1.

Intelligence-ul se referă la:

a) Cunoașterea a ceva ce este ascuns, disimulat;

b) Procesul prin care sunt identificate nevoile de cunoaștere în ceea ce privește securitatea națională și
colectate date relevante;

c) Produsul scris ce servește drept suport decizional decidenților politici;

d) Analiza informațiilor deținute pe un anumit domeniu de interes propriu;

e) Cunoașterea anticipativă a predictibilului, relevantă în contracararea amenințărilor și pericolelor

generate de adversari;

2. Câte componente are intelligence-ul strategic:

a) 6

b) 7

c) 8

d) 9

Enumerați trei dintre ele: economic, geografic, militar

3. Intelligence-ul biografic se referă la:

a) Acele informații de natură biologică, referitoare la liderul unui stat;

b) Analiza arborelui genealogic al unei persoane de interes;

c) Informații referitoare la opiniile, trăsăturile, obiceiurile liderului politic al unui stat;

d) Date referitoare la istoria profesională a elitei politice a unei națiuni;

4. Definiți securitatea. (Arnold Wolfers)

Securitatea, în sens obiectiv, măsoară absenţa ameninţărilor la adresa valorilor dobândite, iar într-un
sens subiectiv, absenţa temerii că asemenea valori vor fi atacate”. În opinia lui wolfers, conceptul de
securitate națională este un ”simbol ambiguu”, care ”s-ar putea să nu aibă nicio semnificație.

5. Enumerați palierele de analiză ale securității, așa cum au fost ele identificate de Școala de la
Copenhaga și explicați un factor care a dus la diversificarea palierelor analitice în domeniul
studiilor de securitate:

În concepţia Şcolii de la Copenhaga,palierele de analiza ale securitatii sunt : politic, economic, militar,
cultural, demografic, ecologic etc. Astfel, studiile de securitate ar trebui să fie centrate pe identificarea,
localizarea şi evaluarea celor mai importante măsuri de „securizare” iniţiate de actorii principali ai
vieţii sociale.
6. New York Times, titlurile zilei:

* 2 firme chineze au cumparat Fish&Chips, cea mai mare companie norvegiana care exporta pește
din Marea Norvegiei.

* Cercetarea faunei de la Polul Nord are de câștigat: o echipă de cercetători greci și un grup de
oameni de știință chinezi s-au alăturat Arctic Yellow River Station, un centru de cercetare cu
activitate de peste 50 de ani, din insula norvegiană Spitsbergen,care vor studia timp de 2 ani de
acum inainte raspandirea animalelor in diferite zone de la Polul Nord bogate in resurse naturale.

* China a încheiat un contract cu Argentina și Germania pentru achiziținarea în 2018 a 5

portavioane. De asemenea, guvernul de la Beijing a anunțat că va investi 300.000 de yuani
cercetarea destinată dronelor care pot parcurge distanțe lungi deasupra Mării Chinei de Sud. De
asemenea, Ministerul Sportului și Tineretului din China a încheiat un contract cu Federația
Internațională de Sport ca pe parcursul următorilor 5 ani, toate competițiile sportive pe apă să se
desfășoare în China. La sfârșitul acestor anunțuri, primul-ministru chinez a declarat că, așa cum
reiese din aceste demersuri, strategia țării sale pentru următorii 10 ani este să devină principala
putere navală a lumii în Oceanul Pacific.

* O delegatie chineza va efectua o vizita de lucru in Canada luna viitoare, unde se vor discuta
aspecte legate de schimbarile climatice si impactul asupra comertului.

Din informatiile de mai sus, identificați:

- strategia declaratică: ceea ce o naţiune spune că este strategia sa. Aceasta poate fi sau nu adevărata
strategie a unei naţiuni, iar naţiunea poate sau nu să creadă în ea.

- strategia reală: se referă la diferenţa dintre strategia declarată şi realitate. Pune întrebarea
“Presupunând că SUA nu poate executa strategia Celor două războaie majore, care este strategia
reală?” Răspunsul este de fapt strategia reală.

-Strategia ideală: este ceea ce un strateg ar prefera să facă dacă are acces nelimitat la toate resursele
necesare (atât cantitativ cât şi calitativ). Este o strategie de tip “manual”, şi poate sau nu să corespundă
realităţii

7. Construiti câte un exemplu pentru fiecare din tipurile de strategii de mai jos:

- s. Secventială: o campanie secvenţială tipică va implica acţiuni de câştigare a controlului aerian,

urmate de eforturi pentru învingerea forţelor terestre ale inamicului, şi culminează cu atacul asupra sau
ocuparea obiectivelor politice.

- s. Simultană: O campanie simultană presupune atacuri concomitente asupra acestor seturi de ţinte.

- s. Cumulativă: O strategie cumulativă produce rezultate nu printr-o acţiune singulară sau printr-o
secvenţă de acţiuni, ci prin efectul cumulativ al mai multor acţiuni de-a lungul timpului. Eficienţa acestei
strategii rezidă în pierderile cumulative pe care le produc.

Exemple de strategii cumulative includ uzura, epuizarea şi anihilarea. Uzura este uneori sinonimă cu
epuizarea, dar sunt de fapt concepte diferite. Anihilarea vizează vitoria politică prin distrugerea
completă (frecvent într-o singura luptă sau o campanie scurtă) a forţelor inamicului. Uzura vizează
victoria prin distrugerea graduală (printr-o campanie lungă sau o serie de campanii) a forţelor
inamicului.

8. In 5 randuri, prezentati relatia dintre strategie si intelligence.

Cuvântul “strategie” îşi are originea în termenul grecesc "στρατηγία"—stratēgia :“arta unui conducător
de trupe; comandă” şi desemnează un plan elaborat la nivel înalt de atingere a unuia sau mai multor
obiecte în condiţii de incertitudine

În teoria militară, strategia este “utilizarea atât pe timp de pace cît şi de război a tuturor forţelor unui
stat, prin intermediul planificării şi dezvoltării la scară largă şi pe termen lung, pentru a asigura
securitatea şi victoria “

Din punct de vedere militar intelligence-ul este doar una dintre componentele necesare formulării unei
strategii.Intelligence-ul este un factor-cheie al strategiei, care nu oferă doar baza de informaţii necesare
elaborării planurilor, dar şi o proiectie a potenţialelor reacţii ale celorlalţi actori - atât aliaţi cât şi
inamici - la acele planuri, permitând strategilor să evalueze fezabilitatea cursului de acţiune propus. Pe
de alta parte, intelligence-ul un impediment în procesul de elaborare al strategiei, din cauza caracterului
său contradictoriu, incert şi ambiguu.

9. Conform lui John Aclin, relatia dintre strategie si intelligence poate fi analizată din următoarele
doua perspective:

a) intelligence-ul nu este un factor cheie al tragediilor si esecurilor militare si sociale

b) intelligence-ul nu este un impediment in procesul de elaborare al strategiei

c) intelligence-ul ofera un cadru de orientare pentru decident, fiind un factor cheie al elaborarii
strategiei

d )intelligence-ul este un impediment in elaborarea unei strategiilor

10. Enumerati cinci caracteristici ale deciziilor strategice:

1. urmăresc un interval de timp mediu sau lung;

2. au loc rar sau necesitatea lor apare în cadrul ciclului de planificare;
3. necesită un input semnificativ din partea mai multor persoane;
4. necesită un input semnificativ de informaţii din sectoare-cheie;
5. necesită resurse substanţiale pentru formulare şi implementare;
6. influenţează evoluţia pe termen lung a organizaţiei;
7. afectează multe dintre, dacă nu toate, activităţile desfăşurate în cadrul organizaţiei;
8. influenţează dinamica competiţiei;
9. implică schimbări importante la nivelul activităţilor desfăşurate în cadrul organizaţiei;
devin matricea pe baza căreia se iau toate deciziile viitoare
11. Definiti analiza strategică:

Desi nu exista o definitie unica a analizei strateigice Professor Les Worrall, Wolverhampton Business
School,considera acest proces o înțelegere fundamentată teoretic a mediului în care operează o
organizație precum și o înțelegere a interacțiunilor respectivei organizații cu mediul în scopul
îmbunătățirii eficienției și eficacității organizaționale prin creșterea capacității organizației de
mobilizare și redistribuire în mod inteligent a resurselor sale.

12. Enumerati 3 metode analitice folosite in elaborarea de analize strategice:

❏analiza SWOT;

❏analiza PEST;

❏analiza celor cinci forțe (Porter);

❏metoda celor patru colțuri;

❏analiza lanțului valoric;

❏metode de avertizare timpurie;

13. În ce constă analiza competitorilor?

O analiză de Intelligence Competitiv reprezintă un standard în funcţie de care se măsoară

performanţa actuală şi este utilizată pentru a analiza competitorii şi pentru a înţelege modalitatea lor de
a produce calitate. Acesta include evaluarea oricărui nou produs comparativ cu cele ale liderului
pieţei. IC este folosit nu numai pentru compararea produselor IC şi pentru compararea sistemelor care le
produc. Astfel, analizele strategice se realizează de regulă pe termen lung, urmărind acţiuni ce pot afecta
competitivitatea companiei timp de câţiva ani. Pe de altă parte, acestea sunt strict dependente de
orizontul de schimbare a pieţei proprii de desfacere.

