P. 1
functiile manageriale

functiile manageriale

|Views: 934|Likes:
Published by Aura Vitan

More info:

Published by: Aura Vitan on Sep 02, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/16/2014

pdf

text

original

I.

Introducere

„Indiferent ce trebuie să conducă, un om poate fi bun conducător dacă ştie de ce are nevoie şi dacă este în stare să şi le asigure, indiferent dacă este vorba de un cor, o familie, un oraş sau armata.” Socrate Noţiunea de management este utilizată in mai multe accepţiuni în literatura de specialitate şi în practica de afaceri. Astăzi, neologismul “management” capătă înţelesul de „ştiinţă a conducerii contemporane”. O serie de cercetatori americani definesc managementul ca: „direcţionare, conducere şi control al eforturilor unei grupe de indivizi în vederea realizării unui anumit scop comun”.1 Unii autori români consideră managementul ca un „mod de a conduce şi a gestiona raţional oorganizaţie, de a organiza activităţi, de a stabili scopuri, de a construii strategii”.2

II.

Funcţiile manageriale

Una dintre caracteristicele funcţionării unei firme o reprezintă marea complexitate a activităţilor economico-sociale exercitate pentru asigurarea competitivităţii şi adaptabilităţii la cerinţele pieţei. Pentru realizarea obiectivelor, procesul de management exercită, in majoritatea cazurilor un ansamblu de funcţii manageriale. „Prin aceste funcţii (atribute) se inţeleg anumite grupe omogene de activităţi ce trebuie efectuate de manageri, in scopul realizării funcţiunilor de bază specifice fiecărei firme”.3 În literatura de specialitate funcţiile managementului sunt definite ca eforturi de gândire şi acţiune, de pregătire, previziune şi organizare a mijloacelor existente, de cunoaştere şi influenţare a oamenilor. Din această definiţie rezultă că procesul de management are un caracter ciclic, care începe cu definirea scopului propus, se continuă cu precizarea obiectivelor pe un anumit termen, se stabilesc sarcinile pentru componenţii unităţii şi se încheie cu analiza îndeplinirii lor. Cel care a identificat şi analizat procesele de management pentru prima dată a fost Henry Fayol, in lucrarea sa Administration industrielle et générale. Astfel, dupa opinia sa, s-au definit cinci funcţii principale: previziune, organizare, coordonare, comandă si control (evaluare).

1

Lefter, V., Managementul organizaţiilor, capitolul 1, p.18 apud W.H. Newman, Administrative Action, N.Y., 1956 2 D. Fundătură şi colab., Dicţionar de management, Editura D. Coresi, Bucureşti, 1992 3 Lefter, V., Managementul organizaţiilor, capitolul 7, p.119

1

Funcţiile conducerii (previziune, organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare) sunt exercitate de orice manager care realizează un management ştiinţific în vederea stabilirii obiectivelor şi a realizării lor. II.1Funcţia de previziune Funcţia de previziune cuprinde ansamblul acţiunilor prin care se stabilesc obiectivele organizaţiei pe termen scurt, mediu şi lung, se formulează modalităţile de realizare a acestora şi se fundamentează necesarul de resurse. Previziunea răspunde la intrebarile: “ce trebuie şi ce poate fi realizat in cadrul organizaţiei?” concomitent cu desemnarea resurselor necesare. Obiectivele, primele elemente în care se concretizează previziunea, trebuie să reflecte specifitatea organizaţiei, să fie măsurabile şi, mai ales, realiste. Previziunea a devenit o parte integrantă a mentalităţii managerilor, care trebuie ca prin activitatea pe care o desfăşoară, să anticipeze modul de desfăşurare a activităţilor. Managerul trebuie să orienteze permanent unitatea pentru obţinerea unor performanţe superioare prin anticiparea modalităţilor de derulare a proceselor economice din unitate, pe baza rezultatelor obţinute şi experienţa acumulată. În această etapă se prefigurează viitoarele investiţii şi dezvoltarea mijloacelor de producţie, în funcţie de noua structură a activităţilor ce se va desfăşura în unitate. Previziunile se materializeaz în: prognoze, planuri şi programe.  Prognozele, se stabilesc pe termen lung şi indică diferite alternative pentru dezvoltarea economico-socială a unităţii economice, în funcţie de evoluţia cerinţelor pieţei, de schimbările posibile în structura economiei naţionale;  Planurile reprezintă componenta funcţiei de previziune cel mai frecvent întâlnită în unităţile economice. Importanţa activităţii de planificare constă în faptul că prin intermediul acesteia managerul identifică obiectivele unităţii, determină programele de activitate, stabileşte nivelul bugetului de venituri şi cheltuieli;  Programele, constituie un al treilea mod de manifestare a funcţiei de previziune, cu un grad mai mare de precizie, mult mai detaliate, asigurând şi o coordonare mai strictă a acţiunilor din unitatea economică. În general, programul se defineşte prin ansamblul de activităţi, lucrări eşalonate precis în timp, având fiecare durata stabilită şi resursele repartizate, astfel încât să conducă la realizarea unui obiectiv prestabilit; Aceste rezultate ale previziunii se referă la aceleaşi elemente: obiective, modalităţi de acţiune pentru realizarea lor şi resurse necesare, dar au un orizont temporal diferit.
2

