ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE “NICOLAE BĂLCESCU”

REFERAT PRACTICĂ UNIVERSITARĂ

TEMA:
„Modalităţi de manifestare ale procesului de control la nivelul unei
subunităţi militare”

Sd. Sg. Tomoiagă Maria-Mihaela

Grupa 32A MO

SIBIU

2022

1
 CUPRINS

1. Introducere...................................................................................................................................3
2. Capitolul 1. Comanda și controlul...............................................................................................4
1.1 Capacitatea de a gestiona și controla evenimentele la nivelul câmpului de luptă............4
2.1 Funcțiile comenzii-controlului.............................................................................................5
3.Capitolul 2. Rădăcinile comenzii și controlului modern.................................................................6
4.Exemple de implementare la locul de muncă..................................................................................7
5. Concluzii........................................................................................................................................9
6. Bibliografie..................................................................................................................................10

2
 1. Introducere

Provocările actuale şi viitoare cu care se confruntă şi se va confrunta

fiecare stat, dar şi comunitatea internaţională au un impact semnificativ şi asupra
proceselor şi fenomenelor ce se produc în interiorul armatei - profesionalizarea,
feminizarea, reforma, externalizarea unor servicii şi activităţi, transformarea sa,
precum şi asupra misiunilor ce i se încredinţează, atât pe plan intern, cât şi
extern. Toate acestea impun adoptarea de către comandanţii şi şefii militari a
unor noi metode de conducere, de formare şi dezvoltare a personalului militar şi
civil, de motivare şi de angajare a efectivelor în îndeplinirea misiunilor şi
sarcinilor încredinţate legal.
În acest context, caracterizat prin interdependenţă, dinamism, apariţia şi
manifestarea a noi riscuri şi ameninţări în materie de apărare şi securitate
naţională şi colectivă, armata fiecărui stat este chemată să îndeplinească atât
misiuni tradiţionale, cât şi misiuni noi. Eficacitatea şi eficienţa executării acestor
misiuni este strâns legată de leadershipul şi managementul folosite de
comandanţii militari în conducerea subordonaţilor lor şi a instituţiei militare.
Militarii sunt, acum, implicaţi într-un larg evantai de activităţi, deoarece
misiunea apărării naţionale s-a lărgit vizibil. Într-adevăr, ei participă la o serie de
operaţiuni ce merg de la ajutor umanitar al populaţiei în caz de urgenţe până la
lupta împotriva terorismului internaţional. Oricât de variate ar fi aceste
operaţiuni, intervenţiile forţelor armate cer membrilor săi o mare stăpânire a
tehnologiei noi, înţelegerea contextului politic mondial şi mizele sociale, ca şi
numeroase alte aptitudini mai complexe de dobândire a ceea ce li se impunea
altădată. Şi aceasta este necesară la toate nivelurile ierarhice, deoarece
tehnologia de vârf şi rapiditatea anumitor evenimente fac ca orice militar să fie
nevoit să ia decizii ce pot avea un impact important asupra activităţii celorlalţi
şi, în final, asupra succesului misiunii.

Rolul acestui proiect este de a realiza o evaluare critică a literaturii de

specialitate relevantă pentru anumite modalităţi de manifestare ale procesului de
control la nivelul unei subunităţi militare, printr-o parte teoretică, cât și exemple
din viața cotidiană printr-o parte aplicată.

