MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORŢELOR ARMATE ”ALEXANDRU CEL BUN”

FACULTATEA ŞTIINŢE MILITARE

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

STUDIU DE CAZ
TEMA: Studiu comparativ a procesului de planificare a operațiilor de nivel Bg. I.Mo de până la trecerea
Armatei Naționale la standardele NATO și cu cel prezent.

Autor: căpitan Vladislav GODOROJEA

Plutonul: 53

Chişinău - 2021

1
 Chişinău - 2020

CUPRINS
1. INTRODUCERE...............................................................................................................................3
2. Procesului de planificare a operațiilor de nivel Bg. I.Mo de până la trecerea Armatei
Naționale la standardele NATO......................................................................................................4
3. Procesului de planificare a operațiilor de nivel Bg. I.Mo prezent................................................6
4. CONCLUZII......................................................................................................................................8
5. BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................9

2
 INTRODUCERE
Planificarea, ca atribut al conducerii acţiunilor militare, reprezintă ansamblul activităţilor, de o
complexitate variabilă, prin care comandantul previzionează rezultatele dorite, proiectează modalităţile
efective de realizare a acestora şi transmite subordonaţilor viziunea, intenţia şi deciziile sale.
Ca instrumente de conducere, se impune ca planurile şi ordinele de operaţii să fie riguros
respectate dar şi adaptate la condiţiile nou apărute. Schimbările repetate în planificare duc la instabilitatea
planurilor, diminuarea fondului de timp al comandamentelor şi sustragerea lor de la conducerea propriu-
zisă.
Ultimele conflicte militare, în mod deosebit cele desfăşurate în Irak şi Afganistan, au demonstrat
că lupta modernă este o luptă întrunită a forţelor terestre, aeriene şi maritime. Aceasta presupune condiţii
moderne de structurare şi constituire a grupărilor tactice şi mai ales de întrebuinţare a acestora în cadrul
acţiunilor militare. Întrebuinţarea lor presupune rigurozitate maximă în planificarea campaniei /operaţiei,
bătăliilor şi luptelor pentru a evita pierderile materiale şi umane nejustificate, confuzia, dezordinea şi mai
ales nerealizarea scopurilor propuse prin concepţia acţiunilor de luptă.

3
 PARTEA DE BAZĂ
1. Procesului de planificare a operațiilor de nivel Bg. I.Mo de până la trecerea Armatei
Naționale la standardele NATO.
Elaborarea hotărîrii (deciziei) se face pe baza misiunii primite de la eșalonul superior. Ea
constituie un proces intelectual, unitar și complex, informațional și de calcul, ce presupune consultarea de
către comandant cu șeful de stat major, șefii de armă și reprezentanții trupelor (forțelor) cu care se
cooperează. Luarea hotărîrii (deciziei) este atributul comandantului; caracterul incomplet al datelor
referitoare la situație nu-i permite acestuia de a lua hotărîrea la timp.
Elaborarea deciziei cuprinde următoarele activități: însușirea misiunii; calculul timpului; orientarea
statului major, șefilor de armă (servicii) și reprezentanților trupelor (forțelor) cu care se cooperează; darea
indicațiilor pentru transmiterea dispozițiunilor preliminare; determinarea concepției luptei, stabilirea celor
mai urgente măsuri pentru asigurarea de luptă; analiza situației; ascultarea propunerilor pregătite de statul
major, șefii de armă și reprezentanții trupelor (forțelor) cu care se cooperează; executarea recunoașterilor
și precizarea hotărîrii.
Însușind misiunea comandantul trebuie să înțeleagă concepția eșalonului (comandantului) superior,
sarcinile repartizate lui sau cele care rezultă din situație creată, misiunile primite, sau scopul operației
(acțiunilor); să reformuleze misiunea primită astfel ca ea să includă răspunsurile la întrebările cine (trupe,
unități, subunități etc.) va participa la operație, ce trebuie să facă, ce să obțină - scopurile operației , cînd
se vor desfășura aceste acțiuni, unde (în ce zonă, raion, regiune etc.) și de ce se desfășoară astfel (pentru că
la atingerea acestui aliniament, grad de distrugere etc. inamicul nu-și mai poate menține puterea
(capacitatea) de luptă pentru executarea misiuni).
În baza însușirii misiuni (la toate eșaloanele) se efectuează calculul timpului disponibil pentru
pregătirea luptei avînd ca repere de bază timpul primirii misiuni și timpul începutului executării ei; se
elaborează concomitent graficul de lucru al comandantului, statului major, șefilor de arme, servicii
antrenate în procesul de planificare a luptei .
La planificarea operațiilor, comandantul are în vedere următoarele: data (ziua) și ora primirii
misiunii; locul, data și ora cînd trebuie raportată hotărîrea; data și ora cînd trebuie să fie gata de luptă. În
funcție de aceste date, încadrează în termene desfășurarea principalelor activități de pregătire a luptei,
asigurînd cea mai mare parte din timp la dispoziția subunităților subordonate.

