CAPITOLUL V

ORGANIZAREA ACTIUNILOR MILITARE

Toate actiunile au la baza un plan, fie el si doar mental. Dar, cum insasi viata ne arata,
numai planul nu este suficient. Chiar daca prevederile sale esentiale sunt comunicate celor ce
trebuie sa-l duca la bun sfâ rsit, el ar putea ramâ ne doar un deziderat daca n-ar fi urmat de o
temeinica pregatire a actiunilor ce urmeaza a se desfasura. Intre activitatile de pregatire a oricarei
actiuni militare, organizarea ocupa unul dintre cele mai importante locuri.
Ca buni cunoscatori ai teoriei managementului, s-ar putea sa fim surprinsi câ nd, uneori,
in exprimarea verbala sau chiar in anumite publicatii, intâ lnim formulari de genul “ organizarea si
pregatirea actiunilor de lupta” ori “ organizarea si ducerea luptei” . Cu siguranta, cei ce s-au
exprimat astfel stiu ca, pentru a se putea desfasura, o actiune trebuie planificata, organizata,
pregatita din toate punctele de vedere, dar confera o asemenea dimensiune organizarii, incâ t
aproape ca includ in continutul sau atâ t planificarea, câ t si o mare parte a altor activitati de pregatire
a proceselor ori actiunilor viitoare.

1. Definitia, locul, rolul si continutul functiei de organizare a actiunilor militare

Pentru a delimita importanta, locul si rolul functiei manageriale de organizare a

actiunilor militare este necesar s-o definim corect. Evident, definitia nu se poate departa mult de
acceptia generala asupra functiei de organizare, preluâ nd de la aceasta genul proxim.
Despre câ t de importanta este functia de organizare ne putem face idee chiar si numai
trecâ nd in revista incercarile multor autori de a surprinde câ t mai bine esenta continutului sau, fie ca
pornesc dinspre componenta procesuala, fie dinspre cea structurala a acesteia. Spre exemplu,
organizarea este definita ca fiind, “ stabilirea si delimitarea proceselor de munca fizica si
intelectuala, a componentelor acestora (miscari, timpi, operatii, lucrari, sarcini etc.), precum si
gruparea lor pe posturi, formatii de munca, compartimente etc., corespunzator anumitor criterii
manageriale, economice, tehnice si sociale, in vederea realizarii in cele mai bune conditii a
obiectivelor previzionate” 1.
In viziunea lui Samuel C. Certo, organizarea desemneaza “ procesul de stabilire a unei
folosiri metodice a tuturor resurselor organizatiei [… ] Focalizarea principala a organizarii
priveste stabilirea a ceea ce vor face salariatii intr-o organizatie, cât si a modului in care eforturile
lor personale trebuie combinate in cea mai buna modalitate pentru a progresa in indeplinirea
obiectivelor organizatiei” 2.
In alte surse bibliografice, care trateaza indeosebi conducerea militara, se apreciaza ca
prin organizare se intelege: “ constituirea, in continua perfectionare, a structurilor, inclusiv a
subordonatilor si legaturilor dintre diferitele compartimente; organizarea stiintifica a muncii
propriu-zise; organizarea indeplinirii deciziilor” 3. Vom retine, si din aceasta incercare, elementele
esentiale (delimitarea configurarii structurale a resurselor, a componentelor procesuale, inclusiv in
plan managerial), chiar daca definitia este incorecta, avâ nd in vedere ca nici o notiune nu se
defineste prin sine.
Intr-o expresie mai larga, menirea organizarii o constituie “ formarea sistemelor si
stabilirea modului in care ele iti vor indeplini rolul pentru care au fost create” 4.
Partial sau integral, toate definitiile, cum se poate constata, exprima esenta functiei de
organizare, de care nici notiunea de organizare a actiunilor militare nu se poate departa.
Organizarea actiunilor militare reprezinta ansamblul masurilor si activitatilor
manageriale prin care, corespunzator continutului planului de actiune, se determina si se dispun

1
Ovidiu Nicolaescu, Ion Verboncu, Management, Editura Economica, Bucuresti, 1995, p. 204
2
Samuel C. Certo, Managementul modern, Editura Teora, Bucuresti, 2002, p. 281-282
3
Colectiv, Probleme ale stiintei conducerii cu aplicatii in domeniul militar, Bucuresti, 1973, p. 101
4
Gheorghe Aradavoaice, Managementul organizatiei si actiunii militare, Editura Sylvi, Bucuresti, 1998, p. 174

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version http://www.fineprint.com

