Sunteți pe pagina 1din 51

MANAGEMENTUL MEDIULUI

(MATERIAL ID)

LECT.UNIV.DRD:
DINCĂ GEORGIANA DANIELA
Capitolul I

Abordări teoretice în elaborarea strategiei de dezvoltare durabilă

1.1. Definiţii şi noţiuni

Intr-o perioadă marcată de schimbări profunde, de nesigură şi incertitudini, acum mai mult decât
oricând ,strategiei i se oferă o importanţă capitală. 1. Strategia trebuie să se caracterizeze prin
adaptabilitate şi flexibilitate la condiţiile schimbătoare ale mediului înconjurător, economic, de
afaceri, social, uman şi administrativ.
Termenul „strategie ” este folosit de aproape 2500 de ani pentru a defini arta războiului în
China Antică, fiind folosit şi de alte personalităţi ale lumii antice ca Tucidide şi Xenofon, sau
împăratul roman Cezar.
În secolele 400-500 î.Hr. termenului i s-a atribuit un nou sens ,acela de capacitate de
conducere administrativă, putere şi convingere prin oratorie.
În secolele XV – XVI termenul a fost folosit şi în literatură de către Machiavelli şi Andrea
Montecuccoli.
Oameni de stat cu rezonanţă datorită succeselor militare, s-au bazat pe elaborarea unor
strategii. Îi amintim în mod special pe Karl Von Clausewicz, strategul lui Napoleon Bonaparte,
pe generalul Charles de Gaullde ,cel care a condus Franţa în cel de-al doilea război mondial. Nu
sunt de neglijat nici Iosif Visarionovici Stalin şi Adolf Hitler, cărora strategiile le-au format
instrumentele necesare derulării războaielor.

1
Alwin, Toffler – Corporaţia adaptabilă, editura ANTET
În 1892 Molke, dădea o definiţie conceptului de strategie, când Molke spunea că „ strategia
este dezvoltarea gândului conducător iniţial, corespunzător condiţiilor mereu în schimbare ”.
Gälweiler considera că strategia înseamnă să-ţi orientezi gândirea, decizia şi acţiunea spre
obiectivele superioare sau spre premisele obiectivelor, fără ca pe parcurs să te laşi abătut de
urgenţe, adică avantaje şi dezavantaje de moment.4
În prezent „strategia ” a devenit esenţială, vitală am putea spune la nivel macroeconomic,
mezoeconomic şi microeconomic. Specialiştii au dat mai multe interpretări acestui concept, însă
nu există o definiţie universal acceptată.
Cele mai reprezentative definiţii au fost date în ultimii ani, începând cu 1962 când
Chardler2 defineşte strategia ca fiind : „ determinarea pe termen lung a scopurilor şi obiectivelor
unei organizaţii, adoptarea cursului de acţiune şi alocarea resurselor necesare pentru realizarea
obiectivelor ”.
În 1978 G. Hofer şi D. Schendel3 definesc strategia ca „ structura fundamentală a
repartizării resurselor prezente şi previzionate şi interacţiunea cu mediul care indică modul în
care îşi va atinge obiectivele ”.

B. Quinn4 consideră că o strategie trebuie să aibă 3 componente de bază :


1 → obiectivele de atins
2 → politicile de urmat
3 → programele necesare atingerii obiectivelor
5
M. Mintzbeng în 1987 era de părere că termenul de strategie este mult prea complex
pentru a fi redus la o simplă definiţie, de aceea el consideră că acest concept poate fi reprezentat
in 5 moduri :
1 → Strategia ca plan
2 → Strategia ca tactică
3 → Strategia ca model
4 → Strategia ca poziţie
5 → Strategia ca perspectivă
Grupul STRATEGOR 6 vorbeşte despre procesul de elaborare al strategiei unei organizaţii
ca reprezentând „ alegerea acelor domenii de activitate în care organizaţia reuşeşte să fie prezentă

2
A. Chandller, Strategie, structure, decision, identite în STRATEGOR, Paris Dunod, 1993.
3
G. Hoffer, D. Schendel, Daft, R., Management, New York, The Dryden Press.
5
B. Quinn, N. Mintzberg, M. R. James, The Strategy Process, New York, Osentince Hall, 1988.
5
N. Mintzberg, Grandeur et Decadence de la planification strategique, Paris, Edition Dunod, 1996.
precum şi alocarea resurselor astfel încât să-şi menţină poziţia dobândită sau doar să şi-o
consolideze.
Strategia este ansamblul deciziilor şi acţiunilor relative la găsirea mijloacelor şi la
angrenarea resurselor în vederea atingerii unui obiectiv. 7
O strategie trebuie să răspundă corect la următoarele întrebări:
Ø Cine suntem?
Ø Cine am dori să fim?
Ø Cum am putea atinge una sau mai multe ţinte care au fost stabilite?
Ø Ce condiţii trebuie respectate?
Ø Care obiectiv trebuie atins primul?
Ø Când trebuie atins?
Ø Ce efecte va avea?
Ø Care sunt rezultatele pe care le aşteptăm?
Ø Care sunt partenerii?
Ø Ce se întâmplă în cazul în care………………..?
Răspunzând corect la aceste întrebări putem formula strategia care ne defineşte, care
ne este specifică si care poate produce efectele scontate.
O strategie de dezvoltare durabilă reprezintă un ansamblu coordonat de procese
participative , care permit progresul permanent în domeniul analizei, dezbaterii, consolidării
capacităţilor, a planificării şi mobilizării resurselor existente, conciliind obiective economice,
sociale şi de mediu ale societăţii pe termen scurt şi lung.
Acest tip de strategie se poate constituii într-un instrument care este utilizat pentru
transpunerea în acţiuni concrete a alegerilor făcute, după modalităţi realiste, eficiente şi durabile.
Strategia dezvoltării durabile, în general, reprezintă cadrul de referinţă pentru facilitarea
luării unor decizii când anumite alegeri sunt incompatibile.
Strategiile care au avut succes, sunt cele care s-au bazat pe:
Ø definirea clară a priorităţilor;
Ø înscrierea într-o viziune pe termen lung;
Ø promovării coerenţei între diferitele cadre de planificare existente deja;
Ø favorizarea aplicării la nivel local;
Ø promovării „luării” unui angajament la nivel naţional;

6
STRATEGOR, Paris, Dunod, 1993.
7
Popa, Virgil – Strategii manageriale interorganizaţionale, editura BIBLIOTHECA, Târgovişte 2004
Ø determinării participării actorilor vizaţi.
Strategiile de dezvoltare durabilă care au eşuat sunt cele care:
Ø au focalizat acţiunile pe un aspect particular;
Ø s-au limitat la iniţiative punctuale şi izolate ;
Ø sunt rezultatul unor demersuri descedente ;
În formularea unei strategii de dezvoltare durabilă se urmăreşte respectarea unui ansamblu
de principii :
- Concentrarea tuturor parţilor implicate
- Dezvoltarea punctelor forte şi evitarea celor slabe
- Folosirea şanselor de mediu
- Inovarea
- Stabilirea obiectivelor şi a circumstanţelor necesare atingerii ţintelor stabilite
- Crearea unei structuri instituţionale favorabilă
- Compensarea riscurilor
- Folosirea posibilităţilor de coaliţie

1.2. Etape ale elaborării strategiei de dezvoltare durabilă

În elaborarea unei strategii de dezvoltare durabilă, de dezvoltare socio - economică


trebuie să se parcurgă mai multe etape, ca şi în cadrul elaborării unei strategii organizaţionale.
Se porneşte de la analiza detaliată a localităţii, judeţului sau ţării pentru care urmează să
se stabilească o strategie.
Este o preocupare a prezentului să se propună strategii la nivel macroeconomic, care să
încerce să armonizeze obiectivele economice cu cele sociale, umane, culturale şi
ecologice.Resursele naturale, calitatea mediului înconjurător, situaţia economică sunt parametrii
de care este obligatoriu să se ţină seama în procesul de elaborare şi implementare a unei strategii
naţionale.
Elaborarea unei strategii naţionale de dezvoltare sustenabilă este un proces complex, in
care trebuie avute în vedere unele condiţionări care impun anumite obiective, etape şi acţiuni
specifice.
Cele mai importante condiţionări care trebuie respectate se referă la :
1 → ecozonarea teritoriului
2 → monitorizarea parametrilor de mediu
3 → identificarea surselor de poluare
4 → constrângerile (obligaţiile ) internaţionale.
Un rol aparte în elaborarea acestui tip de strategie îl ocupă înţelegerea şi dezvoltarea
conceptelor specifice, a principiilor şi circumstanţelor de mediu necesare în propunerea unei
strategii. Aceasta se referă ,de fapt la dorinţa clasei politice de a proteja în mod cert mediul
înconjurător, dar şi la poziţia pe care această problemă o ocupă în politica socio-economică a
factorilor de decizie.
Urmează etapa de identificare şi precizarea componentelor strategiei de dezvoltare
durabilă.
Deşi, la nivel mondial, practica în ceea ce priveşte stabilirea unei strategii de dezvoltare
durabilă nu este mai veche de 20 de ani, totuşi se consideră că o astfel de strategie ar trebui să
aibă mai multe componente.
Componentele strategiei de dezvoltare durabilă sunt :8
1 → componenta legislativă
2 → componenta administrativ – instituţională
3 → componenta economică
4 → componenta tehnică
5 → componenta informativ – educativă
6 → componenta socială
7 → colaborarea internaţională
În continuare se impune stabilirea obiectivelor strategice care presupun fixarea unor
termene ce pot fi imediate, pe termen scurt, termen mediu sau termen lung şi de spaţiu şi anume:
locale, regionale, naţionale.
Următoarea etapă se referă la Elaborarea Planului Strategic de Acţiune, ce constă în
listarea de programe, proiecte ce urmăresc să soluţioneze problematici de dezvoltare socio-
economică ierarhizate în funcţie de importanţă, prioritate sau efecte posibile.
Planurile Strategice de Acţiune sunt dublate de planuri de implementare, realizate pentru
fiecare Proiect sau Program, specificându-se durata, fondurile necesare, responsabilii.
Având în vedere dinamicitatea acestui proces,toate aceste elemente şi secvenţe prezentate
sunt evaluate permanent ca efecte şi eficienţă şi adaptate la realităţile vieţii.

8
www.edu.ro
O strategie de dezvoltare durabilă se bazează pe alianţele care se stabilesc între
parteneri, adică între partidele politice, oamenii de afaceri şi instituţii, societatea civilă.9
Strategia de dezvoltare durabilă poate presupune şi parcurgerea etapelor ce urmează:
→analiza mediului extern şi a celui intern, aceasta se poate face printr-un
SWOT, care se referă la identificarea şi analiza ameninţărilor şi oportunităţilor din mediul extern
şi a punctelor forte şi celor slabe din mediul intern;
→ în urma analizei mediului intern şi extern se propune strategia;
→ care se concluzionează cu elaborarea de responsabilităţi, acţiuni, bugete,
programe de lucru(vezi Schema1.1)

Schema1.1 Elaborarea unei strategii de dezvoltare durabilă

Mediul
extern

Analiză

Partide politice

Agenţi economici Cerinţe strategice Strategie Plan de acţiune

Instituţii,
societatea
civilă
Analiză

Mediul
intern

Sursa Strategia de dezvoltare durabilă jud. Buzău 2007 - 2013


Strategia dezvoltării durabile trebuie să cuprindă următoarele elemente:

9
Paraschiv Vagu, Ion Stegăroiu – Planificarea strategică de la teorie la practică, editura Bibliotheca
Aplicabilitatea strategiei este legată de măsura în care aceasta conciliază aspiraţiile
statului, a societăţii civile şi sectorului privat. Acestea trebuie să participe împreună la elaborarea
şi implementarea unui proiect de viitor al societăţii româneşti.
Strategia dezvoltării durabile trebuie să cuprindă următoarele elemente:10
1. un cadru al organizării întâlnirilor regulate dintre partenerii implicaţi şi un instrument de
negociere la nivel naţional şi descentralizat permiţând stabilirea unor punţi între aceste
diferite nivele;
2. o viziune comună a dezvoltării durabile şi un ansamblu de obiective strategice;
3. un ansamblu de mecanisme flexibile destinate atingerii obiectivelor fixate (sistem, de
informare, mijloace de comunicare şi analiză, angajare la nivel internaţional, mecanisme
de evaluare;
4. principii şi norme susceptibile a fi adoptate de către actorii implicaţi în sectoarele vizate;
5. activităţi experimentale destinate favorizării învăţării şi însuşirii obiectivelor strategiei la
nivel local;
6. un secretariat sau un alt tip de structură competentă pentru coordonarea acestor
mecanisme.
Strategia trebuie să includă mecanisme de evaluare a punerii în practică. Acest proces trebuie
să acompanieze de la bun început procesul de formulare a strategiei şi trebuie continuat în timp.
Supravegherea proceselor şi a indicatorilor de rezultat trebuie să fie continuă şi raportată la
finalitate şi obiective strategice.

