Metodologia cercetării nivelului strategic al artei militare

Cercetarea temei, nivelul strategic al artei militare, în contextul noilor cerințe ale luptei armate
moderne, a creat necesitatea de recombinare a mai multor metode și tehnici de cercetare, care
însumând cerințe diferite, poartă un caracter interdisciplinar. Plecând de la aplicarea celor mai larg
acceptate metode de cercetare, recunoscute în comunitățile academice, s-a încercat studierea
schimbărilor produse în fenomenul luptei armate moderne, de asemenea a influenței acesteia asupra
procesului de conducere la nivel strategic. Astfel, utilizarea unui set de metode a permis obținerea
rezultatelor așteptate în cadrul cercetării problematicii, vizând nivelul strategic al artei militare în
contextul noilor cerințe ale luptei armate moderne.
În cadrul cercetării s-a recurs, atât la metode generale, cât și particulare. Astfel, dintre
metodele generale au fost aplicate: metoda analizei și sintezei; metoda inducției și deducției; metoda
istorică; metoda experimentală; metoda matematico-statistică; metoda studierii materialelor video;
metoda geografică, observarea științifică, metoda interviului și documentarea webografică.
Dintre metodele particulare specifice științei militare au fost aplicate metoda de simulare a
acțiunilor militare (modelarea), metoda studierii materialului faptic și metoda cartografică.
În procesul de cunoaștere se disting două etape inseparabile şi contradictorii, în strânsă
intercondiționare: analiza şi sinteza. Analiza constă din descompunerea rațională a întregului şi
desprinderea însușirilor sale caracteristice. În acest context, se înscrie analiza componentelor de bază
ai luptei armate cum sunt : focul, manevra și lovitura la nivel tactic și luptele, loviturile și manevra la
nivel operativ și strategic; factorilor determinanți ai nivelului strategic al artei militare și
corespunzător componentelor de conținut a strategiei militare, rezultatele fiind reflectate în capitolele 2
și 3.
Sinteza reprezintă operația inversă de reflectare a întregului din părțile sale componente.
Ca rezultat al analizei unei probleme, metoda sintezei constă în integrarea mentală a părților
obiectului descompus inițial, prin analiză, în părți componente, în contextul sistemului din care fac
parte. În acest context, în cadrul capitolului doi au fost date noi definiții, concepte și viziuni cu privire
la nivelul strategic al artei militare. Totodată, concluziile prezentate la finele fiecărui capitol și
subcapitol și respectiv, concluziile finale permit o mai bună înțelegere a problemelor ce vizează nivelul
strategic al artei militare.
Inducția şi deducția sunt metode logice ale gândirii, care au aplicabilitate extrem de largă în
construirea teoriei științifice. Între ele există o unitate dialectică. Legătura dintre cele două metode se
definește prin faptul că metoda deductivă se bazează pe generalitățile efectuate prin inducție. Metoda
inductivă reprezintă cunoașterea procesului de conducere la nivel strategic, prin studiul singularului de
la care se pleacă, la recompunerea pe baza deducțiilor logice ale generalului. Metoda deductivă pleacă
de la generalizările realizate prin inducție şi pe baza unor deducții logice pornite de la premise ce
conțin generalul, în final ajungându-se la cunoașterea singularului, ca urmare a subordonării acestuia
genului din care face parte. Importanța acestei metode cu largă aplicabilitate rezultă din posibilitățile
oferite, pe de o parte, de a clasifica, ordona şi abstractiza un material faptic în vederea generalizării,
iar pe de altă parte, de a putea trage concluzii, pe baza generalizării, asupra unor fapte particulare.
Astfel, inducția reprezintă modul de a raționa trecând, de la fapte la teorie – de la particular la
general. Ea presupune orientarea raționamentului dinspre particular către general, de la fapte spre
concepte.
Inducția este o mișcare de la planul senzorial la cel logic, ea reprezentând calea prin care
cunoașterea trece de la reflectarea individualului la cea a generalului. După gradul de întemeiere, ea
face distincția între inducția completă şi cea incompletă. Prima reprezintă acea formă de raționament
inductiv, cu ajutorul căreia se obține o concluzie generală din premise, care epuizează toate cazurile
sub care se prezintă fenomenul dat. Astfel, apelând la metoda inducției, au fost supuse analizei într-o
ordine logică următoarele elemente: fenomenul luptei armate; factorii determinanți ai luptei armate la
nivel strategic; procesul de conducere a luptei armate la nivel strategic; nivelul strategic al artei
militare și elementele de conținut al strategiei militare.