14. Ce este strategia națională?

Pentru Babak & Yates strategia naţională reprezintă, în esenţă, puntea de legătură între politica
guvernamentală sau obiectivele de ordin superior vizând pe de-o parte menţinerea intereselor naţionale,
şi acţiuni concrete pe de altă parte. Pe scurt, strategia naţională este un termen care reflectă un cadru
evaluabil ce furnizează instrucţiuni specifice pentru acţiuni specifice în urmărirea interesului naţional
prin folosirea resurselor în medii locale şi globale dinamice.

15. Explicați conceptul de „geoeconomie”:

Acesta a fost avansat pentru prima dată de expertul în geopolitică Edward Lutwak (de origine română),
potrivit căruia geoeconomia reprezintă „menţinerea vechilor rivalităţi dintre naţiuni, utilizând mijloace
economice în locul celor militare” şi „măsoară progresul luând în considerare performanţele unui
produs pe piaţă în locul focalizării pe avantajele forţei armate”. Edward Lutwak a realizat în acest fel o
conexiune între geopolitică şi economie, războiul economic devenind parte a realităţilor economice.

Pascal Lorot, editor al revistei franceze Geoeconomie, a definit termenul ca fiind „analiza strategiilor
economice ale ţărilor, vizând protejarea economiilor naţionale prin deţinerea unor tehnologii cheie sau
cucerirea unor segmente de piaţă în plan internaţional, cu privire la producţia sau comercializarea unui
produs sau set de produse sensibile, care conferă deţinătorilor săi (stat sau companii interne) anumite
puteri şi contribuie la consolidarea puterii socio-economice a acestora” (Lorot, 2000).

16. În 5 rânduri, explicație de ce legătura dintre securitate și economie este importantă.

Pentru a putea atinge obiectivele securitatii se foloseste intelligence-ul. Astfel, in ceea ce priveste
economia, s-a dezvoltat intelligence-ul economic,care este informaţia referitoare la producţia,
distribuţia şi consumul de bunuri şi servicii, precum şi cea referitoare la forţa de muncă, finanţe, taxe şi
alte aspecte ale economiei unei naţiuni sau a sistemului economic internaţional. Intelligence-ul economic
permite unei naţiuni să estimeze magnitudinea unei posibile ameninţări militare, şi este de asemenea
importantă în estimarea intenţiilor unui potenţial inamic.

17. Intelligence-ul economic este de maximă importanță pentru:

a) obținerea competitivității la nivel corporatist

b) obținerea competitivității la nivel local

c) obținerea competitivității la nivel național

d) obținerea competitivității la nivel național și privat

18. Care sunt cele două tipuri de cunoștințe pe care intelligence-ul economic le include?

Explicite – fapte dovedite ale agentilor economici de pe piata

Tacite – intangibile, cum ar fi cultura organizationala

19. Conform afirmațiilor lui Porter, un factor important pentru obținerea copetitivității la nivel
național este tipologia pieței muncii. Sunteti de acord cu acestă afirmație? De ce da? De ce nu? (5
rânduri)

Tipologia pieţei muncii - „competitivitatea nu înseamnă locuri de muncă. Pentru obţinerea prosperităţii
economice, nu este decisivă abilitatea de a angaja persoane oferindu-le salarii reduse, ci categoriile de
locuri de muncă oferite” (Porter, 1990, p.6-7).

Astfel, factorii determinanţi ai avantajelor competitive naţionale sunt:

  Factorii de producţie – poziţia ţării pe acest plan, referitoare la elemente care pot creşte
competitivitatea în cadrul unei anumite ramuri economice, precum calificarea forţei de muncă sau
infrastructura;
 Cererea internă pentru anumite produse sau servicii;
 Industriile conexe;
 Strategia firmei, structura şi competitivitatea

20. Care sunt cei patru factori determinanți ai avantajelor competitive naționale?

 Factorii de producţie – poziţia ţării pe acest plan, referitoare la elemente care pot creşte
competitivitatea în cadrul unei anumite ramuri economice, precum calificarea forţei de muncă
sau infrastructura;
 Cererea internă pentru anumite produse sau servicii;
 Industriile conexe;
 Strategia firmei, structura şi competitivitatea

21. Explicati termenii de „coordonare intelligentă” și „intruziune intelligentă” conform lui Philipe
Baumard și dați câte un exemplu.

 „coordonarea inteligentă”

Autorul oferă exemplul Germaniei, unde băncile, companiile industriale şi firmele de asigurări
acţionează în mod coordonat, ţinând cont de interesele generale ale statului, înaintea celor
individuale.

 „intruziunea inteligentă”
„Intruziunea inteligentă” reprezintă optimizarea acţiunilor de pătrundere în noi zone, bazată pe
împărtăşirea cunoştinţelor competitive. Astfel, companiile industriale germane, autorităţile
landurilor şi ale statului federal, alături de diaspora germană în Europa de Est, au aplicat acţiuni de
„coordonare inteligentă”, bazate pe optimizarea resurselor, sinergia ofertelor şi contrabalansarea
avantajelor reciproce, pentru a obţine cote de piaţă importante în această zonă

22. Ce este competiția globalizată? (6 rânduri)

În prezent, pe pieţele interne şi internaţionale, există jucători mai diversificaţi faţă de perioadele trecute,
care sunt deopotrivă entităţi publice şi private (ca urmare a privatizării unor sectoare altădată
considerate strategice, precum cel al infrastructurii sau energiei, şi rolului în creştere al reglementărilor
private).

Există 4 categorii de structuri aflate în competiţie: private (companii, fonduri de investiţii, bănci,
asociaţii profesionale); organizaţii multilaterale cu extindere regională sau globală; organizaţii non-
statale (organizaţii non-guvernamentale, institute, think-tank-uri, agenţii de rating; statele, care au
competenţe limitate teritorial şi din ce în ce mai puţină autonomie, având în vedere normele
reglementatoare la nivel internaţional
23. Procesul de furnizare al intelligence-ului strategic sau operațional are:

a) 4 faze

b) 6 faze

c) 5 faze

d) Între 3 și 5 faze, în funcție de structura organizației

e) Niciunul din răspunsurile de mai sus

24. Nevoie informaționale sunt transmise organizației de intelligence de către :

a) Intermediarii procesului decizional

b) Consumatorii de intelligence

c) Leadershipul structurilor de intelligence

d) Grupuri diferite în funcție de forma de guvernare a statului respectiv

25. Prezentați pe scurt ciclul în cinci faze al procesului de intelligence (maxim 6 rânduri)

1. Solicitari

2. Colectare

3.Analiza

4. Diseminare

5. Feed-back

26. Care este principala critică adusă ciclului de intelligence și în ce constă aceasta ? (maxim 5
rânduri)

Principala critica adusa ciclului de intelligence traditional vizeaza „liniaritatea” procesului ce este cu
mult diferita de practica de intelligence ,caz in care unele etape sunt reluate in cadrul aceluiasi ciclu, iar
unele activităţi neadiacente pot conlucra îndeaproape, cum ar fi un analist şi raportorul responsabil cu
diseminarea finală a produsului în forma sa orală.

27. Descrieti alternativa lui Robert M. Clark (în Intelligence Analysis : a target-centric approach)
la versiunea clasică a ciclul de intelligence. (6 rânduri)

Alternativa lui Robert M. Clark presupune ca beneficiarii\partille interesate sa devina parte a procesului
de intelligence ,sub forma unei retele bazate pe colaborare.Potrivit lui Clark, partile interesate din
comunitatea de intelligence sunt: colectorii,procesatorii ,analistii de informatii cat si persoanele care au
planificat şi construit sistemele care susţin aceste activităţi. Astfel, pentru includerea acestora în procesul
de intelligence, autorul considera necesara redefinirea ciclului de intelligence astfel încât să poată
beneficia de evoluţia tehnologiei informaţiei şi să poată trata probleme complexe.

28. Informația utilă reprezintă :

a) Informația ce se transmite vectorului

b) Informația de securitate națională în domeniul economiei

c) Informația necesară la nivel decizional pentru atingerea obiectivelor

d) Informația pe care analistul o poate transmite partenerilor europeni

29. Principala modalitate de colectare a informațiilor în domeniul intelligence-ului economic este :

a) SOCINT

b) FISINT

c) HUMINT

d) OSINT

e) Niciunul de mai sus deoarece vorbim despre intelligence economic

30. Menționați 3 surse de informații pentru intelligence-ul economic.

3 surse de informatii pentru intelligence-ul economic sunt:

• publicaţii printate, on-line sau electronice (baze de date, jurnale, periodice, rapoarte);

• surse informale prin contacte personale/ directe – interviuri, întâlniri, discuţii telefonice

• evenimente organizate în spaţiul public (conferinţe) care fac apel la observarea personală;

31. Oferiți un argument pentru care sursele de mai jos sunt relevante pentru securitatea economică
:

- Sursele tradiționale : precum literatura de specialitate, sau jurnalele de profil, sunt considerate „surse
de incredere „ de catre entitatile implicate in realizarea procesului de intelligence .