10
www.euroactiv.ro
Capitolul II

Uniunea Europeană—orientări şi acţiuni privind durabilitatea economică

2.1. Strategia Uniunii Europene de dezvoltare durabilă

Societatea contemporana este caracterizată de un model de producţie si consum non-


durabil,determinat de principiul eficienţei si axat pe valori materiale. Acest model o promovat un
tip de comportament care a avut ca efecte pe termen scurt,mediu si lung utilizarea ineficientă a
resurselor naturale,accentuarea problemelor de natură socială dar, si decalaje din ce în ce mai
mari intre nivelul de dezvoltare al naţiunilor.
Externalităţile negative au propagat creşterea costurilor sociale la nivel internaţional ,dar
si naţional. Menţinerea modelului actual de producţie si consum riscă să ne îndrepte spre
incapacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile proprii.
Principiile dezvoltării durabile stau in centrul acţiunilor guvernelor,tuturor statelor lumii
dar mai ales ale ţărilor membre ale U.E. Dezvoltarea durabilă a devenit in general, cel puţin la
nivel politic,declarativ,un observator al societăţii in ansamblul ei,prin urmare un principiu aplicat
tuturor componentelor vieţii economica-sociale.
In anul 1992 la Summit-ul Mondial de la Rio de Janeiro, s-a prezentat conceptul de
dezvoltare durabilă ,la nivel de preşedinţi de state si guverne(140 tari) si un plan concret pentru
punerea in aplicare numit ,,Agenda 21”.La aceeaşi conferinţa a fost adoptata si ,,Agenda Locala
21”care îşi propunea să ajute administraţiile locale la nivel mondial să-si definească dezvoltarea
durabilă pe termen mediu si lung. Agenda Locala 21 stabileşte un echilibru intre dezvoltarea
economică,activitatea socială si protecţia mediului. Planul de implementare al Agendei 21 fixează
o serie de obiective prioritare care prevăd creşterea accesului la sursele de apa potabilă si de
energie, îmbunătăţirea sănătăţii umane,dezvoltarea agriculturii mai ales in zonele sărace,protecţia
biodiversităţii si ecosistemelor mondiale.
In anul 2001 la Goetheborg11,Consiliul European a elaborat prima strategie de dezvoltare
durabila a U.E completata in 2002 la Barcelona cu o dimensiune externă. Apariţia acestei

11
www.mmediu.ro
strategii nu a presupus diminuarea aspectelor cu caracter nondurabil ,.legate in principal de
schimbările climatice,folosirea energiei, îmbătrânirea populaţiei,managementul resurselor
naturale,diminuarea biodiversităţii, transportul,utilizarea incorectă a terenurilor, sănătatea
publică, sărăcia, excluziunea socială.
Având in vedere faptul ca aceste tendinţe negative au un caracter urgent , este necesară
întreprinderea unor acţiuni pe termen scurt,având însă în acelaşi timp în vedere efectele ce vor
apărea pe termen lung.
Pentru atingerea obiectivelor dezvoltării durabile trebuie răspuns provocărilor privind
modificările modelelor actuale de producţie si consum, care in prezent ,cele mai multe dintre ele
au caracter nondurabil.
In februarie 2005 ,Comisia Europeana a demarat un proces de revizuire a strategiei,
având ca bază de pornire analiza critică a progreselor înregistrate după 2001,propunând in acelaşi
timp o serie de acţiuni de urmat.
Documentul Comisiei Europene a prezentat o serie de probleme cu care se confruntă şi
care au efecte nedurabile. Comisia se referea in principal la: sărăcie, starea sănătăţii
publice,excluziunea sociala,epuizarea resurselor naturale,schimbările climatice sau degradarea
biodiversităţii. In urma consultărilor dintre şefii de state si guvernele europene,in decembrie 2005
se propune Strategiade la Goetheborg din 2001.
Astfel ,in iunie 2006 Consiliul U.E12 a adoptat Strategia reînnoită de Dezvoltare
Durabila pentru o Europa extinsă,pe baza unui document formulat in 2005 de Consiliul Europei
in urma evaluărilor făcute .
Obiectivul principal al acestei strategii este îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii pentru
generaţiile prezente si viitoare, prin conturarea unor comunităţi sustenabile, capabile să
gestioneze si să folosească resursele in mod eficient si să valorifice potenţialul de inovare
ecologică si socială al economiei in vederea asigurării prosperităţii, protecţiei mediului şi
coeziunii sociale.
Strategia României pentru dezvoltare durabila are ca bază de pornire Strategia U.E in
acest domeniu ,care vine in completarea strategiei de la Lisabona.
Pentru implementarea strategiei este necesar să se implice atât instituţiile de la nivel
comunitar cât si cele de la nivel naţional,o importanţă aparte având-o colaborarea acestora cu
societatea civilă,parteneri sociali,comunităţile locale si cetăţenii.

12
www.euroactiv.ro
Sunt identificate patru obiective cheie in documentul prezentat in 2005 ca bază de lucru
pentru Strategia de Dezvoltare Durabila din 2006.
Un prim obiectiv se referă la asigurarea protecţie mediului înconjurător prin măsuri care
să prezinte separarea creşterii economice de impactul negativ pe care activitatea economică îl are
asupra mediului.
Echitatea si coeziunea socială sunt un alt obiectiv al Strategiei de Dezvoltare Durabilă ,,ce
nu se poate atinge prin respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor,diversitatea culturală a
popoarelor, egalitatea de surse prin combaterea discriminărilor de orice natură sexuală,rasistă”.13
Creşterea economică se poate obţine prin promovarea cunoaşterii, inovării şi
competitivităţii prin asigurarea unor standarde de viaţă ridicate pentru crearea locurilor de muncă
sigure si bine plătite.
Ultimul obiectiv cheie se referă la îndeplinirea responsabilităţilor internaţionale ale U.E
prin promovarea instituţiilor democratice in slujba păcii,securităţii si libertăţii a principiilor si
practicilor dezvoltării durabile oriunde in lume.
Strategia U.E se ghidează după anumite principii directoare deoarece îşi propune să
asigure combinarea eficientă a dimensiunilor economice,sociale,culturale si ecologice ale
dezvoltării durabile.
Principiile directoare ale Strategiei de Dezvoltare Durabila a U.E sunt:14
1. Promovarea si protecţia drepturilor fundamentale ale omului;
2. Solidaritatea dintre si între generaţii;
3. Promovarea unei societăţi deschise si democratice;
4. Informarea si implicarea activă a cetăţenilor in procesul decizional;
5. Implicarea mediului de afaceri si a partenerilor sociali;
6. Calitatea guvernării la nivel local,regional,naţional si global;
7. Integrarea politicilor economice,sociale si de mediu prin evaluări de impact si consultarea
factorilor interesaţi;
8. Utilizarea cunoştinţelor moderne pentru asigurarea eficientei economice si investiţionale;
9. Aplicarea principiului precauţiunii in cadrul informaţiilor ştiinţifice incerte;
10. Aplicarea principiului,,poluatorul plăteşte”.

13
www.europar/europa.eu
14
Felicia Dumitru – Construcţia Europeană, editura Bibliotheca, 2006
2.1.1. Aspecte generale privind Agenda Locală 21

Agenda Locala 21 nu este un document oarecare ,lipsit de importanţă, uitat pe un birou


aşa cum s-a întâmplat cu sute sau poate mii de documente. Acest document a fost analizat de
mulţi oameni ,politicieni sau nu ,specialişti sau nu şi a influenţat in multe locuri acţiunile
oamenilor.
Agenda Locală 21 a fost şi încă mai este o pârghie de legătură între cetăţeni,pentru ca
împreună sa poată fi găsite strategii adecvate pentru o dezvoltare de durată.
Ideea de bază a Agendei Locale 21 porneşte de la raţionamentul că o dezvoltare durabilă
să se realizeze acolo unde oamenii îşi petrec viaţa,acolo unde merg la cumpărături,acolo unde
muncesc,unde învaţă,unde trăiesc ,adică in oraşe si sate.
Nu există un tipar în Agenda Locala 21 ,adică un concept bine conturat care nu ar trebuie
decât sa fie aplicat. Şi aceasta deoarece fiecare localitate, oraş,comună sau sat(având in vedere
modul de organizare teritoriala din România) este diferită una de alta si pentru succes trebuie să
identifice propriile căi .
Agenda Locala 21 presupune colaborarea administraţiei locale cu
consilierii,cetăţenii,asociaţii,oamenii de ştiinţă ,sindicatele ,biserici, partide precum si cu membrii
biroului creat special pentru realizarea Agendei Locale 21.
Obiectivul principal al acestui document ,creat in urmă cu aproape cu 20 de ani constă în
elaborarea unui plan de acţiune ,a unei strategii locale in vederea realizării unei dezvoltării
sustenabile.
In cadrul acestui document ,acestui plan de acţiune un rol esenţial îl ocupă autorităţile
locale. Acestea au o poziţie ,,privilegiată” deoarece cele mai multe dintre problemele si soluţiile
care fac obiectul preocupărilor Agendei 21 îşi au rădăcinile la nivel local.
Autorităţile locale sunt cele care realizează,administrează şi întreţin infrastructura
economică,socială si ecologică,urmăresc procesele de planificare,decid in privinţa politicii locale
a mediului si a prevederilor locale privind mediul, acţionând in sensul implementării politicii
mediului la nivel naţional si regional.
La conferinţa de la Rio din 1992 s-a indicat un tratat care vizează drepturile viitoare
privind consumul de resurse,stabilindu-se facilităţi comerciale pentru naţiunile slabe din punct de
vedere economic. Prin Agenda 21 s-au pus bazele unei noi ,,scene”,planificarea urmează a se face
prin intermediul unor procese de negociere,ajungându-se astfel la un consens in privinţa unei
dezvoltări durabile.
Agenda Locală 21 urmăreşte ca grupurile slab reprezentate in cadrul societăţii si anume
minorităţile,firmele,persoanele defavorizate,sa aibă un rol important in procesele de planificare
de la nivel local.
De la Summitul Pământului in 1992 s-a urmărit realizarea unui parteneriat echitabil la
nivel mondial prin crearea de noi nivele de cooperare între state,sectoarele societăţii si între
persoane.
La această întâlnire s-a stabilit un ansamblu de principii, mai exact, 27 cu scopul de a pune bazele
acţionării in sensul durabilităţii economisirii sociale.15
PRINCIPIUL 1- fiinţele umane sunt in centrul preocupărilor pentru atingerea
observaţiilor dezvoltării durabile,având dreptul la o viaţă sănătoasa si productivă însă în armonie
cu natura.
PRINCIPIUL 2- Statele au dreptul de a exploata propriile resurse in conformitate cu
propriile lor politici de mediu si de dezvoltare precum si responsabilitatea de a se asigura că
acţiunile lor nu provoacă daune mediului altor state sau zone situate in afara limitelor jurisdicţiei
naţionale.
PRINCIPIUL 3- dezvoltarea trebuie să se realizeze echitabil astfel încât să nu afecteze
calitatea si dezvoltarea generaţiilor prezente si viitoare.
PRINCIPIUL 4 – pentru atingerea obiectivelor dezvoltării durabile protecţia mediului
trebuie bazată ca parte integrată a procesului de dezvoltare şi nu poate fi analizată izolat.
PRINCIPIUL 5- unul dintre ţintele dezvoltării durabile este acela de a reduce diferenţele
de nivel de trai,de a eradica sărăcia şi de a satisface nevoile oamenilor la un nivel de satisfacere
maxim posibil.
PRINCIPIUL 6- au prioritate ţările in curs de dezvoltare, in special cele mai puţin
dezvoltate precum si cele mai vulnerabile din punct de vedere ecologic. Acţiunile internaţionale
in domeniile mediului şi dezvoltării ar trebui să abordeze de asemenea interesele si nevoile
tuturor ţărilor.
PRINCIPIUL 7- statele lumii trebuie să coopereze într-un spirit de parteneriat global în
vederea conservării protecţiei şi restabilirii sănătăţii si integrităţii Pământului. Având in vedere

