifică activităţile în cadrul structurii, pentru pregătirea şi ducerea
operaţiilor în adâncime;
g) coordonează şi controlează activităţile privind elaborarea concepţiei şi a
planului de acţiune la comandamentele şi unităţile care acţionează în adâncime;
h) analizează documentele de conducere întocmite de comandamentele şi
unităţile care acţionează în adâncime;
i) verifică aplicarea în unităţile care acţionează în adâncime a conţinutului
documentelor privind conducerea în secret a forţelor;

30 Ediţia 1
 j) elaborează documentele de conducere şi/sau informare pentru
comandament şi unităţile care acţionează în adâncime;
k) coordonează împreună cu celelalte module, sprijinul de luptă şi logistic
al unităţilor care acţionează în adâncime;
l) consemnează în scris ordinele comandantului referitoare la unităţile
care acţionează în adâncime;
m) întocmeşte şi transmite informări unităţilor care acţionează în
adâncime;
n) intră în compunerea grupei speciale, atunci când este destinată să
conducă operaţia în adâncime;
o) asigură consultanţă/expertiză altor module privind angajarea forţelor
aeropurtate/aeromobile, doctrina, tacticile, tehnicile şi procedurile acestora.
Art.79. (1) Structura/ofiţerul cu conducerea operaţiilor speciale se găseşte în
statul major de nivel comandament operaţional, tip G3 şi mai sus. La nivelul marilor
unităţi/unităţilor se alocă temporar o echipă, un ofiţer de legătură sau un reprezentant
care să coordoneze acţiunile forţelor pentru operaţii speciale.
(2) Atribuţiile structurii/ofiţerului cu conducerea operaţiilor speciale sunt:
a) este responsabil cu integrarea şi conducerea forţelor speciale;
b) îl consiliază pe comandant asupra capabilităţilor şi limitărilor forţelor
pentru operaţii speciale;
c) asigură cooperarea forţelor pentru operaţii speciale cu ale celorlalte
forţe;
d) coordonează solicitările specifice şi asigură legătura cu comanda
forţelor pentru operaţii speciale din teatru, cu gruparea forţelor pentru operaţii
speciale ale Forţelor Terestre şi comanda forţelor pentru operaţii speciale de la nivel
central;
e) coordonează sprijinul forţelor pentru operaţii speciale împreună cu
celelalte compartimente;
f) coordonează realizarea legăturii/joncţiunii între Forţele Terestre şi
forţele pentru operaţii speciale;
g) asigură consultanţă/expertiză altor compartimente asupra organizării
forţelor pentru operaţii speciale, doctrinei, tacticilor, tehnicilor şi procedurilor
acestora.
Art.80. Atribuţiile structurii/ofiţerului cu asigurarea hidrometeorologică:
a) planifică, organizează, conduce şi controlează activitatea de culegere a
datelor şi informaţiilor necesare pentru prognoza hidrometeorologică;
b) determină şi analizează datele şi informaţiile referitoare la situaţia
hidrometeorologică;
c) face estimări şi prezintă propuneri referitoare la influenţa fenomenelor
hidrometeorologice asupra operaţiilor militare, precum şi la măsurile de protecţie a
forţelor;
d) întocmeşte documentele de conducere şi informare privind asigurarea
cu date şi informaţii despre situaţia hidrometeorologică;
e) întocmeşte şi prezintă prognoze şi avertizări hidrometeorologice.

31 Ediţia 1
 5. Modulul logistic, G4/S4

Art.81. Modulul logistic este subordonat nemijlocit şefului de stat major şi

este structura care răspunde de: organizarea şi conducerea sprijinului logistic;
aprovizionarea cu tehnică, echipamente, produse şi materiale; mentenanţa tehnicii şi a
echipamentelor militare; transporturile de personal, tehnică şi bunuri materiale;
asistenţa sanitar veterinară; asigurarea căilor de comunicaţie; cartiruirea efectivelor şi
adăpostirea animalelor; contractarea de produse şi servicii necesare operaţiilor
militare; serviciile de campanie.
Art.82. Şeful modulului logistic organizează, conduce şi răspunde de
activitatea întregului personal din compunerea acestuia. Acesta pregăteşte estimări şi
elaborează propuneri specifice domeniului său de responsabilitate pe care, la ordin, le
prezintă comandantului.
Art.83. Modulul logistic are, de regulă, următoarea compunere:
a) structura/ofiţerul/ofiţerii cu planificarea/conducerea logistică;
b) structura/ofiţerul/ofiţerii cu aprovizionarea pe clase de materiale;
c) structura/ofiţerul/ofiţerii cu transporturile militare, coordonarea mişcării
şi asigurarea căilor de comunicaţie;
d) structura/ofiţerul cu mentenanţa;
e) structura cu asistenţa medicală şi sanitar veterinară/medicul şef;
f) structura/ofiţerul cu cartiruirea efectivelor.
Art.84. Atribuţiile structurii/ofiţerului/ofiţerilor cu planificarea şi conducerea
logistică sunt:
a) cunoaşte situaţia şi decizia comandantului pe linia sprijinului logistic;
b) cunoaşte situaţia unităţilor/subunităţilor de logistică din subordine;
c) analizează împreună cu modulul informaţii, G2/S2 şi modulul operaţii,
G3/S3, situaţia operaţiilor militare ce urmează a se desfăşura în zona de
responsabilitate şi stabileşte măsurile necesare realizării sprijinului logistic al
acestora;
d) participă la elaborarea problemelor de sprijin logistic a cursurilor
operaţiilor;
e) planifică şi organizează activităţile de logistică;
f) elaborează documentele de conducere şi informare logistică a marilor
unităţi/unităţilor subordonate;
g) coordonează şi controlează activităţile necesare realizării sprijinului
logistic al forţelor pe timpul pregătirii şi ducerii operaţiilor militare;
h) elaborează împreună cu modulul personal, G1/S1, modulul operaţii,
G3/S3 şi modulul comunicaţii şi informatică, G6/S6, propuneri privind locul de
dispunere a marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor/formaţiunilor de logistică, precum
şi locul de amplasare a punctelor pentru conducerea acestora;
i) stabileşte şi asigură la solicitarea modulului personal G1/S1 şi a
modulului operaţii, G3/S3 facilităţile necesare completării şi înlocuirii trupelor;

32 Ediţia 1
 j) coordonează împreună cu modulul operaţii, G3/S3, operaţiile poliţiei
militare pentru comenduirea şi îndrumarea circulaţiei, siguranţa punctului de
comandă, precum şi pentru menţinerea ordinii şi disciplinei militare în marile
unităţi/unităţile/ subunităţile/formaţiunile de logistică;
k) informează modulul operaţii G3/S3, cu privire la situaţia logistică şi la
realizarea conducerii marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor/formaţiunilor de logistică
din subordine;
l) pregăteşte şi prezintă şefului modulului logistic, G4/S4, estimările
necesare conducerii logistice;
m) organizează împreună cu modulele G3/S3 şi G5/S5, cooperarea cu
organele administraţiei publice din zonă, în scopul realizării sprijinului logistic
necesar forţelor proprii în operaţie;
n) asigură informaţiile referitoare la starea resurselor, precum şi a
nivelului stocurilor de materiale;
o) participă la elaborarea documentelor de conducere şi informare;
p) colaborează cu toate modulele comandamentului în problemele privind
logistica forţelor în zona acţiunilor militare;
Art.85. Atribuţiile structurii/ofiţerilor/ofiţerului cu aprovizionarea tehnico-
materială sunt:
a) cunoaşte situaţia, decizia comandantului şi starea tehnico-
materială a unităţilor/subunităţilor din subordine;
b) organizează şi conduce activitatea de asigurare cu tehnică, echipamente
militare produse şi materiale de resortul tuturor armelor şi specialităţilor;
c) stabileşte necesarul de tehnică, echipamente militare, produse şi
materiale pentru luptă şi organizează distribuirea şi primirea acestora la marile
unităţi/unităţile/subunităţile subordonate;
d) solicită fondurile financiare necesare pentru achiziţia bunurilor
materiale şi organizează achiziţionarea acestora din sursele avute la dispoziţie;
e) ţine evidenţa bunurilor aprovizionate;
f) organizează depozitarea, conservarea, întreţinerea şi distribuţia
bunurilor materiale specifice;
g) organizează şi conduce activitatea de achiziţii şi rechiziţii pentru
bunurile specifice de la agenţi economici, persoane fizice sau juridice;
h) organizează şi conduce activitatea de preluare a produselor şi
materialelor specifice capturate de la inamic, stabileşte destinaţia şi modul de folosire
a acestora;
i) participă la elaborarea cursului de sprijin logistic;
j) participă la întocmirea documentelor de conducere şi informare;
k) face estimări şi prezintă şefului modulului logistic G4/S4 propuneri
privind completarea cu tehnică, echipamente militare, produse şi materialele necesare
ducerii operaţiilor;
l) întocmeşte cererile de transport pentru tehnică, echipamente militare,
produse şi materiale;

33 Ediţia 1
 m) elaborează în colaborare cu modulul operaţii G3/S3, norme de consum
la produse şi materiale, precum şi propuneri de raţionalizare a acestora în funcţie de
situaţia operaţiilor;
n) organizează şi conduce activitatea de hrănire şi echipare a prizonierilor
de război.
Art.86. Atribuţiile structurii/ofiţerilor/ofiţerului cu transporturile militare,
coordonarea mişcării şi asigurarea căilor de comunicaţie sunt:
a) cunoaşte situaţia şi decizia comandantului;
b) organizează şi conduce transporturile de efective, tehnică şi materiale;
c) face estimări şi prezintă propuneri privind executarea
transporturilor militare;
d) participă la elaborarea problemelor de sprijin logistic a cursurilor
operaţiilor;
e) propune itinerarele de deplasare şi transport;
f) asigură permanent documentaţia necesară referitoare la
reţeaua de drumuri naţionale, judeţene şi locale, precum şi la reţeaua de căi ferate din
zona de responsabilitate;
g) monitorizează starea căilor de comunicaţie din zona de responsabilitate;
h) cooperează cu modulul operaţii G3/S3 pentru pregătirea informaţiilor şi
elaborarea documentelor necesare mişcării forţelor şi bunurilor materiale;
i) întocmeşte documentele de conducere privind transporturile militare,
coordonarea mişcării şi asigurarea căilor de comunicaţie;
j) cooperează cu modulul operaţii, G3/S3 pentru planificarea folosirii
forţelor şi mijloacelor de comenduire şi îndrumare a circulaţiei; organizează,
coordonează şi monitorizează activităţile de comenduire şi îndrumare a circulaţiei în
zona de responsabilitate.
Art.87. Atribuţiile structurii/ofiţerului cu mentenanţa sunt:
a) cunoaşte situaţia, decizia comandantului şi starea de operativitate
a tehnicii şi echipamentelor militare;
b) organizează şi conduce activităţile pe linia mentenanţei;
c) organizează şi conduce evacuarea tehnicii deteriorate sau
imobilizate în vederea reparării sau predării acesteia;
d) participă la elaborarea problemelor de sprijin logistic a cursurilor
operaţiilor;
e) face estimări şi prezintă propuneri pentru mentenanţă, resursele
tehnice existente şi evacuarea tehnicii deteriorate;
f) cooperează pe plan local cu structurile de profil în problemele de
mentenanţă care depăşesc posibilităţile proprii;
g) participă la elaborarea documentelor de conducere şi informare.
Art.88. Atribuţiile structurii cu asistenţa medicală şi sanitar veterinară/
medicului şef sunt:
a) cunoaşte situaţia, decizia comandantului starea medicală a efectivelor
şi sanitar veterinară a animalelor;
b) organizează şi conduce activităţile pe linia asistenţei medicale şi sanitar
veterinară;

34 Ediţia 1
 c) participă la elaborarea problemelor de sprijin logistic a cursurilor
operaţiilor;
d) face estimări şi prezintă propuneri privind asistenţa medicală;
e) cooperează cu modulul personal, G1/S1 şi cu modulul operaţii, G3/S3,
pentru organizarea şi asigurarea refacerii personalului contaminat;
f) organizează, execută/conduce activităţile preventive vizând menţinerea
sănătăţii efectivelor şi stării sanitar veterinare a animalelor;
g) organizează şi conduce evacuarea medicală;
h) întocmeşte documentele de conducere şi informare privind asistenţa
medicală şi sanitar veterinară;
i) elaborează propuneri şi colaborează cu structura/ofiţerii/ofiţerul cu
aprovizionarea tehnico-materială, intendenţa şi carburanţi-lubrifianţi în problemele
privind asistenţa medicală şi sanitar veterinară a marilor
unităţi/unităţilor/subunităţilor subordonate.
Art.89. Atribuţiile structurii/ofiţerului cu cartiruirea efectivelor sunt:
a) cunoaşte situaţia şi decizia comandantului;
b) face estimări şi prezintă propuneri privind cartiruirea efectivelor şi
adăpostirea animalelor;
c) organizează şi conduce activităţile pe linia cartiruirii efectivelor şi
adăpostirii animalelor;
d) participă la elaborarea problemelor de sprijin logistic a cursurilor
operaţiilor;
e) organizează prevenirea incendiilor;
f) întocmeşte şi prezintă şefului modulului logistic posibilităţile de
asigurare şi modul de utilizare a apei pentru forţele cartiruite;
g) întocmeşte documentele de conducere şi informare privind cartiruirea
efectivelor;
h) întocmeşte şi actualizează permanent situaţia fondului imobiliar
disponibil.

6. Modulul relaţii militari-civili, G5/S5

Art.90. Modulul relaţii militari-civili se subordonează şefului de stat major şi

este structura care coordonează activităţile de cooperare ale comandamentului propriu
cu autorităţile civile şi populaţia locală, cu organizaţiile guvernamentale şi
neguvernamentale, precum şi cu cele internaţionale, în vederea menţinerii legalităţii
şi legitimităţii operaţiilor militare şi sprijinirea îndeplinirii misiunii.
Art.91. Domeniile de competenţă ale modulului relaţii militari-civili sunt:
a) asigură interfaţa între comandanţi şi autorităţile locale;
b) armonizează relaţiile cu organizaţiile guvernamentale,
neguvernamentale şi cu cele internaţionale.
Art.92. Atribuţiile structurii relaţii militari-civili sunt:
a) cunoaşterea situaţiei şi deciziei comandantului;
b) aprecierea impactului atitudinii populaţiei civile asupra operaţiilor
militare;

35 Ediţia 1
 c) consilierea comandantului în îndeplinirea obligaţiilor morale şi legale
referitoare la impactul operaţiilor militare asupra populaţiei, din punct de vedere
economic, de mediu şi de sănătate, pe termen lung şi scurt;
d) elaborarea estimărilor pe linie de relaţii militari-civili şi prezentarea
acestora, la ordin, comandantului;
e) minimalizarea interferenţei acţiunilor civililor în operaţiile militare, ce
vor include restricţii de deplasare şi dislocare ale populaţiei civile;
f) stabilirea şi menţinerea legăturii cu comandanţii militari, autorităţile
locale şi militare, precum şi cu organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale şi cu
cele internaţionale, private şi de voluntari din zona de operaţii;
g) planificarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor de întărire a
relaţiilor cu comunitatea, pentru a câştiga înţelegerea publică, bunăvoinţa şi sprijinul
pentru operaţiile militare;
h) cooperarea cu juristul şi cu modulul G3/S3; consilierea comandantului
în problemele privind angajarea în relaţiile cu civilii în zona de operaţii;
i) participarea la elaborarea cursurilor operaţiilor militare;
j) asigurarea şi transmiterea nevoilor de informare pe linia sa de activitate
către modulul informaţii G2/S2;
k) transmiterea informaţiilor operaţionale dobândite de la civilii din zona
de operaţii către modulul informaţii G2/S2;
l) colaborarea cu modulul personal G1/S1 pe linia folosirii resurselor de
muncă pe plan local;
m) cooperarea cu medicul în problemele de folosire a resurselor medicale,
materialelor şi proviziilor;
n) furnizarea instrucţiunilor către unităţi şi oficialii forţelor proprii/naţiunii
gazdă, precum şi populaţiei din zonă, referitoare la identificarea, planificarea şi
implementarea programelor de sprijin a populaţiei civile;
o) identificarea resurselor specifice împreună cu modulul comunicaţii şi
informatică G6/S6 şi asistarea acestuia în utilizarea sistemelor de comunicaţii civile
în domeniul militar;
p) asigurarea informaţiilor operative necesare modulului operaţii, G.3/S.3
şi cooperarea pe linie de artilerie/aviaţie în stabilirea protecţiei unor ţinte;
q) întocmirea documentelor de conducere şi informare pe linia relaţiilor
militari-civili;
r) cooperarea cu modulul relaţii publice în probleme legate de opinia
publică;
s) cooperarea cu modulul personal, G1/S1 şi poliţia militară în probleme
în problemele privind traficul în zona operaţiilor militare;
t) identificarea resurselor specifice împreună cu modulul logistic G4/S4 şi
asistarea acestuia în folosirea în sprijinul operaţiilor militare a facilităţilor,
amplasamentelor sau a materialelor provenite de la populaţia din zonă.
u) colaborarea cu structura de operaţii psihologice pentru realizarea de
produse specifice, fluturaşi, pliante, afişe etc.

7. Modulul comunicaţii şi informatică, G6/S6

36 Ediţia 1
 Art.93. Modulul comunicaţii şi informatică se subordonează nemijlocit şefului
de stat major şi este structura care planifică, organizează şi conduce realizarea şi
exploatarea sistemului de comunicaţii şi informatic necesar conducerii operaţiilor
militare, coordonării şi înştiinţării forţelor. Acesta stabileşte modul de întrebuinţare a
tehnicii specifice de către eşaloanele din subordine .
Art.94. Şeful modulului comunicaţii şi informatică conduce şi răspunde de
activitatea întregului modul. El pregăteşte estimări şi elaborează propuneri specifice
domeniului său de responsabilitate pe care, la ordin, le prezintă comandantului.
Art.95. Modulul comunicaţii şi informatică are, de regulă, următoarea
compunere:
a) structura/ofiţerul cu comunicaţiile militare;
b) structura de informatică/ofiţerul cu automatizarea conducerii forţelor;
c) structura/ofiţerul cu activitatea de cifru.
Art.96. Atribuţiile structurii/ofiţerului cu comunicaţiile militare sunt:
a) cunoaşte situaţia, decizia comandantului şi starea
unităţilor/subunităţilor de comunicaţii/transmisiuni din subordine;
b) organizează sistemul de comunicaţii şi informatică;
c) cooperează cu modulul G2/S2 pentru aflarea posibilităţilor inamicului
pe linia comunicaţiilor;
d) repartizează forţele şi mijloacele pentru realizarea sistemului de
comunicaţii şi informatică;
e) gestionează spectrul de frecvenţe repartizat şi îl planifică pe categorii
de utilizatori;
f) coordonează operaţiile forţelor subordonate pe linia comunicaţiilor
militare;
g) asigură managementul sistemului de comunicaţii şi informatic;
h) organizează şi asigură funcţionarea reţelelor de comunicaţii;
i) planifică şi asigură primirea şi expedierea documentelor;
j) propune raioanele favorabile pentru instalarea centrelor de
comunicaţii ale punctelor de comandă;
k) cooperează cu modulele G5/S5 şi G4/S4 pentru stabilirea posibilităţilor
de sprijin al comunicaţiilor pe plan local;
l) organizează şi conduce activităţile pe linia poştei militare;
m) analizează problemele de comunicaţii privind dispunerea punctelor de
comandă şi a mijloacelor specifice, precum şi utilizarea mijloacelor de comunicaţii
pentru dezinformare;
n) cooperează cu modulul G2/S2 pe linia nevoilor de informaţii;
o) asigură compatibilitatea electromagnetică;
p) monitorizează utilizarea frecvenţelor radio pentru a reduce
interferenţele şi perturbaţiile reciproce;
q) coordonează aplicarea măsurilor de protecţie a comunicaţiilor, inclusiv
repartiţia, distribuţia şi utilizarea echipamentelor specifice;
r) pregăteşte, întocmeşte şi prezintă estimări privind comunicaţiile şi
informatica;

37 Ediţia 1
 s) participă la întocmirea pe linia comunicaţiilor şi informaticii, a
cursului operaţiilor militare;
t) întocmeşte documentele de conducere şi informare privind
comunicaţiile şi informatica;
u) colaborează cu modulul operaţii, G3/S3 pentru actualizarea şi
acoperirea oportună a nevoilor de comunicaţii;
v) monitorizează şi coordonează toate aspectele de comunicaţii privind
comanda, controlul, comunicaţiile şi calculatoarele, în întregul sistem de comandă.
Art.97. Atribuţiile structurii de informatică/ofiţerului cu automatizarea
conducerii forţelor sunt:
a) cunoaşte situaţia, decizia comandantului şi starea
unităţilor/subunităţilor de specialitate din subordine;
b) propune soluţii pentru toate problemele privind prelucrarea automată a
datelor care influenţează procesul de conducere;
c) pregăteşte, întocmeşte şi prezintă şefului modulului comunicaţii şi
informatică, G6/S6, estimări privind automatizarea conducerii;
d) coordonează activitatea modulelor de prelucrare automată a datelor;
e) întocmeşte documentele de conducere şi informare privind prelucrarea
automată a datelor;
f) coordonează prelucrarea automată a datelor, precum şi schimbul
automatizat de informaţii;
g) participă la întocmirea documentelor necesare modulului comunicaţii şi
informatică, pentru problemele structurii de informatică.
Art.98. Atribuţiile structurii/ofiţerului cu activitatea de cifru sunt:
a) stabileşte concepţia şi organizează realizarea legăturilor cifrate cu
eşaloanele subordonate;
b) asigură legăturile cifrate cu eşalonul superior, cu cele subordonate şi
cele de cooperare;
c) organizează şi coordonează activitatea de securitate a informaţiilor prin
protecţia şi accesul autorizat şi ierarhizat la acestea;
d) asigură păstrarea, evidenţa şi utilizarea corectă a aparaturii şi
mijloacelor de cifrare, codificare şi a altor materiale specifice;
e) elaborează sau acordă sprijin pentru întocmirea materialelor de
codificare şi participă la instruirea persoanelor asupra regulilor de lucru cu acestea;
f) asigură transmiterea oportună a informaţiilor;
g) controlează respectarea măsurilor de securitate a utilizării aparaturii de
cifrare, secretizare şi de calcul;
h) verifică respectarea securităţii informaţiilor procesate ori stocate în
aparatura de calcul sau vehiculate prin reţelele de calculatoare, telecomunicaţie şi
sistemele de armament;
i) elaborează propuneri privind structura şi înzestrarea cu aparatură şi
materiale de cifru, documentaţie şi chei;
j) organizează transportul materialelor, mijloacelor şi aparaturii de cifru
în condiţii de securitate;

38 Ediţia 1
 k) cooperează cu structura de transmisiuni în vederea asigurării canalelor
de comunicaţie necesare realizării traficului cifrat;
l) coordonează activitatea modulelor de cifru subordonate şi urmăreşte
respectarea disciplinei în muncă;
m) coordonează şi controlează respectarea regulilor privind elaborarea,
multiplicarea, evidenţa, mânuirea, distrugerea şi transportul documentelor militare;
n) cooperează cu structurile specializate în organizarea şi desfăşurarea
activităţii de mascare, disimulare, contra acţiune informaţională etc.;
o) controlează activitatea de protecţie a informaţiilor în activitatea de
informare publică.

Secţiunea a 4-a
Modulul juridic

Art.99. Modulul juridic se subordonează nemijlocit comandantului şi acordă

acestuia asistenţă de specialitate pentru a asigura cadrul legal activităţilor, ordinelor şi
dispoziţiilor, precum şi pentru cunoaşterea şi aplicarea normelor de drept
internaţional şi a restricţiilor impuse de aceste norme în procesul de elaborare a
deciziilor.
Art.100. Activitatea modulului juridic în procesul luării deciziei nu limitează
dreptul comandantului de a adopta, pe propria răspundere, soluţii optime şi oportune
pentru îndeplinirea misiunilor primite.
Art.101. Atribuţiile modulului juridic sunt:
a) cunoaşte situaţia şi decizia comandantului;
b) asigură comandantului, la cererea acestuia, informaţii oportune privind
reglementările interne şi internaţionale în domeniul de activitate care face obiectul
deciziei;
c) întocmeşte împreună cu modulul G3/S3 regulile de angajare;
d) furnizează informaţii utile în plan juridic pe linia instruirii personalului
combatant;
e) acordă asistenţă juridică comandantului şi comandanţilor unităţilor
subordonate pentru cunoaşterea şi aplicarea normelor convenţiilor internaţionale de
drept umanitar;
f) asigură informarea pe linia cunoaşterii şi aplicării riguroase a actelor
normative în întreaga activitate;
g) apără interesele patrimoniale ale unităţii;
h) reprezintă interesele unităţii în faţa instanţelor de judecată;
i) pregăteşte şi prezintă estimarea juridică.

Secţiunea a 5-a
Modulul financiar-contabil

Art.102. Modulul financiar-contabil se subordonează nemijlocit comandantului

şi este structura de specialitate a unităţii, în calitatea sa de ordonator de credite pe
probleme economice şi financiar-contabile.

39 Ediţia 1
 Art.103. Atribuţiile modulului financiar-contabil sunt:
a) cunoaşte situaţia şi decizia comandantului;
b)asigură şi răspunde de organizarea şi desfăşurarea activităţii financiar-
contabile în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
c) asigură dimensionarea cheltuielilor proprii şi întocmirea lucrărilor de
planificare financiar-contabilă, urmărind înaintarea la termenele legale a proiectului
de buget şi a celorlalte documente;
d)propune ordonatorului de credite repartizarea pe structurile de finanţare
sau de asigurare financiară, a indicatorilor aprobaţi prin buget şi asigură comunicarea
plafoanelor aprobate, urmărind încadrarea cheltuielilor în cadrul acestora;
e) organizează şi conduce contabilitatea financiară şi de gestiune a
bunurilor aflate în administrare proprie şi a structurilor repartizate în asigurare
financiară, conform prevederilor legale, în scopul reflectării cantitativ şi valoric a
tuturor mişcărilor de valori materiale şi financiare, precum şi pentru furnizarea
informaţiilor necesare evaluării patrimoniului;
f) asigură efectuarea decontărilor rezultate din obligaţiile contractuale prin
conturile bancare, evidenţa şi virarea la destinaţie a creanţelor bugetare, urmărirea şi
lichidarea debitorilor şi creditorilor;
g)asigură întocmirea situaţiilor financiare, precum şi a altor situaţii
periodice, pe baza datelor rezultate din execuţia bugetară şi de contabilitate;
h) asigură efectuarea tuturor operaţiilor de plăţi şi încasări, întocmirea
statelor de plată a soldelor şi salariilor, analiza şi centralizarea situaţiilor privind
salarizarea personalului propriu şi a celor din structurile aflate în finanţare sau
repartizate în asigurare financiară, pe categorii de drepturi şi structuri;
i)asigură executarea controlului intern, precum şi a controlului financiar
preventiv propriu asupra tuturor operaţiilor economice şi financiar-contabile care se
supun acestui tip de control;
j)asigură elaborarea şi înaintarea către ordonatorul de credite ierarhic
superior, în termenele legale, a bugetului şi a altor situaţii financiare pentru
mobilizare sau război;
k)întocmeşte concepţia de sprijin financiar a operaţiei;
l)asigură asistenţă financiară personalului şi familiilor acestora;
m) asigură elaborarea şi transmiterea metodologiilor şi dispoziţiilor
privind activitatea financiar - contabilă;
n) asigură aplicarea normelor legislative în domeniu, precum şi a
ordinelor, instrucţiunilor şi dispoziţiilor pentru aplicarea legislaţiei în vigoare;
o) pregăteşte şi prezintă estimarea financiară.

Secţiunea a 6-a
Modulul/ofiţerul de informare şi relaţii publice

Art.104. Modulul relaţii publice se subordonează nemijlocit comandantului şi

îşi desfăşoară activitatea în următoarele domenii:
a) informarea personalului militar;
b) informarea personalului civil;

40 Ediţia 1
 c) informarea în mediul internaţional;
d) gestionarea mediatică a crizelor şi a conflictelor de mică şi mare
intensitate;
e) gestionarea imaginii marii unităţi/unităţii;
f) relaţiile structurii militare cu societatea civilă şi cu instituţiile statului
de drept.
Art.105. Ofiţerul pentru relaţii publice/şeful modulului, îndeplineşte rolul de
purtător de cuvânt al comandantului eşalonului la care funcţionează.
Art.106. Atribuţiile modulului relaţii publice/ofiţerului cu relaţii publice sunt:
a) identifică şi-l informează pe comandant despre nevoile informaţionale
ale forţelor proprii;
b) asigură un flux continuu de informaţii corecte şi oportune despre
operaţiile militare, în conformitate cu procedurile de securitate a informaţiilor şi a
operaţiilor;
c) elaborează documentele de planificare, organizare şi evaluare a
activităţilor de informaţii şi relaţii publice;
d) participă la elaborarea cursurilor operaţiilor militare;
e) planifică şi conduce operaţiile mass-media, în colaborare cu celelalte
structuri ale comandamentului;
f) organizează şi conduce activitatea Centrului de Informare a Presei;
g) cooperează cu modulul CIMIC în scopul unificării mesajelor de
transmis;
h) cooperează cu modulul personal şi cu structura de poliţie militară în
probleme privind traficul în zona operaţiilor militare, pentru asigurarea accesului
mass-media în diferite locaţii;
i) cooperează cu modulul de securitate a informaţiilor pentru asigurarea
securităţii la sursă;
j) identifică situaţiile şi locaţiile cu potenţial de criză mediatică;
k) gestionează relaţiile cu mass-media în zona de operaţii;
p) monitorizează informaţiile vehiculate în mass-media;
q) consiliază comandantul în probleme specifice;
r) informează eşalonul de informare şi relaţii publice superior despre
activităţile specifice desfăşurate;
o) instruieşte şi informează personalul militar şi civil în legătură cu
procedurile standard în cazul contactelor cu reprezentanţii mass-media.

Secţiunea a 7-a
Modulul asistenţă religioasă/preotul militar

Art.107. Preotul militar se subordonează direct comandantului şi se

conformează regulilor şi îndatoririlor stipulate în legile ţării, ordinele şi dispoziţiunile
care reglementează activitatea de asistenţă religioasă în armată.
Art.108. Atribuţiile modulului asistenţă religioasă/preotului militar sunt:
a) cunoaşte situaţia şi decizia comandantului;

41 Ediţia 1
 b) desfăşoară activităţi de educaţie moral-religioasă, etică şi civică a
personalului prin predici, cateheze, conferinţe etc.;
c) se preocupă, alături de comandant, de starea morală şi disciplinară a
militarilor;
d) acordă asistenţă religioasă personalului, membrilor familiei acestora şi
populaţiei locale;
e) acordă asistenţă religioasă în spitalele militare, acolo unde există;
f) acordă asistenţă religioasă prizonierilor de război;
g) consiliază comandantul în domeniul specific în vederea luării deciziei;
h) participă prin activităţi specifice, la recuperarea psihică şi morală a
militarilor afectaţi sau cu o conduită deviantă, scop în care colaborează cu structurile
de specialitate de asistenţă psihologică şi juridică;
i) oficiază servicii religioase pentru militarii decedaţi şi se preocupă de
respectarea tradiţiilor naţionale şi militare adecvate situaţiei;
j) conduce activitatea specifică modulelor structurilor subordonate şi
informează periodic modulele specializate ale structurilor superioare cu problemele
specifice vizând asistenţa religioasă.

Secţiunea a 8-a
Structura organizatorică temporară a comandamentului

Art.109. Structurile organizatorice temporare, funcţionează pe baza deciziei

comandantului în scopul creşterii eficienţei planificării şi desfăşurării operaţiilor
militare, în locurile şi perioada de timp stabilită. Acestea nu exonerează atribuţiile
statului major şi nu stabilesc sau impun alte principii şi reguli de funcţionare a
comandamentului.
Art.110. (1) Pe timpul planificării şi desfăşurării operaţiei, pentru creşterea
eficienţei operaţiilor, comandamentul se structurează, temporar, în următoarele
grupe/structuri: grupa de coordonare; grupa specială; grupa comandantului.
(2) La nivelul comandamentului se stabilesc/numesc, în funcţie de situaţia
concretă şi cerinţele operaţionale reprezentanţi, ofiţeri de legătură şi ofiţeri
direcţionali.
Art.111. (1) Numărul grupelor/structurilor, a personalului şi specialităţilor
diferă în funcţie de eşalon şi genul de armă.
(2) Grupele/structurile se stabilesc pe baza hotărârii comandantului, în
funcţie de: importanţa misiunii; volumul de muncă ce revine comandamentului, atât
pentru planificarea operaţiei cât şi pentru conducerea forţelor subordonate pe timpul
ducerii operaţiilor militare proiectate; nivelul pregătirii profesionale a ofiţerilor din
comandament; condiţiile impuse de amplasarea punctelor de comandă şi organizarea
acestora; obligativitatea organizării şi desfăşurării activităţilor în termenele stabilite
de către eşaloanele superioare; necesitatea planificării operaţiilor militare
concomitent, la mai multe eşaloane, în scopul reducerii timpului de pregătire a
acestora.

42 Ediţia 1
 1. Grupa de coordonare

Art.112. (1) Grupa de coordonare este structura temporară principală a

comandamentului în cadrul căreia se obţin, centralizează şi analizează informaţiile
referitoare la câmpul de operaţie/luptă în scopul determinării implicaţiilor acestora
asupra actului de comandă. Acesta se constituie în componenta cu ajutorul căreia
comandantul/şeful de stat major stabileşte şi realizează întreaga sa sferă de atribuţii.
(2) Grupa are în compunere, de regulă, pe şefii de module din cadrul statului
major.
Art.113. (1) Grupa de coordonare elaborează problemele principale ale
planificării operaţiei militare. Această activitate se desfăşoară pe baza concepţiei
eşalonului superior şi a precizărilor comandantului rezultate din însuşirea misiunii.
(2) Şefii modulelor statului major determină limitele operaţiei, necesităţile
de informaţii şi stabilesc datele referitoare la coordonarea planificării.
Art.114. Grupa de coordonare, după orientarea personalului implicat în
planificarea operaţiei, elaborează concepţia acesteia.
Art.115. Grupa coordonează lucrul în cadrul statului major pe parcursul a două
etape:
a) analiză cursuri/decizia comandantului asupra cursului optim;
b) elaborarea concepţiei/elaborarea planului de acţiune.

2. Grupa specială

Art.116. (1) Grupa specială, participă la redactarea cursurilor operaţiilor

militare şi la analiza acestora.
(2) Esenţa fiecărui curs al operaţiilor va fi reprezentată de scheme de
manevră care reprezintă scenariul sintetic al modalităţilor de acţiune în timpul
desfăşurării operaţiei.
Art.117. Componenţa grupei speciale este stabilită de comandant/şeful de stat
major şi variază în funcţie de eşalon şi misiunea primită.
Art.118. Grupa specială împreună cu grupa de coordonare participă la analiza
prin comparare analitică a cursurilor operaţiei în vederea stabilirii celui mai eficient.
Art.119. (1) La baza analizei cursurilor stă simularea operaţiei militare.
(2) Prin simulare se evaluează capacitatea de reacţie a inamicului şi ulterior,
se determină gradul de contrareacţie a forţelor proprii determinate de riposta
anterioară a inamicului.

3. Grupa comandantului

Art.120. (1) Ofiţerii din grupa comandantului lucrează direct cu acesta, dar
pot fi în acelaşi timp, membrii grupei de coordonare şi ai celei speciale.
(2) Grupa comandantului acordă asistenţă acestuia pe linia specialităţii
fiecărui ofiţer sau a modulului pe care îl reprezintă.

43 Ediţia 1
 Art.121. Grupa comandantului este obligată să acorde aceeaşi asistenţă de
specialitate şi şefilor de module din cadrul grupei de coordonare sau comandanţilor
de mari unităţi şi unităţi din compunerea grupei speciale.

4. Reprezentanţii

Art.122. Reprezentanţii sunt ofiţeri/colaboratori/funcţionari din compunerea

altor structuri ale sistemului naţional de apărare, care îşi desfăşoară activitatea în
statul major al marii unităţi/unităţii unde au fost detaşaţi pe timpul pregătirii şi ducerii
operaţiilor militare.
Art.123. Pe timpul pregătirii şi ducerii operaţiei reprezentanţii organizează şi
conduc, pe baza concepţiei operaţiei şi a deciziei comandantului, forţele pe care le
reprezintă, menţin legătura cu acestea şi rezolvă problemele logistice ale acestora.

5. Ofiţerii de legătură

Art.124. Pentru transmiterea de către comandant a unor informaţii, ordine

importante care nu fac obiectul anumitor nivele ale statelor majore şi
comandamentelor, se destină din cadrul statului major ofiţeri de legătură. Aceştia pot
fi destinaţi pentru transmiterea documentelor de conducere şi/sau informare.
Art.125. (1) Ofiţerul de legătură trebuie să aibă gradul şi experienţa
corespunzătoare şi încrederea deplină a comandantului pentru executarea misiunii. El
este reprezentantul special al comandantului şi are acces la acesta în conformitate cu
îndatoririle sale.
(2) Înaintea plecării în misiune ofiţerul de legătură primeşte indicaţii
necesare de la şeful de stat major.
Art.126. (1) Unitatea organică a ofiţerului de legătură este unitatea care îl
trimite, iar unitatea la care este ataşat este unitatea receptoare.
(2) Ofiţerul de legătură îşi desfăşoară, în mod normal, activitatea la
comandamentul receptor, până când este chemat de unitatea care la trimis.
(3) Ofiţerul de legătură, reprezintă comandantul. El trebuie să fie capabil să
înţeleagă modul în care gândeşte comandantul, să interpreteze corect mesajele
comandantului, să transmită concepţia operaţiei şi misiunea.
Art.127. Pentru realizarea legăturii se aplică următoarele principii:
a) eşalonul superior stabileşte legătura cu eşalonul inferior;
b) unităţile din stânga stabilesc legătura cu unităţile din dreapta;
c) unităţile susţinătoare stabilesc legătura cu unităţile pe care le susţin;
d) unităţile din adâncime stabilesc legătura cu cele din faţă;
e) unităţile care nu se află în contact cu inamicul stabilesc legătura cu
unităţile care sunt în contact cu inamicul;
f) unitatea aflată în deplasare stabileşte legătura cu unitatea care se află în
staţionare;
g) unitatea sosită stabileşte legătura cu unitatea care pleacă, în timpul unei
pauze operative a forţelor aflate în luptă.

44 Ediţia 1
 Art.128. În situaţii deosebite, cu aprobarea comandantului, din statul major se
pot trimite la punctele de comandă ale marilor unităţi vecine sau la cele cu care
cooperează, grupe de legătură.
Art.129. Atribuţiile grupei de legătură sunt stabilite de comandant sau de către
şeful de stat major respectiv şi ele privesc rezolvarea unor probleme referitoare la:
a) informarea reciprocă asupra situaţiei şi misiunilor;
b) coordonarea eforturilor forţelor participante la operaţie în vederea
îndeplinirii misiunilor primite.

6. Ofiţerii direcţionali

Art.130. Marea unitate operativă destină, din cadrul modulului operaţii,

G3/S3, ofiţeri direcţionali pentru fiecare mare unitate tactică ce acţionează pe o
direcţie independentă, sau care împreună cu alte forţe, formează o grupare
operativă/tactică.
Art.131. Ofiţerii direcţionali se numesc de comandant, la propunerea şefului de
stat major la nivel batalion/similar şi au următoarele atribuţii:
a) cunoaşterea situaţiei operative/tactice şi a stadiului îndeplinirii misiunii
de către marea unitate/unitatea la care au fost numiţi;
b) participarea la elaborarea documentelor de conducere şi transmiterea
oportună a misiunilor la subordonaţi;
c) menţinerea unei legături permanente cu statul major al marii unităţi
tactice;
d) cunoaşterea nevoilor de sprijin şi logistic;
e) raportarea situaţiei, a estimărilor şi propunerilor privind măsurile ce
trebuie luate.
Art.132. (1) După sosirea la destinaţie, ofiţerul direcţional/şeful grupei
este obligat:
a) să se prezinte imediat persoanei la care a fost trimis şi să-i raporteze
scopul venirii;
b) să-i înmâneze documentele pe care le-a adus;
c) să primească la plecare documentele sau informaţiile ce trebuie
raportate comandantului care l-a trimis.
(2) Ofiţerul direcţional/şeful grupei predă destinatarului documentele
sigilate.

CAPITOLUL III
Punctele de comandă şi lucrul în cadrul acestora

Secţiunea 1
Tipuri de puncte de comandă

Art.133. (1) Sistemul de comandă constituie o componentă principală a

dispozitivului unităţilor militare şi reprezintă ansamblul forţelor, mijloacelor,

45 Ediţia 1
capacităţilor şi relaţiilor dintre acestea, utilizate pentru planificarea, pregătirea şi
ducerea operaţiilor militare în scopul îndeplinirii misiunii.
(2) Sistemul de conducere se compune din subsistemele: decizional,
operaţional, logistic, de securitate, precum şi din relaţiile organizatorice ce se
stabilesc prin acte normative între acestea.
Art.134. (1) Punctul de comandă este o componentă de bază a sistemului de
conducere şi este constituit din personalul şi mijloacele la dispoziţia comandantului,
dispuse într-un singur loc, sub o comandă unică, din care se exercită actul de
comandă asupra marii unităţi, unităţii sau grupării.
(2) Pentru pregătirea şi conducerea forţelor, numărul punctelor de comandă
care se organizează depinde de nivelul eşalonului şi forma operaţiilor militare
desfăşurate.
Art.135. (1) Comandamentele operative/strategice îşi constituie, de regulă,
puncte de comandă: de bază; de rezervă; înaintat; ajutător.
(2) Conducerea din aceste puncte se realizează succesiv/alternativ/simultan,
în funcţie de nevoile marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor subordonate, specificul
misiunii, compunerea comandamentelor şi mijloacele existente.
Art.136. (1) Unitatea de tip batalion/divizion îşi constituie, de regulă, punct de
comandă de bază şi punct de comandă de rezervă.
(2) Comandantul de batalion/divizion poate conduce unele momente ale
operaţiei dintr-un punct de observare.
(3) Punctul de observare se organizează, atunci când terenul permite, pe un
mijloc blindat - transportor amfibiu blindat, maşină de luptă a infanteriei,
autospecială - având în compunere, de regulă, 1-2 ofiţeri cu mijloacele de legătură
adecvate şi militari pentru paza şi siguranţa nemijlocită.
(4) Pe timpul luptei de apărare, în funcţie de condiţii, mijloace şi timpul la
dispoziţie aceste unităţi pot organiza şi puncte de comandă de rezervă.
Art.137. (1) Marea unitate tactică îşi constituie, de regulă, punct de comandă
de bază, de rezervă şi înaintat.
(2) In momentele hotărâtoare ale operaţiei, în scopul unei conduceri
oportune a forţelor, comandantul se poate deplasa, însoţit de un număr restrâns de
ofiţeri, în raionul de luptă, unde este absolut necesară prezenţa sa. Această grupă cu
mijloacele de transmisiuni şi de automatizarea conducerii, precum şi subunităţile de
pază şi transport strict necesare constituie punctul de comandă înaintat care
funcţionează temporar, până la rezolvarea situaţiei.
Art.138. (1) Marea unitate operativă îşi constituie, de regulă, punct de
comandă de bază, punct de comandă de rezervă şi punct de comandă înaintat.
(2) In unele situaţii când pe anumite direcţii, grupări de forţe/mari unităţi,
desfăşoară operaţii militare cu un grad de relativă independenţă, se organizează
pentru conducerea acestora punct de comandă ajutător.
Art.139. Punctele de comandă se dispun, în localităţi, zone împădurite sau în
alte raioane care asigură condiţii, pe direcţii şi la distanţe diferite în funcţie de eşalon,
genul de armă, caracteristicile geoclimatice ale zonei, forma operaţiilor militare şi
operaţiile probabile ale inamicului. Raionul de dispunere se alege, de regulă, înapoia

46 Ediţia 1
forţelor care asigură realizarea efortului principal sau pe direcţia loviturii principale
de interzis, la o distanţă care să permită conducerea tuturor elementelor de dispozitiv.
Art.140. (1) Locul de dispunere, timpul cât funcţionează în acesta, direcţia şi
modul de deplasare a punctului de comandă se propune de comandant şi se aprobă de
eşalonul superior.
(2) Pe timpul pregătirii unor operaţii militare locul punctului de comandă,
direcţia deplasării şi data instalării pot fi stabilite de eşalonul superior.
Art.141. Locurile în care urmează să se dispună punctele de comandă trebuie
cunoscute de un număr strict limitat de persoane cărora le este necesar acest lucru
pentru a-şi putea îndeplini atribuţiile de serviciu.

Secţiunea a 2-a
Organizarea punctelor de comandă

Art.142. (1) În punctul de comandă, modulele/personalul şi mijloacele tehnice

aferente, vor fi dispuse grupat în centrul de operaţii, centrul de resurse, centrul de
comunicaţii, centrul CIMIC, elemente ale subsistemului de securitate şi elemente ale
subsistemului logistic.
(2) Centrul de operaţii se compune din modulul operaţii, G3/S3 şi modulul
informaţii, G2/S2. Şeful centrului de operaţii este şeful modulului operaţii, G3/S3.
(3) In centrul de resurse îşi desfăşoară activitatea modulul personal, G1/S1 şi
modulul logistic, G4/S4. Şeful centrului de resurse este şeful modulului logistic,
G4/S4.
(4) Centrul de comunicaţii are în compunere modulul comunicaţii şi
informatică, G6/S6, inclusiv centrul de comunicaţii şi de calcul şi se constituie din
ansamblul forţelor şi mijloacelor de comunicaţii întrunite din punct de vedere
organizatoric, funcţional şi tehnic sub comandă unică. Şeful centrului de comunicaţii
este şeful modulului comunicaţii şi informatică, G6/S6.
(5) Marile unităţi şi unităţile de arme pot organiza şi alte centre, în funcţie
de specificul misiunilor de îndeplinit.
Art.143. (1) Subsistemul de securitate al punctului de comandă cuprinde
elementele, măsurile şi acţiunile prin care se asigură protecţia şi siguranţa acestuia.
Acesta este subordonat direct, prin modulul operaţii, şefului de stat major.
(2) Subsistemul logistic al punctului de comandă este format din elementele
de sprijin logistic care asigură condiţii materiale şi prestările de servicii necesare
pentru desfăşurarea actului de comandă. Acesta este subordonat direct, prin modulul
logistic, şefului de stat major.
Art.144. Zonele/raioanele de dispunere a punctelor de comandă trebuie să
permită următoarele:
a) conducerea operaţiilor militare;
b) realizarea unor comunicaţii sigure cu toate elementele - eşalonul
superior, vecini, subordonaţi, inclusiv accesul la sistemele de comunicaţii şi
informatice civile;

47 Ediţia 1
 c) mascarea şi protecţia elementelor componente, inclusiv nucleară,
biologică şi chimică, securitatea fizică şi electronică a mijloacelor de comunicaţii şi
informatice;
d) asigurarea unor căi de acces şi evacuare, suficiente şi corespunzător
amenajate;
e) realizarea condiţiilor de lucru şi viaţă necesare - adăposturi, linii de
comunicaţii interioare, condiţii de hrănire, odihnă şi iluminare, posibilitatea de
deplasare individuală sau în grupuri la subordonaţi etc.;
f) dispunerea dispersată a centrelor şi elementelor componente.
Art.145. Pentru dispunerea în teren a punctelor de comandă, se trimit din timp
grupe de recunoaştere constituite din ofiţeri din statul major. Şefului grupei de
recunoaştere i se pun la dispoziţie elemente de cercetare, de geniu, de apărare NBC,
de transmisiuni, de pază şi poliţie militară.
Art.146. Când este scos din funcţiune punctul de comandă de bază al unei
structuri subordonate, conducerea se exercită din punctul de comandă de rezervă,
înaintat sau ajutător, iar când sunt scoase din funcţiune toate punctele de comandă,
conducerea se preia numai de unul, stabilit prin ordinul de operaţie şi confirmat de
eşalonul superior .
Art.147. (1) Manevra punctului de comandă de bază se execută cu aprobarea
eşalonului superior, iar a celorlalte puncte de comandă la ordinul comandantului
respectiv.
(2) Operaţiile prin surprindere ale inamicului pot determina scoaterea din
funcţiune a unuia din punctele de comandă. În această situaţie schimbarea raionului
de dispunere se execută pe baza deciziei comandantului/şefului punctului de comandă
respectiv, raportându-se ulterior eşalonului care trebuia să aprobe acest lucru.
(3) Pe timpul ducerii operaţiei, punctele de comandă se deplasează, de
regulă, prin salturi, înapoia dispozitivului forţelor care asigură realizarea efortului
principal, pe direcţia loviturii principale/de interzis, la o distanţă care să asigure
conducerea permanentă a forţelor din subordine.
(4) Schimbarea punctelor de comandă în cadrul aceleiaşi mari unităţi/unităţi
se face, de regulă, succesiv şi numai după ce în noul loc de dispunere s-au asigurat
minimum de legături cu eşalonul superior, subordonaţii, forţele cu care se cooperează
şi vecinii.
(5) Manevra punctelor de comandă se execută în timpul cel mai scurt
posibil, în secret, în mod organizat, asigurându-se condiţiile de mascare şi inducere în
eroare necesare. Executarea manevrei nu trebuie să coincidă, în timp, cu momentele
hotărâtoare din desfăşurarea operaţiei militare.
Art.148. În situaţia când comandantul/locţiitorul comandantului se deplasează
în afara punctului de comandă, acesta stabileşte unde merge şi cu cine, itinerarul de
deplasare, cât timp îşi planifică să lipsească, cine îl înlocuieşte în această perioadă,
cine şi cu ce îi asigură paza şi care sunt mijloacele de comunicaţie prin care menţine
legătura cu comandamentul propriu. În funcţie de posibilităţi, legătura se asigură cu
eşalonul superior, precum şi cu marile unităţi/unităţile subordonate.

48 Ediţia 1
 Secţiunea a 3-a
Organizarea activităţilor în punctele de comandă

Art.149. (1) Lucrul în punctele de comandă se organizează şi se desfăşoară, la

toate eşaloanele, fără întrerupere. În acest scop, personalul comandamentului, trebuie
repartizat în mod judicios în cadrul punctelor de comandă.
(2) La toate eşaloanele, şeful de stat major/şeful punctului de comandă
răspunde direct de organizarea şi desfăşurarea lucrului în punctele de comandă.
Art.150. Timpul de lucru şi de odihnă al personalului punctului de comandă se
stabileşte de şeful de stat major/şeful punctului de comandă, iar personalul merge la
odihnă după obţinerea aprobării şefului nemijlocit. Înainte de aceasta ei sunt obligaţi
să informeze, în detaliu, pe cei care îi înlocuiesc asupra situaţiei şi sarcinilor care le
revin.
Art.151. În punctul de comandă se stabilesc următoarele tipuri de relaţii
organizatorice: ierarhice; funcţionale; de stat major; de cooperare; de control.
Art.152. Paza punctului de comandă se organizează de şeful de stat major/şeful
punctului de comandă prin şeful modulului operaţii.
Art.153. (1) În punctele de comandă se organizează serviciul de permanenţă şi
serviciul operativ. Personalul îşi desfăşoară activitatea potrivit atribuţiilor elaborate
de modulul operaţii, G3/S3 şi aprobate de şeful de stat major.
(2) Personalul pentru serviciul operativ este compus din:
a) ofiţerul de serviciu operativ principal pe punctul de comandă şi ajutori
ai acestuia - la punctul de comandă de bază al comandamentului strategic şi operativ;
b) ofiţerul de serviciu operativ pe punctul de comandă - la punctul de
comandă de rezervă al comandamentului strategic, operativ şi la punctul de comandă
de bază al unităţilor şi marilor unităţi tactice.
(3) În punctul de comandă de rezervă al marii unităţi tactice se organizează
serviciul de permanenţă.
Art.154. (1) Ofiţerul de serviciu operativ principal se numeşte din rândul
ofiţerilor superiori. El este subordonat şefului de stat major, are în subordine un ajutor
şi îşi desfăşoară activitatea în centrul de operaţii.
(2) Ofiţerul de serviciu operativ principal/ofiţerul de serviciu operativ pe
punctul de comandă trebuie:
a) să cunoască şi să actualizeze permanent datele privind situaţia din fâşia
marii unităţi operative/tactice proprii, din cele ale vecinilor şi/sau ale marilor
unităţi/unităţilor cu care se cooperează;
b) să execute controlul asupra expedierii şi primirii la timp a
documentelor operative;
c) să raporteze şefului de stat major despre schimbările produse în situaţia
operativă, iar în cazul primirii unor ordine şi date deosebit de importante să le
raporteze imediat comandantului/şefului de stat major.
Art.155. Documentele care trebuie să se găsească la ofiţerul de serviciu
operativ principal pe punctul de comandă sunt:
a) atribuţiile ofiţerului de serviciu;

49 Ediţia 1
 b) harta de lucru a ofiţerului de serviciu operativ/principal pe punctul de
comandă - pe care trebuie să se găsească situaţia forţelor;
c) tabele de semnale, cu indicative şi convorbiri;
d) graficul cu rândul la serviciu;
e) registrul pentru înscrierea ordinelor şi rapoartelor primite şi transmise;
f) registrul de predare-primire a serviciului operativ;
g) opisul cu documentele ce se găsesc la ofiţerul de serviciu.
Art.156. Ajutorul ofiţerului de serviciu operativ principal se numeşte de şeful
de stat major, de regulă, din rândul ofiţerilor inferiori; el se subordonează ofiţerului
de serviciu operativ/principal şi îşi desfăşoară activitatea în centrul de operaţii.
Art.157. Ofiţerul de serviciu operativ pe punctul de comandă se numeşte din
rândul ofiţerilor statului major, se subordonează şefului de stat major şi îşi desfăşoară
activitatea în centrul de operaţii.
Art.158. (1) Serviciul de permanenţă se organizează în scopul asigurării pazei
punctului de comandă, menţinerii ordinii interioare şi desfăşurării în ordine şi
siguranţă a activităţilor pentru lucrul, odihna şi hrănirea personalului.
(2) Personalul pentru serviciu de permanenţă, de regulă, este următorul:
a) ofiţerul de serviciu pe punctul de comandă şi un ajutor al acestuia;
b) subofiţerul/militarul prin contract de serviciu pe centrul de comunicaţii;
c) subofiţerul de serviciu pe punctul de control;
d) subofiţerul de serviciu pe parcul cu tehnică militară;
e) o subunitate de pază;
f) o subunitate de intervenţie.
Art.159. Ofiţerul de serviciu operativ pe punctul de comandă este obligat să
cunoască:
a) locul de dispunere a fiecărui centru/element în cadrul punctului de
comandă;
b) terenul de aterizare pentru elicoptere/avioane de legătură;
c) semnalele de alarmare şi de înştiinţare a personalului;
d) modul de organizare a serviciului de pază şi intervenţie la punctul de
comandă şi a serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaţiei în cadrul acestuia;
e) legăturile cu eşalonul superior, marile unităţi şi unităţile subordonate,
cu cele cu care se cooperează, cu vecinii şi cu celelalte puncte de comandă ale marii
unităţi/unităţii respective;
f) modul de transmitere a ordinelor comandantului, locţiitorului sau ale
şefului de stat major/şefului punctului de comandă.
Art.160. Ofiţerul de serviciu operativ pe punctul de comandă trebuie să aibă
următoarele documente:
a) atribuţiile ofiţerului de serviciu;
b) harta de lucru cu situaţia forţelor;
c) tabele de semnale, cu indicative şi convorbiri;
d) planul de pază şi intervenţie la punctul de comandă;
e) graficul cu rândul la serviciu;
f) registrul pentru înscrierea convorbirilor, ordinelor şi rapoartelor;
g) registrul de predare-primire a serviciului de zi;

50 Ediţia 1
 h) opisul cu documentele ce se găsesc la ofiţerul de serviciu.
Art.161. Personalul de serviciu operativ şi de permanenţă, înainte de intrarea în
serviciu studiază situaţia, ordinele transmise forţelor, se informează despre sarcinile
în curs de executare şi despre cele ce urmează a fi îndeplinite, primeşte, după opis,
documentele de la vechiul ofiţer de serviciu, după care, împreună cu acesta, se
prezintă la şeful de stat major, respectiv la şeful punctului de comandă, pentru a
raporta despre predarea şi primirea serviciului.

CAPITOLUL IV
Activităţile comandamentului pentru conducerea operaţiilor militare

Secţiunea 1
Activităţile comandamentului pentru cunoaşterea situaţiei

Art.162. Elaborarea deciziei este un proces ce constă într-o înlănţuire de

activităţi logice prin care comandamentul analizează toţi factorii care influenţează
situaţia militară şi alege varianta optimă pentru a îndeplini misiunea primită.
Art.163. (1) Prin situaţie se înţelege starea în care se află forţele beligerante la
un moment dat într-un spaţiu determinat. Cunoaşterea situaţiei reprezintă o obligaţie
permanentă a comandantului, a statului major şi a fiecărui ofiţer/subofiţer din
structura comandamentului.
(2) Nivelul de cunoaştere a situaţiei trebuie să fie cât mai ridicat pentru a se
diminua riscul în luarea deciziei.
Art.164. Comandamentul oricărei structuri utilizează date şi informaţii.
Acestea sunt structurate pe următoarele domenii: informaţii despre inamic; informaţii
despre forţele proprii; informaţii despre zona de operaţii.
Art.165. Informaţiile despre inamic trebuie să cuprindă: compunerea forţelor -
identitate, tehnică militară, organizare; dispunerea forţelor; gruparea forţelor şi
mijloacelor; concepţia probabilă de întrebuinţare a forţelor - direcţiile de acţiune
sau de interzis; procedee de acţiune folosite; aliniamente sau obiective ce sunt vizate
a fi cucerite sau apărate; valoarea întăririlor; valoarea forţelor de sprijin; gradul de
amenajare genistică; capacităţile speciale; operaţiile recente desfăşurate sau în curs
de desfăşurare; puterea de luptă şi evoluţia ei; particularităţi, puncte tari sau slabe
ale inamicului care vor influenţa eficienţa în luptă; suportul logistic.
Art.166. Informaţiile despre forţele proprii trebuie să prevadă: compunerea
forţelor - identitatea, tehnica militară, organizarea; dispunerea forţelor proprii,
inclusiv a elementelor de sprijin; gruparea forţelor şi mijloacelor; capacitatea
operaţională; suportul logistic; capacităţile speciale; activităţi importante recente
sau prezente; alte date - moralul militarilor, gradul de instruire, probleme civice etc.
Art.167. Informaţiile despre zona de operaţii se referă la: elementele
topografice ale terenului - relieful şi detaliile de planimetrie; clima - precipitaţii
atmosferice, temperatura, umiditatea relativă, mişcări ale aerului, vizibilitate; alte
date suplimentare care caracterizează zona - politice, sociologice, demografice,
religioase, psihologice, economice, sanitar-veterinare etc.

51 Ediţia 1
 Art.168. (1) Activitatea de cunoaştere a situaţiei are o dinamică neuniformă, în
funcţie de forma de operaţie adoptată şi contextul dat. Fiecare situaţie în parte
determină stabilirea gradului de urgenţă, natura şi ponderea informaţiilor pe domenii
de activitate.
(2) Pentru cunoaşterea situaţiei, comandamentul desfăşoară următoarele
activităţi:
a) culegerea informaţiilor;
b) procesarea informaţiilor;
c) difuzarea informaţiilor.

1. Culegerea informaţiilor

Art.169. Sursele de la care se pot culege informaţii sunt:

a) unităţile şi subunităţile de cercetare ale forţelor luptătoare şi de război
electronic subordonate, inclusiv cele primite ca întărire, precum şi alte forţe
nespecializate, dar care îndeplinesc misiuni de cercetare;
b) comandanţii şi statele majore subordonate;
c) statul major al eşalonului superior;
d) statele majore vecine sau cele cu care se cooperează pe linie
informativă;
e) elementele de cercetare sau unităţile, subunităţile care acţionează în
folosul unităţilor şi marilor unităţi şi aparţin eşalonului superior, altor arme sau altor
categorii de forţe ale armatei;
f) organe ale administraţiei publice centrale şi locale;
g) forţe ale Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de informaţii şi
securitate şi alte elemente ale sistemului naţional de apărare potrivit legii;
h) populaţia locală din zona de operaţie;
i) prizonieri şi transfugi;
j) documentele, armamentul şi tehnica de luptă provenită de la inamic;
k) materiale documentare proprii, întocmite anterior, scheme, hărţi, filme,
dischete, suporţi magnetici, casete audio şi video etc.
Art.170. (1) Culegerea informaţiilor se realizează, de regulă, prin procedee de
cercetare specifice structurilor specializate.
(2) Culegerea informaţiilor trebuie să se desfăşoare în cadrul unui sistem
unitar şi planificat, conform „Planului de procurare a informaţiilor”, atât la nivelul
comandamentului cât şi la nivelul modulelor, pe baza necesităţilor proprii.
(3) Modulul informaţii/cercetare are responsabilităţi pentru iniţierea,
coordonarea, completarea şi difuzarea informaţiilor din zona de interes.
(4) Responsabilităţile pentru culegerea informaţiilor revin şi celorlalte
module ale comandamentului prin forţele şi mijloacele subordonate, însă numai în
domeniul specific. Informaţiile culese de celelalte module trebuie să ajungă în timp
oportun la modulul informaţii/cercetare.
(5) Culegerea informaţiilor constituie o activitate permanentă pe timpul
pregătirii şi ducerii operaţiilor militare.

52 Ediţia 1
 2. Procesarea informaţiilor

Art.171. Procesarea informaţiilor presupune centralizarea, analiza şi evidenţa

acestora.
Art.172. (1) Centralizarea şi procesarea informaţiilor se execută la modulul
informaţii/cercetare, indiferent de sursa de informaţii care a intrat în posesia acestora.
(2) Informaţiile despre forţele proprii, precum şi concluziile din analiza
inamicului şi a zonei de responsabilitate se centralizează la modulul operaţii, G3/S3.
Art.173. Procesarea informaţiilor constă în procesarea primară-decodarea,
traducerea, evaluarea etc. şi gruparea acestora pe domenii.
Art.174. (1) Centralizarea informaţiilor constă în:
a) primirea/recepţionarea;
b) trecerea pe hartă/suport magnetic;
c) gruparea pe categorii de forţe şi mijloace, pe obiective şi înscrierea lor
în registrul de evidenţă.
(2) Acest proces se desfăşoară continuu, atât pe timpul pregătirii operaţiilor
militare cât şi pe timpul desfăşurării acestora.
(3) Informaţiile primite de la surse trebuie să ajungă în timp scurt, pentru a-
şi menţine încărcătura informaţională nealterată.
(4) Informaţiile se centralizează în funcţie de importanţă. Acestea se vor
raporta şi eşalonului superior căruia îi revine misiunea de a le înregistra şi include în
circuitul decizional.
Art.175. Analiza informaţiilor este un proces complex ce presupune studierea,
compararea, efectuarea de calcule, interpretarea şi sintetizarea acestora, în scopul de a
stabili gradul de autenticitate şi semnificaţia reală a acestora, precum şi concluziile ce
rezultă pentru comandant/statul major în vederea luării deciziei.
Art.176. Gradul de autenticitate al datelor şi informaţiilor poate fi diferit iar
determinarea acestuia se face în raport de :
a) calitatea sursei de informaţii şi condiţiile în care au fost procurate;
b) confirmarea sau infirmarea prin alte surse;
c) măsura în care informaţiile sunt verosimile, ţinând seama de operaţiile
militare desfăşurate, situaţia operativă/tactică, normele şi principiile de operaţii ale
inamicului;
d) rezultatele obţinute prin cercetarea obiectivului.
Art.177. După gradul de autenticitate, datele şi informaţiile pot fi sigure,
probabile, îndoielnice sau false.
Art.178. Informaţiile sigure sunt cele care au fost procurate, verificate,
confirmate prin cel puţin două surse sau care provin din studierea directă a
documentelor, fotografiilor etc.
Art.179. Informaţiile probabile sunt cele care corespund parţial situaţiei create
şi datelor cunoscute anterior, însă au fost primite de la surse de informaţii care s-au
dovedit mai puţin sigure.
Art.180. Informaţiile îndoielnice sunt cele care se încadrează în ansamblul
situaţiei create, sunt verosimile, dar contravin datelor sigure obţinute prin alte surse
de informaţii.