- Sondajele tehnologice : furnizeaza o imagine de ansamblu asupra trendurilor, reprezentand un

avantaj real în vederea adoptării de către companii a deciziilor privind diversificarea strategiilor de noi
produse şi servicii, ca urmare a prezenţei mai multor competitori pe aceeaşi piaţă.

- Evenimentele : surse vizate pentru colectarea informaţiilor despre noi strategii de piaţă, trenduri
tehnologice şi produse şi servicii ale competitorilor,astfel se poate intra în contact cu clienţii şi furnizorii
în vederea îmbunătăţirii calităţii produselor şi identificării cerinţelor de piaţă;

- Informațiile din contacte personale : favorizate de contactul personal, inovarea şi crearea valorii
adăugate, atât la nivel statal, cât şi unitar, în planul organizaţiei, facilitează transferul de produse, idei
de afaceri şi cunoştinţe si rezultă din integrarea aspectelor economice şi a factorilor socio-culturali.
32. Sursele din care pot fi obținute informațiile prin contacte personale pot fi:

a) Consultanții

b) Vânzătorii la negru

c) Administrațiile publice

d) Organizațiile masonice

e) Organizațiile non-profit

33. Identificați două provocări în procesul de colectare a datelor.

 calitatea surselor disponibile de informaţii

 posibilitatea de a fi accesate informaţii cu un nivel redus de accesibilitate prin integrarea in
diferite medii

34. Obiectivul analizei economice :

a) Furnizarea de informații relevante factorilor de decizie

b) Obținerea avantajului competitiv

c) Câștigarea contractelor în defavoarea competitorilor

d) Câștigarea unui numîr cât mai mare de consumatori ai propriilor produse

35. Prezentați conceptul de „validare a informațiilor”.

Validarea informaţiilor presupune verificarea, stabilirea relevanţei şi a veridicităţii datelor identificate,

acestea fiind considerate pertinente dacă se pliază pe necesitatea beneficiarului şi valoroase dacă sunt
autentice. În multe cazuri, validarea informaţiilor brute ar putea genera incertitudine, situaţie în care
utilizatorii acestora trebuie să fie conştienţi de riscurile asociate cu orice decizie bazată pe informaţii.

Adoptarea deciziilor pe baza unor informaţii eronate poate fi periculoasă, mai ales în cazul celor de
ordin strategic. Astfel, cele mai uzuale practici de validare a informaţiilor sunt:

- identificarea sursei originale a informaţiei şi verificarea credibilităţii acesteia;

- stabilirea procedurii utilizate pentru obţinerea datelor statistice;

- cercetarea unor surse diferite pentru aceeaşi informaţie, prin relevarea aspectelor diferite faţă de cele
originale;

36. Definiți procesul de cunoaștere (maxim 6 rânduri)

Cunoaşterea este o resursă pe care unele societăţi o pot exploata cu mai mult succes decât altele, cei
care deţin mai multă cunoaştere şi care pot manipula cunoaşterea altora având, în final, mai multă
putere. (Herman, 1996:152)

37. Completati pe scurt tabelul de mai jos privind specificul celor 4 produse de intelligence :

Evaluare strategică Evaluare tactică Profilul țintei Profilul problemei

Ținta - Identificarea Ținta – Identificarea Ținta – Furnizarea unei Ținta – Identificarea

problemelor pe termen problemelor pe termen imagini detaliate a seriilor de incidente
lung din zonă, precum şi scurt din zonă, cu (potenţialului) infractor vechi şi a celor în
amploarea lor şi acţiuni prompte, poate şi a asociaţilor săi derulare şi a hot
proiecţiile pentru preveni deteriorarea pentru acţiuni conforme spoturilor
creşterea criminalităţii situaţiei.
Scopul - Stabilirea Monitorizarea
Scopul - Sprijinirea Scopul - Sprijinirea
priorităţilor de aplicare progresului in „menu
managementului managementului în
a legii, determinarea tactic”
operaţional în selectarea alocarea de resurse
alocării de resurse,
ţintelor, conducerea pentru nevoile de
susţinerea planificării şi
investigaţiilor, formării investigaţii, vizare
informarea Scopul - planurilor şi menţinerea persoane,
managementului
Sprijinirea supervizării managementul hot
superior şi a
managementului spoturilor, conducerii
decidenţilor politici;
operaţiunilor curente şi iniţiativelor de reducere
Stabilirea unei strategii
planurile, precum şi şi prevenţie a crimelor
de control: priorităţi de
intelligence, prevenţie şi realocarea de resurse şi
aplicare. eforturi conform
nevoilor şi problemelor.

38. Tipurile de analiză folosite în procesul de intelligence economic sunt :

a) Analiza cantitativă

b) Analiza industrială

c) Analiza de piață

d) Analiza de monopol

e) Analiza de preț

f) Analiza internă a companiei

g) Analiza externă a companiei

39. Precizați o caracteristică și dați un exemplu pentru următoarele tipuri de intelligence :

a) Intelligence strategic - vizează problematicile pe termen lung. Este folosit pentru crearea strategiei şi
politicii naţionale. La nivelul corporaţilor, de obicei sprijină planificarea strategică. Presupune
utilizarea de către analişti a unor modele similare celor folosite în intelligence-ul tactic, care însă
preupun o complexitate mai mare datorită intervalului de timp mai lung impus de predicţia strategică.

b) Intelligence operațional – este axat pe capacităţile şi intenţiile adversrilor sau potenţialilor

adversari. Este definit drept intelligence-ul necesar planificării şi execuţiei unei operaţiuni. În business
inteliigence poate sprijini campania de câştigare a cotei de piaţă a unei anumite linii de produse.

c) Intelligence tactic – este folosit în prima linie a oricărui conflict. În armată este folosit de
comandanţii de nivel tactic pentru planificarea şi conducerea luptelor. Este axat pe situaţia curentă şi pe
indicii şi avertizare. Pentru organizaţiile comerciale cea mai înaltă prioritate de indicii şi averizare
vizează ameninţările semnificative pentru supravieţuirea organizaţiei – alianţe iminente între competitori
sau descoperirea iminentă a unui produs de către un competitor. Un alt rol în business intelligence este
cel de a identifica semnalele transmise deliberat de competitori, analistul fiind cel care prin intermediul
unor seturi de indicatori poate elimina alarmele false.

40. În definirea problemei de intelligence, analistul trebuie să răspundă la cinci întrebări. Care sunt
acestea ?

1) Când este produsul necesar?

2) Cine este beneficiarul?

3) Care este scopul?

4) În ce format sau ce tip de produs doreşte beneficiarul?

5) Care sunt întrebările reale?

41. Schițați descompunerea unei probleme conform tehnicii „strategies- to-task”.

42. Argumentați de ce este necesară folosirea modelelor de analiză în cazul analiștilor economici.

Modelele sunt folosite extensiv în intelligence. În cazul analiştilor economici, aceştia pot folosi listele cu
indicatori (cea mai simplă formă de model), pentru a recunoaşte o economie în recesiune, urmărind
indicatori precum deficitul de buget, balanţa de plăţi sau inflaţia.

43. Descrieți un model generic folosit în analiza de intelligence.

 Liste – reprezintă cea mai simplă formă de model. Lista paralelă conţine argumente pro şi contra
pe o anumită problematică, prezentate în oglindă, fiind folosite de analişti pentru a ajunge la o
decizie de tip da sau nu sau în analiza comparativă.

 Curbele – tip de model simplu, utilizat pentru analiză sau prezentarea rezultatelor
analizei. Curba extrapolării sau a dezastrului reprezintă unul dintre tipurile de curbe folosite de
analişti pentru extrapolarea evoluţiilor viitoare.
  Modelele bazate pe relaţionări - Aceste modele vizează relaţiile dintre entităţi – organizaţii,
persoane, locuri, lucruri şi evenimente. Există patru niveluri ale acestor modele, fiecare dintre
ele reprezentând aceeaşi idee fundamentală la un nivel de complexitate diferit: modelul ierarhic,
link, matrice şi reţea.

 Profilele - sunt modele dedicate indivizilor – în intelligence naţional ale liderilor guvernelor
stăine, în business intelligence ale conducătorilor unei organizaţii concurente, în intelligence-ul
criminal ale liderilor mafioţi şi ale criminalilor în serie. Scopul creării de profile urmăreşte
încercarea de a formula predicţii cu privire la comportamentul persoanei vizate în anumite
circumstanţe.

44. În calitate de sistem, organizația poate fi analizată din trei perspective. Care sunt acestea și ce
reprezintă fiecare? Menționați 2 scopuri pe care le îndeplinește analiza organizației? (de ce este
utilă)

Organizaţia tipică este un sistem care poate fi văzut şi analizat din trei
perspective: structură (componentele organizaţiei şi relaţiile dintre ele), funcţie (rezultatele produse)
şi proces (secvenţa de activităţi şi expertiza necesară pentru producerea rezultatelor). Pentru un analist,
scopul analizei organizaţionale este înţelegerea atuurilor şi slăbiciunilor organizaţiei ţintă. Alt scop
vizează predicţia: anticiparea schimbării în structura, funcția sau procesul organizației țintă ca urmare a
forțelor de schimbare.