15
www.mmediu.ro/dezvoltare durabilă
diferite contribuţii la degradarea mediului la nivel global ,statele au responsabilităţi comune dar
diferenţiate.
PRINCIPIUL 8- pentru e realiza o dezvoltare durabilă şi o calitate mai bună a vieţii
pentru toţi oamenii,statele ar trebui să reducă şi să elimine modelele nesustenabile de producţie si
consum şi să promoveze politici demografice adecvate.
PRINCIPIUL 9- statele trebuie să coopereze pentru a consolida capacitatea endogenă de
construire a dezvoltării durabile prin schimburi de cunoştinţe ştiinţifice si tehnologice , precum si
prin consolidarea perspectivelor de dezvoltare,adaptare,difuzare si transferul de tehnologii noi si
inovatoare.
PRINCIPIUL 10 – statele trebuie sa faciliteze si sa încurajeze opinia publică prin
punerea la dispoziţie a unei cantităţi mari de informaţie.
PRINCIPIUL 11- statele trebuie să adopte legi de mediu eficiente. Standardele de mediu
si obiectivele de management precum si autorităţile ar trebui să reflecte contextul de mediu si de
dezvoltare la care se aplică. Standardele aplicate de unele ţări ar putea fi neadecvate si ar genera
costuri economice si sociale nejustificate pentru alte ţări.
PRINCIPIUL 12- statele trebuie sa coopereze pentru a promova un sistem de susţinere
deschis internaţional ,care ar conduce la creştere economica si dezvoltare durabilă în toate ţările
pentru a răspunde mai bine problemelor legate de degradarea mediului.
PRINCIPIUL 13- statele trebuie să dezvolte legislaţie cu privire la răspunderea si
despăgubirile care trebuie plătite victimelor poluării.
PRINCIPIUL 14- statele trebuie sa coopereze in mod eficient pentru a descuraja
poluarea altor state cu activităţi şi substanţe care produc degradări severe ale mediului si care au
efecte dăunătoare asupra sănătăţii umane.
PRINCIPIUL 15- in scopul de a proteja mediul, abordarea precaută se aplică la scară
larga de către statele lumii in funcţie de capacităţile lor.
PRINCIPIUL 16- autorităţile naţionale ar trebui să depună eforturi pentru a promova
internalizarea costurilor de mediu si utilizarea instrumentelor economice, luând in considerare
abordarea conform căreia poluatorul ar trebui sa suporte costul poluării.
PRINCIPIUL 17 –evaluarea impactului asupra mediului ca un instrument naţional
trebuie să fie întreprinsă pentru activităţile propuse,susceptibile de a avea un impact negativ
semnificativ asupra mediului si supuse atenţiei autorităţilor naţionale competente.
PRINCIPIUL 18- statele informează imediat celelalte state cu privire la orice dezastru
natural sau alte situaţii de urgenţă, care pot produce efecte negative bruşte ce pot produce efecte
negative asupra mediului din statele respective.
PRINCIPIUL 19- statele trebuie să furnizeze o notificare prealabilă şi în timp util pentru
statele potenţial afectate cu privire la activităţile care pot avea un efect negativ semnificativ
transfrontalier de mediu şi se consultă cu statele respective într-un stadiu timpuriu si cu bună
credinţă.
PRINCIPIUL 20- femeile au un rol esenţial in managementul de mediu,participarea lor
fiind vitală în realizarea obiectivelor dezvoltării durabile.
PRINCIPIUL 21 – creativitatea,idealurile si curajul tinerilor din întreaga lume ar trebui
să fie folosite pentru a construi un parteneriat global în scopul realizării dezvoltării durabile
pentru asigurarea unui viitor mai bun pentru noi toţi.
PRINCIPIUL 22- populaţia indigenă,comunitatea dar şi alte comunităţi locale au un rol
vital în managementul de mediu ,datorită cunoştinţelor lor ,precum şi a practicilor tradiţionale.
Statele ar trebui să recunoască şi să sprijine identitatea, cultura şi interesele acestor comunităţi
locale(minorităţi) şi să permită participarea lor efectivă la realizarea unei dezvoltări durabile.
PRINCIPIUL 23 – resursele naturale si cele umane aflate sub ocupaţie trebuie să fie
protejate.
PRINCIPIUL 24 – statele trebuie să respecte principiile dreptului internaţional chiar şi în
perioadă de conflict armat.
PRINCIPIUL 25 – pacea,dezvoltarea si protecţia şcolilor sunt independente si
inseparabile.
PRINCIPIUL 26- statele trebuie să rezolve conflictele de mediu paşnic si prin mijloace
adecvate in conformitate cu Carta Naţiunilor Unite.
PRINCIPIUL 27- statele si oamenii trebuie să coopereze cu bună credinţă şi într-un spirit
de parteneriat in implicarea principiilor înscrise in prezenta declaraţie şi în dezvoltarea în
continuare a dreptului internaţional în domeniul dezvoltării durabile.

2.1.2. Proiectele Agendei Locale 21


Exista o gamă diversificată de proiecte referitoare la Agenda Locală 21, care activează fie la nivel
internaţional, fie la nivel zonal.
A. Comunităţile rezistente sau Cities Partenership. Iniţiativa parteneriatului a fost lansata
la Summit-ul de la Johanesburg si are in vedere dezvoltarea instituţiilor,a
infrastructurii precum si a vieţii sociale si economice a oraşelor din întreaga lume.
Conform acestui proiect o comunitate rezistentă este cea care reduce vulnerabilitatea la
evenimente externe cum ar fi dezastrele naturale sau industriale,crizele economice,epidemii şi
răspunde in mod creativ la schimbările economice,sociale si de mediu in scopul de a creşte
viabilitatea pe termen lung.

B. Comunităţile corecte(legale,juste,oneste)paşnice si sigure. Iniţiativa acestui proiect


este din 2003 si are ca scop urmărirea modului in care Agenda Locala 21 reuşeşte sa promoveze
comunităţi caracterizate de o justiţie corectă de pace si securitate.

C. Programul Comunităţilor Model(Pilot).A fost un program de cercetare si de


dezvoltare care a sprijinit un grup selectat de oraşe pentru proiectarea,testarea,planificarea si
evaluarea cadrelor pentru o dezvoltare durabilă. Aceste cadre care acţionau in cadrul instituţiilor
locale au fost ghidate de serviciile de planificare strategică, care abordează multe dintre
problemele organizatorice si instituţionale legate de guvernarea si furnizarea de servicii din
sectorul public in contextul dezvoltării durabile.
In intervalul 1997- 2001 au fost elaborate si aplicate mai multe proiecte cum ar fi Agenda
locala 21 – stimularea garanturilor de proiect.
Misiunea Agendei locale 21 este aceea de a construi o mişcare mondială a autorităţilor locale
împreună cu cetăţenii,oamenii de ştiinţa asociaţi,sindicate,biserica, partidele,etc.
Planurile de acţiune ale Agendei Locale 21 sunt proiectate pentru a genera rezultate
tangibile si măsurabile si in vederea creşterii standardelor de performanta locale.
Oraşele durabile pot îmbunătăţii calitatea vieţii cetăţenilor lor şi în acelaşi timp,să îşi
asume responsabilitatea de a proteja bunurile comune si resursele naturale.
Buna guvernare in vederea realizării unei dezvoltări durabile necesită instrumente şi
mecanisme de gestionare care urmăresc stabilirea unor obiective clare,monitorizarea,raportarea
precum si o îmbunătăţire continuă a instrumentelor şi a sistemelor de management utilizate.
Scopul principal este acela de a ancora principiile durabilităţii in cadrul tuturor organismelor
locale de luare a deciziilor.
In 2007-2008 s-au înregistrat progrese in modul de dezvoltare,instrumentelor de evaluare
si de cercetare realizate de către Secretariatul Mondial in colaborare cu Centrul Internaţional de
formare. 16
Eliminarea barierelor locale la justiţie,securitate,realizarea unor economii viabile si a unui
mediu sănătos reprezintă elemente cheie pentru atingerea durabilităţii la nivel mondial. Proiectele
zonale sunt împărţite in funcţie de zona de aplicare in:
· Proiecte aplicate in Africa
· Proiecte aplicate in Europa
· Proiecte aplicate in America Latina
· Proiecte aplicate in America de Nord
In Europa mai mult de 5000 de oraşe sunt antrenate in implementarea Agendei Locale 21.
2000 dintre acestea fac parte din Campania „Oraşe europene durabile”. Acest program a sprijinit
autorităţile locale in diferitele aspecte ale guvernării urbane pentru durabilitate,prin implicarea lor
în cercetare şi evaluare, în pilotarea noii abordări şi formarii profesionale necesară.

2.2. Strategia de la Lisabona

Cu zece ani în urma, şefii de state şi de guverne reuniţi la Consiliul European de la


Lisabona, au adoptat Agenda Lisabona (Strategia de la Lisabona) care avea ca obiectiv principal
transformarea până în 2010 a U.E în „cea mai dinamică şi competitivă economie din lume bazată
pe cunoaştere”17. Economia europeană şi mai ales viaţa europenilor ,în contextul globalizării şi al
revoluţiei tehnologice din anii 90 ,aflate sub incidenţa noilor tehnologii informaţionale şi de
comunicare au fost marcate de un complex proces de modernizare. Cu toate acestea, la începutul
anilor 2000, din punctul de vedere al competivităţii, economia europeană era cu un pas în urmă,în
special faţă de economia SUA.
Obiectivul principal al strategiei de la Lisabona a fost de a obţine o creştere economică de
3% pe an şi de a crea 20 milioane de noi locuri de muncă până în 2010. Obiectivele specifice
acestei strategii vizau domenii precum: inovarea, organizaţiile economice, liberalizarea diverselor
pieţe şi protecţia mediului.

16
www.edu.ro
17
www.agir.ro
Ceea ce şi-au propus şefii de state şi de guverne în 2000 erau obiective ambiţioase care
vizau un număr mare de domenii. Astfel, în privinţa ocupării forţei de muncă se dorea atingerea
unei rate a ocupării de 70% precum şi creşterea numărului de femei şi de persoane în vârstă
integrate pe piaţa muncii.
Pentru încurajarea inovării, scopul era de a creşte numărul gospodăriilor care să aibă
acces la internet precum şi creşterea cheltuielilor destinate cercetării-dezvoltării. În ceea ce
priveşte organizaţiile economice, statele membre ar fi trebuit să ia o serie de decizii care să vină
în sprijinul IMM- urilor, inclusiv reducerea birocraţiei cu care se confruntă în desfăşurarea
activităţii lor. Pentru protecţia mediului se urmărea reducerea în mod special a emisiilor de gaze
cu efect de seră.
După cinci ani de la implementarea strategiei Lisabona, în unele ţări europene situaţie
economică şi socială se înrăutăţea, spre exemplu în Germania şi Franţa şomajul era de
aproximativ 10%, iar creşterea economică la nivelul UE era sub 2%18. Nereuşitele strategiei
Lisabona au apărut din cauza existenţei unei agende prea încărcată, a lipsei de coordonare şi a
priorităţilor conflictuale, dar şi ca urmare a inexistenţei unei voinţe politice suficientă pentru a
pune în aplicare reformele necesare atingerii obiectivelor stabilite.
Pornind de la această situaţie, în iulie 2005, Comisia Europeană şi statele membre au
hotărât ca strategia să fie structurată în cicluri de 3 ani, să aibă ca fundament un parteneriat strâns
între ele, iar implementarea să se facă pe baza Programului Comunitar de la Lisabona şi pe
programe naţionale de reformă, actualizate în fiecare an.
În primul raport anual privind progresele înregistrate (ianuarie 2006) au fost prezentate
patru domenii principale în care era nevoie de mai multă acţiune:
Ø Investiţii mai mar în educaţie şi cercetare;
Ø Sprijin mai mare acordat IMM-urilor;
Ø Atenţie deosebită acordată creării de noi locuri de muncă;
Ø Definirea unei politici comune în domeniul energiei.
Al doilea raport intitulat „Un an de rezultat” concluziona că, Comisia Europeană a
asigurat 75% din măsurile pe care le considera ca fiind incluse în strategia Lisabona, precum
adoptarea Directivei privind serviciile şi progresele înregistrate în ceea ce priveşte serviciile
financiare.19
Din rândurile nerealizărilor fac parte:

18
www.zf.ro
19
www.intelligent-enterprise.ro
Ø Portabilitatea intracomunitară a pensiilor;
Ø Liberalizarea incompletă a energiei şi a transporturilor;
Ø Reforma sistemului european privind prioritatea europeană.
În decembrie 2007, raportul strategic al Comisiei concluzionează că politicile definite
încep să dea rezultate. În ciuda acestor realizări, în raport se subliniază faptul că nu toate statele
au făcut reformă în mod eficient şi că în unele domenii aceste reforme au fost implementate lent.
Raportul din martie 2008, considera că pentru următorii trei ani reformele trebuie să fie
implementate atât la nivel naţional cât şi la nivelul UE.
La zece ani de la elaborarea strategiei Lisabona, obiectivele propuse în 2000 nu au fost
atinse. Astfel, după zece ani, ocuparea forţei de muncă a crescut cu doar 4%, oprindu-se la o
medie aflată sub 66% iar investiţiile în cercetare şi dezvoltare sunt cu puţin peste jumătatea celor
prevăzute şi departe de cele ale principalilor concurenţi mondiali. 20
Anii de optimism cu care a debutat acest secol, alimentaţi de succese importante pentru
construirea pieţei unice şi a monedei euro s-au încheiat. Astăzi, trăim sub semnul realismului în
contextul în care mondializarea continuă iar China este cea care a câştigat. De data acesta, Europa
încearcă, sub simbolul unui număr „2020” să ajungă la prosperitatea propusă în 2000. Noua
strategie „Europa 2020” sprijinită în principal de ţările occidentale ale UE îşi propune
promovarea creşterii economice bazată pe cunoaştere şi crearea de locuri de muncă pe teren lung
prin subvenţionarea de către stat a „tehnologiilor verzi”. Sunt păreri conform cărora ideile care se
desprind din noua strategie nu sunt noi, documentul reproducând de fapt obiectivele neatinse ale
Agendei Lisabona de reformă structurală a economiei europene, care începuse să introducă încă
din 2008 printre priorităţi promovarea „ideilor verzi”. 21 După eşecul strategiei Lisabona, noua
strategie a UE nu face altceva decât să reia vechile propuneri accentuându-le în mod special pe
cele legate de protejarea mediului înconjurător.22