3
 2. Capitolul 1. Comanda și controlul

1.1 Capacitatea de a gestiona și controla evenimentele la nivelul câmpului

de luptă

Într-un conflict, capacitatea de a gestiona şi a controla evenimentele la

nivelul câmpului de luptă şi de a influenţa diverse situaţii în care acestea
evoluează sunt cheia unei misiuni de succes.
Executarea cu succes a unei acţiuni militare necesită o accelerare a ciclului
decizie – acţiune. Integrarea tehnologiei informaţiei în structurile de comandă
vor avea un efect profund asupra executării procesului de comandă şi control.
Comandanţii au nevoie de informaţii pertinente în scopul de a spori
capabilităţile lor de comandă şi de luare a deciziilor. Tehnologia informaţiei
permite schimbul, filtrarea şi prelucrarea de cantităţi impresionate de informaţii
digitale care vor acţiona ca o forţă-multiplicatoare prin care se va spori eficienţa
operaţională la fiecare nivel de comandă.
Provocările secolului XXI pe linia misiunilor şi operaţiilor militare au
crescut semnificativ. Cu toate acestea, gândirea militară este în măsură să
furnizeze noi concepte privind operaţiile şi tendinţele referitoare la Comandă-
Control care să genereze capabilităţi semnificative de abordare a acestor
provocări. Misiunile din prezent diferă de misiunile clasice atât prin amploare,
cât şi prin factorul calitativ, fiind mai complexe şi mai dinamice, ceea ce
necesită utilizarea unor capabilităţi comune şi conjugarea eforturilor mai multor
entităţi statale sau de coaliţie pentru realizarea succesului. Această cerinţă de
utilizare comună a unui set complex de capabilităţi şi organizaţii într-o coaliţie
eficientă este însoţită şi de reducerea ferestrei de oportunitate a răspunsului la
stimul. Abordarea clasică a C2 nu se ridică la noile cerinţe ale secolului XXI.
Din fericire, evoluţia şi dezvoltarea tehnologiei informaţiei au creat premisele
unor noi medii în care persoane sau organizaţii să poată opera pentru realizarea
oportună şi eficientă a C2. Aceste medii ţin de sfera informaţională şi au generat
abordarea operaţiilor bazate pe reţea care realizează o sincronizare automată a
proceselor C2 prin partajarea informaţiilor şi atingerea unui nivel superior de
cunoaştere care conduce la creşterea eficienţei şi vitezei de acţiune1.
Dacă ne dorim să delimităm comanda şi controlul din punct de vedere
conceptual va trebui să facem referinţă la definirile acceptate şi standardizate de
NATO în acest domeniu inseparabil. Începând cu mai 2002, în accepţiunea
NATO „comanda” reprezintă autoritatea învestită unei persoane din forţele
1
Col.dr. Ion Bălăceanu, lt.col.dr. Daniel Dumitru, col. (r) dr. Ion Ioana, Potenţialul de luptă al forţelor armate,
Editura Top Fort, Bucureşti, 2006, p. 178.

4
armate pentru direcţionarea, coordonarea şi controlul forţelor militare, cu alte
cuvinte aceasta reprezintă autoritatea pe care un lider militar/ comandant o
exercită în condiţii de legalitate asupra subordonaţilor pe baza funcţiei pe care o
deţine, cu resursele avute la dispoziţie pentru îndeplinirea sarcinilor şi misiunile
primite. Ultima definiţie a „controlului” acceptată de NATO se referă la faptul
că acesta reprezintă autoritatea exercitată de către un comandant asupra unei
părţi din activităţile unităţilor subordonate sau a unor entităţi organizaţionale
care nu se află în mod curent sub comanda directă, care se află în postura
îndeplinirii unor ordine sau sarcini directe.

2.1 Funcțiile comenzii-controlului

Funcţiile comenzii-controlului sunt:

• culegerea de informaţii;
• comunicarea/ transmiterea şi actualizarea informaţiilor;
• evaluarea situaţiei;
• determinarea cerinţelor de acţiune;
• direcţionarea şi coordonarea forţelor subordonate;
• ducerea războiului de comandă control (Command and Control Warfare –
C2W);
• managementul informaţiilor publice;
• ducerea acţiunilor de inducere în eroare în sprijinul operaţiilor.
Pentru a deveni eficient, un sistem C2 trebuie să îndeplinească anumite
cerinţe, cum ar putea fi:
• interoperabilitate – standardizare flux informaţional, componente de
comunicaţii şi informatică;
• viteză – de transmitere a informaţiilor;
• de luare a deciziilor;
• capacitatea de filtrare şi de manipulare a datelor;
• să faciliteze libertatea de acţiune, delegarea autorităţii şi a conducerii în
orice punct critic de pe câmpul de luptă.