În funcție de scop, analistul poate evalua misiunea organizației, distribuția puterii, resursele umane și
procesele de luare a deciziilor. Un analist identifică punctele vulnerabile ale organizației țintă astfel
încât beneficiarul de intelligence – decidentul - poate selecta ținta adecvată, adică să identifice unde
managementul percepției sau tehnicile coercitive ar fi cele mai eficiente.

45. Descrieți pe scurt analiza SWOT (menționând cum poate aceasta determina strategia
organizației). Care sunt avantajele acesteia?

Analiza SWOT constituie cea mai importantă tehnică utilizată pentru înţelegerea poziţiei strategice a
unei întreprinderii sau organizaţii, prin cercetarea mediului intern şi extern în vederea identificării
punctelor forte/ slabe, oportunităţilor şi riscurilor (Jeges, 2013, p.1) .

Analiza SWOT poate sprijini determinarea strategiei organizaţiei, prin:

- utilizarea punctelor tari interne pentru a obţine un avantaj în ceea ce priveşte oportunităţilor externe
(S-O);

- utilizarea punctelor slabe interne pentru a evita sau reduce impactul ameninţărilor/ riscurilor interne;

- îmbunătăţirea punctelor slabe şi/ sau evitarea riscurilor mediului economic;

- tactici defensive pentru a diminua punctele interne slabe şi pentru a evita riscurile asociate mediului
extern. O companie, organizaţie se confruntă cu ameninţări externe şi cu puncte slabe interne, într-o
poziţie precară.

Principalul avantaj al aceste analize este impactul scăzut în termeni de cost şi timp. Un alt beneficiu
rezidă din faptul că acest instrument este focusat asupra celor mai importanţi factori care afectează
organizaţia/ comunitatea, generând posibilitatea de a:

- dezvolta obiectivele strategice şi economice şi realiza planul de acţiune pentru obţinerea acestora;

- obţine o mai bună înţelegere a motorului economic al companiei şi a riscurilor asociate;

- adopta măsuri concrete pentru a diminua/ elimina punctele slabe;

- protecţia şi apărarea împotriva ameninţărilor;

- identificarea şi fructificarea avantajelor şi direcţionarea acţiunilor în vederea obţinerii numai de puncte

forte.

46. Precizați care sunt cele „cinci forțe ale lui Porter?”

Cele „cinci forţe ale lui Porter” sunt:

· „ameninţarea noilor intraţi” – noii intraţi reprezintă firmele care încep să concureze companiile deja
existente.

· „ameninţarea produselor de substituţie” – aceste produse sunt cele care se pot utiliza în locul unui
anumit produs. Substituţia trebuie analizată în principal prin raportul performanţă-preţ, iar ulterior prin
prisma elasticităţii preţurilor pentru fiecare produs în parte.

· „puterea de negociere a furnizorilor” dintr-o industrie se poate manifesta prin controlul asupra
preţurilor sau calităţii produselor livrate. Puterea este dependentă de gradul de importanţă a resurselor
oferite, de caracteristicile pieţei şi de importanţa relativă a beneficiarului în ansamblul
afacerii. Furnizorii puternici pot obţine profitabilitate în domeniile în care pot impune creşterea
preţurilor. Un exemplu în acest sens este cazul Microsoft, care a contribuit la diminuarea profitabilităţii
firmelor/comunităţilor care activează în domeniul IT sau utilizează componentele Microsoft, prin
creşterea preţurilor aferente achiziţionării sistemelor de operare (Porter, 2008, p.6).

· „puterea de negociere a cumpărătorilor” – Similar furnizorilor, şi cumpărătorii pot exercita presiuni

asupra organizaţiei, în special în ceea ce priveşte intermediarii distribuitorilor, inclusiv cei industriali,
dar şi în cazul grupurilor de cumpărători. Puterea cumpărătorilor este dependentă în special de
schimbarea furnizorilor, dar şi de alte condiţii specifice de piaţă (Doval E., 2003, p. 58). Aceasta se
poate manifesta prin exercitarea presiunii pentru diminuarea preţurilor, solicitarea creşterii calităţii
produselor şi serviciilor (care generează creşterea costurilor asociate companiei), şi în general îi
ghidează pe participanţii industriali să acţioneze unii împotriva celorlalţi (Porter, 2008, p.7).
· nivelul rivalităţii raportat atât la nivelul companiilor nou intrate pe piaţă, cât şi al celor deja existente,
care ar putea furniza produse de substituţie.

Caracterizează intensitatea concurenţei într-o anumită industrie pentru ocuparea unui segment
de piaţă. Rivalitatea este cu atât mai intensă cu cât pe piaţă există numeroşi competitori de puteri
apropiate, în condiţiile unei pieţe suprasaturate.

47. Pentru ce poate fi utilizat modelul celor cinci forțe elaborate de Porter?

Modelul celor cinci forţe poate fi utilizat pentru determinarea caracteristicilor de bază ale unei
industrii, prin întocmirea unor liste în care se va acorda atenţie elementelor distinctive, respectiv
determinarea forţelor esenţiale pentru industria analizată, modificarea forţelor, determinarea
posibilităţilor de influenţare a acestora şi identificarea industriilor atractive (Doval E., 2003, p. 58).

48. Identificați câte o situație pentru care considerați avantajoasă aplicarea următoarelor modele
si oferiți un argument pentru alegerea dumneavoastră :

a) Profilul competitorului - este modalitatea de a determina principalul competitor al companiei, fiind

una dintre tehnicile de analiză utilizate pentru a stabili poziţia companiei în cadrul ramurii economice în
care activează.

b) Analiza de patent - furnizează un număr mare de informaţii atât în domeniul tehnic, cât şi comercial,
presupunând accesarea unor baze de date specifice.

c) Analiza riscurilor - reprezintă o tehnică utilizată în principal pentru relevarea principalelor

vulnerabilităţi asociate spionajului economic, metodele utilizate fiind atât de natură etică şi legală, cât
şi non etice şi nelegale.

Informaţiile obţinute în cadrul acestui proces pot contribui la adoptarea unor decizii de
contraspionaj. Provocările majore ale contraspionajului economic sunt:

- promovarea un sistem comercial internaţional puternic;

- descurajarea activităţilor de spionaj economic, care ar putea ameninţa integritatea şi sănătatea

sistemului.

49. Prezentați benchmarking-ul (maxim 7 rânduri)

Benchmarking-ul reprezintă procesul continuu de identificare, cercetare şi analiză a celor

mai bine cotate şi importante organizaţii, produse, servicii şi practici, cu obiectivul de a îmbunătăţi
activitatea unei companii sau organizaţii, în scopul obţinerii unei poziţii competitive pe piaţa globală.

Introdusă de către companiile japoneze, această metodă s-a dezvoltat ca un instrument de

intelligence economic în Statele Unite ale Americii şi Europa. Utilizarea efectivă a tehnicilor de
benchmarking permite celor care o adoptă să înveţe din greşelile/ succesele altora, în vederea creşterii
avantajului competitiv (Comisia Comunităţilor Europene, 2002, p. 85).
 Deşi există o multitudine de tipuri de benchmarking, cele mai comune şi utilizate sunt:

· procesul funcţional de benchmarking - implică compararea ariilor funcţionale ale unei companii,
organizaţii (de exemplu serviciul de relaţii cu clienţii), considerată lider pe segmentul de piaţă
respectiv. Cele mai importante companii sunt identificate, performanţele măsurabile fiind obţinute pentru
a fi comparate. Pe baza analizei, aspectele pozitive constate în cadrul acestor organizaţii, pot fi
transpuse şi altora.

· benchmarking-ul competitiv - vizează comparaţia directă a competitorilor. Benchmarking-ul implică o

arie extinsă de analiză, de la caracteristicile produselor şi serviciilor, până la rezultate financiare
(Tyson, 2002, p. 115).

Rezultatele metodelor de analiză a informaţiilor pot fi potenţate dacă implică instrumente predictive şi
econometrice pentru a furniza scenarii care să susţină deciziile actorilor politici şi decizionali (Comisia
Comunităţilor Europene, 2002, p. 44).

50. Nivelul corporativ al intelligence-ului se referă la:

a) Activitatea companiilor pe anumite piețe și în anumite domenii

b) Activitatea corporațiilor în defavoarea start-up-urilor

c) Activitățile de interes pentru securitatea economică ale leadership-ului corporatist

d) Niciun din răspunsurile de mai sus

51. Care este rolul informației în mediul de afaceri ?

rolul major al informaţiei în creşterea puternică a unei industrii şi a cuceririi cotelor de piaţă.