53 Ediţia 1
 Art.181. (1) Informaţiile false nu corespund situaţiei operative/tactice, sunt
neverosimile, eronate şi contradictorii.
(2) Uneori, acestea pot apare ca verosimile, în concordanţă cu situaţia
operativă, ca urmare a măsurilor de dezinformare luate de inamic.
(3) Acestea trebuie luate în evidenţă şi studiate cu atenţie, pentru a se
descifra metodele de dezinformare şi mascare folosite de inamic.
Art.182. Procesul de analiză a informaţiilor trebuie să aibă în vedere situaţiile
în care, datorită unor împrejurări, informaţiile considerate la prima vedere false, se
confirmă prin alte surse ca fiind sigure, unele având chiar o mare valoare informativă.
Art.183. (1) Informaţiile probabile şi îndoielnice şi cele incomplete sau
confuze, se confruntă cu alte date obţinute şi se analizează în contextul general al
situaţiei, urmărind ca ele să fie verificate şi pe alte căi, inclusiv prin elementele de
cercetare aflate în apropierea raioanelor respective sau prin transmiterea de noi
misiuni de cercetare.
(2) În documentele întocmite, lângă informaţiile îndoielnice/nesigure se va
trece semnul întrebării.
Art.184. Prin centralizarea informaţiilor se realizează vizualizarea situaţiei pe
hărţi, scheme etc., ce pot fi uşor şi repede înţelese, apoi se trece la etapa următoare
cea de analiză.
Art.185. Evidenţa informaţiilor se va ţine pe hărţi, suporţi magnetici, tabele
centralizatoare, registre de evidenţă, fişă sau alţi suporţi în funcţie de eşalon şi
mijloacele la dispoziţie.

3. Difuzarea informaţiilor

Art.186. Difuzarea informaţiilor are ca scop punerea la dispoziţia persoanelor

sau comandamentelor a rezultatelor activităţii informative.
Art.187. (1) Informaţiile trebuie să respecte următoarele cerinţe:
a) să fie difuzate la timp pentru a putea fi utilizate oportun de cel care le
primeşte;
b) să fie scurte, clare şi precise;
c) să fie transmise periodic;
d) să fie protejate faţă de elementele informative ale inamicului.
(2) Pe timpul desfăşurării operaţiilor militare se va asigura cunoaşterea
permanentă a informaţiilor primite/culese de către toţi ofiţerii din comandament, în
domeniul specific de competenţă.
Art.188. Difuzarea informaţiilor se face prin rapoarte de informare, informări
sau alte proceduri de stat major ordonate de comandant şi avute la dispoziţie.
Art.189. Rapoartele de informare se prezintă comandanţilor şi eşaloanelor
superioare iar informările se fac de către eşaloanele superioare, de comandanţi şi şefi
către eşaloanele subordonate, între eşaloane vecine şi între cele cu care îşi
coordonează operaţiile pentru îndeplinirea unei misiuni, precum şi între modulele
unei structuri.

54 Ediţia 1
 Art.190. (1) Comandantul şi întregul comandament pot fi informaţi verbal, în
scris, prin prezentarea de hărţi, scheme şi prin reţeaua radio. Această informare poate
varia de la prezentarea disparată a principalelor informaţii obţinute de cercetare ori a
concluziilor după o analiză scurtă şi rapidă sau detaliată în conformitate cu relaţiile
organizatorice existente.
(2) Pentru cunoaşterea permanentă a situaţiei, se impune ca periodic şefii
modulelor, obligatoriu modulul informaţii, să facă informări în care să prezinte
situaţia la data şi ora respectivă şi o prefigurare a evoluţiei în următoarele ore.
Art.191. Informaţiile/situaţiile se vor transmite eşalonului superior prin
rapoarte de informare, ce se vor înainta la termenele ordonate/stabilite sau ori de câte
ori situaţia impune acest lucru.
Art.192. (1) Informarea comandamentelor subordonate, a celor cu care îşi
coordonează operaţiile şi a celor vecine se realizează ori de câte ori este nevoie, prin
procedurile stabilite - scris, prin mijloace de legătură etc.
(2) În cazul apariţiei unor indicii a existenţei factorilor de risc nucleari,
biologici şi chimici ca şi a pericolului întrebuinţării mijloacelor incendiare, forţe şi
mijloace nedescoperite iniţial, tehnică militară necunoscută, schimbări radicale în
situaţia inamicului şi a forţelor proprii, aceste informaţii vor fi raportate/transmise
imediat eşaloanelor superioare, subordonaţilor, vecinilor şi comandamentelor cu care
se cooperează.
(3) Pentru a se gestiona corect activitatea de difuzare a informaţiilor, în
documentele de evidenţă a acestora - registre, hărţi etc., se consemnează data la care a
fost transmisă, cui şi când.
Art.193. (1) Informaţiile sunt folosite de către comandamente pentru analiza
situaţiei şi elaborarea estimărilor de stat major.
(2) Din analiza situaţiei trebuie să rezulte concluzii necesare stabilirii
cursurilor operaţiilor militare, luării deciziei, elaborării planului şi a ordinului de
operaţie, precum şi măsurile urgente ce se impun, în special, pe timpul desfăşurării
operaţiilor militare.

Secţiunea a 2-a
Activităţile comandamentului pentru pregătirea operaţiilor militare

Art.194. Pregătirea unei operaţii militare de către comandament presupune

următoarele activităţi: planificarea operaţiei militare; organizarea operaţiei
militare;coordonarea forţelor subordonate pe timpul desfăşurării operaţiei militare;
executarea controlului îndeplinirii operaţiei militare de către comandamentul
propriu şi comandamentele subordonate.

1. Planificarea operaţiilor militare

Art.195. Planificarea operaţiilor militare, indiferent de tipul acestora,

reprezintă un proces coordonat al comandamentului pentru stabilirea modului optim
de îndeplinire a misiunii. Aceasta poate fi :

55 Ediţia 1
 a) “planificare deliberată”, care are la bază misiunile deduse de
comandament ca urmare a analizei situaţiei şi anticipării locului şi rolului pe care
unitatea îl va avea în acţiunea viitoare;
b) “planificare de executare”, care se execută pe baza ordinului
eşalonului superior.
Art.196. Planificarea deliberată este specifică eşaloanelor strategice, dar poate
fi folosită şi de către eşaloanele operative şi tactice.
Art.197. Planificarea operaţiilor militare reprezintă un proces complex de
analiză şi evaluare a situaţiei inamicului, a forţelor proprii, vecinilor, condiţiilor de
teren, de anotimp şi de stare a vremii, precum şi a misiunii primite şi de a determina,
pe această bază, modalităţile de realizare a scopurilor şi/sau obiectivelor.
Complexitatea acestui proces depinde de gradul de detaliere a misiunii stabilită de
eşalonul superior şi de limitele formulate de acesta prin ordin, precum şi de timpul la
dispoziţie pentru planificarea operaţiei.
Art.198. (1) Procesul de planificare al operaţiilor are ca scop stabilirea celor
mai bune tactici, tehnici şi proceduri de operare care să asigure îndeplinirea misiunii
operaţiei curente, precum şi pregătirea unei operaţii viitoare şi are ca rezultantă planul
operaţiei şi ordinul de operaţie.
(2) Planurile şi ordinele sunt mijloace prin care comandantul transmite
subordonaţilor situaţia de pe câmpul de luptă, intenţiile şi deciziile, viziunea sa în
ceea ce priveşte operaţiile militare viitoare.
(3) Acestea furnizează măsuri şi activităţi pentru ducerea operaţiilor militare
asigurând, totodată, sincronizarea activităţilor statului major cu deciziile
comandantului.
Art.199. Etapele procesului de planificare sunt:
a) iniţierea;
b) orientarea personalului implicat;
c) elaborarea concepţiei;
d) elaborarea planului de operaţie;
e) revederea planului de operaţie.
Art.200. (1) Planul de operaţie şi ordinul de operaţie trebuie să asigure:
a) adoptarea celei mai adecvate forme de manevră de mijloace şi de foc
care să afecteze ireversibil centrul de greutate al forţei inamicului;
b) modalităţi de prevedere şi depăşire a momentelor critice în evoluţia
acţiunii forţelor proprii;
c) concentrarea întrebuinţării forţelor proprii asupra centrului de greutate
al inamicului;
d) definirea clară a condiţiilor care asigură succesul în aplicarea puterii de
luptă;
e) realizarea unităţii efortului structurilor participante.
(2) Acestea trebuie să constituie baza pentru planurile unităţilor subordonate
dar trebuie să asigure păstrarea libertăţii de decizie şi acţiune pentru acestea.
Art.201. (1) În planificarea operaţiilor militare se pot folosi metode diferite, în
funcţie de natura şi scopul misiunii, precum şi de timpul avut la dispoziţie, astfel:

56 Ediţia 1
 a) planificare succesivă pe eşaloane ierarhice - corp de armată, divizie,
brigadă, batalion;
b) planificare simultană, la două sau mai multe eşaloane.
(2) Detaliile pe care le furnizează comandantul prin intermediul planurilor şi
ordinelor depind de experienţa şi competenţa subordonaţilor săi, de coeziunea şi
experienţa în pregătirea şi desfăşurarea operaţiilor militare a unităţilor din subordine,
de complexitatea misiunilor.
Art.202. (1) Pentru a fi clare şi simple, planurile/ordinele includ anexe atunci
când este necesar şi numai când acestea sunt legate de întreaga operaţie militară.
(2) Anexa la planul şi/sau ordinul de operaţie reprezintă sprijinul adiţional şi
sincronizarea care este necesară a se realiza pe timpul ducerii operaţiilor militare
pentru îndeplinirea misiunilor.
Art.203. Toate planurile şi ordinele de operaţie trebuie să respecte următoarele
cerinţe :
a) să fie structurat pe cinci paragrafe - situaţia, misiunea, execuţia,
sprijinul logistic, comanda şi comunicaţiile;
b) să furnizeze organizarea pe misiuni/obiective şi forma de manevră;
c) să cuprindă misiunea concretă având la bază ordinul eşalonului
superior, incluzând durata în timp şi/sau spaţiu şi data începerii acesteia;
d) să transmită concepţia desfăşurării operaţiilor militare.
Art.204. Iniţierea planificării are la bază directiva/ordinul primit de la eşalonul
superior sau misiunea dedusă de comandant. În cazul planificării deliberate
comandantul va informa eşalonul superior despre procedura iniţiată. Îi transmite
principalele coordonate ale planului de operaţie, iar după obţinerea aprobării acestuia
trece la execuţia propriu-zisă a misiunii. În situaţii excepţionale trecerea la
îndeplinirea misiunii se face la ordinul comandantului.
Art.205. (1) Pentru declanşarea procesului de planificare a operaţiei,
comandantul execută însuşirea misiunii primite sau aprofundarea celei deduse şi
stabileşte problemele principale ale planificării.
(2) Însuşindu-şi misiunea, comandantul trebuie să înţeleagă intenţia şi
concepţia operaţiei eşalonului superior, să identifice locul şi rolul marii unităţi/unităţii
în cadrul operaţiei eşalonului superior, misiunea şi scopul operaţiei. Concluziile
reprezintă modul de acţiune recomandat statului major în vederea elaborării
“Concepţiei “.
(3) La însuşirea misiunii, în afara comandantului, pot participa locţiitorul
comandantului, şeful de stat major şi 1-2 ofiţeri din modulele informaţii, operaţii şi
logistic, precum şi alte persoane stabilite de comandant.
(4) Atunci când timpul pentru pregătirea operaţiei este scurt, la această
activitate/etapă pot lua parte toţi şefii de module. În acest caz, nemaifiind necesară
parcurgerea etapei următoare, orientarea personalului implicat în planificare,
activitatea va fi făcută de către şefii de module cu personalul din subordine, cu
problemele specifice domeniului respectiv de activitate.
Art.206. Elaborarea elementelor de bază ale planificării reprezintă activitatea
de bază prin care comandantul identifică limitele operaţiei, stabileşte necesităţile de

57 Ediţia 1
informaţii şi datele privind coordonarea activităţii modulelor pentru executarea
planificării.
Art.207. Comandantul identifică limitele operaţiei determinate de obligaţiile şi
restricţiile impuse, de ce trebuie să execute în timp şi spaţiu, precum şi de ce nu are
voie să execute înainte, în timpul şi după terminarea operaţiei.
Art.208. (1) Stabilind datele privind coordonarea activităţilor, comandantul
trebuie să ţină cont şi să identifice, când nu sunt precizate, următoarele:
a) centrul/centrele de greutate;
b) punctele decisive;
c) direcţiile de efort - direcţia principală de efort sau direcţia loviturii
principale;
d) punctele critice;
e) starea la sfârşitul operaţiei.
(2) Aceste date îi vor permite, în faza iniţială, să identifice:
a) cine va/vor participa la operaţie;
b) ce trebuie să facă;
c) unde va avea loc acţiunea;
d) schema de manevră;
e) cine execută efortul principal;
f) când şi de ce se execută.
(3) Pe baza unei analize sumare a inamicului şi a operaţiilor viitoare se
determină necesităţile de informaţii şi zona asupra căreia trebuie să se extindă
cercetarea, precum şi priorităţile şi urgenţa acestora.
Art.209. (1) Etapa de orientare a personalului, conform anexei nr. 32, este
responsabilitatea comandantului şi, în situaţii deosebite, pe baza indicaţiilor acestuia,
se poate desfăşura de către locţiitor sau şeful de stat major.
(2) Din ordinul de operaţii primit se prezintă: situaţia de ansamblu şi
evaluarea acesteia în raport cu ”unitatea” proprie; intenţia şi elementele de bază ale
concepţiei eşalonului care a emis ordinul şi îndrumarea pentru planificare.
Art.210. (1) Precizarea problemelor principale ale planificării stabilite de
comandant sunt hotărâtoare pentru activitatea statului major în vederea pregătirii
operaţiei şi reprezintă viziunea comandantului asupra operaţiei .
(2) Documentul final al etapei de orientare a procesului de planificare a
operaţiei îl reprezintă ghidul comandantului pentru planificarea operaţiei, conform
anexei nr. 37.
(3) Ghidul, în formă redactată, reprezintă fructificarea şedinţei de analiză a
misiunii şi cuprinde: ideile de bază privind intenţiile iniţiale ale comandantului;
viziunea comandantului sub forma descrierii generale a cursului operaţiei militare
pentru îndeplinirea misiunii; măsurile urgente pentru asigurarea operaţiilor şi
protecţia forţelor; misiunile generale ale structurilor subordonate; misiunile imediate,
preliminare, pregătitoare, care constituie baza fazei următoare a procesului de
planificare, de elaborare a concepţiei; instrucţiunile de coordonare; activităţile
principale de planificare şi termenele de executare; estimările - gradul de detaliere,
cine prezintă, termene; măsurile urgente; nevoi de informaţii.

58 Ediţia 1
 (4) Această activitate permite personalului implicat în planificare să solicite
precizările necesare pentru declanşarea activităţilor următoare; lămuririle trebuie
făcute clar şi fără echivoc, concis şi să aibă caracter decis.
(5) La eşaloanele de execuţie, batalion/divizion, această activitate se execută
sub forma unui instructaj informaţional.
Art.211. (1) Elaborarea concepţiei operaţiei, anexa nr. 33, reprezintă etapa
decisivă în procesul de planificare şi se materializează în urma deciziei
comandantului.
(2) Elaborarea concepţiei operaţiei se desfăşoară pe baza îndrumării
comandantului pentru planificare şi cuprinde următoarele activităţi:
a) analiza situaţiei;
b) elaborarea cursurilor operaţiei;
c) alegerea cursului optim de acţiune;
d) precizarea deciziei comandantului.
Art.212. Pe timpul elaborării cursurilor operaţiei activităţile se pot desfăşura
simultan sau succesiv. Analiza situaţiei şi elaborarea estimărilor specifice structurilor
comandamentului se desfăşoară simultan, iar în final se elaborează variantele
probabile de curs ale operaţiei militare.
Art.213. Pentru analiza situaţiei, modulele comandamentului studiază datele şi
informaţiile despre inamic, forţele proprii, teren/zona în care se va desfăşura operaţia,
misiunile vecinilor şi condiţiile de timp şi starea vremii.
Art.214. (1) La analiza inamicului se determină: valoarea şi gruparea forţelor;
concepţia probabilă de operaţie a acestuia în timp şi spaţiu - posibile cursuri ale
operaţiei inamicului; posibilitatea întrebuinţării de către acesta a unor mijloace de
căutare şi lovire, sisteme de armament etc.; părţi tari şi slabe ale dispozitivului
acestuia; starea psihomorală a forţelor inamicului; operaţiile de război psihologic
desfăşurate, în curs de desfăşurare şi cele probabile.
(2) Gradul de detaliere a situaţiei şi operaţiilor inamicului se stabileşte, de
regulă, în ofensivă, cu două eşaloane mai sus faţă de eşalonul propriu, inclusiv
rezervele care pot fi folosite, iar în apărare, cu două eşaloane mai jos faţă de eşalonul
propriu, inclusiv rezervele eşaloanelor superioare ce pot interveni în fâşia marii
unităţi, unităţii.
Art.215. (1) La analiza forţelor proprii se va folosi ca instrument de lucru
prioritar “situaţia de stare” la data respectivă, plus alte date care în final vor furniza
aprecieri privind: situaţia, compunerea şi dispunerea forţelor şi mijloacelor; nivelul
capacităţii combative a forţelor; gradul de completare cu resurse umane; starea
psihomorală a personalului şi populaţiei din zona operaţiilor; repartiţia forţelor şi
mijloacelor; forme de manevră; măsuri şi operaţii de asigurare şi protecţie a forţelor;
logistica trupelor; situaţia celorlalte forţe din sistemul naţional de apărare din
zona/raionul de dispunere, responsabilitate al marii unităţi sau unităţii.
(2) Analiza forţelor proprii şi a inamicului se face în strânsă legătură cu
situaţia, misiunile şi operaţiile vecinilor. Sub acest aspect se determină modul cum
influenţează operaţiile proprii, precum şi posibilităţile de cooperare cu structurile
respective.

59 Ediţia 1
 Art.216. (1) Terenul, condiţiile de timp, de anotimp şi stare a vremii se
analizează concomitent cu analiza inamicului, a forţelor proprii şi vecinilor pe toată
aria de desfăşurare a operaţiei şi pe întreaga durată de executare a acesteia,
stabilindu-se modul cum avantajează sau dezavantajează cursul probabil al operaţiei,
realizarea dispozitivului de operaţie şi manevra.
(2) La analiza terenului trebuie să se identifice: sursele şi resursele din zonă;
numărul şi caracteristicile localităţilor şi obiectivelor industriale; lucrările de
hidroamelioraţii şi hidrotehnice, caracteristicile căilor de comunicaţie, feroviare,
aeriene şi navale; gradul de accesibilitate al terenului pentru diferite categorii de
tehnică; acoperirile existente şi gradul de protecţie pe care îl oferă; existenţa
cursurilor de apă şi caracteristicile acestora.
Art.217. (1) Concluziile rezultate în urma analizei situaţiei constituie baza
estimărilor şefilor de module şi/sau ofiţerilor de specialitate şi se prezintă şefului de
stat major şi la ordin comandantului.
(2) Modulul operaţii centralizează estimările celorlalte module şi elaborează
variante posibile şi probabile de curs de acţiune şi propune comandantului cursul
optim al acesteia.
Art.218. (1) Alegerea cursului optim de acţiune se face de către comandant pe
baza cunoaşterii şi evaluării personale a situaţiei, precum şi a estimărilor statului
major.
(2) Atunci când situaţia şi timpul la dispoziţie permit se execută recunoaşteri
în zona de operaţii, cu scopul de a verifica datele cunoscute despre zona/raionul
operaţiei, influenţa caracteristicilor acesteia asupra acţiunii forţelor, precum şi de a
stabili gradul de fezabilitate al cursului operaţiei.
(3) Recunoaşterile se execută de comandant împreună cu şefii de module sau
ofiţeri desemnaţi de aceştia, precum şi comandanţi ai unităţilor din subordine. În
unele situaţii, recunoaşterile se execută în numele comandantului, de persoanele
stabilite de acesta.
(4) Pentru alegerea cursului optim al operaţiei, şeful de stat major împreună
cu şeful modulului operaţii prezintă comandantului fiecare curs al operaţiei, cu
avantajele şi dezavantajele identificate, precum şi recomandarea statului major
privind cursul optim.
(5) În urma comparării variantelor de curs analizate, comandantul decide
varianta optimă care poate fi cea propusă de statul major, una îmbunătăţită sau
formulează o variantă nouă.
Art.219. (1) Precizarea deciziei comandantului este o declaraţie clară asupra
cursului optim al operaţiei, pe care îl aprobă şi care se materializează în “Concepţia
operaţiei”.
(2) Aceasta se întocmeşte grafic pe hartă/text şi se păstrează la modulul
operaţii. Ea reprezintă actul juridic pe baza căruia se elaborează “Planul de operaţie”
şi “Ordinul de operaţie”.
(3) ”Concepţia operaţiei” se supune spre aprobare eşalonului superior,
conform precizărilor acestuia.
Art.220. Elaborarea planului operaţiei presupune detalierea “Concepţiei
operaţiei” şi constă în desfăşurarea următoarelor activităţi:

60 Ediţia 1
 a) planificarea operaţiei militare;
b) planificarea sprijinului logistic;
c) planificarea activităţilor pentru asigurarea operaţiei şi protecţia forţelor.
Art.221. Planificarea operaţiei militare constă în:
a) repartiţia unităţilor/subunităţilor din subordine şi a celor primite ca
întărire în cadrul diferitelor elemente ale dispozitivului sau ale grupării de forţe şi
precizarea misiunilor acestora;
b) planificarea modului de realizare a dispozitivului;
c) planificarea manevrei pe timpul desfăşurării operaţiei;
d) planificarea modului de întrebuinţare a forţelor în timp şi spaţiu.
Art.222. (1) Planificarea sprijinului logistic necesită abordarea şi soluţionarea
următoarelor probleme:
a) planificarea aprovizionării forţelor şi a transporturilor logistice până la
începerea operaţiei şi pe timpul desfăşurării acesteia, ţinând seama de consumurile
zilnice;
b) planificarea lucrărilor de mentenanţă, ţinând seama de disfuncţiunile
care pot apărea datorită rulajului şi de pierderile prognozate pe timpul ducerii
operaţiilor;
c) stabilirea locului în dispozitiv al unităţilor de evacuare şi al celor de
reparaţii, precum şi raioanele de adunare a tehnicii deteriorate; se stabilesc şi
necesarul de piese de schimb, subansamble şi posibilităţile existente pe plan local;
d) planificarea asistenţei medicale;
e) asigurarea căilor de comunicaţie;
(2) Planificarea asistenţei medicale presupune:
a) modul de evacuare a răniţilor la spitalele teritoriale sau la cele de
campanie ale eşalonului superior;
b) locul de dispunere a formaţiunilor medicale;
c) situaţia epidemiologică în zona de operaţii.
(3) Asigurarea căilor de comunicaţie presupune:
a) alegerea, recunoaşterea şi pregătirea drumurilor, căilor feroviare,
aeriene şi navale, dacă e cazul;
b) repararea, restabilirea, întreţinerea şi menţinerea în stare de viabilitate a
drumurilor, lucrărilor de artă, aerodromurilor şi instalaţiilor portuare, dacă e cazul;
c) paza şi apărarea lucrărilor de artă;
d) organizarea şi executarea serviciului de comenduire şi îndrumare a
circulaţiei în raioanele formaţiunilor logistice şi pe drumurile de aprovizionare şi
evacuare.
Art.223. (1) Planificarea asigurării operaţiilor şi protecţia forţelor constă în
stabilirea măsurilor şi operaţiilor specifice cu caracter general, precum şi a misiunilor
forţelor destinate pentru: siguranţă; protecţia electronică; contracararea efectelor
operaţiilor psihologice ale inamicului; mascare; protecţia genistică; protecţia aeriană;
apărarea NBC; protecţia împotriva sistemelor incendiare; protecţia informaţiilor;
protecţia medicală şi sanitar-veterinară; protecţia mediului; protecţia muncii;
activitatea de informare şi relaţii publice; asigurarea topogeodezică; asigurarea
hidrometeorologică; asigurarea cu resurse umane; asistenţa juridică şi religioasă.

61 Ediţia 1
 (2) Aceste activităţi se desfăşoară de către modulele de specialitate conform
competenţelor şi, când situaţia o cere, de către comandanţii unităţilor/subunităţilor de
sprijin şi se materializează în planul de operaţie sau ordinul de operaţie, precum şi în
ordinele anexă.
Art.224. Planificarea operaţiei se materializează în “Planul de operaţie” care se
elaborează sub formă grafică şi text.
Art.225. “Planul de operaţie” constituie baza documentară pentru elaborarea
“Ordinului de operaţie” care se întocmeşte de către modulul operaţii, în cooperare cu
celelalte module ale comandamentului.
Art.226. (1) Revederea planului (anexa nr.35) operaţiei constă în analiza
efectuată de şefii de module, sub conducerea şefului de stat major în scopul
actualizării acestuia, periodic, în funcţie de evoluţia situaţiei şi a datelor obţinute de
statul major de la sursele proprii, organele militare teritoriale şi de la cele ale
administraţiei publice locale, precum şi de la eşalonul superior şi vecini.
(2) Periodicitatea revederii planului de operaţie este determinată de mărimea
eşalonului care execută planificarea şi de frecvenţa schimbărilor în situaţia strategică,
operativă şi tactică.
Art.227. Pe timpul pregătirii operaţiilor în adâncime comandamentul
desfăşoară următoarele activităţi:
a) culege şi analizează datele privind situaţia inamicului din zonele de
paraşutare/debarcare, a rezervelor din apropierea acestor zone, situaţia forţelor
proprii, zonelor de paraşutare/debarcare şi raioanelor de ducere a operaţiilor,
condiţiile hidrometeorologice;
b) elaborează decizia;
c) planifică paraşutarea/debarcarea şi operaţia;
d) dă misiunile de luptă şi organizează cooperarea concomitent cu
pregătirea preliminară a paraşutării;
e) organizează asigurarea operaţiei şi protecţia forţelor;
f) stabileşte regimul prizonierilor de război, al echipamentului şi
documentelor capturate, evacuarea şi exploatarea acestora;
g) stabileşte diferite proiecte de evadare şi fugă;
h) stabileşte măsurile de protecţie NBC şi de decontaminare;
i) stabileşte repetiţiile care se vor efectua;
j) organizează conducerea;
k) completează unităţile cu personal şi asigură containerizarea tehnicii
militare, armamentului, muniţiei şi materialele în vederea paraşutării;
l) dispune pregătirea personalului şi tehnicii militare precum şi verificarea
gradului de pregătire a acestora pentru îndeplinirea misiunii primite;
m) asigură menţinerea securităţii informaţiilor şi a acţiunilor.

2. Organizarea, coordonarea şi controlul operaţiilor militare

Art.228. (1) Organizarea şi coordonarea forţelor subordonate, pe timpul

desfăşurării operaţiilor militare se realizează prin transmiterea misiunilor la
subordonaţi şi îndeplinirea măsurilor prevăzute în „Planul de operaţie”.

62 Ediţia 1
 (2) Modalităţile de transmitere a misiunilor şi tipurile de ordine sunt cele
două domenii caracteristice ale acestei activităţi.
Art.229. (1) În funcţie de timpul la dispoziţie, caracteristicile situaţiei şi de
mijloacele de legătură, ordinele se pot transmite oral şi/sau în scris.
(2) Când ordinele se transmit verbal de către comandant, locţiitor sau şeful
de stat major acestea se consemnează în scris şi se transmit, ulterior la subordonaţi.
La eşalonul unitate/subunitate acestea se consemnează în scris în carnetul de
campanie, iar subordonaţii semnează de luare la cunoştinţă.
(3) Când timpul de pregătire a operaţiei este suficient, ordinul de operaţie se
transmite, de regulă, în scris, prin mijloace mobile, sau prin convocarea
comandanţilor din subordine, la punctul de comandă al eşalonului care planifică
operaţia.
(4) În situaţia în care timpul de pregătire a operaţiei este scurt se adoptă
procedeul de transmitere succesivă a misiunilor, pe măsura elaborării planului şi
stabilirii elementelor de bază ale acestuia.
(5) Indiferent de procedeul şi mijlocul folosit pentru transmiterea ordinelor,
în final acestea trebuie să ajungă în formă scrisă la subordonat - de la eşalonul
batalion/divizion în sus.
Art.230. (1) Pentru transmiterea misiunilor se vor folosi, în principiu,
următoarele tipuri de ordine: ordinul de operaţie, scris sau grafic; ordinul
preliminar/de avertizare; ordinul fragmentar; ordinul de deplasare; ordinul logistic;
anexele la ordinul de operaţie - personal, informaţii, operaţii, sprijin logistic, relaţii
militari - civili, comunicaţii şi informatică, juridic, financiar, relaţii publice, asistenţă
religioasă, reguli de angajare, securitatea operaţiei, deplasare, poliţie militară.
(2) Conţinutul, forma şi specificul fiecărui tip de ordin se prezintă detaliat în
capitolul V, secţiunea 1 şi 2.
Art.231. (1) Coordonarea forţelor se execută de către comandant şi presupune
corelarea efortului, armonizarea diferenţelor şi informarea reciprocă între elementele
din compunerea dispozitivului de operaţie/luptă implicate în realizarea/îndeplinirea
unui obiectiv sau a unei misiuni comune.
(2) Coordonarea forţelor implicate în realizarea planului de operaţie se
realizează/execută, pe secvenţe ale operaţiei, pe direcţii, pe misiuni sau pe obiective.
În funcţie de situaţie, coordonarea se face în teren, la macheta terenului, cu ajutorul
calculatorului sau pe hartă.
Art.232. (1) Comandantul împreună cu şefii de module din statul major şi cu
comandanţii elementelor de dispozitiv implicaţi în îndeplinirea unei misiuni comune
stabilesc: forţele şi mijloacele participante; misiunile în timp şi spaţiu ale fiecărui
element participant; cine execută efortul principal; mijloacele de legătură;
modalităţile de informare reciprocă; semnalele de recunoaştere, înştiinţare, conducere
şi cooperare.
(2) Pe baza coordonării stabilite de comandant, forţele care îndeplinesc o
misiune comună organizează sub conducerea acestuia şi cooperarea.
Art.233. (1) Controlul se execută pe baza planului întocmit de statul major şi
vizează verificarea punerii în practică a prevederilor din planul de operaţie de către

63 Ediţia 1
comandamentele eşaloanelor subordonate. Acesta se execută în scopul verificării
înţelegerii corecte a ordinelor eşalonului emitent.
(2) Atunci când ordinele eşalonului superior nu au fost înţelese corect, cel
care execută controlul trebuie să semnaleze acest fapt comandantului, statului major
al marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor controlate şi să ofere informaţii care să
permită acestora înţelegerea corectă a ordinelor.
Art.234. (1) Precizările celui care execută controlul sunt obligatorii pentru
structurile comandamentului controlat.
(2) Reprezentantul eşalonului superior este obligat să raporteze despre
situaţia creată comandantului care l-a trimis în control.
(3) Activitatea de control nu trebuie să afecteze actul de comandă al
subordonaţilor şi nici să impună măsuri pentru pregătirea operaţiilor acestora.
Art.235. Controlul se execută atât pe timpul pregătirii operaţiei cât şi pe timpul
desfăşurării acesteia. În acest ultim caz vizează şi verificarea aplicării măsurilor
transmise ulterior ca urmare a modificărilor intervenite în planul de operaţie al
eşalonului superior.

Secţiunea a 3-a
Activităţile comandamentului pe timpul executării
operaţiilor militare

Art.236. Indiferent de nivelul şi structura comandamentelor, genul de armă şi

nivelul eşalonului pe care îl conduc, acestea desfăşoară următoarele activităţi:
a) urmărirea desfăşurării planului de operaţie;
b) cunoaşterea situaţiei ce se creează în evoluţia operaţiei;
c) elaborarea de estimări asupra factorilor care vor influenţa desfăşurarea
ulterioară a acesteia;
d) revizuirea planului de operaţie în punctele critice care impun acest fapt
sau după caz, reevaluarea estimărilor şi întocmirea unui alt plan, care să corespundă
situaţiei nou create;
e) coordonarea eforturilor forţelor proprii pentru executarea misiunilor,
asigurarea operaţiilor, protecţia şi logistica forţelor;
f) menţinerea sau reorganizarea coordonării;
g) controlul şi îndrumarea forţelor în executarea misiunilor.

1. Activităţile comandamentului
pe timpul ducerii operaţiei ofensive

Art.237. Pe timpul apropierii de fâşia de asigurare, organizată de inamic, statul

major desfăşoară activităţi pentru:
a) intensificarea cercetării pentru obţinerea de noi informaţii privind
concepţia operaţiei în fâşia de asigurare;
b) menţinerea legăturii cu forţele de cercetare, detaşamentele înaintate,
forţele care execută siguranţa marşului şi cu forţele principale;
c) transmiterea oportună a ordinelor de operaţie;

64 Ediţia 1
 d) coordonarea forţelor;
e) asigurarea viabilităţii căilor de comunicaţie;
f) crearea culoarelor prin barajele genistice;
g) realizarea apărării antiaeriene şi a măsurilor de asigurare a operaţiilor şi
protecţiei forţelor;
h) asigurarea sprijinului logistic.
Art.238. Pe timpul desfăşurării operaţiei cu detaşamentele înaintate şi
elementele de siguranţă din fâşia de asigurare, statul major acţionează pentru:
a) completarea şi prelucrarea informaţiilor referitoare la operaţiile
inamicului, traseul limitei dinainte a apărării, dispozitivul de operaţie, sistemul de
lovire şi de baraje;
b) coordonarea operaţiilor detaşamentelor înaintate şi a elementelor de
siguranţă;
c) elaborarea estimărilor pentru continuarea planului de operaţie stabilit
sau de modificare a acestuia dacă situaţia impune;
d) coordonarea operaţiilor pentru ruperea din mişcare a limitei dinainte a
apărării inamicului;
e) luarea măsurilor de război electronic;
f) conducerea operaţiilor de înlăturare a barajelor de pe direcţiile de
înaintare a forţelor principale;
g) coordonarea operaţiilor forţelor principale;
h) asigurarea introducerii forţelor în operaţie conform planului sau
corectivelor făcute.
Art.239. Pe timpul operaţiilor duse pentru ruperea apărării inamicului, în
situaţia ofensivei din mişcare, statul major execută următoarele:
a) organizează recunoaşterea, coordonarea, serviciul de comenduire şi
îndrumare a circulaţiei, acoperirea prin măsuri radioelectronici de bruiaj a itinerarelor
de marş;
b) stabileşte porţiunile de comunicaţii impracticabile şi modul de orientare
a acestora;
c) asigură ieşirea şi desfăşurarea la timp a forţelor pe aliniamentele
stabilite şi transmiterea ordinului pentru începerea pregătirii de foc;
d) reorganizează, la nevoie, deplasarea forţelor, propunând comandantului
modificarea planului de operaţie pentru a asigura îndeplinirea misiunii;
e) ia măsuri pentru menţinerea şi restabilirea conducerii, precum şi pentru
lichidarea urmărilor loviturilor executate de inamic.
Art.240. Când se trece la ofensivă din contact nemijlocit cu inamicul, statul
major execută, de regulă, aceleaşi activităţi, precedate de operaţiile ce se impun
pentru ocuparea bazei/poziţiei de plecare la ofensivă.
Art.241. Pe timpul ducerii operaţiei ofensive, statul major desfăşoară activităţi
pentru:
a) organizarea neîntreruptă a cercetării inamicului şi terenului;
b) reevaluarea permanentă a estimărilor şi propunerilor despre situaţia
inamicului;
c) transmiterea oportună a misiunilor la subordonaţi;

65 Ediţia 1
 d) evaluarea loviturilor proprii şi estimarea celor viitoare;
e) menţinerea permanentă a contactului cu inamicul, cu structurile
subordonate şi vecinii;
f) executarea la timp a manevrei şi sprijinirea forţelor de pe direcţia
loviturii principale;
g) întrebuinţarea oportună a forţelor de sprijin de luptă care vin în sprijinul
forţelor luptătoare ce acţionează pentru realizarea efortului principal, a forţelor de
sprijin nemijlocit a efortului principal, precum şi a forţelor din rezervă;
h) coordonarea deplasării forţelor care vin în sprijinul celor care
acţionează pentru realizarea efortului principal, a forţelor de sprijin nemijlocit a
efortului principal, precum şi a forţelor din rezervă;
i) protecţia flancurilor şi a spatelui;
j) coordonarea permanentă a transporturilor şi a serviciului de comenduire
şi îndrumare a circulaţiei;
k) realizarea misiunilor de asigurare şi protecţie operativă/tactică;
l) estimarea efectelor contraloviturilor/contraatacurilor şi prezentarea de
estimări privind întrebuinţarea forţelor aeropurtate;
m) pregătirea forţelor pentru trecerea la urmărire;
n) realizarea joncţiunii şi scoaterea din încercuire a forţelor proprii;
o) înştiinţarea oportună a forţelor proprii despre pericolul întrebuinţării de
către inamic a armelor de distrugere în masă;
p) lichidarea urmărilor întrebuinţării armelor de distrugere în masă,
refacerea capacităţii acestora şi restabilirea cooperării şi conducerii.
Art.242. Pentru respingerea contraloviturii/contraatacului, statul major ia
măsuri pentru a asigura:
a) estimarea compunerii grupării de contralovitură/contraatac, a
aliniamentului, timpului şi a direcţiei/direcţiilor probabile de executare a acesteia;
b) executarea barajelor pe direcţiile de contralovitură/contraatac ale
inamicului;
c) consolidarea aliniamentelor cucerite;
d) stabilirea măsurilor necesare pentru respingerea
contraloviturilor/contraatacurilor;
e) transmiterea oportună a ordinelor la subordonaţi;
f) protecţia flancurilor;
g) coordonarea forţelor pentru îndeplinirea misiunii în ritm rapid;
h) dezvoltarea ofensivei în adâncime.
Art.243. (1) In vederea întrebuinţării/introducerii în operaţie a forţelor de
sprijin nemijlocit a efortului principal şi/sau a forţelor din rezervă, statul major
desfăşoară următoarele activităţi:
a) comunică permanent date şi informaţii despre inamic, teren şi
schimbările intervenite în planul operaţiei;
b) transmite forţelor de sprijin nemijlocit a efortului principal şi/sau
forţelor din rezervă, misiunile pentru care sunt introduse în operaţie;
c) asigură coordonarea forţelor;

66 Ediţia 1
 d) reanalizează măsurile de coordonare cu forţele care, eventual, se află în
încercuire sau cu cele din zonele libere.
(2) Pentru toate celelalte modalităţi de ducere a ofensivei, statul major
acţionează, de regulă, aşa cum s-a arătat până acum, prin adaptarea conţinutului
activităţilor la specificul particularităţilor impuse de fiecare procedeu de ofensivă în
parte.

2. Activităţile comandamentului
pe timpul ducerii operaţiei de apărare

Art.244. (1) Pe timpul apropierii inamicului:

a) în zona de siguranţă, când se organizează, statul major care pregăteşte
operaţia conduce detaşamentele înaintate, precum şi forţele de sprijin pe timpul
executării operaţiilor de hărţuire, pe aliniamentele intermediare până la aliniamentul
poziţiei înaintate;
b) pe timpul apropierii forţelor principale ale inamicului de limita dinainte
a apărării, statul major prezintă comandantului estimări referitoare la schimbările în
situaţia inamicului.
(2) Estimările se referă la: grupările de forţe ale inamicului, altele decât cele
cunoscute; grupările ce se pot constitui pe direcţia loviturii principale; posibilităţile
de folosire de către inamic a armelor de distrugere în masă; modificările ce se impun
în dispozitiv; măsurile ce se impun pentru menţinerea puterii de luptă; momentul
când inamicul poate începe pregătirea de foc a ofensivei şi când este cazul să se
execute contrapregătirea; măsurile pentru scoaterea forţelor proprii de sub efectele
pregătirii de foc, altele decât cele prevăzute în planul de operaţie.
Art.245. (1) Pe timpul executării operaţiilor în faţa limitei dinainte a apărării,
în situaţia în care se execută contrapregătirea, statul major elaborează estimări
privind: obiectivele şi grupările de forţe ale inamicului care să fie lovite; repartiţia
acestora pe unităţi, şi mijloacele de lovire; consumul de muniţii; structura şi durata
contrapregătirii; manevra forţelor şi mijloacelor care participă la contrapregătire;
observarea şi evaluarea rezultatelor loviturilor; asigurarea legăturilor forţelor proprii.
(2) În situaţia în care se execută atacuri în faţa limitei dinainte a apărării,
statul major stabileşte măsuri pentru: transmiterea misiunilor la subordonaţi; crearea
culoarelor prin barajele/obstacolele inamicului; eliberarea itinerarelor şi marcarea lor
cu indicatoare vizibile pe timp de noapte; instalarea posturilor de comenduire şi
îndrumare a circulaţiei; asigurarea consolidării aliniamentelor/ obiectivelor cucerite,
regruparea sau retragerea forţelor proprii în fâşia de apărare; coordonarea operaţiilor
forţelor participante.
(3) Pe timpul pregătirii de foc a inamicului, statul major execută
următoarele: raportează imediat comandantului şi eşalonului superior despre
începerea pregătirii de foc şi informează vecinii; determină raioanele lovite cu arme
de distrugere şi nimicire în masă, evaluează şi ia măsuri pentru lichidarea urmărilor,
restabilirea conducerii şi coordonării; precizează locul grupării principale de forţe a
inamicului şi direcţia loviturii principale; ia măsuri pentru închiderea breşelor şi
refacerea sistemului de foc şi de baraje; ordonă intensificarea cercetării pentru

67 Ediţia 1
descoperirea la timp a trecerii inamicului la ofensivă şi verifică dacă forţele proprii
sunt gata pentru respingerea acestuia; cunoaşterea situaţiei vecinilor; stabileşte şi
propune comandantului eventualele manevre ale forţelor.
(4) După trecerea inamicului la atacul limitei dinainte a apărării, statul major
desfăşoară următoarele: raportează imediat comandantului eşalonului superior şi
informează vecinii despre începerea ofensivei; identifică sectoarele de apărare,
neatacate sau atacate cu forţe puţine şi atacate în forţă şi în funcţie de situaţie,
replanifică manevra forţelor şi întărirea lor; asigură cooperarea forţelor pentru oprirea
inamicului în faţa limitei dinainte a apărării; procură permanent informaţii şi propune
comandantului măsurile ce se impun pentru nimicirea inamicului pătruns în
dispozitivul propriu; ia măsuri pentru identificarea şi lovirea mijloacelor de cercetare,
forţelor de angajare ulterioară şi rezervelor inamicului nou descoperite; coordonează
operaţiile pentru nimicirea trupelor aeropurtate, aeromobile şi grupurilor de cercetare-
diversiune şi ia măsuri pentru introducerea la timp în operaţie a forţelor din eşalonul
2 şi sprijin sau a forţelor de rezervă; asigură funcţionarea neîntreruptă a sistemului de
conducere.
Art.246. (1) Pe timpul desfăşurării operaţiilor în zona principală de luptă,
pentru oprirea ofensivei inamicului, statul major transmite subordonaţilor ordinele de
operaţie şi asigură conducerea forţelor pentru: limitarea pătrunderilor inamicului;
menţinerea cu prioritate a punctelor decisive din fâşia de apărare; înlocuirea unităţilor
ce şi-au pierdut temporar capacitatea de luptă; organizarea unor noi aliniamente şi
raioane de apărare; nominalizarea unităţilor ce vor duce lupta în condiţii de izolare;
executarea după plan, sau la ordinul eşalonului superior, a distrugerilor; coordonarea
operaţiilor de hărţuire a inamicului.
(2) Pentru executarea ripostei ofensive, contraloviturii/contraatacului statul
major asigură: conducerea forţelor care limitează pătrunderea inamicului şi a celor
destinate executării contraloviturii/contraatacului; stabilirea obiectivelor care vor fi
lovite de aviaţie, rachete şi/sau focul artileriei; asigurarea serviciului de comenduire
şi îndrumare a circulaţiei; coordonarea marşului şi desfăşurării forţelor pe
aliniamentul contraloviturii/contraatacului; executarea pregătirii de foc a
contraloviturii/contraatacului şi sprijinul forţelor pentru îndeplinirea misiunilor.
(3) După executarea contraloviturii/contraatacului şi recucerirea
aliniamentului/obiectivului stabilit în funcţie de starea forţelor la sfârşitul operaţiei
statul major execută următoarele: raportează eşalonului superior despre îndeplinirea
misiunii şi starea forţelor; stabileşte măsurile necesare pentru continuarea operaţiilor
militare; stabileşte şi asigură conducerea activităţilor pentru restabilirea apărării şi
reconstituirea forţelor din eşalonul 2 şi sprijin sau rezervei; estimează situaţia
inamicului; restabileşte conducerea şi cooperarea forţelor proprii; stabileşte şi
urmăreşte executarea măsurilor pentru evacuarea răniţilor, tehnicii şi
reaprovizionarea trupelor, regruparea şi înlocuirea unităţilor care şi-au pierdut
capacitatea de luptă.
(4) Pe timpul ducerii operaţiei de apărare în scopul nimicirii trupelor de
desant aerian ale inamicului, statul major execută următoarele activităţi: actualizarea
estimărilor şi a prevederilor de plan referitoare la operaţiile trupelor de desant aerian

68 Ediţia 1
ale inamicului; conducerea operaţiilor de lovire a acestora înainte, pe timpul şi după
desantare.
(5) În toate tipurile de operaţii de apărare, apărarea pe poziţii/în zonă/
apărarea mobilă, întârzierea/apărarea pe aliniamente intermediare, sau în toate
cazurile de particularităţi - în localităţi şi zone industriale, pe cursuri de apă şi în zone
cu lucrări de hidroamelioraţii, în teren muntos-împădurit, pe timp de noapte, pe timp
de iarnă, pe aliniamente şi în raioanele fortificate, în teren cu culturi înalte, statul
major, în funcţie de desfăşurarea operaţiilor, prezintă comandantului noile informaţii
obţinute, estimările şi propunerile de modificare a planului de operaţie prin corectarea
cursului optim.
Secţiunea a 4-a
Particularităţi ale activităţii comandamentului
în operaţiile aeromobile şi aeropurtate

Art.247. Pe timpul pregătirii operaţiilor aeromobile şi aeropurtate

comandamentul desfăşoară următoarele activităţi:
a) culege şi analizează datele privind situaţia inamicului din zonele de
paraşutare/debarcare, a rezervelor de care dispune în apropierea acestor zone, situaţia
forţelor proprii, zonele de paraşutare/debarcare şi raioanele de ducere a operaţiilor,
condiţiile hidrometeorologice etc.;
b) elaborează decizia;
c) planifică paraşutarea/debarcarea şi operaţia;
d) dă misiunile de luptă şi organizează cooperarea concomitent cu
pregătirea preliminară a paraşutării;
e) organizează asigurarea operaţiilor şi protecţia forţelor;
f) stabileşte regimul prizonierilor de război, al echipamentelor şi
documentelor capturate, evacuarea şi exploatarea acestora;
g) stabileşte proiecte de evadare şi recuperare;
h) stabileşte măsuri de protecţie NBC şi pentru decontaminare;
i) stabileşte repetiţiile care se vor efectua;
j) organizează conducerea;
k) completează unităţile cu personal şi asigură containerizarea tehnicii
militare, armamentului, muniţiei şi materialelor în vederea paraşutării;
l) dispune pregătirea personalului şi tehnicii militare, precum şi
verificarea gradului de pregătire a acestora pentru îndeplinirea misiunii primite;
m) asigură menţinerea securităţii informaţiilor şi acţiunilor.
Art.248. Pentru planificarea transportului aerian al unei forţe aeropurtate/
aeromobile comandamentul acesteia analizează împreună cu reprezentanţii forţei
aeriene, pe baza planului general de operaţie, următoarele:
a) estimarea personalului, greutăţii şi gabaritului echipamentelor care
urmează a fi transportate, a numărului şi tipului de aeronave necesare, duratei
probabile a operaţiei, timpului recomandat pentru începerea deplasării aeriene şi
operaţiei, planurile alternative;
b) lanţul de comandă al forţelor aeropurtate/aeromobile, al forţelor
aeriene şi între acestea;

69 Ediţia 1
 c) zonele de paraşutare/debarcare/extracţie şi traiectele de zbor, distanţele
şi reperele alternative la acestea, precum şi planul de paraşutare debarcare;
d) cerinţele de informaţii referitoare la capacităţile de dislocare terestră şi
aeriană ale inamicului, limitările şi intenţiile în zona vizată, pe comunicaţii şi în
zonele de aterizare;
e) informaţii despre teren, inclusiv imagini şi fotografii, precum şi
informaţiile meteorologice, pe termen lung;
f) rapoartele şi distribuţia informaţiilor;
g) măsurile de securitate necesare - protecţie şi siguranţă, coduri şi
parole, cenzură;
h) numărul de aeronave disponibile şi echipajele necesare, încărcătura
admisă pentru fiecare tip de aeronavă, informaţiile referitoare la posibilităţile de
operare ale aeronavelor - viteze, înălţimi, etc. şi compatibilitatea între acestea,
disponibilitatea de combustibili, compatibilitatea încărcăturii, echipamentul şi
materialele necesare şi restricţii, capacitatea aerodromurilor cerinţe pentru
echipamentele şi materialele speciale, lista tehnicii şi materialelor voluminoase;
i) organizarea aerodromurilor pentru îmbarcare, decolare şi aterizare,
inclusiv controlul traficului aerian şi organizarea zborului;
j) cooperarea cu alte structuri şi arme;
k) acoperirea/escorta aeriană tactică, sprijinul de foc al forţelor terestre,
sprijinul electronic, procedurile de identificare în aer şi controlul trecerii prin
culoare;
l) sistemul de comunicaţii, comanda şi controlul pe timpul zborului;
m) proceduri de evacuare în caz de urgenţă al forţei aeropurtate şi
evacuarea aeromedicală;
n) organizarea aprovizionărilor şi reaprovizionărilor.
Art. 249. După analiza şi completarea elementelor iniţiale, comandanţii
unităţilor aeropurtate/aeromobile şi de transport aerian stabilesc: numărul şi tipul
aeronavelor care vor fi folosite pe timpul operaţiei; priorităţile pentru transportul
unităţilor; compunerea eşaloanelor de transport şi a seriilor; reperele de pe traiect;
zonele de paraşutare/debarcare/extracţie; ordinea paraşutării/aterizării seriilor; tipul
de paraşute, echipamentul de protecţie şi a celui folosit pentru încărcarea
materialelor; elementele de bază ale planului de zbor; sprijinul aerian
tactic/neutralizarea apărării antiaeriene; numirea ofiţerilor de legătură; necesarul de
informaţii; aerodromurile de îmbarcare; determinarea timpului pentru începerea
transportului aerian; măsurile de inducere în eroare şi mascare; măsurile speciale
de securitate şi protecţie; vitezele şi altitudinile de zbor, durata survolării
zonelor; organizarea îmbarcării/încărcării; timpul de ajungere în zona de
îmbarcare/aerodrom; organizarea cazării şi hrănirii; planul de îmbarcare/încărcare;
controlul traficului terestru; măsuri de siguranţă terestră şi apărare AA;
conducerea, controlul şi comunicaţiile; planul de dispersare; modul de asigurare cu
echipament special de încărcare; timpul de staţionare; pregătirea planului de
transport aerian; pregătirea planului paraşutării/debarcării; aprovizionarea ulterioară
şi evacuarea forţelor; organizarea activităţilor în cazul anulării sau amânării
operaţiei.

70 Ediţia 1
 Art.250. Pe timpul ducerii operaţiilor aeropurtate/aeromobile comandamentul
desfăşoară următoarele: coordonează executarea îmbarcării, decolării, luarea
formaţiei de zbor, zborul pe traiect şi paraşutarea/debarcarea; stabileşte legătura cu
eşalonul superior şi cu subordonaţii; precizează misiunile în teren, uneori
concomitent cu conducerea luptei pentru nimicirea inamicului din zona de
paraşutare; coordonează acţiunile subunităţilor luptătoare şi de sprijin; analizează
situaţia şi ajustează permanent planul iniţial în raport cu reacţia inamicului; asigură
aprovizionare/reaprovizionarea unităţilor şi subunităţilor; culege informaţiile
necesare despre situaţia luptei, inamic şi teren şi atunci când este nevoie
reorganizează sistemul informaţional; solicită sprijinul prin foc şi de aviaţie; ia
decizia şi coordonează punerea în aplicare a planurilor de rezervă, precum şi a
celor privind recuperarea, dispersarea, regruparea etc.; coordonează acţiunile şi
creează condiţiile pentru realizarea joncţiunii cu detaşamentele înaintate ale forţelor
terestre.

Secţiunea a 5-a
Particularităţi ale activităţii comandamentului
în operaţiile de stabilitate şi de sprijin

Art.251. Operaţiile de stabilitate şi de sprijin se execută în conformitate cu

legislaţia internaţională referitoare la folosirea forţelor armate şi cu obligaţiile
asumate de republica Moldova pentru realizarea păcii şi securităţii internaţionale,
precum şi cu legislaţia internă privind folosirea forţelor armate în operaţii de apărare
şi menţinere a ordinii constituţionale, de intervenţie în situaţii de urgenţă şi de sprijin
al autorităţilor publice.

1. Operaţiile de stabilitate

Art.252. (1) Tipologia operaţiilor de stabilitate este diversă. Principalele tipuri

de operaţii de stabilitate la care pot participa unităţile militare ale Armatei Naţionale
sunt: controlul armamentelor; combaterea terorismului; sprijinul operaţiilor
antidrog; asistenţă umanitară şi civilă; asistenţă acordată unei naţiuni; evacuarea
necombatanţilor; impunerea de sancţiuni; operaţii în sprijinul păcii; demonstraţia de
forţă.
(2) Structura, competenţele şi numărul de persoane din comandamentul
destinat conducerii acestor operaţii se stabilesc prin acordurile de constituire a forţei
întrebuinţate.
(3) Procedurile standard pentru conducere, raportare şi informare între
comandament şi unităţile naţionale din compunerea forţei sunt în principiu, specifice
Organizaţiei Naţiunilor Unite sau Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord.
Art.253. Pentru planificarea operaţiilor militare de acest tip, în afara
activităţilor prevăzute pentru operaţii clasice, se mai execută:
a) stabilirea şi difuzarea regulilor de angajare;
b) identificarea şi planificarea măsurilor specifice de protecţie a forţei;

71 Ediţia 1
 c) stabilirea zonelor de responsabilitate în funcţie de ponderea şi gruparea
forţelor participante, pe naţionalităţi, şi categorii de forţe;
d) stabilirea cadrului relaţional cu părţile beligerante în limitele
mandatului şi obiectivelor de îndeplinit;
e) stabilirea normelor relaţionale între forţele naţionale participante în
comandament în funcţie de pondere şi acordurile de constituire;
f) organizarea coordonării cu reprezentanţi ai Organizaţiei Naţiunilor
Unite, ai organizaţiilor internaţionale şi organizaţiilor nonguvernamentale, precum şi
cu cei ai autorităţilor sau populaţiei locale.
Art.254. (1) Operaţiile în sprijinul păcii constau în: prevenirea conflictului;
realizarea păcii; construcţia păcii; menţinerea păcii şi impunerea păcii.
(2) Misiunea principală este de a descuraja declanşarea sau continuarea unor
conflicte militare, participând, de regulă, în baza unui mandat, în cadrul unei forţe
internaţionale abilitate/alianţe.
Art.255.(1) Comandamentele/comenzile marilor unităţi/unităţilor/ subunităţilor
implicate în operaţii interne sau externe de prevenire a conflictelor organizează şi
desfăşoară activităţi standard specifice pentru pregătirea şi ducerea operaţiilor
militare.
(2) În funcţie de nivelul eşalonului angajat şi/sau de armă şi specialitate, în
zona de responsabilitate şi interes comandamentele desfăşoară activităţi pentru:
a) organizarea înştiinţării oportune a structurilor subordonate, superioare
şi vecine despre existenţa şi acţiunea unor forţe ostile şi prefigurarea unor pericole
iminente;
b) conducerea acţiunilor pentru supravegherea forţelor ostile;
c) pregătirea documentelor şi activităţilor pentru dislocarea preventivă a
unor forţe în scopul descurajării desfăşurării unor operaţii ostile;
d) realizarea cooperării cu reprezentanţii forţelor/autorităţilor locale;
e) planificarea şi punerea în aplicare a unor măsuri de stabilizare în
conformitate cu mandatul sau ordinul de operaţii primit.
(3) Pe timpul desfăşurării operaţiilor de pace, comandamentele mai execută
unele acţiuni, aplicând proceduri standard de operare identice cu cele care se aplică în
operaţiile specifice luptei armate, astfel:
a) monitorizarea şi supervizarea zonelor de separaţie între zonele aflate în
conflict;
b) stabilirea de zone sigure;
c) garantarea sau interzicerea libertăţii de mişcare;
d) demobilizarea forţelor aflate în conflict;
e) protecţia obiectivelor vitale în cadrul zonelor de responsabilitate;
f) repararea căilor de comunicaţie;
g) protecţia şi supravegherea taberelor de refugiaţi;
h) monitorizarea schimburilor de prizonieri de război între părţile aflate în
conflict;
i) aprovizionarea cu apă, alimente şi carburanţi;
j) monitorizarea strângerii şi depozitării armamentului.

72 Ediţia 1
 2. Operaţiile de sprijin

Art.256. (1) În operaţiile de sprijin,forţele armate sunt folosite pentru a sprijini

autorităţile civile, externe sau interne, atunci când acestea se pregătesc sau răspund la
crize şi alte situaţii deosebite care depăşesc posibilităţile acestora, prin asigurarea de
sprijin, servicii, mijloace sau resurse specializate de bază, după caz.
(2) Unităţile militare execută operaţii de sprijin, ca operaţii de sine
stătătoare, dar majoritatea operaţiilor specifice luptei armate, ofensive sau de apărare,
precum şi cele de stabilitate presupun şi operaţii de sprijin complementare înainte, pe
timpul sau după executare.
(3) Operaţiile de sprijin includ: operaţii de sprijin intern/OSI - pe teritoriul
naţional; asistenţă umanitară externă/AUE - în afara teritoriului naţional.
(4) În operaţiile de sprijin intern unităţile execută: operaţii de salvare în caz
de calamităţi naturale şi dezastre; sprijinul managementului consecinţelor
accidentelor NBCRE; sprijinul impunerii legii civile; asistenţa comunităţii.
(5) Asistenţa umanitară externă se execută, de regulă, prin operaţii de
salvare, însă unităţile militare pot participa şi la sprijinul managementului
consecinţelor accidentelor NBCRE, precum şi la asistenţa comunităţii.
Art.257. (1) Unităţile militare pot participa la operaţiile umanitare desfăşurate
atât pe teritoriul naţional, cât şi în afara acestuia, în cadrul unor forţe multinaţionale
sau separat, pentru intervenţia la dezastre, asistenţa refugiaţilor şi a evacuaţilor.
(2) Statul major susţine acest tip de operaţii asigurând planificarea, comanda
şi controlul.
(3) Pentru intervenţia la dezastre, statul major al unităţii întocmeşte un plan
în funcţie de situaţiile de intervenţie primite sau intuite, care cuprinde: organizarea
forţelor de intervenţie; tehnica şi materialele pentru intervenţie; raioanele şi zonele cu
obiective potenţiale de intervenţie; raioanele şi locurile unde se evacuează populaţia
şi bunurile materiale.
Art.258. (1) Refugiaţilor şi evacuaţilor li se acordă asistenţă de către unităţile
militare, la ordin, în raioane sau locuri amenajate de către structuri specializate,
constând, de regulă, în hrană, echipament, cazarmament, asistenţă medicală,
psihologică, religioase şi transport.
(2) În situaţia când se ordonă organizarea şi amenajarea unei tabere de
refugiaţi sau evacuaţi, statul major are în vedere:
a) stabilirea locului şi marcarea perimetrului taberei;
b) organizarea trierii, identificării şi asistenţei medicale;
c) amenajarea locurilor de odihnă, hrănire, grupurilor sanitare şi a
punctului alimentar;
d) amenajarea perimetrului administrativ cu locurile de dispunere a
corpului pazei, infirmeriei şi comandamentului taberei, instalaţiilor energetice şi de
alimentare cu apă, unde este cazul;
e) amenajarea unor depozite de alimente, echipament, carburanţi-
lubrifianţi.
Art.259. (1) Operaţiile de salvare în caz de calamităţi naturale şi dezastre se
constituie ca secvenţă a unei operaţii militare sau ca operaţii distincte în timp de pace,

73 Ediţia 1
situaţii de criză sau război pe teritoriul naţional şi/sau în cel al inamicului şi pot fi
clandestine, acoperite sau publice.
(2) În funcţie de scopul operaţiei - recuperare de personal civil sau militar,
echipament, armament şi/sau tehnică militară specială, statul major planifică operaţii
de căutare, descoperire, identificare, salvare şi/sau aducere.
Art.260. (1) Aceste operaţii, când sunt conduse în teritoriul controlat de
inamic, au caracter complex şi presupun o planificare detaliată, coordonare riguroasă
şi o conducere permanentă a forţelor la dispoziţie.
(2) Statul major/centrul operaţional are la dispoziţie un timp scurt pentru
planificarea, declanşarea, executarea şi finalizarea operaţiei şi trebuie să manifeste
iniţiativă, prevedere, sincronizare şi să dea dovadă de flexibilitate în conducere şi
execuţie.
Art.261. (1) Operaţiile în sprijinul impunerii legii civile se planifică din timp
sau la ordin, potrivit misiunilor primite. În ambele situaţii statul major ia măsuri
pentru:
a) identificarea zonei/obiectivului încredinţat, organizarea, protecţia şi
controlul forţelor de observare şi executarea recunoaşterilor;
b) repartizarea forţelor potrivit gradului de încadrare, specializare, dotare
şi dislocare;
c) organizarea legăturii cu structurile Ministerului Afacerilor Interne, cu
cele de informaţii şi ale administraţiei publice locale;
d) organizarea sprijinului logistic al operaţiei;
e) măsuri pentru informarea populaţiei despre restricţiile şi sancţiunile ce
se impun;
f) măsuri de asigurare a operaţiilor şi de protecţie a forţelor;
g) planificarea dezangajării.
(2) Pe timpul desfăşurării operaţiilor, comandamentul desfăşoară activităţi
de comandă şi control al forţelor, conform planului operaţiei.
(3) Pentru conducerea operaţiilor statul major elaborează următoarele
documente:
a) plan de operaţie pentru angajarea forţelor;
b) plan de operaţie pentru dezangajarea forţelor;
c) ordin de operaţie, ordin fragmentar, ordin preliminar şi raport de
informare.

Secţiunea a 6-a
Particularităţi ale activităţii comandamentului în operaţiile intermediare

Art.262. Operaţiile intermediare reprezintă acţiunile desfăşurate de forţele

proprii înainte, pe timpul executării şi după încheierea operaţiilor specifice luptei
armate sau operaţiilor de stabilitate şi de sprijin şi cuprind următoarele tipuri:
deplasarea; staţionarea; regruparea; înlocuirea; înaintarea spre contact; lupta de
întâlnire; joncţiunea forţelor; retragerea.

74 Ediţia 1
 1. Deplasarea

Art.263. Pentru pregătirea marşului, pe timpul elaborării deciziei şi întocmirii

documentelor de conducere, statul major, împreună cu reprezentanţii trebuie să
studieze şi să precizeze:
a) fâşia/itinerarele de marş, aliniamentele/punctele iniţiale şi cele de
coordonare ale mişcării, iar când se prevede întâlnirea cu inamicul, aliniamentele
probabile de desfăşurare şi modul de angajare a forţelor acestuia;
b) starea drumurilor, podurilor şi a altor treceri peste cursurile de
apă/canale, situaţia forţelor şi mijloacelor necesare pentru repararea acestora;
c) situaţia de radiaţie, chimică şi biologică în fâşia/pe itinerarele de marş
şi măsurile ce trebuie luate pentru lichidarea urmărilor atacului cu mijloacele
incendiare;
d) dispozitivul de marş, repartiţia forţelor şi mijloacelor pe
coloane/ordinea de marş, data începerii marşului, a trecerii pe la
punctele/aliniamentele iniţiale şi de coordonare, raioanele haltei/odihnei şi de
concentrare/staţionare, restricţii - exemplu, aliniamente ce nu vor fi depăşite înainte
de…,- raioane interzise, dispozitivul pe aliniamentele de desfăşurare şi misiunile
forţelor care nimicesc inamicul prin lupta de întâlnire;
e) măsurile de asigurare a operaţiilor şi de protecţie a forţelor pe timpul
marşului şi/sau luptei de întâlnire;
f) situaţia epidemiologică şi epizootică în raioanele pentru halte, odihna
de zi/noapte şi de concentrare/staţionare, precum şi existenţa surselor de apă şi de
materiale în aceste raioane;
g) modul de executare a serviciului de comenduire şi îndrumare a
circulaţiei, precum şi a trecerilor peste cursurile de apă/canale şi peste alte obstacole
existente pe itinerarele de marş;
h) cantitatea, data şi locul unde se pun la dispoziţia marilor
unităţi/unităţilor alte mijloace de transport, precum şi modalitatea de întrebuinţare a
acestora;
i) terenurile de aterizare pentru avioanele/elicopterele şi locul punctelor
de adunare a documentelor;
j) raioanele de adunare a tehnicii deteriorate;
k) organizarea conducerii forţelor pe timpul executării marşului;
l) porţiunile din itinerarele de marş care necesită măsuri
suplimentare pentru asigurarea genistică a deplasării;
m) vitezele de marş pe diferite porţiuni de itinerar.
Art.264. (1) Pentru cercetarea şi recunoaşterea itinerarelor de marş, a
raioanelor pentru halte şi odihna de zi/noapte şi a celor de concentrare/staţionare se
trimit grupe de recunoaştere compuse, de regulă, din:
a) ofiţeri din statul major;
b) cercetaşi NBC şi cercetaşi de geniu;
c) militari destinaţi pentru siguranţa nemijlocită;
d) mijloacele de transport;
e) mijloacele de comunicaţii necesare îndeplinirii misiunilor ce le revin.

