CURS 1.

1.1CONCEPTUL DE STRATEGIE SCURT ISTORIC

Termenul de strategie are o istorie multimilenara. Americanul Brian Quinn a spus "Initial n antichitatea greaca timpurie termenul de <<strategos>> se referea la rolul generalului care comanda o armata. Ulterior, a dobndit sensul de arta a generalului, referindu-se la abilitatile psihologice si comportamentale care dadeau posibitatea generalului sa-si ndeplineasca rolul sau. n timpul lui Pericle (450 .e.n.), acceptiunea strategiei era de calitate manageriala (administrativa, lidership, oratorie, putere), iar pe vremea lui Alexandru cel Mare 17417g623r (330 . e. n.), strategia se referea la abilitatea de a desfasura fortele pentru a coplesi opozitia (dusmanului) si de a crea un sistem unitar de guvernare globala. Aceasta ultima acceptiune a fosrt utilizata, secole de-a rndul, n cea mai mare parte a abordarilor militare, extinzndu-se, ncepnd cu secolul al 20-lea, si n ecconomie, politologie s. a. m. d.". Referindu-ne la domeniul economic trebuie de remarcat cercetarile ntreprinse de unul din cei mai mari specialisti n management, Henry Mintzberg. Pe baza examinarii a 1495 de lucrari consacrate strategiei, el a identificat 10 scoli de gndire managerila n ceea ce priveste strategia.

Nr. Crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

Denumirea scolii strategice Proiectare Planificare Pozitionare Antreprenoriala Cognitiva nvatare Politica Culturala Enviromentala (Mediu) Configurativa

Elaborarea strategiei tratata ca un proces Conceptualizat Formalizat Analitic Vizionar Mental Emergent (conturat n timp) Bazat pe putere Ideologic Pasiv Secvential

Printre primii care a punctat importanta deosebita a strategiei pentru firme, au indicat continutul sau a fost profesorul american Peter Drucker. n 1954, acesta releva ca strategia unei organizatii raspunde la doua ntrebari: n ce consta afacerea? si care ar trebui sa fie obiectul de activitate al firmei? Prima abordare temeinica si de sinestatatoare a strategiei firmei a apartinut, nsa lui Alfred Chandler n lucrarea Strategy in Structure, publicata n 1962. Strategia este definita ca "determinarea pe termen lung a scopurilor si obiectivelor unei ntreprinderi, a scopurilor si obiectivelor". Principalul defectal acestei definiri rezida n absenta diferentierii procesului de elaborare a strategiei de strategia nsasi. Primii specialisti care au realizat aceasta diferentiere au fost Keneth Andrews si Igor Ansoff. Andrews defineste strategia ca fiind structura obiectivelor, telurilor si scopurilor, politicile si planurile majore pentru realizarea lor, astfel se stabileste nct sa defineasca obiectul actual sau viitor de activitate al afacerii de tipul ntreprindere, prezent sau preconizat. Igor

Ansoff trateaza strategia ca axul comun al activitatilor organizatiilor si produselor produselor/pietelor, ce defineste natura esentiala a activitatii economice, pe care organizatia o realizeaza sau prevede sa o faca n viitor. El identifica patru componente ale strategiei si domeniul produs/piata, vectorul de crestere, avantajul competitiv si sinergia. Abordarea lui Ansoff si a grupului sau a avut un mare impact stiintific si pragmatic asupra managementului firmei. Mai recent, Henry Mintzberg, n lucrarea mentionata mai sus prezinta 5 definitii ale strategiei: - Strategia ca o perceptie, prin care desemneaza un curs prestabilit de actiune, pentru a solutiona o situatie; - Strategia ca o schita sau un proiect ce consta ntr-o manevra menita sa asigure depasirea unui contracurent sau oponent; Strategia ca un model ce stabileste structura de actiuni consistente n plan comportamental; Strategia ca pozitionare a firmei ce rezulta n mijloacele de identificare a locului pe care organizatia l are n mediul sau, cel mai frecvent pe piata; Strategia ca o perspectiva ce implica nu numai stabilitatea unei pozitii, dar si o anumita percepere a realitatii ce se reflecta n actiunile viznd piata, tehnologia etc. Din galeria contributiilor majore al definirea strategiei nu poate fireste, fireste, sa lipseasca Michael Porter, dupa toate probabilitatile specialistul numarul 1 n strategii n perioada actuala. Folosind termenul de "strategie generica", Porter arata ca aceasta consta n specificarea abordarii fundamentale pentru obtinerea avantajului competitiv urmarit de firma, ce furnizeaza contextul actiunilor de ntreprins n fiecare domeniu functional. In practica, totusi, multe planuri strategice sunt liste ale fazelor de actiune, fara o articulare clara cu avantajul competitiv ce se urmareste a se realiza si a modalitatilor de utilizat.