4
 Orientarea statului major, a șefilor de arme, servicii (secțiuni) și reprezentanților trupelor (forțelor)
cu care se cooperează se execută, de regulă, de comandant, care comunică: misiunea brigăzii; principalele
concluzii rezultate din însușirea misiunii; forma în care să se prezinte datele și propunerile necesare pentru
luarea hotărîrii; problemele la care aceștia să se refere, gradul lor de detaliere, succesiunea în care să fie
prezentate și timpul afectat. De asemenea, dă indicații referitoare la cele mai urgente măsuri pentru
asigurarea de luptă.
Pe baza indicațiilor comandantului, șeful de stat major, șefii de arme, servicii și reprezentanții
trupelor (forțelor) cu care se cooperează dau dispozițiuni preliminare, în scopul ca trupele din subordine,
precum și cele primite ca întărire să ia din timp măsurile necesare pentru pregătirea în vederea îndeplinirii
noii misiuni de luptă.
În vederea luării hotărîrii, comandantul, personal sau împreună cu ofițerii care au participat la
însușirea misiunii, face analiza situației, de regulă, la punctul de comandă. În cadrul acestei activități se
studiază inamicul, trupele proprii și unitățile de apărare teritorială subordonate, vecinii, terenul, sursele și
resursele din zonă, condițiile de timp și starea vremii. Din analiza fiecărui element trebuie să rezulte
concluzii pentru hotărîre și măsuri ce trebuie luate în vederea pregătirii și ducerii cu succes a luptei.
Concluziile rezultate din însușirea misiunii și analiza situației, pe măsură ce se definesc, sînt
concretizate în hotărîrea comandantului, materializată grafic, pe hartă.
Elaborarea hotărîrii reprezintă principala activitate a pregătirii luptei . Baza (elementul principal)
al hotărîrii (deciziei) o constituie concepția luptei care reprezintă cursul optim al luptei aprobat prin
decizia comandantului, unde se determină scopul; procedeele de acțiune; gruparea forțelor și mijloacelor
și dispozitivul de luptă; forțele principale pe timpul ducerii luptei; direcția de efort.
Cursul probabil al acțiunii inamicului determină natura, valoarea, gruparea trupelor (forțelor)
terestre (aeriene); ce tip de acțiune și ce formă sau procedeu este adaptat; cînd planifică să desfășoare lupta
(acțiunile de luptă) contra trupelor proprii; unde se desfășoară lovitura principală și alte lovituri; cum vor
fi întrebuințate trupele (forțele) și mijloacele inamicului.
Cursul luptei este un plan/schemă (scenariu) care cuprinde o înșiruire logică de acțiuni ce urmează
a fi desfășurate de trupe (forțe) pentru îndeplinirea unei misiuni. In funcție de situație și de timpul avut la
dispoziție, se pot întocmi mai multe cursuri ale acțiunilor de luptă considerate viabile. Un curs este viabil
atunci cînd: se respectă concepția eșalonului superior (în cazul misiunii primite) sau intenția
comandamentului (în cazul misiunii deduse); duce la îndeplinirea misiunii; poate fi sprijinit cu mijloacele
avute la dispoziție; respectă dreptul conflictelor armate.
Hotărîrea (decizia) se aprobă de comandantul eșalonului superior, de regulă, în teren, după
executarea recunoașterilor, și se transmite la subordonați prin misiuni de luptă, care se dau prin ordine

5
(dispozițiuni) de luptă verbale, prin mijloace de transmisiuni sau în scris. în unele situații, la brigadă,
hotărîrea se poate aproba la punctul de comandă al acesteia, după elaborarea ei pe hartă.
Despre conținutul complet al hotărîrii (deciziei) trebuie să ia cunoștință un număr cît mai limitat de
persoane stabilite de comandant, iar evidența acestora va fi ținută de șeful statului major.
Pe baza hotărîrii (deciziei) comandantului, a ordinelor și dispozițiunilor de luptă date, statul major
întocmește, ca document de conducere, care nu se expediază trupelor (subunităților), ordinul de luptă, care
însumează în totalitate conținutul acestora.