75 Ediţia 1
 (2) Când timpul pentru pregătirea marşului este limitat, iar raioanele de
concentrare/staţionare sunt la mare distanţă, recunoaşterea itinerarelor se execută o
dată cu deplasarea coloanelor, iar organizarea serviciului de comenduire şi îndrumare
a circulaţiei se face în colaborare cu organele administraţiei publice locale, succesiv,
pe sectoare de comenduire, folosindu-se în acest scop, în funcţie de situaţie, alte forţe
şi mijloace din cadrul sistemului naţional de apărare.
Art.265. Pe baza deciziei comandantului referitoare la cursul optim de
deplasare a forţelor şi a planului operaţiei, statul major desfăşoară în principal
următoarele activităţi:
a) stabileşte nevoile de informaţii şi organizează culegerea acestora;
b) elaborează documentele referitoare la executarea deplasării şi transmite
misiunile la unităţile subordonate;
c) pune în aplicare măsurile pregătite din timp pentru asigurarea
operaţiilor şi protecţia forţelor;
d) organizează recunoaşterile şi trimite grupe de recunoaştere pe itinerare;
când timpul este limitat, recunoaşterile se execută odată cu deplasarea coloanelor;
e) organizează serviciul de comenduire şi îndrumare a circulaţiei;
f) coordonează şi controlează, în timp şi spaţiu, începerea şi executarea
deplasării şi respectarea disciplinei acesteia;
g) coordonează în timp şi pe aliniamente, deplasarea subunităţilor de
asigurare a operaţiilor şi protecţiei forţelor cu cea a coloanelor principale;
h) coordonează executarea măsurilor de asigurare a operaţiilor şi de
protecţie a forţelor pe timpul deplasării, pe timpul haltelor, în raioanele de
staţionare/concentrare;
i) coordonează executarea transporturilor pe calea ferată conform
ordinului de deplasare pentru forţele care se transportă; execută recunoaşterea
staţiilor de îmbarcare şi debarcare; ia măsuri pentru asigurarea operaţiilor şi pentru
protecţia forţelor pe timpul transportului, menţinerea permanentă a legăturii cu forţele
şi staţiile de îmbarcare şi de debarcare de pe direcţiile de transport pe căile ferate etc.;
j) organizează cercetarea suplimentară a inamicului şi terenului, în special
pe direcţiile ameninţate şi la flancurile descoperite;
k) organizează lichidarea urmărilor atacului inamicului cu armele de
distrugere în masă;
l) stabileşte şi menţine legătura cu autorităţile locale şi cu celelalte forţe
ale sistemului naţional de apărare dispuse în localităţile de pe itinerarele de deplasare
sau în apropierea acestora;
m) ia măsuri pentru desfăşurarea la timp a coloanelor în vederea angajării
luptei cu inamicul terestru şi aerian şi coordonează operaţiile militare duse cu acesta;
n) verifică periodic funcţionarea sistemului de comunicaţii.
Art.266. Când situaţia impune schimbarea itinerarelor de marş şi a raioanelor
de concentrare, statul major desfăşoară următoarele activităţi:
a) reorganizează serviciul de comenduire şi îndrumare a circulaţiei şi
stabileşte noi măsuri de asigurare a operaţiilor şi protecţiei forţelor, impuse de noua
situaţie;

76 Ediţia 1
 b) transmite unităţilor/subunităţilor subordonate, în cel mai scurt timp,
noile misiuni şi verifică îndeplinirea lor;
c) transmite noi ordine pentru asigurarea operaţiilor şi protecţia forţelor;
d) dirijează coloanele pe noile itinerare de deplasare, în acelaşi dispozitiv
sau într-un dispozitiv restructurat;
e) comunică eşalonului superior şi vecinilor date despre începerea
deplasării pe o noua direcţie;
f) ia măsuri pentru trimiterea unor grupe de evacuare-reparare în
porţiunile greu accesibile de pe noile itinerare.
Art.267. Când deplasarea se execută în alte condiţii de teren, anotimp sau stare
a vremii, teren puternic frământat, muntos-împădurit, pe timp de iarnă, ploi sau
zăpezi abundente, îngheţ, dezgheţ etc., statul major coordonează şi controlează
executarea deplasării, având la bază:
a) studiul monografiilor, hărţilor, fotografiilor aeriene, ghidurilor
turistice şi altor materiale care pot completa datele necesare organizării deplasării;
b) punctele critice, direcţiile de efort, limitele operaţiei şi starea de la
sfârşitul operaţiei;
c) pregătirea minuţioasă a trupelor şi tehnicii pentru executarea deplasării
în asemenea condiţii;
d) pregătirea logistică, necesară desfăşurării operaţiei în orice situaţie, care
poate fi generată de aceste condiţii de deplasare.
Art.268. Când deplasarea se execută în teren muntos-împădurit, statul major
desfăşoară următoarele activităţi:
a) face calculele necesare executării deplasării, ţinând seama de
profilul şi starea drumurilor;
b) trimite detaşamente de asigurare a mişcării pe fiecare itinerar de marş;
c) stabileşte porţiunile de itinerar unde sunt posibile avalanşe şi
alunecări de teren, sau se pot produce incendii şi inundaţii şi trimite detaşamente de
salvare-evacuare;
d) instalează posturi de comenduire şi îndrumare a circulaţiei, în special la
curbele periculoase, la urcuşuri şi coborâşuri;
e) organizează măsuri speciale de protecţie a forţelor pe timpul
trecerii acestora prin pasuri, defileuri şi peste cursurile de apă;
f) pregăteşte mijloacele necesare pentru trecerea cursurilor de apă,
abordarea urcuşurilor şi a coborâşurilor abrupte;
g) analizează datele despre timpul probabil şi previne unităţile/subunităţile
subordonate despre schimbările atmosferice periculoase;
h) stabileşte modul de întrebuinţare a detaşamentelor cu destinaţii diferite
şi organizează cooperarea între acestea;
i) organizează sistemul de comunicaţii, ţinând seama de
particularităţile de relief.
Art.269. Când deplasarea se execută pe timp de iarnă, statul major desfăşoară
următoarele activităţi:
a) actualizează datele despre timpul probabil şi previne trupele asupra
viscolelor, ninsorilor abundente, scăderilor de temperatură şi apariţiei poleiului;

77 Ediţia 1
 b) ia măsuri pentru prevenirea degerăturilor la oameni şi animale şi
controlează îndeplinirea acestora;
c) organizează recunoaşterea itinerarelor şi determină grosimea stratului
de zăpadă;
d) ia măsuri pentru organizarea punctelor de încălzire pe itinerarele de
marş;
e) destină forţele şi mijloacele necesare pentru pregătirea şi menţinerea
drumurilor în stare practicabilă, instalarea indicatoarelor şi jalonarea itinerarelor;
f) urmăreşte pregătirea tehnicii militare pentru funcţionarea în condiţiile
unor temperaturi scăzute şi asigurarea autovehiculelor cu carburanţi, lichid antigel,
accesorii şi mijloace pentru mărirea capacităţii de trecere.
Art.270. Când deplasarea se execută în condiţii de dezgheţ, statul major
desfăşoară următoarele activităţi:
a) organizează recunoaşteri pentru stabilirea itinerarelor care permit
cunoaşterea porţiunilor de drum inaccesibil;
b) dă ordine pentru pregătirea din timp a itinerarelor de marş;
c) prevede întărirea detaşamentelor de asigurare a mişcării şi a celor de
salvare-evacuare cu mijloace tehnice şi materiale din zonă;
d) organizează controlul asupra realizării măsurilor pentru sporirea
capacităţii de trecere a autovehiculelor şi a accesibilităţii drumurilor;
e) prevede trimiterea unor grupe de evacuare-reparare pe sectoarele de
drum greu accesibil şi ia măsuri pentru trecerea nestingherită a tehnicii militare prin
aceste porţiuni.
Art.271. În vederea transportului marilor unităţi/unităţilor pe căile de
comunicaţii feroviare, navale sau aeriene, pe timpul activităţii de planificare, statul
major desfăşoară următoarele activităţi:
a) pregăteşte variante cu organizarea pe eşaloane militare de transport şi
nevoile în material rulant, nave, avioane şi elicoptere, iar pe măsura schimbărilor ce
intervin în situaţia efectivelor, compunerea de luptă sau dotarea/înzestrarea cu tehnică
şi materiale, efectuează modificările necesare;
b) prelucrează cu întregul personal care se transportă prevederile
regulamentare referitoare la executarea transporturilor;
c) controlează şi îndrumă permanent, activitatea de îmbarcare/debarcare
şi modul de comportare a militarilor;
d) ia legătura şi cooperează cu organele de transporturi militare pentru a
primi date privind staţiile de îmbarcare/debarcare posibilităţile de folosire a
diferitelor mijloace de transport - vapoare, nave, avioane, elicoptere;
e) stabileşte raioane de aşteptare şi de adunare, de bază şi de rezervă şi
momentul ocupării lor, precum şi itinerarele de marş, către acestea;
f) stabileşte ordinea îmbarcării şi timpul destinat fiecărei mari
unităţi/unităţi/subunităţi;
g) întocmeşte oportun cererile pentru asigurarea mijloacelor de transport;
h) organizează serviciul interior pe eşalonul de transport ;
i) stabileşte măsurile de asigurare a operaţiilor şi de protecţie a forţelor,
la îmbarcare, pe timpul transportului şi la debarcare;

78 Ediţia 1
 j) elaborează documentele necesare pentru organizarea şi executarea
transportului;
k) transmite misiunile la subordonaţi şi organizează conducerea, stabilind
locul punctelor de comandă, modul de realizare a legăturii, semnalele de conducere,
înştiinţare şi de alarmare;
l) stabileşte măsuri privind debarcarea şi deplasarea pe jos sau pentru
transbordare;
m) controlează marile unităţi/unităţile/subunităţile asupra pregătirii în
vederea transportului şi respectării măsurilor de mascare.
Art.272. După primirea ordinului de deplasare, statul major ia următoarele
măsuri:
a) definitivează calculul cu necesarul în vagoane, pe nave, avioane şi
elicoptere;
b) repartizează marea unitate/unitatea pe eşaloane de transport, în raport
cu efectivele, tehnica militară şi materialele ce se transportă;
c) organizează recunoaşterea staţiilor, porturilor, aerodromurilor,
aeroporturilor de îmbarcare şi debarcare, a raioanelor de aşteptare şi de adunare de
bază şi de rezervă;
d) stabileşte itinerarele de marş din garnizoana de dislocare sau raionul de
mobilizare/de staţionare/de concentrare spre raionul de aşteptare, din staţia de
debarcare spre raionul de adunare şi din acesta spre raionul de concentrare;
e) asigură amenajarea drumurilor şi executarea lucrărilor genistice în
raioanele ocupate de trupe;
f) organizează măsurile de asigurare a operaţiilor şi de protecţie a
forţelor, îndrumarea circulaţiei, protecţia tehnicii şi a materialelor pe timpul
transportului.
Art.273. Pe baza datelor primite de la organele de transporturi militare, a
deciziei comandantului şi a planului operaţiei, statul major ia măsuri pentru:
a) elaborarea documentelor de deplasare şi transmiterea lor structurilor
subordonate;
b) trimiterea delegaţilor la staţiile, porturile, aerodromurile sau
aeroporturile de îmbarcare;
c) instruirea comandanţilor de eşaloane;
d) pregătirea marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor în vederea executării
deplasării;
e) realizarea informării reciproce cu reprezentantul organului de
transporturi militare;
f) organizarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaţiei.
Art.274. Organul de transporturi militare, prin reprezentantul său este obligat
să pună la dispoziţia statului major în timp util, date tehnice despre:
a) indicativele eşaloanelor militare;
b) staţiile/porturile/aerodromurile de îmbarcare;
c) drumurile de acces spre staţiile/porturile/danele/aerodromurile de
îmbarcare;
d) danele/debarcaderele unde vor acosta navele de transport;

79 Ediţia 1
 e) existentul în materiale pentru construirea instalaţiilor de
îmbarcare/debarcare în locurile de îmbarcare/debarcare neamenajate, când şi cum se
poate trece la construirea acestora;
f) termenele de începere a îmbarcării/debarcării.
Art.275. (1) Pe baza precizărilor comandantului, statul major organizează
recunoaşteri pentru a stabili:
a) staţiile/porturile/aerodromurile/aeroporturile de îmbarcare/debarcare,
ţinând seama de cerinţele de protecţie a forţelor împotriva armelor de nimicire în
masă şi mijloacelor incendiare;
b) raioanele de aşteptare/adunare şi starea epidemiologică şi epizootică a
acestora;
c) danele/debarcaderele unde vor acosta navele de transport.
(2) În situaţia când marea unitate/unitatea care se transportă se
subordonează după debarcare, altei mari unităţi/unităţi operative/tactice, la sosirea în
raionul de adunare, comandantul acesteia este obligat să ia legătura cu comandantul
în subordinea căruia intră.
Art.276. În situaţia întreruperii circulaţiei sau schimbării destinaţiei, statul
major împreună cu organele de transporturi militare ia măsuri pentru punerea în
aplicare a planului pregătit pentru astfel de situaţii, asigurând:
a) informarea comandanţilor asupra situaţiei nou create şi transmiterea
noilor misiuni;
b) organizarea recunoaşterilor;
c) transbordarea eşaloanelor militare;
d) deplasarea pe căile de comunicaţie existente;
e) oprirea transporturilor până la redeschiderea circulaţiei;
f) reorganizarea măsurilor de asigurare a operaţiilor şi protecţia forţelor şi
transmiterea noilor misiuni la subunităţi.
Art.277. (1) Organizarea asigurării operaţiilor şi protecţia forţelor se face de
către comandantul eşalonului de transport, stabilind:
a) situaţia inamicului;
b) date despre situaţia aeriană, de radiaţie, chimică, biologică,
epidemiologică şi epizootică;
c) modul de organizare a observării, înştiinţării şi a siguranţei
nemijlocite;
d) misiunile subunităţii/unităţii de apărare antiaeriană;
e) măsurile pentru realizarea protecţiei trupelor împotriva armelor de
distrugere în masă şi sistemelor incendiare;
f) modul de realizare a mascării;
g) organizarea logisticii;
h) durata/timpul de realizare şi de către cine.
(2) Pentru realizarea măsurilor de asigurare, şeful de stat major precizează
şefului modulului logistic, G4/S4, efectivele, tehnica militară şi materialele care se
transportă, durata şi organizarea marilor unităţi/unităţilor, pe eşaloane militare de
transport.
Art.278. Pentru pregătirea şi executarea deplasării combinate, statul major:

80 Ediţia 1
 a) stabileşte procedeele de deplasare/marş/transport şi misiunile
marilor unităţi/unităţilor care se deplasează;
b) stabileşte succesiv raioanele de debarcare/transbordare/adunare şi
itinerarele de deplasare a marilor unităţi/unităţilor ce se transportă pe calea ferată în
cazul impracticabilităţii unor staţii/noduri;
c) pregăteşte calculele necesare deplasării forţelor;
d) înaintează cererile pentru transport;
e) stabileşte succesiunea deplasării;
f) organizează executarea recunoaşterilor;
g) coordonează operaţiile şi măsurile de asigurare şi protecţie a forţelor de
pe itinerarul de deplasare;
h) organizează conducerea şi controlul deplasării trupelor.

2. Staţionarea

Art.279. Pe baza precizărilor comandantului şi a planului operaţiei, statul

major organizează dispunerea marilor unităţi/unităţilor în raioane de concentrare, de
dispunere, de plecare, de adunare, de aşteptare, ale odihnei de zi şi de noapte.
Art.280. (1) Înainte de ocuparea raionului, statul major organizează executarea
recunoaşterilor.
(2) In compunerea grupului de recunoaştere intră: ofiţeri din statul major;
subunităţi de cercetare; subunităţi de transmisiuni; subunităţi de geniu; subunităţi de
apărare NBC; subunităţi de poliţie militară; subunităţi de comenduire şi îndrumare a
circulaţiei, precum şi câte 1-2 ofiţeri de la fiecare unitate/subunitate şi 1-2 militari de
la fiecare companie similare.
Art.281. (1) Grupul de recunoaştere desfăşoară următoarele activităţi:
a) precizează în teren raioanele de staţionare de bază şi de rezervă, locul
punctelor de comandă şi fâşiile de siguranţă ale unităţilor/subunităţilor;
b) precizează măsurile de asigurare a operaţiilor şi protecţiei forţelor;
c) stabileşte itinerarele de deplasare în/din raioanele de dispunere şi
drumurile de rezervă;
d) precizează locul lucrărilor de adăpostire şi celor predispuse incendiilor,
stabilind măsurile ce se impun a fi luate pentru prevenirea şi stingerea acestora;
e) determină locul şi debitul surselor de apă, drumurile de acces spre ele
şi stabileşte măsurile pentru paza şi apărarea acestora;
f) precizează direcţiile probabile de pătrundere ale inamicului spre
raionul de staţionare şi în raport cu acestea modul de acţiune a unităţii/subunităţii
proprii;
g) precizează modul de realizare a cooperării şi conducerii.
(2) Şeful grupului de recunoaştere ia legătura cu organele administraţiei
locale şi centrale în scopul stabilirii posibilităţilor şi priorităţilor de sprijin logistic, de
lucru/odihnă şi de telecomunicaţii cu sursele zonale.
(3) Atunci când forţele se dispun în raioane care au fost ocupate anterior de
către inamic, înainte de ajungerea lor în asemenea raioane, statul major desfăşoară
următoarele activităţi:

81 Ediţia 1
 a) organizează cercetarea terestră, nucleară, biologică, chimică şi de
geniu, deminarea raioanelor şi porţiunilor de teren minate;
b) organizează descoperirea şi nimicirea elementelor de cercetare-
diversiune şi teroriste ale inamicului care acţionează în raionul respectiv;
c) organizează adunarea, evidenţa şi paza materialelor şi tehnicii militare
părăsite de inamic;
d) stabileşte posibilităţile de dare în consum a apei, a alimentelor şi a
altor materiale existente pe plan local, precum şi de folosire a diferitelor categorii de
muniţie, armament şi exploziv rămase după părăsirea raionului de către inamic;
e) determinarea raioanelor în care inamicul foloseşte staţiile radio de
bruiaj cu o singură întrebuinţare, tipul şi caracteristicile lor şi modul de scoatere din
funcţiune a acestora.
Art.282. După sosirea forţelor în raionul de staţionare, statul major execută
următoarele:
a) coordonează şi controlează dispunerea forţelor în raioanele stabilite,
precum şi realizarea măsurilor pentru asigurarea operaţiilor şi protecţia forţelor;
b) organizează siguranţa de staţionare;
c) urmăreşte respectarea ordinii şi disciplinei şi menţinerea capacităţii de
luptă a marilor unităţi şi unităţilor;
d) organizează acţiunile forţelor pentru respingerea atacurilor prin
surprindere ale inamicului şi schimbarea rapidă a raionului în caz de nevoie;
e) verifică realizarea sistemului de comunicaţii;
f) organizează şi controlează refacerea capacităţii de luptă a marilor
unităţi/unităţilor/subunităţilor;
g) organizează desfăşurarea activităţilor pentru executarea lucrărilor de
protecţie genistică a personalului şi tehnicii.
Art.283. (1) Pentru organizarea siguranţei de staţionare, statul major:
a) stabileşte forţele şi mijloacele care se trimit pentru executarea
cercetării şi a siguranţei, precum şi misiunile acestora;
b) coordonează deplasarea, instalarea şi conducerea acestora;
c) stabileşte modul de executare a cercetării şi observării de către
subunităţile de siguranţă, precum şi de înştiinţare a forţelor prin folosirea semnalelor
unice;
d) stabileşte succesiunea, modul şi timpul înlocuirii forţelor care fac
siguranţa staţionării;
e) organizează cooperarea între elementele de siguranţă şi care execută
controlul îndeplinirii misiunilor;
f) stabileşte zilnic “secretul” şi îl comunică forţelor care execută
cercetarea şi siguranţa staţionării;
g) precizează misiunile ce revin forţelor de apărare pentru asigurarea
operaţiilor şi protecţia forţelor;
h) organizează desfăşurarea activităţilor pentru executarea lucrărilor de
protecţie genistică a personalului şi tehnicii.
(2) În raioanele în care se staţionează un timp mai îndelungat, statul major
elaborează un plan de instruire a forţelor, îl transmite structurilor subordonate şi

82 Ediţia 1
controlează executarea lui, concomitent cu coordonarea activităţilor pentru
completarea marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor cu personal, tehnică şi materiale în
scopul refacerii capacităţii de luptă.

3. Regruparea

Art.284. Pentru regruparea forţelor, pe baza precizărilor comandantului şi a

planului operaţiei, statul major desfăşoară următoarele:
a) organizează şi coordonează realizarea măsurilor pentru asigurarea
operaţiei şi protecţia forţelor;
b) organizează recunoaşterile;
c) elaborează şi transmite documentele de conducere către structurile
subordonate;
d) coordonează activitatea marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor pentru
pregătirea operaţiilor viitoare;
e) asigură şi menţine viabilitatea sistemului de comunicaţii;
f) organizează predarea lucrărilor de artă, clădirilor şi instalaţiilor din
raion/fâşie;
g) organizează lucrările pentru menţinerea şi repararea drumurilor,
inclusiv a trecerilor peste cursurile de apă/canale;
h) ia măsurile pentru păstrarea secretului activităţilor şi desfăşurării în
ascuns a acestora;
i) organizează şi precizează misiunile marilor unităţi/unităţilor pentru
zădărnicirea eventualelor operaţii prin surprindere executate de către inamic;
j) coordonează activităţile de completare cu tehnică, materiale şi personal
a marilor unităţi/unităţilor;
k) înaintează rapoarte de informare, la termenele stabilite, despre modul
de desfăşurare a regrupării.
Art.285. Pe timpul realizării regrupării, statul major desfăşoară următoarele
activităţi:
a) coordonează acţiunile unităţilor/subunităţilor pentru îndeplinirea
măsurilor de asigurare a operaţiilor şi de protecţie a forţelor;
b) asigură deplasarea la timp şi în ascuns a forţelor în raioanele stabilite;
c) menţine ordinea şi disciplina forţelor şi păstrează confidenţialitatea
activităţilor;
d) organizează desfăşurarea activităţilor pentru executarea lucrărilor de
protecţie genistică a raioanelor şi itinerarelor de deplasare;
e) menţine viabilitatea sistemului de comunicaţii.

4. Înlocuirea

Art.286. Pentru înlocuirea trupelor, pe baza precizărilor comandantului şi a

planului de operaţie, statul major desfăşoară următoarele activităţi:
a) organizează recunoaşterile, luând măsuri ca acestea să nu deconspire
activitatea care urmează să se execute;

83 Ediţia 1
 b) organizează şi coordonează realizarea măsurilor pentru asigurarea
operaţiei şi protecţia forţelor;
c) întocmeşte şi transmite misiunile la subordonaţi;
d) ia măsuri pentru menţinerea sistemului de comunicaţii cu eşalonul
superior, vecinii, cu marile unităţi/unităţile/subunităţile care se înlocuiesc;
e) organizează predarea/primirea fâşiilor/raioanelor de apărare,
barajelor, lucrărilor de distrugeri şi a liniilor de comunicaţii;
f) coordonează operaţiile structurilor de protecţie genistică pentru
asigurarea practicabilităţii drumurilor, inclusiv a trecerilor peste cursurile de
apă/canale;
g) precizează raioanele de plecare şi a celor de adunare după înlocuire;
h) asigură deplasarea la timp şi în ascuns a forţelor în raioanele stabilite;
i) organizează serviciul de comenduire şi îndrumare a circulaţiei;
j) asigură respectarea regimului de lucru înaintea executării înlocuirii,
păstrarea secretului activităţilor şi desfăşurarea în ascuns a activităţilor;
k) precizează misiunile forţelor pentru prevenirea operaţiilor executate
prin surprindere;
l) verifică modul de realizare a completării cu materiale, tehnică şi
personal pentru refacerea capacităţii operaţionale;
m) raportează eşalonului superior la termenele stabilite despre modul de
desfăşurare a înlocuirii.
Art.287. (1) Pentru predarea/primirea fâşiei/raioanelor ocupate, după primirea
ordinului de la eşalonul superior, şeful de stat major al marii unităţi/unităţii care
predă, comunică marii unităţi/unităţii care primeşte:
a) datele şi informaţiile despre situaţie/inamic, teren, condiţiile hidro-
meteorologice;
b) dispozitivul forţelor proprii şi celorlalte elemente cu care se
cooperează;
c) organizarea sistemului de foc şi a conducerii focului;
d) situaţia nucleară, bacteriologică şi chimică;
e) organizarea măsurilor pentru asigurarea operaţiei şi protecţia forţelor;
f) organizarea protecţiei genistice, în special locul de dispunere a
câmpurilor de mine, barajelor şi obstacolelor;
g) starea de practicabilitate a drumurilor de acces şi a trecerilor;
h) date despre organizarea sistemului de comunicaţii;
i) alte date ce interesează forţele care vin la înlocuire.
(2) Statul major al marii unităţi/unităţii care predă fâşia/raionul şi al celei
care o primeşte stabilesc împreună problemele referitoare la înlocuire şi verifică dacă
forţele sunt gata pentru executarea acesteia.
Art.288. (1) Pe timpul înlocuirii, statul major al marii unităţi/unităţii care
primeşte fâşia/raionul este obligat să:
a) verifice permanent stadiul de pregătire a mijloacelor pentru
deschiderea focului şi să asigure intrarea ordonată în acţiune a marilor
unităţi/unităţilor/subunităţilor proprii, în situaţia când inamicul ar trece la ofensivă
prin surprindere;

84 Ediţia 1
 b) asigure deplasarea la timp a marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor care
execută înlocuirea şi realizarea în termen, a dispozitivului;
c) urmărească primirea de la marile unităţi/unităţile/subunităţile care se
înlocuiesc, a tuturor datelor de cercetare, lucrărilor genistice, barajelor, obstacolelor,
liniilor de comunicaţii;
d) organizeze unităţile/subunităţile pentru realizarea măsurilor pentru
asigurarea operaţiilor şi protecţia forţelor.
(2) Statul major al marii unităţi/unităţii care se înlocuieşte menţine
permanent legătura cu statul major al celei care înlocuieşte şi raportează la timp
comandantului şi eşalonului superior despre modul de desfăşurare a înlocuirii.

5. Înaintarea spre contact

Art.289. Pe baza precizărilor comandantului şi a planului operaţiei, statul

major desfăşoară următoarele activităţi:
a) organizează recunoaşterile de-a lungul itinerarelor de deplasare, luând
măsuri ca acestea să nu deconspire activitatea care urmează să se execute;
b) organizează dispozitivul de înaintare spre contact în aşa fel încât
contactul iniţial să se realizeze numai cu parte din forţe;
c) organizează şi coordonează realizarea măsurilor pentru asigurarea
operaţiilor şi protecţia forţelor;
d) asigură înaintarea forţelor, precum şi o rezervă adecvată;
e) întocmeşte şi transmite misiunile la subordonaţi;
f) ia măsuri pentru menţinerea sistemului de comunicaţii cu eşalonul
superior şi cu vecinii;
g) organizează manevra imediată şi de amploare pentru a încerca
rezistenţa inamicului şi a-i găsi intervale sau puncte slabe;
h) coordonează operaţiile structurilor de protecţie genistică pentru
refacerea practicabilităţii drumurilor, inclusiv a trecerilor peste cursurile de
apă/canale;
i) precizează modul de executare a ocolirii obstacolelor;
j) asigură deplasarea la timp şi în ascuns a forţelor în raioanele stabilite;
k) organizează serviciul de comenduire şi îndrumare a circulaţiei;
l) asigură respectarea regimului de lucru, păstrarea secretului activităţilor
şi desfăşurarea în ascuns a activităţilor;
m) precizează misiunile forţelor pentru prevenirea operaţiilor executate
prin surprindere;
n) verifică modul de realizare a completării cu materiale, tehnică şi
personal pentru refacerea capacităţii operaţionale;
o) raportează eşalonului superior la termenele stabilite despre modul de
realizare a contactului cu inamicul.

6. Lupta de întâlnire

85 Ediţia 1
 Art.290. Pentru lupta de întâlnire, pe baza precizărilor comandantului şi a
planului de operaţie, statul major desfăşoară următoarele activităţi:
a) organizează cercetarea inamicului, stabilirea itinerariilor de deplasare
şi a aliniamentelor probabile de desfăşurare a forţelor proprii;
b) elaborează documentele de luptă şi transmite, la timp, misiunile la
subordonaţi;
c) constituie oportun grupările de forţe şi mijloace, devansează
inamicul în executarea loviturilor cu aviaţia, rachetele şi focul artileriei, precum şi în
cucerirea aliniamentelor favorabile şi desfăşurarea forţelor;
d) organizează şi menţine cooperarea permanentă între forţele
participante la lupta de întâlnire;
e) organizează lupta împotriva blindatelor inamicului, în special la
flancuri;
f) menţine viabilitatea sistemului de comunicaţii pe timpul marşului,
desfăşurării şi ducerii luptei de întâlnire;
g) asigură executarea la timp a manevrei de foc, precum şi de forţe şi
mijloace şi consolidarea aliniamentelor cucerite.
Art.291. În scopul stabilirii aliniamentului pe care este posibilă întâlnirea cu
inamicul şi determinării celor mai ameninţate direcţii, statul major ia măsuri pentru:
a) organizarea cercetării pentru descoperirea oportună a inamicului;
b) stabilirea grupării, compunerii, direcţiei şi itinerariilor de marş ale
inamicului, precum şi a momentului trecerii unităţilor/subunităţilor de siguranţă şi
forţelor sale principale pe la cele mai importante aliniamente;
c) descoperirea la timp a existenţei mijloacelor de întrebuinţare a
ADMCBRN, precum şi a unităţilor de tancuri.
Art.292. La angajarea luptei de întâlnire de către avangardă, statul major
desfăşoară următoarele activităţi:
a) intensifică cercetarea inamicului, acordând atenţie deosebită
descoperirii forţelor principale, mijloacelor blindate, celor care pot întrebuinţa
ADMCBRN, precum şi flancurilor dispozitivului acestuia;
b) pregăteşte datele, concluziile şi propunerile necesare comandantului
pentru precizarea hotărârii în vederea nimicirii grupării principale de forţe a
inamicului;
c) transmite, în cel mai scurt timp, la subordonaţi, misiunile de luptă,
asigură ieşirea oportună a grupării principale de forţe pe aliniamentul stabilit,
desfăşurarea în dispozitiv de luptă şi executarea loviturilor în flancul şi spatele
inamicului;
d) asigură şi conduce manevra marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor,
deplasarea şi ocuparea aliniamentelor de desfăşurare, a raioanelor poziţiilor de
tragere/lansare stabilite, precum şi cooperarea între forţele participante;
e) ia măsuri pentru siguranţa flancurilor şi spatelui forţelor aflate în
ofensivă, în special împotriva atacului cu blindate;
f) organizează, amenajarea drumurilor necesare deplasării forţelor,
realizarea manevrei de forţe şi mijloace pe timpul ducerii luptei, precum şi executarea
barajelor genistice la flancurile grupării principale;

86 Ediţia 1
 g) coordonează conjugarea efortului forţelor şi mijloacelor care fixează
inamicul de front cu cel al grupării principale care îl loveşte în flanc şi spate;
h) execută controlul desfăşurării acţiunilor şi îndeplinirii misiunilor de
luptă;
i) stabileşte măsuri pentru consolidarea aliniamentelor/raioanelor cucerite;
j) asigură instalarea la timp a punctelor de comandă, continuitatea
legăturilor şi conducerii forţelor.

7. Joncţiunea forţelor

Art.293. Pentru realizarea joncţiunii forţelor, pe baza precizărilor

comandantului şi a planului de operaţie, statul major desfăşoară următoarele
activităţi:
a) stabileşte forţele care urmează să realizeze joncţiunea şi modul în care
trebuie să acţioneze pentru aceasta;
b) organizează cooperarea între forţele care realizează joncţiunea,
stabilind semnele şi semnalele de recunoaştere, de cooperare şi de legătură;
c) stabileşte aliniamentele de încetare a focului de către artilerie,
aruncătoare şi mitraliere pentru a se evita posibilitatea producerii fratricidului;
d) stabileşte modul de acţiune al forţelor încercuite şi a celor care
acţionează din exterior, după realizarea joncţiunii;
e) stabileşte modul de acţiune al forţelor în cazul în care una din grupări a
ajuns mai repede pe aliniamentul de întâlnire;
f) organizează şi coordonează realizarea măsurilor de asigurare a operaţiei
şi de protecţie a forţelor;
g) întocmeşte şi transmite misiunile la subordonaţi;
h) ia măsuri pentru menţinerea sistemului de legătură cu eşalonul superior
şi cu vecinii;
i) precizează raioanele de adunare după realizarea joncţiunii;
j) coordonează executarea şi marcarea culoarelor prin barajele proprii;
k) coordonează manevrele forţelor implicate şi sprijinul de foc, atât
înainte, cât şi pe timpul şi după realizarea joncţiunii;
l) efectuarea controlului şi îndrumarea permanentă a forţelor;
m) sincronizarea permanentă a acţiunilor forţelor implicate;
n) realizarea legăturilor şi respectarea regulilor de conducere în secret a
forţelor;
o) execută alte activităţi suplimentare pentru coordonarea şi realizarea
joncţiunii.

8. Retragerea

Art.294. Pe timpul pregătirii retragerii, pe baza precizărilor comandantului şi a

planului de operaţie, statul major desfăşoară următoarele activităţi:
a) organizează cercetarea în scopul precizării situaţiei şi a intenţiilor
inamicului în faţa frontului, pe direcţiile de retragere şi la flancuri;

87 Ediţia 1
 b) stabileşte posibilităţile forţelor din contact în vederea menţinerii
poziţiilor ocupate, precum şi măsurile ce trebuie luate pentru executarea în ascuns a
ruperii luptei şi a retragerii forţelor principale;
c) prezintă comandantului date, concluzii şi propuneri în vederea luării
hotărârii şi transmite oportun misiuni la subordonaţi;
d) stabileşte locul fiecărui element al dispozitivului de luptă în coloana
forţelor principale, misiunile şi modul lor de acţiune;
e) organizează manevra forţelor şi stabileşte raioanele pe care acestea le
ocupă pe aliniamentele intermediare şi pe cel final, precum şi succesiunea ocupării
lor;
f) verifică pregătirea ariergărzilor pentru îndeplinirea misiunilor;
g) pregăteşte din timp recunoaşterea itinerarelor pe care se execută
retragerea, a aliniamentelor intermediare şi a celui final pentru ducerea luptei de
apărare de către forţele principale, precum şi a locurilor de dispunere a punctelor de
comandă;
h) ia măsuri pentru apărarea locurilor înguste, podurilor şi a nodurilor de
comunicaţii existente pe itinerariile pe care se execută retragerea, până la depăşirea
lor de către forţele principale;
i) precizează locurile favorabile pentru organizarea de ambuscade şi
capcane, pentru instalarea de baraje, executarea obstacolelor şi distrugerilor;
j) organizează serviciul de comenduire şi îndrumare a circulaţiei pe
itinerarele pe care se execută retragerea, în special la punctele obligatorii de trecere;
k) stabileşte aliniamentele de desfăşurare şi direcţiile de acţiune ale
unităţilor/subunităţilor care trebuie să execute contraatacuri;
l) asigură retragerea la timp a unităţilor/subunităţilor şi formaţiunilor de
logistică, precum şi evacuarea oportună a răniţilor, bolnavilor, materialelor care
prisosesc şi a tehnicii militare deteriorate;
m) stabileşte problemele referitoare la cooperarea între ariergărzi,
subunităţile de cercetare, vecini, aviaţie şi forţele principale în cazul când retragerea
se execută cu desfăşurarea acestora pe aliniamente intermediare;
n) organizează controlul îndeplinirii la timp a măsurilor de asigurare
genistică şi de distrugere, la ordin, a obiectivelor planificate;
o) asigură organizarea, în cel mai scurt timp, a apărării pe aliniamentul
final, acordând atenţie deosebită siguranţei flancurilor şi realizării sistemului de foc.
Art.295. Pe timpul ruperii luptei şi retragerii, pe baza precizărilor
comandantului şi a planului de operaţie, statul major desfăşoară următoarele activităţi
a) asigură menţinerea legăturii cu forţele principale care execută
retragerea, cu subunităţile destinate ca ariergardă şi cu vecinii;
b) ia măsuri pentru executarea oportună a manevrei rezervelor de arme, a
barajelor şi distrugerilor planificate pe direcţiile pe care inamicul execută urmărirea şi
la flancurile forţelor;
c) conduce lupta subunităţilor de acoperire şi a ariergărzilor, deplasarea
forţelor principale, executarea contraatacurilor şi ocuparea aliniamentelor de apărare
stabilite.

88 Ediţia 1
 Secţiunea a 7-a
Activităţile comandamentului
pentru planificarea operaţiilor militare viitoare

Art.296. (1) Comandamentul, concomitent cu conducerea operaţiilor militare

declanşate potrivit planului, identifică şi estimează noile operaţii posibile ale forţelor
angajate.
(2) Planificarea noilor operaţii în care ar putea fi implicate forţele proprii
este condiţionată de evoluţia activităţilor stabilite prin planul de operaţie în curs de
desfăşurare.
(3) Activităţile desfăşurate de comandament pentru planificarea operaţiilor
viitoare sunt, de regulă, aceleaşi cu cele pentru planificarea unei operaţii ordonate sau
intuită, însă rezultatul acesteia are un grad de detaliere mai redus.

Secţiunea a 8-a
Activităţile comandamentului
pentru asigurarea operaţiilor militare şi protecţia forţelor

1. Siguranţa

Art.297. (1) Pentru realizarea siguranţei operaţiilor militare, statul major

desfăşoară activităţi pentru planificarea/coordonarea desfăşurării acţiunilor de
supraveghere, pază şi apărare, prevenirea unui atac prin surprindere, zădărnicirea
cercetării şi a altor operaţii desfăşurate de inamic.
(2) În acest scop statul major organizează:
a) observarea şi înştiinţarea forţelor;
b) destină forţe şi mijloace pentru respingerea şi nimicirea inamicului pe
direcţiile cele mai importante;
c) stabileşte locul şi felul barajelor pe căile de acces spre raioanele de
dispunere;
d) asigură transmiterea misiunilor la unităţile/subunităţile destinate pentru
siguranţă;
e) stabileşte succesiunea, modul şi timpul înlocuirii forţelor care fac
siguranţa;
f) organizează legătura cu marile unităţi/unităţile cărora le fac siguranţa,
cu subunităţile de cercetare şi elementele de siguranţă ale vecinilor;
g) stabileşte semnalele şi modul de cooperare.
(3) Măsurile referitoare la siguranţă se concretizează în planul de operaţie şi
pe hărţile de lucru ale unui ofiţer din cadrul modulului operaţii, G3/S3 şi ale şefilor
de module, G/S, numai în părţile ce-i interesează. Acestea se transmit marilor unităţi/
unităţilor/subunităţilor prin ordine de operaţii, ordine preliminare, fragmentare şi
anexe la ordinul de operaţie - securitatea operaţiei, poliţie militară etc.

89 Ediţia 1
 2. Protecţia electronică

Art.298. (1) Conducerea activităţilor de protecţie electronică constituie

responsabilitatea comandantului şi se exercită de către şeful modulului comunicaţii şi
informatică, G6/S6 în colaborare cu şeful structurii/ofiţerul cu „războiul electronic”.
(2) Se evaluează:
a) ameninţările potenţiale privind utilizarea sistemelor/mijloacelor
electronice proprii, în timp, spaţiu şi spectru electromagnetic;
b)situaţia electronică a forţelor proprii şi modul în care aceasta poate
influenţa/determina desfăşurarea operaţiei.
(3) Protecţia electronică se realizează prin măsuri tactice, tehnice şi
organizatorice.
(4) Măsurile tactice de protecţie electronică se realizează, de regulă, prin:
a) dispunerea judicioasă a staţiilor radio astfel încât să fie evitată radiaţia
electromagnetică în direcţia inamicului, precum şi perturbarea reciprocă între acestea;
b) modificarea frecventă a locului de dispunere;
c) mascarea mijloacelor de comunicaţii.
(5) Măsurile tehnice de protecţie electronică se realizează prin:
a) folosirea numai a frecvenţelor stabilite;
b) codificarea mesajelor;
c) aplicarea strictă a regulilor de conducere în secret a forţelor;
d) reducerea puterii de emisie;
e) utilizarea antenelor cu efect directiv;
f) utilizarea, dacă este posibil, a modului de lucru cu salt de frecvenţă.
(6) Măsurile organizatorice de protecţie electronică cuprind:
a) interdicţia sau limitarea lucrului în emisie a staţiilor radio;
b) stabilirea unui număr redus de persoane care au dreptul să folosească
legătura radio;
c) adoptarea măsurilor pentru asigurarea securităţii informaţiilor şi a
transmiterii, folosirea semnalelor şi comunicărilor scurte;
d) pregătirea personalului asupra cunoaşterii regulilor de exploatare a
tehnicii şi a procedurilor de comunicaţii;
e) transmiterea comunicărilor importante pe părţi şi pe frecvenţe diferite.

3. Contracararea efectelor operaţiilor psihologice ale inamicului

Art.299. (1) Contracararea efectelor operaţiilor psihologice ale inamicului

cuprinde totalitatea măsurilor, tehnicilor şi procedeelor iniţiate şi aplicate de
structura/ofiţerul de specialitate cu scopul de a proteja forţele proprii împotriva
mesajelor ostile sau de a reduce impactul acestora. Aceasta se realizează prin contra-
propagandă care constituie un complex de acţiuni planificate şi executate pentru
anihilarea sau, cel puţin, diminuarea efectelor propagandei ostile a inamicului.
(2) Conducerea operaţiilor psihologice constă în măsuri şi activităţi
întreprinse cu scopul de a menţine sau modifica percepţiile, atitudinile şi
comportamentele în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse, precum şi de prevenire

90 Ediţia 1
a folosirii acestui gen de acţiuni de către inamic. Aceasta presupune aplicarea într-o
concepţie unitară a unor tehnici şi procedee specifice pentru a proteja forţele proprii
şi populaţia din zona de operaţii împotriva mesajelor ostile sau de a reduce impactul
negativ al acestora şi cuprinde:
a) cunoaşterea, analiza şi aprecierea situaţiei în raport cu scopul general
al operaţiilor militare;
b) identificarea şi evaluarea pericolelor potenţiale de natură psihologică şi
stabilirea modalităţilor de contracarare a efectelor acestora;
c) precizarea scopului fundamental, a misiunilor şi operaţiilor necesare a
se desfăşura de către comandanţi, statele majore şi modulele de acţiuni psihologice;
d) stabilirea formelor, metodelor, mijloacelor şi resurselor pentru
îndeplinirea misiunilor specifice domeniului psihologic;
e) coordonarea forţelor şi executarea operaţiilor.
(3) Baza conducerii operaţiilor psihologice o constituie ordinul eşalonului
superior şi planul de operaţie al structurii militare respective.
Art.300. (1) Conducerea operaţiilor psihologice presupune respectarea
următoarelor principii:
a) supremaţia îndeplinirii misiunilor;
b) delimitarea atribuţiilor şi competenţelor pe niveluri ierarhice şi zone de
responsabilitate;
c) asigurarea conexiunii inverse.
(2) Îndeplinirea misiunilor în acest domeniu constă în stabilirea şi
ierarhizarea cerinţelor şi priorităţilor ce se impun într-o situaţie
strategică/operativă/tactică concretă şi adoptarea măsurilor şi operaţiilor specifice,
necesare susţinerii cu succes a eforturilor.
(3) Delimitarea atribuţiilor şi competenţelor pe niveluri ierarhice şi zone de
responsabilitate vizează obligativitatea individualizării, pe structuri ierarhice, a
operaţiilor psihologice în funcţie de răspunderile ce revin acestora şi de
particularităţile psihosociale şi culturale ale zonelor în care se duc operaţii militare.
(4) Asigurarea conexiunii inverse constă în stabilirea şi aplicarea măsurilor
pentru cunoaşterea efectelor operaţiilor psihologice desfăşurate sau aflate în
desfăşurare în vederea aducerii corecţiilor necesare şi în scopul creşterii eficienţei
operaţiilor întreprinse.
(5) Structurile specializate cooperează cu cele care dispun de posibilităţi
informaţionale sau tehnice pentru sprijinul desfăşurării operaţiilor psihologice.
Art.301. (1) Activităţi pentru pregătirea operaţiilor psihologice.
(2) Planificarea operaţiilor psihologice se iniţiază:
a) în timp de pace şi în situaţii de criză pe baza planurilor întocmite din
timp;
b) în război, pe timpul pregătirii şi ducerii operaţiilor militare;
c) când se asigură suportul psihologic al forţelor proprii participante la
misiuni de stabilitate şi de sprijin sau la operaţii de cooperare militară internaţională.
(3) Pe timpul pregătirii operaţiilor psihologice statul major, prin structurile
specializate, desfăşoară următoarele activităţi:
a) stabileşte priorităţile specifice;

91 Ediţia 1
 b) face analiza psihologică a situaţiei;
c) face analiza din punct de vedere psihologic a inamicului şi a forţelor
proprii;
d) analizează condiţiile ambientale şi efectele acestora asupra stării
psihomorale a forţelor;
e) întocmeşte estimarea psihologică.
(4) Stabilirea priorităţilor vizează:
a) măsuri pentru pregătirea mijloacelor tehnice şi realizarea unor produse
de acţiuni psihologice;
b) completarea cu efective;
c) asigurarea suportului logistic;
d) acordarea staţiilor de emisie pe anumite frecvenţe;
e) introducerea/scoaterea în/din dispozitiv sau oprirea deplasării unor
mijloace tehnice;
f) recunoaşterea urgentă a unor raioane sau poziţii;
g) măsuri de lichidare a urmărilor unor atacuri.
(5) Din analiza psihologică a situaţiei se desprind concluzii care, în
principal, vizează:
a) starea moralului şi a rezistenţei psihice a inamicului;
b) operaţiile de influenţare psihologică desfăşurate de către inamic;
c) evoluţia probabilă a operaţiilor psihologice ale inamicului;
d) starea psihomorală a trupelor proprii şi a populaţiei din zonă;
e) misiunile operaţiilor psihologice;
f) forţele şi mijloacele la dispoziţie, locurile de dispunere şi modul de
folosire a acestora;
g) temele de influenţare, conţinutul emisiunilor radio, de televiziune şi de
amplificare, precum şi a materialelor tipărite;
h) nevoile de informare şi logistică;
i) modul de realizare a cooperării, inclusiv cu organele administraţiei
publice locale şi instituţiile de profil din zonă.
Art.302. Pe timpul coordonării operaţiilor se stabilesc, de regulă, următoarele
elemente:
a) nevoile şi conţinutul informaţiilor specifice despre inamic şi forţele
proprii;
b) măsurile specifice acţiunilor psihologice, luate în funcţie de situaţiile
concrete existente în fiecare unitate;
c) problemele privind deplasarea, dispunerea, securitatea şi exploatarea
mijloacelor tehnice de acţiuni psihologice;
d) modul de realizare a suportului logistic al acţiunilor psihologice.
Art.303. (1) Realizarea operaţiilor psihologice începe imediat după întocmirea
concepţiei operaţiei, în situaţia că există timp la dispoziţie suficient sau pe timpul
desfăşurării activităţilor de iniţiere a planificării, când timpul la dispoziţie este
insuficient. Aceasta se execută de către personalul specializat.
(2) Conţinutul materialelor trebuie să reflecte temele de influenţare stabilite
de către eşalonul superior, precum şi concepţia operaţiei.

92 Ediţia 1
 (3) Pe durata pregătirii operaţiilor psihologice se organizează şi desfăşoară
concomitent activităţi de consolidare şi creştere a moralului forţelor proprii, de
întărire a rezistenţei psihice a efectivelor şi de evaluare a eficienţei acestor acţiuni.
Art.304. (1) Odată cu declanşarea operaţiilor militare, modulele/ofiţerii cu
operaţiile psihologice pun în aplicare activităţile planificate, urmăresc eficienţa lor,
stabilesc corecţiile necesare, studiază operaţiile inamicului în vederea identificării
unor elemente noi, organizează contracararea acestora şi participă la activităţile din
cadrul comandamentelor marilor unităţi/unităţilor.
(2) Urmărirea eficienţei operaţiilor întreprinse constă în analiza şi evaluarea
stării psihice şi moralului efectivelor proprii şi a efectelor directe şi indirecte ale
operaţiilor de influenţare desfăşurate asupra forţelor inamicului.

4. Mascarea

Art.305. Mascarea se organizează de către organele specializate la eşaloanele

operative sau de către statele majore la nivelul tactic, pe baza planului de operaţie şi a
ordinului de operaţie primit de la eşalonul superior.
Art.306. (1) Conducerea mascării cuprinde planificarea, organizarea,
coordonarea şi controlul acesteia.
(2) Planificarea mascării cuprinde următoarele etape:
a) analiza situaţiei;
b) analiza misiunii primite şi a modului în care mascarea poate influenţa
îndeplinirea acesteia;
c) estimarea mascării, ca parte a estimării operaţiei;
d) integrarea mascării în cadrul fiecărui curs al operaţiei militare.
(3) Prin planificarea mascării pentru fiecare curs al operaţiei se stabileşte :
a) scopul, concepţia şi misiunile mascării;
b) măsurile/operaţiile/lucrările prin care se duc la îndeplinire misiunile
mascării;
c) elementele planului mascării;
d) conţinutul ordinului de mascare;
e) forţele şi mijloacele necesare, manevra şi conducerea acestora.
(4) Concepţia şi misiunile mascării se stabilesc de către comandant pe timpul
orientării pentru planificare şi exprimă clar şi concis ideea în care trebuie organizată
mascarea, pentru realizarea scopurilor stabilite de către eşalonul superior sau a
planului de operaţie.
(5) La întocmirea concepţiei de mascare participă statul major şi şefii de
module din comandament.
(6) Organizarea mascării cuprinde transmiterea misiunilor la subordonaţi,
precum şi realizarea măsurilor care să ducă la îndeplinirea prevederilor din plan şi
controlul/evaluarea.
(7) Procesul organizării mascării se desfăşoară, de regulă, după validarea
planului mascării dar, în unele situaţii, anumite măsuri şi activităţi de organizare se
pot executa concomitent cu desfăşurarea procesului de planificare.

93 Ediţia 1
 (8) Coordonarea operaţiilor de mascare constă în corelarea eforturilor,
armonizarea diferenţelor, informarea reciprocă şi adoptarea măsurilor şi operaţiilor de
mascare la cursul operaţiei militare.
(9) Coordonarea acţiunilor forţelor implicate în realizarea planului de
mascare se stabileşte de către comandant şi se execută pe secvenţe ale operaţiei, pe
direcţii, pe misiuni şi pe obiective.
(10) Aceasta se desfăşoară în funcţie de situaţie, în teren, pe machete, pe
calculator sau pe hartă.
(11) Controlul modulelor subordonate vizează verificarea punerii în aplicare
a măsurilor şi acţiunilor de mascare şi se execută pe baza planului de control întocmit
de statul major.

5. Protecţia genistică

Art.307. Pentru conducerea protecţiei genistice statul major desfăşoară

următoarele activităţi:
a) planifică măsurile şi lucrările genistice de realizat de către marile
unităţi, unităţile şi subunităţile de toate armele;
b) prezintă pe linie ierarhică sau direct comandantului estimări privind
întrebuinţarea forţelor de geniu din subordine pentru îndeplinirea misiunilor;
c) transmite misiunile specifice protecţiei genistice la subordonaţi şi
urmăreşte îndeplinirea acestora;
d) analizează şi evaluează din punct de vedere genistic zona de acţiune,
inamicul şi forţele proprii şi influenţa operaţiilor acestora asupra misiunii;
e) face propuneri pentru amplasarea punctelor de comandă, măsurile de
securitate specifice, lucrările de apărare apropiată, barajele explozive etc. şi
posibilităţile de amenajare genistică a acestora;
f) propune/solicită întrebuinţarea unor forţe şi mijloace suplimentare, de
alte arme, pentru amenajarea punctelor de comandă;
g) face propuneri referitoare la rutele/itinerarele necesare manevrei
forţelor, aprovizionări şi evacuări precum şi la posibilităţile de cooperare cu organele
locale în ce priveşte amenajarea şi întreţinerea acestora;
h) face propuneri pentru achiziţii şi rechiziţii pe plan local, temporare sau
definitive, precum şi folosirea unor capacităţi de producţie sau resurse materiale în
suplimentarea logisticii de geniu;
i) se informează periodic asupra situaţiei logisticii de geniu, ca element al
planificării unor operaţii ulterioare;
j) primeşte, centralizează şi prezintă toate informaţiile rezultate din
analiza situaţiei genistice a zonei de operaţii sau din operaţiile inamicului, care ar
putea influenţa îndeplinirea misiunii;
k) propune întrebuinţarea forţelor de geniu din subordine pentru limitarea
şi înlăturarea urmărilor atacului nuclear, bacteriologic şi chimic;
l) transmite modulului logistic, G4/S4 eventualele cereri de asigurare,
completare sau suplimentare cu tehnică şi materiale de geniu;

94 Ediţia 1
 m) coordonează acţiunile elementelor de dispozitiv de geniu constituite
din marile unităţi/unităţile/subunităţile de geniu subordonate;
n) face propuneri pentru refacerea unor lucrări genistice parţial distruse.

6. Protecţia aeriană

Art.308. Pentru realizarea protecţiei aeriene statul major desfăşoară

următoarele activităţi:
a) organizează şi conduce permanent cercetarea prin radiolocaţie şi/sau
observarea spaţiului aerian;
b) organizează lucrul în grafic al staţiilor de radiolocaţie de cercetare,
independent sau corelat cu graficul subunităţilor radiotehnice apropiate;
c) organizează reţeaua de posturi de observare şi cooperarea acestora cu
alte elemente de observare;
d) organizează şi realizează primirea şi transmiterea semnalului de
înştiinţare despre pericolul aerian, precum şi transmiterea semnalelor de recunoaştere
vizuală a aviaţiei proprii, ziua şi noaptea cât şi prin radiolocaţie;
e) stabileşte/comunică semnalul pentru alarmarea comandantului propriu
şi modul de transmitere a acestuia;
f) stabileşte măsuri concrete pentru mascarea şi dispersarea elementelor
de dispozitiv şi adăpostirea personalului;
g) organizează şi conduce focul antiaerian, atât cu armamentul specializat,
cât şi cu armamentul automat de infanterie, pentru apărarea antiaeriană nemijlocită a
comandamentului propriu;
h) stabileşte măsurile necesare pentru înlăturarea efectelor loviturilor din
aer şi refacerea capacităţii de luptă a comandamentului.

7. Apărarea NBC

Art.309. (1) Apărarea NBC este o componentă a protecţiei forţelor şi

reprezintă totalitatea măsurilor destinate apărării împotriva atacurilor cu armele de
distrugere în masă chimice, biologice, radiologice şi nucleare - ADMCBRN sau a
riscurilor rezultate din evenimentele emisiile altele decât atacul - EADA şi acţiunilor
teroriste.
(2) Apărarea NBC cuprinde activităţi privind:
a) organizarea supravegherii şi avertizării despre pericolul atacurilor cu
ADMCBRN sau evenimentelor EADA;
b) stabilirea măsurilor pentru descoperirea şi raportarea contaminării
RBC;
c) stabilirea măsurilor de protecţie nucleară, biologică şi chimică a
personalului, tehnicii şi echipamentelor;
d) organizarea executării cercetării nucleare, biologice şi chimice;
e) reducerea sau anularea consecinţelor efectelor atacurilor cu
ADMCBRN şi a evenimentelor EADA asupra forţelor proprii;

95 Ediţia 1
 f) măsurile care permit unităţilor şi subunităţilor să acţioneze eficient în
condiţii/medii CBRN.
(3) Comandantul, prin statul major, realizează şi menţine capabilitatea de
apărare nucleară, biologică şi chimică a marii unităţi/unităţii.
(4) Conducerea şi coordonarea măsurilor de apărare nucleară, biologică şi
chimică se realizează de către statul major sau modulele/ofiţerii cu apărarea nucleară,
biologică şi chimică.
(5) Pentru conducerea şi realizarea eficientă a apărării nucleare,
bacteriologice şi chimice a unităţilor şi subunităţilor statul major desfăşoară
următoarele activităţi:
a) descoperă şi propune măsuri pentru neutralizarea capabilităţilor CBRN
ale inamicului;
b) planifică măsurile de apărare nucleară, biologică şi chimică;
c) conduce şi coordonează măsurile de apărare nucleară, biologică şi
chimică, cu delegarea responsabilităţilor pentru controlul realizării acestora înainte,
pe timpul şi după atacul inamicului;
d) avertizează şi raportează datele despre atacurile cu ADMCBRN şi
evenimentele EADA;
e) aplică măsurile de prim ajutor, autoajutor şi ajutor reciproc şi tratament
al răniţilor în condiţii/medii CBRN;
f) planifică şi coordonează decontaminarea personalului, a celui sub
tratament medical, echipamentelor, clădirilor, materialelor şi porţiunilor de teren
contaminate;
g) conduce cercetarea nucleară, biologică şi chimică;
h) instalează un sistem eficient de comunicaţii şi informatică pentru
conducerea apărării nucleare, biologice şi chimice.

8. Protecţia împotriva sistemelor incendiare

Art.310. Protecţia împotriva mijloacelor incendiare se organizează în scopul:

a) apărării forţelor şi dispozitivelor împotriva efectelor armelor şi
muniţiilor incendiare;
b) evitării, evaluării, controlului, limitării şi înlăturării efectelor
incendiilor în dispozitivul forţelor proprii;
c) ieşirii din raioanele în care se produc incendii de mari proporţii.
Art.311. Pentru pregătirea şi desfăşurarea activităţilor de protecţie împotriva
mijloacelor incendiare, statul major execută următoarele:
a) descoperă pregătirea inamicului pentru întrebuinţarea mijloacelor
incendiare;
b) previne forţele proprii despre pericolul întrebuinţării de către inamic a
mijloacelor incendiare;
c) realizează protecţia nemijlocită a forţelor proprii împotriva urmărilor
atacului cu arme şi muniţii incendiare;
d) realizează un sistem eficient de avertizare;
e) transmite misiuni la unităţile şi subunităţile subordonate;

96 Ediţia 1
 f) evaluează impactul mijloacelor incendiare asupra mediului şi operaţiei
forţelor proprii şi propune măsuri de corectare/actualizare.
9. Protecţia informaţiilor
Art.312. Conducerea protecţiei informaţiilor reprezintă ansamblul operaţiilor şi
măsurilor organizatorice, informaţionale şi tehnice întreprinse pentru procesarea şi
transmiterea în siguranţă a informaţiilor, pentru elaborarea şi exploatarea corectă a
documentelor, mijloacelor şi materialelor de conducere în secret a forţelor, în vederea
asigurării accesului autorizat şi ierarhizat la informaţii şi a controlului informaţiilor
destinate activităţii de informare publică, precum şi pentru realizarea disimulării
informaţionale şi desfăşurarea activităţii de penetrare a cifrurilor şi codurilor
adversarului.
Art.313. (1) Obiectivele protecţiei informaţiilor constau în:
a) asigurarea confidenţialităţii;
b) facilitarea accesului autorizat şi interzicerea celui neautorizat la acestea;
c) permisivitatea informaţiei destinate publicităţii;
d) protecţia fizică şi criptologică a surselor, obiectivelor, canalelor şi
informaţilor;
e) penetrarea măsurilor de protecţie ale adversarului.
(2) Principala componentă a protecţiei informaţiilor o reprezintă activitatea
criptologică şi realizarea/utilizarea componentei militare a cifrului de stat.
10. Protecţia medicală şi sanitar-veterinară
Art.314. (1) Conducerea protecţiei medicale şi sanitar-veterinare se realizează
pe baza planului de operaţie şi a precizărilor comandantului, precum şi a datelor
despre situaţie trimise de medicul şef al marii unităţi şi unităţii.
(2) Pentru conducerea activităţilor de protecţie medicală şi sanitar veterinară,
statul major desfăşoară următoarele activităţi:
a) analizează situaţia strategică, operativă sau tactică, starea sanitară,
epidemiologică şi epizootică, dispunerea şi posibilităţile formaţiunilor medicale
subordonate;
b) elaborează documentele operative şi transmite subordonaţilor măsurile
de asigurare medicală şi sanitar veterinară;
c) controlează activitatea formaţiunilor medicale şi veterinare;
d) organizează evacuarea răniţilor şi a bolnavilor, ajutorul veterinar şi
evacuarea animalelor de serviciu bolnave;
e) organizează protecţia medicală a forţelor;
f) organizează aprovizionarea marilor unităţi şi unităţilor subordonate cu
materiale sanitare, sanitar-veterinare şi farmaceutice, cu sânge, substituenţi de sânge,
seruri, vaccinuri, antidoturi, oxigen.
11. Protecţia mediului
Art.315. Măsurile generale de protecţia mediului se aplică la toate eşaloanele
şi în toate formele operaţiei militare şi se realizează prin:

97 Ediţia 1
 a) respectarea legislaţiei şi reglementărilor internaţionale de mediu;
b) planificarea protecţiei mediului;
c) gestionarea riscului de mediu şi evaluarea acestuia pe timpul
desfăşurării operaţiei;
d) asigurarea reducerii riscului pentru mediu fără însă a fi afectată
îndeplinirea misiunii;
e) refacerea factorilor de mediu afectaţi după încheierea operaţiei;
f) planificarea instrucţiei de mediu.

12. Protecţia muncii

Art.316. (1) Protecţia muncii constituie un ansamblu de măsuri şi activităţi

care se realizează în scopul asigurării securităţii şi sănătăţii personalului participant la
operaţie, prin identificarea şi înlăturarea tuturor factorilor de risc, de accidentare şi de
îmbolnăvire profesională în activitatea de serviciu.
(2) Comandanţii/şefii asigură evaluarea riscurilor pentru securitatea şi
sănătatea personalului în vederea stabilirii măsurilor de prevenire, incluzând
alegerea/utilizarea echipamentelor tehnice, a substanţelor chimice şi a preparatelor
utilizate, precum şi amenajarea locurilor de muncă.
(3) Comandanţii/şefii stabilesc măsurile tehnice şi organizatorice de
protecţie a muncii, corespunzător condiţiilor specifice şi factorilor de risc identificaţi,
pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii fizice şi mentale a personalului.

13. Activitatea de informare şi relaţii publice

Art.317. (1) Pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de informare şi relaţii

publice, modulul/ofiţerul de informare şi relaţii publice desfăşoară următoarele:
a) identifică nevoile informaţionale ale forţelor proprii, elaborează
materiale de informare, le prezintă comandantului pentru aprobare şi întreprinde
măsuri pentru a fi aduse la cunoştinţa personalului;
b) elaborează raportul de evaluare a activităţii de informare şi relaţii
publice, precum şi estimarea de relaţii publice;
c) întocmeşte anexa „Planul de operaţii”;
d) actualizează permanent informaţiile în legătură cu evenimentele legate
de acţiunile în desfăşurare şi prezintă elementele necesare elaborării cursurilor
operaţiilor militare;
e) elaborează mesajele care se transmit şi le pune de acord cu modulul
CIMIC şi ofiţerul cu operaţiile psihologice;
f) elaborează şi operaţionalizează planul de comunicare pentru situaţii de
criză;
g) elaborează documentele de pregătire a comandantului pentru întâlnirile
cu mass-media;
h) transmite eşalonului de informare şi relaţii publice superior informări şi
rapoarte de evaluare ale activităţilor desfăşurate;

98 Ediţia 1
 i) identifică locaţia Centrului de Informare a Presei şi întreprinde măsuri
pentru amenajarea, utilarea şi funcţionarea acestuia.
(2) Desfăşoară activităţi în următoarele domenii: informarea personalului
militar; informarea publicului civil; informarea în mediul internaţional; gestionarea
mediatică a crizelor şi a conflictelor de mică şi mare intensitate; relaţiile
organismului militar cu societatea civilă şi cu instituţiile statului de drept.
(3) Conducerea relaţiilor publice presupune parcurgerea următoarele etape:
identificarea problemei; cercetarea/depistarea faptelor; planificarea; comunicarea;
evaluarea.

