ŞTIINŢA MANAGEMENTULUI

„Managementul este cea mai nouă dintre ştiinţe,

cea mai veche dintre arte”.
 Ca ştiinţă, managementul „este un
ansamblu de cunoştinţe sistematice
acumulate şi recunoscute care permit
înţelegerea adevărurilor generale ce se
referă la conducere”.
 Managementul, ca artă, constă în
aptitudinea creatoare, capacitatea de a
folosi cât mai bine principiile, tehnicile şi
metodele formulate de management ca
ştiinţă.
 Managementul studiază procesele de management şi
relaţiile de management în scopul descoperirii de principii şi
legităţi ce Ie guvernează şi conceperii de instrumente
manageriale care să-i permită realizarea obiectivelor în
condiţii de eficienţă.
 Managementul este ştiinţă, are ca obiect studierea relaţiilor
de conducere din sistemele economico-sociale,
descoperirea legilor şi principiilor care guvernează aceste
relaţii, conceperea de noi sisteme, metode, tehnici şi
modalităţi de conducere menite să asigure optimizarea
stabilirii obiectivelor şi funcţionării acestor sisteme
 Managerul este persoana care în virtutea sarcinilor,
responsabilităţilor şi competenţelor specifice postului
ocupat, exercită procese de management, deci adoptă
decizii şi iniţiază acţiuni ce influenţează comportamentul
decizional al altor persoane numite executanţi
Funcţiile managementului:

 PREVIZIUNE(PLANIFICARE)
 ORGANIZARE

 COORDONARE

 ANTRENARE-MOTIVARE

 CONTROL-REGLARE
Planificarea este un ansamblu de decizii şi acţiuni prin care
se determină obiectivele firmei şi ale subdiviziunii sale, se
conturează modalităţile de realizare, se dimensionează
resursele ce urmează a fi angajate şi se precizează
termenele intermediare şi finale de îndeplinire a obiectivelor.

 Managementul strategic este procesul prin care managerii

stabilesc, pe baza anticipării schimbărilor din firmă şi din
mediul extern al acesteia, direcţiile şi sensul evoluţiei
viitoare, obiectivele de performanţă dorite şi asigură
formularea, implementarea şi evaluarea unei strategii care
să dea firmei posibilitatea să supravieţuiască pe termen lung
şi să obţină performanţe în conformitate cu obiectivele
stabilite.
Procesul de management strategic poate fi reprezentat sub
forma unui model logic (figura 1.1) structurat în 3 etape:

 1. Analiza strategică, ce constă în înţelegerea situaţiei

strategice a întreprinderii în termenii mediului extern,
ai resurselor şi competenţelor interne şi ai aşteptărilor
şi influenţelor stakeholderilor.
 2. Alegerile strategice, ce includ înţelegerea criteriilor
susceptibile a determina strategia viitoare, propunerea
şi evaluarea diferitelor opţiuni strategice şi în final
selectarea acţiunilor de întreprins.
 3. Desfăşurarea strategiei, ce constă în transpunerea
strategiei în acţiuni operaţionale de planificare a
resurselor necesare şi de management al schimbărilor
strategice de-a lungul structurii organizatorice.
 Mediul Obiective şi Resurse şi
extern responsabilităţi competenţe

Analiza
strategică

Criterii de Alegerile
Desfăşurarea Structura
alegere strategice
strategică organizatorică

Opţiuni Evaluare şi Managementul Alocarea şi

strategice selectare schimbării controlul
resurselor

Figura 1.1. Modelul procesului de management strategic după G. Johnson şi K. Scholes

 Analiza strategică are drept scop determinarea
punctelor forte, slăbiciunilor, oportunităţilor şi
ameninţărilor firmei şi presupune:
 Analiza situaţiei externe, ce are ca obiectiv analiza
factorilor externi (tehnologici, economici, socio-politici
şi culturali), analiza mediului concurenţial, analiza
aşteptărilor deţinătorilor de interese şi analiza
tendinţelor din mediul extern;
 Analiza situaţiei interne a firmei, ce are ca obiect
performanţele firmei, cultura organizaţională şi stilul
de management, precum şi componentele sistemului
de management.
Prin analiza S.W.O.T. sunt avute în vedere
următoarele:

 1. Punctele forte (Strenghts) – caracteristicile firmei

pe care aceasta le posedă la un nivel superior, în
comparaţie cu alte firme concurente, ceea ce îi
asigură un anumit avantaj în faţa lor.
 2. Punctele slabe (Weaknesses) – caracteristicile
firmei care îi determină un nivel de performanţe
inferior în comparaţie cu firmele concurente.
 3. Oportunităţile (Opportunities) – factorii de mediu
extern, pozitivi pentru firmă, pentru a-şi stabili o nouă
strategie sau a-şi reconsidera strategia existentă, în
scopul exploatării profitabile a oportunităţilor oferite.
 4. Ameninţările (Threats) – factorii de mediu extern,
negativi pentru firmă, care pot afecta nefavorabil
capacitatea firmei de a-şi realiza obiectivele stabilite,
determinând reducerea performanţelor ei economico-
financiare.
 Strategia poate fi definită ca un ansamblu de decizii
manageriale şi de acţiuni care stabilesc direcţiile de
perspectivă ale dezvoltării firmei, într-un mediu
concurenţial, în continuă schimbare, precum şi
repartizarea resurselor necesare în scopul obţinerii
unor performanţe în conformitate cu obiectivele
stabilite.
 Dacă obiectivele unei firme stabilesc către ce tinde
firma, ce doreşte aceasta să obţină ca urmare a
desfăşurării activităţii sale, atunci strategia răspunde
la întrebarea: În ce modalitate şi cu ajutorul căror
acţiuni firma poate să-şi atingă obiectivele sale în
condiţiile unui mediu concurenţial?.
 Principalele componente ale
strategiei firmei sunt:
 - obiectivele strategice, respectiv exprimări cantitative sau
calitative ale scopului pentru care a fost înfiinţată şi
funcţionează firma;
 - modalităţile de realizare sau opţiunile strategice, în
categoria cărora se înscriu retehnologizarea, remodelarea
managerială, pătrunderea pe noi pieţe,specializarea,
diversificarea,informatizarea ş. a.;
 - resursele materiale, financiare, umane şi informaţionale
ce urmează a fi atrase şi alocate
 -termenele intermediare şi finale de realizare a obiectivelor
strategice
 - misiunea firmei, ce exprimă rolul şi importanţa acesteia în
mediul contextual
 -avantajul competitiv
INSTRUMENTE SPECIFICE
PLANIFICĂRII:
 Planurile
 Programele
 Politicile sunt planuri ce prescriu parametrii în cadrul
cărora anumite decizii vor fi luate.
 Procedurile sunt planuri ce descriu succesiv acţiunile
care trebuie întreprinse într-o situaţie concretă.
 Regulile sunt forme ale planurilor ce impun un anumit
comportament, specificând ce trebuie sau ce nu
trebuie să facă o persoană într-o situaţie dată.
 În funcţie de dimensiunea firmei, teoria şi
practica în domeniu identifică mai multe
niveluri pentru care se formulează
strategii proprii. Astfel, în cazul firmelor
mari se pot identifica patru niveluri (vezi
figura 1.2), în timp ce pentru firmele mici
se poate sesiza un singur nivel.
Figura 1.2. – Nivelurile strategice ale firmei
Desfăşurarea strategiei presupune reproiectarea
sistemului de management pentru a facilita
implementarea acesteia