Deducția este un proces cu mișcare inversă, care constă din derivarea riguroasă a unei
propoziții (concluzia) din alte propoziții date (premisele). Este o procedură de trecere, de la general la
particular. Se folosește de obicei, pentru a determina concluzii concrete, urmări din trimiteri. Ea
presupune modul de raționalizare în direcție inversă: de la teorie la fapte – de la general la particular.
Mersul său se face de la idee la idee, oferind astfel superioritatea obținerii de noi adevăruri, fără
investigarea realității în mod direct. Prin această funcție, pe care o exercită, se înțelege că numai acele
deducții pot fi corecte, la originea cărora se găsește inducția științifică. Pentru a evita riscul de eroare e
bine să se evite lanțurile lungi de deducții şi să se verifice rezultatul după fiecare deducție. Valoarea
deducției crești, cu cât este verificată printr-un număr mai mare de metode. Astfel, apelând la metoda
deducției, s-a elaborat concluziile expuse la sfârșitul paragrafelor, capitolelor, dar și la sfârșitul
lucrării.
Metoda istorică constituie o reflectare a istoriei obiective a fenomenelor, a dinamicii şi a
dezvoltării lor. Acest fapt explică pregnantul caracter de generalitate pe care îl are metoda. Aplicând
metoda istorică de cercetare ne-a permis ca în baza practicii strategice existente să deducem noi legi,
reguli şi procedee de acțiune strategică.
Astfel, metoda istorică a fost aplicată în capitolul 1, atunci când a fost necesară de analizat
situația în domeniu. Totodată, în cadrul cercetării deseori s-a recurs la această metodă, atunci când a
fost nevoie de justificat anumite ipoteze, făcând trimiteri la acțiuni militare desfășurate pe parcursul
istoriei. În acest context, rezultatele aplicării metodei istorice sunt prezentate în subcapitolele 2.1, 2.2
și 2.3 a prezentei teze.
Metoda geografică, fiind aplicată în capitolul 2 și 3, a oferit posibilitatea de a studia
modalitatea de influență a factorilor geografici asupra desfășurării acțiunilor militare la nivel strategic.
Ca rezultat, în capitolul 2, luând în calcul factorul geografic, au fost deduse teorii noi de estimare a
structurii forțelor armate, de stabilire a mijloacelor militare și nu în ultimul rând s-au dedus procedee
noi de acțiuni militare relevante spațiilor geografice corespunzătoare. În capitolul 3 s-a reușit
determinarea direcțiilor și aliniamentelor strategice, operativ-strategice și operative, care trec pe
teritoriul Republicii Moldova. Totodată, aceste rezultate au fost întrebuințate în estimarea structurii
forțelor armate, mijloacelor militare necesare țării noastre la război sau conflicte militare. Tot în acest
capitol, aplicându-se metoda geografică, se prezintă rezultate cu privire la împărțirea rațională a
teritoriului Republicii Moldova, în zone de operații. În acest context, pentru a se determina influența
reală a factorului geografic asupra desfășurării acțiunilor militare, în cadrul studiilor de stat major, s-a
desfășurat studierea geografico-militară a teritoriului național, iar materialele acumulate au fost
utilizate pentru a argumenta conceptele prezentate, în cadrul capitolelor 2 și 3 ale tezei.
În strânsă corelație cu metodele anterioare, vine și utilizarea metodei experimentale.
Experimentul a fost utilizat accidental în antichitate. Arhimede este cel care la transformat în metodă
de studiu, folosindu-l însă doar ca anexă a observației. El își dobândește adevărata valoare, odată cu
constituirea științelor moderne în perioada Renașterii. Cei care au introdus pentru prima dată
experimentul în știință au fost Leonardo da Vinci şi Galileo Galilei.
Metoda experimentală ne-a permis, să argumentăm noile legi şi principii a desfășurării acțiunii
la nivel strategic, în baza unor concluzii deduse, în urma desfășurării unor exerciții (aplicații) strategice
experimentale.
Astfel, în cadrul tezei, prezenta metodă este aplicată pentru confirmarea ipotezelor teoretice din
capitolul 2 cu privire la teoriile de constituire a grupărilor de forțe, structurii dispozitivelor strategice și
operativ-strategice, de asemenea, de viabilitate a formelor și procedeelor de desfășurare a acțiunilor
militare. Așadar, conceptele teoretice au fost testate în cadrul exercițiilor și antrenamentelor de
comandament și stat major, desfășurate în cadrul cursurilor de comandă și stat major din cadrul
Academiei Militare. Ca urmare a aplicării acestei metode, teoriile și ipotezele supuse experienței au
fost ajustate și corectate, reieșind din rezultatele primite în urma desfășurării experiențelor.