 modul detaliat si metodic in care vor fi angajate procesual fortele si mijloacele (resursele) la
dispozitie, pentru indeplinirea misiunilor, atributiile si sarcinile colective si individuale ce decurg
din natura si configuratia acestora, precum si gruparea si relationarea entitatilor structurale
specifice, pe secvente si momente ale actiunii, in vederea operationalizarii planului si indeplinirii
cât mai eficiente a prevederilor acestuia.
Din enuntul mai sus formulat rezulta urmatoarele:
• organizarea unei actiuni militare are la baza continutul planului elaborat in vederea
misiunilor stabilite;
• cuprinde masuri si activitati menite sa detalieze si sa relationeze exact si sistematic
secventele actiunii, stabilind modul in care se conexeaza acestea pentru a asigura
utilizarea riguroasa a resurselor, in locurile, momentele, prin tehnicile, procedeele si
metodele prevazute in plan, astfel incâ t sa se poata realiza cursivitatea, continuitatea,
complementaritatea, simultaneitatea sau succesiunea corecta a operatiunilor.
Spre exemplu, in planul apararii grupei, comandantul va prevedea pozitiile de
tragere de baza si complementare, sectoarele de foc concentrat, aliniamentele de
deschidere a focului antiblindate si antiinfanterie, semnalele de conducere a focului
etc., dar modul de actiune al echipelor va fi detaliat pe timpul transmiterii misiunilor
si organizarii actiunilor in teren. Acum, el va stabili si ordona, cine, câ nd si cum va
ocupa pozitiile de tragere de baza si de rezerva, cum se va executa manevra de foc
de pe un obiectiv pe altul, cum si la ce semnale va actiona grupa pentru a respinge
un atac de front sau pentru a nimici inamicul patruns la unul din flancuri, care va fi
felul focului, câ ta munitie se va consuma etc.
Toate acestea vor reprezenta, in cele din urma, misiuni ale echipelor si, in cadrul
acestora, misiuni individuale;
• circumscrie activitati de stabilire a modului in care se adapteaza structurile
organizatorice permanente ale subunitatilor, unitatilor, marilor unitati si
comandamentelor la nevoile de configurare a gruparii de forte si mijloace
(dispozitivelor de actiune) si la dinamica acesteia pe timpul indeplinirii misiunilor
prevazute prin plan. Pentru o gama destul de larga de actiuni executate in timp de
pace, in situatii de criza, câ t si pentru ducerea luptei in cazuri particulare (in
localitati, raioane fortificate, in zone si pe platforme industriale etc.), prin
organizarea fortelor si mijloacelor se urmareste realizarea unor structuri (dispozitive
de actiune) contextuale, uneori radical diferite de structurile organizatorice
permanente.

Ca in orice proces managerial, ca loc, organizarea succede previziunii (planificarii,

programarii), impreuna cu care anticipeaza coordonarea actiunilor militare. Trebuie facuta insa
mentiunea ca, desi asemanatoare procesual cu organizarea activitatilor si actiunilor in alte domenii
si organizatii, in organizatia militara, aceasta se intrepatrunde mult mai accentuat cu
planificarea/programarea si coordonarea actiunilor militare, mai ales in situatii de criza si in timp de
razboi.
Pe de o parte, pe timpul planificarii unei actiuni militare nu se poate face abstractie de
configuratia structurilor organizatorice existente, precum si de sistemul normativ ce stabileste
principiile, regulile, standardele, metodele procedeele de pregatire si ducere a diferitelor genuri de
actiuni. Pe de alta parte, in actiunea militara, eficienta se raporteaza, desigur, la costuri materiale si
financiare, dar mult deasupra acestora sunt costurile umane, ceea ce impune masuri de prevedere
deosebite in plan managerial. Din aceste considerente, in planuri, in directivele si ordinele de
actiune, sunt reflectate suficient de multe elemente de organizare (spre exemplu: cum se realizeaza
dispozitivele de actiune pe timpul pregatirii operatiei sau luptei si pe timpul ducerii acestora; cum se
solicita si acorda sprijinul de lupta; cum se realizeaza o mare parte a logisticii actiunii etc.). Chiar si
in aceste conditii, comandamentelor si comandantilor de subunitati le ramâ n foarte multe aspecte de
ordin procesual si structural pe care trebuie sa le organizeze.

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version http://www.fineprint.com

 La fel de importanta este relatia dintre organizarea si, respectiv, coordonarea actiunii
militare.
Dupa cum s-a subliniat, organizarea actiunilor militare vizeaza doua domenii de baza:
constituirea structurilor operationale, formate din oameni, tehnica militara si mijloace materiale si
constituirea sistemului de actiuni prin care structurile isi indeplinesc misiunile. Asadar, prin
organizare sistemul actiunilor militare prevazute intr-un plan trebuie sa dobâ ndeasca principalele
calitati care-i permit sa-si realizeze finalitatile: caracterul sistemic, antropia, mobilitatea structurala
si coerenta procesuala, capacitatea de autoreglare, fiecare dintre ele si toate laolalta contribuind la
prevenirea, atenuarea si inlaturarea presiunilor entropice ce vin din mediul conflictual sau se
manifesta din interiorul sistemului propriu. Pe scurt, ca efect, organizarea inseamna armonie,
integrare, ordine, disciplina, eficienta, exact opusul haosului5.
Daca aceste calitati isi au originea in organizare, mentinerea lor pe timpul desfasurarii
actiunii militare revine coordonarii. Prin urmare, o buna organizare usureaza considerabil intreaga
activitate de coordonare a oricarei actiuni militare, dupa cum o eficienta coordonare a acesteia,
intemeiata pe organizarea riguroasa, asigura premisele reorganizarii oportune si rapide a actiunilor,
in raport cu modificarea contextului actional.
Aceasta relatie multiunivoca intre planificare, organizare si coordonare pune in evidenta
rolul exceptional al organizarii. Organizarea realizeaza legatura organica dintre caracterul virtual al
previziunii si actiunea reala, contribuind definitoriu la asigurarea premiselor favorabile desfasurarii
acestuia.
In sinteza, organizarea face posibila actiunea asa cum a fost planificata prin “ crearea
mecanismelor pentru transpunerea planurilor in actiune” 6.
In general, literatura militara de specialitate consacra ca laturi (domenii) ale organizarii
actiunilor militare urmatoarele:
− organizarea dispozitivelor de actiune;
− organizarea sistemului de lovire;
− organizarea amenajarii genistice, sistemului de baraje si obstacole;
− organizarea logisticii;
− organizarea asigurarii actiunilor si protectiei trupelor;
− organizarea coordonarii actiunilor (in cele mai multe surse bibliografice este
intâ lnita sub denumirea de organizare a cooperarii);
− organizarea conducerii.

5
Cf. Gheorghe Aradavoaice, op.cit., p. 183
6
Samuel C. Certo, op.cit, p. 24

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version http://www.fineprint.com