2.3. Similitudini privind orientările strategice

Obiectivul principal al Strategiei de dezvoltare durabila a U.E este acela de a identifica si


dezvolta acţiunile care permit U.E sa obţină o îmbunătăţire continuă a calităţii vieţii prin crearea

20
www.agir.ro
21
www.europe2020.org
22
www.europe2020.org
de comunităţi durabile ,capabile să-şi administreze si să-şi folosească eficient resursele, să-şi
asigure prosperitatea, protecţia mediului si coeziunea socială.
Strategia de la Lisabona este deosebit de importantă şi caracterizată de un grad înalt de
noutate având ca si obiectiv cheie asigurarea competitivităţii si dinamicii economiei U.E.
Astfel, putem afirma fără nici un dubiu că Strategia de Dezvoltare Durabilă a U.E si
Strategia de la Lisabona pentru creştere economică si creare de locuri de muncă se completează
reciproc.
Strategia de Dezvoltare Durabilă se concentrează in principal asupra calităţii vieţii,
egalităţii şanselor la o viaţă mai bună a generaţiilor prezente şi viitoare şi colaborarea între
tipurile de politici adoptate de state.
Strategia de Dezvoltare Durabilă recunoaşte importanţa dezvoltării economice în
atingerea unui nivel înalt al societarii durabile. Strategia de la Lisabona contribuie in mod esenţial
la obiectivul general al dezvoltării durabile, canalizându-se in special pe sporirea competitivităţii
si pe creşterea economică precum si pe stimularea procesului de creare a locurilor de muncă.
Strategia de dezvoltare durabilă oferă cadrul general pe baza căruia Strategia de la
Lisabona asigură motorul pentru o economie dinamică.
Din cele 2 strategii reiese faptul că obiectivele economice,sociale si de mediu se pot
sprijini reciproc si ca atare pot progresa împreună. Ambele strategii au ca scop susţinerea
schimbărilor structurale necesare pentru a permite economiştilor să se descurce in faţa
provocărilor globalizării,prin crearea unui mediu in care dinamismul ,inovarea si creativitatea
antreprenorială să se poată manifesta asigurând in acelaşi timp echitate socială ăi un mediu
sănătos.
In acest context, Strategia de Dezvoltare Durabilă a U.E recunoaşte că investiţiile în
capitalul uman,social si de mediu ca si inovaţia tehnologică reprezintă condiţii pentru
competitivitatea si prosperitatea economică pe termen lung pentru coeziunea socială,calitatea
locurilor de muncă si o protecţie mai bună a mediului.
Pornind de realitatea conform căreia, calitatea mediului înconjurător se deteriorează, de la
provocările economice si sociale ale U.E împreună cu noile angajamente internaţionale, Strategia
de Dezvoltare Durabilă a U.E identifica 7 provocări cheie alături de obiectivele operaţionale si
acţiunile corespunzătoare acestora.23

23
www.dae.gov.ro/strategie-europeana2020
Provocarea 1 – Schimbările climatice si energia curata. Obiectivul cu caracter
general al acestei provocări se referă la limitarea schimbărilor sale negative pentru
societate si mediu.
Obiective operaţionale si ţinte:
· Angajamentele Protocolului de la Kyoto al U.E-15 si a majorităţii tarilor din U.E-25
privind ţintele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Ţinta U.E-15 este de a
reduce cu 8% emisiile comparativ cu nivelul anului 1990.O alta ţintă este ca modificările
climatice să nu depăşească cu +2*C nivelul temperaturii medii din perioada industriala.
· Politica energetică este esenţială pentru a face faţă provocării schimbărilor climatice. Ea
trebuie să fie in conformitate cu obiectivele politicii Energetice ale Europei lansată în
martie 2006 de către Consiliul Europei.
· Până in 2010, in medie 12% din consumul de energie si 21% din consumul de electricitate
trebuie asigurate de surse regenerabile, luând in considerare mărirea proporţiei acestora la
15% pana in 2015.
· Până in 2010 ,5,75% din combustibili de transport trebuie să fie reprezentaţi de
biocombustibili (directiva 2003/30/EC)luând in considerare mărimea proporţiilor acestora
la 8% pana in 2015
· Realizarea unei economii totale de 9% din consumul final de energie pe parcursul a 9 ani
până in 2017,conform directivei privind eficienţa utilizării finale a energiei si serviciilor
energetice.
Acţiunile trebuie sa includă următoarele:
· Ca urmare a Planului de Acţiune de la Montreal în domeniul climatic în contextul
Convenţiei Cadru a ONU privind schimbările climatice,U.E va pregăti acţiuni pentru un
acord pentru perioada de după 2012 care să fie in concordanţă cu atingerea obiectivului de
2*C prin alăturarea într-un dialog constructiv asupra acţionarii de cooperare pe termen
lung si printr-un proces în cadrul protocolului de la Kyoto.
· U.E caută strategii in vederea obţinerii reducerilor de emisii. U.E consideră ca trebuie pus
accent pe modalităţile de obţinere a reducerilor de 15-30% de către tarile dezvoltate până
in 2020.
· Statele membre ale U.E,in cadrul celei de-a 2 faze a Programului European pentru
schimbări climatice vor întreprinde noi acţiuni cu scopul de a folosi sistematic opţiunile
eficiente de reevaluare a emisiilor pentru aviaţie si maşini. Se au în vedere acţiuni de
arătare a posibilităţilor de diminuare a emisiilor prin captarea şi stocarea carbonului.
· Comisia Europeană va întării poziţia de lider al U.E prin însuşirea si introducerea unui
plan de acţiune îndrăzneţ ,dar in acelaşi timp realist privind eficienţa energetică, pornind
de la potenţialul de economisire a energiei in U.E de 20% pana in 2020,aşa cum a fost
estimat de către Comisie analizând masurile independente deja de statele membre.
· In 2010, Comisia Europeana analizează situaţia concretă,gradul în care ţintele privind
sursele regenerabile propuse au fost atinse si promovarea in continuare intr-un mod
eficient din punct de vedere al costurilor pe termen lung.
· Se va promova utilizarea biomasei având in vedere diversificarea surselor de furnizare a
combustibililor in U.E reducând emisiile de gaze cu efect de sera si oferind noi surse de
venituri si locuri de munca.
Provocarea 2 – Transport durabil
Obiectivul general al acestei provocări se referă la sistemul de transport care trebuie să
asigure satisfacerea necesităţilor economice,sociale si ambientale.
Obiectivele operaţionale si ţintele vizate:
· Decuplarea creşterii economice de cererea pentru transport cu scopul de a reduce emisiile
de gaze cu efect de seră ce provin de la transporturi.
· Diminuarea emisiilor poluante din domeniul transporturilor până la acele nivele care să
minimizeze efecte asupra oamenilor si mediului.
· Realizarea unui sistem durabil de transport alcătuit din măsuri de transport cu o atitudine
pozitivă faţă de mediu
· Diminuarea poluării fonice rezultată din transporturi în vederea reducerii efectelor
negative asupra sănătăţii populaţiei.
· Până in 2010 cadrul de lucrul al U.E trebuie modernizat pentru serviciile de transport
public si de călători in vederea creşterii eficientei si performantei.
· In conformitate cu strategia U.E asupra emisiilor de dioxid de carbon de la vehiculele
utilitare,media noii producţie de autoturisme trebuie sa atingă emisii de dioxid de carbon
de 140g/um(2008/2009)si de 120g/um in 2010
· Reducerea la jumătate faţă de 2000 a numărului de decese din transportul rutier până în
2010
Acţiunile corespunzătoare se referă la:
· Statele U.E trebuie să ia masuri în vederea îmbunătăţirii performanţei economice şi de
mediu a tuturor modurilor de transport. De asemenea ,se recomandă ca acolo unde este
eficient ,din toate punctele de vedere să se înlocuiască transportul rutier cu cel
feroviar,navigaţie,aerian si să reducă intensitatea transportului rutier ca efect al unor
măsuri multiple la nivelul producţiei si distribuţiei.
· U.E trebuie să se focalizeze asupra posibilităţilor alternative de transport rutier de
marfa,pasageri având in vedere si dezvoltarea corespunzătoare a Reţelei Trans-Europene.
· Comisia Europeană examinează utilizarea costurilor infrastructurii pentru toate tipurile de
transport, prezentând noi oportunităţi care apar ca urmare a utilizării tehnologiei de
comunicaţii prin internet.
· Trebuie să se întreprindă masuri care să conducă la realizarea unui progres către soluţii
globale eficiente in vederea reducerii impactului negativ cauzat de traficul internaţional
aerian si maritim.
· Se urmăreşte creşterea securităţii rutiere prin îmbunătăţirea infrastructurii drumurilor prin
realizarea de autovehicule care să asigure un nivel ridicat de siguranţă prin campanii de
conştientizare a oamenilor în vederea modificării în sens favorabil al comportamentului
participanţilor la trafic.
Provocarea 3 – Consum si Producţie Durabile
Având in vedere realitatea economică,socială si ambientală în care trăim este obligatoriu să
promovăm modele de producţie si consum durabile.
Obiectivele operaţionale si ţintele propuse:
· Promovarea producţiei si consumului durabil prin realizarea unei dezvoltări sociale si
economice in limitele capacităţii de susţinere a ecosistemelor şi separarea creşterii
economice de degradarea mediului
· Până in 2010 se urmăreşte atingerea unui nivel mediu al Green Public Procesement(GPP)-
achiziţii publice ecologice egal cu cel al statelor avansate.
· U.E trebuie să aibă in vedere creşterea cotei de piaţa a tehnologiilor de mediu si a eco-
inovaţiei
Acţiunile se refera la :
· Se vor impune mai multe modele de producţie si consum durabile in U.E si apoi la nivel
mondial . Prin Planul de acţiune pentru producţie si consum durabil in U.E s-a urmărit
identificarea si depăşirea barierelor pentru consum si producţie si asigurarea unei coerente
între diferitele politici economice,riscuri si creşterea conştientizării cetăţenilor pentru
comportamentul durabil.
· U.E va depune eforturi pentru a promova inovaţiile ecologice si tehnologiile de mediu în
vederea creării unor noi oportunităţi economice şi pentru definirea unor noi pieţe.
· S-a propus extinderea schemelor de etichetare a performanţelor de la compuşi de iluminat
si autovehicule la alte grupe de produse dăunătoare mediului, inclusiv produsele cu
impact ridicat asupra mediului.
· U.E trebuie să ducă campanii de informare comercianţilor si de promovare a produselor
curate,sănătoase rezultate din ferme organice, precum şi a produselor cu impact minim
asupra mediului.
Promovarea 4 – Conservarea si managementul resurselor naturale
Obiectivele operaţionale si ţintele stabilite:
· Creşterea eficienţei utilizării resurselor şi prin reducerea folosirii resurselor naturale
neregenerabile precum si utilizarea resurselor naturale regenerabile intr-un mod care să nu
depăşească capacitatea lor de regenerare.
· Îmbunătăţirea managementului şi evitarea exploatării resurselor naturale regenerabile cum
ar fi resursele: piscicole,biodiversitatea,apa,aerul,solul şi atmosfera,refacerea
ecosistemelor marine, degradate până in 2015, în acord cu planul
Johannesburg(2002),inclusiv atingerea recoltei piscicole maxime pana in 2015.
· Pana in 2010 trebuie diminuată rata de pierdere a biodiversităţii la nivel mondial.
· Evitarea producerii de deşeuri si încurajarea utilizării eficiente a resurselor naturale prin
aplicarea conceptului ciclului de viaţă şi prin promovarea acţiunilor de reutilizare si
reciclare.
Acţiunile trebuie sa includă următoarele:
· In domeniul agriculturii si pescuitului se vor face eforturi suplimentare prin intermediul
unor noi programe de dezvoltare rurala:noul cadru legislativ pentru formele organice şi
calitatea condiţiilor de trai pentru animale,precum si planul de acţiune pentru biomasa.
· Strategia U.E cuprinde dezvoltarea durabilă a resurselor naturale trebuie să fie completată
de ţinte si măsuri care se pot lua la nivelul U.E.
· Managementul durabil al pădurilor va fi întărit prin adoptarea Planului de acţiune în
domeniul forestier al U.E din 2006 şi prin implicarea Comunităţilor in Conferinţă
Ministerială asupra protejării pădurilor in Europa.
· Se va finaliza reţeaua Natura 2000 ,inclusiv desemnarea zonelor marine urmărindu-se
implementarea cât mai clară a acestui program dar si a politicilor de protecţie şi
management al speciilor.
· Statele U.E trebuie să vizeze implementarea acţiunilor privitoare pentru atingerea
obiectivului de a stopa degradarea biodiversităţii până in 2010.
· Trebuie să se îmbunătăţească managementul integrat al resurselor de apă al mediului
marin si promovarea managementul integrat al zonelor costiere.