Un aspect important în elaborarea lucrării îl constituie utilizarea metodei matematico –
statistice. Această metodă ne furnizează o imagine mai completă, mai riguroasă despre fenomenele
studiate. Baza deductivă a metodelor matematice folosite în știință, permit formularea mai precisă a
unor previziuni științifice. În cadrul tezei de doctorat am utilizat metoda menționată, pentru executarea
calculelor valorii cantitative de unități tactice, personal și mijloace militare a grupărilor de forțe din
cadrul forțelor armate, în domeniul teoriilor de elaborare a strategiilor forțelor și a mijloacelor.
Totodată, metoda matematico-statistică ne-a ajutat, ca în baza calculelor matematice să
determinăm noi normative operativ–tactice, care, la rândul lor, vor avea un grad mare de influență
asupra nivelul strategic al artei militare. De asemenea, în baza analizei diferitor date statistice cu
privire la desfășurarea luptei armate, ne-a permis să deducem principii și procedee noi în acțiunea
strategică.
Utilizând metoda documentării, s-a recurs la documentarea webografică reprezentată de un șir
de publicații. La începutul secolului XXI, ne confruntăm cu o dinamică accelerată a noilor tehnologii
informaționale, care reprezintă un factor determinant în dezvoltarea științei. În acest sens, utilizarea
noilor tehnologii informaționale, devine un imperativ și o condiție primordială, în procesul de
elaborare a lucrărilor științifice. Ca în orice domeniu de activitate, deținerea și obținerea informațiilor
relevante şi de ultimă oră, prin intermediul internetului, influențează în mod pozitiv cercetările și
elaborarea lucrărilor științifice.
Pătrunderea tehnologiilor informaționale şi de comunicație în domeniul cercetărilor
științifice, urmărește adaptarea la cerințele societății actuale, iar pe de altă parte, la creșterea calității şi
eficienței cercetărilor științifice. Tehnologiile informaționale şi de comunicație sunt folosite în mediul
științific, pentru facilitarea procesului de cercetare, prin mărirea gradului de asimilare a informației.
Pentru comunitatea științifică, s-ar putea descrie internetul, ca un instrument de cercetare esențial și
indispensabil. Prin internet se poate obține acces la cele mai avansate facilități de cercetare din lume,
se poate discuta despre cercetarea și necesitățile fiecăruia cu alte persoane, care lucrează asupra
acelorași probleme, în aceleași scopuri, cât și o modalitate de acces la documente oficiale.
De asemenea, universitățile și organismele guvernamentale creează paginile proprii de
internet. În acest context, se înscrie și site-ul Academia Militară a Forțelor Armate, pe pagina căruia
este publicată revista științifică de specialitate ,,Revista militară’’, Universitatea Națională de Apărare,
pe paginile căruia sunt publicate reviste științifice de specialitate, ca de exemplu revista „Impact
strategic” și „Buletinul Universității Naționale de Apărare”.
Majoritatea marilor biblioteci sunt și ele prezente pe internet. Astfel, pot fi menționate și site-
urile bibliotecilor, la care s-a apelat: Biblioteca Academiei Militare –http://library.academy.army.md,
Biblioteca Universității Naționale de Apărare- http://biblioteca.unap.ro, Biblioteca Colegiului de
Război din SUA- www.carlisle.army.mil.
Pe internet s-au consultat numerele ultimelor publicații și reviste de specialitate cum sunt :
http://militera.lib.ru, www.cssas.unap.ro, www.globalfirepower.com., www.sipri.org.,
www.lumeamilitară.ro și altele.
Metoda studierii materialelor video, a fost aplicată în comun cu metoda istorică, pentru
cercetarea evoluției luptei armate. În acest context, au fost vizionate filme documentare din domeniul
istoriei artei militare, unde sunt prezentate analize ale războaielor și conflictelor militare. Acest fapt,
ne-a permis să înțelegem mai bine fenomenul militar, să tragem unele concluzii cu privire la
caracteristicile luptei armate moderne, să deducem metode noi de conducere a acțiunilor militare și să
prezintăm noi procedee de acțiune la nivel strategic. Aceste rezultate sunt prezentate în subcapitolele
2.2 și 2.3 al tezei.