II.2Funcţia de organizare Funcţia de organizare „desemnează ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc şi delimitează procesele de muncă fizică şi intelectuală şi componentele lor (mişcări, timpi, operaţii, lucrări, etc), precum şi gruparea acestor sarcini pe posturi, formaţii de muncă, compartimente şi atribuirea lor pesonalului, corespunzător anumitor criterii manageriale, economice, tehnice şi sociale, în vederea realizării în cât mai bune condiţii a obiectivelor previzionate.”4 Funcţia de organizare reprezintă componenta cea mai complexă a managementului. Aportul său se manifestă în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor rezultate ca urmare a manifestării funcţiei de previziune. Mai mult, are menirea să indice "cum să facă" unitatea economică pentru a atinge obiectivele prestabilite. Deci funcţia de organizare răspunde la intrebările: cine şi cum contribuie la realizarea obiectivelor organizaţiei? Răspunsul îl constituie combinarea resurselor umane şi, în mod indirect, materiale informaţionale şi financiare, la nivelul locurilor de muncă, compartimentelor şi organizaţiei. Organizarea, ca funcţie a managementului poate fi definită prin ansamblul acţiunilor întreprinse în vederea utilizării cu maximum de eficienţă a resurselor materiale, umane şi financiare pe care le are la dispoziţie organizaţia. Pentru utilizarea eficientă a factorilor de producţie, managerul trebuie să iniţieze acţiuni şi să adopte decizii menite să asigure raporturi şi proporţii optime între toate categoriile de resurse, să elaboreze şi să aplice în practică structuri raţionale de organizare. În general, exercitarea funcţiei de organizare presupune următoarele:  Delimitarea subdiviziunilor organizatorice (compartimentelor) în care se vor desfăşura activităţi de obţinere a produselor sau a serviciilor pentru unităţi sau terţi;  Stabilirea posturilor, care se delimitează pe baza unor norme şi a volumului lucrărilor necesare de executat într-o perioadă dată;  Precizarea sistemului de relaţii organizatorice care au menirea, între altele, să asigure unitatea de conducere şi cooperarea între posturi sau compartimente;

Nicolescu, O., Verboncu, I. Fundamentele managementului organizaţiei, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2001, capitolul 1)

4

3

II.3 Funcţia de coordonare

Funcţia de coordonare cuprinde ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile managerului cu acţiunile subordonaţilor. În general, “coordonarea reprezintă un proces prin care un manager creează şi menţine armonia între activităţile, oamenii şi compartimentele de muncă pe care le are în subordine, în condiţiile impulsurilor factorilor endogeni şi exogeni, care determină schimbări semnificative, pentru a realiza obiectivele propuse în condiţii de performanţe superioare”.5 Funcţia de coordonare decurge din necesitatea de a face ca toate eforturile, toate activităţile care se desfăşoară în diferite locuri şi nivele ierarhice dintr-o unitate economică să fie îndreptate spre realizarea obiectivelor prestabilite. Exercitarea funcţiei de coordonare de către un manager presupune din partea acestuia un efort de cunoaştere privind: structura personalului, poziţia acestuia în organizarea unităţii, sarcinile şi atribuţiile fiecărui post existent în structura organizatorică. De asemenea, activitatea de coordonare se desfăşoară în condiţii normale numai dacă fiecare subordonat îşi cunoaşte precis domeniul în care îşi exercită atribuţiile şi responsabilităţile. Coordonarea se prezintă în două forme principale:  Bilateral, care se derulează între un manager şi un subordonat al acestuia;  Multilateral, care se manifestă prin legături dintre un manager şi mai muli subordonaţi ai acestuia; Fiind vorba de un sistem de relaţii între cel care coordonează şi subordonaţii săi, deci între oameni, calitatea realizărilor în acest domeniu, efectele obţinute, vor depinde de trăsăturile managerilor şi climatul de muncă creat între componenţii colectivului pe care-l conduce. Coordonarea este strâns legată şi de stilul de management aplicat, de o anumită libertate de acţiune atribuită subordonaţilor, astfel încât să-şi manifeste posibilităţile creative, mărind operativitatea în desfăşurarea acţiunilor. „Suportul coordonării îl constituie comunicarea, definită ca procese de transmitere de mesaje informaţionale, pe fluxuri descendente sau ascendente, între manager şi subordonaţi. Comunicarea este elementul dinamizator al proceselor manageriale şi, în acelaşi timp, condiţie a unui climat organizaţional şi motivaţional adecvat realizării obiectivelor.”6