14. Asigurarea topogeodezică

Art.318. Pentru conducerea asigurării topogeodezice, comandamentul prin
structura/ofiţerul de specialitate sau statul major desfăşoară următoarele activităţi:
a) studierea şi cunoaşterea permanentă a gradului de asigurare
topogeodezică a forţelor, precum şi a zonei în care acestea urmează să desfăşoare
operaţii militare;
b) asigurarea stocurilor de produse, tehnică şi materiale topogeodezice a
marilor unităţi şi unităţilor pentru zonele/raioanele/fâşiile de responsabilitate;
c) organizarea aprovizionării marii unităţi şi/sau unităţii cu produse,
tehnică şi materiale topogeodezice;
d) cunoaşterea situaţiei topogeodezice a marilor unităţi/unităţilor/
subunităţilor subordonate sau puse la dispoziţie - atelier topogeodezic, depozite de
produse, tehnică şi materiale topogeodezice, subunitatea carto-fotogrammetrică
mobilă, stabilirea misiunilor ce le revin şi conducerea lor în operaţie;
e) organizarea executării lucrărilor topogeodezice şi de imprimare a
produselor topogeodezice;
f) organizarea şi conducerea cercetării topogeodezice;
g) participarea la elaborarea misiunilor de fotografiere aeriană de
cercetare, studierea fotografiilor/filmelor realizate şi prezentarea concluziilor şi
măsurilor ce trebuie luate;
h) organizarea corectării operative a hărţilor topografice militare, pe baza
cercetării topogeodezice proprii şi a celorlalte genuri de arme;
i) organizarea asigurării cu date topogeodezice, la densitatea necesară, a
marilor unităţi/unităţilor;
j) organizarea asigurării produselor topogeodezice pentru activităţile de
pregătire pentru luptă ale marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor subordonate;
k) executarea pregătirii topogeodezice a comandamentului propriu şi
coordonarea pregătirii topogeodezice a structurilor subordonate;
l) organizarea şi executarea controlului asigurării topogeodezice a
operaţiei militare a marilor unităţi şi unităţilor subordonate.
15. Asigurarea hidrometeorologică

99 Ediţia 1
 Art.319. (1) Comandamentele de la toate nivelurile asigură cunoaşterea
datelor şi informaţiilor referitoare la situaţia hidrologică, meteorologică, la prognoza
hidrometeorologică şi a altor fenomene naturale.
(2) Datele şi informaţiile privind situaţia hidrometeorologică existentă şi de
perspectivă se obţin de către modulele specializate şi de către modulele informaţii şi
modulele operaţii, care le analizează şi-i propun comandantului măsurile ce trebuie
luate pentru pregătirea şi desfăşurarea operaţiilor militare.
(3) Măsurile şi activităţile pe linie hidrometeorologică prevăzute pentru
asigurarea operaţiilor şi de protecţie a forţelor se înscriu în planurile şi ordinele de
operaţii.

16. Asigurarea cu resurse umane

Art.320. (1) Asigurarea cu personal constă în totalitatea măsurilor şi operaţiilor

organizate şi desfăşurate pentru realizarea necesarului de efective a marilor unităţi şi
unităţilor ca urmare a pierderilor suferite în operaţiile desfăşurate. Aceasta presupune
ţinerea evidenţei privind existentul, deficitul, gradul de completare şi pierderile în
personal, nominal la unităţi şi subunităţi şi numeric la comandamentele de mari
unităţi şi eşaloanele superioare acestora, precum şi elaborarea şi transmiterea cererilor
de completare, primire şi repartiţie a efectivelor destinate pentru completări.
(2) Asigurarea cu personal se organizează pe baza dispoziţiilor eşalonului
superior şi a deciziei comandantului şi se execută de către statul major împreună cu
şefii de module, prin modulul de specialitate.
(3) Investigaţiile psihomorale desemnează un ansamblu de operaţii
desfăşurate de structurile specializate în scopul:
a) diagnosticării disfuncţiilor de ordin psihic şi psihosocial la nivel
individual, respectiv de grup;
b) intervenţiei de specialitate pentru optimizarea gestionării resurselor
umane;
c) evaluării parametrilor psihomorali;
d) consilierii pe probleme psihosociale a comandanţilor.

17. Asistenţa juridică

Art.321. (1) Pentru îndeplinirea misiunii primite, fiecare comandant va alege

soluţia optimă din punct de vedere al eficienţei operaţiei militare, dar care trebuie să
fie compatibilă cu dreptul internaţional aplicabil în conflictele armate, cu legislaţia
internă în vigoare şi cu regulamentele militare.
(2) Ca urmare, în stabilirea concepţiei operaţiei, comandantul trebuie să ţină
seama de preţul previzibil al acţiunilor pe care urmează să le desfăşoare forţele din
subordine, adică pierderile probabile proprii, ale populaţiei civile, pagubele materiale
în raport cu avantajul militar aşteptat. Totodată, în luarea deciziei, fiecare comandant
va urmări ca aceasta să fie conformă cu cadrul legal instituit prin normele de drept
internaţional, să prezinte minimum de pericole civile din zonă, astfel încât să se
reducă pe cât posibil pierderile inutile.

100 Ediţia 1
 (3) Pentru aceasta, activitatea de asistenţă juridică trebuie să urmărească în
principal:
a) dacă aceasta este compatibilă cu dreptul războiului - sunt interzise, de
exemplu, misiunile de represalii, cele prin care se ordonă să nu existe supravieţuitori
etc.;
b) să se clarifice care sunt obiectivele militare asupra cărora se acţionează
şi acestea să se delimiteze strict de populaţia şi de bunurile civile, asupra cărora
atacurile sunt interzise;
c) modul cum se asigură protecţia victimelor de război;
d) modalităţile de cooperare cu autorităţile civile din zonă în asigurarea
protecţiei civile;
e) stabilirea unor eventuale contacte non-ostile cu inamicul - armistiţii
locale, înţelegeri;
f) modalităţile de asigurare a mijloacelor pentru asigurarea operaţiilor şi
protecţia forţei;
g) stabilirea unor reguli clare privind atitudinea faţă de populaţia civilă,
faţă de bunurile culturale, faţă de mijloacele şi persoanele aflate sub protecţie specială
- sanitare, religioase, reprezentanţi ai Comitetului Internaţional de Cruce Roşie,
ziarişti etc.;
h) modul cum vor fi trataţi prizonierii de război, statutul refugiaţilor,
evacuarea răniţilor etc.;
i) corelarea necesităţilor militare cu restricţiile impuse de dreptul
conflictelor armate.

18. Asistenţa religioasă

Art.322. (1) Asistenţa religioasă reprezintă ansamblul de acţiuni specifice

desfăşurate în scopul cultivării valorilor religios-morale, patriotice, etice şi civice în
vederea realizării şi menţinerii unui moral corespunzător militarilor. Se organizează şi
se realizează de către clerul militar, conform dispoziţiilor eşalonului superior şi
deciziei comandantului.
(2 ) Asistenţa religioasă se realizează prin:
a) pastoraţie individuală adecvată;
b) rostirea de predici în vederea îmbărbătării militarilor, fortificării
voinţei, curajului şi a sentimentului patriotic;
c) oficierea de slujbe religioase pentru întărirea credinţei.

Secţiunea a 9-a
Activităţile comandamentului
pentru asigurarea financiar-contabilă

Art.323. (1) Activitatea financiar contabilă se realizează pe baza legislaţiei,

principiilor şi regulilor specifice domeniului finanţe publice.

101 Ediţia 1
 (2) Activitatea financiar-contabilă se organizează pe baza dispoziţiilor
eşalonului superior şi a deciziei comandantului şi se execută de către modulul de
specialitate care desfăşoară următoarele activităţi:
a) cererea, repartizarea şi utilizarea creditelor bugetare;
b) încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor;
c) organizarea şi conducerea contabilităţii;
d) organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv propriu;
e) stabilirea şi plata drepturilor băneşti cuvenite personalului militar şi
civil.

CAPITOLUL V
Documente ce se elaborează de către comandamente pentru exercitarea
conducerii operaţiilor militare

Secţiunea 1
Conţinutul documentelor pentru conducere întocmite de modulele
comandamentului şi de reprezentanţi

1. Modulul personal, G1/S1

Art.324. În cadrul modulului personal se întocmesc următoarele documente:

a) ordinul de personal/anexa “A” - personal - la ordinul de operaţie;
b) planul de activitate;
c) extras din planul de control.
Art.325. (1) Ordinul de personal/anexa - personal - la ordinul de operaţie se
întocmeşte sub formă de text şi i se pot anexa tabele, calcule justificative etc.
Reprezintă instrucţiunile comandantului, dacă nu au fost inserate în ordinul de
operaţie pe linie de personal, către marile unităţi, unităţile şi subunităţile subordonate.
(2) Este structurat în 5 puncte - situaţia, misiunea, execuţia, sprijinul logistic,
comanda şi comunicaţiile, se semnează de către şeful de stat major şi şeful
modulului/ofiţerul cu personalul şi detaliază concepţia sprijinului operaţiei pe linie de
personal.
(3) Ordinul cuprinde:
a) raioanele/locurile de dispunere ale unităţilor şi subunităţilor de
completare şi modul de înlocuire a personalului;
b) dispunerea comandamentelor teritoriale, permanenţelor şi bazelor de
instrucţie;
c) odihna şi refacerea personalului;
d) moralul personalului;
e) completarea pierderilor;
f) numiri în funcţii şi înaintări în grad;
g) evaluarea personalului;
h) înaintarea rapoartelor şi cererilor;
i) alte informaţii necesare.

102 Ediţia 1
 2. Modulul informaţii, G2/S2

Art.326. În cadrul modulului informaţii/cercetare se întocmesc următoarele

documente:
a) ordinul pentru informaţii/anexa - informaţii - la ordinul de operaţie;
ordinul pentru protecţia informaţiilor/anexa - protecţia informaţiilor la ordinul de
operaţii; ordinul pentru război electronic/anexa - război electronic - la ordinul de
operaţie; ordinul pentru securitatea operaţiei/anexa la ordinul de operaţie;
b) planul de procurare a informaţiilor;
c) ordinul preliminar;
d) ordinul fragmentar;
e) planul de activitate;
f) extras din planul de control;
g) registrul cu evidenţa informaţiilor primite /difuzate.
Art.327. (1) Planul de procurare a informaţiilor (anexa nr. 24) se redactează
de şeful modulului informaţii, sub formă de text sau tabelară, se semnează de şeful de
stat major şi se aprobă de comandant; este însoţit de alte documente sub formă de
tabele, scheme, cuprinse în livret/carnetul de campanie şi are un rol explicativ;
elaborarea lui începe pe timpul iniţierii planificării operaţiei şi se completează pe
timpul ducerii operaţiei; pe baza nevoilor de informaţii, se transmit misiuni specifice
unităţilor/subunităţilor de cercetare sau de alte arme – anexa - informaţii, la ordinul
de operaţii.
(2) Planul de procurare a informaţiilor acoperă nevoile de informaţii pentru o
operaţie militară şi poate fi modificat pe timpul desfăşurării acesteia.
(3) Nevoile de informaţii la care s-a dat răspuns sau care încetează să aibă
aplicabilitate sunt excluse din acest plan; nevoile de informaţii noi se pot completa pe
măsură ce posibilităţile şi vulnerabilităţile inamicului se modifică; analiza acestora
impune actualizarea continuă a planului, ordinelor şi cererilor către modulele de
informaţii şi unităţile/subunităţile de cercetare.
Art.328. (1) Anexa - informaţii militare, la ordinul de operaţii (anexa nr. 8), se
întocmeşte la toate eşaloanele pe baza concepţiei operaţiei şi ordinului primit de la
eşalonul superior şi reprezintă documentul care detaliază concepţia de sprijin pe linie
de informaţii/cercetare.
(2) Anexa transmite instrucţiunile comandantului către structurile din
subordine.
(3) Aceasta se întocmeşte text şi grafic. La ea se pot adăuga scheme şi
tabele, se semnează de şeful de stat major şi şeful modulului informaţii/cercetare.
(4) Anexa - informaţii militare, la ordinul de operaţii cuprinde: situaţia;
misiunea; execuţia; sprijinul logistic; comanda şi comunicaţiile.
(5) Situaţia cuprinde: situaţia iniţială; efectele terenului şi a stării vremii
asupra operaţiei; varianta acţională probabilă a inamicului; evaluarea inamicului.
(6) Situaţia iniţială cuprinde:
a) aliniamentul de contact;
b) raioanele şi locurile de dispunere a unor forţe şi mijloace descoperite;

103 Ediţia 1
 c) alte date şi informaţii despre inamic inclusiv despre sistemele
electronice.
(7) Evaluarea inamicului cuprinde:
a) evaluarea grupării de forţe şi mijloace a inamicului pe baza
informaţiilor obţinute;
b) evaluarea posibilităţilor acţionale ale inamicului în prezent şi până trece
la îndeplinirea noii misiuni.
(8) Cursul probabil al operaţiei inamicului cuprinde:
a) dispozitivul;
b) misiuni;
c) aspectele principale ale manevrei pe timpul desfăşurării operaţiei;
d) ruperea apărării, respingerea contraloviturilor/contraatacurilor,
introducerea forţelor de angajare ulterioară şi sprijin, a forţelor de rezervă pe timpul
operaţiilor ofensive sau executarea contraloviturii/contraatacului;
e) obiective din dispozitivul forţelor proprii ce sunt vizate a fi lovite pe
timpul desfăşurării operaţiei;
f) direcţii de ofensivă/de interzis;
g) direcţii şi aliniamente de acţiune a aviaţiei şi elicopterelor de luptă;
h) raioanele de dispunere, traiectul de zbor şi raioanele/obiectivele de
întrebuinţare a trupelor aeropurtate şi aeromobile;
i) sisteme de cercetare - lovire de înaltă precizie;
j) aliniamente probabile până la care inamicul poate lovi forţele proprii;
k) elemente ale operaţiilor de război radioelectronic şi influenţare
psihologică;
l) elemente ale dezinformării efectuate de inamic;
m) alte date specifice care influenţează operaţia.
(9) Misiunea cuprinde misiunile marilor unităţi, unităţilor sau subunităţilor
pentru culegerea informaţiilor.
(10) Execuţia cuprinde: elementele din concepţie; concepţia de organizare a
sistemului informaţional; protecţia informaţiilor; măsurile referitoare la modul de
întrebuinţare a personalului, documentelor şi materialelor; protecţia informaţiilor.
(11) Elementele din concepţie se referă la:
a) limita dinainte a apărării sau aliniamentul de atac;
b) itinerare/fâşii de deplasare;
c) fâşia/raionul zonei de operaţie;
d) fâşii, raioane, locuri de dispunere a forţelor şi mijloacelor subordonate
marii unităţi/unităţii;
e) fâşii, raioane, locuri de dispunere a structurilor de cercetare si război
electronic ce execută operaţii în sprijinul operaţiei marii unităţi/unităţii sau ale
eşalonului superior dispuse în zona de operaţie proprie;
f) raioanele de întrebuinţare a desantului aerian şi misiunile acestuia;
g) punctele de comandă ale eşalonului superior, vecinilor, sau altor
structuri cu care se cooperează;
h) traseul aliniamentelor de apărare/misiunilor stabilite şi dinamica
acestora;

104 Ediţia 1
 i) aliniamentele şi direcţiile de contralovituri/contraatac - în apărare;
j) aliniamentele şi misiunile de introducere în operaţie a forţelor de sprijin
a forţelor de pe direcţia principală de efort, a rezervei şi direcţia de acţiune - în
ofensivă;
k) sectorul de rupere;
l) operaţii de război electronic;
m) alte elemente semnificative din concepţie.
(12) Concepţia de organizare a sistemului informaţional cuprinde:
a) zona de responsabilitate informativă;
b) zona de interes informativ;
c) repartiţia responsabilităţilor informative, zonelor de responsabilitate
informativă pentru marile unităţi/unităţile subordonate;
d) raioane, obiective, direcţii de operaţii pentru unităţile/subunităţile de
cercetare şi război electronic;
e) elemente de responsabilitate informativă pentru cercetarea de armă;
f) locul de dispunere al unităţilor/subunităţilor de cercetare şi război
electronic;
g) locul de dispunere şi misiunile informative ale forţelor luate în
subordine, vecine şi cu care se cooperează;
h) locul de dispunere a resursei de aviaţie şi întrebuinţarea acesteia în
misiuni de cercetare;
i) manevra forţelor şi mijloacelor pe timpul desfăşurării operaţiei;
j) alte date ce completează concepţia de organizare a sistemului
informaţional.
(13) Măsurile referitoare la modul de întrebuinţare a personalului,
documentelor şi materialelor definesc, modifică sau completează procedurile de
operare standard existente, dacă este nevoie, pe întreaga durată a operaţiei. Spre
exemplu:
a) aspecte referitoare la prizonierii de război, dezertori, repatriaţi,
refugiaţi, localnici sau alte persoane;
b) planuri privind modul de gestionare a unor probleme de segregaţie
rasială, religioasă etc. şi modalităţile exploatare a acestora ca surse de informaţii;
c) documente capturate;
d) instrucţiuni de exploatare şi procesare a documentelor capturate, din
momentul capturării şi până la recepţia lor de către personalul specializat în domeniul
informaţiilor;
e) materialul capturat şi documentaţia tehnică aferentă;
f) stabilirea destinaţiei, obiectelor şi categoriilor de materiale capturate de
la inamic ce vor fi supuse examinării, precum şi instrucţiunilor speciale privind
procesarea şi utilizarea lor.
(14) Protecţia informaţiilor. În cadrul operaţiilor, unele instrucţiuni şi
proceduri specifice personalului cu atribuţii deosebite pot avea un caracter mai
restrictiv în ce priveşte distribuirea. Pentru aceasta este necesar să se întocmească un
apendice, anexă suplimentară sub denumirea “Măsuri speciale de protecţie a
informaţiilor”, destinat unui număr limitat şi specific de persoane/adresanţi.

105 Ediţia 1
 (15) Sprijinul logistic.
(16) Comanda şi comunicaţiile.
(17) Alte date despre elementele cu care se cooperează şi colaborează:
a) puncte de comandă ce aparţin altor structuri militare sau administraţiei
de stat locale;
b) raioane şi obiective din zona de responsabilitate informativă ce se
cercetează de eşalonul superior sau alte forţe;
c) raioane şi obiective asupra cărora sunt interzise operaţiile de cercetare
ale marii unităţi, unităţii prin ordinul eşalonului superior;
d) locul de dispunere a unor elemente de cercetare ale eşaloanelor
superioare în fâşia marii unităţi sau unităţii;
e) alte date.
(18) Rapoarte şi distribuirea acestora:
a) condiţiile - dată, număr de copii, redactare etc. care reglementează
problema rapoartelor informative adresate comandamentului pe întreaga
durată a operaţiei;
b) perioada de transmitere a rapoartelor de rutină şi distribuirea acestora;
c) rapoartele speciale şi de rutină ce diferă faţă de cele cuprinse în
procedurile standard de operare/PSO şi care sunt cerute de la unităţile subordonate;
d) conferinţe şi întruniri periodice sau speciale ale ofiţerilor de informaţii;
e) distribuirea de materiale documentare, de informaţii, fotografii, imagini
video, rapoarte informative sau scheme ale structurilor de război;
f) dacă este indicat, legături speciale pe linie de informaţii.
Art.329.(1) Ordinul pentru protecţia informaţiilor/anexa - protecţia
informaţiilor - la ordinul de operaţie. Poate fi inclus în ordinul pentru informaţii sau
se poate emite separat. Se semnează de şeful de stat major şi de şeful structurii de
cifru şi cuprinde: situaţia; misiunea; execuţia; sprijinul logistic; comanda şi
comunicaţiile.
(2) Situaţia cuprinde: posibilităţile inamicului de culegere a informaţiilor;
posibilităţile de perturbare a transmisiilor de mesaje; măsuri de contracarare a acestor
posibilităţi.
(3) Misiunea - reformulată (dedusă).
(4) Execuţia cuprinde: organizarea, realizarea şi funcţionarea legăturilor
cifrate, secretizate şi codificate, pe timpul pregătirii şi ducerii operaţiei; sisteme
criptografice şi modalităţile de utilizare a acestora - materiale de cifru; chei de lucru
pentru aparatura de secretizare şi de calcul; tabele de convorbiri şi chei de codificare;
termene de schimbare a cheilor şi măsuri ce se iau în cazul pierderii sau
compromiterii acestora etc.; sistemul de codificare şi modul de utilizare a hărţilor
topografice; măsurile organizatorice, informaţionale şi tehnice pentru asigurarea
protecţiei informaţiilor, inclusiv protecţia mijloacelor electronice de radiaţii parazite;
măsuri organizatorice de asigurare a protecţiei informaţiei în lucrul cu documentele
secrete şi în activitatea de informare publică cu conţinut militar.
(5) Sprijinul logistic.
(6) Comanda şi comunicaţiile cuprinde:
a) instrucţiuni privind comunicaţiile;

106 Ediţia 1
 b) termenele de înaintare a sintezelor/rapoartelor;
c) instrucţiuni privind clasificarea, declasificarea.
Art.330. (1) Ordinul pentru securitatea operaţiei/anexa - securitatea operaţiei
- la ordinul de operaţie (anexa nr. 14), se întocmeşte de modulul G2/S2 şi modulul
G3/S3 în cooperare şi cu celelalte module, se semnează de şeful de stat major şi
cuprinde: situaţia; misiunea; execuţia; sprijinul logistic; comanda şi comunicaţiile.
(2) Situaţia cuprinde:
a) forţele inamicului; se includ toate informaţiile care afectează siguranţa
operaţiilor, măsuri/acţiuni care nu sunt expuse în paragraful 1 al ordinului de operaţie
sau care necesită detalii suplimentare, detalii privind mijloacele inamicului de
obţinere a informaţiilor, de supraveghere/observare, de stabilire şi identificare a
obiectivelor, mijloacelor de cercetare etc., şi situaţia acţiunilor subversive; se
subliniază activităţile curente desfăşurate de inamic şi capacităţile de potenţial ale
acestuia, posibilităţile acestuia de a desfăşura acţiuni subversive; se detaliază
posibilităţile inamicului de a desfăşura operaţii speciale;
b) informaţiile militare; supravegherea şi cercetarea terestră care includ
observarea vizuală, prin patrulare, date despre radarele terestre, informaţii despre
senzorii tereştrii nesupravegheaţi etc.; recunoaşterea şi supravegherea aeriană care
includ incursiuni, supraveghere la punct fix, avioane fără pilot, zboruri la joasă
înălţime, cercetare prin satelit şi fotografii aeriene; altele - transfugi, refugiaţi,
localnici etc.;
c) subversiune; acestea vizează propaganda, terorismul, politica;
d) război electronic; măsuri de sprijin al războiului electronic;
contramăsuri electronice - bruiaj, distrugeri etc.;
e) terenul; se detaliază modalităţile în care terenul ar putea afecta
culegerea de informaţii, supravegherea, stabilirea obiectivelor, cercetarea inamicului,
capacităţile şi măsurile de siguranţă a operaţiilor desfăşurate de forţele proprii.
f) starea vremii; cum sunt afectate acţiunile forţelor proprii şi ale
inamicului de starea vremii;
g) spaţiul şi timpul; cum afectează timpul şi spaţiul acţiunile inamicului
şi măsurile de siguranţă a forţelor proprii; timpul în care inamicul îşi adună şi îşi
desfăşoară sistemul de comandă şi control;
h) slăbiciunile sistemului de informaţii şi de siguranţă ale inamicului; se
subliniază slăbiciunile inamicului şi posibilităţile subversive.
(3) Misiunea. Precizarea cu claritate şi concizie a sarcinilor şi a scopului
general.
(4) Execuţia cuprinde:
a) concepţia operaţiei; măsurile de siguranţă a operaţiilor ce se găsesc în
PSO-uri, precum şi procedurile noi sau revăzute; se enumeră măsurile încredinţate
unităţilor ce au primit instrucţiuni speciale;
b) sarcini pentru toate unităţile ce asigură siguranţa operaţiilor; stabilesc
măsuri suplimentare ce nu sunt cuprinse în PSO-uri şi care trebuie îndeplinite de către
toate unităţile din organică şi luate în subordine; aceste măsuri suplimentare sunt
destinate contracarării unei ameninţări specifice din partea inamicului;

107 Ediţia 1
 c) măsuri de siguranţă a operaţiilor şi sarcinile pe care anumite unităţi
trebuie să le aplice; dacă este necesar se stabilesc, în subparagrafe suplimentare,
problemele de importanţă deosebită pentru anumite acţiuni; exemplu - siguranţa
fizică a personalului trebuie accentuată în anumite momente şi necesită instrucţiuni
speciale.
d) instrucţiuni de coordonare; se scoate în evidenţă modul în care pot fi
exploatate în folosul propriu, slăbiciunile identificate la inamic; ofiţerul cu contra-
informaţiile trebuie să coordoneze cooperarea între unităţi şi alte module ale statului
major pentru a planifica şi pregăti contramăsuri împotriva ameninţărilor inamice;
e) contrainformaţii; se evaluează ameninţările pe linie de contrainformaţii;
se stabilesc măsuri de siguranţă internă - mânuirea documentelor secrete,
compartimentarea muncii etc.;
f) diverse; se stabilesc alte instrucţiuni speciale, nerezolvate anterior, cum
ar fi stabilirea de obiective pe linie de contrainformaţii, cu priorităţi şi dispunere; se
inserează lanţul de comandă pe linie de contrainformaţii.

Unităţi Obiective Priorităţi Dispunere

Brigada 1 A 1 coordonate
B 3 coordonate
Brigada 2 Y 1 coordonate
P 5 coordonate
Tabel (model) cu obiectivele pe linie de contrainformaţii

(5) Sprijinul logistic.

(6) Comanda şi Comunicaţiile. Se includ măsuri de recunoaştere şi legătură,
instrucţiuni de identificare, responsabilităţi privind expedierea informaţiilor către
ofiţerul de stat major cu contrainformaţiile. Se indică locurile de dispunere a centrelor
de colectare a informaţiilor specifice în zona de acţiune. Se listează canalele de
raportare a diferitelor tipuri de informaţii solicitate, tipul de rapoarte, frecvenţele şi
ordinea priorităţilor.
Art.331. (1) Ordinul pentru război electronic/anexa - război electronic - la
ordinul de operaţii, se întocmeşte de la eşalon divizie în sus sub formă de text. La
acesta se pot adăuga tabele. Se semnează de şeful modulului informaţii şi de cel al
structurii război electronic şi cuprinde: situaţia; misiunea; execuţia; sprijinul logistic;
comanda şi comunicaţiile.
(2) Situaţia se referă la următoarele:
a) aliniamentul de contact, liniile de despărţire între marile unităţi şi locul
punctelor de comandă ale forţelor proprii şi inamicului;
b) situaţia electronică a inamicului, interpretarea tactică a acesteia cu
posibilităţile sistemelor sale electronice de a acţiona asupra dispozitivului propriu;
c) determinarea ameninţărilor electronice imediate;
d) locul punctelor de comandă descoperite şi eşaloanele pe care le
deservesc;
e) principalele mijloace electronice, vitale, ale inamicului;

108 Ediţia 1
 f) precizarea sistemelor/mijloacelor electronice care urmează să fie
neutralizate prin bruiaj sau lovite prin focul artileriei, aviaţiei şi rachetelor, precum şi
prin operaţiile forţelor aeropurtate, forţelor aeromobile, grupurilor de cercetare
diversiune şi formaţiunilor de apărare - data când se nimicesc, cine participă şi cu ce
forţe şi mijloace;
g) raioanele în care au fost lansate emiţătoare de bruiaj cu o singură
întrebuinţare/staţii de bruiaj portabile.
(3) Misiunea.
(4) Execuţia:
a) elementele principale ale dispozitivului strategic, operativ şi tactic
al forţelor proprii, operaţiile şi obiectivele ce vor fi acoperite prin bruiaj de
radiolocaţie sau marcarea anti-radiolocaţie;
b) forţele şi mijloacele de război electronic, organice şi primite ca întărire,
raioanele de dispunere de bază şi de rezervă, zonele de acţiune, misiunile şi manevra
acestora pe timpul ducerii operaţiei;
c) locul elementelor de cercetare electronică şi al celor cu care se
cooperează;
d) raioanele de folosire a emiţătoarelor de bruiaj cu o singură
întrebuinţare/staţii de bruiaj portabile;
e) măsurile de război electronic organizate/executate de eşalonul
superior, vecinii şi cei cu care se cooperează în folosul marii unităţi;
f) rezerva de forţe şi mijloace de război electronic şi raioanele de
dispunere ale acestora;
g) instrucţiuni de coordonare.
(5) Sprijinul logistic.
(6) Comanda şi comunicaţiile. Constatările se înscriu într-un registru special
destinat, iar concluziile trebuie prezentate zilnic, sau de câte ori este nevoie, şefului
de stat major împreună cu propuneri de măsuri pentru înlăturarea indiciilor de
demascare a mijloacelor electronice sau cel puţin atenuarea acestora.

3. Modulul operaţii, G3/S3

Art.332. Pentru conducerea operaţiilor militare, în cadrul modulului operaţii se

întocmesc următoarele documente: concepţia operaţiei; planul de operaţie; ordinul de
operaţie/ordinul grafic; ordinul preliminar; ordinul fragmentar; ordinul de deplasare;
anexă la ordinul de operaţie - pe linie de armă; planul de pază al punctului de
comandă; planul de control; planul de activitate.
Art.333. (1) Concepţia este documentul de conducere care realizează
prefigurarea normativă a operaţiei şi pe baza căruia se elaborează planul de operaţie
de către toate comandamentele. Se întocmeşte pe baza misiunii primite sau deduse,
precum şi a estimărilor statului major şi deciziei comandantului.
(2) Reprezintă materializarea grafică/text a deciziei comandantului luată pe
timpul desfăşurării procesului de planificare. Concepţia se materializează grafic pe
hartă cu un eşalon mai jos.

109 Ediţia 1
 (3) Concepţia operaţiei, de regulă, cuprinde: dispozitivul şi cursul probabil al
operaţiei inamicului; misiunea reformulată prevăzută în cursul optim; dispozitivul şi
cursul operaţiei.
(4) Concepţia operaţiei se semnează de către comandant şi se aprobă de către
comandantul eşalonului superior.
Art.334. (1) Planul de operaţie (anexa nr. 4) este documentul de comandă
folosit pentru conducerea operaţiilor militare. În el se înscrie în detaliu modul de
întrebuinţare a forţelor în vederea îndeplinirii misiunii şi reprezintă detalierea
concepţiei. Se întocmeşte de modulul operaţii, împreună cu celelalte module, la
nivelul tuturor eşaloanelor. Se materializează sub formă grafică şi text, cu un eşalon
mai jos .
(2) Planul de operaţie este un document de sine stătător la care se anexează
ca documente justificative tabele, schiţe, grafice.
(3) În scopul asigurării unei clarităţi mai bune a planului de operaţie prin
reducerea informaţiilor reprezentate grafic, în special la marile unităţi/unităţile
luptătoare, se pot întocmi anexe separate pentru a detalia sprijinul armelor. În această
situaţie pe planul de operaţie al modulului G3/S3 se vor trece numai detalii referitoare
la acţiunile forţelor luptătoare.
(4) Planul se aprobă de către comandantul eşalonului care îl elaborează şi se
semnează de către şeful de stat major şi şeful modulului operaţii.
(5) Este structurat pe 5 paragrafe, obligatorii. Se admite ca paragraful 4,
sprijinul logistic, să conţină doar trimiterea la planul de sprijin logistic. Paragrafele
1a, 1b, 1c, 2, 3 şi 5 trebuie să aibă un conţinut specific pentru fiecare operaţie, chiar
dacă pot face referiri şi la alte documente, pentru completarea informaţiilor cuprinse
în planul/ordinul curent.
(6) Paragraful 2 nu poate fi împărţit în subparagrafe. În conţinutul său nu se
admit expresii ca “Nici o schimbare” sau “Nimic deosebit”.
Art.335. Anexele la planul de operaţie pe linie de arme nu trebuie confundate
şi nu exclud planurile de operaţie ale unităţilor de armă.
Art.336. (1) Planul de operaţie cuprinde: situaţia; misiunea; execuţia;
sprijinul logistic; comanda şi comunicaţiile.
(2) Situaţia. Reprezintă o scurtă prezentare a situaţiei generale care asigură
înţelegerea situaţiei curente de către comandanţii subordonaţi şi cuprinde: forţele
inamicului; forţele proprii; concepţia eşalonului superior; subordonări şi
resubordonări/repartiţia forţelor; evaluarea făcută de comandant.
(3) Forţele inamicului. Situaţia cuprinde:
a) intenţia şi concepţia probabilă a acţiunilor, forma operaţiei,
compunerea, tăria estimată, denumirea unităţilor şi marilor unităţi;
b) dispunerea, localizarea curentă, dispozitivul probabil de acţiune,
operaţiile probabile, etapizarea, termenele, comanda;
c) referiri, eventual, la alte documente care să întregească imaginea asupra
informaţiilor suplimentare despre inamic.
(4) Forţele proprii. Informaţii despre forţele proprii, altele decât cele ce fac
obiectul ordinului de operaţie, în special forţele ce ar putea influenţa direct acţiunile
comandanţilor subordonaţi. Respectivele forţe sunt acelea ce nu fac parte din

110 Ediţia 1
compunerea organică sau din cele ce se iau în subordine, în vederea operaţiei
prevăzute, dar a căror prezenţă, la un flanc sau în alte zone adiacente, prezintă interes.
Se includ în acest capitol acele forţe care trebuie cunoscute de subordonaţi, pentru a-
şi putea îndeplini misiunile/sarcinile.
(5) Concepţia eşalonului superior cuprinde:
a) scopul operaţiei, direcţii de efort, etapizarea operaţiei, comanda;
b) operaţii pe care le execută în zona/fâşia de responsabilitate a marii
unităţi/unităţii;
c) situaţia vecinilor şi operaţiile acestora/cele care interesează.
(6) Subordonări şi resubordonări/repartiţia forţelor. Sunt incluse unităţile
luate în subordine, sau resubordonate/detaşate de la structura de bază, cu specificarea
termenului de intrare în vigoare. Aceste date pot fi cuprinse şi într-o anexă separată.
În acelaşi timp se pot utiliza ambele metode.
(7) Evaluarea făcută de comandant. Este un subparagraf opţional.
(8) Misiunea - primită de la eşalonul superior/dedusă.
(9) Execuţia. Conţine elementele necesare îndeplinirii cerinţelor operaţiei în
sine şi cuprinde un sumar al cursului general al acţiunii ce se intenţionează a se
desfăşura, sau concepţia operaţiilor. În subparagrafele adiacente se menţionează,
pentru fiecare element din structură participant la operaţie, repartiţia misiunilor
specifice care duc nemijlocit la îndeplinirea concepţiei operaţiei, sau care sprijină
acţiunile principale. De asemenea, se dau detalii de coordonare sau organizare ce nu
au fost date la subparagraful “Repartiţia forţelor”. Instrucţiunile destinate pentru două
sau mai multe elemente din organică pot fi prezentate mai concret, în subparagraful
final al acestei secţiuni intitulat “Instrucţiuni de coordonare”. Repartiţia forţelor şi
mijloacelor, compunerea/organizarea forţelor pentru misiune. Aceste informaţii pot fi
incluse şi în acest paragraf sau într-o anexă sub formă de text/grafic. În acest capitol,
dacă este necesar, se pot detalia organizarea forţelor, inclusiv a marilor
unităţi/unităţilor/subunităţilor luate în subordine, relaţiile de comandă, denumirea şi
statutul comenzii iar, dacă se consideră necesar, numele şi gradul comandanţilor.
Cuprinde: intenţia; concepţia operaţiei; misiunile/sarcinile marilor unităţi, unităţilor
/subunităţilor luptătoare; misiunile/sarcinile marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor de
sprijin de luptă; instrucţiuni de coordonare.
(10) Intenţia. Se prezintă cu exactitate intenţia comandantului.
(11) Concepţia operaţiei:
a) descrie pe scurt modul în care vede comandantul execuţia operaţiei, de
la începutul până la finalizarea acesteia;
b) realizează detalierea, cu un eşalon mai jos, într-o manieră care să-i
ajute pe subordonaţi să se concentreze asupra a ceea ce trebuie făcut pentru obţinerea
succesului, astfel ca îndeplinirea misiunii să fie posibilă în timpul disponibil şi în
absenţa unor informaţii şi instrucţiuni suplimentare;
c) evidenţiază cu claritate fazele/etapizarea operaţiei şi termenele;
d) descrie direcţia de acţiune şi schemele de manevră pentru principalele
elemente subordonate care sunt destinate să rezolve ceea ce comandantul şi-a propus
să realizeze;

111 Ediţia 1
 e) cuprinde planurile generale de utilizare a armamentului şi organizarea
sprijinului de foc şi în cazul operaţiilor de desant maritim, planul de operaţie pentru
forţa de debarcare;
f) descrie zona/fâşia/ raionul de acţiune;
g) cuprinde alte priorităţi şi precizări specifice;
h) prevede instrucţiuni de apărare, nucleară, biologică şi chimică;
i) stabileşte măsurile de mascare.
(12) Misiunile/sarcinile marilor unităţi, unităţilor/subunităţilor luptătoare. În
subparagrafele adiacente se stabilesc misiuni specifice pentru fiecare structură şi se
stabilesc detalii de coordonare şi organizare pentru luptă a forţelor, dacă acest lucru
nu s-a făcut în subparagraful “Repartiţia forţelor”.
(13) Misiunile/sarcinile marilor unităţi/unităţile/subunităţile de sprijin de
luptă. Acest subparagraf se întocmeşte numai în măsura în care este necesar; marile
unităţi/unităţile/subunităţile se enumeră în ordinea în care apar în organică/ordinea de
bătaie. Acest subparagraf se utilizează numai pentru a stabili acele misiuni pe care
marile unităţi/unităţile/subunităţile de sprijin trebuie să le îndeplinească şi care nu
sunt menţionate în altă parte.
(14) Instrucţiuni de coordonare. Aici se trec instrucţiunile aplicabile la două
sau mai multe elemente ale grupării şi de regulă, include linii de despărţire, obiective,
aliniamentul de plecare, timpul şi direcţia atacului şi alte elemente specifice necesare
pentru coordonarea acţiunilor unităţilor participante la operaţie. De asemenea, pot fi
incluse informaţii referitoare la: instrucţiuni pentru transmiterea rapoartelor;
momentul probabil al execuţiei; când intră în vigoare ordinul.
(15) Sprijinul logistic. Stabileşte elementele administrative şi logistice
utilizate în operaţie şi descrie metodele sprijinului logistic pentru operaţia în cauză.
De la nivel divizie în sus, acest paragraf poate fi înlocuit de formula “Vezi ordinul de
sprijin logistic”. La nivelul B/Dn. şi Bg. acest paragraf poate elimina necesitatea
unui ordin de sprijin logistic. Concepţia include informaţiile necesare pentru a
planifica sprijinul logistic al operaţiei. Se face o prezentare de ansamblu a acţiunii din
perspectiva logisticii. Cuprinde: servicii şi materiale; evacuarea medicală şi
spitalizarea; probleme de personal; probleme de personal; cooperarea civili-militari;
diverse.
(16) Servicii şi materiale. Menţionează materialele şi serviciile pentru
aprovizionare, mentenanţă, transport şi construcţii precum şi alocarea forţei de muncă
în scopuri logistice.
(17) Evacuarea medicală şi spitalizarea. Prezintă planuri şi proceduri de
evacuare şi spitalizare a militarilor şi civililor.
(18) Probleme de personal.
(19) Cooperarea civili-militari.
(20) Diverse.
(21) Comanda şi comunicaţiile. Paragraful cuprinde semnale, instrucţiuni de
identificare şi recunoaştere, concepţia privind mijloacele electronice, locul de
dispunere a comandamentelor şi deplasarea acestora, semnale şi codificări de
legătură.

112 Ediţia 1
 (22) Comandă, Control şi Comunicaţii. Se prezintă informaţii despre:
reţeaua permanentă de comandă, control şi comunicaţii; proceduri de operare;
constrângeri în utilizarea aparaturii electronice etc. Poate fi necesară întocmirea unei
anexe separate sau inserarea unei trimiteri la un plan existent.
(23) Comanda. Operaţiile multinaţionale pot avea relaţii de comandă
complexe. Ordinul de operaţie să fie specific pentru aceste aranjamente, inclusiv
schimbările ce vor avea loc în cazul în care operaţia trece de la o fază la următoarea.
Se definesc clar, relaţiile de comandă. Se stabilesc punctele de comandă, punctele de
comandă intermediare, cu timpii lor de intrare în funcţiune şi de încetare a
funcţionării.
Art.337. (1) Ordinul de operaţie (anexa nr. 4) se elaborează de către modulul
operaţii pe baza planului de operaţie sau ordinului de operaţie primit de la eşalonul
superior şi se transmite subordonaţilor în vederea planificării şi desfăşurării
operaţiilor, la care se anexează ordinele specifice modulelor.
(2) Anexele sunt parte integrantă a ordinului de operaţie şi se întocmesc în
scopul reduceri conţinutului structurii de bază a ordinului şi pentru a oferi informaţii
suplimentare într-un anumit domeniu; acestea trebuie să mărească utilitatea şi
claritatea ordinului de bază; informaţiile din anexe nu le repetă pe cele din ordin;
atunci când datele înscrise în paragrafele/subparagrafele “Ordinului de operaţie”
conţin suficiente detalii, nu este obligatorie întocmirea tuturor anexelor prevăzute -
această situaţie este caracteristică, de regulă, eşaloanelor tactice - batalion, brigadă.
(3) Ordinul de operaţie va fi însoţit de anexe pentru următoarele domenii:
personal; informaţii; război electronic; sprijin de foc; operaţii; artilerie; apărare
antiaeriană; geniu; mascare; apărare nucleară, biologică şi chimică; protecţie
psihologică; sprijin logistic; relaţii militari-civili; comunicaţii şi informatică; juridic;
financiar; relaţii cu publicul; reguli de angajare; securitatea operaţiei; poliţie militară;
deplasare.
(4) La redactarea ordinului de operaţie participă toţi factorii de răspundere
din comandament, dar sarcina centralizării informaţiilor şi elaborării unitare a
documentului revine modulului operaţii.
(5) Caracteristicile ordinului de operaţie: abordarea situaţiilor critice şi a
premiselor acestora; evitarea ordinelor neclare; echilibrul; simplitatea; concizia;
claritatea; acurateţea.
Art.338. (1) Ordinul grafic (anexa nr. 5) se elaborează de către modulul
operaţii pe baza planului de operaţie şi se transmite subordonaţilor în vederea
planificării şi desfăşurării operaţiilor.
(2) Conţine prevederi asemănătoare cu ordinul de operaţie. Acestea se
structurează în 5 puncte.
(3) Se întocmeşte grafic şi text şi oferă o vizualizare generală a operaţiei,
schemei de manevră şi concepţiei generale.
(4) Ordinul grafic se elaborează, de regulă, când timpul la dispoziţie pentru
planificarea operaţiilor militare este scurt, pe timpul ducerii operaţiilor curente sau
când comandantul vrea să se asigure că toate marile unităţi/unităţile subordonate au
înţeles schema generală de manevră.

113 Ediţia 1
 (5) Informaţiile care nu pot fi reprezentate grafic se redactează în scris, în
partea de text a documentului. Acestea, de regulă, pot fi: concepţia operaţiei;
misiunile; planul general de sprijin cu foc; instrucţiunile de coordonare.
(6) Organizarea sprijinului logistic se prezintă într-o schemă separată sau
sub formă de anexă. Se semnează de şeful de stat major şi şeful modulului operaţii.
Art.339. (1) Ordinul preliminar (anexa nr. 3) este documentul prin care se
transmit marilor unităţi/unităţilor subordonate cele mai urgente măsuri pentru trecerea
la îndeplinirea unei misiuni şi/sau datele esenţiale ale următoarei misiuni/operaţii, în
scopul de a asigura acestora timpul necesar pentru luarea măsurilor ce se impun în
vederea pregătirii şi îndeplinirii acesteia.
(2) Se întocmeşte în cadrul modulului operaţii şi se semnează de către
comandantul marii unităţi/unităţii. Pe exemplarul numărul 2 care rămâne la marea
unitate/unitate semnează, pentru conformitate, şeful de stat major.
(3) Se elaborează pe timpul iniţierii planificării pe baza precizărilor
comandantului şi de regulă, cuprinde o frază cu scopul indicării unei sarcini ori
necesităţii specifice adresate comandanţilor sprijiniţi şi celor ce sprijină, cum ar fi
termenul maxim până la care recepţionează estimarea comandantului şi estimarea
desfăşurării preliminare. Are următoarea compunere: situaţia; misiunea; execuţia;
sprijinul logistic; comanda şi comunicaţiile.
(4) Situaţia cuprinde o scurtă prezentare a situaţiei, incluzând:
a) situaţia politică şi situaţia forţelor inamicului în zona de operaţii;
b) acţiunile şi atitudinile ce se aşteaptă din partea naţiunilor prietene;
c) sursa, timpul şi cantitatea principalelor forţe combatante la dispoziţie
pentru planificare, sau solicitarea evaluării comandantului privind forţele şi necesarul
de transport strategic/operativ;
d) presupuneri/estimări ce ar putea influenţa semnificativ planificarea
comandantului.
(5) Misiunea. Se face o prezentare concisă a misiunii de îndeplinit şi a
scopului acesteia.
(6) Execuţia cuprinde: intenţia comandantului pentru operaţie; instrucţiunile
de coordonare.
(7) Intenţia comandantului pentru operaţie, respectiv:
a) concepţia operaţiei, asigură toate detaliile disponibile, care pot fi
transmise în ordinul preliminar; dacă comandantul care emite ordinul preliminar
doreşte să fie avute în vedere anumite faze sau cursuri de acţiune, le menţionează în
text; aşa încât comandantul sprijinit să dezvolte cursul de acţiune pe care-l consideră
corespunzător;
b) misiunile/sarcinile probabile pentru unităţile luptătoare;
c) informaţiile referitoare la sarcinile de îndeplinit de către unităţi;
d) misiunile/sarcinile probabile pentru unităţile de sprijin de luptă.
(8) Instrucţiunile de coordonare cuprind orice informaţie disponibilă la
momentul emiterii ordinului cum ar fi:
a) nevoile de informaţii critice ale comandantului;
b) o variantă de calcul a timpului utilizabilă în planificarea operaţiei.
(9) Pe timpul executării calcului timpului se au în vedere:

114 Ediţia 1
 a) adunarea echipei de întocmire a ordinului - inclusiv locul şi
participanţii;
b) deplasările, inclusiv nivelurile sau gradele de notificare a deplasării.
(10) Data prevăzută pentru începerea execuţiei, ziua Z - poate fi şi
aproximativă dar este necesară comandantului şi statul major pentru calculul iniţial al
timpului, durata estimativă a operaţiei.
(11) Constrângerile operaţionale cunoscute, exemplu: restricţii de survol;
nevoi de deminare a porturilor; limitarea mişcărilor; cercetarea etc.
(12) Precizări privind regulile de angajare.
(13) Instrucţiuni de monitorizare şi coordonare către comandantul care
asigură sprijinul, din partea comandantului beneficiar de sprijin.
(15) Autorizarea legăturii directe între comandanţi, exemplu - este autorizată
legătura directă între… după/nu mai devreme de …..
(16) Indicaţii privind: riscul; siguranţa operaţiei; orientarea privind
inducerea în eroare; operaţiile psihologice; informaţiile militare; contraspionajul;
relaţiile civili - militari, CIMIC; relaţiile publice.
(17) Sprijinul logistic cuprinde : transportul; constrângerile logistice
cunoscute; codificări; instrucţiuni de raportare; instrucţiuni speciale şi termene pentru
trimiterea rapoartelor; instrucţiuni privind clasificarea şi declasificarea documentelor.
(18) Comanda şi comunicaţiile cuprind: instrucţiuni privind comunicaţiile;
relaţiile de comandă; codificări; instrucţiuni de raportare; instrucţiuni speciale şi
termene pentru transmiterea/înaintarea rapoartelor; instrucţiuni privind clasificarea şi
declasificarea documentelor.
Art.340. (1) Ordinul fragmentar, FRAGO (anexa nr. 6), se elaborează în cadrul
modulului operaţii şi se transmite marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor, de regulă, pe
timpul desfăşurării operaţiilor militare curente, când situaţia nu a înregistrat
schimbări majore sau nu este suficient timp la dispoziţie şi conţine toate cele 5 puncte
ale ordinului de operaţie cu evidenţierea modificărilor survenite între timp.
(2) Reprezintă instrucţiunile comandantului către comandanţii din subordine
pentru pregătirea, coordonarea şi executarea misiunii de luptă.
(3) Se elaborează text şi i se pot anexa scheme, tabele, grafice. Are o formă
scurtă, clară şi concisă, dar nu în detrimentul înţelegerii misiunii şi se semnează de
către comandant. Pe exemplarul care rămâne la comandament semnează pentru
conformitate şi şeful de stat major.
Art.341. (1) Ordinul fragmentar cuprinde: situaţia; misiunea; execuţia;
sprijinul logistic; comanda şi comunicaţiile.
(2) Situaţia cuprinde :
a) ultimele modificări cu privire la situaţia inamicului şi a forţelor proprii
-dispunerea, cunoscută sau probabilă; intenţia probabilă; valoarea;
b) concepţia eşalonului superior, numai dacă interesează;
c) subordonări şi resubordonări.
(3) Misiunea - forma operaţiei, procedeul adoptat, scopul.
(4) Execuţia cuprinde: zona/fâşia de responsabilitate; dispozitivul; direcţia
de efort/efortul principal; etapizarea misiunii şi termene; instrucţiuni de coordonare;
momentul când trebuie să fie gata pentru îndeplinirea misiunii.

115 Ediţia 1
 (5) Sprijinul logistic cuprinde, de regulă, numai schimbările produse în
modul de aprovizionare.
(6) Comanda şi comunicaţiile cuprind: dispunerea punctelor de comandă;
succesiunea realizării legăturii; semnale de conducere şi de cooperare; instrucţiuni de
recunoaştere şi identificare.
Art.342. (1) Ordinul de operaţie/anexa „Operaţii” la ordinul de operaţii” se
semnează de către şeful de stat major şi şeful modulului operaţii şi este structurat în 5
puncte ca şi ordinul de operaţie. Detaliază probleme care nu sunt cuprinse în ordinul
de operaţie, sau care necesită clarificări suplimentare.
(2) De regulă cuprinde: compunerea de luptă; subordonări şi resubordonări;
deplasări, staţionări, regrupări, înlocuiri; restricţii cu privire la organizare, manevră
sau reguli de angajare; resursa de aviaţie repartizată şi sprijinul de aviaţie planificat;
obiective ale pregătirii pentru luptă, când este cazul; precizări privind planificarea şi
efectuarea operaţiilor de evaluare a gradului de pregătire pentru misiune, când este
posibil; asigurarea operaţiilor şi protecţia forţelor.
Art.343. (1) Ordinul de deplasare/anexa deplasare la ordinul de operaţie
(anexa nr. 7,15) se elaborează în cadrul G3/S3.
(2) Se semnează de către şeful de stat major şi şeful modulului operaţii şi
cuprinde: situaţia; misiunea; execuţia; sprijinul logistic; comanda şi comunicaţiile.
(3) Situaţia cuprinde: forţele inamicului; forţele proprii; subordonări şi
resubordonări.
(4) Misiunea.
(5) Execuţia cuprinde: concepţia de deplasare; misiunile/sarcinile pentru
marile unităţi/unităţile subordonate; detalierea activităţilor pe timpi; coordonarea
acţiunii-ordinul de marş; itinerarul; periodicitatea trecerii prin punctele de
coordonare; viteza de deplasare; metoda de deplasare; măsuri de asigurare a
operaţiilor şi de protecţie a forţelor; ora plecării şi alte date referitoare la punctele
obligate de trecere; controlul deplasării; zone portuare; instrucţiuni pentru halte; date
generale despre vreme; sprijinul aerian.
(6) Sprijinul logistic cuprinde: controlul traficului; aprovizionarea; sprijinul
medical.
(7) Comanda şi comunicaţiile cuprind: comanda - locul unde se găseşte
comandantul şi locul de dispunere a principalelor elemente de conducere;
comunicaţiile şi informatica.
Art.344. (1) Reguli de angajare/anexa reguli de angajare, la ordinul de
operaţie (anexa nr.19).
(2) Se elaborează în cadrul modulului operaţii în cooperare cu modulele
G5/S5, G4/S4, juridic şi CIMIC şi asigură nivelul de detalii necesar pentru a descrie
regulile de angajare şi orice alte cerinţe de comandă.
(3) Nu urmează formatul standard.
(4) Se semnează de şeful de stat major şi şeful operaţiilor.
Art.345. (1) Planul de activitate (anexa nr. 28) este un document de conducere
care se elaborează la toate comandamentele de către modulul operaţii, în vederea
coordonării într-o idee unitară a activităţii de conducere a forţelor şi se aduce la
cunoştinţa întregului personal în părţile ce-l privesc.

116 Ediţia 1
 (2) Planul de activitate se elaborează pe baza datelor şi informaţiilor primite
de la eşalonul superior, în urma desfăşurării activităţilor de iniţiere a planificării şi de
orientare a personalului implicat în planificarea operaţiilor militare.
(3) Documentul se redactează sub formă de tabel, se semnează de şeful de
stat major şi se aprobă de comandant.
(4) Pe baza acestuia, fiecare structură/modul din cadrul comandamentului
întocmeşte planul de activitate al structurii/modulului. Acesta se semnează de către
şeful structurii/modulului, se aprobă de şeful de stat major/comandant, pentru
modulele subordonate nemijlocit şi se păstrează la modulele care l-au întocmit.
(5) Planul de activitate cuprinde: activităţile principale care se execută de
către comandament/modul; planificarea operaţiei militare; analiza situaţiei; pregătirea
şi prezentarea estimărilor; alegerea cursului optim; executarea recunoaşterilor;
elaborarea documentelor de conducere şi de informare; organizarea operaţiei forţelor;
transmiterea misiunilor la subordonaţi; coordonarea realizării sistemului de
comunicaţii; îndeplinirea măsurilor pentru asigurarea operaţiilor şi protecţiei forţelor;
coordonarea operaţiei forţelor; cine execută sau participă la activităţile de control;
termenele la care se execută; alte activităţi ce trebuiesc executate în raport cu situaţia
concretă.
Art.346. (1) Planul de control (anexa nr. 26) este un document de conducere
care se elaborează la toate comandamentele, în cadrul modulului operaţii, pe baza
precizărilor comandantului, planului de operaţie, şi a planului de activitate al
comandamentului, în scopul asigurării îndeplinirii la timp a misiunilor primite şi
verificării nivelului de pregătire al forţelor subordonate.
(2) Modul prin care se realizează controlul poate fi materializat prin
următoarele procedee: deplasarea la subordonaţi; folosirea mijloacelor de
comunicaţii; studierea documentelor.
(3) Pe timpul desfăşurării activităţilor de planificare a operaţiilor,
modulele/structurile din cadrul comandamentului întocmesc şi înaintează la modulul
operaţii activităţile proprii de control prevăzute a se desfăşura, în termenul precizat de
comandant/şeful de stat major.
(4) Documentul se întocmeşte sub formă tabelară, se semnează de către şeful
de stat major şi şeful modulului operaţii, se aprobă de comandant şi se păstrează la
modulul operaţii.
(5) Planul de control cuprinde: unitatea/marea unitate la care se desfăşoară
controlul; activităţile care se controlează; termenul de executare; persoanele care
execută controlul; forţele şi mijloacele destinate pentru protecţie şi pază; mijloacele
de transport şi de transmisiuni folosite pe timpul controlului; modul de realizare a
legăturii cu comandamentul/modulul pe timpul deplasării şi desfăşurării activităţilor;
itinerariile de deplasare; persoanele care vor fi informate despre concluziile
controlului.
(6) După aprobarea planului, şeful modulului operaţii îi informează despre
conţinutul acestuia, în părţile ce-i privesc, pe ceilalţi şefi de module/structuri.
(7) După luarea la cunoştinţă, activităţile de control planificate se detaliază
corespunzător atribuţiilor specifice şi se înscriu în carnetele de campanie ale şefilor

117 Ediţia 1
de module/structuri. La eşalonul batalion/similare activităţile se includ în planul de
activitate.
Art.347. (1) Planul de pază al punctului de comandă se întocmeşte de modulul
operaţii la toate eşaloanele, în scopul asigurării securităţii activităţilor desfăşurate în
punctele de comandă.
(2) Planul se pune în aplicare în momentul instalării punctului de comandă şi
se actualizează ori de către ori este nevoie.
(3) Planul de pază al punctului de comandă cuprinde: schema cu dispunerea
punctului de comandă, pe care se reprezintă locurile de dispunere, lucru şi odihnă ale
modulelor şi personalului, drapelului de luptă , centrului de transmisiuni, centrului de
calcul, subunităţilor destinate pentru pază şi intervenţie, comenduire, îndrumare a
circulaţiei şi deservire, personalul de serviciu, tehnicii de transport, popotelor;
variante probabile de atac ale inamicului; denumirea şi compunerea subunităţilor care
acţionează pentru respingerea atacurilor inamicului, organizarea conducerii acestora
şi variante de intervenţie; măsurile de asigurare a operaţiilor şi protecţiei forţelor;
raioanele de adunare a personalului punctului de comandă şi a tehnicii; lucrările de
amenajare genistică; dispunerea posturilor de santinelă şi de observare; itinerarele
patrulelor, subunităţilor de intervenţie/din afara punctului de comandă, restricţii de
deplasare în cadrul punctului de comandă; organizarea personalului/compunere,
misiuni pentru stingerea incendiilor şi înlăturarea urmărilor atacului inamicului;
organizarea deplasării personalului spre un alt raion; semnalele de înştiinţare,
alarmare şi recunoaştere a semnificaţiei acestora şi modul de acţiune a personalului.
(4) Se întocmeşte în două exemplare, un exemplar se păstrează la ofiţerul de
serviciu pe punctul de comandă, iar unul la ofiţerul de serviciu operativ. Prevederile
acestuia se aduc la cunoştinţa întregului personal în părţile ce-l privesc, zilnic, sau ori
de câte ori este nevoie.
(5) Documentul se semnează de către şeful modulului operaţii şi şeful de stat
major şi se aprobă de comandat.
Art.348. (1) Ordinul pentru mascare/anexa - mascare la ordinul de operaţie
este documentul care stabileşte modul de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor pentru
realizarea mascării operaţiei.
(2) Se întocmeşte la eşaloanele operative de către structura/ofiţerul de
specialitate din cadrul modulului operaţii, G3/S3, text/grafic, se semnează de şeful de
stat major şi şeful modulului operaţii. La eşalonul brigadă şi batalion/similare,
măsurile şi activităţile de mascare cuprinse în planul/ordinul de operaţie.
(3) Ordinul pentru mascare este structurat în cinci puncte: situaţia;
misiunea; execuţia; sprijinul logistic; comanda şi comunicaţiile. Acesta cuprinde:
a) scopul, concepţia şi misiunile mascării;
b) forţele şi mijloacele de cercetare ale inamicului, dispunerea şi
posibilităţile acestora;
c) măsurile de mascare/unele luate din timp de pace, pentru ascunderea
unor obiective militare şi teritoriale;
d) măsurile de mascare pentru mobilizarea forţelor şi economiei naţionale;
e) aliniamentul de contact, fâşiile marilor unităţi şi unităţilor, liniile de
despărţire, vecinii;

118 Ediţia 1
 f) lucrările şi activităţile de mascare ce se execută de eşalonul superior în
fâşia de responsabilitate;
g) raioanele, poziţiile şi elementele de dispozitiv care se maschează cu
mijloace specializate, obiective false/operaţii demonstrative indicându-se forţele,
materialele şi termenele de execuţie;
h) măsurile luate pentru dezinformarea inamicului;
i) măsurile de mascare anti-radiolocaţie a principalelor obiective din fâşia
marilor unităţi de arme întrunite;
j) raioanele şi itinerarele acoperite prin bruiaj de radiolocaţie şi
modalitatea executării acestuia;
k) obiectivele/reperele false pentru cercetarea prin radiolocaţie;
l) gradul de asigurare a trupelor cu mijloace şi materiale de mascare şi
posibilităţile de confecţionare a acestora pe plan local;
m) compunerea, dispunerea şi modul de întrebuinţare a mijloacelor
destinate marcării focului;
n) participarea celorlalte componente ale sistemului naţional de apărare la
realizarea mascării;
o) instrucţiuni de coordonare;
p) organizarea cooperării şi controlului mascării.
Art.349. (1) Ordinul pentru asigurarea topogeodezică/anexa - asigurare
topogeodezică la ordinul de operaţie, reprezintă materializarea detaliată, sub formă
de text a măsurilor şi misiunilor pentru asigurarea topogeodezică.
(2) Se întocmeşte la eşaloanele operative de către structura de asigurare
topogeodezică din cadrul modulului operaţii, G3.
(3) La eşaloanele tactice, măsurile şi operaţiile de asigurare topogeodezică
sunt cuprinse în cadrul planului/ordinului de operaţie.
Art.350. Ordinul pentru asigurarea topogeodezică este structurat în cinci
puncte - situaţia; misiunea; execuţia; sprijinul logistic; comanda şi comunicaţiile se
semnează de şeful de stat major, şeful structurii/ofiţerul cu asigurarea topogeodezică
şi cuprinde:
a) informaţii despre structurile topogeodezice ale inamicului;
b) informaţii despre tipurile de documente, tehnică şi materiale folosite de
inamic;
c) activităţile topogeodezice ale inamicului recent executate sau în curs de
executare;
d) dispunerea unităţilor/ subunităţilor topogeodezice şi a
subunităţilor/formaţiunilor de asigurare cu produse, tehnică şi materiale
topogeodezice proprii;
e) misiunile forţelor subordonate;
f) raioanele în care se execută lucrări topogeodezice;
g) volumul, termenele, executantul şi beneficiarul acestora;
h) asigurarea cu materiale şi tehnică topogeodezică;
i) organizarea coordonării;
j) alte elemente care pot influenţa executarea misiunilor asigurării
topogeodezice.