 Sistemul de management reprezintă

rezultatul nor decizii majore adoptate, în
special, de managementul de vârf al firmei.
 Modernizarea managementului firmei se
concretizează, în principal, în modificarea
parametrilor constructivi şi funcţionali ai
sistemului de management şi componentelor
sale astfel încât firma să facă faţă influenţelor
exercitate de mediul extern.
Subsistemele sistemului de
management:
 ORGANIZATORIC
 INFORMAŢIONAL
 DECIZIONAL
 METODOLOGIC
 Sistemul organizatoric asigură divizarea,
combinarea, funcţionarea proceselor de muncă ca
importantă premisă a realizării obiectivelor.
 Organizarea formală (ROF, organigramă, fişele
posturilor).
- Organizarea structurală (posturi, funcţii, niveluri
ierarhice, ponderi ierarhice, compartimente si relaţii
organizatorice ).
- Organizarea procesuală (funcţiuni, activităţi,
atribuţii,sarcini)
 Organizarea informală (grupuri, relaţii şi lideri
informali).
 Postul este elementul primar al structurii organizatorice, fiind
definit prin ansamblul sarcinilor, competentelor si
responsabilităţilor care revin unei persoane în mod organizat si
permanent la un anumit loc de munca.
 Funcţia este o noţiune mai larga postului si exprima
competentele,autoritatea si responsabilitatea care sunt
comune ca sfera de cuprindere pentru posturi cu sarcini
identice sau similare. În raport cu natura competentelor,
autorităţilor si responsabilităţii care revin funcţiilor, acestea pot fi
de execuţie si manageriale.
 Ponderea ierarhica reprezintă numărul de persoane
care pot fi coordonate nemijlocit, în mod eficient, de
un manager.
 Compartimentul grupează sub aceeaşi autoritate
ierarhica un ansamblu de posturi, cărora le revin
sarcini cu caracter permanent, bine precizate.
 Nivelul ierarhic reprezintă totalitatea
compartimentelor aflate pe același nivel față de top-
management.
 Sistemul informaţional reprezintă
ansamblul datelor, informaţiilor,
circuitelor si fluxurilor informaţionale,
procedurilor si mijloacelor de tratare a
informaţiilor menite sa contribuie la
fundamentarea, stabilirea si realizarea
sistemului de obiective ale organizaţiei.
ELEMENTELE SISTEMULUI
INFORMAŢIONAL
 Data reprezintă descrierea cifrica sau letrica a unor
acţiuni, procese si fenomene referitoare la firma.
 Informaţia constituie acea dată care aduce un plus
de cunoaştere în urma prelucrării, constituie noutate
şi prezintă interes pentru beneficiar
 Prin circuit informational se defineste traiectul pe
care-l parcurge o informatie sau o categorie de
informatii intre emiţător si destinatar.
 Fluxul informational reprezinta cantitatea de
informatii care este vehiculata intre emitatorul si
beneficiarul de circuit informational
 Procedurile informationale reprezintă
ansamblul elementelor prin care se stabilesc
modalităţile de culegere, înregistrare,
transmitere si prelucrare a unei categorii de
informaţii cuprinse in anumite circuite si fluxuri
informationale
 Mijloacele de tratare a informatiilor sunt
definite ca „ansamblul unitar de echipamente
şi instrumente necesare inregistrării, tratării,
stocării şi transmiterii informaţiilor (de la hârtie
şi creion la computer).
SISTEMUL DECIZIONAL

 Sistemul decizional cuprinde ansamblul

deciziilor microeconomice şi mecanismele
de fundamentare, adoptare şi aplicare a
acestora
 Decizia poate fi definită drept modalitatea
aleasă din mai multe posibile pentru
realizarea unui obiectiv
ETAPELE UNUI PROCES
DECIZIONAL
 Definirea problemei decizionale
 Stabilirea obiectivelor şi a criteriilor
decizionale
 Precizarea variantelor decizionale
 Alegerea variantei optime (deciderea)
 Aplicarea deciziei
 Evaluarea deciziei
 Sistemul metodologic cuprinde sistemele, metodele,
tehnicile, procedurile şi regulile folosite in exercitarea
procesului de management şi a funcţiilor acestuia
a. Sisteme de management
 - managementul prin excepţii
 - managementul prin obiective
 - managementul prin bugete
 - managementul prin proiecte
b. Metode şi tehnici generale de management:
- diagnosticarea
- delegarea
- şedinţa
c. Metode şi tehnici specifice de management:
- metode şi tehnici decizionale
- metode şi tehnici de stimulare a creativităţii individuale şi
de grup: brainstorming, analiza etc
-metode şi tehnici de analiză şi proiectare a structurii
organizatorice şi sistemului informaţional: regulamentul
de organizare şi funcţionare, organigrama, fişa postului,
diagrame de flux, etc.
-metode, tehnici şi reguli de amplificare a eficacităţii muncii
managerului:
- metode de programare şi organizare a muncii: tabloul de
bord
- reguli de utilizare a colaboratorilor moderni(secretariatul)