CONCEPTUL „SMART DEFENCE”

Țucă Andrei
SLSA 12

Licență FSA
 1. NATO: istoricul apariţiei, principii şi sarcini de activitate

Principiul fundamental de existenţă al NATO este angajarea comună în

sprijinul cooperării reciproce între statele membre, bazată pe indivizibilitatea şi
securitatea membrilor săi. Acest principiu oferă garanţia că nici o ţară membră nu
va fi nevoită să se bazeze doar pe propriile eforturi în abordarea provocărilor
fundamentale legate de securitate.
Obiectivul primordial al NATO este apărarea libertăţii şi securităţii
membrilor săi prin mijloace politico-militare. Aceasta se realizează prin politica
defensivă de securitate a NATO bazată pe 3 elemente: dialogul, cooperarea şi
menţinerea capacităţii defensive colective. Realizarea acestui obiectiv poate fi pusă
în primejdie de riscurile unor crize şi conflicte care să afecteze securitatea spaţiului
euro-atlantic. De aceea, Alianţa nu asigură numai apărarea membrilor săi, dar
contribuie şi la asigurarea păcii şi stabilităţii în regiune. Alianţa reprezintă
manifestarea practică a efortului colectiv depus de către membrii săi pentru
susţinerea intereselor lor comune în problema securităţii.
Pentru realizarea obiectivului principal de apărare şi asigurare a stabilităţii,
Organizaţia Atlanticului de Nord şi-a asumat următoarele misiuni fundamentale de
securitate1:
 să favorizeze un mediu stabil de securitate euroatlantică prin angajarea în
rezolvarea disputelor pe cale paşnică;
 să se constituie într-un forum de consultări între aliaţi asupra problemelor
care aduc atingeri intereselor lor vitale şi pentru coordonarea eforturilor în
direcţia contracarării riscurilor şi ameninţărilor comune;
 descurajarea şi apărarea împotriva ameninţărilor cu agresiunea la adresa
statelor membre conform art. 5 şi 6 din Tratatul de la Washington;
 pregătirea şi angajarea activă în gestionarea crizelor, inclusiv în desfăşurarea
operaţiunilor de răspuns la crize;
 lărgirea şi întărirea parteneriatului, cooperării şi dialogului cu celelalte ţări
din zona euroatlantică, pentru a mări transparenţa, încrederea reciprocă şi
capacitatea pentru acţiuni comune.

2. CONCEPTUL DE APĂRARE INTELIGENTĂ

„SMART DEFENCE”

1
NATO: ghid informativ, pe site-ul http://nato.md/uploads/site docs/nato-ghid informativ finaaal.pdf

2 din 9
 La summitul NATO, organizat la Cicago în anul 2012, flexibilitatea şi
adaptabilitatea la noile provocări, a fost demonstrată de memebrii NATO prin
lansarea noului concept de apărare, „Smart Defence”, concept ce vine să complteze
principiile de bază ale „Apărării colective” cu trecere către o „Apărare inteligentă”.
O dată cu apariţia crizei economice la nivel mondial, fiecare cent cheltuit
contează. Smart Defense este un nou mod de gândire despre generarea de
capabilităţi moderne de apărare, de care Alianța Nord-Atlantică are nevoie pentru
următorul deceniu și mai departe. Este o gândire adaptată acestei perioade, o
gândire ce păstrează conceptul de bază al NATO şi anume „Apărarea colectivă”, dar
sprijină în acelaşi timp dezvoltarea capabilităţilor de apărare a întregii Alianţe,
diminuând într-o mare măsură, dependenţa directă de presunile bugetelor naţionale
şi dependenţa foarte mare de aliatul principal, Statele Unite.
Este o abordare nouă a conceptului de „Apărare colectivă” în cadrul NATO,
care încurajează aliații să coopereze pentru dezvoltarea, dobândirea și menținerea
capabilităților militare necesare îndeplinirii sarcinilor esențiale ale Alianței,
convenite în noul concept strategic al NATO.
În ultimii ani, economia mondială s-a confruntat cu perioada cea mai gravă de
la sfârșitul celui de al doilea război mondial. Guvernele aplică restricții bugetare
serioase, pentru a aborda şi traversa această recesiune economică gravă, restricţii
care au efecte considerabile asupra cheltuielilor de apărare.
În plus, o dată cu apariţia crizei, climatul de securitate al Alianței s-a
schimbat foarte mult și a devenit mai diversificat și imprevizibil. Criza din Libia
este un exemplu recent, subliniind caracterul imprevizibil al conflictelor, dar arată şi
nevoia dezvoltării unor sisteme și facilități moderne, precum și diminuare
dependenței faţă de Statele Unite pentru capabilităţi avansate şi costisitoare.
În aceste vremuri de criză, reechilibrarea cheltuielilor pentru apărare între
națiunile europene și Statele Unite este mai mult decât oricând o necesitate. Aliații
trebuie să reducă decalajul mare față de Statele Unite, ajutându-se reciproc prin
echiparea cu capabilități care sunt considerate a fi critice, dislocabile și sustenabile
și trebuie să demonstreze voință politică pentru a atinge acest obiectiv. Trebuie să
fie o împărțire echitabilă a sarcinilor de apărare, iar conceptul „Smart Defense”
poate fi răspunsul NATO la această problemă.
Iniţiativă pragmatică, „Smart Defence“ are „scopuri multiple“:
 impulsionarea programului european „Pooling&Sharing“, care presupune
cooperarea în domeniul apărării;
 reducerea costurilor de apărare ale statelor implicate, asigurând în acelaşi
timp necesarul capabilităţilor;
 sprijinirea progresul tehnologic prin programele de cercetare-dezvoltare;
 creearea unui cadru competitiv pe piaţa echipamentelor destinate apărării;
 creearea instrumentelor financiare, comerciale, industriale, juridice şi
operaţionale necesare reglementării pieţei de apărare la nivel transatlantic;