Promovarea 5 – Sănătatea publică


Obiectivul principal al acestei provocări are in vedere acţiunile de promovare a unei
sănătăţi publice ridicate precum îmbunătăţirea acţiunilor de protecţie împotriva ameninţărilor
împotriva sănătăţii.
Obiective operaţionale şi ţinte:
· Creşterea gradului de răspuns la ameninţările asupra sănătăţii umane;
· Revizuiri legislative in privinţa hranei si a furajelor chiar si a etichetării produselor
alimentare;
· Continuarea promovării şi implementării standardelor U.E privind sănătatea
corespunzătoare in condiţiile de viata pentru animale;
· Limitarea răspândirii bolilor cronice si acelor legate de stilul de viata mai ales din zonele
defavorizate;
· Pana in anul 2020 trebuie ca substanţele chimice inclusiv pesticidele produse manipulate
si utilizate in modalităţi care nu afectează negativ sănătatea umana si mediul;
· Îmbunătăţirea informaţiilor despre poluarea mediului si impacturile negative asupra
sănătăţii;
· Îmbunătăţirea sănătăţii mintale si contracararea riscurilor de suicid;

2.4. Europa 2020—noul proiect strategic al Uniunii Europene

În martie 2010 ,a fost prezentat noul proiect strategic al U.E., ca o continuare a Strategiei de
la Lisabona.
Se pare că, Europa 2020 s-a născut din eşecul Strategiei de la Lisabona, care trebuia să
conducă U.E. spre aşa numita economie a cunoaşterii.
Pornind de la eşecul strategiei de la Lisabona, se conturează întrebarea: „De ce o nouă
strategie?”. Răspunsul care a venit din partea oficialilor europeni a fost unul general: „Nu se
poate trăi fără o strategie”.
Lovită din plin aria economiei, U.E. îşi pune problema conturării unei noi strategii, care să
permită cel puţin păstrarea nivelului de trai atins în statele din vestul Europei, în condiţiile
diminuării veniturilor bugetare şi creşterii deficitelor.
În cazul Europa 2020, se discută ca şi în cazul Lisabona, despre competitivitate şi inovaţie a
soluţiei pentru sporirea PIB-ului.
Gaert-Jan Koopman, directorul Direcţiei Generale ECFIN (Economie şi Finanţe) din cadrul
Comisiei Europene, însărcinat cu elaborarea strategiei Europa 2020 spunea G.J: „Explozia
deficitelor bugetare determinate de criza din 2009 înseamnă 20 de ani de consolidare bugetară
spulberată. Dar cetăţenii U.E. nu vor accepta reducerea standardelor de viaţă, aşa cum suntem
condamnaţi să găsim modalităţi de creştere economică, care să furnizeze aceste venituri”.24
Europa 2020 propune o creştere deşteaptă, durabilă prin inovaţie care să conducă la
diminuarea sărăciei.
S-a ajuns la concluzia că problema este inovarea şi aplicarea sa, şi nu nivelul cheltuielilor în
cercetare-dezvoltare.
Şi în cazul României, unde în ultimii ani sunt cheltuite zeci de milioane de euro pentru
diverse proiecte de cercetare, sunt foarte rare cazurile de aplicare ale acestora, o parte din ele
fiind proiecte fanteziste, realizate din diferite interese.
Tot Koopman este de părere că dacă la nivelul U.E. nu se va introduce o taxă pe carburantul
consumat şi nu se vor lua decizii serioase de durabilitate economică, atunci peste un secol 5% din
PIB-ul global va fi „mâncat de poluare”.25
Europa 2020 este un proiect strategic al U.E. realizat în dorinţa de a marca un element
remarcabil, concret în lupta cu criza economică.
Lucrarea în sine are un cuprins, am putea spune simplist, fiind structurat pe următoarele
puncte:
1. O perioadă de transformare
2. Creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii
3. Verigi lipsă şi blocaje
4. Ieşirea din criză: primii paşi către 2020

24
www.europar/europa.eu/news
25
www.europar/europa.eu/news
5. Obţinerea de rezultate: o guvernare mai puternică
6. Decizii pentru Consiliul European.
Europa 2020 propune liderilor europeni trei priorităţi care se susţin:
a) creştere inteligentă care presupune dezvoltarea bazată pe cunoaştere şi inovare.
b) Creştere durabilă: care are în vedere promovarea unei economii mai ecologică, mai
competitivă şi nu în ultimul rând bazată pe utilizarea raţională a resurselor.
c) Creştere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii caracterizată de o rată mare a
ocupării forţei de muncă, care să asigure coeziune socială şi teritorială.
Noua strategie a U.E. vizează un ansamblu de criterii de măsurare a atingerii obiectivelor
propuse, cum ar fi:26
- 75% din populaţia adultă să fie încadrată în muncă;
- 3% din PIB să fie alocaţi cercetării-dezvoltării;
- obiectivele „20/20/20” în ceea ce priveşte clima/energia să fie atinse;
- să fie diminuat cu ≈ 10% abandonul şcolar timpuriu;
- să crească ponderea persoanelor cu studii superioare;
- să fie redusă sărăcia
Fiecare stat membru U.E. trebuie să adapteze strategia Europa 2020 la situaţia sa specifică,
Comisia propunând ca aceste obiective să fie transpuse în obiective şi traiectorii naţionale.
Obiectivele prezentate anterior nu au caracter exhaustiv pentru atingerea lor fiind necesară
elaborarea unor acţiuni întreprinse la nivel naţional, la nivelul U.E. şi chiar la nivel internaţional.
Aceste iniţiative obligă statele membre U.E. să acţioneze în sensul rezultat din obiective.
Prioritatea O a U.E. este aceea de a găsi mijloace şi de a identifica măsurile care trebuie luate
pentru a contura o strategie viabilă de ieşire din criză, pentru reformarea sistemului financiar,
pentru a asigura consolidarea bugetară, pentru a determina o creştere susţinută.
În dorinţa de a avea succes, Strategia Europa 2020 se bazează pe: abordarea tematică, ce se
referă la obiective şi priorităţi şi întocmirea unor rapoarte de ţară, permiţând statelor membre să-
şi dezvolte strategii proprii adaptate specificului şi îndreptate spre atingerea creşterii economiei
din 2007-2008.
Pentru atingerea celor 3 priorităţi, U.E. oferă 7 iniţiative emblematice:27
1. „O uniune a inovării” cu scopul de a asigura şi îmbunătăţii accesul la finanţările cercetării
şi inovării. Iniţiativa îşi propune să asigure condiţiile necesare transformării ideilor

26
www.dae.gov.ro/strategie-europeana2020
27
www.europe2020.org
inovatoare, inventive în produse şi servicii care să genereze creştere economică şi automat
locuri de muncă.
2. „Tineretul în mişcare” conturată în intenţia de a solidifica şi promova performanţa
sistemelor de educaţie şi de a înlesni pătrunderea tinerilor pe piaţa muncii, în domenii cu
nivel ridicat de atractivitate.
3. „O agendă digitală pentru Europa” cu scopul de a accentua dezvoltarea serviciilor de
internet de mare viteză şi pentru a valorifica avantajele pe care le oferă o piaţă digitală
unică mesajelor şi organizaţiilor;
4. „O Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor”. Această iniţiativă îşi
propune să separe creşterea economică de utilizarea resurselor, să susţină trecerea de la o
economie cu emisii scăzute de carbon, să crească utilizarea surselor regenerabile de
energie, să modernizeze transporturile şi să promoveze eficienţa energetică;
5. „O politică industrială adaptată erei globalizării” pentru a îmbunătăţii mediul de afaceri,
mai ales pentru IMM-uri şi a susţine dezvoltarea unei baze industriale solide şi durabile
capabilă să facă faţă concurenţei la nivel mondial;
6. „O agendă pentru noi competenţe şi noi locuri de muncă” având ca scop modernizarea
pieţei muncii şi a oferii autonomie oamenilor prin dezvoltarea aptitudinilor, competenţelor
şi abilităţilor acestora pe tot parcursul vieţii pentru a creşte rata de participare, pentru a
stabili o relaţie armonioasă între cererea şi oferta de forţă de muncă inclusiv prin
mobilitatea profesională;
7. „Platforma europeană de combatere a sărăciei” garantând coeziunea socială şi teritorială,
astfel încât efectele creşterii şi locurile de muncă să fie distribuite echitabil. Se urmăreşte
acordarea şansei persoanelor care se confruntă cu sărăcia şi excluziunea socială să li se
acorde posibilitatea de a duce o viaţă demnă şi de a juca un rol activ în societate.
Fiecare iniţiativă prezintă obiectiv general, măsuri care trebuie luate la U.E. dar şi paşii pe
care statele membre trebuie să-i urmeze pentru îndeplinirea cu succes a fiecărei iniţiative.
Iniţiativa europeană „O uniune a inovării”

Eforturi U.E. se îndreaptă Eforturi naţionale


- identificarea exactă a spaţiului european - reforma sistemului de cercetare-
de cercetare şi elaborarea unei agende dezvoltare şi inovării atât la nivel naţional
strategice de cercetare; cât şi regional, care să promoveze
- încurajarea activităţii de inovare a cooperarea între universităţi, cercetare şi
agenţilor economici, crearea unui brevet agenţi economici;
european unic şi a unei instanţe europene - axarea programelor şcolare pe
specializată în acordarea de brevete; creativitate, inovare şi spirit antreprenorial.
- parteneriate care să aibă în vedere
aspecte cum ar fi: „crearea bioeconomiei
până în 2020”, „tehnologiile generice
esenţiale care contribuie la modelarea
viitorului industrial al Europei”,
„tehnologii care să permită persoanelor în
vârstă să trăiască în mod independent şi să
fie activi în societate”;28
- consolidarea şi dezvoltarea rolului
instrumentelor U.E. de susţinere a
inovării;
- susţinerea parteneriatelor între educaţie,
organizaţii, cercetări şi inovaţii.

Iniţiativa „Tineretul în mişcare”

U.E. va întreprinde acţiuni pentru atingerea obiectivului „tineretul în mişcare” în ceea ce


priveşte integrarea şi consolidarea programelor U.E. de mobilitate şi corelarea lor cu resursele şi
programele naţionale, în ceea ce priveşte creşterea calităţii învăţământului superior, în
identificarea metodelor de promovare a spiritului antreprenorial, precum şi lansarea unui program
care să vizeze diminuarea ratei şomajului în rândul tinerilor.

28
www.intelligent-enterprise.ro
Eforturile depuse la nivel naţional de către ţările membre se referă la creşterea, eficienţa
investiţiilor în toate formele de învăţământ, la acţiuni concrete care să se finalizeze în reducerea
abandonului şcolar, precum la uşurarea pătrunderii tinerilor în condiţii avantajoase pe piaţa
muncii.

Iniţiativa „O agendă digitală pentru Europa”.

Această iniţiativă propune ca până în 2013 să se contureze o piaţă unică digitală bazată pe
internet rapid care să permită accesul tuturor la serviciile în bandă largă.
De asemenea se referă la facilizarea accesului la internetul de mare viteză până în 2020 şi
abonarea a 50% dintre menaje la internet de peste 100Nbps.29
Comisia depune eforturi pentru oferirea unui centru juridic stabil care să faciliteze atingerea
obiectivelor propuse, să utilizeze eficient fondurile structurale ale U.E. pentru realizarea agendei
digitale.
Reprezentanţii oficiali ai statelor membre se angajează să elaboreze strategii operaţionale
privind internetul de mare viteză, să asigure condiţiile reducerii costurilor pentru dezvoltarea
reţelelor şi în acelaşi timp să promoveze dezvoltarea şi utilizarea unor servicii on-line.

Iniţiativa „O Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor”.