52. Menționați 6 din cele 12 priorități pentru activitatea de IC, elaborate de către Arik Johnson

Listă care descrie priorităţile într-o ordine a nivelurilor de sofisticare şi a importanţei lor relative
pentru o companie obişnuită :

1. activităţile curente ale competitorului & Strategia de monitorizare

2. monitorizarea clientului & ofertantului
3. benchmarking operaţional/de performanţă
4. probabilităţi strategice & viitorul posibil.
5. asistenţă produs/service şi vânzări & marketing
6. managementul cunoaşterii interne
7. exploatarea/protecţia proprietăţii intelectuale
8. susţinerea F&A-Alianţelor –Investiţiilor
9. perpsectivele pe termen lung ale pieţei
 10. counter-Intelligence & securitatea informaţiilor
11. impactul legislaţiei/reglementărilor asupra afacerii
12. suport-decizie & briefing-uri consultative .

Pentru multe organizaţii IC a devenit o componentă cheie a programelor de dezvoltare.Esenţa IC constă

într-un proces continuu de comparare a strategiilor organizaţiei (produse, procese) cu cele ale liderilor
mondiali şi ale organizaţiilor cu cele mai bune rezultate, în vederea învăţării şi asimilării metodelor şi
practicilor prin care acestea au atins excelenţa, având ca rezultat egalarea sau chiar depăşirea
performanţelor lor.

53. Completati schema tipurilor de intelligence corporativ conform lui Levytskyi :

Tipurile de intelligence economic neguvernamental care se aplică companiilor private

sunt intelligence-ul competitiv (business intelligence-ul) şi spionajul industrial (V. Levytskyi, 2001,
p. 36).

Tipuri de intelligence corporativ

Sursa: Valentyn Levytskyi, “Economic intelligenge of the modern state”, 2001, p. 36

Cu toate acestea, trebuie să reţinem că activitatea de intelligence competitiv este realizată în mod diferit
în cadrul companiilor, fără a exista un model unic. Cauzele sunt multiple, cele mai importante fiind
diferenţele dintre companii, respectiv mărimea acestora, industria în care activează, strategiile
competitive, resursa umană disponibilă şi abilităţile acesteia. Du Toit şi Muller (2004) descriu o serie de
factori care influenţează tipul de model de intelligence competitiv pe care o companie îl alege pentru
implementare: nevoi strategice versus tactice, natura structurii companiei şi modelul decizional.Pe baza
acestor factori companiile pot alege dintre cele trei structuri organizatorice generale de bază pentru
funcţia de intelligence:

funcţie centralizată, care raportează unei singure entităţi din corporaţie;

funcţie descentralizată, care de obiecei ăncorporează mai multe unităţi de intelligence ce deservesc
mai multe structuri organizaţionale;
funcţie hibrid, care combină atât caracteristici ale funcţiei centralizate, cât şi caracteristici ale funcţiei
descentralizate (Gilad and Gilad 1986:54).

Miller a structurat un cadru de lucru pe care companiile care vizează implementarea unui program de
intelligence îl folosesc ca ghid pentru a decide cu privire la oportunitatea şi locaţia unităţii de
intelligence competitiv (Miller 2000:47).

54. Definiți activitatea de intelligence conform lui Fred Schreier

Produsul rezultat în urma acestor activităţi şi procese, care poate varia de la rapoarte de avertizare sau
de informare, briefing-uri, evaluări şi estimări, prognoze până la analizele care îndeplinesc cerinţele
formulate de beneficiari şi conving prin metode analitice, expunere de argumente şi concluzii specifice
(Schreier, 2010: 21-23)
55. Valoarea activelor intangibile constă în:

a. Cantitatea de informații pe care o pun la dispoziție organzației de intelligence

b. Valoarea adăugată celorlalte active

c. Nivelul de profesionalism al resursei umane

d. Facilitatea cu care sunt distribuite de către management

e. Drepturile financiare pe care le oferă ofițerilor de execuție

56. Argumentați în maxim 5 rânduri dacă putem considera intelligence-ul o disciplină

Ce este o disciplina?

O disciplina inseamna in cel mai simplu mod cunoastere. O disciplina este o categorie de cunoastere.

Orice disciplina are un asociat un domeniu de practica.

Although educational psychologists’ interest in how knowledge develops within specific domains has
fluctuated across time, formal education throughout the world is organized around particular fields of
studies and students soon come to characterize their experience of school in terms of subject
matters. Thus, in education, domains seem to make a difference. The term knowledge domain refers to the
part of the world investigated by a specific discipline. In other words, the domain can be characterized as
the object (e.g., plants, numbers, or the past) of a specific body of knowledge (e.g., botany, mathematics,
or history). - (Maggioni, Alexander, 2010)

Disciplinele, asa cum le cunoastem astazi in lumea stiintifica, au luat nastere odata cu evolutia cognitiva
a umanitatii.

Intelegerea conceptelor si termenilor cu care operam

securitate - securitate nationala - intelligence - intelligence national - intelligence strategic - intelligence

economic

Intelegerea cadrului in care ne desfasuram activitatea

57. În maxim trei rânduri, argumentați dacă atacurile din 22 martie (Bruxelles) au impact asupra
securității economice a Belgiei

- afecteaza turismul

-afecteaza economic

-trafic aerian

-centre comerciale

58. Conceptul de securitate națională a apărut:

a. În timpul republicii lui Platon

b. Ca urmare a războiului de 30 de ani

c. După destrămarea imperiilor

d. După atacurile teroriste de la 11 septembrie

59. Definiți securitatea conform lui David Omand

“Increderea ca statul il poate proteja pe cetatean.”

Astăzi, securitatea a devenit un obiectiv al politicilor publice și poate fi definită drept ”a state of trust on
the part of the citizen that the risks to everyday life, whether from man-made threats or impersonal
hazards, are being adequately managed to the extent that there is confidence that normal life can
continue” (Omand, 2010:9)

60. Prin intelligence, Sherman Kent înțelege:

a. Politici publice

b. Securitate

c. Organizație specializata

d. Contraterorism

e. Știință integrată

f. Cunoaștere

g. Lupta cu ignoranța

h. Activitate de producere a cunoașterii

i. Inducerea în eroare a inamicului

61. Exemplificați printr-o propoziție două dintre următoarele categorii de intelligence:

a. Intelligence de bază

Intelligence care furnizează materialul de referinţă pentru planificare şi pentru procesarea

informaţiilor ulterioare. Constă în informaţii despre background-ul oricărui subiect relevant, şi este
menţinut în baze de date actualizate continuu. Poate conţine intelligence despre resursele, conducerea,
istoricul şi instruirea adversarilor.

Este folosit în principal pentru pregătirea operaţiunilor şi pentru a prezenta factori relativ
neschimbaţi, precum cămpul de luptă şi vremea.

b. Intelligence curent

Intelligence care încearcă să explice ceea ce se întâmplă în prezent şi ceea ce este probabil să se
întâmple. Reprezintă un element important al cunoaşterii explicite a situaţiei (Situational Awarness).
c. Intelligence estimativ

Intelligence care oferă evaluări orientate către viitor şi judecăţi predictive. Încearcă să anticipeze
acţiunile viitoare ale adversarilor şi implicaţiile acestora.

d. Target intelligence

Intelligence care furnizează datele de ghidare pentru procesul de vizare a ţintelor. Identifică şi
localizează componentele unei ţinte şi complexe de ţinte, semnalând vulnerabilităţile şi importanţa
relativă a acestora.

e. Warning intelligence

Intelligence care furnizează avertizări privind ameninţări la adresa intereselor naţionale,

în timp util pentru luarea de măsuri eficiente de contracarare.

62. Definiți intelligence-ul de securitate națională

Există o diferenţă importantă, care uneori poate crea confuzie, între intelligence de securitate
naţională şi intelligence de securitate. Intelligence-ul de securitate naţională reprezintă cel mai înalt
nivel de intelligence dintr-o ţară. Este compus din intelligence din toate sursele disponibile, acoperind
toate ameninţările la adresa securităţii naţionale a unui stat, şi a intereselor interne şi externe ale
statului.

63. Definiți intelligence-ul strategic. Menționați un autor care a oferit o definiție a intelligence-ului
strategic

Sherman Kent - Intelligence-ul Strategic reprezintă cunoaşterea pe care decidenţii politici şi

militari trebuie să o posede pentru a asigura bunăstarea naţională.

Loch Johnson şi James Wirtz - Definesc Intelligence-ul Strategic ca produsul, procesul şi

organizaţiile pe care oficialii le pot utiliza pentru a implementa politica naţională şi de apărare.

Bruce Berkowitz şi Allan Goodman - Intelligence-ul Strategic este destinat să ofere

oficialilor imaginea de ansamblu a mediului de securitate şi proiecţii pe termen lung în scopul
planificării măsurilor destinate contracarării ameninţărilor la adresa securităţii naţionale.

Adda Bozeman - În continuarea concepţiei lui Sherman Kent, spune că Intelligence-ul

Strategic ar trebui să urmărească, în mod constant, îndeplinirea obiectivelor politice pe termen lung şi să
ghideze procesul de decizie la nivel tactic, ca răspuns la evenimentele din politica externă.