3 din 9
  apariţia unei pieţe de apărare comună, pe relaţia transatlantică, ceea ce va
însemna o contrapondere la deja tradiţionala relaţie ruso-sinică în domeniul
apărării.

2.1 Elementele constitutive ale „Smart Defence”

„Smart Defence“ se bazează pe capabiltăţi critice pentru NATO, în special

cele stabilite la summitul de la Lisabona din 2010. Apărare împotriva rachetelor
balistice, informații, supraveghere și cercetare, mentenanţa, formarea și pregătirea
forţelor, angajarea forţelor şi protecţia fizică a acestora.
„Smart Defence“ presupune și dezvoltarea unor capabilități militare de nișă
cum ar fi forțele speciale, deminare navală, inteligenţă umană și securitate
cibernetică.
În cadrul „Smart Defence“, națiunile Alianței acordă prioritate acelor
capacități de care NATO are nevoie cel mai mult, se specializează în ceea ce pot
dezvolta şi meţine cel mai bine, și caută soluții multinaționale la problemele
comune. NATO poate acționa ca intermediar, ajutând naţiunile pentru relizarea de
proiecte comune la costuri mai mici, mai eficiente și cu un risc mai mic.
În vederea îndeplinirii sarcinilor esenţiale, conceptul „Smart Defence“
operează cu următoarele „principii de acţiune“:
Prioritizarea
Alinierea priorităţilor naționale cu cele ale capabilităţilor NATO, a fost şi
este o provocare pentru primii ani de aplicare al acestui concept. Pe baza acestui
principiu de acţiune se deschide o oportunitate statelor membre ale Alianţei pentru o
abordare transparentă şi cooperantă, ţinând seama de raportul cost-eficienţă în
scopul îndeplinirii cerinţelor NATO în domeniul „capabilităţilor“, adică o analiză
realistă a ceea ce trebuie făcut imediat în materie de investiţii militare şi ceea ce mai
poate fi amânat sau chiar anulat;
Specializarea
Cu bugete diminuate şi priorităţi deferenţiate, unele națiuni ale Alianţei au
fost determinate să ia decizia de a micşora sau abandona anumite capabilități. Când
acest lucru se întâmplă, celelalte naţiuni NATO sunt nevoite să mențină şi chiar să
dezvolte capabilitățile abandonate de alţii. O astfel de specializare "implicită" este
rezultatul inevitabil al reducerilor bugetare necoordonate.
Reducerile bugetare pentru apărare, necoordonate în cadrul Alianţei,
prejudiciază grav capacitatea de a face faţă cu succes provocărilor multiple ale
secolului al XXI-lea. NATO, prin acest nou concept, este gata să încurajeze
specializarea „pe proiecte“, astfel încât membrii săi să se concentreze pe punctele
lor naţionale forte, în cooperarea cu toţi membrii sau cu unii dintre ei, menţinând în
acelaşi timp suveranitatea naţională pentru decizia finală a acestora;
Cooperarea

4 din 9
 Acționând împreună, naţiunile pot avea acces la capacități pe care nu şi le-ar
putea permite în mod individual în acelaşi timp cu încadrarea în bugetele destul de
mici alocate aprării la nivel naţional.
Cooperarea poate lua diferite forme, cum ar fi un mic grup de națiuni, condus
de o națiune lider, sau punerea în comun strategică a unor capabilităţi de către cei
care sunt geografic apropiaţi, cultură sau echipamente comune.