5
 3. Capitolul 2. Rădăcinile comenzii și controlului modern

Dezvoltarea timpurie a comenzii și controlului modern poate fi urmărită la

perioada războaielor napoleoniene și efectul acesteia asupra francezilor și
prusacilor forţelor militare în secolul al XIX-lea. Cu toate acestea în timpul
celui de-al doilea război mondial comanda și controlul au devenit o funcție
importantă a războiului. Anii 1920 și 1930 au fost critici, ca noile tehnologii
și impactul acestora asupra gândirii militare, au modelat evoluția comenzii și
controlului.
Din experiența secolului al XIX-lea prin anii 1920 și 1930, doctrina
germană (conducerea trupelor) a împins autoritatea de luare a deciziilor la
nivelurile inferioare de comandă. Liderilor subordonați li se cerea să-și
asume responsabilități, să preia inițiativa și să exercite judecata. Corpul de
ofițeri german a adoptat o filozofie de comandă tactică de misiune, cea și s-a
bucurat de o cantitate semnificativă de autonomie la fiecare nivel de
comandă. Adoptarea acestei filosofii de comandă a fost instrumentală în a
face faţă ritmului mai rapid al războiului de manevră într-un punct de vedere
geografic şi câmpul de luptă extins din punct de vedere tehnic și cu distanța
fizică crescută dintre comenzile tactice și strategice. O astfel de nouă realitate
în conduita de război necesită delegarea controlului în favoarea
comandanților de unități mai mici și lideri2.
Două inovații tehnologice importante - radioul și radarul au schimbat
mediul de operare prin integrarea tuturor armelor și ajutând la monitorizarea
câmpul de luptă chiar și la distanță. Armata germană și-a dat seama rapid de
potențialul oferit de aceste noi tehnologii pentru a îmbunătăți comanda și
sisteme de control în special între nivelurile tactice și operaționale. Radioul a
devenit esențial pentru a disemina comenzi, a împărtăși informații și a face
totul, coordonarea necesară pentru a maximiza eforturile militare. Acesta este
un concept care rămâne critic valabil astăzi: schimbul rapid de informații la
toate nivelurile este esențial pentru desfășurarea eficientă a războiului de
manevră. În plus, partajarea de informații relevante, exacte și facilitarea
planificării colaborative asistate precum și toate nivelurile de conștientizare a
situației; era descendentul comunului modern tablou operaţional3.

4. Exemple de implementare la locul de muncă

2
Command and Control, 52.
3
Command and Control, 104.

6
 Dezvoltarea și utilizarea elementelor și/sau instrumentelor de control al
managementului aduce provocări în exercitarea comenzii și a organizației în
ansamblu. Îndeamnă comandantul să mențină direcția și controlul deciziilor
luate zilnic cu privire la ritmul de luptă al instituției; asigurând în același timp,
dezvoltarea și îmbunătățirea managementului sistematic, ca fiecare dintre
membrii săi să cunoască și să înțeleagă domeniul de aplicare, sensul și
semnificația deciziilor luate. Acest lucru asigură că nevoile, întrebările și
cererile generate în contextul unei economii globale pot fi rezolvate în mod
cuprinzător. Intenția acestui subiect atins este de a propune bazele și pașii inițiali
pentru dezvoltarea și implementarea unui model de control al managementului
care va permite comandanților o modalitate simplă de a controla obiectivele și
aliniaza comportamentul personalului unității.

Analiza PEST. Această analiză este susținută de studiul variabilelor externe

care influențează comportamentul organizațiilor și al piețelor . Evaluarea acestor
tipuri de variabile vor permite comandantului şi personalului să detecteze
oportunităţile şi amenințări prezente in mediu, pentru a le transforma în decizie
utilă realizarea de informații. Analiza PEST oferă o schiță detaliată a ceea ce
schimbă mediul, va cauza și modalitățile în care organizația se poate adapta. În
acest fel, dezvoltarea și analiza diferitelor scenarii vor acoperi viitoarele strategii
potențiale de care organizația ar putea avea nevoie să efectueze. Pe baza
propunerii cercetătorilor Michael Hitt și Robert Hoskisson, factorii externi care
afectează o organizație sunt:

1. Factori politici: Sunt toți cei care pot determina activitatea organizației. De
exemplu, diferite politici guvernamentale, subvenții, politică fiscală de diferite
țări, modificări ale acordurilor comerciale etc.

2. Factori economici: Cicluri economice, politici economice guvernamentale,

ratele, factorii macroeconomici și ratele de schimb sau nivelurile inflației trebuie
să fie luate în considerare pentru a defini obiectivele economice ale organizaţiei.

3. Factori sociali: Toate acele variabile sociale care pot influența organizația.
Exemplele includ schimbările pe care societatea le poate dezvolta în percepția
asupra acesteia, forțe armate, modificări ale nivelului veniturilor sau modificări
ale nivelurilor populației.

4. Factori tehnologici: Un mediu care promovează inovarea, tehnologiile

informației, telecomunicațiilor, investițiile și promovarea dezvoltării tehnologice
care să permită organizației să integreze aceste variabile în strategia sa.
7
 Un aspect important pentru un comandant ar trebui să fie utilizarea de surse
dovedite pentru a obține informațiile din fiecare variabilă PEST. Acest lucru este
necesar pentru a analiza corect informațiile disponibile și încorporarea ulterioară
a acestora în procesul de luare a deciziilor, crescând astfel probabilitatea de a
realiza obiectivele si scopurile stabilite de organizație.