64. În funcție de nivelul ierarhic al procesului decizional, intelligence-ul se împarte în

a. De securitate națională, tactic, militar și politic

b. Tactic, operativ, politizat

c. Local, național, internațional

d. Operațional, tactic, strategic

e. Secret, public, strategic

65. Dați un exemplu de intelligence tehnico-științific:

intelligence tehnico-ştiinţific - din punct de vedere strict militar, intelligence-ul tehnic este
intelligence-ul referitor la arme şi echipamente folosite de forţele armate ale statelor străine. Din punct
de vedere ştiinţific, se referă la informaţii colectate la nivel strategic.

66. Descrieți cilul de business intelligence:

BI este informație referitoare la mediul de afaceri în care o companie operează (Prior, 1998),
inclusiv clienți, concurenți, trendurile industriei, politica publică și alți factori STEEP (Social, Technical,
Economic, Environmental, and Political).

Larissa T. Moss susţine că Business Intelligence nu este nici produs, nici sistem, ci o
arhitectură şi o colecţie de aplicaţii şi baze de date operaţionale integrate, precum şi de sisteme de suport
decizii, care furnizează comunităţii de afaceri acces facil la datele despre afacere. Aplicaţiile BI de
suport decizii facilitează o serie de activităţi, incluzând data-mining, prognoze, vizualizări date,
interogări, analize geospaţiale, managementul cunoaşterii, statistici, etc

Business intelligence este un proces iterativ: porneşte de la mediul operaţional; datele sunt
extrase şi stocate în depozite de date (container central de date, distinct de datele operaţionale);
decidentul foloseşte sistemele de suport decizii pentru a extrage datele; deţinând aceste informaţii, un
decident poate să creeze planuri de acţiune; această schimbare la nivelul informaţiilor operaţionale duce
la o nouă iteraţie a ciclului business intelligence.

67. Explicați în ce constă diferența între Business Intelligence și Competitive Intelligence

O definiţie mai concentrată (şi strategică) a Intelligence-ului Competitiv se referă la acesta ca la funcţia
organizaţională responsabilă de identificarea timpurie a riscurilor şi oportunităţilor din diversele
pieţe ale organizaţiei înainte ca ele să devină evidente. Această definiţie focalizează atenţia pe
diferenţele dintre diseminarea informaţiilor concrete diponibile pe scară largă (precum statistici de
piaţă, rapoarte financiare, selecţii din ziare) realizată prin funcţii precum cele de bibliotecă şi centre
de informare, şi intelligence care reprezintă perspectiva asupra evoluţiilor şi evenimentelor menite
obţinerii avantajului competitiv.

68. Ce este raportul Carayon și ce elemente dintre cele de mai jos punctează acesta?

a. Competitivitatea

b. Intelligence economic

c. Gradul de coeziune socială

d. Efectele globalizării asupra sistemului social și politic

e. Efectele globalizării asupra sistemului economic

69. Menționați trei state care au fost printre primele state care au folosit intelligence economic.

Franta, Marea Britanie, Suedia, SUA

70. Conceptul de „intelligence economic” a fost structurat de autor(ii):

a. David Omand

b. Steven Dedijer

c. Michael Porter

d. Sherman Kent

e. Niciunul dintre cei menționați

71. Harold Wilensky a avut un rol important în dezvoltarea:

a. Studiilor de intelligence economic

b. Raportului dintre intelligence-ul economic și securitatea națională

c. Conceptului de intelligence economic

d. Consolidarea competitivității ca parte a strategiei organizației de intelligence

72. Care este rolul intelligence-ului economic la nivel național?

Enciclopedia Britannica defineşte intelligence-ul economic drept informaţia referitoare la

producţia, distribuţia şi consumul de bunuri şi servicii, precum şi cea referitoare la forţa de muncă,
finanţe, taxe şi alte aspecte ale economiei unei naţiuni sau a sistemului economic internaţional.

73. Definiți activele intangibile și dați exemple (minim 1, maxim 3) pentru următoarele entități:

Activele intangibile sunt reputaţia, recunoaşterea numelui şi proprietatea intelectuală,

precum cunoaşterea şi know how-ul. Activele intangibile sunt resursele pe termen lung ale unei entităţi,
dar nu au existenţă fizică. Valoarea lor provine din drepturile intelectuale sau legale, şi din valoarea pe
care o adaugă celorlalte active. În general, ele sunt clasificate în două mari categorii: (1) active
intangibile cu durată de viaţă limitată, precum patentele, drepturile de autor şi clientela şi (2) activele
intangibile cu durată de viaţă nelimitată, precum mărcile comerciale.

a. Apple

b. Disney

c. Industria de ceasuri elvețiene

74. Analizați textul de mai jos în maxim 10 rânduri, folosindu-vă de noțiunile prezentate cu ocazia
primelor două cursuri&seminarii la materia ISE (Posibile concepte/noțiuni pe care le puteți
valorifica: avantaj competitiv, capital, intelligence economic, competitivitate, cunoaștere, inovație,
securitate, evaluare, estimare, etc) :

„Preferințele matematicienilor parizieni pentru secrete era o tradiție care fusese transmisă de
„cosiști” din secolul al XVII-lea. Aceștia erau experți în calcule de tot felul și erau angajați de
negustori și oameni de afaceri pentru a rezolva probleme contabile complicate. Numele lor derivă
de la cuvântul italian „cosa”, care înseamnă lucru, pentru că foloseau simboluri pentru a
reprezenta o cantitate necunoscută, în același fel în care matematicienii folosesc astăzi pe x. Toți
rezolvatorii profesioniști de probleme ai epocii își inventau propriile metode ingenioase de efectuare
a calculelor și se străduiau să păstreze secretul acestor metode pentru a-și menține reputația de
deținători ai soluției unei anumite probleme.” (S. SIGHT, Marea Teoremă a lui Fermat, editura
Humanitas, traducere de Mihnea Moroianu și Luiza Gervescu, București, 2015, pag. 57)

75. Care sunt obiectivele unui sistem național de intelligence economic?

a. Generarea unui fond comun de cunoaștere

b. Implementarea unor strategii de influență, care să favorizeze dezvoltarea economică și socială pe

piețele internaționale

c. Crearea unui cadru comun de reglementare a modalităților de gestionare a informațiilor sensibile

76. Care sunt cele două variabile care permit o clasificarea a modelelor de Intelligence Economic
(conform Moinet și Marcon)?

Pe măsură ce tot mai multe state adoptă modelul economiilor de piaţă, IC evoluează ca o practică
dezvoltată la scară largă, unele state fiind totuşi mai avansate ca altele.

-amprenta culturală a interacţiunii din cadrul IE - reprezintă abilitatea de a interacţiona a actorilor

din mediul public şi cel privat. Aceasta este determinată de elemente ca istoricul naţional, practicile de
management sau concepţia despre stat;

-direcţia naturală a informaţiei în sistemul IE – poate fi:

- de sus în jos, când cea mai mare parte a sistemului este condusă de stat, care coordonează, stimulează şi
finanţează crearea structurilor;

- de jos în sus, abordare care rezidă în experienţe de succes din trecut şi vizează atât împărtăşirea celor
mai bune practici cât şi favorizarea feedback – ului, iar intervenţia de natură pragmatică a statului
reprezintă un răspuns la iniţiativele din teren (Moinet, Marcon, 2006:120).

N. Moinet şi C. Marcon (2006) identifică două variabile care permit o clasificare a modelelor de IE:
77. Explicați, pe scurt, cele trei perspective ale lui Potter asupra culturii naționale a informației
colective:

a. Stilul individualist: în unele ţări, caracterizate de un stil individualist, guvernele acţionează mai mult
ca un mediator decât ca un jucător, concentrându-se pe crearea unui cadru uniform şi transparent,
precum şi a unor condiţii macro-economice adecvate care să faciliteze realizarea creşterii economice.

b. Stilul colectivist: în alte ţări, cu o abordare în spirit colectivist, guvernul urmăreşte să protejeze şi să
construiască industriile naţionale (”campionii naţionali”), precum şi să participe în mod direct în piaţă
şi totodată, să furnizeze sectorului privat, pe canale formale şi standard, informaţii şi servicii extinse.

c. Stilul complementar :în final, unele sisteme statale de IE sunt caracterizate de o complementaritate
ridicată între sectorul public şi cel privat, fără ca unul dintre acestea să deţină rolul principal în procesul
de furnizare a IE. (Evan H. Potter, 1998:.56)

78. Care sunt factorii determinanți în alegerea unei strategii?

a. Organizarea socio-politică a statului

b. Cadrul legal

c. Cultura

79. Prezentați, pe scurt, modelul de Intelligence Economic al unuia dintre statele de mai jos:

a. Japonia

b. Statele Unite ale Americii

c. Suedia

d. Marea Britanie

e. Federația Rusă

SUA

În comparaţie cu modelele precedente, sistemul american de IE este de factură mai recentă şi, deşi este
unul puternic, până acum câţiva ani era caracterizat de o lipsă a eficienţei colective, ilustrată prin absenţa
sinergiilor dintre stat şi companii.

"Sistemul nostru economic (cel american) este un sistem mixt al întreprinzătorului liber şi al controlului
economic din partea societăţii şi din partea unor institute particulare, cu tendinţe monopoliste" (P.
Samuelson).

