Locotenent colonel

Andrei MEDVEȚCHI
 TEMA:Nr.1 Dimensiunea informaţională a
spaţiului de luptă modern.
.
LECȚIA Nr.3 Sistemul de comandă şi control.

SCOPUL: Studenţii să definească procesele de comandă şi

control, suport şi conţinut pentru comandă şi control, sistemul de
comandă şi control.

OBIECTIVE: Studenţii să:

•definească procesele de comandă şi control;
•definească suport şi conţinut pentru comandă şi control;
•definească sistemul de comandă şi control.
 PROBLEMELE DE STUDIU

•PROCESELE DE COMANDĂ ŞI CONTROL

•SUPORT ŞI CONŢINUT PENTRU COMANDĂ ŞI

CONTROL

•SISTEMUL DE COMANDĂ ŞI CONTROL

 BIBLIOGRAFIE

Lt.col.
Lt.col.conf.univ.dr.
conf.univ.dr.ION
IONROCEANU
ROCEANUSISTEME
SISTEMEC4I
C4Icomandă
comandăşişicontrol,
control,
comunicații,
comunicații,computere
computereşişiinformații
informațiiEDITURA
EDITURAUNIVERSITĂŢII
UNIVERSITĂŢII
NAŢIONALE
NAŢIONALEDE DEAPĂRARE
APĂRARE
 SECVENTA I

1. Procesele de comandă şi control

Analiza şi studierea domeniului comenzii şi
controlului presupune în primul rând analiza şi
înţelegerea mediului global în care au loc acţiunile
militare în contemporaneitate şi probabil în viitor.
Mediul global de ducere al acţiunilor militare
presupune existenţa a trei domenii distincte de
manifestare a confruntării între părţi domeniul fizic,
informa ţional şi cognitiv.
 Domeniul fizic, este locul în care
componentele energetice ale acţiunii militare se
confruntă şi tind să influenţeze situa ţia existent ă la a
cel moment dat. Este locul unde are loc lovirea,
protecţia şi manevra în toate mediile (dimensiunile)
fizice ale spaţiului de luptă (terestru, aerian, naval,
cosmic) iar în ideea a celora şi autori, chiar şi în
mediul virtual. Tot în acest domeniu se regăsesc
componentele hardware şi software, precum și
infrastructura de comunicaţii necesare asigurării
sprijinului comenzii şi controlului.
 Domeniul informaţional este, aşa cum îi
sugerează şi numele, locul unde informaţia ocupă
locul primordial. Acest domeniu reprezintă spaţiul
delimitat exclusiv imaginar şi niciodată fizic, unde
informaţia este creată, manipulată, distribuită şi unde
de altfel se manifestă rezultatele proceselor de
comandă şi control. Acest domeniu nu este asociat
exclusiv componenței informaţionale a acţiunii
militare şi poate fi mult mai larg ca spectru de
referinţă, poate include după unele păreri, chiar şi
aspecte ale confruntării în spaţiul virtual, psihotronic,
cibernetic care combină elemente şi din celelalte
domenii. Din această perspectivă, domeniul
informaţional este elementar pentru obţinerea unuia
dintre nivelurile avantajului informaţional.
 Domeniul cognitiv, este în mintea
oamenilor şi cuprinde percepţiile, cunoştinţele,
înţelegerea, credinţele şi valorile şi este locul unde se
iau deciziile. Din perspectiva comenzii şi controlului,
acest domeniu este locul unde se regăsesc acele valori
ale artei militare: arta conducerii, morala, coeziunea,
nivelul instruirii, experienţa, nivelul cunoştinţelor.
Acesta este domeniul care poate conduce la victorii
strălucite sau la înfrângeri dureroase, acesta este
domeniul care trebuie modelat şi sprijinit.
 Percepţia, reprezintă
transformarea unui semnal exterior de orice
natură în reprezentări cognitive. Pot fi
identificate două tipuri de percepţii: directe
şi indirecte.
Percepţia un obiect, eveniment sau
fenomen în domeniul fizic prin unul din
simţuri (văzul, auzul, mirosul sau tactil)
iar aceasta este reprezentată direct în
domeniul cognitiv.
 Cunoaştere a presupune concluziile trase
din modelul sugerat de o informaţie
disponibilă. Cunoaşterea unei situaţii rezultă
din datele şi informaţiile despre acea situaţie.
Nivelul de cunoaştere depinde foarte mult şi de
nivelul de instruire al decidentului, de
capacitatea sa de a asimila datele şi informa
ţiile respective într-un mod cât mai apropiat de
realitate.
 Înţelegerea implică deţinerea unui nivel
suficient de cunoştinţe care să permită obţinerea
unor concluzii despre posibilele consecinţe ale
situaţiei, cât şi o suficientă cunoaştere a situaţiei
pentru a prezice viitoarele modele. Situaţia
conştientizată, este focalizată pe ceea ce este
cunoscut din situaţiile trecute şi prezente, în timp
ce în ţelegerea unei situaţii este focalizată pe ceea
ce situaţia poate să devină şi cum acţiuni diferite
vor avea impact asupra situaţiei prezente.
 Convingerea reprezintă nivelul de
înţelegere al unei situaţii în care
respectivul decident este edificat pe deplin
cu starea actuală şi evoluţia situaţiei în
etapele imediat viitoare. Convingerile se
bazează foarte mult pe informaţii utile,
înţelegerea corectă a situaţiei,
încrederea în sine şi în colaboratori şi
forţe.
 Decizia, este de asemenea situa tă în domeniul
cognitiv şi reprezintă alegeri, opţiuni asupra a ceea ce
este de f ăcut.
Deşi deciziile sunt descrise ca fiind rezultatul
înţelegerii, ele pot fi luate în mod evident şi în lipsa
oricărei înţelegeri. Din această cauză, în domeniul
militar se încearcă sprijinirea proceselor de comandă
şi control prin mai multe mijloace tehnice care să
poată aduce mai multe date şi informaţii, astfel
încât să se reducă la minim gradul de necunoaştere şi
în acest mod să se reducă riscul unor decizii în
situaţii de incertitudine.
Concluzii:
 SECVENTA II

