Cursul 3

Funcțiile managementului
Realizarea procesului de management presupune îndeplinirea unor acțiuni specifice cu
caracter omogen grupate în funcții care definesc rolul pricărui manager, indiferent de poziția
acestuia. Considerăm că managerii trebuie să exercite următoarele funcții:
I. Previziunea (examinarea viitorului și elaborarea planurilor de acțiune)
II. Organizarea (întocmirea structurii organizatorice)
III. Coordonarea (corelarea, echilibrarea, unificarea și armonizarea tuturor activităților și
eforturilor)
IV. Antrenarea (mobilizarea personalului în vederea realizării obiectivelor stabilite)
V. Control-evaluare (supravegherea, îndrumarea în vederea respectării normelor,
regulilor și standardelor fixate)

Caracteristicile funcțiilor managementului

Funcțiile managementului pot fi definite printr-o serie de caracteristici, astfel:
a. Funcțiile managementului sunt specifice în ansamblul lor numai managerilor, fiind
elemente esențiale care îi diferențiază față de personalul de execuție
b. Funcțiile managementului au un caracter general
c. Funcțiile managementului au un conținut și forme de manifestare diferite în funcție de
nivelul ierarhic la care se realizează (Exemplu: Funcția de control are un conținut și o
formă de manifestare diferită la un institut de cercetare, la o fermă agricolă).
d. Funcțiile se realizează într-o pondere diferită în funcție de nivelul ierarhic la care ne
situăm.
e. Funcțiile managementului se realizează într-o concepție de sistem. Fiecare funcție este
strâns legată de precedenta.

PREVIZIUNEA înseamnă a ”sonda viitorul” (Henry Fayol) și a întocmi pe această bază

un plan de acțiune. Previziunea impune respectarea câtorva cerințe (Cojocaru, 2006, 55):
 Aprecierea obiectivă a condițiilor actuale și viitoare
 Analiza impactului factorilor interni și externi în procesul de elaborare concretă a
prognozelor, planurilor, programelor
 Antrenarea și implicarea specialistilor în definirea obiectivelor.

1
 Îndeplinirea corectă a acestei funcții ne ajută să anticipăm consecințele unor demersuri pe
care trebuie să le inițiem în viitor. Previziunea determină ce și când rebuie făcut,cum va fi
făcut și cu ce resurse - pentru ca obiectivele organizației să fie atinse.
Previziunea reprezintă procesul prin care:
 se stabilesc obiectivele organizației și ale subsistemelor componente
 se precizează modalitățile de realizare a acestora (în sensul de opțiuni strategice
sau tactice)
 se dimensionează resursele ce urmează a fi angajate în realizarea obiectivelor
 se stabilesc termenele intermediare sau finale de îndeplinire a obiectivelor etc.
Exercitarea acestei funcții se concretizează în următoarele 3 elemente:
a. prognoze – instrumente de cunoaștere, de investigare în timp, cu ajutorul cărora se
cercetează și se desprind tendințele viitoare ale proceselor economice, tehnice etc.
Prognoza furnizează factorilor de decizie soluții (variante) alternative cu caracter
strategic, reprezentând căi posibile de urmat, fără a avea un caracter imperativ. După
domeniul pe care îl abordează, deosebim:
- prognoza tehnologică
- prognoza economică
- prognoza socială
b. planuri de muncă – definite prin totalitatea sarcinilor omogene din punct de vedere al
naturii și complexității lor, ele stabilesc obiectivele organizației și cele mai adecvate
strategii pentru atingerea lor. În procesul managerial se disting 3 tipuri de planuri:
- planuri strategice – care direcționează evoluția firmei pe termen relativ lung,
antrenând managerii de la toate nivelurile ierarhice. Planul strategic presupune
identificarea alternativelor strategice, alegerea și implementarea strategiilor.
- planurile tactice – elaborate pe termen scurt (de regula 1 an) constituie
particularizări ale planului strategic la nivel tactic pe principalele arii ale activității
de management din organizația respectivă. Ele detaliază principalele sarcini și
responsabilitatea îndeplinirii acestora.
c. programe – reprezintă un complex de obiective, proceduri, reguli, sarcini repartizate,
resurse de utilizat și alte elemente necesare efectuării unei acțiuni date. Altfel spus, un
program este un plan cuprinzător ce coordonează un set de activități necesare realizării
unui anumit obiectiv. De asemenea, programul poate reprezenta procesul de
implementare a unui proiect, punerea în practică a planului de lucru pentru atingerea
obiectivelor propuse (Cojocaru, Ștefan, 2006, 93).

2
 Programul poate fi un instrument utilizat în managementul schimbprilor, propuse, de
exemplu, pentru diferite categorii de populație țintă în cadrul unor proiecte de intervenție.
Programul utilizează o serie de instrumente, cum atr fi: arborele problemei, arborele
obiectivelor, cadrul logic etc.
Arborele problemei și arborele obiectivelor (Cojocaru, 2006, 86) sunt metode de
reprezentare vizuală a procesului de planificare a problemei, a cauzelor ce o determină, a
efectelor pe care le are aceasta asupra populației –țintă și de clarificare a obiectivelor și a
acrivităților ce trebuie realizate.
Metoda este folosită în scopul de a implica persoanele reprezentative pentru problema ce
se dorește a fi rezolvată, specialiști, oameni din comunitate, potențiali beneficiari, fiind un
exercițiu participativ de design al proiectului.
Pornind de la arborele problemei se construieste arborele obiectivelor, care specifică
situațiile viitoare dorite și care pot fi ealizate prin activități pentru eliminarea cauzelor și
diminuarea efectelor problemei. Formularea obiectivelor utilizate în această tehnică se
realizează prin inversarea situației disfuncționale identificate.

Bibliografie:

1. Cojocaru, Ștefan, Proiectuul de intervenție în Asistența Sociale. De la propunerea de

finanțare la proiectele individualizate de intervenție, Editura Polirom, Iași, 2006.
2. Cojocaru, Maria, Managementul organizației, Editura Fundației Axis, Iași, 2006.
3. Neagu, Cibela, Udrescu, Mircea, Managementul organizației, Editura Tritonic,
București, 2008.
4. Williams, Chuck, Management, South-Western Cengage Learning, USA, 2011.