O posibilă explicaţie ar putea fi aceea potrivit căreia corporaţiile americane s-au angajat în competiţie
strânsă pe propria piaţă internă şi, în acelaşi timp, au dezvoltat metode de marketing şi, ulterior, de
intelligence competitiv, fapt care s-a soldat cu opiaţă informaţională de marcă, dar determinată de
obiective de obţinere a profitabilităţii economice pe termen scurt şi caracterizată de o “orbire strategică”
faţă de competiţia externă, în special din Asia (Japonia şi noile ţări industrializate) (Clerc, 1997:312).
Dezbaterea publică naţională despre pierderea competitivităţii economiei americane la sfârşitul anilor ’80
a condus la o reorientare majoră a sistemului de IE. În acest mod, au fost puse bazele unei politici de
securitate economică. Administraţia SUA a îndreptat politica sa economică în serviciul companiilor
americane.

Această strategie s-a concretizat prin înfiinţarea, de către preşedintele Bill Clinton, a Consiliului
Economic Naţional, având funcţia de consiliere a preşedintelui în toate aspectele securităţii economice,
care reprezintă interesele economice americane în plan intern şi pe pieţele externe (Clerc, 1997:312).
Pentru acest model, bazat pe concepţia liberalismului economic, sunt caracteristice:

 orientarea în masă spre realizarea succesului personal;

 încurajarea multilaterală a activităţii antreprenoriale;
 ignorarea problemei echităţii sociale.

Statul în SUA este activ şi în sfera ecologiei, agriculturii, energeticii, legăturilor economice externe. În
acelaşi timp, statul încurajează activitatea antreprenorială, mediul concurenţial, obţinerea succesului
personal şi îmbogăţirea, pe această cale, a majorităţii populaţiei active. În prezent, modul în care se
desfăşoară procesul de IE se bazează pe structura şi mentalităţile organizaţiilor. Cu alte cuvinte, IE
se desfăşoară în cadrul instituţiilor, normelor şi valorilor şi, prin urmare, în cadrul culturii americane.

Totodată, este relevant patriotismul firmelor, exprimat prin suportul acordat intereselor guvernamentale.
Firmele implementează structuri cu scopul de a proteja, atât interesele proprii, cât şi pe cele
guvernamentale.

Relaţiile între sectorul public şi cel privat promovează comunicarea/ schimburile între actorii implicaţi,
dar şi activitatea de lobby, acceptată pe deplin în cultura americană. Acest lucru se bazează însă pe un
schimb: companiile au nevoie de informaţie sigură, necesară implementării

strategiilor proprii. Oficial, ele nu pot avea acces la informaţie clasificată, dar, ”uneori, Guvernul le
furnizează informaţie gri sau neagră” - informaţie obţinută pe căi legale, dar care nu este accesibilă oricui,
respectiv informaţie obţinută ilegal (Fougy, 2012:14).

În acest context trebuie menţionat:

 faptul că politicieni de rang înalt sunt sau au fost angajaţi în sectorul privat, situaţie care le
permite o înţelegere mai bună a realităţilor şi nevoilor cu care se confruntă firmele, dar şi a
modului în care acestea pot deveni receptive faţă de interesele statului;
 rolul agenţiilor guvernamentale în securitatea economică. După scăderea competitivităţii
economiei americane în anii “90, preşedintele SUA în acea perioadă, Bill Clinton, a solicitat CIA
să-şi concentreze activitatea în sectorul economic. Ca urmare, CIA oferă suport firmelor nou
apărute care propun tehnologii inovative, în acest mod permiţând SUA să obţină autonomie
tehnologică. În acest scop, Guvernul SUA a identificat unele tehnologii strategice, denumite
“suverane”, domenii în care le este interzis companiilor străine să investească. Totodată,
ambasadele SUA sprijină cu informaţie strategică firmele americane care se stabilesc în alte ţări.
De altfel, diplomaţii americani beneficiază de pregătire în ştiinţele economice (Fougy, 2012:15).
80. Definiți „eficacitate” și „eficiență”

Eficienţă = a face lucrurile cum trebuie (doing things right)

Eficacitate = a face lucrurile care trebuie (doing the right things)

81. Care sunt cele trei tipuri de strategii (conform Michael Porter) pentru creșterea
competitivității?

a. Cost-competitiv

b. Investiții în componenta de Research and Development

c. Diferențiere produs/serviciu

d. Nișă

e. Atragere resurse umane specializate

82. Definiți conceptul de strategie prin două cuvinte cheie.

83. Care sunt cele două modalități de realizare a intelligence-ului competitiv, conform lui Mark
Lowenthal?

a. Linear

b. Circular

c. Tip rețea

d. Piramidal

e. De jos în sus (bottom-up)

f. De sus în jos (top-down)

84. Care sunt cele două categorii de intelligence competitiv conform lui McGonagle și Vella:

a. Activ, pasiv

b. Ofensiv, defensiv

c. Defensiv, activ

d. Ofensiv, pasiv
85. Explicați, pe scurt, ce presupune avantajul competitiv bazat pe cost?

86. Explicați, pe scurt, ce presupune avantajul competitiv bazat pe diferențierea produsului?

 diferentierea, adica ce ofera firma ca fiind „unic”, exceptand pretul mai mic decat al
concurentei.
 un produs sau un serviciu oferit dispune de caracteristici unice si atragatoare poate genera
firmei: un premium de pret, cresterea cantitatilor vandute, cosolidarea loialitatii in marca. Toate
acestea pot determina un avantaj competitiv

 Exista mai multe variante de a diferentia produsul

 Necesitatile si utilitatile cumparatorilor sunt diverse
 Putini concurenti abordeaza in aceasi maniera diferentierea
 Schimbarile tehnologice se produc cu rapiditate si concurenta se focalizeaza pe dezvoltarea
caracteristicilor produsului
Inovarea prin diferentiere poate sa fie de proces sau de produs .

87. Menționați trei dintre cei 12 indicatori ai competitivității (World Economic Forum)

 Institutii
 Infrastructura
 Stabilitate macroeconomica
 Sanatate si educatie primara
 Educatie superioara si pregatire profestionala
 Eficienta pietei bucurilor
 Eficienta pietei muncii
 Gradul de sofisticare a pietel financiare
 Gradul de absorbtie a noilor tehnologii
 Dimensiunea pietei
 Gradul de sofisticare a afacerilor
 Inovarea

88. Menționați care sunt, din punctul vostru de vedere, avantajele sau dezavantajele utilizării unei
strategii de avantaj competitiv de nișă?

 Constau în concentrarea firmei asupra unui segment îngust al pietei – nisa ( un grup de
clienti, un tip de produs comercializat, o zona geografica etc. ) si ocuparea pe acest segment a
unei pozitii de neînlocuit.
 Elementul esential al strategiei de concentrare consta în identificarea nisei pe care poate opera
firma cu succes si în cunoasterea clientilor tinta. O astfel de strategie poate fi folosita cel mai
bine de firma care doreste sa intre pe o piata.
Concentrarea se poate realiza pe doua cai

1. Dezvoltarea pietei ce presupune expansiunea pe segmente de piata sau arii geografice noi .
2. Dezvoltarea produsului ce consta in modificarea produsului de baza (cel ce aduce, în prezent
cele mai mari profituri, dar are si certe perspective de piata).

Strategia de concentrare presupune focalizarea tuturor eforturilor organizaţiei într-o singura industrie şi
dezvoltarea unui singur produs sau o linie de produse, pe o singurã piaţã sau utilizând o singura
tehnologie, unii autorii denumesc aceastã strategie şi strategia de specializare, datoritã faptului cã prin
focalizarea eforturilor organizaţiei spre o singurã activitate se realizeazã de fapt creşterea
performanţelor întreprinderilor în acel domeniu.

89. Menționați trei caracteristici ale analizei strategice:

Deși nu există o definiție unică a analizei strategice, specialiștii domeniului au identificat anumite
trăsături, asociate în mod tradițional acesteia.

1. identificarea și evaluarea informațiilor relevante pentru formularea de strategii;

2. definirea mediului extern și intern ce urmează a fi analizat;
3. o serie de metode analitice ce pot fi utilizate de către analiști

90. Care sunt etapele ciclului de intelligence?

Planificarea

Colectarea

Analiza

Diseminarea

91. Marketing-ul intelligence:

a. Se bazează pe cercetarea de piață

b. Are ca scop comercializarea cât mai eficientă a produselor/serviciilor

c. Utilizează analiza de benchmarking

d. Pentru a fi eficient, trebuie să rămână constant în timp

92. Care sunt cei trei factori importanți pentru obținerea competitivității la nivel național?

a. Tipologia pieței muncii

b. Structura etnică a populației

c. Productivitatea
d. Posibilitatea de modernizare a economiei

e. Teritoriul geografic guvernat

93. Prezentați pe scurt cei doi factori cheie ai obținerii avantajului competitiv, corelați cu
intelligence-ul economic (maxim 8 rânduri).