În ceea ce priveşte atingerea obiectivelor propuse în acest sens, Comisia depune eforturi
pentru a utiliza eficient instrumentele financiare ale U.E., pentru a finaliza şi aplica proiecte
strategice cu valoarea adăugată ridicată pentru Europa, pentru a promova folosirea surselor
regenerabile de energie.
De asemenea, U.E. îşi propune să elaboreze şi implementeze un Plan de acţiune revizuit
privind eficienţa energetică, promovarea unui program de utilizare raţională a resurselor.
La nivelul fiecărui stat, ar trebui să se ia măsuri în ceea ce priveşte eliminarea subvenţiilor
care devin „periculoase” pentru mediu, dezvoltarea instrumentelor de piaţă care să conducă spre
modele de producţie şi consum durabile, concentrarea în special asupra transportului urban
generatorul celei mai mari părţi a emisiilor dăunătoare.

29
www.euroactiv.ro
Iniţiativa „O politică industrială adaptată erei globalizării.

U.E. va urmării să promoveze o politică industrială generatoarea unei baze industriale


puternice, competitivă şi diversificată, concomitent cu îmbunătăţirea mediului de afaceri şi
restructurarea sectoarelor aflate în dificultate pentru orientarea acestora către activităţi de viitor.
Eforturile depuse de U.E. se îndreaptă şi înspre promovarea internaţionalizării IMM-urilor,
spre sporirea competitivităţii turismului, reînnoirea strategiei U.E. de promovare a
responsabilităţii sociale a întreprinderilor.
Statele membre U.E. vor acţiona la nivel naţional în sensul îmbunătăţirii mediului de afaceri,
cu deosebire pentru IMM-urile inovatoare, îmbunătăţirii legislaţiei în domeniul afacerilor,
identificării blocajelor şi îndreptării U.E. spre poziţia de lider în ceea ce priveşte dezvoltarea
durabilă la nivel mondial.

Iniţiativa „O agendă pentru noi competenţe şi noi locuri de muncă”.

Acţiunile care se întreprind la nivel european se referă la adaptarea cadrului legislativ în


conformitate cu principiile reglementării „creşterii inteligente” la evoluţia modelelor de
organizare a muncii, la facilitarea şi promovarea mobilităţii lucrătorilor în interiorul U.E., la
consolidarea capacităţii partenerilor sociali şi altele.
La nivel naţional se întreprind acţiuni în ceea ce priveşte:30
- reducerea segmentării pieţei muncii şi facilitarea reconcilierii vieţii profesionale cu cea
globală;
- promovarea şi monitorizarea rezultatelor dialogului social;
- impulsionarea punerii în aplicare a Cadrului european al calificărilor;
- asigurarea rentabilităţii muncii prin supravegherea sistemelor fiscale şi de asigurări
sociale;
- dezvoltarea de parteneriate între domeniile formării forţei de muncă şi cel al încadrării
muncii.

30
www.iclei.org
Capitolul III

Analiza SWOT –diagnostic şi soluţii posibile

În prezent ţara noastră se afla intr-un amplu proces de tranziţie către o noua economie
bazată pe un model sau de dezvoltare durabilă ,împreuna cu alte state membre ale U.E. Având în
vedere această realitate reprezentaţii oficiali ai României au elaborat o strategie pe termen lung in
vederea realizării unei dezvoltării economice in condiţii de sustenabilitate.
Ne-am propus realizarea unei analize SWOT pentru a scoate in evidenta punctele slabe si
forte,ameninţările si oportunităţile sistemului socio-economic si natural romanesc.
Analiza SWOT este considerată a fi prima etapă a planificării strategice care îi ajută pe
specialişti să se concentreze asupra aspectelor relevante, care odată identificate pot fi
transformate în obiective. Analiza SWOT 31 a fost gândită ca un instrument managerial ce
colectează şi organizează informaţia critică, permiţând decidenţilor să acţioneze, să apere şi să
promoveze interesele zonei, localităţii, tării şi întreprinderii analizate. Această tehnică
managerială este utilizată pentru înţelegerea poziţiei strategice a unei localităţi, zone, ţară sau
întreprindere.
SWOT începe cu identificarea unor puncte forte şi slăbiciuni ale ţării analizate, în cazul
de faţă România dar şi a ameninţărilor şi oportunităţilor ce vin din mediul extern.
Strengths: punctele forte ale ţării analizate se referă la valorile, capacităţile, resursele şi
avantajele pe care le deţine şi care pot constitui surse în vederea atingerii obiectivelor propuse.
Punctele forte sunt considerate atât valori dar şi factori din mediul intern cu potenţial ridicat de
creare a valorii.
Weaknesses: puncte slabe care au în vedere ariile de vulnerabilitate, zonele de resurse
sărace şi condiţionările negative ale ţării respective.

31
Popa Virgil – Strategii manageriale interorganizaţionale, editura Bibliotheca
Opportunities: oportunităţile se referă la tendinţele pozitive din mediul extern, la şansele
oferite din exterior.
Threats: ameninţări la adresa intereselor creşterii ţării analizate. Ameninţările reprezintă
condiţionări externe aflate dincolo de câmpul de acţiune internă putând fi considerate riscuri
permanente sau tranzitorii.
Analiza SWOT reprezintă de fapt o scanare a mediului intern şi extern al unei ţări, zone,
localităţi sau întreprindere care se poate continua cu o evaluare prin elaborarea a două matrice.
Cele două matrice se referă la evaluarea factorilor din mediul intern şi a celor din mediul extern,
dând fiecărui item un coeficient de importanţă (ki) şi un nivel de maturitate (Nn) pe o scală de la 1
la 4. Notele 1 şi 2 reflectă punctele slabe şi ameninţările iar 3 şi 4 sunt acordate punctelor forte şi
oportunităţilor. Scorul ponderat se obţine înmulţind coeficienţii de importanţă cu nivelele de
maturitate, obţinându-se o notă cu valoarea cuprinsă în intervalul [ 1,4].
Scorurile ponderate cuprinse între 1 şi 2 reflectă situaţii slabe şi foarte slabe pentru mediul
analizat iar 3 şi 4 situaţii bune şi foarte bune. Acţiunile care urmează a fi întreprinse se vor baza
pe scorurile obţinute în urma analizei SWOT.
Având în vedere că strategia României de dezvoltare durabilă a fost revizuită în 2008,
analiza SWOT efectuată în această lucrare este la nivelul anului 2007. Analiza a fost făcută pe
documentaţia care a stat la baza revizuirii strategiei, astfel anul de analiză este 2007.
3.1. Oportunităţi şi ameninţări ale cadrului natural al României

Tabel 3.1. Punctele slabe şi forte ale cadrului natural al României.

1 Suprafaţa medie Zona dealurilor si podişurilor supuse


Nr.crt. Oportunităţi unor fenomeneAmeninţări
mai accentuate de
1 Suprafaţa medie deteriorare
Zona dealurilor si podişurilor supuse
2 Ieşire la Marea Neagra Zona fenomene
unor de câmpiemaiesteaccentuate
foarte afectata
de de
activităţile omului,arealele naturale fiind
deteriorare
excepţii
3 Traversata de lanţul muntos carpatic Zona de litoral este supusa unui accentuat
proces de eroziune
4 Situata in bazinele hidrografice ale Diferenţe de temperatura si umiditate
Dunării intre zonele tarii
5 Diversitatea Condiţiilor mezo si micro Tara cu risc seismic mare
climatice
6 Diversitatea tipurilor de habitate
naturale
7 Varietăţi remarcabile de specii de
plante de animale,tipuri de ecosisteme
8 Varietatea formelor de relief
9 Zona montana afectata in proporţii
reduse de activitatea omului
10 Delta Dunării pe teritoriul României
11 Potenţial considerabil in privinţa apelor
naturale de calitate.
12 61,8% din teritoriul tarii este destinat
agriculturii
Tabel 3.2. Oportunităţi şi ameninţări ale cadrului natural al României.

Nr.crt Puncte forte Puncte slabe


1 Se constată numărul populaţiei mediu la Inventar incomplet al speciilor de
nivelul U.E(a 7-a tara in U.E) plante si animale.
2 Parcuri naturale in zona montană Inventar in faza incipientă a resurselor
energetice
3 45% din structura ecologică a capitalului Supraexploatarea resurselor naturale
natural este format din ecosisteme agricole regenerabile si neregenerabile.
4 Suprafeţe in care intervenţia omului a fost Rezerva exploatată de apă minerală
minimă este de 40% din potenţial
5 Menţinerea unui nivel ridicat al diversităţii Activitatea antropică a afectat calitatea
biologice si stocuri de plante si animale apelor de suprafaţă si a celor subterane
6 Aplicarea de către România a Directivelor Resursa de apă utilizabilă pe locuitor
specifice U.E mai mică decât cea europeană
7 Executarea de lucrări hidrotehnice ample Intre 10%si 20% din suprafaţa
pentru crearea acumulărilor de apă si terenurilor arabile au fost necultivate
protecţia împotriva incendiilor.
8 Dezvoltarea infrastructurii de transport cu Extinderea si intensificarea sistemelor
accent pe cel feroviar,fluvial si maritim de producţie agricolă prin
transformarea unor ecosisteme naturale
in terenuri arabile
9 Creşterea consumului de resurse
neregenerabile
10 Dezvoltarea urbană si transferul
populaţiei din mediul rural,însoţite de
măsuri ineficiente pentru colectarea si
tratarea corespunzătoare a deşeurilor si
apelor uzate
11 Menţinerea unui parc de mijloace de
transport uzate fizic si moral cu efecte
dintre cele mai grave asupra capitalului
natural
12 Creşterea densităţii emisiilor in faza
lichidă,gazoasă si solidă
13 Intensificarea procesului de poluare
prin încălcarea frecventă a limitelor
maxime de emisie a agenţilor poluanţi
si a prevederilor legale privind
protecţia mediului.
Tabel 3.3. Evaluarea factorilor interni ai cadrului natural al României

EFI Ki Rating Scp


Se constată numărul populaţiei mediu la nivelul U.E(a 0,03 3 0,09
7-a tara in U.E)
Parcuri naturale in zona montană 0,03 4 0,12
45% din structura ecologică a capitalului natural este 0,05 3 0,15
format din ecosisteme agricole
Suprafeţe in care intervenţia omului a fost minimă 0,2 3 0,6
Menţinerea unui nivel ridicat al diversităţii biologice si 0,05 4 0,2
stocuri de plante si animale
Aplicarea de către România a Directivelor specifice 0,05 3 0,09
U.E
Executarea de lucrări hidrotehnice ample pentru crearea 0,03 3 0,09
acumulărilor de apă si protecţia împotriva incendiilor.
Dezvoltarea infrastructurii de transport cu accent pe cel 0,05 3 0,15
feroviar,fluvial si maritim
Inventar incomplet al speciilor de plante si animale. 0,05 2 0,1
Inventar in faza incipientă a resurselor energetice 0,03 1 0,03
Supraexploatarea resurselor naturale regenerabile si 0,03 1 0,03
neregenerabile.
Rezerva exploatată de apă minerală este de 40% din 0,05 1 0,05
potenţial
Activitatea antropică a afectat calitatea apelor de 0,03 1 0,03
suprafaţă si a celor subterane
Resursa de apă utilizabilă pe locuitor mai mică decât 0,05 2 0,1
cea europeană
Intre 10%si 20% din suprafaţa terenurilor arabile au 0,03 2 0,06
fost necultivate
Extinderea si intensificarea sistemelor de producţie 0,05 1 0,05
agricolă prin transformarea unor ecosisteme naturale in
terenuri arabile
Creşterea consumului de resurse neregenerabile 0,05 2 0,1
Dezvoltarea urbană si transferul populaţiei din mediul 0,05 1 0,05
rural,însoţite de măsuri ineficiente pentru colectarea si
tratarea corespunzătoare a deşeurilor si apelor uzate
Menţinerea unui parc de mijloace de transport uzate 0,05 1 0,05
fizic si moral cu efecte dintre cele mai grave asupra
capitalului natural
Creşterea densităţii emisiilor in faza lichidă,gazoasă si 0,05 2 0,06
solidă
Intensificarea procesului de poluare prin încălcarea 0,01 1 0,01
frecventă a limitelor maxime de emisie a agenţilor
poluanţi si a prevederilor legale privind protecţia
mediului.

TOTAL 1 2,27
Tabel 3.4. Evaluarea oportunităţilor şi ameninţărilor cadrului natural al României.

EFE Ki Rating Scp


Suprafaţa medie 0,05 4 0,2
Ieşire la Marea Neagra 0,05 3 0,15
Traversata de lanţul muntos carpatic 0,05 3 0,15
Situata in bazinele hidrografice ale Dunării 0,05 3 0,15
Diversitatea condiţiilor mezo si microclimatice 0,1 3 0,3
Diversitatea tipurilor de habitate naturale 0,05 3 0,15
Varietăţi remarcabile de specii de plante,animale,tipuri 0,05 3 0,15
de ecosisteme
Varietatea formelor de relief 0,1 4 0,4
Zona montana afectata in proporţii reduse de activitatea 0,1 3 0,3
omului
Delta Dunării pe teritoriul României 0,05 3 0,15
Potenţial considerabil in privinţa apelor naturale de 0,05 3 0,15
calitate.
61,8% din teritoriul tarii este destinat agriculturii 0,06 4 0,24
Zona dealurilor si podişurilor supuse unor fenomene 0,05 1 0,05
mai accentuate de deteriorare
Zona de câmpie este foarte afectata de activităţile 0,05 1 0,05
omului,arealele naturale fiind excepţii
Zona de litoral este supusa unui accentuat proces de 0,04 1 0,04
eroziune
Diferenţe de temperatura si umiditate intre zonele tarii 0,05 2 0,1
Tara cu risc seismic mare 0,05 2 0,1
TOTAL 1 - 2,85
3 .2. Cadrul antropic – caracteristici şi posibilităţi

Tabel 3.5. Punctele slabe şi forte ale cadrului antropic al României.