2.2 „Smart Defence“, pe termen lung

„Smart Defence” reprezintă o abordare nouă a procesului de generare a

capabilităţilor necesare Alianţei Nord-Atlantice în anul 2020 şi după.
Această abordare presupune, în primul rând, regândirea modului de utilizare a
industriilor de apărare ale statelor membre ale Alianţei în scopul adaptării producţiei
acestora la nevoile actuale ale NATO, pentru a face faţă diverselor provocări ale
mediului de securitate şi diverselor schimbări la nivel internaţional.
Fiecare stat membru al NATO va fi chemat să-şi cheltuiască resursele pentru
nevoile prioritare ale Alianţei şi nu pentru ceea ce consideră necesar pentru apărarea
proprie. Pentru aceasta este nevoie de stabilirea unor priorităţi colective clare, de
evitarea suprapunerilor şi a dublărilor, de promovarea unei politici realiste şi de
stabilire a responsabilităţilor astfel încât, la finele anului 2020, NATO să dispună de
o gamă completă şi diversificată de capabilităţi, necesară îndeplinirii obiectivelor
strategice stabilite.
Similar, în Uniunea Europeană, conceptul „Pooling & Sharing“ se traduce
în practică prin decizia mai multor state de a contribui financiar şi material la
construirea sau achiziţionarea unui echipament militar (pooling), care va fi utilizat
ulterior de mai multe state (sharing). Acest concept este, de fapt, o soluţie
economică pentru a gestiona cât mai bine impactul crizei economice şi financiare
asupra bugetelor militare2.
Cele două concepte („Smart Defence“ şi „Pooling & Sharing“) constituie un
mod inteligent de a investi în capabilităţile necesare garantării securităţii şi apărării.
Dezvoltarea lor a fost impulsionată de efectele crizei economice şi financiare asupra
bugetelor militare ale statelor membre ale UE şi ale NATO, dar adaptat tendinţelor
mediului internaţional de securitate.

2
Locotenent-colonel dr. Filofteia REPEZ , SMART DEFENCE – teorie şi practică, articol publicat în RevistaGândirea militară
românească 1/2013, p.85

5 din 9
 3. CONCEPTUL DE APĂRARE INTELIGENTĂ
(SMART DEFENCE), ŞANSA ROMÂNIEI PENTRU A DEVENI O
„NAŢIUNE LIDER” ÎN NATO

O data cu aderarea la NATO, România s-a angajat prin semnarea Tratatului

de aderare să aloce cel puţin 2,38% din PIB pentru apărare, cu scopul de a elimina
din decalajele existente faţă de celelalte naţiuni ale Alianţei, în paralel cu onorarea
angajamentelor asumate. Anii ce au urmat au demonstrat că în această perioadă
economică dificilă prin care trece ţara, este imposibil să se aloce sumele necesare
atingerii obiectivelor propuse.
Apariţia conceptului “Smart Defence” este oportunitatea de care România
avea nevoie cel mai mult în această perioadă, deoarece îi oferă posibilitatea trecerii
de la efortul principal de modernizare a sistemelor de apărare puse la dispoziţia
NATO şi eliminarea decalajelor faţă de celelalte naţiuni, la efortul de dezvoltare a
anumitor capabilităţi pe care le poate susţine şi dezvolta cu adevărat, cu bugetele
alocate în prezent.
Aceste avantaje au fost sesizate de autorităţile române şi imediat, conceptul
„Smart Defence“ a apărut pe agenda preşedintelui României, la întâlnirea oficială
pe care a avut-o cu secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, în
ianuarie 2012, dar şi pe agenda ministrului apărării sau a celui al afacerilor externe.
Implicarea României în aplicarea noului concept al NATO, a fost apreciată de
generalul-locotenent Patrick Auroy, adjunctul secretarului general al NATO pentru
investiţii de apărare, care a evidenţiat faptul că „România a demonstrat că aplică
deja conceptul de apărare inteligentă cu adevărat comună, prin instalarea pe
teritoriul românesc a unor elemente ale scutului antirachetă, care va asigura apărarea
teritoriului NATO, nu doar de o singură ţară, la fel şi în cazul capabilităţii de
transport la distanţă strategică sau al Centrului de excelenţă de la Oradea, pentru
pregătirea forţelor speciale“3
România, ca şi celelalte state membre ale NATO, este implicată în aplicarea
„Smart Defence“, a cărui esenţă înseamnă, în principiu, mai puţine costuri şi o
cooperare multinaţională mai extinsă. Iniţiative precum „Smart Defence“ sunt
apreciate ca fiind o soluţie mobilizatoare şi aducătoare de optimism în condiţiile
unor bugete mai reduse destinate apărării.
În acelaşi timp este necesar ca România să profite de acest moment, să treacă
de la o naţiune „de pluton” care încercă să ţină pasul cu celelalte naţiuni ale
Alianţei, într-o „naţiune cu inţiativă”, vizibilă în cadrul Alianţei, realizând acest
lucru prin identificarea uneia sau mai multor capabilităţi la care să se angajeze ca
„Naţiune lider”.
Statutul de „Naţiune lider” poate determina asocierea României cu acea
capabilitate asumată şi transformarea ei într-un partener direct de discuţii atunci
când situaţia o cere.