Analiza comparativă a modelelor naţionale de intelligence economic/ IE

Specificul cultural, cadrul legal, relaţiile economice, orientarea politică a statului, sistemul educaţional,
reprezintă elemente cheie în înfiinţarea şi funcţionarea sistemelor de IE (Valentyn Levytskyi, 2001:69)

Un sistem naţional de IE poate fi definit ca un set de practici şi strategii pentru interpretarea informaţiilor
şi a cunoştinţelor utile, create şi diseminate între diferitele niveluri organizaţionale dintr-o ţară: guvern,
agenţii guvernamentale, autorităţi locale, companii, sisteme educaţionale, asociaţii profesionale, sindicate
şi altele. (Clerc, 1997: 309)

Trei scopuri generale sunt tipice pentru sistemele naţionale de IE:

 dezvoltarea capacităţilor de înţelegere şi interpretare a mediului economic şi social de care dispun

diferiţii actori economici din cadrul unei ţări. Acest lucru funcţionează corect când un corp de
cunoştinţe (proceduri şi metode) a fost creat şi este larg împărtăşit, iar, în particular, este bazat pe
programe specifice de predare şi un set de practici relevante;
 generarea unei baze comune de cunoştinţe, orientată spre definirea acţiunilor conjugate, în scopul
conformării la provocările globalizării;
 implementarea strategiilor de influenţă care promovează modelul naţional de dezvoltare
economică şi socială pe pieţele internaţionale. + legatura intelligence

94. Menționați cele trei niveluri de intelligence economic.

Trei scopuri generale sunt tipice pentru sistemele naţionale de IE:

 dezvoltarea capacităţilor de înţelegere şi interpretare a mediului economic şi social de care

dispun diferiţii actori economici din cadrul unei ţări. Acest lucru funcţionează corect când un
corp de cunoştinţe (proceduri şi metode) a fost creat şi este larg împărtăşit, iar, în particular,
este bazat pe programe specifice de predare şi un set de practici relevante;
 generarea unei baze comune de cunoştinţe, orientată spre definirea acţiunilor conjugate, în
scopul conformării la provocările globalizării;
 implementarea strategiilor de influenţă care promovează modelul naţional de dezvoltare
economică şi socială pe pieţele internaţionale.

95. Argumentați rolul în creștere al informațiilor în activitățile economice.

96. Prezentați, pe scurt, folosirea intelligence-ului competitiv la nivelul unei firme internaționale, la
alegere, în maxim 10 rânduri. (menționați numele firmei/companiei alese, ex. Xerox, Motorola,
IBM, Google, etc.)

IC este un proces de abordare sistematică prin care o organizaţie obţine informaţii de la altele, pentru a
identifica o anumită arie de soluţii pentru dezvoltare, şi cercetează cele mai bune practici ale altor
organizaţii pentru a îmbunătăţii calitatea produselor/serviciilor, proceselor şi profitabilitatea.

Potrivit lui Edward Waltz (2003), prin CI se înţelege colectarea, organizarea, analiza şi informarea
beneficiarilor în legătură cu evoluţiile din mediile intern şi extern, în scopul sprijinirii adoptării de
către factorii decizionali a unor decizii rapide, precise şi eficiente necesare îndeplinirii obiectivelor de
afaceri vizate.

97. Intelligence-ul competitiv defensiv:

a. Permite controlarea informației date publicității

b. Permite unei companii să răspundă amenințărilor

c. Permite planificarea pe termen foarte scurt

d. Nici unul dintre răspunsurile de mai sus

98. Prin referire la o țară (la alegere), prezentați modelul național de intelligence economic specific
acestea în maxim 10 rânduri. (țară aleasă, rolul IE în cazul ales, caracteristici, specificul cuturii
naționale de IE, ce a obținut prin aplicarea respectivului model).

SUA

În comparaţie cu modelele precedente, sistemul american de IE este de factură mai recentă şi, deşi este
unul puternic, până acum câţiva ani era caracterizat de o lipsă a eficienţei colective, ilustrată prin absenţa
sinergiilor dintre stat şi companii.

"Sistemul nostru economic (cel american) este un sistem mixt al întreprinzătorului liber şi al controlului
economic din partea societăţii şi din partea unor institute particulare, cu tendinţe monopoliste" (P.
Samuelson).

O posibilă explicaţie ar putea fi aceea potrivit căreia corporaţiile americane s-au angajat în competiţie
strânsă pe propria piaţă internă şi, în acelaşi timp, au dezvoltat metode de marketing şi, ulterior, de
intelligence competitiv, fapt care s-a soldat cu opiaţă informaţională de marcă, dar determinată de
obiective de obţinere a profitabilităţii economice pe termen scurt şi caracterizată de o “orbire strategică”
faţă de competiţia externă, în special din Asia (Japonia şi noile ţări industrializate) (Clerc, 1997:312).

Dezbaterea publică naţională despre pierderea competitivităţii economiei americane la sfârşitul

anilor ’80 a condus la o reorientare majoră a sistemului de IE. În acest mod, au fost puse bazele
unei politici de securitate economică. Administraţia SUA a îndreptat politica sa economică în
serviciul companiilor americane.
Această strategie s-a concretizat prin înfiinţarea, de către preşedintele Bill Clinton, a Consiliului
Economic Naţional, având funcţia de consiliere a preşedintelui în toate aspectele securităţii economice,
care reprezintă interesele economice americane în plan intern şi pe pieţele externe (Clerc, 1997:312).
Pentru acest model, bazat pe concepţia liberalismului economic, sunt caracteristice:

 orientarea în masă spre realizarea succesului personal;

 încurajarea multilaterală a activităţii antreprenoriale;
 ignorarea problemei echităţii sociale.

Statul în SUA este activ şi în sfera ecologiei, agriculturii, energeticii, legăturilor economice externe. În
acelaşi timp, statul încurajează activitatea antreprenorială, mediul concurenţial, obţinerea succesului
personal şi îmbogăţirea, pe această cale, a majorităţii populaţiei active. În prezent, modul în care se
desfăşoară procesul de IE se bazează pe structura şi mentalităţile organizaţiilor. Cu alte cuvinte, IE
se desfăşoară în cadrul instituţiilor, normelor şi valorilor şi, prin urmare, în cadrul culturii americane.

Totodată, este relevant patriotismul firmelor, exprimat prin suportul acordat intereselor guvernamentale.
Firmele implementează structuri cu scopul de a proteja, atât interesele proprii, cât şi pe cele
guvernamentale.

Relaţiile între sectorul public şi cel privat promovează comunicarea/ schimburile între actorii implicaţi,
dar şi activitatea de lobby, acceptată pe deplin în cultura americană. Acest lucru se bazează însă pe un
schimb: companiile au nevoie de informaţie sigură, necesară implementării strategiilor proprii. Oficial,
ele nu pot avea acces la informaţie clasificată, dar, ”uneori, Guvernul le furnizează informaţie gri sau
neagră” - informaţie obţinută pe căi legale, dar care nu este accesibilă oricui, respectiv informaţie obţinută
ilegal (Fougy, 2012:14).

În acest context trebuie menţionat:

 faptul că politicieni de rang înalt sunt sau au fost angajaţi în sectorul privat, situaţie care le
permite o înţelegere mai bună a realităţilor şi nevoilor cu care se confruntă firmele, dar şi a
modului în care acestea pot deveni receptive faţă de interesele statului;

rolul agenţiilor guvernamentale în securitatea economică. După scăderea competitivităţii economiei

americane în anii “90, preşedintele SUA în acea perioadă, Bill Clinton, a solicitat CIA să-şi
concentreze activitatea în sectorul economic. Ca urmare, CIA oferă suport firmelor nou apărute
care propun tehnologii inovative, în acest mod permiţând SUA să obţină autonomie tehnologică. În
acest scop, Guvernul SUA a identificat unele tehnologii strategice, denumite “suverane”, domenii în
care le este interzis companiilor străine să investească. Totodată, ambasadele SUA sprijină cu
informaţie strategică firmele americane care se stabilesc în alte ţări. De altfel, diplomaţii americani
beneficiază de pregătire în ştiinţele economice

99. De ce este cunoașterea o resursă pentru țări? (5 rânduri)

Într-o lume ideală, intelligence-ul contribuie la luarea unor decizii raţionale la nivelul unui stat,
punând la dispoziţia decidenţilor informaţii cu caracter unic şi ajutându-i să sorteze cantităţile enorme
de date din surse secrete şi deschise disponibile. Prin controlul pe care îl exercită asupra informaţiilor
secrete, organizaţiile de intelligence se află în poziţia de a pune la dispoziţia decidenţilor analize
strategice comprehensive. Astfel, în opinia lui Richard Betts, “comunitatea de intelligence este setul logic
de instituţii care oferă ceea ce s-ar putea numi servicii de bibliotecă pentru securitatea naţională: ţine
evidenţa tuturor surselor, fie ele secrete sau nu şi le utilizează într-o manieră coerentă de câte ori
decidenţii au nevoie de ele.

Intelligence-ul de securitate naţională reprezintă cel mai înalt nivel de intelligence dintr-o
ţară. Este compus din intelligence din toate sursele disponibile, acoperind toate ameninţările la adresa
securităţii naţionale a unui stat, şi a intereselor interne şi externe ale statului.

100. Ce rol îndeplinește analiza funcțională a unei organizații? (5 rânduri)