II.4Funcţia de antrenare
5 6

Rădulescu, V., Moga, T., Fundamentele managementului, Editura ASE, 2004, capitolul 2 Muscalu, E., Todericiu, R. Bazele managementului, note de curs, Sibiu, 2008, p.12

4

“Funcţia de antrenare încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul organizaţiei să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luării în considerare a factorilor care îl motivează”.7 Altfel spus, funcţia de antrenare reprezintă ansamblul acţiunilor prin care un manager influenţează activităţile colaboratorilor săi în vederea atingerii obiectivelor stabilite, prin satisfacerea nevoilor care îi motivează. Antrenarea răspunde la întrebarea: de ce personalul societăţii participă la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei? Răspunsul îl constituie motivarea, “ce contribuie la armonizarea sistemului categorial de interese economice ale participanţilor la derularea proceselor de muncă”.8 Motivarea, în funcţie de modul de condiţionare a satisfacţiilor personalului, de rezultatele obţinute, poate fi: pozitiv sau negativ.  Motivaţia pozitivă, care are efecte benefice pentru realizarea antrenării, presupune creşterea satisfacţiilor personalului în urma participării în procesul muncii, ca urmare a înfăptuirii sarcinilor atribuite;  Motivaţia negativă, a cărui aplicare nu poate avea decât insatisfacţii ale participanţilor la muncă îngreunând realizarea antrenării, are în vedere ameninţarea personalului cu reducerea satisfacţiilor dacă nu realizează sarcinile; Caracteristic managementului este concepera motivării şi a antrenării pe baza unor scări motivaţionale. Cea mai utlizată scara motivaţională este cea a lui Maslow reprezentată in figura1.9

Fig.1 Scara motivaţională a lui Maslow
Nicolescu, O., Verboncu, I. Fundamentele managementului organizaţiei, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2001, capitolul 1, p. 11 8 Ibidem 6, p. 14 9 Ibidem 7, p. 13
7

5

II.5 Funcţia de control – evaluare

Funcţia de control-evaluare cuprinde ansamblul acţiunilor de evaluare a rezultatelor organizaţiei şi a fiecărui salariat, de identificare a abaterilor care apar, a cauzelor care le-au generat si luarea unor măsuri corective. Această funcţie răspunde la întrebarea “cu ce rezultate s-a finalizat munca depusă”? Este cunoscut faptul că orice unitate doreşte să atingă anumite performanţe care se pot materializa în profit, de aceea funcţia de controlevaluare presupune un ansamblu de acţiuni prin care se urmăreşte în ce măsură rezultatele obţinute sunt identice cu cele prestabilite. Se poate aprecia că funcţia de control se exercită în raport cu activităţile celorlalte funcţii manageriale – previziune, organizare, coordonare şi antrenare. Pentru a realiza îndeplinirea funcţiei de control trebuie să se respecte următoarele cerinţe:  Să existe un sistem informaţional capabil să asigure o circulaţie rapidă a informaţiilor între diferite niveluri de conducere;  Să existe un sistem de control care să precizeze punctele de control şi obiectivele ce se urmăresc;  Să se efectueze un control în mod continuu şi direct;  Să se întărească autocontrolul privind modul în care fiecare executant îşi desfăşoară activitatea; Controlul trebuie să aibă un caracter preventiv şi corectiv, punând accentul pe analiza cauzelor abaterilor şi pe luarea acelor măsuri care să conducă la evitarea apariţiei pe viitor a unor astfel de abateri. “Evaluarea închide deci ciclul procesului de management, premergând previzionarea de noi obiective, efectuarea de noi reorganizări”.10

III. Bibliografie
10

Ibidem 7, p. 13

6

 Nicolescu,      

O., Verboncu, I. Fundamentele managementului organizaţiei, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2001, capitolul 1 Muscalu, E., Todericiu, R. Bazele managementului, note de curs, Sibiu, 2009 Lefter, V., Gavrilă, T., Managementul organizaţiilor, Editura Economică, Bucureşti, 2007, capitolul 7 Ţuţurea, M., Mărginean, S., Florea, L., Bucur, V., Bazele Managementului, editia a2-a, Editura ULBS, Sibiu, 1999 D. Fundătură şi colab., Dicţionar de management, Editura D. Coresi, Bucureşti, 1992 Rădulescu, V., Moga, T., Fundamentele managementului, Editura ASE, 2004, capitolul 2 Popa, I., Management general - Fundamentele teoretice ale managementului organizaţiei, Editura ASE, 2005, capitolul 1

7

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->