119 Ediţia 1
 Art.351. (1) Ordinul de sprijin prin foc/anexa - sprijin prin foc la ordinul de
operaţie (anexa nr. 9), se întocmeşte la nivelul tuturor modulelor operaţii, text/grafic
şi reprezintă materializarea deciziei comandantului pentru executarea misiunilor de
sprijin şi coordonarea unitară a focului în detalierea organizării sprijinului prin
foc/pct. a cap. III din planul de operaţie.
(2) Conţinutul grafic al planului se detaliază cu un eşalon mai jos faţă de
eşalonul care îl întocmeşte şi este un document unitar care planifică în detaliu modul
de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor de sprijin.
(3) Operaţiile/măsurile care nu se pot reprezenta grafic se anexează sub
formă de text, grafic sau tabel la plan.
(4) Ordinul se semnează de către şeful de stat major şi şeful modulului
operaţii şi cuprinde 5 puncte: situaţia; misiunea; execuţia; sprijinul logistic;
comanda şi comunicaţiile.
(5) Situaţia - orice informaţie care afectează sprijinul prin foc şi care nu este
inclusă în paragraful 1 la ordinului de operaţii sau care necesită a fi
explicată. Cuprinde: forţele inamicului; forţele proprii; subordonări; detaşări.
(6) Forţele inamicului:
a) exemplu, “Vezi anexa…. la ordinul de operaţii nr……”;
b) posibilităţile de sprijin aerian inamic, de artilerie antiaeriană, chimice,
nucleare şi de artilerie navală.
(7) Forţele proprii:
a) misiunea eşalonului superior şi intenţia comandantului;
b) prezentarea planurilor de sprijin de foc ale eşalonului superior şi ale
unităţilor vecine;
c) informaţii suplimentare despre resursele aeriene, navale şi nucleare care
sprijină marea unitate/unitatea/subunitatea subordonată.
(8) Subordonări şi detaşări. Sunt prezentate forţele şi mijloacele de sprijin de
foc repartizate marii unităţi/unităţii/subunităţii de către eşalonul superior, precum şi
elementele din organica marii unităţi/unităţii/subunităţii proprii care sunt detaşate sub
controlul sau comanda eşalonului superior sau a marii unităţi/unităţii/subunităţii
vecine.
(9) Misiunea. Exprimarea clară, concisă a sarcinii sau sarcinilor, incluzând
obiectivul comun al elementelor de sprijin de foc.
(10) Execuţia cuprinde: concepţia sprijinului prin foc; sprijinul aerian;
sprijinul elicopterelor; sprijinul artileriei terestre; sprijinul artileriei antiaeriene;
instrucţiuni de coordonare.
(11) Concepţia sprijinului prin foc cuprinde:
a) o scurtă prezentare a modului de organizare a sprijinului prin foc pentru
marea unitate/unitatea/subunitatea luptătoare, conform concepţiei operaţiei;
b) se arată clar care sunt posibilităţile pentru sprijin prin foc, care unitate
este cea mai importantă, care este următoarea ca importanţă etc.
(12) Sprijinul aerian cuprinde:
a) prezentarea misiunilor principale care trebuie îndeplinite de elementele
forţelor aeriene care acţionează în sprijinul operaţiei;

120 Ediţia 1
 b) alocarea de ieşiri avion pentru sprijinul aerian nemijlocit, incluzând
priorităţile sau aranjamentele specifice de control;
c) probleme de detaliu care nu au fost prezentate mai sus sau referiri la
ordinul de sprijin aerian sau la un document adiacent.
(13) Sprijinul elicopterelor - acest paragraf poate fi omis iar informaţiile
incluse într-o anexă separată cuprinde:
a) prezentarea misiunilor principale care trebuie executate de către
elicopterele de atac în sprijinul operaţiilor;
b) alocarea elicopterelor incluzând aranjamentele specifice şi/au
priorităţile;
c) detaliile care nu au fost prezentate mai sus sau în subparagraful
referitor la sarcinile unităţilor de elicoptere de atac sau în anexa pentru elicopterele de
atac.
(14) Sprijinul artileriei terestre:
a) concepţia utilizării marii unităţi/unităţilor/subunităţilor de artilerie şi
artilerie antitanc în cadrul sprijinului prin foc apropiat, în adâncime şi în spatele
dispozitivului forţelor se face pe fazele operaţiei;
b) planificarea şi organizarea artileriei pentru operaţie;
c) alocarea muniţiei pe faze ale operaţiei, misiuni şi sarcini specifice;
d) raioanele punctelor de comandă, poziţiilor de tragere, de asigurare cu
date şi de susţinere logistică;
e) sistemul de numerotare a ţintelor;
f) frecvenţele de lucru între artilerie şi observatorii înaintaţi;
g) observarea aeriană;
h) misiunile tactice - pentru fiecare unitate/subunitate de artilerie, sarcinile
specifice şi implicite pentru îndeplinirea misiunilor;
i) referirea la ordinul/apendicele pentru artilerie;
j) repartiţia forţelor şi mijloacelor de cercetare de artilerie avute la
dispoziţie - pe misiuni şi sarcini specifice;
k) acţiunile de sprijin prin foc în cazul întrebuinţării muniţiei fumigene şi
de iluminare;
l) localizarea, selecţionarea/identificarea, determinarea şi comunicarea
obiectivelor - obiective prioritare, misiunile cercetării de artilerie şi repartiţia de forţe
şi mijloace, modul de elaborare a listei cu ţintele.
(15) Sprijinul artileriei antiaeriene - poate constitui o anexă separată:
a) concepţia de desfăşurare şi elementele importante privitoare la
procedurile de control tactic;
b) gruparea/structura forţelor pentru luptă;
c) zonele de desfăşurare;
d) regulile de angajare;
e) procedurile de comandă şi control;
f) referirile la ordinul/apendicele pentru artileria antiaeriană;
g) consumul de muniţie de artilerie antiaeriană;
h) starea armamentului antiaerian corespunzător măsurilor de control
specifice.

121 Ediţia 1
 (16) Instrucţiuni de coordonare:
a) măsurile de coordonare şi control ale sprijinului cu foc; exemplu - linia
de coordonare a sprijinului prin foc, linia de coordonare a focului, linia de
restricţionare a focului etc.;
b) repere de timp privind planificarea şi executarea sprijinului prin foc,
inclusiv ora de începere a operaţiunilor nucleare;
c) instrucţiunile de coordonare a focului pe obiectivele angajate de către
mai multe sisteme de lovire;
d) instrucţiunile de modificare;
e) zonele în care nu se execută focul de baraj;
f) protecţia chimică - siguranţa trupelor, situaţia meteorologică.
(17) Sprijinul logistic:
a) referinţa la ordinul referitor la sprijinul logistic;
b) dispunerea punctelor de aprovizionare;
c) cerinţele de întreţinere şi consumurile zilnice la fiecare sistem de lovire.
(18) Comanda şi Comunicaţiile:
a) dispunerea punctelor de comandă principale şi de rezervă şi orele de
intrare în funcţiune;
b) dispunerea PC ale unităţilor de artilerie şi/sau a celulei de coordonare a
sprijinului aerian;
c) legături;
d) instrucţiunile de comunicaţii;
e) coduri, semnale, codificări.
(19) Ordinul de sprijin prin foc poate să mai conţină şi alte date necesare
întocmite sub formă de text şi anexate la acesta. Acestea se pot prezenta sub formă de
tabele cu date necesare conducerii operaţiilor artileriei referitoare la: cantitatea de
artilerie ce se realizează la marile unităţi/unităţi; repartiţia artileriei şi a misiunilor de
foc; repartiţia misiunilor executate cu rachetele; graficul pregătirii de foc a ofensivei;
posibilităţile artileriei; rândul la serviciu al subunităţilor de rachete şi/sau artilerie;
repartiţia consumului de muniţie pe categorii de armament şi calibre; raioanele unde
se organizează lupta împotriva blindatelor; fâşiile de tragere şi numărul de subunităţi
de artilerie cu care trebuie să se intervină în fâşia de tragere complementară;
coordonatele şi dimensiunile obiectivelor; modul şi termenele de înaintare a
sintezelor; alte anexe necesare, funcţie de nevoile stabilite/rezultate sau precizate pe
timpul desfăşurării procesului de planificare a operaţiei.
Art.352. (1) Protecţia genistică/anexa - protecţie genistică la ordinul de
operaţie (anexa nr. 10) stabileşte modul de sprijin genistic al operaţiei şi misiunile
genistice ale forţelor.
(2) Se elaborează sub formă de text sau grafic de către structura/ofiţerul de
geniu din cadrul modulului operaţii, se semnează de şeful de stat major şi şeful
modulului operaţii şi cuprinde 5 puncte: situaţia; misiunea; execuţia; sprijinul
logistic; comanda şi comunicaţiile.
(3) Situaţia. În această anexă trebuie reprezentate informaţiile care afectează
sprijinul de geniu şi care nu sunt incluse la paragraful 1 al ordinului de operaţie sau
care necesită a fi explicate.

122 Ediţia 1
 (4) Misiunea. Prezentarea misiunii marii unităţi/unităţii de geniu.
(5) Execuţia cuprinde: schema operaţiilor genistice; obstacolele; obiectivele;
instrucţiuni de coordonare.
(6) Schema operaţiilor genistice: concepţia operaţiei privind sprijinul
planului de operaţie a forţelor luptătoare, incluzând intenţia comandantului marii
unităţi/unităţi de arme luptătoare/comandantului marii unităţi/unităţii de geniu;
efortul principal de geniu, organizat pe misiuni, unităţi şi faze ale operaţiei; sprijinul
de geniu în lupta apropiată; misiunile executate de la eşalonul superior în folosul
marii unităţi/unităţii proprii.
(7) Obstacolele: efortul de contramobilitate; centurile de obstacole în
sprijinul luptei în adâncime, apropiate şi în spate a unităţii sprijinite; identificarea
responsabilităţilor, priorităţilor şi restricţiilor; obiectivele de rezervă; identificarea,
periodizarea şi repartizarea responsabilităţilor pentru obiectivele de rezervă ale
eşalonului superior şi ale unităţii sprijinite.
(8) Obiectivele: concepţia de întrebuinţare; modul de sprijin al planului de
manevră al unităţilor sprijinite; situaţia obstacolelor planificate şi executate de către
unitatea sprijinită; sunt specificate clar dispunerea, criteriile execuţie şi intenţia;
criteriile pentru fiecare tip de obstacole, menţionându-se eşalonul căruia îi revine
autoritatea de a întrebuinţa mine lansate cu artileria / aviaţia şi orice fel de restricţii
privind duratele, pe aliniamente.
(9) Misiunile pe linie de geniu pentru unităţile subordonate: misiunile de
geniu care să fie executate de către elementele de geniu care sprijină forţele
luptătoare; misiunile la nivelul eşalonului emitent, repartizate structurilor de geniu,
folosite pentru a informa comandanţii subordonaţi cu privire la sarcinile care sunt sub
controlul eşalonului superior, ele fiind îndeplinite de forţele acestuia.
(10) Instrucţiuni de coordonare: generalităţi; coordonarea planului de
obstacole/baraje, incluzând timpul efectiv pentru realizarea centurilor de obstacole
referitoare la predarea obstacolelor; lucrările de apărare; întreţinerea drumurilor;
punctele de aprovizionare cu materiale de geniu; măsurile de interzicere; coordonarea
naţiunii gazdă a tipului şi dispunerii facilităţilor, mijloacelor sau sprijinului de geniu
al organizaţiilor non-guvernamentale; procedurile pentru solicitarea şi achiziţionarea
sprijinului de geniu al naţiunii gazdă, incluzând limitările în întrebuinţare a
mijloacelor naţiunii gazdă.
(11) Sprijinul logistic. Alocarea de mijloace specifice de geniu, mine,
explozibil, depozite cu materiale.
(12) Comanda şi comunicaţiile: dispunerea punctelor de comandă şi orele de
intrare în funcţiune; locul de dispunere a marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor de
geniu; proceduri de identificare şi recunoaştere, limite şi constrângeri în folosirea
mijloacelor de transmisiuni/mijloacelor electronice; instrucţiuni de raportare,
instrucţiuni speciale, şi termene pentru transmiterea/înaintarea rapoartelor.
Art.353. (1) Apărarea NBC/anexa- apărarea NBC - la ordinul de operaţie
(anexa nr. 11) stabileşte modul de executare a sprijinului NBC al operaţiei şi
misiunile forţelor.

123 Ediţia 1
 (2) Se elaborează, text sau grafic, în cadrul modulului operaţii de către
structura/ofiţerul de NBC, se semnează de şeful de stat major şi şeful modulului
operaţii.
(3) Aceasta cuprinde 5 puncte: situaţia; misiunea; execuţia; sprijinul
logistic; comanda şi comunicaţiile.
(4) Situaţia. În cadrul acestui paragraf, trebuie prezentate informaţiile care
afectează sprijinul pe linia apărării NBC şi care nu sunt incluse în ordinul de operaţie
sau care necesită a fi detaliate. Se referă la : forţele inamicului; forţele proprii;
subordonări şi resubordonări; presupuneri/supoziţii.
(5) Forţele inamicului. Capabilităţi ofensive, respectiv nivelul ameninţării
NBC: informaţii privind compunerea, dispunerea, manevra şi posibilităţile de
întrebuinţare a armelor CBRN - chimică, biologică, radiologică şi nucleară; impactul
care se produce asupra capacităţii operaţionale a unităţii; obiectivele de risc NBC ce
pot crea situaţii de contaminare. Capabilităţi defensive: nivelul optim de protecţie
individual realizat, NOPINBC.
(6) Forţele proprii. Organizarea unităţii/subunităţii NBC pentru îndeplinirea
misiunii, dacă este cazul pe etape/faze ale operaţiei.
(7) Subordonări şi resubordonări. Se vor specifica subunităţile ce se dau ca
întărire sau în sprijin, precum şi cele care se primesc ca întărire sau în sprijin, cu
predilecţie cele care nu sunt specificate în organizarea pentru misiune.
(8) Presupuneri/supoziţii. Se menţionează toate acţiunile importante ale
forţelor adverse sau ale forţelor proprii din domeniul NBC care pot fi prevăzute pe
parcursul desfăşurării întregii operaţii şi care pot influenţa cursul acesteia.
(9) Misiunea. Se prezintă toate misiunile NBC furnizate de către structura
emitentă în folosul structurilor subordonate şi scopul pentru care se execută aceste
misiuni.
(10) Execuţia: concepţia operaţiei unităţii/subunităţii de apărare NBC; ce
misiuni NBC se vor executa pe parcursul întregii operaţii şi de ce; cercetarea NBC,
decontaminarea RBC; mascarea cu aerosoli; nimicirea inamicului cu focul sistemelor
incendiare; prioritatea de sprijin NBC, pe faze/etape ale operaţiei şi pe tipuri de
misiuni-cercetare NBC, decontaminare RBC, mascare cu aerosoli şi nimicirea
inamicului cu focul sistemelor incendiare; misiuni/sarcini pentru unităţile/structurile
subordonate; instrucţiuni de coordonare referitoare la cooperarea cu subunităţile din
zona în care acţionează, organizarea înştiinţării despre pericolul sau întrebuinţarea
ADMNBC, procedurile pentru decontaminarea totală, CERN - clasa de expunere la
radiaţii nucleare, NOPINBC - niveluri optime de protecţie individuală NBC,
posibilităţile de folosire pentru decontaminare şi analize a resurselor locale, situaţia
meteorologică la înălţime etc.
(11) Sprijinul logistic: nivelul stocurilor pentru toate clasele de echipamente
şi materiale de apărare NBC; evacuarea persoanelor vătămate în urma atacurilor NBC
ale adversarului.
(12) Conducerea şi comunicaţiile: locul de dispunere a unităţii/subunităţii
NBC; proceduri de identificare şi recunoaştere, limite şi constrângeri în folosirea
mijloacelor de transmisiuni/aparaturii electronice; instrucţiuni privind sistemul de
avertizare şi raportare NBC; informaţii privind transmiterea mesajelor NBC.

124 Ediţia 1
 Art.354. (1) Ordinul pentru operaţii psihologice/anexa - operaţii psihologice
la ordinul de operaţie se elaborează în cadrul modulului operaţii de către
structura/ofiţerul cu operaţiile psihologice, se semnează de şeful de stat major, şeful
modulului operaţii şi şeful structurii cu operaţiile psihologice şi are 5 puncte: situaţia;
misiunea; execuţia; sprijinul logistic; comanda şi comunicaţiile.
(2) Situaţia: forţele inamicului; forţele proprii; subordonări şi resubordonări.
(3) Forţele inamicului. Stabilirea resurselor şi capacităţii inamicului, atât
militare cât şi civile, pentru a conduce operaţiile psihologice. Stabilirea eforturilor
operaţiilor psihologice trecute ale inamicului, cine a fost ţintit, folosind ce fel de
mijloace şi eficienţa lor.
(4) Forţele proprii.
(5) Subordonări şi resubordonări.
(6) Misiunea. Misiunile marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor.
(7) Execuţia: concepţia operaţiei psihologice; concepţia operaţiei militare în
ansamblu; stabilirea modului cum eforturile operaţiei psihologice sunt conduse şi
coordonate ca operaţiuni psihologice de sprijin; rolul comandamentului în executarea
descentralizată a programelor operaţiei psihologice aparţinând comandamentelor
eşaloanelor superioare; sarcinile unităţilor subordonate, precizarea şi descrierea unor
responsabilităţi clare; instrucţiuni de coordonare; identificarea Autorităţilor de
Comandă Naţionale sau Comandamentul responsabil - obiectivele operaţiei
psihologice aprobate, teme de subliniat şi teme de evitat; identificarea audienţei ţintă
în zona operaţiei pentru a include ţintele cheie; identificarea informaţiilor de bază
relevante despre perspectivele audienţei, vulnerabilităţii şi eficienţei asupra forţelor
proprii şi inamicului; identificarea activităţilor şi acţiunilor militare conduse de
unităţi subordonate care sprijină sau facilitează eforturile operaţiei psihologice;
stabilirea mecanismelor de coordonarea operaţiei psihologice cu elemente de suport
psihologic ataşate; personalul desemnat şi celelalte activităţi informaţionale ce se
operează în aria de responsabilitate a comandamentului; stabilirea procedurilor de
coordonare a predării produselor psihologice; stabilirea cerinţelor de informaţii
specifice curente.
(8) Sprijinul logistic: conducerea distribuirii suportului logistic; furnizarea
suportului logistic, discutarea furnizării controlului şi menţinerii echipamentului şi
stocurilor ce includ produse psihologice.
(9) Comanda şi comunicaţiile: explicarea relaţiilor de comandă dintre forţele
psihologice ataşate şi unităţile/subunităţile de operaţii psihologice; stabilirea aprobării
operaţiei psihologice şi autoritatea de eliberare care a fost delegată sau reţinută de
către comandamentele superioare; stabilirea autorităţii de aprobare psihologică,
delegată de comandant sau reţinută pentru comandanţii subordonaţi în scopul
dezvoltării produselor, acţiunilor şi programelor psihologice propuse; stabilirea
autorităţii de aprobare psihologică, delegată de comandant sau reţinută pentru
comandanţii subordonaţi în scopul eliberării şi răspândirii produselor, psihologice
aprobate în zonele lor de responsabilitate; identificarea şi explicarea abrevierilor
psihologice.

125 Ediţia 1
 Art.355. (1) Ordinul pentru Poliţia Militară/anexa - poliţia militară la ordinul
de operaţie detaliază concepţia de sprijin a operaţiei pe linia poliţiei militare şi
transmite instrucţiuni unităţilor/subunităţilor de acest gen.
(2) Se întocmeşte în cadrul modulului operaţii de către ofiţerul responsabil
cu această activitate specifică, în cooperare cu G4/S4 şi G1/S1.
(3) Se semnează de şeful de stat major şi şeful modulului operaţii şi cuprinde
5 puncte: situaţia; misiunea; execuţia; sprijinul logistic; comanda şi comunicaţiile.
(4) Situaţia - punctul 1 al ordinului de operaţie.
(5) Misiunea - enumerarea misiunii şi a scopului acesteia.
(6) Execuţia cuprinde: concepţia operaţiilor poliţiei militare; mobilitatea şi
manevra; protecţia forţelor; prizonieri de război; menţinerea ordinii şi disciplinei
militare; culegerea informaţiilor; instrucţiuni de coordonare.
(7) Concepţia operaţiilor poliţiei militare. Se concentrează atenţia asupra
îndrumării, misiunii şi intenţiei comandantului, precum şi asupra modului în care
această operaţie de sprijin contribuie la desfăşurarea operaţiei.
(8) Mobilitatea şi manevra: comenduirea şi îndrumarea circulaţiei; suportul
pentru unitatea de manevră; recunoaşterea şi supravegherea itinerarului; itinerare de
patrulare; constrângeri; evitarea contaminării; controlul personalului din zona de
responsabilitate; alegerea şi raportarea informaţiilor.
(9) Protecţia forţelor: protecţia zonelor înaintate sau din spate; mijloace de
securitate; angajarea forţei pentru respingerea atacurilor prin surprindere; apărarea
PC, obiective principale; activităţi antiteroriste.
(10) Prizonieri de război: dispunerea şi localizarea centrelor de colectare;
deplasarea, transportul şi cazarea - cooperează cu G4/S4; protecţia, susţinerea şi
evacuarea.
(11) Menţinerea ordinii şi disciplinei militare. Se menţionează măsurile
propuse, criterii, reguli, proceduri.
(12) Culegerea informaţiilor. Se cooperează cu G2/S2 în probleme
referitoare la culegerea, interpretarea şi transmiterea informaţiilor şi a datelor de
cercetare specifice poliţiei militare; misiunile unităţilor/subunităţilor subordonate - se
descriu misiunile acestora pentru sprijin sau operaţiile independente ale poliţiei
militare.
(13) Instrucţiunile de coordonare cuprind: instrucţiuni ale misiunilor de
sprijin şi ale operaţiei, durată, spaţiu etc.; coordonarea cu alte forţe ale poliţiei
militare/civile care acţionează în sprijin sau direct.
(14) Sprijinul logistic: concepţia de sprijin; materiale şi servicii; evacuarea
medicală şi spitalizarea; sprijinul personalului.
(15) Comanda şi comunicaţiile: coordonatele geografice pentru localizarea
PC; instrucţiuni de comunicaţii.
Art.356. (1) Planul transportului aerian/anexa - planul transportului aerian la
ordinul de operaţie, detaliază concepţia de transport a forţei aeropurtate.
(2) Se întocmeşte de modulul operaţii din statul major al comandamentului
operaţional, împreună cu reprezentanţii forţei aeriene, sub formă grafică şi i se
anexează documente justificative - tabele, schiţe, grafice etc.

126 Ediţia 1
 (3) Se semnează de şeful de stat major şi şeful modulului operaţii şi
cuprinde:
a) situaţia inamicului aerian şi din zonele de paraşutare/debarcare;
b) unităţile de aviaţie care execută transportul şi ofiţerii de legătură;
c) unităţile de paraşutişti, aeromobile, transportate şi ofiţeri de legătură;
d) concentrarea forţelor pentru transportul aerian - zonele de îmbarcare;
e) aerodromuri de plecare pentru fiecare eşalon şi serie - localizare
geografică sau numele de cod;
f) numărul de avioane în fiecare eşalon de transport şi serie;
g) formaţiile în fiecare eşalon de transport şi serie;
h) numerele de ordine ale seriilor pe eşaloane de transport;
i) numărul de ordine şi tipul avioanelor;
j) procedurile de control ale forţei aeropurtate pe timpul îmbarcării;
k) măsuri de mascare, inducere în eroare şi diversiune;
l) conducerea, controlul şi comunicaţiile;
m) observaţii şi instrucţiuni speciale, echipamente speciale şi locul de
dispunere al personalului cheie;
n) planul de îmbarcare;
o) planul de paraşutare;
p) axa de încărcare, staţionare, decolare;
q) fâşiile de neutralizare a inamicului terestru, de acoperire aeriană,
culoarele de trecere a liniei frontului şi traiectele de zbor;
r) axa trecerii pe la reperele de control;
s) diagrama de zbor şi măsurile de control al traficului aerian;
t) starea vremii;
u) proceduri de urgenţă inclusiv planificarea căutării, salvării şi
recuperării în situaţii neprevăzute;
v) unităţile de aviaţie de sprijin şi interdicţiile pentru apărarea antiaeriană
proprie;
w) măsurile de apărare aeriană pe timpul zborului;
x) zona şi axa de paraşutare/debarcare/extracţie pentru fiecare serie şi
transport;
y) metoda de distribuire, paraşutare/debarcare/extracţie, folosită pentru
fiecare avion;
z) măsuri de securitate a informaţiilor pe timpul pregătirii şi executării
transportului aerian şi paraşutării/debarcării.
Art.357. Planul de îmbarcare/Planul de parcare şi încărcare al aeronavelor,
este parte componentă a Planului transportului aerian, se întocmeşte de statul major al
forţelor aeropurtate/aeromobile şi reprezentanţii unităţii de aviaţie şi cuprinde:
a) zonele de îmbarcare pe unităţi/subunităţi;
b) măsurile de asigurare şi protecţie/securitate;
c) elementele de control a îmbarcării;
d) graficul îmbarcării - întocmit pe baza concepţiei de transport aerian, a
resurselor de dispoziţie şi a repartiţiei forţelor pe eşaloane de transport;
e) sprijinul îmbarcării;

127 Ediţia 1
 f) planul de parcare a aeronavelor;
g) personalul şi echipamentul care constituie încărcătura pentru fiecare
aeronavă;
h) axa începerii îmbarcării/încărcării şi programul de încărcare;
i) timpul de staţionare.
Art.358. Planul paraşutării/debarcării se întocmeşte de modulul S3 din statul
major al unităţii aeropurtate/aeromobile şi cuprinde:
a) zona de paraşutare/debarcare şi zonele adiacente;
b) terenuri pentru livrarea materialelor prin extracţie;
c) secvenţele, metoda şi timpul de livrare a forţelor şi mijloacelor;
d) regruparea forţelor şi mijloacelor şi deplasarea din zonele de
paraşutare/debarcare;
e) semnale, marcaje, elementele de cercetare/recunoaştere şi mascare;
f) siguranţa zonei de paraşutare/debarcare - măsuri de securitate şi a celor
adiacente;
g) planuri alternative;
h) puncte de impact pentru personal şi echipament;
i) comanda şi controlul;
j) deplasarea trupelor şi echipamentului din zonele de
paraşutare/aterizare.
Art.359. (1) Ordinul de transport aerian şi de paraşutare/debarcare - anexă la
ordinul de operaţii, se întocmeşte de modulul G3/S3 în funcţie de eşalon.
(2) Ordinul se semnează de şeful de stat major şi cuprinde:
a) situaţia inamicului aerian şi din raioanele de paraşutare;
b) resursa de aviaţie de transport la dispoziţia - unităţi de aviaţie, tipul
aeronavelor, axa şi durata punerii la dispoziţie;
c) aerodromuri de îmbarcare - durata punerii la dispoziţie, facilităţi,
restricţii;
d) restricţii, traiecte, altitudini de zbor, dacă sunt impuse;
e) zone de îmbarcare şi măsuri de asigurare de luptă executate de alte
structuri;
f) măsuri de securitate, inclusiv a informaţiilor pe timpul pregătirii şi
executării transportului aerian şi paraşutării;
g) acţiunile desfăşurate de alte structuri pentru neutralizarea inamicului
terestru şi aerian pe traiectele de zbor şi în raioanele de paraşutare/debarcare - fâşiile
în care se execută acoperirea aeriană, culoarele de trecere a LDA - dacă sunt impuse;
h) forţe care acţionează în adâncime cu care se cooperează în sprijinul
paraşutării/debarcării;
i) măsuri de inducere în eroare şi de diversiune organizate de eşaloanele
superioare;
j) măsuri de recuperare, evacuare de urgenţă în caz de eşec al acţiunii -
semnale, mijloace la dispoziţie, elementele organizatorice;
k) situaţia şi previziunea meteorologică;
l) ofiţeri de legătură, direcţionali şi reprezentanţi;

128 Ediţia 1
 m) conducerea, controlul şi comunicaţiile pe timpul transportului şi
paraşutării/debarcării.
(3) Atunci când “Panul transportului aerian”, se întocmeşte de eşalonul
superior, la “ordinul de transport aerian şi de paraşutare/debarcare”, se anexează şi
extrase din:
a) planul transportului aerian;
b) planul îmbarcării;
c) planul paraşutării/debarcării;
d) alte documente ajutătoare.

4. Modulul logistic, G4/S4

Art.360. (1) Ordinul de sprijin logistic/anexa la ordinul de operaţie

(anexa nr. 12, 17).
(2) Este documentul de conducere logistică prin care se transmit structurilor
subordonate misiunile specifice. Se întocmeşte text şi grafic pe baza concepţiei
operaţiei şi a planului logistic. Se completează cu tabele şi scheme conţinând datele
necesare pentru sprijinul logistic. Se semnează de comandant, iar pe exemplarul 2
semnează şi şeful structurii/modulului logistic.
(3) Ordinul de sprijin logistic detaliază concepţia de sprijin logistic a marilor
unităţi, unităţilor şi subunităţilor şi precizează misiunile/instrucţiunile logistice pentru
operaţie.
(4) Ordinul de sprijin logistic cuprinde: generalităţi; materiale şi servicii;
evacuarea medicală şi spitalizarea; personalul; cooperarea militari-civili; diverse.
(5) Generalităţi: nivelul stocurilor şi termenul de realizare; norme de consum
muniţie şi unităţi de consum carburant; raioanele de dispunere a unităţilor de logistică
etc.
(6) Materiale şi servicii: aprovizionarea - surse, cantităţi de materiale puse la
dispoziţie în acestea, termene de distribuţie; transportul - căi de comunicaţie,
modalitatea efectuării transporturilor; serviciile - modul de realizare; muncă - măsuri
de folosire a populaţiei civile din zonă.
(7) Evacuarea medicală şi spitalizarea.
(8) Personalul.
(9) Cooperarea militari - civili.
(10) Organizarea serviciilor de campanie.
(11) Sprijinul logistic acordat altor componente ale sistemului de apărare
care acţionează în zona de responsabilitate a marii unităţi/unităţii.
(12) Diverse.
(13) Ordinul logistic cuprinde 5 puncte: situaţia; misiunea; execuţia;
administrare/logistică; comanda şi comunicaţiile.
(14) Situaţia. O formulare generală despre sprijinul logistic ce influenţează
sprijinul operaţiei. Această formulare include orice informaţie din paragraful 1 al
ordinului de operaţie, de interes particular pentru unităţile de logistică şi care să
completeze, eventual, informaţiile existente.
(15) Misiunea. Cuprinde o formulare clară şi concisă a misiunii.

129 Ediţia 1
 (16) Execuţia. Cuprinde concepţia operaţiilor de sprijin logistic.
(17) Administrare/logistică: materiale şi servicii - poate să cuprindă şi alte
subtitluri dacă este necesar – aprovizionare, transport, forţă de muncă, mentenanţă;
evacuare medicală şi spitalizare; personal; ţări străine şi sprijinul naţiunii gazdă;
instrucţiuni de coordonare; diverse.
(18) Comanda şi comunicaţiile. Conţine dispunerea punctelor de comandă şi
deplasarea acestora, organizarea legăturilor, instrucţiuni de identificare şi
recunoaştere, precum şi regulile generale privind utilizarea legăturilor de comunicaţii
şi, dacă este necesar, utilizarea altui echipament electronic.

5. Modulul relaţii militari - civili, G5/S5

Art.361. (1) Ordinul pentru relaţii militari - civili/anexa - relaţii militari -

civili la ordinul de operaţie (anexa nr. 16), detaliază concepţia de sprijin pe linie de
relaţii militari-civili pentru operaţie şi precizează sarcinile marilor unităţi, unităţilor şi
subunităţilor, precum şi instrucţiunile de coordonare.
(2) Se elaborează de la eşalonul brigadă în sus, sub formă de text, de către
modulul/ofiţerul responsabil cu relaţiile militari-civili. Se semnează de şeful de stat
major şi şeful modulului/ofiţerul cu relaţiile militari-civili.
(3) Ordinul pentru relaţii militari-civili conţine 5 puncte: situaţia; misiunea;
execuţia; administrare/logistică; comanda şi comunicaţiile.
(4) Situaţia: identifică impactul civililor asupra operaţiei; concepţia
eşalonului superior - CIMIC; subordonări şi resubordonări.
(5) Misiunea.
(6) Execuţia: schema operaţiilor de sprijin; concepţia; planul pe faze/etape
ale operaţiei; misiuni pentru alte unităţi/subunităţi specifice relaţiilor militari-civili;
instrucţiuni de coordonare; definirea cerinţelor de cooperare cu organizaţiile/
reprezentanţii societăţii civile.
(7) Sprijinul logistic.
(8) Comanda şi comunicaţiile. Termene de raportare.

6. Modulul comunicaţii şi informatică, G6/S6

Art.362. (1) Ordinul pentru comunicaţii şi informatică/anexa - comunicaţii şi

informatică la ordinul de operaţie (anexa nr. 13).
(2) Este documentul prin care se transmite eşaloanelor
subordonate/modulelor G6/S6, detaliile necesare organizării şi funcţionării
comunicaţiilor şi informaticii în sprijinul operaţiei.
(3) Ordinul pentru comunicaţii şi informatică se elaborează în cadrul
modulului comunicaţii şi informatică, pe baza concepţiei operaţiei, se semnează de
către şeful de stat major şi şeful modulului G6/S6 şi cuprinde 5 puncte: situaţia;
misiunea; execuţia; administrare/logistică; comanda şi comunicaţiile.
(4) Situaţia: forţele inamicului; forţele proprii; terenul.
(5) Forţele inamicului: activitatea şi/sau posibilităţile inamicului; o listă a
posibilităţilor semnificative ale inamicului pe problemele războiului electronic care ar

130 Ediţia 1
putea afecta sistemele de comandă şi control; forţele şi mijloacele inamicului care,
prin acţiunile lor, pot influenţa sistemul de comunicaţii propriu.
(6) Forţele proprii: situaţia comunicaţiilor de bază la data respectivă pentru
conducere, cooperare şi înştiinţare; modul de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor de
comunicaţii din compunerea unităţilor de transmisiuni subordonate nemijlocit;
precizarea forţelor şi mijloacelor de comunicaţii date ca întărire; măsurile de
securitate luate pe linie de comunicaţii pentru contracararea posibilităţilor inamicului
de a destabiliza sistemul de comunicaţii propriu; sublinierea măsurilor de securitate
pe linie de comunicaţii necesare a fi luate pentru contracararea posibilităţilor
inamicului de a folosi războiul electronic şi protecţia sistemelor C2; precizarea
mijloacelor externe de comunicaţii care întăresc posibilităţile unităţilor de
transmisiuni.
(7) Terenul. Definirea aspectelor critice de teren care ar putea influenţa
dispunerea sistemelor de comandă, control şi comunicaţii.
(8) Misiunea.
(9) Execuţia cuprinde: organizarea comunicaţiilor în sprijinul operaţiei;
misiunile unităţilor subordonate; instrucţiunile de coordonare.
(10) Organizarea comunicaţiilor în sprijinul operaţiei: organizarea
comunicaţiilor fir, radio, radioreleu, prin mijloace mobile pentru conducere,
cooperare şi înştiinţare; organizarea sistemului informatic în vederea prelucrării
automate a datelor, precum şi pentru realizarea schimbului automatizat de informaţii/
stabilirea software-ului; locurile de dispunere şi termenele de intrare în funcţiune a
centrelor de comunicaţii ale punctelor de comandă, precum şi direcţiile probabile de
deplasare a acestora; regimul de lucru al mijloacelor de transmisiuni; misiunile
cercetării de transmisiuni; măsurile de asigurare a operaţiei şi protecţie a forţelor;
organizarea asigurării cu tehnică şi materiale de transmisiuni; termenele de înaintare a
sintezelor, rapoartelor şi cererilor.
(11) Misiunile unităţilor subordonate: stabilirea misiunilor de sprijin de
transmisiuni pe care anumite elemente luptătoare trebuie să le execute şi care nu sunt
cuprinse în ordinul de operaţie de bază; precizarea numai a acelor misiuni ale
unităţilor de transmisiuni aflate în sprijinul elementelor care execută manevra,
necesare realizării unităţii de efort.
(12) Instrucţiunile de coordonare: precizarea principalelor instrucţiuni
destinate transmisiunilor care nu sunt prevăzute în ordinul de operaţie de bază;
prezentarea timpilor cheie sau a evenimentelor critice pentru sistemul de informaţii şi
procedurile de control a reţelelor.
(13) Sprijinul logistic: reparaţii; reaprovizionări; deplasări.
(14)Comanda şi comunicaţiile: identificarea ierarhizării controlului
sistemelor C2, pentru folosirea lor în comun în reţea; identificarea sistemului de
management zonal a reţelelor, pentru utilizarea şi administrarea acestora.
(15) La ordinul pentru comunicaţii şi informatică se pot anexa: tabele cu
organizarea direcţiilor/reţelelor radio şi radioreleu; tabele cu caracteristici de lucru
puse la dispoziţia subordonaţilor; tabele cu indicativele centrelor şi staţiilor de
transmisiuni; extrase din graficele de expediere a documentelor; extrase din graficele
expediţiilor poştale; tabel cu codificarea funcţiilor; memoratorul planului de

131 Ediţia 1
numerotare; schema realizării sistemului informatic; tabele cu chei şi parole; anexe
ajutătoare care detaliază procedeele tehnice de asigurare a legăturilor-scheme,
grafice, tabele, suporţi magnetici, schiţe, calcule etc.
(16) În funcţie de cerinţele operaţiei, nivelul comandamentelor şi mediului
operaţional şi celelalte module din cadrul comandamentului, întocmesc anexe
specifice domeniului funcţional respectiv, la ordinul de operaţie; vezi anexa nr.2.

7. Reprezentanţii

Art.363. Reprezentanţii de la alte structuri ale sistemului naţional de apărare

întocmesc harta de lucru. Aceasta cuprinde:
a) date despre inamic, specifice structurilor pe care le reprezintă;
b) aliniamentul de contact, linii de despărţire, puncte de comandă şi alte
date din planul de operaţie al unităţii pe lângă care sunt destinaţi să acţioneze;
c) dispunerea şi misiunile marilor unităţi, unităţilor, subunităţilor şi
formaţiunii pe care le reprezintă, stabilite prin planul de operaţie al unităţii, căreia i se
subordonează;
d) măsurile generale şi specifice de asigurare a operaţiilor şi protecţie a
forţelor, cooperării, şi realizarea legăturilor cu forţele pe care le reprezintă;
e) semnele şi semnalele de conducere, cooperare şi recunoaştere;
f) alte date necesare.

Secţiunea a 2-a
Conţinutul documentelor pentru informare întocmite de
modulele comandamentului şi de reprezentanţi

1. Modulul personal, G1/S1

Art.364. (1) Raportul de informare este documentul pe linie de personal care

se înaintează la eşalonul superior.
(2) Se întocmeşte text şi i se pot anexa tabele, grafice etc. Raportul cuprinde:
a) situaţia cu existentul, deficitul, gradul de completare şi pierderile, pe
categorii de personal, funcţii, arme şi specialităţi militare - decedaţi, răniţi, dispăruţi,
prizonieri, bolnavi etc.;
b) situaţia unităţilor/subunităţilor care au suferit pierderi mari şi propuneri
privind restructurarea sau completarea acestora;
c) pierderi suferite la funcţiile de conducere şi nevoi de completare;
d) măsurile întreprinse pentru completarea pierderilor;
e) date despre asigurarea condiţiilor de trai, a asistenţei medicale,
juridice, religioase şi drepturilor personalului;
f) situaţia prizonierilor de război, raionul de adunare şi propuneri privind
predarea acestora;

132 Ediţia 1
 g) fapte de eroism săvârşite de personalul din subordine, recompense
acordate sau propuneri de recompensare de către eşaloanele superioare;
h) pierderi prognozate/estimate pentru etapa/misiunea următoare;
i) starea de sănătate psihică a resursei umane;
j) afecţiuni psihice şi niveluri de manifestare a acestora;
k) pierderi în efective datorate traumelor de natură psihică;
l) date privind starea de spirit a populaţiei şi starea psihomorală a
efectivelor, precum şi măsuri întreprinse pentru menţinerea acestora;
m) cereri.
Art. 365. Estimarea şefului personalului se întocmeşte text, la care se pot
anexa tabele, grafice etc. şi cuprinde:
a) situaţia personalului/existent; deficitul; pierderile pe categorii de
personal, etc.;
b) propuneri pentru restructurarea sau completarea unităţilor care au
suferit pierderi mari în personal;
c) propuneri pentru asigurarea condiţiilor de viaţă a personalului ;
d) propuneri pentru îmbunătăţirea moralului;
e) propuneri pentru reducerea pierderilor în personal;
f) alte probleme necesare.

2. Modulul informaţii, G2/S2

Art.366. În cadrul modulului informaţii, pentru informare se întocmesc

următoarele documente:
a) raportul de informaţii care se înaintează la eşalonul superior;
b) estimarea şefului modulului informaţii, G2/S2;
c) informarea;
d) cererea de informaţii;
e) cererea pentru fotografierea aeriană;
f) harta de lucru a şefului modulului cercetare;
g) harta de lucru cu cercetarea în dispozitivul inamicului;
h) alte documente - hărţi, tabele, grafice;
i) întrebuinţarea resursei de aviaţie de cercetare;
j) cantităţi şi densităţi de forţe şi mijloace realizate de inamic.
Art.367. (1) Raportul de informaţii se întocmeşte la marile unităţi şi unităţi,
precum şi la unitatea de cercetare şi război electronic şi este documentul prin care
eşalonul superior este informat cu datele şi informaţiile obţinute. Acesta poate fi
redactat la termen sau fără termen, sub formă de text, pe formular tipizat, grafic pe
hartă, schemă, pe terminale cu ecran sau înregistrat pe bandă/casetă magnetică. La
acesta se pot anexa/hărţi, scheme, fotografii etc.
(2) Raportul de informaţii cuprinde:
a) caracterizarea generală a grupării şi operaţiilor inamicului;
b) datele şi informaţiile obţinute de la ultimul raport/data, locul, sursa şi
gradul de autenticitate a acestora;

133 Ediţia 1
 c) starea psihomorală a inamicului, capacitatea de luptă şi pierderile
produse acestuia;
d) informaţiile importante rezultate din interogarea prizonierilor,
declaraţiile transfugilor, investigaţia populaţiei, studiul documentelor şi tehnicii
militare provenite de la inamic;
e) concluzii privind posibilităţile inamicului în timp, spaţiu si spectru
electromagnetic;
f) situaţia şi misiunile unităţilor/subunităţilor de cercetare, război
electronic şi a rezervei de cercetare;
g) aprecieri asupra operaţiilor/procedeelor de cercetare şi război electronic
executate şi factorii care au influenţat îndeplinirea misiunilor;
h) aprecieri asupra executării controlului electronic şi măsurile luate;
i) operaţiile cu caracter deosebit executate şi rezultatele acestora;
j) modificările produse in situaţia electronică;
k) situaţia contaminării radioactive a personalului şi influenţa acesteia
asupra capacităţii de luptă a unităţilor/subunităţilor de cercetare şi război electronic;
l) pierderile în personal şi mijloacele de cercetare şi război electronic,
starea psihomorală şi capacitatea de luptă a unităţilor/subunităţilor de cercetare şi
război electronic;
m) situaţia capturilor realizate ca urmare a operaţiilor de luptă şi
propuneri privind modul de folosire a acestora;
n) principalele măsuri ce urmează a fi luate pentru îndeplinirea misiunilor
de cercetare şi război electronic ordonate;
o) cereri de informaţii.
Art.368. (1) Estimarea şefului modulului informaţii, G2/S2 se întocmeşte text
şi grafic pe o hartă de lucru şi la ea se pot anexa documente justificative. Cuprinde:
situaţia şi caracterul general al operaţiilor inamicului; situaţia şi efectele condiţiilor
hidrometeorologice, a terenului şi a altor factori - sociali, economici, demografici
etc., asupra operaţiilor inamicului şi ale forţelor proprii; cursurile probabile ale
operaţiei inamicului; situaţia forţelor şi mijloacelor de cercetare şi război electronic;
organizarea sistemului informaţional.
(2) Situaţia şi caracterul general al operaţiilor inamicului cuprinde:
informaţii despre folosirea/nefolosirea armelor nucleare, bacteriologice şi chimice;
direcţia/ direcţiile pe care acesta a obţinut cel mai mare succes şi ce operaţii
desfăşoară în prezent; date şi informaţii despre inamicul de la contact şi din
adâncime; aliniamentul de contact; dispunerea, compunerea şi valoarea forţelor;
gruparea forţelor şi mijloacelor; flancurile descoperite, intervalele şi joncţiunile dintre
marile unităţi/unităţi; felul şi locul barajelor; zonele neacoperite; operaţiile de
contracarare a acţiunilor de cercetare; pierderile probabile ale acestuia; operaţiile
mijloacelor electronice şi posibilităţile acestora, metode şi mijloace noi folosite; noile
tipuri de tehnică militară apărute la inamic şi caracteristicile acestora; particularităţi şi
vulnerabilităţi - personal, informaţii, operaţii, logistică, relaţiile militari-civili din
zonă, personalităţi militare; evaluarea grupărilor de forţe şi mijloace/pe baza datelor
şi informaţiilor obţinute; evaluarea posibilităţilor acţionale în prezent şi până la
trecerea la îndeplinirea unei misiuni noi.

134 Ediţia 1
 (3) Situaţia şi efectele condiţiilor hidrometeorologice, a terenului şi a altor
factori - sociali, economici, demografici etc., asupra operaţiilor inamicului şi ale
forţelor proprii.
(4) Cursurile probabile ale operaţiei inamicului: cantităţile de forţe şi
mijloace de care dispune; centrul de greutate; concepţia de acţiune, dispozitiv,
misiuni, posibilităţi; operaţiile trupelor aeropurtate şi aeromobile, grupurilor de
cercetare-diversiune şi teroriste, elementele ostile ale altor forţe; posibilităţile de
contracarare a operaţiilor de cercetare; vulnerabilităţi majore; cantităţi şi densităţi de
forţe şi mijloace; propuneri pentru zădărnicirea unor operaţii ale inamicului.
(5) Situaţia forţelor şi mijloacelor de cercetare şi război electronic - proprii,
primite ca întărire, cu care se cooperează: posibilităţile şi pierderile acestora; situaţia
logistică; capacitatea şi disponibilitatea acestora pentru anumite misiuni.
(6) Organizarea sistemului informaţional: principalele misiuni - raioane,
obiective, direcţii, pentru care se concentrează efortul cercetării pe timpul pregătirii şi
desfăşurării operaţiei; forţele, mijloacele şi procedeele de cercetare şi război
electronic folosite în acest scop; manevra elementelor de cercetare pe timpul
desfăşurării operaţiei; obiective şi/sau raioane asupra cărora este interzisă acţiunea
elementelor de cercetare; participarea subunităţilor de alte arme la îndeplinirea
misiunilor ordonate; cereri de informaţii la eşalonul superior.
Art.369. (1) Informarea - se adresează statelor majore ale marilor
unităţi/unităţilor/subunităţilor din subordine, a celor vecine sau cu care se cooperează
şi se referă la date şi informaţii suplimentare despre inamic, condiţiile
hidrometeorologice şi situaţia contaminării radioactive din dispozitivul acestuia,
precum şi trimiterea în misiuni, în fâşia structurilor respective a unor elemente de
cercetare aparţinând eşalonului superior şi modul de cooperare cu acestea.
(2) Pentru informarea mai completă a acestora asupra inamicului se pot
trimite copii/extrase ale rapoartelor de informaţii care se înaintează eşalonului
superior.
Art.370. (1) Cererea de informaţii - se redactează sub formă de text şi se
comunică, uneori verbal, de către şeful modulului informaţii în scopul obţinerii
informaţiilor care nu pot fi procurate de către forţele şi mijloacele de cercetare
proprii.
(2) Aceasta este adresată statului major al eşalonului superior, statelor
majore ale marilor unităţi vecine şi cu care se cooperează, solicitându-se ce informaţii
sunt necesare pentru înaintarea raportului de informaţii.
Art.371. Cererea pentru fotografierea aeriană - se adresează, de regulă,
verbal, şefului centrului de conducere a operaţiilor aviaţiei, precizându-se:
a) fâşia/raionul/obiectivul care trebuie fotografiată;
b) data, ora şi la ce scară;
c) până când şi sub ce formă;
d) în câte exemplare să fie trimise fotodocumentele;
e) când să se repete fotografierea, dacă este cazul.
Art.372. (1) Harta de lucru a şefului modulului informaţii, G2/S2 conţine
elementele concepţiei de sprijin, în plus următoarele:
a) sursa, data şi ora la care au fost procurate datele şi informaţiile;

135 Ediţia 1
 b) decizia comandanţilor elementelor de cercetare subordonate nemijlocit,
noile misiuni ce se dau acestora sau schimbările survenite faţă de misiunile date
iniţial;
c) măsurile privind asigurarea operaţiilor şi protecţia elementelor de
cercetare;
d) modul de realizare a legăturilor cu elementele de cercetare;
e) alte elemente pe care şeful informaţiilor le consideră necesare pentru
conducerea cercetării - tabele, grafice, calcule etc.
(2) Harta de lucru se foloseşte pentru:
a) coordonarea nemijlocită a elementelor de cercetare şi război
electronic;
b) centralizarea datelor primite de la sursele de informaţii;
c) efectuarea de calcule, prelucrarea datelor şi informaţiilor;
d) informarea comandantului, şefului de stat major şi a şefilor de
module;
e) întocmirea documentelor de conducere şi informare.
Art.373. (1) Harta de lucru a ofiţerului cu protecţia informaţiilor.
(2) Se semnează de şeful de stat major şi şeful structurii cu protecţia
informaţiilor şi cuprinde:
a) aliniamentul de contact, raionul/zona de operaţii şi dispunerea
punctelor de comandă cu care se realizează legături cifrate şi secretizate;
b) schema de asigurare a legăturilor cifrate;
c) măsurile informaţionale şi tehnice luate pentru protecţia
informaţiilor;
d) sistemul de codificare a hărţilor.
Art.374. (1) Harta de lucru a structurii/ofiţerului cu războiul electronic.
(2) Se întocmeşte de la eşalon divizie în sus sub formă grafică şi text şi
cuprinde:
a) dispozitivul acţional al inamicului şi forţelor proprii;
b) planificarea în timp, spaţiu şi spectru electromagnetic a operaţiilor şi
măsurilor de război electronic;
c) posibilităţi de acţiune şi repartiţia misiunilor;
d) sistemul C3I al structurii de război electronic;
e) cooperarea cu alte elemente.
Art.375. Harta de lucru pentru cercetare în dispozitivul inamicului se
întocmeşte la marile unităţi operative, unităţile de cercetare şi cuprinde:
a) modelul acţional probabil al inamicului - numai în părţile ce privesc
îndeplinirea misiunii;
b) elementele concepţiei marii unităţi - numai cele necesare stabilirii
misiunilor;
c) sursa, data şi ora la care au fost procurate datele şi informaţiile;
d) raionul de acţiune şi misiunile elementelor de cercetare aflate în
dispozitivul inamicului, precum şi a celor care urmează a fi trimise în misiune,
numărul şi apartenenţa fiecărui element de cercetare;

136 Ediţia 1
 e) date şi procedee de pătrundere şi de înapoiere în/din dispozitivul
inamicului;
f) itinerarul/direcţia de pătrundere;
g) aerodromurile/locurile de îmbarcare;
h) traiectele de zbor;
i) zonele/raioanele de paraşutare/debarcare;
j) punctele de verificare;
k) punctele/locurile de întâlnire;
l) punctele/locurile de recuperare;
m) misiunile şi raioanele de acţiune ale elementelor de cercetare în
dispozitivul inamicului care aparţin marilor unităţi subordonate nemijlocit;
n) raioanele de operaţie şi misiunile forţelor proprii din dispozitivul
inamicului cu care cooperează elementele de cercetare, modul de lucru cu acestea;
o) măsurile privind asigurarea operaţiilor şi protecţia elementelor de
cercetare în dispozitivul inamicului;
p) modul de realizare a legăturilor cu elemente de cercetare în dispozitivul
inamicului;
q) alte elemente pe care şeful informaţiilor le consideră necesare pentru
conducerea cercetării - tabele, grafice, calcule etc.

3. Modulul operaţii, G3/S3

Art.376. În cadrul modulului operaţii se întocmesc următoarele documente

pentru informare:
a) raportul de informare care se înaintează eşalonului superior;
b) estimarea şefului modulului G3/S3;
c) estimări ale şefilor structurilor/ofiţerilor din cadrul modulului;
d) jurnalul operaţiilor militare;
e) harta de lucru a şefului modulului operaţii;
f) harta de lucru a şefului structuri/ofiţerului de armă din cadrul
modulului;
g) informarea.
Art.377. (1) Estimarea şefului modulului operaţii.
(2) Este documentul prin care se realizează informarea comandantului
asupra problemelor specifice pregătirii şi desfăşurării operaţiilor militare, care
facilitează luarea deciziei de către acesta şi se întocmeşte de către şeful modulului, cu
participarea nemijlocită a tuturor structurilor/ofiţerilor din cadrul modulului.
(3) Datele prezentate trebuie să fie scurte, clare, concrete şi uşor de
exploatat; se întocmeşte pe o hartă de lucru, grafic, la care se anexează tabele,
scheme, grafice explicative şi se prezintă comandantului verbal, în scris sau prin alte
forme, în timpul, locul şi în volumul precizat de acesta.
(4) Pe timpul analizei situaţiei, concomitent cu conducerea activităţilor în
curs de desfăşurare pe baza îndrumării de planificare a comandantului şi precizărilor
şefului modulului, structurile/ofiţerii pregătesc estimările necesare potrivit

137 Ediţia 1
domeniului specific de competenţă şi le prezintă în forma, volumul, locul şi în timpul
precizat, şefului modulului.
(5) Estimarea şefului modulului operaţii cuprinde: situaţia forţelor proprii, a
marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor subordonate; zonele de responsabilitate; date
despre zona de operaţie şi estimarea influenţei acesteia asupra operaţiei militare ce
urmează a fi desfăşurată; elementele topografice ale terenului; climă - precipitaţii,
temperatură, umiditate; situaţia politică şi psihologică a zonei; concluzii şi
recomandări care conturează cursul posibil al operaţiei, măsuri ce se impun a fi luate;
date despre situaţia trupelor proprii la data respectivă - compunerea marilor unităţi,
unităţilor şi subunităţilor; dispunerea forţelor şi mijloacelor şi misiuni curente -
operaţii în curs de desfăşurare; capacitatea operaţională, de luptă şi de sprijin - nivelul
de instruire; mobilitate; tipul şi starea echipamentelor; măsuri urgente pentru
asigurarea operaţiilor şi protecţia forţelor; prezentarea cursului optim al operaţiilor
militare - tipul de acţiune, forma şi procedeul care se adoptă; când se desfăşoară;
dispozitivul de operaţie cel mai indicat, modul de constituire şi termenele de
realizare; repartiţia mijloacelor organice şi de întărire şi densităţile şi raportul de forţe
ce se realizează în întreaga fâşie şi separat pe direcţii şi misiuni; misiunile marilor
unităţi/unităţilor/subunităţilor luptătoare şi de sprijin, cu un eşalon mai jos -
conţinutul şi adâncimea misiunii imediate şi ulterioare; linii de despărţire; termene;
repartizarea structurilor pentru realizarea asigurării operaţiilor şi protecţiei trupelor,
inclusiv pentru protecţia flancurilor şi spatelui; comunicaţii; propuneri privind
concepţia deplasării, instalării şi funcţionării punctelor de comandă; gata pentru
realizarea dispozitivului; gata pentru operaţie.
Art.378. (1) Raportul de informare care se înaintează eşalonului superior.
(2) Este documentul prin care se realizează informarea eşalonului superior
asupra problemelor specifice pregătirii şi desfăşurării operaţiilor militare.
(3) Raportul de informare se referă la starea marilor unităţi/unităţilor/
subunităţilor în ansamblu şi se întocmeşte de către modulul operaţii, cu aportul
tuturor modulelor din comandament, sub formă de text, la care se pot anexa hărţi,
scheme sau alte documente grafice.
(4) Se transmite eşalonului superior, de regulă, la sfârşitul fiecărei zile, la
finalizarea operaţiei, la cerere sau când intervin modificări ale situaţiei şi ale
operaţiilor care trebuie să fie cunoscute.
Art.379. (1) Raportul de informare care se înaintează eşalonului superior
cuprinde: situaţia şi evaluarea operaţiilor inamicului/beligeranţilor, a forţelor neutre;
valoarea, natura şi gruparea forţelor; operaţiile desfăşurate, inclusiv cu armele de
distrugere în masă, mijloacele de război electronic şi psihologic; intenţiile probabile
ale inamicului; metode şi procedee de luptă folosite; starea morală a forţelor
inamicului; capacitatea operaţională a forţelor inamicului; comanda şi comunicaţiile;
situaţia marilor unităţi, unităţilor, subunităţilor şi evaluarea operaţiilor/activităţilor
desfăşurate; stadiul îndeplinirii misiunii; caracterul operaţiilor militare; capacitatea
operaţională a marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor subordonate sau primite ca
întărire; gradul de asigurare cu materiale şi personal; moralul forţelor proprii; nivelul
instruirii forţelor; locul punctului de comandă; situaţia capturilor şi propunerile
privind modul de folosire a acestora; situaţia prizonierilor de război, raionul de

138 Ediţia 1
concentrare şi propuneri privind predarea acestora; situaţia şi operaţiile vecinilor
nemijlociţi şi a marilor unităţi, unităţilor cu care s-a cooperat pe timpul îndeplinirii
misiunii; concluzii şi măsuri/activităţi ce se impun pentru continuarea/finalizarea
operaţiilor; cereri pentru sprijinul operaţiilor; alte elemente apreciate ca fiind
necesare.
(2) Raportul de informare se poate referi şi la o singură problemă atunci
când conţinutul acesteia impune cunoaşterea imediată de către eşalonul superior.
(3) Se elaborează, de regulă, pe exemplare tipizate, în două exemplare.
Exemplarul care se înaintează se semnează de către comandant şi şeful de stat major,
în plus pe exemplarul care se păstrează la marea unitate/unitate semnează pentru
conformitate şi ofiţerul care l-a întocmit.
Art.380. (1) Jurnalul operaţiilor militare.
(2) Se întocmeşte, de regulă, de către un ofiţer din modulul operaţii, şi este
destinat ţinerii evidenţei operaţiilor şi documentării asupra acestora într-o perioadă de
timp.
(3) El este un ghid important pentru conducerea eficientă a operaţiilor
militare şi constituie un documentar pentru pregătirea comandamentelor şi cercetarea
istorică.
(4) Se întocmeşte sub formă de text, lizibil şi fără ştersături, cu cerneală,
într-un registru special destinat, la care se pot anexa hărţi, scheme, fotografii şi alţi
purtători de informaţii; acesta se completează pe măsura desfăşurării operaţiilor
militare de către ofiţerul desemnat, ajutat de alţi ofiţeri din celelalte module numiţi în
acest scop, care îi vor pune la dispoziţie datele specifice activităţii lor, într-un
registru/pe un suport magnetic, special destinat.
(5) După redactarea acestuia, ofiţerul îl prezintă pentru verificare şefului de
stat major, de regulă, la sfârşitul fiecărei zile, la batalion/divizion sau la 2-3 zile, la
brigadă - corp de armată.
(6) După verificarea autenticităţii datelor înscrise, se completează jurnalul
operaţiilor militare, care se prezintă de către şeful de stat major, comandantului; se
păstrează la comandantul marii unităţi/unităţii şi poate fi consultat ori de câte ori este
nevoie.
Art.381. (1) Jurnalul operaţiilor militare cuprinde: încadrarea nominală pe
funcţii, cu personal a unităţii - la marea unitate, numai pentru comandament şi
subunităţile subordonate nemijlocit; structura marilor unităţi, unităţilor şi
subunităţilor; concluziile despre situaţia politico-militară - la eşalonul corp de armată
şi superioare acestora; misiunea marilor unităţi, unităţilor, subunităţilor; prezentarea
pe scurt a planului de operaţie; relatarea operaţiilor desfăşurate; situaţia marilor
unităţi, unităţilor, subunităţilor şi a forţelor subordonate, după îndeplinirea fiecărei
misiuni, evidenţiindu-se episoadele mai importante şi faptele de arme deosebite;
schimbările care au avut loc în structura marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor;
situaţia prizonierilor de război, a capturilor şi modul de folosire a tehnicii şi
materialelor capturate; cererile adresate eşalonului superior sau primite de la
subordonaţi, de la vecini şi de la cei cu care se cooperează, precum şi modul de
rezolvare a lor; denumirea şi conţinutul, pe scurt, ale documentelor trimise/primite
la/de la eşalonul superior, subordonaţi, vecini şi statele majore cu care se cooperează;

139 Ediţia 1
concluziile cu privire la operaţiile care au avut loc; factori care au condus la succesele
şi cauzele insucceselor; recompensele acordate celor care s-au distins pe câmpul de
luptă - înaintări în grad, decorări, citări prin ordin de zi etc.
Art.382. (1) Harta de lucru a şefului modulului operaţii.
(2) Este un document care se întocmeşte grafic pe hartă şi la care se
anexează alte documente, tabele, scheme şi grafice justificative; se foloseşte pentru
coordonarea îndeplinirii misiunilor de luptă şi de sprijin; coordonarea operaţiei în
curs de desfăşurare; vizualizarea schimbărilor datelor situaţiei.
(3) Se întocmeşte în cadrul modulului operaţii şi se semnează de către şeful
modulului şi de către ofiţerul care a întocmit-o.
(4) Cuprinde: situaţia forţelor proprii; dispunerea marilor unităţi, unităţilor şi
subunităţilor cu un eşalon mai jos; zonele de responsabilitate; misiuni curente - în
curs de desfăşurare; măsuri/operaţii urgente pentru asigurarea operaţiilor şi protecţia
forţelor; prezentarea cursului optim al operaţiei militare - scopul misiunii; forma şi
procedeul de acţiune; dispozitivul de acţiune; zona/fâşia de acţiune; etapizarea
misiunii şi termene de realizare; repartiţia forţelor şi mijloacelor organice şi de
întărire; misiunile marilor unităţi, unităţilor, subunităţilor luptătoare şi de sprijin -
misiunea încredinţată; termene de realizare; linii de despărţire; operaţii în sprijinul
operaţiei; manevra - pe direcţii, misiuni, momente şi secvenţe; asigurarea operaţiilor
şi protecţia forţelor; concepţia de comunicaţii - organizarea, deplasarea, instalarea şi
funcţionarea punctelor de comandă; organizarea şi realizarea măsurilor de protecţie;
termene de realizare; gata pentru realizarea dispozitivului; gata pentru acţiune.
Art.383. (1) Informarea este documentul prin care se transmit diferite
informaţii subordonaţilor, vecinilor sau/şi celor cu care se cooperează; se elaborează
de către modulul operaţii sau alţi ofiţeri desemnaţi, sub formă de text la care se pot
anexa hărţi, scheme, sau alte documente şi se prezintă verbal sau se înaintează sub
formă de text.
(2) Informările asupra documentelor urgente se fac imediat, celelalte
informaţii pot fi grupate şi transmise periodic, respectându-se principiul adresării
acestora către marile unităţi/unităţile/subunităţile/modulele, persoanele strict
implicate în rezolvarea situaţiilor la care se referă informarea.
(3) Tipuri de informări:
a) instructaje informaţionale;
b) informarea decizională;
c) informarea cu privire la misiune;
d) informarea de stat major.
Art.384. (1) Instructaje informaţionale.
(2) Sunt destinate să informeze ascultătorul şi să-l facă să înţeleagă situaţia
prezentată; se execută de către comandant, locţiitor, şeful de stat major, şeful modului
sau alţi ofiţeri desemnaţi din cadrul comandamentului; informările prezentate se
referă la fapte, operaţii şi nu includ concluzii şi recomandări şi nici nu cer decizii.
(3) Instructajele informaţionale se referă la:
a) prezentarea unor planuri de operaţie sau de activitate etc.;
b) prezentarea unor informări ale eşalonului superior, comandantului,
şefului de stat major - care cer o explicaţie detaliată;

140 Ediţia 1
 c) prezentarea unor informări despre operaţiile vecinilor sau ale altor
forţe cu care cooperează despre o situaţie anume;
d) alte situaţii.
(4) Se întocmeşte sub formă de text la care se pot anexa hărţi, tabele etc. şi
nu au o formă prestabilită; se semnează de cel care o întocmeşte şi nu se aprobă.
Art.385. (1) Informarea decizională.
(2) Informarea decizională este destinată să obţină un răspuns sau o decizie;
ea este prezentarea unei soluţii recomandate de un ofiţer din cadrul modulului sau din
statul major, rezultată dintr-o analiză sau un studiu al unei probleme sau a unei arii
problematice.
(3) Informarea variază ca şi caracter oficial şi de detaliu, depinzând de
nivelul comandamentului şi de cunoaştere a subiectului de către cel care ia decizii -
cunoaşterea problemei sau ariei problematice.
(4) În situaţia în care persoana/persoanele care participă la informare are
cunoştinţe anterioare asupra problemei şi unele informaţii legate de ea, instructajul se
limitează în mod normal la un enunţ al problemei, enunţului/informaţiei
esenţiale şi a unei soluţii recomandate.
(5) Cel care informează trebuie să fie pregătit să prezinte concluziile şi
propunerile sale, justificarea soluţiei recomandate şi coordonarea rezultată din
aceasta.
(6) Dacă persoana care este informată este nefamiliarizată cu situaţia, atunci
este necesară o informare mai detaliată. În acest caz informarea va trebui să includă
orice estimări folosite în actualizarea problemei, datelor referitoare la situaţie, o
discuţie a estimărilor, concluziilor şi coordonării implicate de acestea.
(7) De regulă, informarea decizională în formă completă cuprinde
următoarele puncte: introducerea; conţinutul - misiunea primită sau dedusă, datele
despre situaţie, evaluări necesare, estimări de soluţionare şi analiza diferitelor
estimări prezentate; concluzia - alegerea soluţiei optime şi justificarea soluţiei aleasă
ca fiind cea mai bună; întrebări; decizia finală.
(8) Acest tip de informare, de regulă, este folosit de către comandant care
poate fi asistat de un ofiţer din modulul operaţii, pe timpul prezentării estimărilor de
către şefii de module pentru stabilirea cursului optim al operaţiei militare.
(9) Se întocmeşte sub formă de text în caietul de campanie la care se pot
anexa hărţi, planuri, situaţii, se prezintă oral şi se semnează de către comandant sau
şeful modulului şi, de regulă, nu are o formă prestabilită.
Art.386. (1) Informarea cu privire la misiune.
(2) Informarea cu privire la misiune este folosită să furnizeze informaţii în
condiţii operaţionale, să dea instrucţiunile specifice sau să execute o evaluare a
misiunii.
(3) De obicei este prezentată de un singur ofiţer care poate fi comandantul,
locţiitorul, şeful de stat major, un ofiţer din modulul operaţii, sau un alt ofiţer special
desemnat; aceasta depinde de latura misiunii sau de nivelul comandamentelor.
(4) Instructajul misiunii întăreşte aranjamentele, furnizează cerinţe şi
instrucţiuni mai detaliate pentru fiecare individ şi explică semnificaţia rolului fiecărui
individ/structură.