Nr. Puncte forte Puncte slabe


crt
1 Ritmul anual de creştere al PIB- PIB/loc. Calculat la puterea de cumpărare standard
ului de peste 6% reprezintă aproape 41% din media U.E 27 in 2007
2 Sectorul privat a creat 86,6%din In intervalul 2000-2007 cantitatea medie anuala
VAB din industrie in 2007 fata de exportata din România de fier vechi a fost de 2
68,4% in 2000 mil.tone fier vechi
3 Ponderea serviciilor a crescut de Cărbunele produs in tara este de slaba calitate si la
la 26,5% din PIB in 1990 la cca. un preţ de extracţie necompetitiv
50% la finele 2007
4 Creşterea ponderii transportului rutier de mărfuri
de la 45,6% in 2001 la 72,4% in 2007
5 Creşterea ponderii de persoane de la 35,2% la
51,4%
6 Starea precara a infrastructurii rutiere
7 Ponderea cumulata a transportului feroviar,fluvial
si maritim de mărfuri a scăzut de la 50% in 2001
la 25,7% in 2007
8 Valoarea adăugata obţinuta din activităţile de
transport s-a realizat in totalitate pe seama
consumului suplimentar de resurse ceea ce
contravin principiilor dezvoltării durabile
9 Agricultura României se afla intr-o situaţie
precara
10 S-a redus considerabil suprafaţa pădurilor
,cca.40% din păduri au fost destructurate sub
raport ecologic
11 Calitatea apei potabile se afla sub standardele
acceptate din punct de vedre al parametrilor
12 Compartimentele de specialitate la nivel judeţean
si municipal sunt slab încadrate cu persoane
calificate
13 Cca.50% din populaţia tarii dispune de sistem de
canalizare
14 33% din locuitorii satelor sunt conectaţi la sisteme
de furnizare a apei curente si 10% la canalizare
15 Valorificarea si conservarea defectuoasa a
patrimoniului cultural
16 Lipsa unei evidente cadastrale corecte si complete
a monumentelor istorice si de arhitectura siturilor
arheologice
Tabel 3.6. Ameninţările şi oportunităţile cadrului antropic al României.

Nr. Ameninţări Oportunităţi


crt
1 Moştenire istorica dificila In intervalul 2001-2008 performanta
macroeconomica a României s-a
îmbunătăţit
2 Modificări structurale severe apărute in Poziţia cheie a României la frontiera estica
ultimele 3-4 decenii a României
3 Conjunctura internaţionala mai puţin 3 dintre axele prioritare TEN-T traversează
favorabila teritoriul României
4 Investiţiile străine s-au orientat spre Ritmul de creştere al PIB-ului printre cele
sectoarele de joasa tehnologie si energo- mai mari din UE
intensive si cu aport foarte mare de
munca slab si mediu calificata
5 Infrastructura de baza a României se
situează sub nivelul mediu U.E
6 Spaţiul antropic al României este supus
unor procese accentuate de deteriorare
Tabel 3.7. Evaluarea punctelor slabe şi forte ale cadrului antropic al României.

EFI Ki Rating Scp


Ritmul anual de creştere al PIB-ului de peste 6% 0,1 4 0,4
Sectorul privat a creat 86,6%din VAB din industrie in 0,03 3 0,09
2007 fata de 68,4% in 2000
Ponderea serviciilor a crescut de la 26,5% din PIB in 0,06 4 0,24
1990 la cca. 50% la finele 2007
PIB/loc. Calculat la puterea de cumpărare standard 0,1 2 0,2
reprezintă aproape 41% din media U.E 27 in 2007
In intervalul 2000-2007 cantitatea medie anuala 0,03 2 0,6
exportata din România de fier vechi a fost de 2 mil.tone
fier vechi
Cărbunele produs in tara este de slaba calitate si la un 0,01 2 0,02
preţ de extracţie necompetitiv
Creşterea ponderii transportului rutier de mărfuri de la 0,03 1 0,03
45,6% in 2001 la 72,4% in 2007
Creşterea ponderii transportului de persoane de la 0,05 2 0,1
35,2% la 51,4%
Starea precara a infrastructurii rutiere 0,03 1 0,03
Ponderea cumulata a transportului feroviar,fluvial si 0,05 2 0,06
maritim de mărfuri a scăzut de la 50% in 2001 la 25,7%
in 2007
Valoarea adăugata obţinuta din activităţile de transport 0,03 1 0,03
s-a realizat in totalitate pe seama consumului
suplimentar de resurse ceea ce contravin principiilor
dezvoltării durabile
Agricultura României se afla intr-o situaţie precara 0,03 2 0,06
S-a redus considerabil suprafaţa pădurilor ,cca.40% din 0,03 1 0,1
păduri au fost destructurate sub raport ecologic
Calitatea apei potabile se afla sub standardele acceptate 0,1 2 0,2
din punct de vedre al parametrilor
Compartimentele de specialitate la nivel judeţean si 0,1 2 0,1
municipal sunt slab încadrate cu persoane calificate
Cca.50% din populaţia tarii dispune de sistem de 0,05 1 0,05
canalizare
33% din locuitorii satelor sunt conectaţi la sisteme de 0,05 2 0,1
furnizare a apei curente si 10% la canalizare
Valorificarea si conservarea defectuoasa a 0.05 1 0,03
patrimoniului cultural
Lipsa unei evidente cadastrale corecte si complete a 0,03 1 0,03
monumentelor istorice si de arhitectura siturilor
arheologice
Total 1 2,90
Tabel 3.8. Evaluarea ameninţărilor şi oportunităţilor cadrului antropic al României.

EFE Ki Rating Scp


Moştenire istorica dificila 0,1 2 0,2
Modificări structurale severe apărute in ultimele 0,05 1 0,05
3-4 decenii
Conjunctura internaţionala mai puţin favorabila 0,05 1 0,05
Infrastructura de baza a României se situează 0,2 1 0,2
sub nivelul mediu U.E
Spaţiul antropic al României este supus unor 0,05 1 0,05
procese accentuate de deteriorare
In intervalul 2001-2007 performanta 0,1 4 0,1
macroeconomica a României s-a îmbunătăţit
Poziţia cheie a României la frontiera estica a 0,1 3 0,3
României
3 dintre axele prioritare TEN-T traversează 0,05 3 0,15
teritoriul României
Ritmul de creştere al PIB-ului printre cele mai 0,1 3 0,3
mari din U.E
Investiţiile străine s-au orientat spre sectoarele 0,2 1 0,8
de joasă tehnologie şi energo-intensive şi cu
aport foarte mare de muncă slab şi mediu
calificată.
Total 1 2,20
3.3 Capitalul uman

Tabel 3.9. Puncte forte şi slabe ale capitalului uman al României.

Nr. Puncte forte Puncte slabe


crt.
1 Numărul salariaţilor a fost in 2007 cu Structura de vârsta releva o populaţie
500.000 mai mare decât in 2002 îmbătrânită
2 A crescut ponderea persoanelor cu studii Speranţa medie de viata şcolara in 2007 in
superioare in totalul populaţiei ocupate de România era de 15,3 ani fata de 17,6 ani in
la 11% in 2002 la 14% in 2007 U.E
3 S-a majorat numărul persoanelor cu studii Abandonul şcolar este de 19% in 2007 iar
medii de la 62,9% la 65% in 2007 media U.E este de 15,2% iar obiectivul
ţinta este de 10% pentru 2010
4 Creşterea finanţării învăţământului de stat Sistem de sănătate incapabil sa facă fata
din fondurile publice de la 3,6% din PIB in cerinţelor societăţii moderne
2001 la 5,2% in 2007 si minim 6% in 2008
5 Rata de participare la educaţie a populaţiei Sistemul de ocrotire a sănătăţii se plasează
intre 15 si 24 de ani a crescut de la 36,96% din punct de vedere al gradului de
in 2000 la 46,88% in 2004 acoperire si al calităţii serviciilor la un
nivel sub 50%.
6 Creşterea ponderii cheltuielilor publice Speranţa medie de viata in România este
pentru sănătate de la 3,6% la 3,7%din PIB de 72,2 ani fata de media U.E de 75 ani
in 2004-2006 la 4% in U.E bărbaţi si peste 80 ani femei
Tabel 3.10. Ameninţări şi oportunităţi ale capitalului uman al României.

Nr. Ameninţări Oportunităţi


crt.
1 Deteriorarea situaţiei demografice in Liberalizarea pieţii muncii
România
2 Politici demografice aberante ale Creşterea finanţării învăţământului de stat
guvernelor din deceniile 7,8,9 ale secolului din fondurile publice de la 3,6% din PIB in
trecut 2001 la 5,2% in 2007 si minim 6% in 2008
3 Masurile excesive luate de comunism in Modificările aduse Legii Învăţământului
1966 in privinţa dreptului de întrerupere a 1995 in 2003,2004 au adus unele
sarcinii si la contracepţie mergând pana la îmbunătăţiri cadrului legal.
planificarea nivelului natalităţii
4 Accentuarea dezechilibrelor de pe piaţa Cerinţele U.E.de creştere a numărului
muncii absolvenţilor de studii superioare
5 Creşterea numărului de bolnavi ca urmare a
persistentei si agravării problemelor de
nutriţie si stres
6 Ultima poziţie ocupata de România in
clasamentul european după indicatorul
mortalităţii infantile
7 Creşterea numărului avorturilor si
dependentei de substanţe psihoactive si a
ratei suicidului si a factorilor de stres
8 Expansiunea comportamentelor agresive si
violente inclusiv in rândul minorilor
9 În intervalul 1990 – 2007 populaţia
României s-a redus cu cca. 1,7 milioane
locuitori
Tabel 3.11. Evaluarea punctelor forte şi slabe ale capitalului uman al României.
EFI Ki Rating Scp
Structura de vârsta releva o populaţie îmbătrânită 0,05 2 0,1
Speranţa medie de viata şcolara in 2007 in România era 0,05 2 0,1
de 15,3 ani fata de 17,6 ani in U.E
Abandonul şcolar este de 19% in 2007 iar media U.E 0,1 1 0,1
este de 15,2% iar obiectivul ţinta este de 10% pentru
2010
Sistem de sănătate incapabil sa facă fata cerinţelor 0,1 2 0,2
societăţii moderne
Sistemul de ocrotire a sănătăţii se plasează din punct de 0,1 1 0,1
vedere al gradului de acoperire si al calităţii serviciilor
la un nivel sub 50%.
Speranţa medie de viata in România este de 72,2 ani 0,05 2 0,1
fata de media U.E de 75 ani bărbaţi si peste 80 ani
femei
Numărul salariaţilor a fost in 2007 cu 500.000 mai mare 0,05 3 0,15
decât in 2002
A crescut ponderea persoanelor cu studii superioare in 0,1 3 0,3
totalul populaţiei ocupate de la 11% in 2002 la 14% in
2007
S-a majorat numărul persoanelor cu studii medii de la 0,1 3 0,3
62,9% la 65% in 2007
Creşterea finanţării învăţământului de stat din fondurile 0,1 4 0,4
publice de la 3,6% din PIB in 2001 la 5,2% in 2007 si
minim 6% in 2008
Rata de participare la educaţie a populaţiei intre 15 si 0,1 4 0,4
24 de ani a crescut de la 36,96% in 2000 la 46,88% in
2004
Creşterea ponderii cheltuielilor publice pentru sănătate 0,1 4 0,4
de la 3,6% la 3,7%din PIB in 2004-2006 la 4% in U.E
Total 1 2,65
Tabel 3.12. Evaluarea ameninţărilor şi oportunităţilor ale capitalului uman al României.