Modelul de control al managementului trebuie să ia în considerare

interacțiunile elementelor și proceselor sale principale pentru a genera informații
care să faciliteze luarea deciziilor și să îmbunătățească managementul la diferite
niveluri. Modelul trebuie să permită comandantului să știe cum, când și unde au
fost resursele disponibile utilizate pentru atingerea obiectivelor unității, pentru
ca procesele de feedback să fie implementate.

Analiza focalizării strategice a unității. În această etapă trebuie analizată

focalizarea strategică a unității; fapt necesar pentru a înțelege și analiza viziunea,
misiunea, baza valorii și propunerea de valoare a unitatății (dacă unele dintre
aceste elemente nu există, ele ar trebui dezvoltate). Această etapă are la bază
următoarele elemente:

1. Viziune: Declarația oficială a modului în care unitatea își propune să fie

percepută în interior, cel puțin cinci ani.

2. Misiune: Scopul fundamental al unității.

3. Baza valorică: Cadrul etico-social în care vor fi dezvoltate resursele umane

ale unității.

4. Propunere de valoare: Definiția unității a atributelor pentru care instituția

evaluează serviciul pe care îl oferă. De exemplu, propunere de valoare pentru
școala de aviație: Dezvoltarea procesului de instruire care oferă permanent
simțul onoarei, datoriei și excelenței.

În cele din urmă, în acest moment, produsul este un focus strategic actualizat.

5. Concluzii

8
 Managementul îmbunătăţit al datelor, precum şi prezentarea inteligentă şi
adaptivă a acestora sunt esenţiale pentru procesarea cantităţilor şi tipurilor de
informaţii în continuă creştere (tehnologii informatice avansate).

Sistemele C2 militare trebuie să fie compatibile (la nivel de interfeţe şi

protocoale) cu sistemele civile pentru garantarea unor comunicaţii sigure cu
autorităţile nonmilitare din zona de responsabilitate.

Interoperabilitatea (la nivel de interfeţe şi protocoale) proceselor de luare

a deciziei capătă o importanţă crescândă atât în operaţiile de tip joint, cât şi în
cele multinaţionale.

Îmbunătățirea, dezvoltarea și utilizarea controlului de management în

cadrul armatei unitatea oferă o oportunitate favorabilă de a realiza, într-o
manieră aliniată și cuprinzătoare, obiectivele unității. În același timp, cere și
implicare la toate nivelurile organizaţiei, în vederea îndeplinirii şi
implementării acestor obiective.

De asemenea, pentru implementarea cu succes și în timp util a unui

control de management model, se propune comandantului unității să ia în
considerare următoarele sugestii:

1. Comandantul unităţii trebuie să aibă în vedere asigurarea unei bune

comunicări şi procesul de antrenament, pentru a atenua riscurile și
eventualele rezistențe.

2. Comandantul trebuie să ia în considerare caracteristicile inerente unui

militar, organizare; precum disciplina, angajamentul, identificarea, așa cum
permit și deschide calea pentru dezvoltarea și utilizarea inițiativelor
strategice.

3. Alinierea unei unități militare în jurul controlului managerial trebuie să

fie însoțită de căutarea unei viziuni comune între diferitele unități.

În sfârșit, o unitate militară care reușește să implementeze un control de

management modelul va putea face față, în timp util și integrat cerințelor în
vederea îndeplinirii misiunii sale și/sau a celor care iau naștere în afara
acesteia.

6. Bibliografie

9
Alberts S. David, Hayes E. Richard, ,,The future of command and control –
understanding command and control”, CCRP publication series. Bălăceanu
I., Dumitru D., Ioana I., ,,Potenţialul de luptă al forţelor armate”, Editura
Top Fort, Bucureşti, 2006.

Dr. Stoean Tania, ,,Organizarea activităţilor personalului militar pe baza

fundamentelor ergonomiei”, Conferinţa Strategii XXI, Universitatea
Naţională de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2012. Organizaţia pentru
Cercetare şi Tehnologii a NATO, Land Operations In The Year 2020,
Bruxelles, 1999.

file:///C:/Users/user/Downloads/%23%23common.file.namingPattern
%23%23.pdf

https://www.usmcu.edu/Portals/218/
JAMS_11_1_Automation_SimonettiTripodi_1.pdf

file:///C:/Users/user/Downloads/itudorache,
+6_POPA_MITULETU_State+of+the+art+Technologies.pdf

file:///C:/Users/user/Downloads/06-Villalobos_eng.pdf

10