141 Ediţia 1
 (5) Informarea despre misiune serveşte pentru:
a) elaborarea documentelor de conducere;
b) formularea unei aprecieri generale a misiunii;
c) revizuirea planului de operaţie;
d) prezentarea obiectivelor misiunii participanţilor, problemele cu care se
pot confrunta şi nivelul de acţiune al acestora.
(6) Nu are o formă prestabilită, se întocmeşte sub formă de text şi se prezintă
oral. Se semnează de către comandant şi pentru conformitate de către ofiţerul din
modulul operaţii şi, de regulă, se referă la următoarele puncte: situaţia; misiunea;
execuţia; sprijinul; comanda/semnalul.
Art.387. (1) Informarea de stat major.
(2) Informarea de stat major este un instructaj informaţional, prezentat în
condiţii tactice sau operaţionale; este destinată să asigure coordonarea sau
uniformizarea efortului.
(3) Aceasta poate include schimbul de informaţii, anunţarea deciziei în
cadrul unui comandament, darea sarcinilor sau prezentarea unor modalităţi de
acţiune.
(4) Informarea de stat major poate include caracteristicile instructajului
informaţional, decizional şi instructajele misiunii.
(5)Participanţii la informările de stat major variază cu locul
comandamentelor, cu tipul operaţiei militare şi cu cerinţele personale ale
comandantului.
(6) Şeful de stat major împreună cu un ofiţer din modulul operaţii, de
obicei, prezidează informarea de stat major şi desemnează cine prezintă problemele
de interes pentru cei prezenţi sau care cer coordonarea activităţilor comandamentului,
atunci când o impune situaţia.
(7) Se întocmeşte sub formă de text, se prezintă verbal, nu are o formă
prestabilită, şi conţine problematica care o stabileşte cel care prezintă situaţia.
(8) De regulă, informarea de stat major cuprinde:
a) scopul - de regulă, se desfăşoară pentru ţinerea comandamentului şi
statului major la curent cu situaţia creată sau la coordonarea eforturilor operaţiilor
printr-o prezentare orală a datelor principale;
b) participanţi - comandantul, şeful de stat major, şefii de module, l-2
ofiţeri din modulul operaţii sau alţi ofiţeri special destinaţi;
c) probleme pentru informare;
d) proceduri comune - persoana care convoacă informarea de stat major
stabileşte ordinea de zi; fiecare reprezentant convocat, prezintă informaţia în aria lui
de responsabilitate; comandantul, concluzionează informarea dar poate să ia parte
activă la prezentare.
(9) Se întocmeşte sub formă de text - la care se pot anexa hărţi, tabele,
grafice etc., nu are o formă prestabilită, se prezintă oral, şi se semnează de cel care
desfăşoară activitatea.
Art.388. (1) Estimarea de artilerie şi rachete se întocmeşte grafic pe harta de
lucru, la care se pot anexa tabele, scheme şi cuprinde:

142 Ediţia 1
 a) caracterul general al operaţiilor desfăşurate de artileria şi blindatele
inamicului precum şi posibilităţile acestora;
b) specificul operaţiilor de luptă desfăşurate de artileria marilor unităţi,
unităţilor şi subunităţilor de arme întrunite, inclusiv a celei luate în subordine;
c) situaţia, raioanele poziţiilor de tragere/lansare şi misiunile marilor
unităţi, unităţilor şi subunităţilor de artilerie şi de rachete a forţelor şi mijloacelor de
cercetare specializate, precum şi a legăturilor acestora;
d) situaţia muniţiei de artilerie şi rachete - consumuri realizate, existent;
e) eficienţa măsurilor apărării nucleare, bacteriologice şi chimice şi
modul de influenţă asupra capacităţii de luptă a artileriei şi rachetelor;
f) situaţia pierderilor - personal, armament şi tehnică de luptă;
g) gradul asigurării materiale, tehnice şi medicale/veterinare;
h) situaţia capturilor şi propuneri privind modul de folosire a acestora;
i) estimarea operaţiilor viitoare ale artileriei - numai dacă se cunoaşte
concepţia operaţiilor viitoare ale marilor unităţi/unităţilor de arme întrunite, în
subordinea cărora se află artileria şi rachetele - repartiţia artileriei şi a forţelor şi
mijloacelor de cercetare specializate;
j) raioanele poziţiilor de tragere/lansare şi de desfăşurare a forţelor şi
mijloacelor de cercetare specializate;
k) raioanele şi aliniamentele de intervenţie a forţei antiblindate - când se
organizează;
l) situaţia completărilor - materiale, tehnică şi aparatură artileristică,
muniţie de artilerie şi rachete;
m) locul de dispunere a subunităţilor logistice;
n) cereri care să fie înaintate eşalonului superior.
(2) Se semnează de şeful G3/S3 şi ofiţerul care a întocmit-o.
Art.389. (1) Estimarea de artilerie/rachete antiaeriană se întocmeşte grafic pe
harta de lucru la care se pot anexa scheme, tabele şi cuprinde:
a) concluzii privind compunerea, dispunerea şi posibilităţile de acţiune
ale inamicului aerian, precum şi măsuri ce decurg pentru apărarea antiaeriană;
b) numărul, rangul şi specialitatea unităţilor de apărare antiaeriană la
dispoziţie şi posibilităţile lor de luptă;
c) concepţia organizării apărării antiaeriene - repartiţia, misiunile şi
manevra trupelor de apărare antiaeriană pe etape ale luptei;
d) cereri la eşalonul superior specifice apărării antiaeriene.
(2) Se semnează de şeful G3/S3 şi de ofiţerul care a întocmit-o.
Art.390. (1) Estimarea de geniu: se elaborează de structura/ofiţerul de geniu
grafic pe harta de lucru la care se pot anexa scheme, tabele şi cuprinde:
a) o scurtă analiză a zonei de operaţii elemente şi lucrări care pot
influenţa operaţiile militare - drumuri, poduri, păduri, obstacole diferite etc.;
b) informaţii, dacă există, despre operaţiile genistice ale inamicului ce pot
influenţa misiunea în general şi protecţia genistică a trupelor în special;
c) propuneri de întrebuinţare a marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor
de geniu din subordine şi principalele misiuni repartizate, direcţii sau raioane în care
să se concentreze efortul genistic;

143 Ediţia 1
 d) elemente de dispozitiv de geniu care se pot constitui - compunere,
misiuni, raioane/direcţii de acţiune, dispunere, regrupare, subordonări ale acestora;
e) propuneri de sprijin/întărire a marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor
de arme întrunite cu forţe de geniu - perioada, valoarea forţelor, raioane de punere la
dispoziţie;
f) solicitări privind sprijinul marilor unităţi şi unităţilor de geniu cu
subunităţi de alte arme pentru intensificarea ritmului de îndeplinire a misiunilor - la
amenajarea punctului de comandă, realizarea culoarelor prin câmpurile de mine,
trecerea trupelor peste cursurile de apă;
g) condiţionări impuse sistemului logistic general şi de geniu pentru
îndeplinirea misiunilor;
h) itinerare propuse pentru manevra trupelor, aprovizionărilor şi
evacuărilor;
i) conducerea forţelor de geniu şi elementelor de dispozitiv de geniu
subordonate.
(2) Pe timpul operaţiilor ofensive prezintă obligatoriu:
a) numărul de culoare care pot fi realizate prin câmpurile de mine
ale inamicului şi estimări de repartiţie/execuţie pe direcţiile marilor unităţi şi
unităţilor;
b) propuneri privind locul punctelor de trecere peste cursurile de apă şi
ritmurile de trecere care pot fi asigurate;
c) estimări privind itinerarele de deplasare a marilor unităţi şi
unităţilor din rezervă pentru introducerea în operaţie, a punctelor de comandă şi
raioanelor de redispunere;
d) posibilităţi de consolidare a aliniamentelor cucerite şi a flancurilor.
(3) Se semnează de şeful G3/S3 şi de ofiţerul care a întocmit-o.
Art.391. (1) Estimarea de apărare nucleară, biologică şi chimică - NBC.
(2) Se întocmeşte grafic pe harta de lucru, la care se pot anexa tabele,
scheme şi cuprinde: misiunea; condiţiile meteorologice şi terenul; situaţia
inamicului; situaţia forţelor proprii; analiza cursurilor operaţiei; compararea
cursurilor operaţiei; recomandarea cursului optim.
(3) Condiţiile meteorologice:
a) condiţii existente;
b) condiţii prognozate;
c) efectele condiţiilor meteorologice în cazul întrebuinţării armelor de
distrugere în masă nucleare, bacteriologice şi chimice de către inamic.
(4) Terenul:
a)efectele terenului în cazul întrebuinţării armelor de distrugere în masă
nucleare, bacteriologice şi chimice de către inamic;
b) folosirea agenţilor persistenţi de către inamic pentru a
restricţiona/canaliza operaţiile trupelor proprii.
(5) Situaţia inamicului cuprinde:
a) capacitatea de angajare/desfăşurare nucleară, bacteriologică şi chimică;
b) prognoza întrebuinţării armelor de distrugere în masă nucleare,
bacteriologice şi chimice;

144 Ediţia 1
 c) prognoza desfăşurării mijloacelor destinate, să întrebuinţeze armele de
distrugere în masă nucleare, bacteriologice şi chimice.
(6) Situaţia forţelor proprii cuprinde:
a) situaţia apărării nucleare, bacteriologice şi chimice;
b) forţe şi mijloace de apărare nucleară, bacteriologică şi chimică la
dispoziţie;
c) concepţia de apărare NBC - misiuni, manevră, efortul principal etc.;
d) coordonarea misiunilor.
(7) Analiza cursurilor operaţiei. Descrie avantajele şi dezavantajele fiecărui
curs al operaţiei în relaţie cu situaţia nucleară, bacteriologică şi chimică şi
desfăşurarea forţelor şi mijloacelor de apărare nucleară, bacteriologică şi chimică.
(8) Compararea cursului operaţiei. Se compară toate cursurile de acţiune în
relaţie cu avantajele şi dezavantajele fiecăruia.
(9) Recomandarea. Se propune cel mai avantajos curs al operaţiei.
(10) Se semnează de şeful G3/S3 şi ofiţerul care a întocmit-o.
Art.392. Raportul de informare pentru apărare nucleară, bacteriologică şi
chimică care se înaintează eşalonului superior, cuprinde :
a) concepţia generală, de sprijin nuclear, bacteriologic şi chimic a
eşalonului superior;
b) constrângeri specificate, deduse şi esenţiale;
c) intenţia comandantului unităţii/subunităţii de apărare nucleară,
bacteriologică şi chimică;
d) misiunea unităţii/subunităţii de apărare nucleară, bacteriologică şi
chimică;
e) organizarea pentru operaţie;
f) concepţia apărării nucleară, bacteriologică şi chimică a operaţiei pe
etape;
g) cereri de forţe nucleare, bacteriologice şi chimice la eşalonul superior;
h) încadrarea în timp a misiunilor;
i) alte probleme specificate de către eşalonul superior.
Art.393. (1) Raportul de informare pentru operaţii psihologice care se
înaintează eşalonului superior, cuprinde:
a) concluzii asupra operaţiilor psihologice desfăşurate de către inamic, a
stării moralului şi rezistenţei psihice a trupelor acestuia;
b) concluzii asupra stării psihomorale a trupelor proprii şi a populaţiei din
zona operaţiilor;
c) evenimente şi fapte care au influenţat moralul şi comportamentul
trupelor proprii şi în ce mod;
d) concluzii privind eficienţa operaţiilor psihologice desfăşurate în rândul
propriilor efective;
e) concluzii privind influenţa presei, a emisiunilor radio şi televiziune
asupra moralului forţelor proprii şi estimări pentru îmbunătăţirea conţinutului
acestora;
f) colaborarea cu organele administraţiei publice locale, cu instituţiile de
profil din zonă;

145 Ediţia 1
 g) informaţii importante rezultate din interogarea prizonierilor de război,
transfugilor sau din investigarea populaţiei, precum şi din studiul unor documente sau
al tehnicii capturate de la inamic;
h) cereri adresate eşalonului superior.
(2) Estimarea şefului ofiţerului cu operaţiile psihologice se elaborează grafic
şi text pe harta de lucru şi cuprinde: analiza inamicului; analiza forţelor proprii;
analiza efectelor condiţiilor ambientale asupra stării psihomorale a trupelor. Aceasta
se finalizează cu următoarele concluzii şi propuneri:
a) starea moralului şi a rezistenţei psihice a inamicului;
b) operaţiile de influenţare psihologică;
c) evoluţia probabilă a operaţiilor psihologice ale inamicului;
d) starea psihomorală a trupelor proprii şi a populaţiei din zonă;
e) misiunile operaţiilor psihologice;
f) forţele şi mijloacele la dispoziţie, raioanele/locurile de dispunere şi
modul de folosire a acestora;
g) temele de influenţare, conţinutul emisiunilor radio, televiziune şi de
amplificare, precum şi a materialelor tipărite;
h) nevoile de informare şi logistică;
i) modul de realizare a cooperării, inclusiv cu organele administraţiei
publice locale şi instituţiile de profil din zonă.
(3) Se semnează de şeful G3/S3 şi de ofiţerul care a întocmit-o.

4. Modulul logistic, G4/S4

Art.394. În cadrul modulului logistic se întocmesc următoarele documente

pentru informare:
a) raportul de informare logistică care se înaintează eşalonului superior;
b) estimarea şefului modulului logistic;
c) estimările structurilor/ofiţerilor de specialitate;
d) informarea logistică;
e) documente diferite.
Art.395. (1) Raportul de informare logistică ce se înaintează eşalonului
superior se elaborează de modulul logistic, sub formă de text, la care se pot anexa
hărţi, scheme sau alte documente.
(2) Acesta se transmite eşalonului superior, separat şi sub formă de capitol în
raportul de informare al marii unităţii/unităţii, la sfârşitul fiecărei zile, după
finalizarea operaţiei, la cerere sau când intervin modificări ale situaţiei şi ale
operaţiilor care trebuie cunoscute şi cuprinde:
a) raioanele de dispunere ale marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor şi
formaţiunilor de logistică actuale, dacă sunt diferite faţă de ultima raportare şi
viitoare;
b) căile de comunicaţie;
c) situaţia stocurilor de materiale;
d) gradul de operativitate al tehnicii;

146 Ediţia 1
 e) situaţia răniţilor şi bolnavilor şi starea igieno-epidemiologică a marilor
unităţi/unităţilor;
f) situaţia animalelor rănite şi bolnave şi starea epizootică din zona
operaţiilor de luptă;
g) posibilităţi de achiziţii şi rechiziţii;
h) capturi de tehnică şi materiale, precum şi estimări privind modul de
folosire a acestora;
i) cereri şi estimări.
(3) Se elaborează, de regulă, pe exemplare tipizate, în două exemplare;
exemplarul care se înaintează se semnează de către comandant şi şeful de modul; pe
exemplarul care se păstrează la marile unităţi şi unităţi semnează pentru conformitate,
ofiţerul care l-a întocmit.
Art.396. (1) Estimarea logistică se întocmeşte în cadrul modulului grafic pe
harta de lucru, la care se pot adăuga scheme, tabele şi cuprinde:
a) concluzii privind posibilităţile inamicului de a acţiona asupra marilor
unităţi, unităţilor, subunităţilor şi formaţiunilor de logistică;
b) zona logistică;
c) sistemul logistic - compunere, mod de realizare, manevra acestuia pe
timpul ducerii operaţiei;
d) sursele de aprovizionare;
e) stocurile de materiale ordonate a se realiza şi până când;
f) normele de consum repartizate şi redistribuirea lor;
g) gradul de suport logistic ce se va realiza;
h) concepţia executării transporturilor;
i) căile de comunicaţie - enumerare, capacităţi, starea de practicabilitate,
organizarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaţiei;
j) realizarea mentenanţei;
k) estimarea pierderilor sanitare şi măsurile de acordare a asistenţei
medicale şi de evacuare a răniţilor şi bolnavilor, precum şi măsurile sanitaro-igienice
şi antiepidemice ce trebuie luate de trupe;
l) situaţia stării epizootice din fâşia marii unităţi/unităţii pentru acordarea
asistenţei sanitar-veterinare, tratament şi recuperare, precum şi pentru evacuarea
animalelor bolnave sau rănite;
m) măsuri pe linia serviciului în campanie - hrănire, echipare, apă,
spălătorie, îmbăiere, probleme legate de cazuri de deces, asigurarea resursei
financiare;
n) măsuri de asigurare a operaţiilor şi protecţie a forţelor de logistică;
o) posibilităţile logistice ale zonei - surse de aprovizionare, mijloace de
transport, capacităţi de producţie şi prestări de servicii, detaşamente de lucru,
subunităţi şi formaţiuni destinate pentru asigurarea operaţiilor şi protecţia forţelor de
logistică etc.;
p) posibilităţi de achiziţii şi rechiziţii;
q) concluzii, propuneri şi cereri.
(2) Se semnează de către şeful modulului şi ofiţerul care a întocmit-o.

147 Ediţia 1
 (3) Estimările structurilor/ofiţerilor din cadrul modulului G4/S4 conţin
evaluări şi propuneri pe linia domeniului de competenţă în sprijinul realizării cursului
de sprijin logistic.
Art.397. (1) Informarea logistică este documentul prin care se transmit diferite
informaţii subordonaţilor, vecinilor sau/şi celor cu care cooperează.
(2) Se elaborează de modulul planificare atunci când situaţia o cere, sub
formă de text la care se pot anexa hărţi, scheme sau alte documente.
(3) Informările logistice asupra problemelor logistice se fac imediat,
celelalte informaţii pot fi grupate şi transmise periodic, respectându-se principiul
adresării acestora către unităţile, persoanele strict implicate în realizarea situaţiilor la
care se referă informarea logistică.
Art.398. (1) Documente diverse se folosesc pentru informarea comandantului,
şefului de stat major sau chiar a comandamentului în ansamblul său şi se referă, în
principiu, la:
a) studii pe linie logistică referitoare la zona operaţiilor militare;
b) situaţia logistică a marii unităţi/unităţii;
c) generalizarea experienţei pozitive din modulul logistic.
(2) Aceste documente nu au o formă prestabilită şi se pot prezenta sub formă
de tabele, scheme, fotografii, suporţi magnetici etc.
Art.399. (1) Raportul de informare pe linie medicală ce se înaintează la
eşalonul superior cuprinde date referitoare la:
a) dispunerea formaţiunilor medicale;
b) situaţia răniţilor şi bolnavilor, a animalelor rănite şi bolnave;
c) situaţia personalului medico-sanitar şi sanitar-veterinar;
d) activităţile efectuate pentru evacuarea răniţilor şi bolnavilor şi a
animalelor rănite şi bolnave;
e) starea igienico-epidemiologică a marilor unităţi şi unităţilor şi a
teritoriului din fâşia marilor unităţi şi unităţilor;
f) situaţia prizonierilor răniţi şi bolnavi, formaţiunile medicale unde se
găsesc;
g) capturile de materiale sanitare şi farmaceutice şi estimări privind modul
de folosire a acestora;
h) cereri la eşalonul superior.
Art.400. (1) Estimarea medicală se întocmeşte de către un ofiţer din cadrul
modulului medical grafic şi text pe o hartă de lucru şi cuprinde:
a) numărul răniţilor şi bolnavilor existenţi la formaţiunile medicale;
b) starea epizootică a zonei de dislocare;
c) starea igienico-epidemiologică a trupelor;
d) estimarea pierderilor sanitare şi sanitar-veterinare;
e) gradul de asigurare cu forţe şi mijloace medicale existente;
f) măsurile sanitaro-igienice, antiepidemice şi antiepizootice;
g) dispunerea formaţiunilor medicale, măsurile necesare pentru paza şi
apărarea lor;
h) măsurile de protecţie medicală a trupelor împotriva atacurilor nucleare,
bacteriologice şi chimice;

148 Ediţia 1
 i) starea alimentelor de origine animală;
j) concluzii despre asigurarea medicală;
k) cereri ce trebuie înaintate la eşalonul superior.
(2) Se semnează de către şeful modulului G4/S4 şi ofiţerul care a întocmit-o.
Art.401. La nivelul modulului, se mai folosesc un număr variabil de hărţi
pentru lucru, în scopul: actualizării datelor; coordonării operaţiei forţelor de sprijin
logistic; cunoaşterii situaţiei.

5. Modulul relaţii militari - civili, G5/S5

Art.402. Raportul de informare privind relaţiile militari - civili care se

înaintează eşalonului superior cuprinde:
a) concluzii asupra principalelor operaţii militaro-civile desfăşurate,
evenimente şi fapte care au influenţat şi pot influenţa operaţiile militare proprii;
b) colaborarea realizată cu comandanţii militari din zonă, precum şi cu
autorităţile civile locale;
c) operaţii comune realizate cu organizaţiile guvernamentale,
neguvernamentale şi internaţionale;
d) informaţii obţinute în urma investigaţiei populaţiei civile din zonă;
e) cereri pe linie de relaţii militari-civili.
Art.403. (1) Estimarea pentru relaţii militari-civili se întocmeşte grafic şi text
pe o hartă de lucru şi cuprinde:
a) o scurtă analiză pe linie de relaţii militari cu principalele elemente care
pot influenţa operaţiile militare;
b) aspecte privind realizarea interfeţei militari - civili, agenţiile civile cu
care se cooperează - protecţia civilă, ajutor medical, administraţie;
c) propuneri pentru acordarea asistenţei umanitare şi folosirea
facilităţilor;
d) posibilităţi concrete de sprijin oferite de organizaţiile guvernamentale,
neguvernamentale şi internaţionale;
e) nevoi de sprijin logistic.
(2) Se semnează de către şeful modulului/ofiţerul care a întocmit-o.

6. Modulul comunicaţii şi informatică, G6/S6

Art.404. (1) Raportul de informare pentru comunicaţii şi informatică ce se

înaintează eşalonului superior, este documentul pe baza căruia structurile subordonate
informează eşalonul superior despre realizarea şi funcţionarea legăturilor, principalele
întreruperi şi cauzele acestora.
(2) Raportul de informare cuprinde:
a) aprecieri asupra funcţionării legăturilor şi măsuri pentru asigurarea
continuităţii acestora;

149 Ediţia 1
 b) concepţia de realizare a sistemului de comunicaţii şi informatică, pentru
pregătirea şi ducerea operaţiei;
c) raioanele favorabile pentru instalarea centrelor de transmisiuni şi
direcţiile de deplasare a acestora;
d) situaţia unităţilor/subunităţilor de transmisiuni şi a structurilor de
execuţie din domeniul informaticii;
e) timpul necesar pentru realizarea sistemului de comunicaţii şi
informatică şi repartiţia lucrărilor pe urgenţe;
f) procedeele tehnice folosite pentru acoperirea fluxurilor informaţionale;
g) situaţia traficului realizat pe ore şi căi de legătură;
h) datele obţinute prin executarea cercetării de transmisiuni;
i) pierderile în forţe şi mijloace;
j) materialele de comunicaţii şi informatică capturate şi propuneri privind
folosirea acestora;
k) situaţia mijloacelor din rezerva de transmisiuni şi nevoile de completare
cu materiale şi tehnică;
l) starea tehnicii de calcul;
m) influenţa viruşilor şi măsurilor antivirus adoptate;
n) acţiunile de virusare a mijloacelor de „Tehnologia Informaţiei” ale
inamicului;
o) stabilitatea măsurilor de securitate hard şi soft;
p) cereri.
Art.405. (1) Estimarea de comunicaţii şi informatică se întocmeşte în cadrul
modulului comunicaţii şi informatică, G6/S6 şi cuprinde:
a) sinteza operaţiilor desfăşurate;
b) nevoi de legătură;
c) principalele misiuni ale comunicaţiilor şi informaticii;
d) precizări privind evaluarea posibilităţilor forţelor şi mijloacelor;
e) măsuri pentru elaborarea unor variante de satisfacere a nevoilor de
legătură;
f) estimări de procedee tehnice pentru acoperirea unor fluxuri
informaţionale mai dificile;
g) măsuri de pregătire pentru trecerea la îndeplinirea misiunii;
h) programele existente în biblioteca militară de programe proprie;
i) tipurile de atacuri informaţionale înregistrate în reţeaua extinsă de
calculatoare.
(2) Se semnează de către şeful modulului şi ofiţerul care a întocmit-o.

7. Modulul juridic

Art.406. (1) Modulul juridic participă la elaborarea deciziei comandantului

pentru îndeplinirea misiunilor primite, prezentând, în raport cu situaţia concretă,
estimări privitoare la asigurarea respectării legilor şi obiceiurilor războiului. Se
întocmesc text, şi nu au o formă prestabilită.

150 Ediţia 1
 (2) Pentru îndeplinirea acestor atribuţii, împreună cu ofiţeri din alte structuri,
se vor elabora:
a) rapoarte de documentare privind situaţia civilă din zonă;
b) documente de evidenţă privind amplasarea şi situaţia complexelor
muzeistice şi religioase, monumentelor şi operelor de artă, a lucrărilor (instalaţiilor)
care conţin forţe periculoase, a zonelor şi localităţilor neutre şi neapărate etc.;
c) alte documente impuse de situaţii concrete.
(3) Modulul juridic elaborează, ori de câte ori situaţia o cere,
informări/instrucţiuni privind modul de aplicare a dreptului internaţional umanitar,
sub forma unui tabel, schiţă, proiect, cuprinzând:
a) domeniul de referinţă;
b) conţinutul esenţial al normei din Dreptul Internaţional Umanitar;
c) reguli de Drept Internaţional Umanitar aplicabile în pregătirea şi
ducerea operaţiei;
d) instrucţiuni de aplicare.
(4) Se semnează de şeful modulului.

8. Modulul/ofiţerul de informare şi relaţii publice

Art.407. (1) Raportul de evaluare a activităţii de informare şi relaţii publice,

elaborat în dublu exemplar, sub formă de text, semnat de către comandant şi şeful
modulului, se înaintează eşalonului de informare şi relaţii publice superior şi
cuprinde:
a) concluzii asupra operaţiilor mass-media proprii şi ale inamicului,
evenimentele şi acţiunile care au influenţat şi pot influenţa operaţiile proprii;
b) operaţiile mass-media realizate împreună cu forţele aliate;
c) evenimente şi acţiuni care au influenţat şi pot influenţa moralul forţelor
proprii;
d) concluzii privind gestionarea situaţiilor de criză;
e) concluzii asupra activităţilor cu mass-media;
f) nevoile informaţionale ale forţelor proprii şi cereri pe linie de informare
şi relaţii publice;
(2) Estimarea de relaţii publice se elaborează sub formă de text şi cuprinde:
a) indicaţiile primite de la eşaloanele superioare - starea finală urmărită,
temele şi mesajele principale furnizate de la nivelul strategic;
b) mediul: terenul, clima, populaţia locală - cultura, religiile, caracteristici
şi relaţii interetnice;
c) efortul principal - ducerea războiului, sprijinul păcii, ajutor umanitar,
alianţă, coaliţie, terestru, aerian, misiunea/starea finală urmărită, operaţia
informaţională;
d) forţele militare din zona de operaţii - proprii, aliate, adversare,
compararea tăriei acestora;
e) operaţiile mass-media derulate de forţele inamicului - declaraţii ale
liderilor politici şi militari, mesajele şi ţintele acestora;

151 Ediţia 1
 f) mass-media prezente în zona de operaţii - naţionale, internaţionale,
locale, ariile principale de interes/agenda acestora, atitudinea - prietene/ostile, tipul -
tipărite, audiovizuale, corespondenţi de război - acreditaţi/neacreditaţi;
g) resurse la dispoziţie pentru operaţia mass-media, personal - activ şi de
rezervă, training şi operativitate, spaţii, tehnică/echipamente, mijloace de transport;
h) timp şi spaţiu - desfăşurare, operaţionalizare, termene limită pentru
mass-media din zona de operaţii, ora locală - dacă este cazul, loc de dispunere -
redacţiile şi Centrul de Informare a Presei);
i) comunicaţiile - proprii şi ale mass-media, interne şi externe, internet,
satelit, telefonie mobilă, securitatea comunicaţiilor;
j) constrângeri - directive naţionale/internaţionale, mass-media
neacreditate, limba, resursele umane, financiare, timpul, echipamentele;
k) alţi factori specifici zonei de operaţii;
l) angajarea mass-media - profilul angajării, înalt/redus, stabilit la nivelul
strategic;
m) compunerea modulului de informare şi relaţii publice - bază şi întăriri,
purtătorul de cuvânt, persoanele desemnate pentru activităţi cu mass-media, personal
de escortă, translatori;
n) stabilirea sarcinilor - facilităţi/oportunităţi pentru mass-media, briefing
intern, antrenament, ofiţeri de legătură;
o) Centrul de Informare a Presei - localizare, dotare şi funcţionare, analiza
de conţinut a mediatizării şi feedback-ul, acreditare, conferinţe de presă/briefing-uri,
mesaje, audienţe, canale de transmitere, articole transmise către presa naţională şi
internaţională;
p) legătura cu forţele desfăşurate la distanţă - subcentre de presă mobile -
când se organizează;
q) producţia de materiale de informare internă - echipe combat camera şi
Grupuri Mobile de Informare Publică.

9. Reprezentanţii

Art.408. Reprezentanţii întocmesc estimări, grafic şi text pe hărţi de lucru sau

documente tipizate şi care, de regulă, cuprind:
a)dispunerea, compunerea şi posibilităţile trupelor inamicului
corespunzător structurilor pe care le reprezintă;
b) situaţia trupelor pe care le reprezintă - dispunere, compunere, misiuni
pe care le execută, posibilităţi, grad de asigurare;
c) propuneri privind întrebuinţarea pentru îndeplinirea misiunii;
d) restricţii privind întrebuinţarea trupelor.
Art.409. (1) Toţi şefii de module/ofiţerii din comandament vor pregăti şi vor
avea ca suport de lucru hărţi la scările şi dimensiunile stabilite/utilizate în procesul de
planificare şi conducere a operaţiei.
(2) Modulele/ofiţerii din comandament care nu întocmesc planuri, vor
întrebuinţa un număr variabil de hărţi şi/sau suporţi magnetici, documente tipizate,
etc. pentru reprezentarea grafică a datelor necesare pentru estimare, precum şi pentru

152 Ediţia 1
întocmirea altor situaţii apreciate a fi necesare, pe timpul planificării şi conducerii
operaţiilor militare.

CAPITOLUL VI
Redactarea şi transmiterea documentelor

Art.410. (1) Totalitatea documentelor pentru pregătirea şi desfăşurarea

operaţiilor militare poartă denumirea de documente operative; ele se redactează, de
regulă, pe hărţi/planuri/scheme şi sub formă de text, fotograme, fotografii sau
înregistrări pe benzi magnetice, dischete sau alţi suporţi de informaţii.
(2) Conţinutul documentelor redactate sub formă de text trebuie să fie scurt,
clar şi precis, iar al celor sub formă grafică să fie expresiv şi să cuprindă toate datele
necesare pentru înţelegerea corectă a mesajului transmis.
(3) Textele, tabelele, graficele, schemele, fotografiile şi calculele ajutătoare
sunt grupate separat şi constituie anexe la documentele pe care le completează.
(4) Anexele asigură detalii neîncorporate în ordinul de bază astfel încât
ordinul de bază să aibă o formă scurtă; acestea trebuie să mărească utilitatea şi
claritatea ordinului de bază prin stipularea sprijinului de luptă, logistic, detaliilor
administrative şi instrucţiunilor care amplifică ordinul de bază; ele sunt o componentă
a unui ordin, dar nu sunt cerute dacă se dovedesc a nu fi necesare, fiecare anexă
referindu-se la câte un aspect specific al operaţiei.
(5) Numărul şi tipul anexelor depind de comandant, nivelul de comandă şi
cerinţele unei operaţii militare; pe cât posibil se va acţiona pentru reducerea
numărului lor; se face referinţă la acestea în conţinutul ordinului de bază şi sunt
listate sub titlul “Anexe”, aflat la finalul ordinului de bază.
(6) Ordinea pentru majoritatea anexelor obişnuite este indicată în anexa nr.2;
această ordine este cerută pentru toate ordinele de operaţie; anexele care fac referire
la subdomenii ale domeniului de referinţă se vor identifica prin adăugarea unei a doua
litere în ordine alfabetică.
(7) Răspunderea pentru autenticitate şi actualizarea datelor/informaţiilor din
conţinutul documentelor operative şi expedierea lor la cei interesaţi revine şefilor
modulelor care le elaborează.
(8) În situaţia în care documentele se elaborează pe formulare tipizate,
urmând să fie prelucrate automatizat, culegerea şi înscrierea datelor în acestea,
prezentarea lor, în timp util, pentru introducere, precum şi interpretarea rezultatelor
obţinute se asigură de modulele interesate.
(9) Documentele operative se redactează într-un număr strict limitat de
exemplare; documentele care se trimit eşalonului superior, marilor unităţi, unităţilor,
subunităţilor subordonate şi celor cu care se cooperează se întocmesc, de regulă, în
două exemplare;
Art.411. (1) Clasificarea documentelor operative.
(2) După destinaţia lor, documentele operative se clasifică în documente
pentru conducere şi documente pentru informare.

153 Ediţia 1
 (3) Documentele pentru conducere sunt acele acte militare elaborate de către
comandamente în care se materializează actul de comandă pentru îndeplinirea unei
misiuni.
(4) Din categoria documentelor pentru conducere fac parte: concepţia
operaţiei; planul de operaţie; directiva/ordinul de operaţie cu anexele; ordinul grafic;
ordinul preliminar; ordinul fragmentar; ordinul logistic; planul de activitate; planul de
control; planul de pază a punctului de comandă.
(5) Documentele pentru informare sunt acele acte elaborate/folosite de către
comandamente pentru a se raporta eşalonului superior, a-l documenta pe comandant,
personalul din comandament şi a-i informa pe subordonaţi sau vecini/cei cu care se
cooperează cu privire la operaţia militară.
(6) Din această categorie de documente operative fac parte: estimarea;
informarea; raportul de informare; jurnalul operaţiilor militare; documente diferite.

CAPITOLUL VII
Riscuri în conducere

Art.412. (1) Riscul actului de conducere este integrat în procesul de elaborare a

deciziilor.
(2) Pentru evaluarea riscului operaţiei, comandantul şi statul major au în
vedere două tipuri de risc, riscul tactic şi riscul accidental.
Art.413. (1) Riscul tactic este riscul asociat cu prezenţa inamicului sau a altor
factori ai situaţiei în zona/fâşia de responsabilitate pentru care şi unde comandantul a
hotărât angajarea operaţiei şi, deci, şi-a asumat un risc spre exemplu un atac inamic
prin surprindere care va determina comandantul marii unităţi/unităţii care desfăşoară
operaţia, să ia decizia respingerii directe a acestuia, lucru care îi va afecta îndeplinirea
misiunii, capacitatea combativă a forţelor etc.
(2) O altă situaţie este atunci când se pierde oportunitatea - de exemplu
comandantul îşi asumă riscul mutării forţelor şi mijloacelor, indiferent de dificultăţile
terenului pentru a profita de pe urma avantajului elementului surpriză, dar nu ia în
calcul menţinerea puterii combative pe timpul traversării rapide a terenului; este
evident că indiferent de situaţie, riscul tactic există, dar numai comandantul decide
când şi în ce proporţie şi-l asumă în aşa fel ca succesul operaţiei să fie asigurat.
Art.414. (1) Riscul accidental include toate riscurile operaţionale, altele
decât cele tactice şi poate include variabile referitoare la forţele cu care cooperează,
de care este sprijinit, la pregătirea forţelor proprii pentru operaţie în prezenţa sau
chiar în absenţa unei forţe a inamicului etc.
(2) Riscul accidental vizează, de regulă, personalul de conducere care nu
este antrenat adecvat să decidă în anumite genuri de operaţii/activităţi, echipamentul
care nu este deplin operaţional sau condiţii naturale care fac operaţiile mult mai
periculoase şi mai puţin previzibile - vizibilitate limitată şi geruri puternice.
(3) Riscul accidental este gestionat de comandant şi statul major care vor fi
conectaţi în identificarea riscurilor accidentale asociate ariei lor de răspundere şi în
consecinţă pot recomanda controlul factorilor care pot reduce riscul.

154 Ediţia 1
 Art.415. (1) Nivelurile riscului tactic şi al riscului accidental pot fi diametral
opuse; comandantul are libertatea şi responsabilitatea de a accepta un nivel ridicat al
unui gen de risc pentru a reduce nivelul, prin consecinţe, al celuilalt; deciziile cu risc
sunt apanajul comandantului.
(2) Acelaşi proces de “dirijare” a riscului este folosit pentru evaluarea şi
ierarhizarea factorilor şi variabilelor determinante; existenţa riscului în conducere
trebuie să devină un “şablon de gândire” care să permită identificarea şi evaluarea
acestuia, să permită controlul efectelor deciziei asupra raportului succes/risc etc.
Art.416. (1) Conducerea în condiţii de risc identifică, evaluează şi
controlează factorii obiectivi sau subiectivi ce pot afecta capacitatea forţelor în scopul
sporirii şanselor de îndeplinire a misiunii.
(2) Aceste activităţi sunt îndeplinite de comandant şi statul său major şi sunt
aplicate la orice misiune/activitate, de regulă, algoritmul activităţilor conţine cinci
etape şi anume:
a) etapa 1 - identificarea factorilor;
b) etapa 2 - evaluarea factorilor;
c) etapa 3 - desfăşurarea controalelor, determinarea riscului rezidual şi
luarea deciziei;
d) etapa 4 - eliminarea lipsurilor rezultate din controale;
e) etapa 5 - supravegherea şi evaluarea.
Art.417. (1) Etapa 1. Identificarea factorilor pentru trupe şi comandament.
Se identifică toate aspectele cursului operaţiilor pentru situaţiile prezente şi viitoare.
(2) Sursele de informaţii despre factori includ recunoaşterea, experienţa
comandantului şi statului său major, informaţiile standard şi împrejurările
asemănătoare din istoria acţională a marilor unităţi/unităţilor.
(3) Factorii care din start nu pot fi controlaţi şi care au, probabil, ca rezultat
pierderea puterii combative, vor fi supuşi managementului de risc.
(4) Pentru determinarea acestora se va răspunde la următoarele întrebări:
a) sprijinul la dispoziţie este suficient de adecvat pentru a controla
factorii?
b) este îndrumarea sau procedura de exercitare a acesteia suficient de
clară, practică, şi specifică controlării factorilor ?
c) este pregătirea anterioară suficientă pentru controlul factorilor?
d) sunt conducătorii dornici şi capabili să aplice standardele necesare
controlului factorilor?
e) este luptătorul suficient de disciplinat şi antrenat să controleze factorii?
(5) Dacă răspunsul general este „Da”, nu mai urmează alte operaţii, dar dacă
una sau mai multe răspunsuri sunt „Nu”, riscul controlează acţiunea şi rezultatul
acestuia.
Art.418. (1) Etapa 2. Evaluarea factorilor.
(2) Evaluarea fiecărui factor pentru determinarea riscului unei potenţiale
operaţii se bazează pe probabilitatea şi gravitatea factorilor.
(3) Matricea de evaluare a riscului este înscrisă pe coloana probabilităţii şi
linia gravităţii.

155 Ediţia 1
 (4) Nivelurile probabilităţilor şi gravităţilor sunt estimate pe baza
cunoştinţelor celui care le foloseşte asupra probabilităţii apariţiei lor şi gravităţii
consecinţelor de îndată ce s-au produs.
(5) Probabilitatea ca un eveniment să aibă loc, se manifestă în funcţie de
frecvenţă, posibilitate, întâmplare, iar gravitatea reprezintă, gradul de rănire,
distrugere a tehnicii sau altor factori care împiedică (influenţează) îndeplinirea
misiunii.
(6) Nivelurile riscului sunt:
a) E (extrem de înalt) - caracterizată de pierderea oricărei posibilităţi
(şansă)de îndeplinire a misiunii;
b) H (înalt) - care duce la degradarea semnificativă a capacităţii de
îndeplinire a misiunii la nivelul standardelor;
c) M (moderat) - creează capacitate de realizare a unei misiuni la alte
nivele decât cele standard;
d) L ( jos) - de regulă fără impact în realizarea misiunii.
Art.419. (1) Etapa 3. Desfăşurarea controalelor, determinarea riscului
rezidual şi luarea deciziei.
(2) Desfăşurarea controalelor. Pentru fiecare factor, se desfăşoară unul sau
mai multe controale care trebuie să elimine sau să reducă efectele factorului. În acest
scop se va specifica cine, ce, unde, când, şi cum acţionează fiecare factor luându-se în
considerare cauzele şi efectele asupra cursului operaţiei. Controlul poate fi aplicat şi
prin antrenament individual sau colectiv care să asigure performanţa, standard
indiferent de factorii de risc. Comandamentul coordonează desfăşurarea controalelor,
punând accent pe controalele neconflictuale care ar putea afecta ariile funcţionale ale
grupurilor umane.
(3) Determinarea riscului rezidual. Pentru fiecare factor, prin controalele
desfăşurate se revizuieşte nivelul riscului rămas, iar asumarea controalelor asupra
acestuia trebuie să fie revizuită.
(4) Luarea deciziei de risc. Comandantul decide în orice situaţie acceptarea
nivelului riscului rămas. Dacă acesta apreciază că nivelul riscului este prea mare
pentru continuarea misiunii, va direcţiona dezvoltarea controalelor adiţionale sau va
modifica, schimba sau anula misiunea (numai în situaţii extreme, determinate de
situaţii limită).
Art.420. Etapa 4. Aplicarea controalelor. Se stabileşte cum fiecare control va
fi pus în practică şi apoi comunicat persoanei/grupului care îl va executa.
Art.421. (1) Etapa 5. Supravegherea şi evaluarea.
(2) Supravegherea controalelor presupune monitorizarea acestora pentru a
asigura efectele (urmările) preconizate.
(3) Evaluarea controalelor presupune evaluarea eficacităţii acestora în
reducerea sau eliminarea riscului. Pentru controalele care nu sunt eficiente se
determină de ce şi ce este de făcut în continuare, fiind identificaţi factorii eludaţi.
Comandantul şi statul său major trebuie să elimine problemele sistematice care
împiedică eficienţa luptei, misiunea şi care diseminează acumularea experienţei de
luptă.

156 Ediţia 1
 Anexa nr. 1

GLOSAR

Autentificare - dovadă prin care se confirmă realitatea unui atac, document,

înscris.
Autoritate coordonatoare - autoritatea acordată comandantului sau
responsabilitatea acordată unei persoane de a coordona funcţii specifice sau activităţi
care presupun utilizarea a două sau mai multe forţe sau comandamente, sau a două
sau mai multe forţe ale aceluiaşi serviciu.
Capacitate operaţională - posibilitatea unei structuri militare de a desfăşura
operaţii în conformitate cu scopul pentru care a fost creată.
CBRN - chimic, biologic, radiologic şi nuclear.
Comandă operaţională - autoritatea învestită într-un comandament pentru
stabilirea/desemnarea de misiuni sau sarcini comandanţilor din subordine, dislocarea
unităţilor, repartizarea forţelor şi reţinerea sau autorizarea controlului operaţional
şi/sau tactic, în funcţie de necesităţi.
Comandă tactică - autoritatea cu care este învestit un comandant pentru a
desemna/stabili misiuni forţelor din subordinea sa, în scopul îndeplinirii misiunii
desemnate/stabilite de autoritatea superioară.
Controlul spaţiului aerian - activităţile desfăşurate pentru coordonarea
utilizatorilor spaţiului aerian care concură la îndeplinirea misiunilor repartizate.
Conceptul de operaţii - afirmarea clară şi concisă a liniei de acţiune aleasă de
un comandant în scopul îndeplinirii misiunii sale.
Conducerea operaţională - Totalitatea activităţilor şi măsurilor întreprinse de
către organele de conducere în scopul organizării şi desfăşurării luptei armate.
Control operaţional - Autoritatea învestită într-un comandant pentru dirijarea
forţelor destinate astfel încât comandantul să poată îndeplini misiuni sau sarcini
specifice, limitate de obicei de funcţie, timp sau localizare, pentru dislocarea
unităţilor implicate şi pentru reţinerea sau executarea (desemnarea) controlului tactic
al acestor unităţi.
Control tactic - Controlul şi dirijarea precisă, de obicei locală, al deplasărilor
sau a manevrelor necesare îndeplinirii misiunilor sau sarcinilor stabilite (desemnate).

157 Ediţia 1
 Controlul zonei - Măsuri luate înainte, pe timpul sau după o acţiune ostilă sau
calamitate naturală ori dezastru pentru a reduce posibilitatea lovirii şi/sau reducerii
efectelor.
Controlul riscului - este acţiunea care poate, în anumite condiţii, să determine
o reducere a riscului.
Decizie - Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situaţii etc.,
o soluţie adoptată (dintre mai multe posibile).
Directivă:
a) o cale de comunicare militară în care este stabilită metoda de acţiune
sau se ordonă o acţiune specifică;
b) un plan pregătit din timp pentru a fi executat când se ordonă acest lucru
sau în eventualitatea apariţiei situaţiei de criză;
c) orice comunicare care iniţiază sau conduce operaţii pe baza unor
proceduri specifice.
Document autentic - Un document semnat şi sau ştampilat care atestă că este
original.
Durata ciclului conducerii - Timpul necesar pentru executarea actului de
comandă din momentul primirii misiunii sau informaţiilor despre modificări esenţiale
ale situaţiei, până când eşalonul condus este capabil să desfăşoare operaţii în
conformitate cu decizia comandantului.
Estimare - Activitate prin care un compartiment, în urma unui proces de
analiză, emite concluzii şi evaluări (necesitate, posibilitate, mod de rezolvare, cerinţe
operaţionale, materiale, financiare) cu privire la o situaţie, misiune sau ordin.
Evaluarea riscului - este identificarea şi evaluarea tuturor factorilor de risc
prin impactul probabil al acestora asupra operaţiei.
Evenimente emisii altele decât atacul, EADA - Medii CBRN create de
emisiile surselor de risc radioactiv, biologic sau chimic, care nu implică un atac
ADMCBRN.
EPINBC - Echipamente de protecţie individuală NBC.
Flexibilitatea operaţiilor militare - Caracteristică a conducerii care se
răsfrânge asupra elasticităţii şi supleţei execuţiei şi desemnează capacitatea
comandamentelor de a prevedea evoluţiile ulterioare, precum şi de a se adapta rapid
atât ele cât şi trupele la schimbările dese şi neaşteptate care au loc pe câmpul de
operaţie.
Gestionarea unei crize - Ansamblul măsurilor şi operaţiilor de control,
izolare, blocare şi eliminare a conflictelor care alimentează criza (conflictul).
Grup central de analiză - Un grup alcătuit din reprezentanţi a două sau mai
multe comandamente (naţiuni) care răspund de analiza detaliată a misiunilor
(activităţilor) ce se desfăşoară.
Grup central de planificare - Un grup alcătuit din reprezentanţi a două sau
mai multe comandamente (naţiuni) care răspund de emiterea unor ordine, în cadrul
exerciţiilor de luptă, care trebuie să respecte specificaţiile şi directivele de planificare.
Măsuri de sprijin electronic - Cuprind operaţiile executate de trupele
proprii pentru descoperirea, interceptarea, localizarea, identificarea, analiza şi
determinarea parametrilor, radiaţiilor electromagnetice purtător de informaţii şi a

158 Ediţia 1
surselor acestora având ca rezultat cunoaşterea situaţiei electronice şi operative a
adversarului, determinarea ameninţărilor în spectrul electromagnetic şi sprijinul
nemijlocit al contramăsurilor electronice şi a măsurilor de protecţie electronică,
executate de trupele proprii.
Măsuri de protecţie electronică - cuprind activităţile ce se execută pentru
menţinerea capacităţii de întrebuinţare, în interesul trupelor proprii, a spectrului
electromagnetic.
Măsuri de protecţie electronică tactice:
a) organizarea şi dispunerea judicioasă a sistemelor (mijloacelor)
electronice având în vedere să se evite radiaţia electromagnetică în direcţia
adversarului;
b) dislocarea elementelor de dispozitiv al marilor unităţi (unităţilor) pentru
a reduce sau elimina radiaţiile electromagnetice a mijloacelor;
c) manevra “neregulată” şi frecventă a mijloacelor electronice,
complexelor de armament dirijat şi punctelor de comandă;
d) mascarea şi protecţia fizică a tehnicii electronice, a punctelor de
comandă.
Măsuri de protecţie electronică tehnice - se realizează în principiu prin
proiectarea şi realizarea sistemelor electronice. Acestea cuprind standarde
operaţionale şi temporale de protecţie (ex. lobi laterali reduşi); folosirea tehnicii non-
impuls, adaptarea rapidă a parametrilor semnalului în funcţie de condiţiile de
propagare; spectru dispersat; modulaţia complexă a semnalelor; compresia
impulsurilor; comunicaţii cu distribuţie în timp; emisii electromagnetice uniforme
etc.). Un alt procedeu îl constituie criptarea tehnică a mesajelor.
NBC - Nuclear, biologic, chimic.
NOPINBC - Nivel optim de protecţie individuală nucleară, biologică şi
chimică; se referă la gradualitatea purtării EPINBC potrivit nivelurilor de ameninţare
şi la condiţiile necesare pentru îndeplinirea în siguranţă a misiunii.
Operativitate - Calitatea de a fi operativ; calitatea conducerii trupelor
concretizată în rapiditate şi eficienţă în culegerea, prelucrarea şi transmiterea
informaţiilor (obiectivelor, dispoziţiilor) necesare conducerii operaţiilor de luptă.
Operaţional - Ceva sau cineva pregătit să intre în acţiune (activitate, operaţie);
capacitatea optimă a forţelor (grupurilor, colectivelor) de a putea fi angajate în
operaţie.
Operaţionalitate - Proprietatea de a interveni prompt în rezolvarea unei
probleme, calitatea organismelor de conducere (comandamente militare) de a fi
capabile ca într-un termen relativ scurt să rezolve pe baza unor decizii problemele
multiple - atât în plan conceptual cât şi acţional, pe timpul pregătirii şi desfăşurării
operaţiilor militare.
Operaţionalizare:
a) totalizarea şi cuantificarea unor operaţii, precum şi evaluarea lor în
raport cu anumiţi parametri care trebuie atinşi pentru ca sistemele de conducere
subordonate să devină operaţionale;
b) totalitatea activităţilor desfăşurate în scopul atingerii obiectivelor
operaţionale propuse de către o anumită structură militară.

159 Ediţia 1
 Operaţionalizarea structurilor - Concept care asigură, prin aplicarea sa,
instrumentele prin care factorii de decizie politico-militară pun în mişcare sistemul
pentru a atinge pragul de reacţie într-un interval de timp cât mai scurt.
Ordin de operaţii - O directivă de obicei oficială, trimisă de comandant,
subordonaţilor săi în scopul iniţierii procesului de planificare, pentru îndeplinirea
unei misiuni (operaţii).
Plan - Document organizatoric necesar planificării unei activităţi militare
importante şi complexe, cuprinzând totalitatea măsurilor ce trebuie adoptate pentru
atingerea obiectivelor fixate.
Planul focului de artilerie - O prezentare a obiectivelor planificate care oferă
date pentru asigurarea angajării militare. Obiectivele sunt lovite într-o anumită
ordine. Momentul de începere a focului poate fi prestabilit, poate fi reprezentat de
desfăşurarea unui anumit eveniment sau la comandă.
Punct de comandă - PC:
a) comandamentul unei unităţi sau subunităţi unde comandantul şi statul
major îşi desfăşoară activitatea;
b) eşalonul unde comandantul unei unităţi sau subunităţi este dispus şi
unde acesta îşi desfăşoară activitatea (în luptă, comandamentul unei unităţi sau
subunităţi este deseori împărţit în eşaloane);
c) statul major al unităţilor sau subunităţilor în care comandantul şi staff-
ul său îşi desfăşoară activitatea.
Potenţial - Termen care defineşte ceva, care are în sine toate condiţiile
esenţiale pentru realizarea care există ca posibilitate în mod virtual.
Predicţie - Formulare de enunţuri ce descriu desfăşurarea posibilă a unor
fenomene şi evenimente în virtutea cunoaşterii dinamicii comportamentelor acestora.
Procedură de stat major - Totalitatea măsurilor, activităţilor şi documentelor,
elaborate/executate succesiv, pentru a ajunge la o decizie sau pentru a îndeplini o
decizie din procesul executării actului de comandă.
Prognoză - Prevedere ştiinţifică a desfăşurării în timp, a unui fenomen, a unui
proces etc., bazată pe studiul împrejurărilor care îi determină apariţia şi evoluţia,
prevedere a valorilor pe care le vor lua în viitor unele mărimi din prezent.
RBC - Radiologic, biologic şi chimic.
Risc - Concept care caracterizează comportamentul decizional desfăşurat într-o
situaţie incertă ce poate implica primejdie şi nereuşită. Este caracterizat de
următoarele elemente:
a) expunerea - durata de timp şi frecvenţa în care personalul sau tehnica
sunt subiecte care în anumite condiţii, sunt supuse riscului;
b) controlul - acţiunea care poate, în anumite condiţii, să determine o
reducere a riscului;
c) evaluarea riscului - identificarea şi evaluarea tuturor factorilor de risc
prin impactul probabil al acestora asupra operaţiei.
Situaţie de risc - este acea situaţie în care subiectul trebuie să aleagă între (cel
puţin) 2 alternative, care diferă între ele atât prin valorile (utilităţile) lor, cât şi prin
probabilităţile de câştig asociate, astfel încât unei creşteri a utilităţii îi este asociată o
reducere a probabilităţii de reuşită şi invers.

160 Ediţia 1
 SARNBC - Sistemul de avertizare şi raportare NBC.
Semn de autenticitate - Un număr, o literă sau un grup de litere sau nume sau
ambele, care atestă autenticitatea manuscrisului.
Standard - Valoare, unitate fizică sau noţiunea abstractă stabilită şi definită ca
autoritate, obiect sau acord comun a servi ca referinţă, model sau regulă în măsurile
cantitative sau calitative, în stabilirea practicilor şi procedurilor, sau în evaluarea
rezultatelor.
Standard operaţional - Standard care face referinţă asupra practicilor,
procedeelor, metodelor cu aplicabilitate imediată sau viitoare. Priveşte : aspectele de
natură conceptuală, doctrinară, tactică şi tehnică; antrenamentele, pregătirea şi
perfecţionarea, precizările organizatorice, rapoartele, schemele, hărţile ş.a.
Tehnica de conducere - Ansamblul de reguli specifice, procedee şi
instrumente prin care se soluţionează concret, problemele ce decurg din funcţiile
conducerii.

161 Ediţia 1
 Anexa nr. 2

DOCUMENTELE PENTRU CONDUCERE ŞI INFORMARE

CONFORM COMPETENŢELOR DE ELABORARE PE NIVELE
IERARHICE

A. Documente de conducere

Nr. EŞALOANE
B.
crt. Rg. Bg. Compartimentul
(Dn.)
DOCUMENTE
1. CONCEPŢIA OPERAŢIEI X X X G/S3
2. PLANUL DE OPERAŢIE X X X G/S3
PLANUL DE PROCURARE A
3. X X X G/S2
INFORMAŢIILOR
4. PLANUL DE ACTIVITATE X X X G/S3
5. PLANUL DE CONTROL X X X G/S3
PLANUL DE PAZĂ AL PUNCTULUI DE
6. X X X G/S3
COMANDĂ
ORDINUL DE OPERAŢIE
7. X X X G/S3
(text sau grafic)
ANEXA „PERSONAL” LA ORDINUL
8. X X X G/S1
DE OPERAŢIE
ANEXA „INFORMAŢII” LA
9. X X X G/S2
ORDINUL DE OPERAŢIE
ANEXA „PROTECŢIA
10. INFORMAŢIILOR” LA ORDINUL DE G/S2
OPERAŢIE
ANEXE

ANEXA „RĂZBOI ELECTRONIC” LA

11. G/S2
ORDINUL DE OPERAŢIE
ANEXA „OPERAŢII” LA ORDINUL
12. X X X G/S3
DE OPERAŢIE
ANEXA „MASCARE” LA ORDINUL
13. G/S3
DE OPERAŢIE
14. ANEXA „ASIGURAREA G/S3
TOPOGEODEZICĂ” LA ORDINUL DE
OPERAŢIE

162 Ediţia 1
 ANEXA „SPRIJIN DE FOC” LA
15. X X X G/S3
ORDINUL DE OPERAŢIE
ANEXA „PROTECŢIE
16. ANTIAERIANĂ” LA ORDINUL DE G/S3
OPERAŢIE
ANEXA „PROTECŢIA GENISTICĂ”
17. G/S3
LA ORDINUL DE OPERAŢIE
ANEXA „APĂRAREA NBC” LA
18. G/S3
ORDINUL DE OPERAŢIE
ANEXA „OPERAŢII PSIHOLOGICE”
19. G/S3
LA ORDINUL DE OPERAŢIE
ANEXA „PLANUL TRANSPORTULUI
20. AERIAN” LA ORDINUL DE G3
OPERAŢIE
ANEXA „SPRIJIN LOGISTIC” LA
21. X X X G/S4
ORDINUL DE OPERAŢIE
ANEXA „ASIGURAREA
22. MEDICALĂ” LA ORDINUL DE Medic şef
SPRIJIN LOGISTIC
ANEXA „RELAŢII MILITARI-CIVILI”
23. X G/S5
LA ORDINUL DE OPERAŢIE
ANEXA „COMUNICAŢII ŞI
24. INFORMATICĂ” LA ORDINUL DE X X X G/S6
OPERAŢIE
ANEXA „JURIDIC” LA ORDINUL DE
25. Comp. juridic
OPERAŢIE
ANEXA „FINANCIAR” LA ORDINUL Comp.
26.
DE OPERAŢIE financiar
ANEXA „INFORMARE ŞI RELAŢII
Comp. rel.
27. PUBLICE” LA ORDINUL DE X
publice
OPERAŢIE
ANEXA „REGULI DE ANGAJARE” G/S3
28. X
LA ORDINUL DE OPERAŢIE G/S5
ANEXA „DEPLASARE” LA ORDINUL
29. X X X G/S3
DE OPERAŢIE
ANEXA „SECURITATEA
G/S2
30. OPERAŢIEI” LA ORDINUL DE X X X
G/S3
OPERAŢIE
ANEXA „POLIŢIE MILITARĂ” LA G/S3
31. X
ORDINUL DE OPERAŢIE G/S4
32. ORDINUL FRAGMENTAR X X X G/S3
33. ORDINUL PRELIMINAR X X X G/S3
34. ORDINUL TIP SCHEMĂ X X X G/S3
ORDINUL DE DEPLASARE G/S3
35. X X X
G/S4
36. ORDINUL LOGISTIC X X X G/S4

N o t e:
1. Principalele misiuni şi măsuri specifice din planurile şi ordinele anexe de
la eşaloanele B, Rg., Bg. nemarcate în acest tabel, se trec în planul/ordinul de
operaţie, aprobat/semnat de comandant.

163 Ediţia 1
 2. Conţinutul planurilor/ordinelor, anexă la planurile/ordinele specifice
domeniului de competenţă al modulelor/structurilor nominalizate în acest tabel şi al
căror conţinut nu se regăseşte în manual, va fi stabilit de către comandant şi şeful de
modul/structură, în funcţie de amploarea operaţiilor şi de atribuţiile specifice.
3. Numerotarea/ însemnarea anexelor/apendicilor la ordinul de operaţii se
execută în conformitate POS ale comandamentelor.

164 Ediţia 1
 B. Documente de informare

Nr. EŞALOANE
B
crt. Rg. Bg. Compartimentul
(Dn.)
DOCUMENTE
G/S3
RAPOARTE DE INFORMARE
1. X X X (sau conform precizărilor
CARE SE ÎNAINTEAZĂ
eşalonului superior)
G/S1;
ESTIMĂRI ALE ŞEFILOR DE
2. X X X G/S6 şi comparti-mentele
COMPARTIMENTE
indepen-dente
ESTIMĂRI ALE
STRUCTURILOR (OF.) DIN Structuri (of.) din cadrul
3. X X X
CADRUL G/S- urilor
COMPARTIMENTELOR
JURNALUL OPERAŢIILOR
4. X X X G/S3
MILITARE
5. INFORMĂRI X X X G/S3
Se întocmesc la toate eşaloanele, în funcţie de
nevoile pentru planificarea şi conducerea
operaţiilor militare. Principial, fiecare ofiţer din
comandament întrebuinţează hărţi pentru lucru,
HĂRŢI (CA SUPORT DE
6. în scopul pregătirii şi actualizării datelor necesare
LUCRU )
planificării şi conducerii operaţiilor militare,
corespunzătoare domeniului de activitate. De
regulă, conţinutul acestora este similar planurilor
detaliate pentru desfăşurarea operaţiilor.

Note:
1. În funcţie de amploarea operaţiilor şi de compunerea şi natura
comandamentului, se pot întocmi Planul de sprijin prin foc şi Planul de sprijin
logistic, anexe la Planul de operaţie. Acestea conţin prevederi asemănătoare cu cele
din ordinul de sprijin prin foc şi ordinul de sprijin logistic, anexe la Ordinul de
operaţie.
2. În situaţia în care se întocmesc separat, în capitolul respectiv din Planul de
operaţie, se menţionează – “conform anexei nr…, la Planul de operaţie”.
3. Acestea se întocmesc grafic şi text pe hartă şi li se pot anexa scheme,
tabele etc. Se semnează de şeful de stat major şi şeful modulului respectiv.

165 Ediţia 1
 Anexa nr. 3
(art. 339)
ORDINUL PRELIMINAR
(clasificarea documentului)

(se scrie pe fiecare pagină sus categoria de clasificare: SECRET, NESECRET)

(modificări faţă de ordinele în vigoare, dacă sunt )
Exemplarul nr…..din „n”exemplare
Comandamentul care a emis ordinul …
Locul emiterii (poate fi codificat) …
Data şi ora semnării …
Numărul de referinţă al mesajului …
(Tipul şi numărul ordinului )
Exemplu: ORDINUL PRELIMINAR Nr.
Referinţe: Hărţi, diagrame şi documente relevante.
Fusul orar (Ex. “ZULU” = ora locală) utilizat pe parcursul întregului ordin
(opţional).
Scop: O frază cu scopul indicării unei sarcini ori necesităţii specifice adresate
comandanţilor sprijiniţi şi celor ce sprijină, cum ar fi: termenul maxim până la care
recepţionează estimarea comandantului şi estimarea desfăşurării preliminare.
Organizarea pentru misiune: (dacă este posibil)
1. Situaţia: scurtă prezentare a situaţiei, incluzând:
a) situaţia politică şi situaţia forţelor inamicului în zona de operaţii;
b) acţiuni şi atitudini ce se aşteaptă din partea naţiunilor prietene;
c) sursa, timpul şi cantitatea principalelor forţe combatante la dispoziţie
pentru planificare, sau solicitarea evaluării comandantului privind forţele şi necesarul
de transport strategic;
d) presupuneri/estimări ce ar putea influenţa semnificativ planificarea
comandantului.
2. Misiunea.
O prezentare concisă a misiunii de îndeplinit şi a scopului ei.
3. Execuţia
Intenţia comandantului pentru operaţia respectivă:
a) concepţia operaţiei; asigură toate detaliile disponibile, care pot fi
transmise în ordinul preliminar; dacă comandantul care emite ordinul preliminar
doreşte să fie avute în vedere anumite faze sau cursuri de acţiune le menţionează în
text în aşa fel încât comandantul sprijinit să dezvolte cursul de acţiune pe care-l
consideră corespunzător;
b) misiuni/sarcini probabile pentru unităţile luptătoare; informaţii
referitoare la sarcinile de îndeplinit de către unităţi;
c) misiuni/sarcini probabile pentru unităţile de sprijin de luptă (paragraful
3 b);
d) instrucţiuni de coordonare; cuprind informaţiile disponibile în
momentul emiterii ordinului cum ar fi nevoile de informaţii critice ale comandantului
şi o variantă de calcul a timpului, utilizabilă în planificarea operaţiei (adunarea

166 Ediţia 1
echipei de întocmire a ordinului, inclusiv locul şi participanţii; deplasările, inclusiv
nivelurile sau gradele de notificare a deplasării); data prevăzută pentru începerea
execuţiei (ziua Z - poate fi şi aproximativă dar ea este necesară comandantului şi
statului major pentru calculul iniţial al timpului); durata estimativă a operaţiei;
constrângeri operaţionale cunoscute, exemplu: restricţii de survol, nevoi de deminare
a porturilor, limitarea mişcărilor, cercetare etc.; precizări privind regulile de angajare;
instrucţiuni de monitorizare şi coordonare, date comandantului care asigură sprijinul
de către comandantul beneficiar de sprijin; autorizarea legăturii directe între
comandanţi (exemplu: este autorizată legătura directă între _________________
după/nu mai devreme de _____________________); indicaţii (riscul; siguranţa
operaţiei şi orientării privind inducerea în eroare; operaţiile psihologice; informaţiile
militare; contraspionajul; relaţiile civili-militari/CIMIC; relaţiile publice).
4. Sprijinul logistic:
a) transportul;
b) constrângerile logistice cunoscute;
c) codificări;
d) instrucţiuni de raportare; instrucţiuni speciale şi termene pentru
trimiterea rapoartelor;
e) instrucţiuni privind clasificarea şi declasificarea documentelor.
5. Comanda şi comunicaţiile:
a) instrucţiuni privind comunicaţiile;
b) relaţiile de comandă;
c) codificări;
d) instrucţiuni de raportare; instrucţiuni speciale şi termene pentru
transmiterea/înaintarea rapoartelor;
e) instrucţiuni privind clasificarea şi declasificarea documentelor.