1.2 STRATEGIA SI PRINCIPALELE CARACTERISTICI

In acceptiunea lui OVIDIU NICOLESCU si ION VERBONCU, prin strategie se desemneaza ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen lung, principalele modalitati de realizare, impreuna cu resursele alocate, in vederea obtinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizatiei. Trasaturile (caracteristici) definitorii ale strategiei, obligatoriu de intrunit: a. strategia are in vedere realizarea unor scopuri definite, specificate sub forma de misiune si obiective, acestea din urma reprezentand fundamentul morivational si actional ale strategiei. Performantele viitoare ale organizatiei sunt date de calitatea obiectivelor. b. Strategia vizeaza perioada viitoare din viata firmei (3-5 ani). Din aceasta cauza creste gradul de risc si incertitudine care esete asociat. c. Organizatia in ansamblul sau partile importante ale acesteia reprezinta sfera de cuprindere a strategiei. d. Continul strategiei se rezuma la elementele esentiale, concentrandu-se asupra evolutiilor majore ale firmei, indiferent ca aceasta reprezinta sau nu schimbari fata de perioada anterioara. e. Strategia se bazeaza pe abordarea corelativa a organizatiei si mediul in care isi desfasoara activitatea. f. Strategia reflecta, intr-o anumita masura, interesele cel putin ale unei parti a stakeholderilor, adica ale actionarilor, managerilor, salariatilor, clientilor sau furnizorilor; cu cat aceasta reflectare este mai cuprinzatoare si mai puternica, cu atat sansele de operationalizare cu succes ale strategie sunt mai mari. g. Prin strategie se are in vedere prefigurarea unui comportament competitiv pentru organizatie pe termen lung, tinand cont atat de cultura firmei, cat si de evolutiile contextuale. Cultura organizatiei, se exprima prin atitudinile, comportamentele,convingerile, atasamentele, aspiratiile si valorile executantilor si managerilor manifestate in procesele de munca

h. Obtinerea unei sinergii cat mai mari constituie intotdeauna scopul demersului de elaborare a strategiei. i. Prin modul cum este strategia conceputa este necesar sa aiba in vedere si sa favorizeze desfasurarea unui intens proces de invatare organizationala. j. Principiul echifinalitatii sta la baza abordarii strategiei potrivit caruia exista mai multe modalitati sau combinatii de resurse si actiuni, prin care se poate asigura atingerea unui anumit obiectiv. k. Strategia este un rezultat al negocierii explicite sau implicite a actionarilor; l. In cadrul organizatiilor contemporatne, strategia are, de regula, un caracter formalizat, imbracand forma unui plan . In firmele mici aceasta este un business plan , iar in corporatiile mari strategiile au forma unor planuri sau programe pe termen lung, ale caror componente, proceduri si mecanisme de elaborare si implementare sunt bine precizate. m. Scopul principal al elaborarii strategiei si criteriul cel mai important de evaluare a calitatii sale il constituie obtinerea avantajului competitiv, referindu-se la cost sau la calitatea produsului. O strategie care nu vizeaza si asigura obtinerea avantajului competitiv nu prezinta in fapt, utilitate pentru organizatia respectiva. Cunoaterea acestor caracteristici este deosebit de util att n procesul de formulare a strategiei, ct i n cel de aplicare a sa