2. Procesului de planificare a operațiilor (PPO) de nivel Bg. I.Mo prezent.

Procesul de planificare operaţională (PPO) este un model de planificare analitică, aplicabil pentru
tot spectrul operaţiilor militare, prin care se stabilesc procedurile pentru analiza misiunii, dezvoltarea,
analiza şi compararea cursurilor de acţiune, selectarea cursului optim, elaborarea concepţiei operaţiilor şi
emiterea planurilor sau a ordinelor de operaţii.
Un plan sau un ordin o dată realizat, este transmis executanţilor, constituind documentul pe baza
căruia aceştia îşi elaborează propriile planuri sau ordine de operaţii.
PPO stă la baza coordonării între comandant şi statul major, dezvoltării estimărilor statului major,
pregătirii sincronizării acţiunilor şi detalierii ordinelor, detalii prin care sunt îndeplinite misiunile bazate
pe timpul şi forţele disponibile. Se aplică pentru tot spectrul conflictelor şi operaţiilor militare.
Pe timpul procesului se desfăşoară o serie de şedinţe / briefinguri de prezentare, de raportare, de
analiză şi decizie, precum şi repetiţii, toate acestea avînd rolul de a ne asigura că executanţii au înţeles
misiunea, intenţia comandantului şi concepţia de desfăşurare a operaţiilor. Uneori, pe timpul desfăşurării
planificării, atunci cînd situaţia o cere, comandantul poate reîncepe procesul în funcţie de:
- modificarea misiunii;
- primirea sau perceperea de către acesta a unei acţiuni iminente;
- primirea sau observarea de către acesta a unei acţiuni neprevăzute.
Gradul de detaliere a procesului depinde de timpul la dispoziţie, resurse, experienţă, precum şi de
situaţia operaţională.
În condiţii presante de timp, comandantul este obligat să-şi bazeze estimările pe cunoştinţele sale
personale, pe înţelegerea situaţiei şi să transmită ordine verbale subordonaţilor, acestea fiind ulterior
completate prin ordine scrise. În condiţii limitate de timp comandantul poate aplica o formă condensată de
elaborare a deciziei; această tehnică este bazată pe experienţă şi intuiţie şi facilitează abilităţile
comandantului de a recunoaşte modelele tactice, de a determina corect posibilităţile inamicului şi a aplica
rapid aceste informaţii în condiţii de timp limitat; prin această tehnică comandantul parcurge anumiţi paşi
ai algoritmului numai mintal, omiţînd sarcinile de rutină asociate procesului normal de elaborare a

6
deciziei. Rezultanta acestui proces va fi o soluţie rapidă, impusă de schimbările frecvente ale mediului
operaţional, iar ordinele fragmentare (FRAGO) (preliminare) şi ordinele de avertizare (WARNO) devin
esenţiale. Aceasta însă nu poate fi considerată ca o strategie de elaborare a deciziei. Înainte ca statul major
să scurteze procesul trebuie să stabilească paşii pentru activitatea completă de luare a deciziei şi să
conştientizeze avantajele folosirii acestora:
- analiza şi compararea multiplelor cursuri de acţiune, atît pentru inamic cît şi pentru forţele
proprii, în scopul identificării cursului optim;
- realizarea unor bune coordonări şi sincronizări ale acţiunilor militare;
- minimizarea pierderilor, în ciuda schimbărilor aspectelor critice ale operaţiei.

7
 CONCLUZIE
În vederea luării hotărîrii, comandantul, personal sau împreună cu ofițerii care au participat la
însușirea misiunii, face analiza situației, de regulă, la punctul de comandă. În cadrul acestei activități se
studiază inamicul, trupele proprii și unitățile de apărare teritorială subordonate, vecinii, terenul, sursele și
resursele din zonă, condițiile de timp și starea vremii. Din analiza fiecărui element trebuie să rezulte
concluzii pentru hotărîre și măsuri ce trebuie luate în vederea pregătirii și ducerii cu succes a luptei.

8
 BIBLIOGRAFIE
1. Ghidul de planificare operațională Chișinău 2016.
2. Regulamentul pregătirii și ducerii operațiilor a Forțelor Armate ale Republicii Moldova
Chișinău 2002.

3. Regulamentul activității de stat major a Forțelor Armate ale Republicii Moldova Chișinău 2000.