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME (numele comandantului)
GRAD (al comandantului)
AUTENTIFICARE (nume grad semnătura emitentului sau persoanei
împuternicite)
ANEXE
DISTRIBUIRE (lipsa repartiţiei)

(clasificarea documentului)

167 Ediţia 1
 Anexa nr. 4
(art. 334, 337)

PLANUL/ORDINUL DE OPERAŢIE

(clasificarea documentului, se trece în partea de sus a fiecărei pagini)

(Schimbări faţă de ordinele în vigoare, dacă sunt)
Exemplarul nr. ... din „n” exemplare
Comandamentul care a emis ordinul …
Locul emiterii (poate fi codificat) …
Data şi ora semnării …
Numărul de referinţă al mesajului …
(Tipul şi numărul planului/ordinului )
Exemplu: ” PLANUL/ORDINUL DE OPERAŢII nr. 7”
Referinţe. Cuprind hărţi, scheme şi documente relevante (ordinul eşalonului
superior, ordine proprii anterioare).
Fusul orar (ex. “ZULU” = ora locală) folosit pe parcursul ordinului.
Repartiţia forţelor şi mijloacelor (compunerea/organizarea forţelor pentru
misiune). Aceste informaţii pot fi incluse şi în paragraful 3 “EXECUŢIA” sau într-o
anexă sub formă de text/grafic. În acest capitol, dacă este necesar, se pot detalia
organizarea forţelor, inclusiv a unităţilor luate în subordine, relaţiile de comandă,
denumirea şi statutul comenzii şi dacă se consideră necesar, numele şi gradul
comandanţilor.
1. Situaţia. O scurtă prezentare a situaţiei generale, care să asigure
înţelegerea situaţiei curente de către comandanţii subordonaţi, în următoarea
succesiune:
a) forţele inamicului (scopul; forma operaţiei; compunerea; tăria estimată;
denumirea marilor unităţi şi unităţilor; dispunerea; localizarea curentă; dispozitivul
probabil de acţiune; operaţii probabile, etapizare, termene, comanda); se pot face
referiri la alte documente care să întregească imaginea asupra informaţiilor
suplimentare despre inamic;
b) forţele proprii; informaţii despre forţele proprii, altele decât cele ce fac
obiectul ordinului de operaţii, forţe ce ar putea influenţa direct acţiunile
comandanţilor subordonaţi; respectivele forţe sunt cele care nu fac parte din
compunerea organică sau din cele ce se iau în subordine în vederea operaţiei
prevăzute, dar a căror prezenţă, la un flanc sau în alte zone adiacente, prezintă interes;
se includ în acest capitol acele forţe care trebuie cunoscute de subordonaţi, pentru a-şi
putea îndeplini misiunile/sarcinile; concepţia eşalonului superior (scopul operaţiei,
direcţii de efort; etapizarea operaţiei; comanda; operaţii pe care le execută în
zona/fâşia de responsabilitate a marii unităţi /unităţii; situaţia vecinilor şi operaţiile
acestora (cele care interesează);
c) subordonări şi resubordonări (repartiţia forţelor); sunt incluse unităţile
luate în subordine, sau resubordonate/detaşate de la structura de bază, cu specificarea

168 Ediţia 1
termenului de intrare în vigoare; aceste date pot fi cuprinse şi într-o anexă separată;
se pot utiliza în acelaşi timp ambele metode;
d) evaluarea făcută de comandant - este opţională.
2. Misiunea - primită de la eşalonul superior/dedusă: scopul; forma
operaţiei; termenele de realizare.
3. Execuţia. Conţine elementele necesare îndeplinirii cerinţelor operaţiei în
sine şi cuprinde un sumar al cursului general al acţiunii ce se intenţionează a se
desfăşura, sau concepţia operaţiilor. În subparagrafele adiacente se menţionează,
pentru fiecare element din structură participant la operaţie, repartiţia misiunilor
specifice care duc nemijlocit la îndeplinirea concepţiei operaţiei, sau care sprijină
acţiunile principale. De asemenea, se dau detalii de coordonare sau organizare ce nu
au fost date la subparagraful “Repartiţia forţelor”. Instrucţiunile destinate pentru două
sau mai multe elemente din organică pot fi prezentate mai concret, în subparagraful
“Instrucţiuni de coordonare”.
Intenţia. Se prezintă cu exactitate intenţia comandantului.
a) concepţia operaţiei; descrie, pe scurt, modul cum vede comandantul
execuţia operaţiei, de la începutul până la finalizarea acesteia; trebuie să fie realizată
detalierea, cu un eşalon mai jos, de asemenea manieră încât să-i ajute pe subordonaţi
în a se concentra asupra a ceea ce trebuie făcut pentru obţinerea succesului, astfel ca
îndeplinirea misiunii să fie posibilă în timpul disponibil şi în absenţa unor informaţii
şi instrucţiuni suplimentare; acest subparagraf trebuie să evidenţieze cu claritate
fazele /etapizarea operaţiei şi termenele, direcţia de acţiune şi schemele de manevră
pentru principalele elemente subordonate care sunt destinate să rezolve ceea ce
comandantul şi-a propus să realizeze, planurile generale de utilizare a armamentului
şi organizarea sprijinului de foc şi, în cazul operaţiilor de desant maritim, planul de
acţiune pentru forţa de debarcare şi zona/fâşia/raionul) de acţiune, alte priorităţi şi
precizări (instrucţiuni de apărare nucleară, biologică şi chimică; priorităţi specifice;
stabilirea măsurilor de mascare);
b) misiuni/sarcini pentru unităţile luptătoare; în subparagrafele adiacente
se stabilesc misiuni specifice pentru fiecare element al comenzii însărcinat cu
executarea acţiunilor tactice şi se stabilesc detalii de coordonare şi organizare pentru
luptă a forţelor, dacă acest lucru nu s-a făcut în subparagraful “Repartiţia forţelor”
sau într-o anexă;
c) misiuni/sarcini pentru unităţile de sprijin de luptă; acest subparagraf se
întocmeşte numai în măsura în care este necesar şi se utilizează numai pentru a stabili
acele misiuni pe care unităţile de sprijin trebuie să le îndeplinească şi care nu sunt
menţionate în altă parte; unităţile de sprijin de luptă se enumeră în ordinea în care
apar în organică (ordinea de bătaie);
d) instrucţiuni de coordonare; aici se trec instrucţiunile aplicabile la două
sau mai multe elemente ale grupării; de regulă, include linii de despărţire, obiective,
aliniamentul de plecare, timpul şi direcţia atacului şi alte elemente specifice necesare
pentru coordonarea acţiunilor unităţilor participante la misiune; alte informaţii ce pot
fi incluse sunt instrucţiunile pentru transmiterea rapoartelor, momentul probabil al
execuţiei şi când intră în vigoare ordinul.

169 Ediţia 1
 4. Sprijinul logistic. Stabileşte elementele administrative şi logistice
utilizate în operaţie. Descrie metodele sprijinului logistic pentru operaţia în cauză. La
nivelurile superioare ale comenzii, acest paragraf poate fi înlocuit de formula “Vezi
ordinul administrativ/logistic”. La nivelurile inferioare, acest paragraf sau anexa
corespunzătoare, pot elimina necesitatea unui ordin administrativ logistic.
a) concepţia de sprijin; include informaţiile necesare pentru a clasifica
concepţia sprijinului logistic; se face o prezentare de ansamblu a acţiunii din
perspectiva logisticii;
b) servicii şi materiale; menţionează materialele şi serviciile pentru
aprovizionare, mentenanţă, transport şi construcţii, precum şi alocarea forţei de
muncă în scopuri logistice;
c) evacuarea medicală şi spitalizarea; prezintă planuri şi proceduri de
evacuare şi spitalizare a militarilor şi civililor,
d) probleme de personal;
e) cooperarea civili - militari;
f) diverse.
5. Comanda şi comunicaţiile. Paragraful cuprinde semnale, instrucţiuni de
identificare şi recunoaştere, concepţia privind mijloacele electronice, locul de
dispunere a comandamentelor şi deplasarea acestora, semnale şi codificări de
legătură.
a) comandă, control şi comunicaţii; se prezintă informaţii despre reţeaua
permanentă de comandă, control şi comunicaţii, procedurile de operare, procedurile
de identificare, constrângerile în utilizarea aparaturii electronice etc.; poate fi
necesară întocmirea unei anexe separate sau inserarea unei trimiteri la un plan
existent;
b) comanda; operaţiile multinaţionale pot avea relaţii de comandă
complexe; ordinul de operaţie să fie specific pentru aceste aranjamente, inclusiv
schimbările ce vor avea loc în cazul în care operaţia trece de la o fază la următoarea;
se definesc clar, relaţiile de comandă; se stabilesc punctele de comandă, cu timpii lor
de intrare în funcţiune şi de încetare a funcţionării.

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME
GRAD

AUTENTIFICARE se întrebuinţează numai dacă este cazul. Când

comandantul semnează originalul, nu mai este nevoie de nici o autentificare. Dacă nu
l-a semnat, atunci autentificarea se face prin semnătură, de către ofiţerul de stat major
care a redactat ordinul, iar în secţiunea de semnături apar numele şi gradul
comandantului.

ANEXE (A - personal; B - informaţii; etc.).

DISTRIBUIRE (lipsa repartiţiei)

170 Ediţia 1
 Anexa nr. 5
(art. 338)

ORDINUL GRAFIC

(clasificarea documentului, se scrie sus pe fiecare pagină)

(modificări faţă de ordinele în vigoare, dacă sunt)

Exemplarul nr. ... din „n” exemplare

Comandamentul care a emis ordinul …
Locul emiterii (poate fi codificat) …
Data şi ora semnării …
Numărul de referinţă al mesajului …

(Tipul şi numărul ordinului )

Exemplu: ”ORDINUL DE OPERAŢII nr. 8”
Referinţe: Hărţi….. scheme …….grafice……etc.
Fusul orar (Ex. “ZULU” = ora locală) folosit pe timpul execuţiei ordinului.
Repartiţia forţelor. Aceasta poate fi detaliată în paragraful 3, într-o anexă
separată sau pe schemă. În acest ultim caz, compunerea forţelor trebuie redată
utilizând simbolurile militare.
1. Situaţia
a) forţele inamicului; informaţiile referitoare la inamic se reprezintă, atât
cât este posibil, pe schemă sau într-o schemă separată. Informaţiile ce nu pot fi
reprezentate grafic pe schemă, se vor redacta în scris pe aceasta; se pot face referiri şi
la alte documente;
b) forţele proprii (schemă); informaţiile referitoare la forţele proprii şi
aliate, altele decât cele aflate în compunerea de luptă/obiect al ordinului de acţiune,
dar care afectează sau influenţează acţiunile forţelor subordonate pot fi reprezentate
pe schemă sau redactate în scris pe porţiunea de text a ordinului;
c) subordonări şi resubordonări;
d) evaluarea făcută de comandant; nu este obligatorie.
2. Misiunea, scrisă direct pe schemă .
3. Execuţia; schemă. Când este cazul, în cadrul alianţei/coaliţiei misiunile
nucleare se prezintă, fără excepţie, în schema principală. Misiunile/convenţiile
1

planificate/misiunile de sprijin de foc se reprezintă, de regulă, pe schema principală,

mai puţin în cazul că numărul lor acoperă, sau îngreuiază, reprezentarea altor
elemente. În acest caz, aceste misiuni se reprezintă într-o schemă separată, sau într-o
anexă.
a) concepţia operaţiei; indiferent de faptul că a fost reprezentată grafic sau
nu, concepţia operaţiei trebuie redactată şi sub formă de text; în mod normal, planul
general de sprijin de foc este redactat în scris;
b) ..................;
c) ..................;
1
Este valabil numai în operaţiile desfăşurate în cadrul NATO

171 Ediţia 1
 d) instrucţiuni de coordonare; dacă se redactează, aceste instrucţiuni se
înscriu în subparagraful final al paragrafului “EXECUŢIA”.
4. Sprijinul logistic. Organizarea logisticii operaţiei se reprezintă într-o
schemă separată, sau într-o anexă, sub formă de text.
5. Comanda şi comunicaţiile. De regulă, instrucţiunile referitoare la
locurile de dispunere şi mişcările punctelor de comandă/comandamentelor se
reprezintă pe schemă.

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME
GRAD

AUTENTIFICARE

APENDICE

DISTRIBUIRE

NOTE

172 Ediţia 1
 Anexa nr. 6
(art.340)

ORDINUL FRAGMENTAR

(clasificarea documentului, se scrie sus pe fiecare pagină)

(eventual, modificări faţă de ordinele în vigoare, dacă sunt)

Exemplarul nr. ... din „n” exemplare

Comandamentul care a emis ordinul …
Locul emiterii (poate fi codificat) …
Data şi ora semnării …
Numărul de referinţă al mesajului …

(Tipul şi numărul ordinului)

Exemplu: ”ORDINUL FRAGMENTAR nr. 1”
Referinţe: (obligatoriu) Ordinul pe care îl modifică (completează).
Fusul orar (Ex. “ZULU” = ora locală) folosit în textul ordinului (opţional).
Organizarea pentru misiune:
1. Situaţia (obligatoriu). Se include orice modificare la ordinul în vigoare.
2. Misiunea (obligatoriu). Formularea misiunii noi.
3. Execuţia
Intenţia: (obligatoriu). Se include orice modificare la ordinul în vigoare.
a) concepţia operaţiei (obligatoriu);
b) misiunile/sarcinile unităţilor subordonate;
c) instrucţiuni de coordonare (obligatoriu); poate include formulări de
genul “Schema curentă rămâne valabilă” sau “Vezi modificarea unu la Anexa C cu
schema Operaţiilor”, “Marchează orice modificare a măsurilor de control pe
schemă”; dacă timpul permite, se întocmeşte o altă schemă.
4. Sprijinul logistic (exemplu, “Nu sunt modificări la ordinul de operaţii
X……….”).
5. Comanda şi comunicaţiile (exemplu, “Nu sunt modificări la ordinul de
operaţii XX……….”).

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME
GRAD

AUTENTIFICARE (nume, gradul emitentului sau a persoanei autorizate)

ANEXE (opţional)

DISTRIBUIRE (opţional)

173 Ediţia 1
 ANEXA nr. 7
(art.343)

ORDINUL DE DEPLASARE

(clasificarea documentului, se scrie sus pe fiecare pagină)

(Modificări faţă de ordinele în vigoare )
Exemplarul nr. ... din „n” exemplare
Comandamentul care a emis ordinul …
Locul emiterii (poate fi codificat) …
Data şi ora semnării …
Numărul de referinţă al mesajului …
(Tipul şi numărul ordinului )
Exemplu: “ ORDINUL DE DEPLASARE NR. 1”
Referinţe: Hărţi, scheme şi documente relevante
Fusul orar (Exemplu, ZULU = ora locală)
1. Situaţia
a) forţele inamicului;
b) forţele proprii;
c) subordonări şi resubordonări.
2. Misiunea
3. Execuţia
a) concepţia de deplasare;
b) misiuni/sarcini pentru unităţile subordonate;
c) detalierea activităţilor pe timpi;
d) coordonarea acţiunii; ordinul de marş; itinerarul; periodicitatea trecerii
prin punctele de coordonare; viteza de deplasare; metoda de deplasare; măsuri de
asigurare a acţiunilor şi protecţie a forţelor; ora plecării şi alte date referitoare
la punctele obligate de trecere; controlul deplasării; zone portuare; instrucţiuni
pentru halte; date generale despre vreme; sprijinul aerian.
4. Sprijinul logistic
a) controlul transportului;
b) aprovizionarea;
c) sprijinul medical.
5. Comanda şi comunicaţiile
a) comanda (locul unde se găseşte comandantul; locul de dispunere a
principalelor elemente de conducere)
b) comunicaţii şi informatică.

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME
GRAD (al persoanei care a luat la cunoştinţă)
AUTENTIFICARE (nume; gradul emitentului sau a persoanei autorizate)

174 Ediţia 1
 Anexa nr. 8
(art.328)
ANEXA PENTRU INFORMAŢII
LA ORDINUL DE OPERAŢIE

(clasificarea documentului, se scrie sus fiecare pagină)

(Eventualele modificări faţă de ordinele în vigoare)

Exemplarul nr. ... din „n” exemplare

Comandamentul care a emis ordinul …
Locul emiterii (poate fi codificat) …
Data şi ora semnării ….
Numărul de referinţă al mesajului …

ANEXA “__” -INFORMAŢII - LA ORDINUL DE OPERAŢIE NR….

Referinţe: Hărţi, scheme şi documente relevante

Fusul orar (Ex. “ZULU” = ora locală) utilizat în ordinul de referinţă.
1. Situaţia.
a) situaţia iniţială (aliniamentul de contact; raioane şi locuri de dispunere
a unor forţe şi mijloace descoperite; alte date şi informaţii despre inamic, inclusiv
despre sistemele electronice);
b) efectele terenului şi a stării vremii asupra operaţiei;
c) varianta acţională probabilă a inamicului.
Evaluarea inamicului:
- evaluarea grupării de forţe şi mijloace a inamicului pe baza informaţiilor
obţinute;
- evaluarea posibilităţilor acţionale ale inamicului în prezent şi până la
trecerea la îndeplinirea noii misiuni.
Cursul probabil al operaţiei inamicului:
- dispozitivul;
- misiuni;
- aspectele principale ale manevrei pe timpul desfăşurării operaţiei;
- ruperea apărării, respingerea contraloviturilor/contraatacurilor,
introducerea forţelor de sprijin nemijlocit al efortului principal/rezervei pe timpul
operaţiilor ofensive sau executării contraloviturii /contraatacului;
- obiective din dispozitivul forţelor proprii, posibil să fi lovite pe timpul
desfăşurării operaţiei;
- direcţii de ofensivă/interzis;
- direcţii şi aliniamente de acţiune a aviaţiei şi elicopterelor de luptă;
- raioane de dispunere, traiect de zbor şi raioane/obiective de întrebuinţare
a desantului aerian şi a trupelor aeromobile;
- sisteme de cercetare-lovire de înaltă precizie;
- aliniamente probabile până la care inamicul poate lovi forţele proprii;

175 Ediţia 1
 - elemente ale operaţiilor de război radioelectronic şi influenţare
psihologică;
- elemente ale dezinformării efectuate de inamic;
- alte date specifice care influenţează operaţia/lupta.
2. Misiunea. Misiunile marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor pentru
culegerea informaţiilor.
3. Execuţia
a) elemente din concepţie; limita dinainte a apărării sau aliniamentul de
atac; itinerare/fâşii de deplasare; fâşia/raionul zonei de operaţii; fâşii, raioane, locuri
de dispunere a forţelor şi mijloacelor subordonate marii unităţi/unităţii; fâşii, raioane,
locuri de dispunere a structurilor de cercetare si război electronic ce execută operaţii
în sprijinul operaţiei marii unităţi/unităţii sau ale eşalonului superior dispuse în zona
de acţiune proprie; raionul de întrebuinţare a desantului aerian şi misiunile acestuia;
punctele de comandă ale eşalonului superior, vecinilor, sau altor structuri cu care se
cooperează; traseul aliniamentelor de apărare/misiunilor stabilite şi dinamica
acestora; aliniamentele şi direcţiile de contralovitură/contraatac - în apărare;
aliniamentele misiunilor şi de introducere în operaţie/luptă a forţelor de sprijin
nemijlocit al efortului principal/rezervei şi direcţia de acţiune - în ofensivă; sectorul
de rupere; operaţii de război electronic; alte elemente semnificative din concepţie);
b) concepţia de organizare a sistemului informaţional; zona de
responsabilitate informativă; zona de interes informativ; repartiţia responsabilităţilor
informative: zone de responsabilitate informativă pentru marile unităţi/unităţile
subordonate; raioane, obiective, direcţii de acţiune pentru unităţile/subunităţile de
cercetare şi război electronic; elemente de responsabilitate informativă pentru
cercetarea de armă; locul de dispunere şi misiunile informative ale forţelor luate în
subordine, vecine şi cu care se cooperează; locul de dispunere a resursei de aviaţie şi
întrebuinţarea acesteia în misiuni de cercetare; manevra forţelor şi mijloacelor pe
timpul desfăşurării operaţiei; alte date ce completează concepţia de organizare a
sistemului informaţional;
c) măsurile referitoare la modul de întrebuinţare a personalului,
documentelor şi materialelor definesc, modifică sau completează procedurile de
operare standard existente, dacă este nevoie, pe întreaga durată a operaţiei (ex.
probleme privind managementul prizonierilor de război, a dezertorilor, repatriaţilor,
refugiaţilor sau localnicilor şi altor persoane, planuri privind modul de gestionare a
unor probleme de segregaţie, rasială şi religioasă şi modalităţile de exploatare a
acestora ca surse de informaţii, materialul capturat şi documentaţia tehnică aferentă,
stabilirea destinaţiei, obiectivelor şi categoriilor de materiale capturate de la inamic
ce vor fi supuse examinării, precum şi instrucţiunilor speciale privind procesarea şi
utilizarea lor);
d) protecţia informaţiilor; în cadrul operaţiilor, unele instrucţiuni şi
proceduri specifice personalului cu atribuţii deosebite pot avea un caracter mai
restrictiv în ce priveşte distribuirea lor şi ca atare este necesar să se întocmească un
apendice/anexă suplimentară sub denumirea “Măsuri speciale de protecţie a
informaţiilor/ contraspionaj”, destinat unui număr limitat şi specific de
persoane/adresanţi.

176 Ediţia 1
 4. Sprijinul logistic.
5. Comanda şi comunicaţiile:
a) alte date despre elementele cu care se cooperează şi colaborează;
puncte de comandă/conducere care aparţin altor structuri militare sau administraţiei
de stat locale; raioane şi obiective din zona de responsabilitate informativă ce se
cercetează de eşalonul superior sau alte forţe; raioane şi obiective asupra cărora sunt
interzise operaţiile de cercetare ale marii unităţi/unităţii prin ordinul eşalonului
superior; locul de dispunere a unor elemente de cercetare ale eşaloanelor superioare
în fâşia marii unităţi/unităţii; alte date;
b) rapoarte şi distribuirea acestora; condiţiile privind data, numărul de
copii, modul de redactare care reglementează problema rapoartelor informative
adresate comandamentului pe întreaga durată a operaţiei; perioada de transmitere a
rapoartelor de rutină şi distribuirea acestora; rapoartele speciale şi de rutină ce diferă
faţă de cele cuprinse în procedurile standard de operare - PSO şi care sunt cerute de la
unităţile subordonate; conferinţe şi întruniri periodice sau speciale ale ofiţerilor de
informaţii; distribuirea de materiale documentare, de informaţii, fotografii, imagini
video, rapoarte informative sau scheme ale structurilor de război; dacă este indicat,
legături speciale pe linie de informaţii.

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME
GRAD

AUTENTIFICARE (nume, gradul persoanei autorizate)

APENDICE

DISTRIBUIRE (opţional)

NOTE

177 Ediţia 1
 Anexa nr. 9
(art.351)

ANEXA PENTRU SPRIJINUL PRIN FOC

LA ORDINUL DE OPERAŢIE

(clasificarea documentului, se scrie sus fiecare pagină)

(Eventualele modificări faţă de ordinele în vigoare)

Exemplarul nr. ... din „n” exemplare

Comandamentul care a emis ordinul …
Locul emiterii (poate fi codificat) …
Data şi ora semnării …
Numărul de referinţă al mesajului …

ANEXA”___”- SPRIJIN PRIN FOC - LA ORDINUL DE OPERAŢIE NR ….

Referinţe: Hărţi, scheme şi documente relevante.

Fusul orar (Ex. “ZULU” = ora locală) folosit în cadrul ordinului de operaţie.
1. Situaţia
Orice informaţie care afectează sprijinul de foc şi care nu este inclusă în
paragraful 1 al ordinului de operaţie sau care necesită a fi explicată.
a) forţele inamicului; ex. “Vezi anexa…. la ordinul de operaţii nr……”;
posibilităţile de sprijin aerian, avioane şi elicoptere, de artilerie antiaeriană, chimice,
nucleare şi de artilerie navală;
b) forţele proprii; misiunea eşalonului superior şi intenţia comandantului;
prezentarea planurilor de sprijin de foc ale eşalonului superior şi ale unităţilor vecine;
informaţii suplimentare despre resursele aeriene, navale şi nucleare care sprijină
unitatea;
c) subordonări şi detaşări; sunt prezentate forţele şi mijloacele de sprijin
de foc repartizate unităţii de către eşalonul superior, precum şi elementele din
organica unităţilor proprii, care sunt detaşate sub controlul sau comanda eşalonului
superior sau a unităţilor vecine.
2. Misiunea. Exprimarea clară, concisă a sarcinii sau sarcinilor, incluzând
obiectivul comun al elementelor de sprijin de foc.
3. Execuţia :
a) concepţia sprijinului de foc; o scurtă prezentare a modului de
organizare a sprijinului de foc pentru unităţile/subunităţile luptătoare, conform
concepţiei operaţiei; se specifică clar care sunt posibilităţile pentru sprijin de
foc/care unitate este cea mai importantă, care este următoarea ca importanţă
etc.;
b) sprijinul aerian; generalităţi; prezentarea misiunilor principale care
trebuie îndeplinite de elementele forţelor aeriene din aviaţia navală şi/sau a Forţelor
Aeriene care acţionează în sprijinul operaţiei; repartiţia; alocarea de ieşiri avion
pentru sprijinul aerian nemijlocit, incluzând priorităţile sau aranjamentele specifice

178 Ediţia 1
de control; diverse; probleme de detaliu care nu au fost prezentate mai sus sau referiri
la ordinul de sprijin aerian sau la un document adiacent;
c) sprijinul elicopterelor de atac; acest paragraf poate fi omis iar
informaţiile incluse în anexa pentru elicopterele de atac; generalităţi; prezentarea
misiunilor principale care trebuie executate de către elicopterele de atac în sprijinul
operaţiilor; repartiţia; alocarea elicopterelor incluzând aranjamentele specifice şi/sau
priorităţile; diverse; detaliile care nu au fost prezentate mai sus sau în subparagraful
referitor la sarcinile unităţilor de elicoptere de atac sau în anexa pentru elicopterele
de atac;
d) sprijinul de artilerie-artileria terestră; generalităţi; concepţia utilizării
unităţilor/subunităţilor de artilerie şi de artilerie antitanc în cadrul sprijinului de foc
apropiat, în adâncime şi în spatele dispozitivului forţelor; se face pe fazele operaţiei;
repartiţia; planificarea şi organizarea artileriei pentru operaţie; alocarea muniţiei pe
faze ale operaţiei, misiuni şi sarcini specifice; diverse; elemente care pot fi incluse,
dacă este necesar - raioanele punctelor de comandă, poziţiilor de tragere, de
asigurare cu date şi de susţinere logistică; sistemul de numerotare a ţintelor;
frecvenţele de lucru între artilerie şi observatorii înaintaţi; observarea aeriană;
misiunile tactice pentru fiecare unitate/subunitate de artilerie, sarcinile specifice
şi implicite pentru îndeplinirea misiunilor; referirea la ordinul/apendicele pentru
artilerie; alte date; repartiţia forţelor şi mijloacelor de cercetare de artilerie avute
la dispoziţie, pe misiuni şi sarcini specifice; acţiunile de sprijin de foc în cazul
întrebuinţării muniţiei fumigene şi de iluminare; se abordează aceleaşi probleme
ca la diverse; localizarea, selecţionarea/identificarea, determinarea şi comunicarea
obiectivelor; obiective prioritare; misiunile cercetării de artilerie şi repartiţia forţelor;
modul de elaborare a listei cu ţintele din zona de responsabilitate;
e) sprijinul de artilerie-artileria antiaeriană; poate fi anexă separată sau
poate face parte din anexa cu artileria terestră; generalităţi; concepţia de desfăşurare
şi elementele importante privitoare la procedurile de control tactic; repartiţia;
gruparea/structura forţelor pentru luptă; diverse; elemente care pot fi incluse, dacă
este necesar; zonele de desfăşurare; regulile de angajare; procedurile de comandă şi
control; referirile la ordinul/apendicele pentru artileria antiaeriană; consumul de
muniţie de artilerie antiaeriană; starea armamentului antiaerian, corespunzător
măsurilor de control specifice;
f) sprijinul de artilerie navală; generalităţi; concepţia de întrebuinţare,
incluzând limitele privitoare la durata sau faza sprijinului; repartiţia; repartiţia
observatorilor; repartiţia navelor la unităţi; diverse; elemente care pot fi incluse, dacă
este necesar; limitele traiectoriilor; repartiţia de frecvenţe; referinţa la ordinul/anexa
pentru sprijinul de artilerie navală;
g) instrucţiuni de coordonare; măsurile de coordonare şi control ale
sprijinului cu foc, (ex. linia de coordonare a sprijinului de foc, linia de coordonare a
focului, linia de restricţionare a focului); repere de timp privind planificarea şi
executarea sprijinului de foc, inclusiv ora de începere a operaţiunilor nucleare;
instrucţiunile de coordonare a focului pe obiectivele angajate de către mai multe
sisteme de lovire; instrucţiuni de modificare; zonele în care nu se execută focul de
baraj; apărarea NBC; siguranţa trupelor.

179 Ediţia 1
 4. Sprijinul logistic
a) referinţa la ordinul referitor la logistică;
b) dispunerea punctelor de aprovizionare;
c) cerinţele de întreţinere/consumurile zilnice pentru fiecare sistem de
lovire.
5. Comanda şi comunicaţiile
a) comanda; dispunerea punctelor de comandă principale şi de rezervă şi
orele de intrare în funcţiune; dispunerea P.C. ale unităţilor de artilerie şi/sau a celulei
de coordonare a sprijinului aerian; legături;
b) comunicaţii; instrucţiunile de comunicaţii; instrucţiunile de
contrasupraveghere; coduri, semnale, codificări.

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME
GRAD

AUTENTIFICARE (nume, gradul persoanei autorizate)

APENDICE

DISTRIBUIRE (opţional)

NOTE

180 Ediţia 1
 Anexa nr. 10
(art. 352)

ANEXA PENTRU PROTECŢIA GENISTICĂ

LA ORDINUL DE OPERAŢIE

(clasificarea documentului, se scrie în partea de sus a fiecărei pagini)

(Eventualele modificări faţă de ordinele în vigoare)
Exemplarul nr. ... din „n” exemplare
Comandamentul care a emis ordinul …
Locul emiterii (poate fi codificat) …
Data şi ora semnării ….
Numărul de referinţă al mesajului …

ANEXA “___” -PROTECŢIE GENISTICĂ -LA ORDINUL DE OPERAŢIE

NR….

Referinţe: Hărţi, scheme şi documente relevante.

Fusul orar (Ex. “ZULU” = ora locală) folosit în cadrul ordinului de operaţie.
1. Situaţia
În această anexă, trebuie reprezentate informaţiile care afectează sprijinul
de geniu, şi care nu sunt incluse la paragraful 1 al ordinului de operaţii, sau care
necesită a fi explicate.
2. Misiunea. Prezentarea misiunii marii unităţii/unităţii/subunităţii de geniu.
3. Execuţia.
a) scheme ale acţiunilor genistice; concepţia operaţiei privind sprijinul
planului de operaţie, incluzând intenţia comandantului unităţi de arme/comandantului
marii unităţii/unităţii/subunităţii de geniu; efortul principal de geniu, organizat pe
misiuni, unităţi şi faze ale operaţiei; sprijinul de geniu în lupta apropiată; misiunile
executate de eşalonul superior în folosul unităţii proprii;
b) obstacole; efortul de contramobilitate; centurile de obstacole în
sprijinul luptei în adâncime, luptei apropiate şi luptei în spate a unităţii sprijinite;
identificarea responsabilităţilor, priorităţilor şi restricţiilor; obiectivele de rezervă;
identificarea, periodizarea şi repartizarea responsabilităţilor pentru obiectivele de
rezervă ale eşalonului superior şi ale unităţii sprijinite;
c) obiective; concepţia de întrebuinţare; accentul se pune pe modul de
sprijin al planului de manevră al marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor sprijinite;
situaţia obstacolelor planificate şi executate de către unitatea sprijinită, specificând
clar dispunerea, criteriile de execuţie şi intenţia; criteriile pentru fiecare tip de
obstacole, menţionându-se eşalonul căruia îi revine autoritatea de a întrebuinţa mine
lansate cu artileria şi orice fel de restricţii privind duratele pe aliniamente;
d) misiunile pe linie de geniu pentru marile unităţi/unităţile/ subunităţile
subordonate; misiunile de geniu care să fie executate de către elementele de geniu
care sprijină forţele luptătoare, numai dacă este necesar pentru asigurarea unităţii de

181 Ediţia 1
efort; misiunile la nivelul eşalonului emitent, repartizate structurilor de geniu, folosite
pentru a informa comandanţii marilor unităţi/unităţi/subunităţi subordonate, cu
privire la sarcinile care sunt sub controlul eşalonului superior, ele fiind îndeplinite de
forţele acestuia;
e) instrucţiuni de coordonare; generalităţi; coordonarea planului de
obstacole/baraje, incluzând timpul efectiv pentru realizarea centurilor de obstacole
referitoare la predarea obstacolelor; lucrările de apărare; întreţinerea drumurilor;
punctele de aprovizionare cu materiale de geniu; măsurile de interzicere; coordonarea
naţiunii gazdă (tipul şi dispunerea facilităţilor, mijloacelor sau sprijinului de geniu al
organizaţiilor nonguvernamentale; procedurile pentru solicitarea şi achiziţionarea
sprijinului de geniu al naţiunii gazdă, incluzând limitările în întrebuinţare a
mijloacelor naţiunii gazdă).
4. Logistica. Alocarea de mijloace specifice de geniu (mine, explozibil) şi
depozitele cu materiale de apărare.
5. Comanda şi comunicaţiile

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME
GRAD

AUTENTIFICARE (nume, gradul persoanei autorizate)

ANEXE

DISTRIBUIRE (opţional)

NOTE

182 Ediţia 1
 Anexa nr. 11
(art.353)

ANEXA PENTRU APĂRAREA NBC

LA ORDINUL DE OPERAŢIE

(clasificarea documentului, se scrie în partea de sus a fiecărei pagini)

(Eventualele modificări faţă de ordinele în vigoare)
Exemplarul nr. ... din ”n” exemplare
Comandamentul care a emis ordinul …
Locul emiterii (poate fi codificat) …
Data şi ora semnării …
Numărul de referinţă al mesajului …

ANEXA “____”- Apărare N.B.C. - LA ORDINUL DE OPERAŢIE NR. .....

Referinţe: Hărţi, scheme şi documente relevante (se pot introduce apendice

anexat).
Fusul orar folosit pentru ordinul de operaţie (ex. “ZULU” = ora locală).
1. SITUAŢIA - include acele informaţii care afectează apărarea NBC şi care
nu sunt incluse în ordinul de operaţie sau care necesită a fi detaliate:
a) forţele inamicului; vezi anexa pentru informaţii la ordinul de operaţie;
intenţiile politice şi militare, dacă sunt relevante pentru apărarea NBC; capabilitatea
biologică ofensivă şi/sau activitatea, dacă este necesar; capabilitatea chimică ofensivă
şi/sau activitatea, dacă este necesar; capabilitatea radiologică ofensivă şi/sau
activitatea, dacă este necesar; capabilitatea nucleară ofensivă şi/sau activitatea, dacă
este necesar; intenţiile şi capabilităţile CBRN - facilităţi şi sisteme care întrebuinţează
ADMCBRN, tipurile de agenţi pe care le deţine, măsuri suplimentare pentru
logistică, activităţile unităţilor de apărare NBC, informaţii despre unităţile care se
ocupă cu mijloacele de întrebuinţare, raza de incidenţă şi locaţia; mijloacele/
capabilităţile - cercetarea NBC, observarea sau decontaminarea; concepţia de
angajare prognozată şi modul de angajare real, la nivel operativ şi tactic;
b) forţele proprii; dispunerea mijloacelor de apărare NBC specializate,
organice şi primite ca întărire/în sprijin; unităţile/subunităţile/formaţiunile destinate
sprijinului NBC; structurile militare din zona de responsabilitate, capabile să
îndeplinească sarcini de apărare NBC; mijloacele/capabilităţile medicale NBC;
informare privind nivelul instruirii în domeniul apărării NBC în zona de operaţii;
capabilităţile de apărare NBC ale forţelor proprii şi a celor aliate din zona de
responsabilitate, incluzându-se şi doza de control/doza de radiaţie maximă admisă;
c) subordonări şi resubordonări; capabilităţile NBC primite ca întărire
şi/sau în sprijin, ca cerinţă pentru clarificarea grupării de forţe pentru misiune;
schimbări în gruparea de forţe pentru misiune, executate pe timpul operaţiei,
incluzând timpi sau evenimente;

183 Ediţia 1
 d) clima; consideraţii privind influenţa climei asupra persistenţei agenţilor
chimici de luptă şi asupra gradului de afectare a personalului.
2. MISIUNEA - se prezintă pe scurt măsurile de apărare NBC pe care le
asigură structura emitentă în folosul structurilor subordonate şi scopul pentru care se
execută acestea.
3. EXECUŢIA:
a) concepţia apărării NBC; vizează modalităţile de integrare în operaţie a
apărării NBC; misiunile apărării NBC pe faze ale operaţiei şi pe tipuri (cercetare
NBC; decontaminare; fumizare; nimicirea inamicului cu focul mijloacelor
incendiare);
b) prioritatea de sprijin NBC, pe faze/etape ale operaţiei şi pe tipuri de
misiuni (cercetare NBC; decontaminare; fumizare; nimicirea inamicului cu focul
mijloacelor incendiare);
c) misiuni/sarcini pentru unităţile/subunităţile de apărare NBC
subordonate; se specifică misiunile pentru fiecare din principalele structuri
subordonate;
d) misiuni ce nu sunt adresate unităţilor/subunităţilor de apărare NBC;
sunt specificate unităţile/subunităţile care trebuie să le îndeplinească şi modul de
executare a acestora;
e) misiuni ce trebuie îndeplinite de unităţile/subunităţile de sprijin; se
specifică misiunile pentru fiecare în parte, precum şi modul de executare a acestora;
f) misiuni de apărare NBC comune pentru toate structurile indiferent de
arma şi specialitatea lor; se specifică misiunile, precum şi modul de executare a
acestora;
g) situaţia meteorologică; se precizează datele meteorologice ce vor fi
asigurate, sursele de provenienţă şi modalităţile de actualizare;
h) instrucţiuni de coordonare; detecţia, identificarea şi monitorizarea-
cerinţele informaţionale privind un eveniment CBRN/EADA, unităţile de observare
desemnate, cine ordonă/conduce colectarea şi ambalarea probelor, transportul,
inclusiv securitatea şi destinaţia pentru analiză; organizarea avertizării şi raportării
CBRN şi EADA - unităţile stabilite pentru avertizare şi raportare, acţiuni care pot
determina alarme false, marcarea zonelor contaminate; nivelul de protecţie
individuală NBC (NOPINBC), factori suplimentari pentru echipajele aeriene;
gestionarea pericolului - măsuri de prevenire, securitatea amplasamentului forţelor,
controlul şi decontaminarea în vederea restrângerii raioanelor contaminate RBC/MTI,
controlul deplasării şi al transportului, restricţii pe anumite direcţii, doza de
control/doza de radiaţie maximă admisă şi controlul expunerii, protejarea de
expunerea la radiaţii, proceduri pentru decontaminarea operaţională, totală şi finală,
controlul dărâmăturilor şi al scurgerilor contaminate, posibilităţi de folosire a
resurselor locale pentru decontaminare, analize;
i) sprijinul şi contramăsurile medicale NBC; problema pre-tratamentului
în cazul unui pericol NBC, detalii privind reaprovizionarea şi autorizarea pentru
preluarea echipamentelor şi materialelor medicale; modalităţile de tratament a
răniţilor datorită agenţilor neuroparalitici şi cerinţele de depozitare a echipamentelor
materialelor specifice; evacuarea răniţilor contaminaţi;

184 Ediţia 1
 j) informarea mass-mediei privind problematica NBC.
4. SPRIJINUL LOGISTIC:
a) generalităţi; referiri la problemele specifice din prevederile ordinului
administrativ/logistic; prioritatea de distribuire a echipamentelor şi materialelor NBC
şi a ratei de reaprovizionare prin unităţile subordonate şi măsurile de control – succint
într-un tabel; stabilirea nivelului de sprijin, localizarea facilităţilor de mentenanţă şi
alte informaţii relevante; stabilirea alocării şi priorităţii transportului echipamentelor
apărării NBC; sprijinul ţării gazdă, lista cu procedurile de cereri şi achiziţii,
accentuarea oricăror restricţii şi limitări;
b) echipamentele apărării NBC; instrucţiuni de angajare pentru
echipamentele NBC; echipamentul de protecţie individuală/EPINBC pentru toate
categoriile de forţe; EPINBC specifice echipajelor aeriene; echipamente suplimentare
- detalii despre orice tip, cerinţe, sosirea în teatrul de operaţii, nevoi de cunoaştere şi
pregătire, constrângerile de compatibilitate; consumabile - niveluri de stoc, cerinţe de
depozitare, modalităţi de reaprovizionare;
c) apa; instrucţiuni pentru consumul apei;
d) alimentele; modalităţi de manipulare a alimentelor/hranei într-un mediu
contaminat;
e) măsuri medicale şi de igienă; responsabilităţi la pericolul contaminării
nucleare şi măsurile de sprijin pentru protecţia mediului.
5. COMANDA ŞI COMUNICAŢIILE:
a) locul de dispunere a centrelor/subcentrelor din cadrul SARNBC din
întreaga zonă de operaţii;
b) dispunerea punctelor de decontaminare operaţională, totală şi finală;
c) proceduri de identificare şi recunoaştere, limite şi constrângeri în
folosirea mijloacelor d transmisiuni (aparaturii electronice);
d) instrucţiuni privind sistemul de avertizare şi raportare NBC;
e) informaţii privind transmiterea mesajelor NBC;
f) impulsul electromagnetic; reliefarea forţei impulsului electromagnetic
nuclear şi a măsurilor de protecţie pentru echipamentele din teatrul de operaţii.

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME
GRAD

AUTENTIFICARE (nume, gradul persoanei autorizate)

ANEXE

DISTRIBUIRE (opţional)

Note: (dacă informaţiile nu au fost precizate în cadrul anexei):

1. Apendice 1 - Referinţe; cuprinde scheme, hărţi, standarde etc.

185 Ediţia 1
 2. Apendice 2 - Cuprinde priorităţile NBC.
3.Apendice 3 - Cuprinde lista raioanelor de decontaminare amenajate/
recunoscute - cine le instalează, locul, timpul de acţiune.
4. Apendice 4 - Liniile/canalele/frecvenţele utilizate/alocate.
5. Apendice 5 - Situaţia CBRN la data……

186 Ediţia 1
 Anexa nr. 12
(art.360)

ANEXA PENTRU SPRIJINUL LOGISTIC

LA ORDINUL DE OPERAŢIE

(clasificarea documentului, se scrie în partea de sus a fiecărei pagini)

(Eventualele modificări faţă de ordinele în vigoare)
Exemplarul nr. ... din „n” exemplare
Comandamentul care a emis ordinul …
Locul emiterii (poate fi codificat) …
Data şi ora semnării …
Numărul de referinţă al mesajului …
ANEXA “____”- SPRIJINUL LOGISTIC - LA ORDINUL DE OPERAŢIE
NR….

Referinţe: Hărţi, scheme şi documente relevante.

Fusul orar (Exemplu, ZULU = ora locală) folosit în cadrul ordinului de
operaţie.
1. Generalităţi. Nivelul stocurilor şi termenul de realizare, norme de
consum, raioane de dispunere a unităţilor de logistică etc.
2. Materiale şi servicii
a) aprovizionarea; surse, cantităţi de materiale puse la dispoziţie în
acestea, termene de distribuţie;
b) transportul; căi de comunicaţie, modalitatea efectuării transporturilor
etc.
c) servicii; modul de realizare;
d) muncă; măsuri de folosire a populaţiei civile din zonă;
e) …;
f) …;
g) întreţinere.
3. Evacuarea medicală şi spitalizarea
4. Personal
5. Cooperarea civili-militari
6. Diverse

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME
GRAD

AUTENTIFICARE (nume, gradul persoanei autorizate)

ANEXE
DISTRIBUIRE
NOTE

187 Ediţia 1
 Anexa nr. 13
(art.362)

ANEXA PENTRU COMUNICAŢII ŞI INFORMATICĂ

LA ORDINUL DE OPERAŢIE

(clasificarea documentului, se scrie în partea de sus a fiecărei pagini)

(Eventualele modificări faţă de ordinele în vigoare)

Exemplarul nr…..din „n” exemplare

Comandamentul care a emis ordinul …
Locul emiterii (poate fi codificat) …
Data şi ora semnării …
Numărul de referinţă al mesajului …
ANEXA “____” - COMUNICAŢII ŞI INFORMATICĂ - LA ORDINUL DE
OPERAŢIE Nr. ….

Referinţe: Hărţi, scheme şi documente relevante.

Fusul orar: (Ex. ZULU = ora locală) folosit în cadrul ordinului de operaţie.
1. Situaţia
a) inamicul; terenul; definirea aspectelor deosebite de teren care ar putea
influenţa dispunerea sistemelor de comandă, control şi comunicaţii; activitatea şi/sau
posibilităţile inamicului; cuprinde o listă a posibilităţilor semnificative ale inamicului
pe problemele războiului electronic care ar putea afecta sistemele de comandă şi
control; forţele şi mijloacele inamicului care, prin acţiunile lor, pot influenţa sistemul
de comunicaţii propriu;
b) forţele proprii; situaţia comunicaţiilor de bază la momentul respectiv,
pentru realizarea conducerii, cooperare şi înştiinţare; modul de întrebuinţare a forţelor
şi mijloacelor de comunicaţii din compunerea unităţilor de transmisiuni subordonate
nemijlocit; precizarea forţelor şi mijloacelor de comunicaţii date ca întărire; măsurile
de securitate luate pe linie de comunicaţii pentru contracararea posibilităţilor
inamicului de a destabiliza sistemul de comunicaţii propriu; sublinierea măsurilor de
securitate pe linie de comunicaţii necesare a fi luate pentru contracararea
posibilităţilor inamicului de a folosi războiul electronic şi protecţia sistemelor C2;
precizarea mijloacelor externe de comunicaţii care întăresc posibilităţile unităţilor de
transmisiuni.
2. Misiunea
3. Execuţia
a) organizarea comunicaţiilor în sprijinul operaţiei; organizarea
comunicaţiilor fir, radio, radioreleu, prin mijloace mobile pentru conducere,
cooperare şi înştiinţare; locurile de dispunere şi termenele de intrare în funcţiune a
centrelor de transmisiuni ale punctelor de comandă, precum şi direcţiile probabile de
deplasare a acestora; regimul de lucru al mijloacelor de transmisiuni; misiunile
cercetării de transmisiuni; măsurile de asigurare de luptă; organizarea asigurării cu

188 Ediţia 1
tehnică şi materiale de transmisiuni; termenele de înaintare a sintezelor, rapoartelor şi
cererilor;
b) misiunile unităţilor subordonate; stabilirea misiunilor de sprijin de
transmisiuni pe care anumite elemente luptătoare trebuie să le execute şi care nu sunt
cuprinse în ordinul de operaţie de bază; precizarea numai a acelor misiuni ale
unităţilor de transmisiuni aflate în sprijinul elementelor care execută manevra,
necesare realizării unităţii de efort;
c) instrucţiunile de coordonare; precizarea principalelor instrucţiuni
destinate transmisiunilor care nu sunt prevăzute în ordinul de operaţie de bază;
prezentarea timpilor cheie sau a evenimentelor critice pentru sistemul de informaţii şi
procedurile de control a reţelelor.
4. Sprijinul logistic
a) reparaţii;
b) reaprovizionări;
c) deplasări.
5. Comanda şi comunicaţiile
a) identificarea ierarhizării controlului sistemelor C2, pentru folosirea lor
în comun în reţea;
b) identificarea sistemului de management zonal a reţelelor, pentru
utilizarea şi administrarea acestora.

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME
GRAD

AUTENTIFICARE (nume; gradul persoanei autorizate)

ANEXE

DISTRIBUIRE

NOTE

189 Ediţia 1
 Anexa nr. 14
(art.330)

ANEXA PENTRU SECURITATEA OPERAŢIEI

LA ORDINUL DE OPERAŢIE

(clasificarea documentului, se scrie în partea de sus a fiecărei pagini)

(Eventualele modificări faţă de ordinele în vigoare)

Exemplarul nr…..din „n” exemplare

Comandamentul care a emis ordinul …
Locul emiterii (poate fi codificat) …
Data şi ora semnării …
Numărul de referinţă al mesajului …

ANEXA “___”- (SECURITATEA OPERAŢIEI) - LA ORDINUL DE OPERAŢIE Nr. ….

Referinţe: Hărţi, scheme şi documente relevante.
Fusul orar (Exemplu, ZULU = ora locală) folosit în cadrul ordinului de
operaţie.

1. Situaţia
a) forţele inamicului; se includ toate informaţiile care afectează siguranţa
operaţiilor, măsuri/acţiuni care nu sunt expuse în capitolul 1 al ordinului de operaţii
sau care necesită detalii suplimentare; detalii privind mijloacele inamicului de
obţinere a informaţiilor, de supraveghere/observare, de stabilire şi identificare a
obiectivelor, mijloacelor de cercetare etc şi situaţia acţiunilor subversive; se
subliniază activităţile curente desfăşurate de inamic şi capacităţile de potenţial ale
acestuia; se arată posibilităţile inamicului de extindere a ameninţărilor şi de a
desfăşura acţiuni subversive; detaliază posibilităţile inamicului de a desfăşura operaţii
speciale;
b) informaţii militare; supravegherea şi cercetarea terestră includ
observarea vizuală, prin patrulare, date despre radarele terestre, informaţii despre
senzori tereştri nesupravegheaţi şi aşa mai departe; recunoaşterea şi supravegherea
aeriană includ incursiunile, supravegherea la punct fix, acţiunile avioanelor fără
pilot, zborurile la joasă înălţime, cercetarea prin satelit şi fotografiile aeriene; altele,
cum ar fi transfugii, refugiaţii, localnicii şi aşa mai departe;
c) subversiune (propagandă; terorism; politică);
d)război electronic; măsuri de sprijin al războiului electronic;
contramăsuri electronice (bruiaj, distrugeri etc.);
e) terenul; se detaliază modul în care terenul ar putea afecta culegerea de
informaţii, supravegherea, stabilirea obiectivelor, cercetarea inamicului, capacităţile
şi măsurile de siguranţă a operaţiilor desfăşurate de forţele proprii;
f) starea vremii; se detaliază modul în care sunt afectate acţiunile forţelor
proprii şi ale inamicului;

190 Ediţia 1
 g) spaţiul şi timpul; se detaliază modul în care timpul şi spaţiul afectează
acţiunile inamicului şi măsurile de siguranţă a forţelor proprii; timpul în care
inamicul îşi adună şi îşi desfăşoară sistemul de comandă şi control;
h) slăbiciunile sistemului de informaţii şi de sistemului siguranţă ale
inamicului; se subliniază slăbiciunile inamicului şi posibilităţile subversive.
2. Misiunea. Precizarea cu claritate şi concizie a sarcinilor şi a scopului
general.
3. Execuţia
a) concepţia operaţiei; măsurile de siguranţă a operaţiilor ce se găsesc în
PSO-uri, precum şi procedurile noi sau revăzute; se enumeră măsurile încredinţate
unităţilor care au primit instrucţiuni speciale în cadrul planului de siguranţă al
operaţiei; se indică, pentru fiecare enumerare, capitolul şi subcapitolul de referinţă
din PSO (ex. “MARCAŢI CORESPUNZĂTOR TOATE AUTOVEHICULELE
UNITĂŢILOR, PSO capitolul 3-2”);
b) sarcini pentru toate unităţile ce asigură siguranţa operaţiilor; stabilesc
măsuri suplimentare ce nu sunt cuprinse în PSO şi care trebuie îndeplinite de către
unităţile din organică şi de cele luate în subordine; aceste măsuri suplimentare sunt
destinate contracarării unei ameninţări specifice din partea inamicului;
c) măsurile de siguranţa a operaţiilor şi sarcinile pe care anumite unităţi
trebuie să le aplice; dacă este necesar se stabilesc, în subparagrafe suplimentare,
problemele de importanţă deosebită pentru anumite acţiuni (ex. siguranţa fizică a
personalului trebuie accentuată în anumite momente şi necesită instrucţiuni speciale);
d) instrucţiuni de coordonare; se scoate în evidenţă modul în care pot fi
exploatate în folosul propriu, slăbiciunile identificate la inamic (ofiţerul cu
contrainformaţiile trebuie să coordoneze cooperarea între unităţi şi alte secţii ale
statului major pentru a contracta şi a pregăti contramăsuri împotriva ameninţărilor
inamicului);
e) contrainformaţii; se evaluează ameninţările pe linie de
contrainformaţii; se stabilesc măsuri de siguranţă internă (mânuirea documentelor
secrete, compartimentarea muncii etc.);
f) diverse; se stabilesc alte instrucţiuni speciale, nerezolvate anterior, cum
ar fi stabilirea de obiective pe linie de contrainformaţii (cu priorităţi respective şi
dispunerea lor);

Unităţi Obiective Priorităţi Dispunere

Brigada 1 A 1 coordonate
B 3 coordonate
Brigada 2 Y 1 coordonate
P 5 coordonate

g) inserarea lanţului de comandă pe linie de contrainformaţii.

4. Sprijinul logistic
5. Comanda şi comunicaţiile. Se includ măsuri de recunoaştere şi legătură,
instrucţiuni de identificare, responsabilităţi privind expedierea informaţiilor către
ofiţerul de stat major cu contrainformaţiile. Se indică locurile de dispunere a centrelor

191 Ediţia 1
de colectare a informaţiilor specifice în zona de acţiune. Se listează canalele de
raportare a diferitelor tipuri de informaţii solicitate, tipul de rapoarte, frecvenţele şi
ordinea priorităţilor

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME,
GRAD
AUTENTIFICARE (nume, gradul persoanei autorizate)
APENDICE
DISTRIBUIRE
NOTE

192 Ediţia 1
 Anexa nr. 15
(art.343)

ANEXA ( DEPLASARE) LA ORDINUL DE OPERAŢIE

(clasificarea documentului, se scrie în partea de sus şi de jos a fiecărei pagini)

(Eventualele modificări faţă de ordinele în vigoare)

Exemplarul nr. ... din „n” exemplare

Comandamentul care a emis ordinul …
Locul emiterii (poate fi codificat) …
Data şi ora semnării …
Numărul de referinţă al mesajului …

ANEXA “___” (DEPLASARE) LA ORDINUL DE OPERAŢIE Nr. ….

Referinţe: Hărţi, scheme şi documente relevante.

Fusul orar (Ex., ZULU = ora locală)
1. Situaţia. Informaţiile ce afectează deplasarea şi care nu au fost cuprinse
în paragraful 1 al ordinului de operaţie sau care trebuie avute în vedere în mod
deosebit.
2. Misiunea
3. Execuţia
a) concepţia deplasării (transporturilor);
b) sarcini (misiuni) ale unităţilor subordonate;
c) .......................;
d) .......................;
e) ........................;
f ) instrucţiuni de coordonare.
4. Sprijinul logistic
5. Comanda şi comunicaţiile
Organizarea comunicaţiilor pentru conducerea marilor unităţi/unităţi pe timpul
executării deplasării.

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME,
GRAD

AUTENTIFICARE (nume, gradul persoanei autorizate)

APENDICE
DISTRIBUIRE
NOTE

193 Ediţia 1
 Anexa nr. 16
(art.361)

ANEXA (RELAŢII CIVILI-MILITARI/CIMIC - LA ORDINUL DE

OPERAŢIE

(clasificarea documentului, se scrie în partea de sus a fiecărei pagini)

(Eventualele modificări faţă de ordinele în vigoare)

Exemplarul nr…..din „n” exemplare

Comandamentul care a emis ordinul …
Locul emiterii (poate fi codificat) …
Data şi ora semnării …
Numărul de referinţă al mesajului …
ANEXA „___”( RELAŢII CIVILI-MILITARI/CIMIC) - LA ORDINUL DE
OPERAŢIE Nr.

Referinţe: hărţi seria ____________________

Fusul orar (ex. ZULU = ora locală)

1. Situaţia
a) forţele inamicului; conform informaţiilor obţinute de la G2;
b) forţele proprii; conform datelor obţinute de la G3;
c) prevederi; disponibilităţile existente pentru sprijinirea operaţiilor civil-
militare; atitudinea populaţiei civile faţă de desfăşurarea operaţiilor militare; sprijinul
acordat de organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale şi internaţionale.
2. Misiuni. Se va preciza pe scurt conţinutul misiunilor de bază pe linia
CIMIC în sprijinul operaţiilor.
3. Execuţia; concepţia operaţiilor; se exprimă misiunile cele mai importante
şi mai urgente asupra cărora se vor focaliza operaţiile CIMIC; se fac precizări
concrete pentru fiecare M.U./U. din subordine pentru realizarea întregului spectru de
misiuni civil-militare; operaţiile de sprijin care se realizează în folosul forţelor proprii
de către organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale şi internaţionale.
4. Operaţii de sprijin logistic; operaţiile comune cu autorităţile civile
locale; colaborarea cu G4.
5. Comanda şi comunicaţii.
SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME,
GRAD
AUTENTIFICARE (nume, gradul persoanei autorizate)
APENDICE
DISTRIBUIRE
NOTE

194 Ediţia 1
 Anexa nr. 17
(art.360)
ORDINUL LOGISTIC

(clasificarea documentului, se scrie în partea de sus a fiecărei pagini)

(Eventualele modificări faţă de ordinele în vigoare)
Exemplarul nr....din „n” exemplare.......
Comandamentul care a emis ordinul.......
Locul emiterii (poate fi codificat)..........
Data şi ora semnării............
Numărul de referinţă al mesajului...........
ORDINUL LOGISTIC NR.___
Referinţe: Hărţi, scheme şi documente relevante.
Fusul orar (Ex., ZULU= ora locală).
1. Situaţia. O formulare generală despre sprijinul logistic ce influenţează
sprijinul operaţiei. Această formulare include orice informaţie, din paragraful l al
ordinului de operaţii, de interes particular pentru unităţile de logistică şi care să
completeze, eventual, informaţiile existente.
2. Misiunea. Cuprinde o formulare clară şi concisă a misiunii.
3. Execuţia. Cuprinde concepţia operaţiilor de sprijin logistic.
4. Administrare / logistică.
a) materiale şi servicii; poate să cuprindă şi alte subtitluri dacă se
consideră necesar; aprovizionare; transport; forţa de muncă; mentenanţa;
b) evacuare medicală şi spitalizare;
c) personal;
d) ţări străine şi sprijinul naţiunii gazdă (HNS);
e) instrucţiuni de coordonare;
f) diverse.
5. Comanda şi comunicaţiile. Conţine dispunerea punctelor de comandă şi
deplasarea acestora, organizarea legăturilor, instrucţiuni de identificare şi
recunoaştere, precum şi regulile generale privind utilizarea legăturilor de comunicaţii
şi, dacă este necesară, utilizarea altui echipament electronic.
Dacă se consideră necesar se poate întocmi o anexă.

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME
GRAD

ANEXE:
DISTRIBUIRE:
NOTE:
Note:

195 Ediţia 1
 1. Scopul ordinului administrativ/logistic - Admin./Log.O. - este să transmită
executanţilor planul comandantului pentru sprijinul logistic al operaţiei.
2. Admin./Log.O. poate fi utilizat numai în legătură sau relativ la un ordin de
operaţii - OPORD. El constituie baza ordinelor comandanţilor unităţilor de sprijin
logistic către unităţile lor şi, de asemenea, sursa de informaţii pe linie logistică pentru
structurile luptătoare.
3. La marile unităţi operative, Admin./Log.O. înlocuieşte anexa Logistica,
fiind documentul la care face trimitere în paragraful 4 al OPORD.
4. Se elaborează, de regulă, în formă scrisă, dar poate fi însoţit şi de scheme, grafice, şi
alte anexe.
5. Informaţiile privind compunerea şi locul în dispozitiv al unităţilor de
sprijin logistic pot fi redactate într-un paragraf specific al ordinului sau sub formă
grafică (schemă). Paragraful nu este obligatoriu, putând fi omis dacă se consideră
necesar.

196 Ediţia 1
 Anexa nr. 18

FORMA ŞI CONŢINUTUL ORDINULUI TIP SCHEMĂ SAU SUB FORMĂ

DE SCHEMĂ A ORDINULUI DE OPERAŢIE
(clasificarea documentului, se scrie în partea de sus a fiecărei pagini)
(Eventualele modificări faţă de ordinele în vigoare)

Exemplarul nr. ... din „n” exemplare

Eşalonul superior emitent
Locul emiterii
Data semnării
Numărul de referinţă al mesajului
TIPUL ŞI NUMĂRUL ORDINULUI DE OPERAŢII
Exemplu: OPERAŢIA X Nr.4

Referinţe. Exemplu Hărţi ……….Scheme……….grafice etc.

Timpul operativ folosit pe timpul execuţiei ordinului.
Organizarea pentru misiune.
1. Situaţia
a) forţele inamicului;
b) forţele proprii;
c) subordonări şi resubordonări;
d) evaluarea făcută de comandant.
2. Misiunea
3. Execuţia
a) concepţia operaţiilor;
b) misiunile unităţilor;
c) misiunile unităţilor de sprijin;
d) instrucţiuni de coordonare.
4. Sprijinul logistic
5. Conducerea şi comunicaţiile
SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME
GRAD
AUTENTIFICARE
ANEXE
DISTRIBUIRE
NOTE

197 Ediţia 1
NOTE EXPLICATIVE PENTRU ÎNTOCMIREA ORDINULUI TIP SCHEMĂ
(OVERLAY ORDER)

1. ORGANIZAREA (COMPUNEREA) DE LUPTĂ. Aceasta poate fi

detaliată în paragraful 3, într-o anexă separată, sau în cadrul ordinului tip schemă. În
acest ultim caz, organizarea de luptă trebuie redată utilizând simbolurile militare.
2. FORŢELE INAMICULUI. Informaţiile referitoare la inamic se prezintă,
atât cât este posibil, în ordinul tip schemă sau într-o schemă separată. Informaţiile ce
nu pot fi reprezentate grafic, în schemă, se vor redacta în scris pe acesta. Se pot face
referiri şi la alte documente.
3. FORŢELE PROPRII. Informaţiile referitoare la forţele proprii şi la cele
aliate, altele decât cele aflate în compunerea de luptă (obiect al ordinului de operaţie),
dar care afectează sau influenţează acţiunile comandanţilor şi forţelor subordonate,
pot fi reprezentate pe schemă sau redactate în scris în partea de text a ordinului.
4. EVALUAREA FĂCUTĂ DE COMANDANT.
5. CONCEPŢIA OPERAŢIILOR. Indiferent de faptul că a fost reprezentată
grafic sau nu, concepţia operaţiei trebuie redactată în scris. În mod normal, planul
general de sprijin prin foc va fi redactat în scris.
6. INSTRUCŢIUNI DE COORDONARE. Dacă se redactează aceste
instrucţiuni, ele se reprezintă în paragraful final al paragrafului “EXECUŢIA”.
7. SPRIJINUL LOGISTIC. Organizarea sprijinului logistic se reprezintă
într-o schemă separată sau se prezintă în scris într-o anexă.
8. CONDUCEREA. De regulă, instrucţiunile referitoare la locurile de
dispunere şi mişcările punctelor de comandă (comandamentelor) se reprezintă pe
schemă.

198 Ediţia 1
 Anexa nr. 19
(art.344)
ANEXA LA ORDINUL DE OPERAŢIE
(model)

(clasificarea documentului)

Exemplarul nr. ... din „n” exemplare

Eşalonul superior emitent
Locul emiterii
Data semnării
Numărul de referinţă al mesajului

ANEXA ... (titlul-domeniul funcţional) LA ORDINUL DE OPERAŢIE, Nr. ...

Referinţe: Hărţi, scheme şi documente relevante.