 Pentru a înțelege particularitățile nivelului strategic al artei militare și anume organizarea
sistemului de conducere strategică, organizarea forțelor armate pe timp de pace și război, metodele de
stabilire a grupărilor de forțe de nivel strategic, am recurs la metoda interviului. În acest context, am
desfășurat interviuri cu militari ce dețin experiență în domeniul conducerii strategice și cu participanți
în conflicte militare din Afganistan, Irak și din regiunea transnistreană a Republicii Moldova.
Totodată, am audiat materiale video cu interviurile unor personalități militare cu experiență în
conducerea strategică, atât pe timp de pace, cât și de război. Rezultatele obținute în urma aplicării
metodei menționate sunt prezentate în subcapitolul 2.3.
Observarea științifică a fost utilizată în teză, deoarece este considerată o contemplare metodică
a cercetătorului, asupra faptelor şi informațiilor rezultate din documentare, pentru obținerea de
informații noi asupra fenomenului științific cercetat. Acesta deține o poziție strategică, în cadrul
explicării fenomenului cercetat pentru că, atât elaborarea, cât şi verificarea ipotezelor şi construirea
modelelor, depinde în mare măsură de observarea științifică. Fără observare științifică nu pot fi
elaborate ipoteze. Această metodă a fost aplicată în corelație cu metoda experimentală.
Pentru a reliefa specificul desfășurării luptei armate la nivel strategic, cât și procesul de
conducere a acțiunilor militare la nivel strategic, s-a recurs la utilizarea metodelor specifice științei
militare, cum ar fi: metoda de simulare a acțiunilor militare (modelarea), metoda studierii materialului
faptic și metoda cartografică.
Pentru testarea conceptelor teoretice, am recurs la metoda de simulare a acțiunilor militare
(modelarea). Studierea realității obiective întâmpină deseori dificultăți, care pot deveni de nedepășit. În
asemenea situații s-a recurs la o cale indirectă de cercetare şi anume la studierea unor obiecte sau
fenomene asemănătoare, cu cele aflate în tematică. Rezultatele obținute asupra acestora, vor fi
transpuse la domeniul, care constituie obiectul cercetării. În acest fel, a luat naștere modelarea, ca
metodă de cercetare.
Astfel, în cadrul exercițiilor de comandament și stat major, la etapa de simulare a acțiunilor
militare, în cadrul jocului de război, au fost testate teoriile cu privire la constituirea grupărilor de forțe
de nivel strategic, organizarea sistemului de conducere strategică, utilitatea noilor elemente de
dispozitiv strategic, de asemenea a procedeelor de acțiune. Această metodă a fost aplicată, în cadrul
lucrului asupra capitolului 3 al prezentei teze, iar rezultatele obținute sunt prezentate în concluziile din
acest capitol.
Metoda studierii materialului faptic presupune cercetarea documentelor de luptă elaborate, în
cadrul desfășurării acțiunilor militare. Astfel, aplicând această metodă, am studiat documente
operative, elaborate de către comandamente de nivel strategic, în cadrul planificării și conducerii
operațiilor militare de nivel strategic, desfășurate în perioada de la mijlocul secolului XX, începutul
secolului XXI. Așadar, au fost studiate documente elaborate de către comandamentele strategice din
cadrul armatei Sovietice, Germane și Română din timpul Războiului 2 Mondial, armatei SUA din
cadrul conflictelor din Irak și altele. În cadrul tezei, prezenta metodă este aplicată, pentru confirmarea
ipotezelor teoretice din subcapitolele 2.2 și 2.3.
Metoda de cercetare cartografică, reprezintă utilizarea hărților geografice, pentru analiza
științifică, cunoașterea și prognozarea fenomenelor. Ea este aplicată, pentru a studia modelele de
distribuție spațială a fenomenelor, relațiile, dependențele și dezvoltarea acestora. În cadrul tezei
această metodă a fost aplicată în comun cu metoda geografică, pentru a determina influența spațiului
geografic asupra acțiunilor militare. Totodată, această metodă a permis reprezentarea grafică a
dispozitivelor strategice, în cadrul desfășurării exercițiilor de comandament și stat, care au stat la baza
desfășurării experimentării conceptelor teoretice prezentate în capitolul 2. Această metodă a fost
aplicată în complex cu alte metode, în cadrul elaborării capitolului 3 al prezentei teze.
În urma celor expuse putem menționa, că datorită aplicării în complex a tuturor metodelor de
cercetare, am reușit să ajungem la rezultatele prezentate la finele tezei în capitolul concluzii și
recomandări.