EFE Ki Rating(1-4) Scp


Deteriorarea situaţiei demografice in România 0,1 2 0,1
Politici demografice aberante ale guvernelor din 0,15 2 0,3
deceniile 7,8,9 ale secolului trecut
Masurile excesive luate de comunism in 1966 in 0,1 1 0,1
privinţa dreptului de întrerupere a sarcinii si la
contracepţie mergând pana la planificarea nivelului
natalităţii
Accentuarea dezechilibrelor de pe piaţa muncii 0,1 2 0,2
Creşterea numărului de bolnavi ca urmare a 0,1 1 0,1
persistentei si agravării problemelor de nutriţie si stres
Ultima poziţie ocupata de România in clasamentul 0,05 2 0,1
european după indicatorul mortalităţii infantile
Creşterea numărului avorturilor si dependentei de 0,05 1 0,1
substanţe psihoactive si a ratei suicidului si a factorilor
de stres
Expansiunea comportamentelor agresive si violente 0,05 1 0,05
inclusiv in rândul minorilor
Liberalizarea pieţii muncii 0,05 4 0,2
Modificările aduse Legii Învăţământului 1995 in 0,1 3 0,3
2003,2004 au adus unele îmbunătăţiri cadrului legal.
Cerinţele U.E.de creştere a numărului absolvenţilor de 0,15 4 0,6
studii superioare
TOTAL 1 2,15

3.2. Concluziile analizei SWOT

Evidenţierea acestor aspecte pozitive si negative, care pot influenta buna desfăşurare a
activităţii macroeconomice a României a fost realizată în dorinţa de a avea o imagine de
ansamblu asupra situaţiei României la momentul elaborării Strategiei Naţionale de Dezvoltare
Durabilă.
Este indicat ca înainte de elaborarea unei strategii sa se ofere un diagnostic, pentru a se
cunoaşte situaţia concreta ,la momentul stabilirii obiectivelor.
Ca orice strategie ,la fel si Strategia de Dezvoltare Durabila a României ,presupune
fixarea unor obiective si a unor termene de realizat.
In urma analizei SWOT ,realizata pentru capitalul natural, antropic si uman s-au obţinut
scoruri ponderate diferite. Scorul ponderat al capitalului natural a fost pentru factorii interni de
2,27 iar pentru mediul extern de 2,83.
Diferenţa dintre cele 2 scoruri nu este foarte mare(sub 1, mai exact 0,56) insa putem
observa situaţia negativa din ambele medii. In mediul intern scorul de 2,27 reflecta o situaţie
nefavorabila ,care presupunea luarea unui ansamblu de decizii pentru a transforma punctele slabe
in puncte forte sau de a maximiza efectele punctelor forte..Principalele ,,bile negre” ale României
sub aspectul capitalului natural se refera la:
· Existenta unui inventar incomplet al speciilor de animale si al unui inventar in faza
incipienta al resurselor genetice
· Rezerva exploatata de apa minerala reprezintă 40% din potenţialul tarii
· Activităţile oamenilor bazate doar pe acumularea de profituri au determinat deteriorarea
calitativa a apelor de suprafaţa si a celor subterane.
· Un alt aspect care conduce la scorul unic al factorilor interni se refera la creşterea
consumului de resurse neregenerabile. De asemenea la acesta valoare a scorului
contribuie si menţinerea unui parc de mijloace de transport uzate fizic si moral precum si
supraexploatarea resurselor naturale regenerabile si neregenerabile pentru a alimenta
procesul de producţie din economie.
România prezintă si puncte forte,ce-i drept nu foarte multe atrăgându-se atenţia in mod special
existenta si administrarea parcurilor naturale in zona montana ,precum si eforturile făcute pentru
menţinerea unui nivel ridicat al diversităţii biologice si stocurilor de plante si animale.
In ceea ce priveşte EFE(evaluarea factorilor externi) a capitalului natural România in
urma analizei făcute are un scor ponderat de 2,83.
Scorul este relativ mic,putând fi justificat prin ratingul pe care România l-a primit la
impactul de deteriorare al dealurilor si podişurilor,la starea câmpiilor care sunt foarte afectate de
activităţile oamenilor,arealele naturale devenind excepţii precum si la nivelul de eroziune al
litoralului romanesc al Marii Negre.
In ceea ce priveşte oportunităţile României ne putem îndrepta atenţia spre existenta unei
regiuni montane încă neafectata de activitatea umana ,spre poziţionarea geografică si
climatologica a tarii precum si spre existenţa pe teritoriul a Deltei Dunării.
In ceea ce priveşte capitalul antropic in urma analizei făcute in 2007 pentru mediul intern
si cel extern ,scorurile ponderate au fost de 2,90 in mediul intern si 2,20 in mediul extern.
Diferenţa dintre cele 2 scoruri este de 0,70 puncte, scorurile reflectând o situaţie negativa
atât in mediul intern cat si in mediul extern,in mediul intern scorul este aproape de 3 si in aceste
condiţii putem afirma ca situaţia este de slab spre mediu. Apar puncte slabe si ameninţări pe care
factorii de decizie nu trebuie sa le ignore.
Principalele puncte slabe ale capitalului antropic cu care se confrunta România se refera la
utilizarea ineficienta a energiei produsa cu costuri mari si randamente scăzute, la PIB/locuitor
calculat la puterea de cumpărare standard care reprezinta41% din media U.E precum si la
creşterea ponderii tuturor tipurilor de transport nedurabil dar si la obţinerea VAB din activităţile
de transport integral pe baza consumului suplimentar de resurse ,ceea ce contravine principiilor
de dezvoltare durabila.
Un alt aspect negativ se refera la calitatea scăzuta a apei potabile, precum si la reducerea
de către om a suprafeţei pădurilor naturale(40% au fost destructurate din punct de vedre
ecologic).
Un aspect pozitiv care nu poate fi ignorat se refera la ritmul mediu anual de creştere al
PIB din ultimii ani ,care a fost de peste 6%.32
De asemenea trebuie subliniat si faptul ca sectorul privat a creat 86,6% din VAB din
industrie,in creştere fata de anii anteriori ,dar si faptul ca ponderea serviciilor a crescut de la
26,5% din PIB in 1990 la 50% in 2007 anul de analiza. 33
Din analiza factorilor externi(EFE) reiese ca scorul ponderat a fost de 2,20, ceea ce
refecata o situaţie slaba a României din perspectiva oportunităţilor si ameninţărilor capitalului
antropic.
Oportunităţile României se refera la performanta macroeconomica înregistrata de tara
noastră in intervalul de timp 2001-2007, care se refecata si intr-un ritm mediu de creştere fruntaş
al PIB-ului din rândul tarilor din Sud-Estul Europei,situaţie care nu a fost valorificata in interesul
cetăţenilor acestei ţări.
Ameninţările cu care se confrunta tara noastră se refera in principal la:
· Investiţii care s-au orientat in special pe sectoarele de joasa tehnologie,energo-intensive si
cu aport mare de forţa de munca mediu si slab calificata.
· Stare precara a infrastructurii,numărul foarte mic al kilometrilor de autostradă este
relevant în acest sens.

32
www.inse.ro
33
idem
In ceea ce priveşte capitalul uman in urma identificării punctelor forte si slabe,a ameninţărilor si
oportunităţilor scorurile au fost pentru mediul intern de 2,65 iar pentru mediul extern a fost de
2,15.
Ca si in cazurile anterioare, in ambele medii avem situaţii negative insa am putea spune ca
scorurile refecata o apropiere de medie mai ales in mediul intern 2,65.Nici in acest caz diferenţa
dintre scoruri nu este foarte mare 0,5 puncte.
Din analiza interna a capitalului uman reiese faptul ca speranţa medie de viata in
România este de 72,2 ani fata de mediul U,E de 75 de ani bărbaţii si 80 de ani femeile. Speranţa
medie de viata şcolara in România era in 2007 de 15,3 ani fata de 17,6 ani media U.E,abandonul
şcolar era de 19% in România iar media U.E era de 15,2 % in timp ce ţinta U.E este de 10 % in
2010.34
România are un sistem sanitar incapabil sa răspundă eficient oamenilor din societatea
moderna atâta timp cât sistemul de ocrotire al sănătăţii se plasează din punct de vedere al
gradului de ocrotire si al calităţii serviciilor oferite la un nivel de sub 50%.Un aspect pozitiv al
capitalului uman se refera la creşterea persoanelor cu studii superioare in totalul populaţiei
ocupate de la 11% in 2002 la 14% in 2007.
In anul 2007 a crescut ponderea cheltuielilor publice pentru sănătate de la 3,6% la 4% in
2007 ,acesta creştere putând sa ajute la îmbunătăţirea situaţie negative prezentata anterior in
mediul sanitar.
Ameninţările cu care tara noastră se confrunta se refera la diminuarea populaţie cu cca.
1,7 milioane locuitori.
De remarcat pentru România este contextul istoric in care a evoluat si sa ne referim in
principal la masurile excesive luate in perioada comunista in privinţa dreptului de întrerupere a
sarcinii, la contracepţie ajungându-se la planificarea excesivă natalităţii.
Un alt aspect negativ se refera la creşterea numărului de bolnavi ca urmare a agravării
problemelor legate de stres,nutriţie,si mod de viata.
Romanii sunt primii in clasamentul oamenilor obosiţi la nivel mondial ,fiind urmaţi de
argentinieni.
Ca urmare a modului de viata si a calităţii vieţii ,România se confrunta cu o creştere a
dependentei oamenilor de substanţe psihoactive ,dar si de mărire a numărului de suiciduri si a
factorilor de stres.

34
www.mmediu.ro
O oportunitate a tarii noastre decurge din modificările care au fost aduse legii
învăţământului ,care au condus la unele îmbunătăţiri , a cadrului legal precum si din
îmbunătăţirea finanţării învăţământului de stat de la 3,6% din PIB in 2001 la 5,2% in 2007 si 6%
in 2008.35

35
www.inse.ro
Capitolul IV

România –obiectivele de dezvoltare durabilă la orizont 2013, 2020, 203036

Strategia României de Dezvoltare Durabila elaborata in mai 2008 debutează cu


prezentarea cadrului conceptual al situaţiei din anul 2007 a sistemului socio-economic si
capitalului natural al României,cu fixarea obiectivelor ţinta si modalităţilor de acţiune la orizont
2013,2020,2039.
In viitorul apropiat in 2013 România are ca obiectiv strategic încorporarea organica a
principiilor si practicilor dezvoltării durabile conform cerinţelor U.E in ansamblul programelor si
politicilor ale României.
Având ca orizont 2020 România si-a propus pentru acel an ca obiectiv principal atingerea
nivelul mediu din anul respectiv al tarilor membre ale U.E din punctul de vedere al indicilor
dezvoltării durabile.
Revizuirea Strategiei României pentru Dezvoltare durabila a fost necesara ca urmare a
aderării tarii la U.E
România a elaborat o strategie de dezvoltare durabila ca rezultat al colaborării dintre
Guvernul României,Ministerului Mediului si Dezvoltării durabile,Programul Naţiunilor Unite si
Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabila
Elaborarea acestei Strategii s-a concretizat intr-un proiect serios care urma sa fie aprobat
prin HG.Nr.1216 din 4 oct.2007 publicata in Monitorul Oficial Nr.737 din 31 oct. 2007. Pentru
desfăşurarea acestui proiect de anvergura naţionala a fost necesar sa se creeze următoarele
structuri organizatorice si funcţionale
1. Consiliul Naţional de Dezbatere Publica
2. Consiliile Consultative Regionale
3. Consiliul Ştiinţific
4. Grupul de redactare
5. Grupurile de lucru
6. Secretariatul operaţional si tehnic

36
Datele necesare acestui capitol au fost prelucrate di Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă
1. Consiliul Naţional de Dezbatere Publica ocupa poziţia principala in procesul de elaborare a
strategiei fiind format de reprezentanţi principali la ministere interesate in acesta direcţie si ai
instituţiilor centrale,ai partidelor politice,patronatelor,sindicatelor,comunităţii ştiinţifice si
academice dar si a unor organizaţii neguvernamentale.
2. Consiliile Consultative Regionale au avut ca obiectiv cunoaşterea celor 8 regiuni de
dezvoltare ale României;in acest scop au avut loc 2 întâlniri in martie si respectiv mai 2008 in
fiecare din acestea sare cu reprezentanţii autorităţilor publice locale,formaţiunilor
asociative,partidelor politice,unitarilor de învăţământ superior si cercetare,oamenilor de afaceri si
camerelor de comerţ si industrie,sindicatelor,asociaţilor profesionale,organizaţiilor
nonguvernamentale si mass-mediei.
Dezbaterile s-au bazat pe documente care au fost puse la dispoziţia participanţilor cu mult
timp înainte pentru ca propunerile sa fie concrete si realiste.
3.Consiliul Ştiinţific constituit sub egida Academiei Romane alcătuit din membri sau
corespondenţi ai Academiei Române a reprezentat locul de avizare a conţinutului proiectului de
strategie din punct de vedere al acurateţei ştiinţifice.
4.Grupul de redactare a elaborat cadrul conceptual,sumar,tematic si versiunile succesive ale
proiectului de strategie in vederea prezentării spre dezbatere Consiliul Naţional,Regional,
Ştiinţific. De asemenea a analizat comentariile rezultate din deliberările si consultările publice
precum si contribuţiile scrise primite din partea diferitelor instituţii,asociaţi,grupuri sau persoane
interesate si le-a integrat in versiunea finala a proiectului.