Timpul operativ folosit în cadrul ordinului de operaţie.
1. Situaţia. Include informaţii care influenţează domeniul funcţional la care
se referă anexa şi pe care paragraful 1 al OPORD nu le acoperă.
a) forţele inamicului; include estimarea de informaţii şi analiza zonei de
operaţii; terenul - aspecte critice care au impact asupra domeniului funcţional în
operaţie; vremea; aspectele critice produse de starea vremii; activităţi şi capacităţi ale
inamicului în domeniul funcţional respectiv - locurile şi activităţile unităţilor;
capacităţi de manevră şi în domeniul funcţional respectiv care afectează forţele
proprii în operaţie; utilizarea forţei şi mijloacelor pe baza cursurilor de acţiune
probabile ale inamicului;
b) forţele proprii; concepţia eşalonului superior în domeniul funcţional
respectiv; sprijinul dat din partea altor domenii funcţionale şi modul de coordonare;
nominalizarea unităţilor care pot acorda sprijin într-un domeniu care nu le aparţine;
c) detaşări şi întăriri; se clarifică organizarea pentru misiune.
2. Misiunea. Se precizează misiunea în domeniul funcţional respectiv, care
să sprijine OPORD sau OPLAN de bază.
3. Execuţia.
a) schema acţiunilor de sprijin în domeniul funcţional respectiv;
descrierea concepţiei; planul pentru fiecare fază a operaţiei; stabilirea priorităţilor;
b) misiunile unităţilor subordonate; stabilirea misiunilor pe care
elementele specifice de dispozitiv să le îndeplinească şi care nu sunt cuprinse în
ordinul de operaţii de bază; precizarea principalelor instrucţiuni care nu sunt
prevăzute în OPORD de bază; termene şi evenimente critice;
c)instrucţiuni privind coordonarea; reguli de angajare specifice
domeniului funcţional; anexe specifice care nu sunt prevăzute în ordinul de operaţii
de bază.
4. Sprijinul logistic.
a) categoriile de aprovizionare ce sunt reglementate prin lanţul de
comandă şi modul de alocare (matrice, tabele etc.);

199 Ediţia 1
 b) planul de distribuire; metoda de aprovizionare pentru fiecare unitate;
locuri şi puncte de aprovizionare; alocarea categoriilor de aprovizionare;
c) transportul; alocarea şi prioritatea mijloacelor destinate aprovizionării;
d) sprijinul medical în luptă;
e) mentenanţa; se precizează locurile, facilităţile şi priorităţile;
f) sprijinul pe linie de armă;
g) naţiunea gazdă; se precizează tipul şi locurile facilităţilor şi
mijloacelor, precum şi felul sprijinului acordat; proceduri şi cereri de achiziţii;
limitări, restricţii; se precizează tipul şi locurile facilităţilor şi mijloacelor.
5. Comanda şi comunicaţiile
a) comanda; comandanţii şi locul unde se află; lanţul de comandă şi
succesiunea comenzii; stabilirea comandamentului; puncte de comandă şi alte
facilităţi C2 cu locurile de dispunere;
b) comunicaţiile; precizarea instrucţiunilor de transmisiuni care se
utilizează; reţele care trebuie să fie monitorizate pentru raportare; precizarea
cerinţelor pentru raportare; orice alte cerinţe de conectare şi legătură necesare
domeniului funcţional respectiv.

SEMNĂTURA EMITENTULUI
NUME
GRAD

AUTENTIFICARE: (numele, gradul şi semnătura persoanei autorizate).

ANEXE:

DISTRIBUIRE:

NOTE:

200 Ediţia 1
 Anexa nr. 20
(art. 351)

CONŢINUTUL DE PRINCIPIU
AL UNUI PLAN PRIVIND ANGAJAREA FORŢELOR LA RESTABILIREA
„ORDINII PUBLICE”, ÎN SPRIJINUL ŞI ÎMPREUNĂ CU FORŢELE
SPECIALIZATE

(se poate întrebuinţa pentru planificarea şi conducerea operaţiilor militare

nonviolente)

1. Delimitarea zonelor afectate.

2. Compartimentarea zonelor de responsabilităţi.
3. Nominalizarea forţelor şi repartiţia pe zone.
4. Misiunile la care se pretează a fi utilizate.
5. Reguli precise de angajare.
6. Statutul forţelor.
7. Când, cui, unde şi în ce mod se pun la dispoziţie forţele şi mijloacele.
8. Asigurarea informaţională a forţelor.
9. Asigurarea conducerii.
10. Asigurarea suportului logistic al forţelor:
- locuri şi zone de dislocare şi cazare;
- hrănirea forţelor;
- asigurarea cu materiale;
- asigurarea tehnică;
- asigurarea medicală;
- evacuare.
11. Amplasarea, protecţia şi controlul forţelor de observare.
12. Pregătirea şi asigurarea “rezervelor speciale” - fotografii, benzi, casete
audio-video, texte, hărţi privind persoane, vehicule, clădiri, zone, reţele de
comunicaţii etc.
13. Măsuri pentru informarea şi conştientizarea populaţiei privind pericolele
la care se expune şi necesitatea implicării armatei.
14. Măsuri de verificare, testare şi control ale mijloacelor şi sistemelor de
comunicaţie.
15. Măsuri de supraveghere a operaţiilor din punct de vedere disciplinar.

201 Ediţia 1
 Anexa nr. 21

CONŢINUTUL DE PRINCIPIU
AL UNUI PLAN PRIVIND DEZANGAJAREA FORŢELOR PARTICIPANTE
LA ACŢIUNI DE RESTABILIRE A ORDINII PUBLICE

(se poate întrebuinţa pentru planificarea şi conducerea operaţiilor militare

nonviolente)

1. Asigurarea informaţională.
2. Tipul de dezangajare pentru care se optează.
3. Stabilirea priorităţilor de dezangajare.
4. Calendarul dezangajării forţelor.
5. Forţele care preiau responsabilităţile în zona de acţiune.
6. Forţele care rămân în zona de acţiune:
- unde vor fi dislocate şi cazate;
- în cât timp şi pentru ce zone vor fi disponibile în caz de necesitate.
7. Raioane şi locuri de concentrare ale unităţilor disponibilizate.
8. Resurse pentru completare.
9. Logistica dezangajării.
10. Asigurarea conducerii.

202 Ediţia 1
 Anexa nr. 22

CONŢINUTUL DE PRINCIPIU
AL UNUI PLAN PRIVIND SUPRAVEGHEREA EFICACE
A OPERAŢIILOR MILITARE INTR-O SITUAŢIE DE CRIZĂ

(se poate întrebuinţa pentru planificarea şi conducerea operaţiilor militare

nonviolente)

1. COMANDĂ ŞI CONTROL
- structuri optime de comandă pentru conducerea operaţiunilor;
- stabilirea gradului de răspundere al fiecărui militar participant;
- stabilirea autorităţii de monitorizare şi control a operaţiunilor.
2. ASIGURAREA JURIDICĂ
- consilierea juridică a comandanţilor - numiri de competenţe;
- competenţe pentru consilierii juridici privind revizuirea unor temeiuri
juridice ale operaţiunilor - preconizate sau deja iniţiate;
- modalităţi de asigurare juridică a personalului angajat în operaţiuni.
3. MEDIILE DE INFORMARE
- competenţe de informare pe structuri ierarhice;
- gradul de detaliere a informaţiilor;
- principii şi modalităţi de acces a corespondenţilor de presă la
conferinţele de presă şi în zonele de operaţii.
4. SUPRAVEGHEREA DIN PARTEA AUTORITĂŢII CIVILE
- precizări privind executarea controlului prin verificarea modului de
utilizare a fondurilor financiare şi a prerogativelor şi competenţelor privind numirea
comandanţilor;
- modalităţi, principii şi reguli de desfăşurare a anchetelor.
5. SISTEME PENTRU CONSTATAREA FAPTELOR
- nominalizarea organelor şi persoanelor responsabile cu constatarea
faptelor;
- forme şi modalităţi de constatare a faptelor;
- modalităţi de centralizare a faptelor de încălcare a disciplinei
operaţiilor; din mediul civil şi militar;
- protecţia surselor;
- sisteme şi proceduri de abilitare a comandanţilor militari de la toate
eşaloanele; anchetarea activităţilor celor din subordine.

203 Ediţia 1
 Anexa nr. 23 a

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA
CENTRULUI DE INFORMARE ŞI PRESĂ

1. Destinaţia
În funcţie de eşalon, modulul informare şi relaţii publice organizează Centrul
de Informare a Presei cu facilităţile, organizarea, capacităţile şi încadrarea cu
personal adecvate.
Centrul de Informare a Presei este o structură temporară, fixă sau mobilă,
organizată pentru a răspunde nevoilor de informare a opiniei publice cu privire la
operaţiile militare desfăşurate, sprijinirea activităţii profesionale a corespondenţilor
de război în activitatea de documentare/răspunsuri la solicitările de informaţii,
distribuirea de dosare de presă, organizarea unor briefing-uri sau conferinţe de presă
în momentul apariţiei unor informaţii de interes, facilitarea de interviuri şi vizite de
documentare, oportunităţi de fotografiere sau filmare. Activităţile Centrului de
Informare a Presei trebuie să contribuie printr-o informare publică corectă, oportună
şi onestă, la obţinerea înţelegerii, simpatiei şi sprijinului opiniei publice pentru
operaţiile militare desfăşurate. Centrul de Informare a Presei poate contribui într-o
mare măsură şi la realizarea informării interne.
Centrul de Informare a Presei se amenajează într-o locaţie separată de cea unde
sunt amplasate celelalte structuri ale comandamentului, dar suficient de aproape
pentru a reduce timpii de deplasare. Mărimea echipei care încadrează Centrul de
Informare a Presei este hotărâtă de comanda forţei unde acesta se organizează.
2. Organizarea, amenajarea şi dotarea Centrului de Informare a Presei.
Centrul de Informare a Presei are, în principiu, în compunere cinci secţiuni:
a) Celula de comandă;
b) Celula administrativă;
c) Structura de sprijin/relaţii cu mass-media;
d) Structura de producţie şi informare internă;
e) Grupul Mobil de Informare Publică.
Celula de comandă este responsabilă de activităţile de comandă şi control ale
operaţiilor din cadrul Centrului de Informare a Presei. În funcţie de mărimea
Centrului de Informare a Presei, şeful centrului este ajutat şi de 1-2 adjuncţi. Şeful
centrului sau unul dintre adjuncţii săi coordonează şi celula de comandă.
Acesta are ca atribuţii principale: coordonarea şi conducerea tuturor
activităţilor Centrului de Informare a Presei; cunoaşterea operaţiilor militare şi
evenimentelor curente; păstrarea permanentă a legăturii cu conducerea forţei şi cu
structurile de informare şi relaţii publice superioare, subordonate sau adiacente;
stabilirea şi detalierea strategiilor de informare publică şi a planurilor pentru
activităţile secvenţiale; identificarea oportunităţilor mediatice; planificarea briefing-
urilor şi conferinţelor de presă; coordonarea activităţii de informare internă; evaluarea
activităţii de informare publică; stabilirea priorităţilor şi procedurilor interne de lucru
în cadrul centrului.

204 Ediţia 1
 Celula administrativă răspunde de asigurarea sprijinului logistic, atât pentru
personalul Centrului de Informare a Presei, cât şi pentru reprezentanţii mass-media.
Acesta are ca atribuţii principale: asigurarea mijloacelor tehnice
corespunzătoare, a materialelor şi consumabilelor necesare difuzării informaţiilor;
asigurarea mijloacelor financiare necesare activităţii centrului; luarea în evidenţă a
corespondenţilor de război şi oferirea asistenţei în probleme administrative;
coordonarea activităţilor de transport, logistică şi contacte locale în plan
administrativ;) asigurarea securităţii Centrului de Informare a Presei şi a personalului
acestuia; asigurarea facilităţilor adecvate de cazare şi masă pentru personalul
centrului şi pentru reprezentanţii mass-media, recomandându-le anumite locuri de
cazare; planificarea traseelor şi mijloacelor de transport pentru deplasarea
corespondenţilor de război pe distanţe mai mari; supravegherea şi întreţinerea
echipamentelor Centrului de Informare a Presei; evaluarea necesităţilor de
echipamente; facilitarea asistenţei religioase, dacă este cazul.
Structura de sprijin/ relaţii cu mass-media este responsabilă de contactele directe
cu mass-media, de răspunsurile la întrebările acesteia, de însoţirea corespondenţilor
de război.
Aceasta are ca atribuţii principale: identifică, actualizează, selectează şi
sintetizează informaţiile privind operaţiile militare şi evenimentele curente ce pot
face obiectul informării publice; informează mass-media despre scopul, rolul şi
obiectivele forţei în cadrul operaţiilor militare; răspunde solicitărilor corespondenţilor
de război de a participa la diverse evenimente; organizează şi coordonează
interviurile şi vizitele corespondenţilor de război; răspunde întrebărilor
corespondenţilor de război şi ţine evidenţa acestora; asigură însoţirea
corespondenţilor de război; concepe proiecte de comunicate de presă şi răspunsuri la
întrebări; identifică oportunităţile de presă şi le prezintă şefului centrului.
Compartimentul de producţie şi informare internă este responsabil cu
producerea tuturor materialelor elaborate de Centrul de Informare a Presei şi de
informarea personalului forţei.
Acesta are ca atribuţii principale: produce şi multiplică materiale informative
necesare activităţilor centrului; desfăşoară activitatea de informare internă; asigură
fluidizarea fluxului de informaţii între structurile centrului; acordă asistenţă şi
coordonează echipele de televiziune şi de fotoreporteri ale centrului; realizează
fotografii şi producţii video pe timpul operaţiilor militare; developează/editează şi
expune fotografiile realizate; pune la dispoziţia structurii de sprijin materialele audio,
video şi foto realizate; monitorizează mass-media şi produce zilnic o revistă a presei
scrise; actualizează website-ul eşalonului, realizează publicaţia eşalonului, dacă acest
lucru este cerut prin ordinul de operaţii; coordonează activitatea translatorilor.
Din punct de vedere fizic Centrul de Informare a Presei trebuie să asigure:
spaţii de lucru separate pentru structurile centrului; dotări tehnice necesare
corespondenţilor de război; sală/săli pentru întâlniri; sală pentru conferinţe şi
briefing-uri de presă; spaţii pentru prelucrarea materialelor foto şi video; spaţii pentru
tehnica de prelucrare şi editare a materialelor de informare; spaţii pentru tehnica de
comunicaţii; spaţii de odihnă; punct alimentar; toalete.

205 Ediţia 1
 Din punct de vedere al facilităţilor Centrul de Informare a Presei trebuie să
asigure: surse de alimentare cu energie electrică, inclusiv de rezervă; instalaţii de
sonorizare; aparatură de înregistrare şi montaj audio-video; echipamente electronice,
conexiune la Internet; materiale de birotică; mijloace de comunicaţii: telefoane, staţii
de emisie-recepţie, faxuri, computere conectate la Internet, inclusiv pentru uzul
corespondenţilor de război; mobilier adecvat şi suficient pentru nevoile estimate;
televizoare, aparate de radio, aparate video, reportofoane; imprimante, copiatoare şi
scanere; mijloace de transport; ecusoane pentru personalul Centrului de Informare a
Presei şi corespondenţi de război.
3. Documente:
a) lista corespondenţilor de război acreditaţi;

LISTA CORESPONDENŢILOR DE RĂZBOI ACREDITAŢI

Cetăţenia,
Nr. Numele şi Instituţia de seria şi nr. Perioada Nr.
Obs.
crt. prenumele presă actului de acreditării telefon
identitate
1 2 3 4 5 6 7

b) solicitarea de acreditare a corespondentului de război;

ACREDITAREA CORESPONDENTULUI DE RĂZBOI

(model)

DETALII PERSONALE ALE CORESPONDENTULUI

1. Nume, iniţiala tatălui, prenume …… Foto
2. Adresa……
a) Numele şi adresa instituţiei de presă......
b) Numele organizaţiei/organizaţiilor pe care le reprezintă….
3. Data naşterii……
4. Religia ……
5. Adresa, numărul de telefon al rudei cea mai apropiată…..
6. Naţionalitatea……
a) în prezent ……
b) la naştere ……
7. Părinţii/sau soţia (dacă este căsătorit, au deţinut/deţin altă cetăţenie decât
cea română).
8. Dacă da, detalii ……
9. Numărul paşaportului, data de expirare şi organul emitent ……
a) înălţime……
b) culoarea părului ……
c) culoarea ochilor…..
d) grupa de sânge ……
Declar pe propria răspundere că cele declarate mai sus corespund realităţii.

206 Ediţia 1
 Semnătura ……………………… Data .....................................................
Confirmarea ofiţerului responsabil cu acreditarea
Grad …………………… Nume, prenume .............

e) solicitarea pentru însoţirea unei forţe combatante;

SOLICITARE PENTRU ÎNSOŢIREA UNEI FORŢE COMBATANTE

(model)

Subsemnatul …………………………... am luat cunoştinţă de prevederile

Reglementărilor pentru corespondenţii de război care însoţesc o forţă militară
elaborate de Ministerul Apărării Naţionale şi solicit să însoţesc forţele operaţionale
ce urmează a fi dislocate în …………. ……………, în calitate de corespondent de
război al ……………………………………...
Mă angajez:
- să respect toate prevederile reglementărilor aplicabile corespondenţilor de
război care însoţesc forţele operaţionale, precum şi prevederile regulamentelor
militare pe tot timpul campaniei;
- să respect toate ordinele emise de comandant şi transmise prin ofiţerul de
relaţii publice sau prin reprezentantul său pentru corespondenţi;
- să nu acţionez în nici un fel pentru prejudicierea securităţii sau moralului
trupelor române sau aliate;
- să nu mă ataşez pe lângă forţele unui alt stat, ca şi corespondent de război
sau în orice altă poziţie fără înştiinţarea prealabilă a Ministerului Apărării Naţionale.
Semnătura corespondentului ………………
Poziţia deţinută …………………………….
Semnătura editorului/editorului de ştiri/sponsorului ……………………
Nume ……………………… Prenumele……………..
Poziţia deţinută ………………..
Loc ……………………………
Data ……………………………
Pentru conformitate
Semnătura ofiţerului de acreditare……………………
Grad ………… Nume, prenume ……………………
Loc …………………………………
Data …………………………………

f) formularul declaraţie privind controlul informaţiilor (necesar pentru

acordarea permisiunii de a însoţi trupele);

FORMULAR PRIVIND CONTROLUL INFORMAŢIILOR

(model)

În eventualitatea în care va fi necesară impunerea măsurilor de securitate a

informaţiilor, mă angajez să prezint spre avizare toate materialele scrise, audio, video

207 Ediţia 1
sau foto produse pe durata operaţiilor. Mă angajez, de asemenea, să nu comunic fără
aprobarea autorităţilor militare asemenea materiale şi informaţii, indiferent dacă
rămân sau nu corespondent de război acreditat şi să mă supun deciziei autorităţilor
militare în acest sens.
Semnătura corespondentului
Nume, iniţiala tatălui şi prenume ....................................................................
Poziţia deţinută ……………………………
Semnătura editorului/editorului de ştiri/sponsorului .........................................
Nume ……………………………………………………………………………
Poziţia deţinută ………………………………………………………………….
Locul …………………………………………....................................................
Data …………………………………………...................................................
Semnătura ofiţerului de relaţii publice/responsabil cu acreditarea
Grad ………………… Nume, prenume ………………………………………..
Loc …………………………………………….................................................
Data ……………………………………………..................................................

208 Ediţia 1
 Anexa nr. 23 b

ANEXA (INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE)

LA ORDINUL DE OPERAŢII
(model)

(clasificarea documentului, se scrie în partea de sus şi de jos a fiecărei pagini)

(Eventualele modificări faţă de ordinele în vigoare)

Exemplarul nr. … din “n” exemplare

Eşalonul superior emitent
Locul emiterii
Data semnării
Numărul de referinţă al mesajului

ANEXA I (INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE) LA ORDINUL DE OPERAŢII

Nr.

Referinţe: Hărţi, scheme şi documente relevante.

Timpul operativ folosit în cadrul ordinului de operaţie.

1. SITUAŢIA
1.1 Situaţia generală
- intenţia comandantului;
- politicile actuale şi anterioare adoptate în operaţia mass-media - active/
reactive;
- climatul actual în mass-media;
- audienţe/mesaje/canale de transmitere actuale;
- poziţia actuală şi relaţiile cu mass-media (ale naţiunii gazdă, aliaţilor/
prietenilor, internaţionale/neutre, ale adversarului/ a treia parte).
1.2 Misiunile de informare şi relaţii publice a eşaloanelor superioare (cu
2 eşaloane mai sus):
Enumerarea misiunile structurilor de informare şi relaţii publice a eşaloanelor
superioare.
2. MISIUNEA
Menţinerea unui larg sprijin intern şi internaţional pentru operaţia ................
prin asigurarea unui flux continuu de informaţii corecte şi oportune, în conformitate
cu procedurile de securitatea informaţiilor şi operaţiilor, în scopul asigurării
libertăţii de manevră a comandantului.
3. EXECUŢIA
3.1 Intenţia comandantului referitor la operaţiile mass-media:
3.1.1 Starea finală urmărită în relaţiile cu mass-media;
3.1.2 Concepţia operaţiei mass-media (audienţe ţintă, mesaje);
3.1.3 Caracterul general al operaţiei mass-media - proactiv/semiactiv/
defensiv;

209 Ediţia 1
 3.1.4 Organizare/infrastructură;
3.1.5 Efortul principal - audienţa ţintă cea mai importantă şi mesajul de
bază pentru aceasta.
3.2 Concepţia operaţiilor mass media
3.2.1 Obiectivele operaţiei mass-media pentru:
- Audienţele naţionale şi internaţionale;
- Audienţe interne, inclusiv forţele prietene sau aliate.
3.2.2 Politicile mass-media:
- Mass-media naţionale şi internaţionale - ale aliaţilor şi neutrilor;
- Mass-media adversarului şi aliaţilor acestuia;
- Mass-media neacreditate.
3.2.3 Mesajele ce se transmit pe categorii de audienţe.
3.3 Responsabilităţile pe linia operaţiilor mass-media:
- Cp.St.Maj. - organizează zona de briefing pentru mass-media în …..;
- Cp.1 I. - asigură escortarea jurnaliştilor cu … militari din Pl.1 I.
3.4 Alocarea resurselor pe misiuni/sarcini.
3.5 Instrucţiuni de coordonare
3.5.1 Organizarea activităţilor (programare conferinţe/briefingurile de
presă, interviuri, facilităţi etc.);
3.5.2 Modul de raportare (tipuri de rapoarte, termene etc.);
3.5.3 Măsurile de securitate operaţională (politica faţă de media);
3.5.4 Procedurile de primire, acreditare şi identificare a reprezentanţilor
media.
3.5.5 Probleme deosebite (pierderi, probleme culturale/etnice/religioase,
atrocităţi/crime de război, operaţiunile forţelor speciale).
3.6 Timpi de bază
3.6.1 Termene limită pentru mass-media;
3.6.2 Briefing-uri;
3.6.3 Conferinţe/briefing-uri de presă;
3.6.4 Facilităţi/oportunităţi mass-media;
3.6.5 Întruniri de coordonare a activităţilor de informare şi relaţii publice.
3.7 Briefing-uri
3.7.1 Interne (modulul de informare şi relaţii publice);
3.7.2 Comanda forţei;
3.7.3 Conferinţe de presă;
3.7.4 Pachete de informare mass-media (CD-uri, internet, tipărite, casete
video);
3.7.5 Materiale de informare pentru personalul forţei.
3.8 Facilităţi
3.9 Probleme sensibile:
3.9.1 Pierderi (umane şi materiale);
3.9.2 Probleme culturale/etnice/religioase;
3.9.3 Atrocităţi/crime de război;
3.9.4 Operaţiuni ale Forţelor Speciale.
3.10 Securitatea:

210 Ediţia 1
 3.10.1 Securitatea operaţiei;
3.10.2 Primirea, acreditarea şi identificarea mass-media;
3.10.3 Mass-media neacreditate;
3.10.4 Restricţii la publicare;
3.10.5 Reacţia la încălcarea măsurilor de securitate operaţională.
3.11 Linii de urmat/materiale cu întrebări şi răspunsuri
3.12 Antrenamente mass-media pentru comandanţi şi purtătorii de
cuvânt
3.13 Monitorizarea mass-media locale
3.14 Ofiţeri de escortă
3.15 Grupuri de corespondenţi de război prezenţi în zona de operaţii
3.16 Translatori (dacă este cazul)
3.17 Analiza de conţinut a mediatizării şi feedback-ul
3.18 Echipe Combat camera sau Grupuri Mobile de Informare Publică
3.19 Articole transmise către presa naţională şi internaţională
4. SPRIJINUL LOGISTIC (pentru modulul informare şi relaţii publice şi
jurnalişti):
4.1 Transportul;
4.2 Asigurarea cu hrană şi apă;
4.3 Asigurare cu echipament şi materiale;
4.4 Sprijinul financiar;
4.5 Sprijinul medical;
4.6 Cazarea.
5. COMANDA ŞI COMUNICAŢIILE
5.1 Lanţul de comandă al structurilor de operaţii mass-media;
5.1.1 Lanţul de comandă;
5.1.2 Legăturile cu punctele de contact;
5.1.3 Instrucţiunile de identificare şi recunoaştere;
5.1.4 Regulile generale de utilizare a legăturilor de comunicaţii;
5.1.5 Utilizarea unor echipamente speciale - dacă este necesară.
5.2 Dispunerea structurilor de operaţii mass-media;
5.2.1 Dispunerea Centrelor de Informare a Presei la nivelul forţei;
5.2.2 Dispunerea Centrului de Informare a Presei propriu.
5.3 Comunicaţiile structurilor de operaţii mass-media
5.3.1 Facilităţile;
5.3.2 Indicativele structurilor de operaţii mass-media;
5.4 Comunicaţii mass-media (incluzând unităţile de comunicaţii înaintate)
5.4.1 Facilităţile de comunicaţii la dispoziţia mass-media din zona de
responsabilitate;
5.4.2 Indicativele şi instrucţiunile de identificare şi recunoaştere;
5.4.3 Regulile generale de utilizare a legăturilor de comunicaţie.
Dacă se consideră necesar se poate întocmi o anexă.

LUAT LA CUNOŞTINŢĂ:
NUME (Numele comandantului)

211 Ediţia 1
 GRAD

AUTENTIFICARE: (numele, gradul şi semnătura emitentului sau a

persoanei autorizate)

ANEXE:

DISTRIBUIRE:

NOTE:

212 Ediţia 1
 Anexa nr. 24
(art. 327)
PLANUL DE PROCURARE A INFORMAŢIILOR
PENTRU OPERAŢIA OFENSIVĂ DIN .................................... (sau numele de cod)
Nevoi de informaţii Termen de realizat Repartiţia Cereri la eşalonul superior
Stabilite de comandament misiunilor pe
executanţi

eşalonul superior
Ordonate de Misiuni de Fina- Obser-
Perioada

Locaţia

Cereri de informaţii cercetare litate vaţii

Cc.Armă
de la subordonaţi, Resurse

Cc. A.Î
Se termină Cc. Cc.
vecini şi cei cu care Începe la Informaţii de
la A.Î. Armelor
se cooperează cercetare

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Zona
de
Pe timpul
pregătirii
operaţiei

acţiune

Inamic

Zona
Pe timpul

de
operaţiei
ducerii

acţiune

Inamic
ŞEFUL DE STAT MAJOR ŞEFUL MODULULUI INFORMAŢII
Note: 1. Pe baza acestui plan, fiecare compartiment va include în planul de activitate nevoile proprii de informaţii.
2 În rubricile 1-6 sunt consemnate nevoile de informaţii aprobate de comandant.
3. În rubrica 7 sunt consemnate misiunile de cercetare deduse din analiza nevoilor de informaţii.
4. Rubrica 14 se completează cu diferite însemnări privind progresul activităţii de procurare a informaţiilor: ex. “+”; “-“ sau semne
convenţionale că s-au obţinut informaţii concrete (pozitive) sau insuficiente (negative).Sunt consemnate de asemenea, excluderea sau includerea unor
noi misiuni de cercetare pentru a se asigura dezvoltarea activităţii de procurare a informaţiilor.

213 Ediţia 1
 Anexa nr. 25

ANEXA „PLANUL ASISTENŢEI JURIDICE” LA ORDINUL DE OPERAŢIE PENTRU OPERAŢIA OFENSIVĂ

DIN ...........................................................................

Nr. Operaţiile trupelor

Operaţiile inamicului Prevederile din normele juridice încălcate Baza legală a deciziei Obs.
crt. proprii

214 Ediţia 1
 Anexa nr. 26
(art.346)
PLANUL DE CONTROL
AL COMANDAMENTULUI .................. PENTRU PREGĂTIREA OPERAŢIEI OFENSIVE DIN ...............

MODUL DE REALIZARE
FORŢE ŞI
MIJLOACE A LEGĂTURII PE CINE
MIJLOACE
M.U.(U.) CINE DE TRANS- PE TIMPUL PE TIMPUL INFOR-
Nr. ACTIVITĂŢILE CARE PERI- DESTINATE
CONTRO EXECUTĂ PORT ŞI DE DEPLA- REALIZĂ- MEAZĂ
crt. SE CONTROLEAZĂ OADA PENTRU
-LATĂ (CONDUCE) COMUNI- SĂRII RII (RAPOR-
PROTECŢIE
CAŢII CONTRO- TEAZĂ)
ŞI PAZĂ
LULUI
1. Modul de organizare,
desfăşurare şi conducere a
operaţiilor în curs de
desfăşurare.
2. Înţelegerea clară a
misiunii şi a modului de
cooperare.
3. Primirea misiunii, stadiul
şi calitatea documentelor
de conducere şi informare
întocmite (transmise).
4. Transmiterea succesivă a
misiunilor la subordonaţi.
5. Organizarea activităţilor în
punctele de comandă.
6. Organizarea
comunicaţiilor.
7. Modul de luare a
măsurilor de asigurare şi
protecţie a trupelor.

215 Ediţia 1
 Stadiul realizării structurii Bg... 10.10 14.30 Şeful G3 Numărul, 3 Autosp./... Radio şi Prin Cdt. C.10 A.
8. (ofensivei) .Mc. 10.10 17.30 Col....... subunitatea şi 2 Rd.Releu. Bg....Mc. din
1.Dispozitiv de operaţie : destinaţia Auutocam./.. Reţeaua de PC.
- sistemul de conducere; acestora. . conducere
-gruparea de angajare (de Ex.: etc. nr.1 şi 2.
pe dir. princ. de efort; de 3/Cp..../Pază şi
pe altă dir.; de sprijin apărare
nemijlocit al efort. princ.); nemijlocită
- rezerva;
- sistemul logistic;
2.Sistemul de lovire.
3.Amenajarea genistică.
9. Gradul de pregătire a
statelor majore şi a
trupelor în vederea
acţiunilor ce vor avea loc
10. Măsuri stabilite pentru
lichidarea urmărilor
atacului cu ANM şi
mijloace incendiare.
11. Organizarea luptei
împotriva blindatelor
inamicului.
12. Modul de circulaţie a
informaţiilor.
13. Gradul de completare cu
personal, tehnica militară
şi mijloace de transport.
14. Modul de desfăşurare a
aprovizionării cu muniţie,
CL, alimente şi alte tipuri
de materiale.
15. Starea morală a trupelor.

216 Ediţia 1
16. Organizarea controlului şi
îndrumarea unităţilor
subordonate.
17. Respectarea regulilor de
mascare şi conducere în
secret a forţelor.
18.
ŞEFUL DE STAT MAJOR INTOCMIT,

_________ __________________

LUAT LA CUNOŞTINŢĂ
10.01 10.00 Şeful G-1
________
10.01 10.00 Şeful G-2
________
10.01 10.00 Şeful G-3
________ (toate modulele comandamentului)

217 Ediţia 1
 Anexa nr. 27

PLANUL ORGANIZĂRII ŞI EXECUTĂRII RECUNOAŞTERILOR DIN ..............

Organizarea pazei,
Mijloace de Timp
apărării şi mascării
Compunerea deplasare şi Itinerar Puncte Probleme ce urmează a se destinat şi
pe itinerarele de Observaţii
grupei transmisiuni de marş de oprire executa cine
marş şi în punctele
necesare execută
de oprire
1. Orientarea topografică
2. Orientarea tactică
3. Verificarea informaţiilor
cunoscute despre zona
operaţiei
4. Stabilirea influenţei
caracteristicilor zonei asupra
operaţiei forţelor.
5. Verificarea fezabilităţii
cursului operaţiilor stabilite
pentru
6. Precizarea locului de
raportare pentru
7. Precizări cu privire la
modul de desfăşurare a
activităţii practice din teren
executate cu
ŞEFUL SECŢIEI OPERAŢII
____________

218 Ediţia 1
 Anexa nr. 28
(art.345)

PLANUL DE ACTIVITATE
AL COMANDAMENTULUI .............. PENTRU OPERAŢIA DE APĂRARE DIN ........................

Cine execută sau

Nr. Activităţi executate de comandant, statul major şi celelalte compartimente Termenele
participă la aceste Observaţii
crt. din comandament când se execută
activităţi
Iniţierea planificării - însuşirea misiunilor primite sau aprofundarea celor
deduse.
1. Rezolvarea problemelor principale ale planificării.
Stabilirea datelor privind conducerea compartimentelor şi/sau activităţilor
pentru executarea planificării.
2. Orientarea personalului implicat în planificarea operaţiei.
3. Întocmirea şi transmiterea ordinelor preliminare.
4. Analiza situaţiei.
5. Pregătirea estimărilor.
6. Prezentarea estimărilor (rapoartelor de informare - cu date, concluzii şi
propuneri).
7. Întocmirea planurilor de activitate.
8. Elaborarea cursurilor operaţiei.
9. Selectarea cursului optim. Executarea recunoaşterilor. Comparare şi
recomandare (desfăşurarea jocului de război). Precizarea deciziei.
Întocmirea concepţiei.
10. Elaborarea planului de acţiune, a ordinului de acţiune. Planificarea
operaţiei forţelor, logisticii trupelor şi a asigurării operaţiilor şi protecţiei
trupelor.

219 Ediţia 1
 11. Transmiterea succesivă a misiunilor la subordonaţi.
12. Revederea şi validarea planului de acţiune şi a ordinului de acţiune.
Organizarea operaţiilor forţelor.
13. Transmiterea misiunilor la subordonaţi.
Realizarea măsurilor care să ducă la îndeplinirea prevederilor din plan.
14. Coordonarea operaţiilor forţelor/organizarea cooperării.
15. Completarea cu personal, tehnică militară şi mijloace de transport.
16. Pregătirea/amenajarea/întreţinerea itinerarelor de marş, deplasare.
17. Organizarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaţiei.
18. Strângerea, deplasarea şi instalarea punctelor de comandă.
19. Întocmirea documentelor de pază şi apărare a P.C. Instruirea personalului
P.C.
20. Organizarea comunicaţiilor.
21. Transmiterea ordinelor şi realizarea măsurilor de asigurare şi protecţie.
22. Aprovizionarea cu muniţie, C.L., alimente, materiale sanitare etc.
23. Întocmirea planului de control.
24. Controlul stadiului pregătirii forţelor pentru operaţie.
25. Primirea informaţiilor şi rapoartelor de la subordonaţi. Actualizarea
situaţiei.
26. Întocmirea informărilor şi transmiterea acestora la eşalonul superior.
27. Alte activităţi.
Date de bază: ora primirii misiunii; ora raportării deciziei; gata de luptă; soarele răsare; soarele apune; timp de lumină; timp de
întuneric.

220 Ediţia 1
 Anexa nr. 29

MATRICEA
PLANIFICĂRII ACŢIUNILOR ................................. PENTRU OPERAŢIA ................ DIN .................
(marea unitate)
PLANIFICAREA REALIZAREA
ACŢIUNII REPARTIŢIA FORŢELOR DISPOZITIVUL MANEVRA
UI

SISTEMUL
REZERVĂ

LOGISTIC
SISTEMUL DE GRUPAREA DE MISIU- PERI- DE- DURA-
TIP DETALII
CONDUCERE ANGAJARE NEA OADA TALII TA

STRUCTURI P.C.Bz P.C. P.C. F.D.Pr. F.S. Nj. FS

Rz. (I.V.) E. EP.
Se Muta-
Pregăteşte
Apără depla- rea
Bg.Mc. X X X 3 zile lupta în
ob. “N” sează apără-
încercuire
O pe roţi rii
R Execută
Preg.
G depla- 60’ de
2 Contra-
A Bg.Tc. X X 2 zile sarea în la
contra- atac
N 2 nopţi semnal
atacuri
I pe roţi
C Se
Sprijină
E depla-
Bg.Art. X X F.Dir.Pr. 2 zile
sează
Efort
pe C.F.
etc.

221 Ediţia 1
 PLANIFI- REALIZAREA
CAREA REPARTIŢIA FORŢELOR DISPOZITIVU MANEVRA
ACŢIUNII LUI

SISTEMUL
REZERVĂ
PERI-

LOGISTIC
SISTEMUL DE GRUPAREA DE MISIU- DE- DURA-
OAD TIP DETA-LII
CONDUCERE ANGAJARE NEA TALII TA
A
PCBz PC. P.C. F.D. F.S.Nj. FS
STRUCTURI Rz. (I.V.) Pr.E. EPr.
Se
Sprijină La C- depla-
Bg....Art. X
F.D.Pr.E 1 zi sează
noaptea
ÎNTĂRIRE

B.Ap.N.B. Perma-
X Specifică
C. nent
-Apără De la Începe
1 Dn. R.R. P.C.Bz. C- depla-
Rg.R.A.A. A.A
T.A.A. (-1Dn) -Apără C+2 sarea la
Bg.Log. zile C-3 zile
P.C.
SPRIJIN

RESUR- Av.
2 E.Av. Loveşte
SA DE 1 E. Av.V.B. P.C. La cerere Instalează în (la C-5 ore).
V.B. Poz.Art;
AVIAŢIE P.C.
Bz.

Note:
1. Matricea se întrebuinţează ca instrument de lucru de către structurile de operaţii de la toate eşaloanele.
2. FDPr.E- Forţa de pe direcţia principală de efort.
3. FS Nj.EP-Forţa de sprijin nemijlocit a efortului principal.
4. FS- Forţa de sprjin.

222 Ediţia 1
 Anexa nr. 30

TABEL CU REPARTIŢIA FORŢELOR ŞI MIJLOACELOR

GRUPAREA DE ANGAJARE
FORŢA DE

Sistemul logistic
SPRIJIN
FORŢA DE PE DIR. PRINC. DE

Rezervă
NEMIJ. A FORŢE DE SPRIJIN

OBS.
EFORT
EFORT.
M.U

PRINC.
(U)

DETAŞA-
REZERVE
MENTE
M.U. (U.)

Bg……

Bg……

Bg……

Bg……

Bg……

Bg……

Bg……

Bg……

Bg……

Bg……

DAM
DMB

NBC
LRE

DSE
Art.

Av.
AA

DD

Ge.

Cc.
AT
Bg.I.
Bg.I.Mo.
Bg.Art.
Bg.Art.AA
Bg.Art.AT.
B.Cc.
B.Ge.
Cp.Ap.NBC
INTARI
RE
SPRIJIN
SUBOR
DINE

223 Ediţia 1

PROCESUL DE PLANIFICARE A OPERATIEI MILITARE
Etape Faze
-Însuşirea misiunii primite
sau aprofundarea celei
deduse.
-Elaborarea problemelor
Iniţierea principale ale planificării
-Prezentarea concepţiei
eşalonului
superior/intenţiei
comandantului.
-Evaluarea situaţiei.
-Analiza misiunii.
-Proiectarea operaţională.
-Estimarea forţelor.
Orientarea
-Elaborarea Ghidului
personalu-
pentru planificare al
lui implicat
comandantului.
-Analiza situaţiei la
Elaborarea
nivelul statului major.
concepţiei
-Elaborarea cursurilor
operaţiei
acţiunilor probabile.
Anexa nr. 31
Activităţi principale Finalităţi
-Primirea directivei de acţiune de la eşalonul superior.
-Constituirea grupului operativ de planificare.
-Revederea situaţiei (sursa şi evoluţia stării de conflict, intenţia forţelor inamice,
posibilităţi).
-Revederea misiunii eşalonului superior, scop, obiective, finalităţi.
-Identificarea/revederea constrângerilor, limitărilor şi măsurilor preliminare. Ghidul
-Identificarea/determinarea acţiunilor probabile şi influenţa factorilor de spaţiu, timp şi comandantului
mediu. pentru
-Identificarea/determinarea punctelor tari şi vulnerabile la inamic şi trupele proprii. declanşarea
-Identificarea/determinarea centrelor de greutate (strategice şi operative). planificării care
-Determinarea punctelor decisive. reprezintă baza
-Identificarea/determinarea misiunilor (încredinţate/repartizate şi implicite). pentru
-Determinarea la nivel operativ-tactic a obiectivelor proprii, finalităţilor şi criteriilor pentru elaborarea/iniţi-
realizarea succesului. erea ordinului
-Detalierea şi repartizarea misiunilor pentru structurile subordonate. pentru
-Executarea analizei iniţiale privind structura forţelor necesare. structurile
-Pregătirea/executarea şedinţei de analiză a misiunii în vederea luării deciziei subordonate.
comandantului.
-Elaborarea ghidului cu ideile de bază ale comandantului pentru declanşarea procesului de
planificare.
-Analiza situaţiei/estimarea situaţiei prin deducere (teatrul de operaţii, inamic, spaţiu şi Concepţia
vreme, evaluarea misiunilor, comanda şi controlul, sistemul de informaţii şi comunicaţii). operaţiei.
-Elaborarea cursurilor de acţiune. Raportul-cerere.
-Analiza cursurilor de acţiune (avantaje şi dezavantaje, scenarii, comparare).
224 Ediţia 1
 Etape Faze
-Decizia comandantului în
şedinţa pentru luarea
deciziei.
-Dezvoltarea concepţiei
potrivit cursului optim.
-Elaborarea/
coordonarea planului.
-Prezentarea pentru
aprobare.
Elaborarea -Emiterea planului detaliat
Planului privind acţiunile forţelor.
de operaţii -Planificarea logisticii
trupelor.
-Planificarea asigurării
acţiunilor şi protecţiei
trupelor.
-Revederea planului.
-Evaluarea/
Revederea reevaluarea planului.
planului
de operaţii
Activităţi principale Finalităţi
-Pregătirea şi executarea şedinţei de analiză în vederea luării deciziei.
-Selectarea cursului optim de acţiune.
-Elaborarea concepţiei operaţiei şi înaintarea pentru aprobare.
-Redactarea raportului-cerere şi înaintarea la eşalonul superior.
-Finalizarea materializării ideilor de bază ale comandantului şi concepţiei adoptate.
-Finalizarea planului de sincronizare a acţiunilor.
-Identificarea şi confirmarea forţelor în cadrul “procesului de generare/activare a forţelor”.
-Coordonarea şi redactarea Planului de operaţie.
Planuri
-Redactarea Planului de sprijin.
adiţionale.
-Redactarea planurilor specifice compartimentelor.
Planuri de
-Înaintarea pentru aprobare a Planului de operaţie.
operaţie.
-Executarea revederii planului concomitent cu desfăşurarea operaţiei.
-Executarea revederii periodice.
-Executarea unor exerciţii simulate sau aplicaţii asistate de calculator.
Planul revăzut şi
-Executarea şedinţei de analiză şi revizuire a deciziei (dacă este cazul).
adaptat
-Actualizarea, adaptarea şi redactarea amendamentelor la plan (dacă este cazul).
-Aprobarea planului modificat.
-Pregătirea şi redactarea planului reevaluat.
Anexa nr. 32
(art.209)
225 Ediţia 1
CONŢINUTUL ETAPEI DE ORIENTARE A PERSONALULUI IMPLICAT ÎN PLANIFICAREA OPERAŢIEI

Informaţii

Ghidul cu ideile de bază

Informarea cu
Directiva de ale comandantului
elementele din
acţiune Analiza misiunii pentru
analiza misiunii
declanşarea/iniţierea
procesului de
planificare

-Revederea situaţiei (sursa şi evoluţia stării de conflict, intenţia forţelor inamice, posibilităţi).
-Revederea misiunii eşalonului superior, scop, obiective, finalităţi.
-Identificarea/revederea constrângerilor, limitărilor şi măsurilor preliminare.
-Identificarea/determinarea acţiunilor probabile şi influenţa factorilor de spaţiu, timp şi mediu.
-Identificarea/determinarea punctelor tari şi vulnerabile la inamic şi trupele proprii.
-Identificarea/determinarea centrelor de greutate (strategice şi operative).
-Determinarea punctelor decisive.
-Identificarea/determinarea misiunilor (încredinţate/repartizate şi implicite).
-Determinarea la nivel operativ-tactic a obiectivelor proprii, finalităţilor şi criteriilor pentru realizarea succesului.
-Detalierea şi repartizarea misiunilor pentru structurile subordonate.
-Executarea analizei iniţiale privind structura forţelor necesare.
-Pregătirea/executarea şedinţei de analiză a misiunii în vederea luării deciziei comandantului.
-Elaborarea ghidului cu ideile de bază ale comandantului pentru declanşarea procesului de planificare.

226 Ediţia 1
 Anexa nr. 33
(art.211)

CONŢINUTUL ETAPEI DE ELABORARE A CONCEPŢIEI

Analiza/controlul statului major

Şedinţa de analiză
Ghidul
Elaborarea variantelor de şi luare a deciziei
comandantulu
i pentru curs al operaţiilor
planificare probabile

Aprobarea
concepţiei operaţiei
de către eşalonul
superior

1.Analiza situaţiei/estimarea situaţiei prin deducere - teatrul de operaţii, inamic, spaţiu şi vreme, evaluarea misiunilor, comanda şi controlul,
sistemul de informaţii şi comunicaţii.
2. Elaborarea cursurilor operaţiei.
3.Analiza cursurilor operaţiei - avantaje şi dezavantaje, scenarii, comparare.
4.Pregătirea şi executarea şedinţei de analiză în vederea luării deciziei.
5.Selectarea cursului optim al operaţiei.
6.Elaborarea concepţiei operaţiei şi înaintarea pentru aprobare.
7.Redactarea raportului-cerere şi înaintarea la eşalonul superior.

227 Ediţia 1
 Anexa nr. 34

ETAPA DE ELABORARE A PLANULUI

- descrierea etapelor în sinteză -

Ghidul comandantului şi elementele din

analiza statului major

Planul de
Concepţia
operaţie
operaţiei Pregătirea planului
aprobată

Documente
adiţionale la plan

1.Finalizarea materializării ideilor de bază ale comandantului şi concepţiei adoptate.

2.Finalizarea planului de sincronizare a operaţiei.
3.Identificarea şi confirmarea forţelor în cadrul “procesului de generare/activare a forţelor”.
4.Coordonarea şi redactarea Planului operaţiei.
5.Dezvoltarea Planurilor de sprijin.
6.Redactarea documentelor specifice modulelor.
7.Aprobarea Planului operaţiei.

228 Ediţia 1
 Anexa nr. 35
(art. 226)
ETAPA REVEDERII PLANULUI
- în sinteză -
Ghidul comandantului cu ideile de bază ale
concepţiei

Planul de
Planul de
operaţie Planul revizuit operaţie
aprobat
actualizat /
reevaluat

Planurile adiţionale de
sprijin şi susţinere
actualizate

1.Executarea revederii planului concomitent cu desfăşurarea operaţiei.

2.Executarea revederii periodice.
3.Executarea unor exerciţii simulate sau aplicaţii asistate de calculator.
4.Executarea şedinţei de analiză şi revizuire a deciziei, dacă este cazul.
5.Actualizarea, adaptarea şi redactarea amendamentelor la plan ,dacă este cazul.
6.Aprobarea planului modificat.
7.Pregătirea şi redactarea planului reevaluat.
229 Ediţia 1
 Anexa nr. 36

ANALIZA SITUAŢIEI DE CĂTRE STATUL MAJOR PENTRU

ELABORAREA VARIANTELOR DE CURS AL OPERAŢIEI

I. Situaţia teatrului/zonei de operaţie

(1) Mediu:
a) geografic;
b) topografic;
c) hidrografic;
d) meteorologic;
e) electromagnetic.
(2) Infrastructura:
a) aspecte generale;
b) transportul pe C.F. sau pe calea aerului;
c) comunicaţii;
d) porturi-fluviale şi maritime;
e) capacităţi economice.
(3) Situaţia politică, inclusiv privind respectarea unor angajamente de securitate
colectivă.
(4) Situaţia economică.
(5) Starea socială.
II. Situaţia inamicului (aspecte relevante pentru evaluarea cursului probabil al
acţiunilor acestuia).
(1) Puncte tari.
(2) Compunere.
(3) Dispunere şi dispozitive.
(4) Capacităţi de rezervă/rezerve.
(5) Capacităţi de deplasare.
(6) Capacităţi de război electronic.
(7) Capacităţi logistice.
(8) Unităţi de rachete tactice.
(9) Capacităţi tehnice.
(10) Forţe de cercetare.
(11) Posibilităţi de întrebuinţare a NBC.
(12) Capacităţi pentru acţiuni psihologice.
(13) Reevaluarea centrelor de greutate şi a punctelor decisive.
III. Elemente de analiză asociată de întrebuinţarea forţelor în timp şi spaţiu.
(1) Date critice privind terenul şi desfăşurarea forţelor în timp.
(2) Influenţa limitărilor/constrângerilor asupra planificării timpului.
(3) Distanţe critice şi durata acoperirii acestora pe variante.

230 Ediţia 1
 (4) Timpul necesar pentru realizarea unor reacţii/opţiuni specifice pentru
îndeplinirea obiectivelor şi realizarea surprinderii.
(5) Timpul necesar inamicului pentru a reacţiona la acţiunile prin surprindere.
IV. Evaluarea misiunilor care să ducă la identificarea forţelor necesare.
(1) Misiunile repartizate.
(2) Misiunile implicite sau asociate.
(3) Obligativităţi.
(4) Restricţii.
(5) Precondiţii.
(6) Posibilităţile forţelor proprii.
(7) Posibilităţile de sprijin şi susţinerea logistică.
(8) Capacităţi de cercetare.
(9) Estimarea pierderilor.
V. Sistemul de comandă şi control.
(1) Interrelaţiile de comandă.
(2) Unitatea de comandă.
(3) Responsabilităţi de control.
(4) Componente.
(5) Administrarea sistemului.
(6) Măsuri de securitate.
(7) Dispunerea P.C.
(8) Unitatea de efort.
(9) Integrarea sistemului de comandă.
VI. Sistemul de informaţii şi comunicaţii.
(1) Cerinţe obligatorii.
(2) Posibilităţile forţelor proprii.
(3) Constrângeri, restricţii, limitări.

231 Ediţia 1
 Anexa nr. 37
(art. 210)

GHIDUL COMANDANTULUI PENTRU PLANIFICAREA OPERAŢIEI

1. Date generale:
a) situaţia generală la data primirii misiunii - politică, militară şi evoluţia
situaţiei de criză/conflict până la primirea misiunii;
b) situaţia inamicului; intenţia; capabilităţi/posibilităţi; estimarea acţiunilor
inamicului (scurtă descriere a acţiunilor probabile - nu a cursului acţiunii);
c) concepţia eşalonului superior; misiunea; intenţia; obiective; scopul acţiunii
(End State) şi condiţii pentru succes; reguli de angajare admise; limitări,
constrângeri/acţiuni interzise; misiunea încredinţată; alte misiuni implicite.
2. Elementele principale ale operaţiei:
a) factori principali cunoscuţi; timp, spaţiu, vreme; deduşi/probabili care fac
obiectul analizei misiunii;
b) puncte tari şi vulnerabile; inamic; forţe proprii; alte forţe (dacă este cazul);
c) centre de greutate; strategice; operaţionale;
d) puncte decisive;
e) obiective;
f) finalităţi şi criterii pentru obţinerea succesului.
3. Misiunea
4. Estimarea iniţială a forţelor necesare:
a) forţe alocate/primite;
b) estimarea forţelor necesare.
5. Ghidul de planificare:
a) intenţiile iniţiale ale comandantului;
b) direcţionarea statului major pentru planificarea operaţiei;
c) direcţii orientative pentru comandamentele subordonate.
6. Coordonarea acţiunilor:
a) timpul maxim până la care planificarea şi pregătirea operaţiei trebuie
finalizată;
b) termenele de folosire a principalelor faze/etape ale procesului de planificare şi
redactare a documentelor pentru aprobat;
c) termene pentru alte activităţi comune de analiză şi decizie (dacă este cazul).
7. Comanda şi controlul:
a) măsuri preliminare de organizare;
b) zona (raionul) de desfăşurare a operaţiei.

232 Ediţia 1
 Anexa nr. 38

PROCESUL ELABORĂRII DECIZIEI MILITARE

NOTA 1: Comandantul poate conduce faze NOTA 2: Coordonarea de către statul major
independent ori împreună cu statul major este continuă în sus şi în jos

ORDIN DE AVERTIZARE/PRELIMINAR

PRIMIREA MISIUNII
Emiterea îndrumării iniţiale a comandantului

Ordin de avertizare/preliminar

ANALIZA MISIUNII
Aprobarea misiunii revăzute;
Stabilirea intenţiei comandantului;
Emiterea dispoziţiilor comandantului;
Aprobarea cererilor de informaţii critice ale comandantului

Ordin de avertizare/preliminar

ELABORAREA CURSURILOR OPERAŢIEI

ANALIZA CURSURILOR OPERAŢIEI

(Joc de război)
Estimări ale statului major
Estimarea
(proces continuu)
comandantului
(proces continuu) COMPARAREA CURSURILOR OPERAŢIILOR

APROBAREA CURSULUI OPTIM AL OPERAŢIEI

Aprobarea cursului acţiunii;
Definitivarea intenţiei comandantului;
Precizarea caracterului antrenamentului/repetiţiei;
Precizarea tipului de ordin.
Ordin de avertizare/preliminar

ELABORAREA ORDINELOR
Aprobarea ordinului NOTA 3: În orice
moment pe timpul
REPETIŢIE execuţiei şi evaluării,
Responsabilitatea situaţia poate cere
comandantului EXECUŢIE ŞI EVALUARE începerea din nou a
procesului.

233 Ediţia 1
 Anexa nr. 39

SARCINILE COMANDANTULUI ŞI STATULUI MAJOR

ÎN PROCESUL DECIZIONAL
(ORIENTATIV)
OF. DE SUBOF.
CDT. REFER./
PROCESUL DE PLANIFICARE STAT DE STAT
DACT.
MAJOR MAJOR
Analiza misiunii

 pregătirea hărţilor x
 pregătirea schiţelor de teren x
 aducerea la timp a rapoartelor de la unităţi x
 desfăşurarea analizei misiunii x x
 transcrierea în documente x x
 instructajul comandantului şi a statului
x
major x
Consilierea (îndrumarea) comandantului
 ajută comandantul în dezvoltarea x x
capacităţii de comandă
 întocmeşte ordinele comandantului x
 înregistrează/transcrie în ordinele x x x
comandantului
Dezvoltarea cursurilor acţiunii
 pregătirea hărţilor x x
 întocmeşte schiţele cursurilor de acţiune x
 dezvoltă cursurile acţiunii x
Analiza cursului acţiunii
 adună şi pregăteşte hărţile/instrumentele x
 înregistrează activitatea de simulare a
x
situaţiei de război
 conduce şedinţa de simulare x
Decizia
 raportează comandantului x
 ia decizia x
 înregistrează/transcrie ordinele
x x
comandantului
Pregătirea ordinelor
 întocmeşte ordinele x
 întocmeşte anexele x
 editează ordinele (anexele) x x
 actualizează ordinele x x
 reproduce graficele (schiţele)
 analizează ordinele x x
 distribuie ordinele x x

234 Ediţia 1
 Anexa nr. 40 a

BRIEFINGURI*

Briefingurile sunt procedee de prezentare a informaţiilor către comandanţi, statele

majore sau altă asistenţă desemnată. Tehnicile întrebuinţate sunt determinate de scopul
informării, răspunsul dorit şi de rolul celui care conduce briefingul. Această anexă descrie
tipurile de briefinguri militare şi prezintă modele pentru acestea.

1. Tipuri de briefinguri

Există patru tipuri de briefinguri militare:

a) de informare;
b) de decizie;
c) de analiză a misiunii;
d) de stat major.

2. Briefingul de informare

Este destinat pentru prezentarea/informarea auditoriului şi să-l facă să înţeleagă

conţinutul acestuia. Briefingul nu include concluzii şi recomandări şi nu determină luarea
de decizii. Informările prezentate în acest tip de briefing se referă, în principal, la faptele
desfăşurate anterior.
Cel care conduce briefingul/instructorul prezintă scopul informării - de a furniza
informaţii şi nu de a lua decizii. Acesta furnizează o informaţie introductivă care are rolul
să definească subiectul şi să orienteze participanţii şi apoi prezintă faptele. Exemple de
briefing de informare sunt cele referitoare la informări cu un grad ridicat de urgenţă,
informaţii de natură complexă cum ar fi redactarea planurilor, sistemelor, statisticilor sau
graficelor care necesită o explicaţie detaliată şi informaţii complexe.

3. Briefingul de decizie

Briefingul de decizie este destinat identificării unei decizii. Se prezintă variante

elaborate de statul major în urma unei analize profunde. Briefingul de decizie poate avea un
caracter general sau de detaliu, în funcţie de nivelul comandamentului şi de gradul de
cunoaştere a subiectului de către cel care ia decizii. În situaţia în care participanţii la
briefing au cunoştinţe temeinice asupra problematicii şi informaţii despre aceasta,
briefingul se limitează la enunţarea problemei, câteva informaţii esenţiale şi prezentarea
variantelor identificate.
_________________________
*Întâlnire /întrunire unde se realizează un schimb de informaţii.

235 Ediţia 1
 Cel care prezintă situaţia expune presupunerile, datele, soluţiile alternative,
justificarea acestora. În situaţia în care participanţii nu sunt familiarizaţi cu problematica
pusă în discuţie, atunci este necesară o prezentare detaliată. În acest caz, informarea
trebuie să conţină orice presupunere folosită în rezolvarea problemei, toate datele
referitoare la aceasta, discutarea alternativelor şi concluziile rezultate. Studiul de stat
major furnizează toate detaliile pentru prezentarea unui briefing detaliat.
La începutul briefingului va fi anunţată solicitarea formulării unei decizii. Dacă la
sfârşit nu este formulată o decizie, se solicită identificarea acesteia. Conducătorul
briefingului trebuie să clarifice toate problemele pentru evitarea eventualelor neînţelegeri
sau confuzii. După ce comandantul a luat decizia, şeful de stat major informează statul
major.
Dacă şeful de stat major nu este prezent, conducătorul informează statul major
despre decizia luată.

4.Briefingul de analiză a misiunii

Briefingul de analiză a misiunii este folosit pentru a se furniza informaţii în condiţii

operative, să se formuleze instrucţiunile specifice sau să se realizeze evaluarea misiunii. De
obicei este prezentat de comandant, un locţiitor, şeful operaţiilor sau alt ofiţer desemnat, în
funcţie de natura misiunii sau de nivelul comandamentului. Într-o situaţie operaţională
critică, sau când timpul la dispoziţie este foarte scurt este posibilă participarea unor
reprezentanţi şi de la structurile subordonate angajate în îndeplinirea misiunii. Acest
briefing poate fi considerat şi un instructaj pentru execuţia misiunii. Briefingul de analiză a
misiunii întăreşte ordinele, furnizează cerinţe şi instrucţiuni detaliate pentru fiecare
structură şi explică rolul fiecăreia.

5. Briefingul de stat major

Briefingul de stat major asigură coordonarea şi unificarea efortului. Acesta implică

schimbul de informaţii, prezentarea deciziei, elaborarea directivelor şi a ghidurilor.
Briefingul de stat major poate include caracteristicile briefingului de informare, a celui de
decizie şi de misiune. Participarea la briefingul de stat major depinde de nivelul
comandamentului, tipul operaţiei şi cerinţele comandantului. Şeful de stat major prezidează
briefingul. Sunt prezenţi comandantul, locţiitorul, şefii direcţiilor/centrelor, alţi ofiţeri din
statul major precum şi reprezentanţii structurilor subordonate. Şeful de stat major
nominalizează personalul care prezintă problemele de interes şi cele carfe necesită
coordonare. Fiecare ofiţer de stat major este pregătit să informeze auditoriul în domeniul
lui de responsabilitate. Briefingurile sunt desfăşurate cu regularitate, după un program
dinainte stabilit. La campanie, briefingul se desfăşoară şi în funcţie de nevoile de
conducere. Punctul principal al briefingului este decizia comandantului pentru selectarea
cursului optim şi formularea elementelor principale ale concepţiei.

236 Ediţia 1
 6.Modele de briefing

A. De informare:
1) Introducerea:
a) salutul auditorului;
b) tipul şi clasificarea briefingului;
c) obiectivul şi scopurile;
d) cadrul şi procedurile.
2) Desfăşurarea briefingului.
3) Încheierea.
B. De decizie:
1) Introducerea:
a) salutul auditorului;
b) enunţarea tipului, clasificării şi scopului;
c) un scurt enunţ al problematicii de rezolvat;
d) recomandări.
2) Desfăşurarea briefingului:
a) fapte care influenţează misiunea;
b) fapte pertinente care pot influenţa decizia comandantului;
c) prezentarea factorilor pozitivi şi negativi;
d) presupunerile necesare acoperirii deficitului de informare;
e) prezentarea cursurilor de acţiune;
f) discutarea variantelor şi a criteriilor de elaborare a cursurilor de acţiune;
g) analiza fiecărui curs;
h) compararea cursurilor, discutarea avantajelor şi dezavantajelor, selectarea
cursului optim.
3) Concluzii.
4) Răspunsuri la întrebări.
5) Formularea recomandării care va fi supusă aprobării.
6) Elaborarea deciziei.

C. Briefingul de analiză a misiunii:

1) Prezentarea situaţiei.
2) Expunerea misiunii reformulate de comandant.
3) Formularea propunerilor pentru execuţie.
4) Formularea misiunilor armelor.
5) Comanda şi comunicaţiile.

237 Ediţia 1
 Anexa nr. 40 b

BRIEFINGUL PENTRU ANALIZA MISIUNII

(variantă)

Cine prezintă Subiectul

Şeful de stat major - Scopul şi agenda;

sau şeful G/S5/G/S3 - Zona de operaţii întrunită.

Şeful G/S2 - Estimarea iniţială de cercetare; include şi pregătirea

de cercetare a zonei de operaţii.

Şeful G/S3/G/S5 - Misiunea primită, intenţia şi concepţia comandantului

pentru operaţie;
- Forţele la dispoziţie;
- Presupuneri;
- Limitări - ce poate fi şi ce nu poate fi făcut;
- Centre de greutate/puncte decisive - pentru inamic şi
forţele proprii;
- Misiuni ce trebuie îndeplinite:
- specificate;
- implicite;
- esenţiale;
- Analiza iniţială a structurii forţelor întrunite;
- Riscuri asumate;
- Scopul final;
- Elementele principale ale concepţiei;
- Analiza timpului la dispoziţie, incluzând momentele
decisive.

Şeful G/S1 - Fapte, presupuneri, concluzii:

- acţiuni de personal;
- serviciul de personal;
- alte probleme de personal.

Şeful G/S4 - Fapte, presupuneri, concluzii:

- gradul de suport logistic;
- nivelul stocurilor;
- operativitatea tehnicii;
- executarea transporturilor;
- asistenţa medicală.
- Diverse; alte informaţii în corelaţie cu misiunea.
238 Ediţia 1
 Anexa nr. 40 c

BRIEFINGUL PENTRU RECOMANDAREA CURSURILOR DE OPERAŢIE

CĂTRE COMANDANTUL COMANDAMENTULUI ___________________
(variantă)

Cine prezintă Subiectul

Şeful de stat major Scopul şi agenda;

sau şeful G/S5/G/S3 Zona de operaţii /zona de operaţii întrunită.

Şeful G/S 2 Estimarea de cercetare actualizată:

- analiza terenului;
- analiza meteorologică;
- analiza inamicului; capabilităţi şi slăbiciuni;
- cursurile de acţiune posibile.

Şeful G/S3/G/S5 Misiunea primită;

Intenţia comandantului;
Concepţia şi schiţa cursurilor de acţiune:
- dispunerea forţelor şi măsurile pentru controlul
acestora pe întreaga perioadă de desfăşurare a operaţiei;
- schema manevrei terestre, navale şi aeriene(zona
de operaţii întrunite; efortul principal; orice risc
semnificativ acceptat).
Compararea cursurilor de acţiune;
Posibilitatea realizării „jocului de război”;
Concluziile rezultate în urma analizei raportului de forţe;
Justificarea dispunerii în teren a forţelor proprii;
Justificarea măsurilor de control luate.

Şefii Ultimele fapte şi presupuneri apărute;

G/S1/G/S4/G/S6 Recomandarea unui curs de acţiune.

239 Ediţia 1
240 Ediţia 1