3
Conceptul “Smart Defence” accesat pe siteul http://www.romania-actualitati.ro/conceptulsmart-defense-45605

6 din 9
 De asemena România se poate transforma, fără prea mare efort din
beneficiară de capabilităţi în mare parte, în furnizoare de capabilităţi importante
pentru îndeplinirea unor misiuni la nivel NATO.
Soluţii facile având costuri minime există. Una dintre ele poate fi
identificarea unei capabilităţi critice sau de nişă a NATO, care la acest moment nu
are un proiect sau o naţiune lider iar România îşi poate asuma conceperea uni
proiect şi rolul de „Naţiune lider”. De asemenea, mult mai utilă, este stabilirea unei
initiative regionale la care România participă sau la care este deja naţiune lider,
initiativă care funcţionează de câţiva ani şi care poate fi utilizată ca punct de plecare
în a dezvolta o capabilitate pentru NATO, costurile şi efortul fiind mult mai mici,
iar punerea ei în aplicare necesitând un timp mult mai scurt.

CONCLUZII

Încă de la apariţia sa Alianţa Nord Atlantică s-a angajat să-şi menţină şi să-şi
dezvolte capacităţile de apărare, individual şi colectiv, oferind baza pentru
planificarea apărării colective.
Apărarea colectivă aplicată în cadrul Alianţei presupune sprijinul reciproc al
statelor membre ale Alianţei Nord Atlantice atunci când unul sau mai multe dintre
ele fac obiectul unei agresiuni, potrivit articolului 1 al Cartei ONU.
Dacă de-a lungul timpul, fiecare stat îşi dimensionează participarea la misiuni
cu efective militare, cu mijloace de luptă şi resurse financiare potrivit puterii sale
economice şi angajamentelor asumate la primirea calităţii de membru al Alianţei, în
prezent, determinate de criza economică şi de noile provocări de la începutul
secolului XXI, naţiunile member NATO sunt nevoite să îşi adapteze modul de
gândire şi de punere în aplicarea al principiului de „Apărare comună”,
implementând conceptul de „Apărare inteligentă” („Smart Defence“).
„Smart Defence“ este o abordare pragmatică a cooperării în cadrul alianţei.
Criza economică oferă posibilitatea naţiunilor membre de a coopera nu pentru că
aşa s-au angajat să procedeze sau pentru că acesta este rolul lor, ci pentru că fiecare
stat are un interes în a se sprijini reciproc pentru capabilităţile dezvoltate.
Cooperarea nu este cerută de către statele individuale ca un scop în sine, ci ca un
instrument. Așa cum oricine ar utiliza anumite instrumente pentru a-şi păstra poziţia

7 din 9
favorabilă în anumite domenii, naţiunile Alianţei, vor utiliza cooperarea pentru
promovarea propriile interese.
Aliații au proiectat conceptul apărării inteligente a NATO, nu neapărat pentru
că l-au apreciat ca o valoare în sine, ci pentru că au nevoie.
Prin urmare, conceptul va determina apariţia unor strategii care sunt mai puțin
utopice, mai realiste, posibile și aliniate cu interesele reale ale membrilor, abilitățile
și scopurile acestora.
Făcând parte din Alianţa Nord-Atlantică şi aderând la conceptual „Smart
Defence”, România demonstrează că a înţeles importanţa flexibilităţii şi gândirii
pragmatice de care este nevoie în prezent.
Pentru a se transforma într-o naţiune vizibilă în cadrul Alianţei, România
trebuie să fructifice situaţiile ce îi sunt favorabile, „Smart Defence” fiind una dintre
ele.
România, ca şi celelalte state membre ale NATO, este implicată în aplicarea
„Smart Defence“, a cărui esenţă înseamnă, în principiu, mai puţină cheltuială şi o
cooperare multinaţională mai extinsă. Iniţiative precum „Smart Defence“ reprezintă
o soluţie mobilizatoare şi aducătoare de optimism în condiţiile unor bugete mai
reduse destinate apărării.

BIBLIOGRAFIE

A. Lucrări de specialitate

Dr. Constantin MOŞTOFLEI, Dr. Petre DUŢU (2004). APĂRAREA COLECTIVĂ

ŞI APĂRAREA NAŢIONALĂ. Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti,
2004

Locotenent-colonel dr. Filofteia REPEZ , SMART DEFENCE – teorie şi practică,

articol publicat în Revista Gândirea militară românească 1/2013

B. Surse internet
http://nato.md/uploads/site docs/nato - ghid informativ finaaal.pdf

8 din 9
http://civitaspolitics.org/2012/02/02/romania-si-nato-in-2012-smart-defence-si-
aparare-anti-balistica/

9 din 9