SUPORT ŞI CONŢINUT PENTRU COMANDĂ ŞI

CONTROL
 Informaţiile şi datele sunt asociate
unui eveniment, fenomen, intenţie, obiect sau
oricăror alte componente care fac parte şi pot
influenţa desfăşurarea acţiunii militare şi
contribuie la formarea unei imagini asupra
spaţiului de luptă și asupra forţelor implicate în
acţiunea propriu-zisă. Datele şi informaţiile
sunt supuse unor procese şi activităţi, însumate
sub denumirea de ciclu informaţional, cunoscut
şi sub denumirea de ciclu complet de
comandă şi control.
Etapele şi conţinutul ciclului
informaţional

Ciclul informaţional cuprinde

următoarele etape:
 Iniţierea informaţiei – se realizează la sursă,
indiferent de natura a cesteia şi poate fi de natură
semantică, semiotică, impulsuri, imagini, percepţii etc.
Iniţierea informaţiei se produce oricum, chiar dacă nu va
existe nici un canal de comunicaţie care să transporte
informaţia la un destinatar şi deci ea nu va fi niciodată
receptată ca informaţie. Sursa de informaţie poate fi
cunoscută de destinatarul care a receptat informaţia sau
nu, sau dacă informaţia a fost de tip distribuită, sursa
poate fi cunoscută numai de unii dintre receptori. În
domeniul militar este necesar ca orice sursă de informaţii
de orice natură să fie cunoscută pentru a elimina riscul
unor informaţii cu valoare de adevăr nulă, erorile,
posibilele deteriorări artificiale produse la sursă etc.
Transportul informaţiei – este etapa cea mai
complexă a studiului informa ţiei ca noţiune şi a
conexiunilor informaţionale dinamice. Transportul
informaţiei se realizează prin canale de comunicaţie,
care pot fi întâlnite aproape în oricare tip de mediu.
Canalul pentru transportul informaţiei între sursă şi
receptor trebuie neapărat să îndeplinească unele
cerinţe stricte: compatibilitatea canalului cu
informaţia în ceea ce priveşte atât caracteristica
informaţiei cât şi capa citatea de transporta informaţia;
asigurare a parametrului de oportunitate a informaţiei;
reducerea perturbaţiilor până la o valoare de prag
minimă impusă de informaţie.
 Extragerea şi adunarea informaţiei,
reprezintă o formă fundamentală de
operaţii cognitive asupra informaţiei în
scopul transformării acesteia în informaţie
fundamentală. Procesul este deosebit de
complex şi el reprezintă esenţa ciclului
informa ţional şi are drept scop exprimare
a valorii de adevăr a unei informaţii
precum şi destinaţia acesteia în cadrul
sistemului şi în cadrul procesului
decizional.
 Stocarea informaţiei, poate
reprezenta atât un proces cognitiv de
memorare cât şi o acţiune tehnică de
transformare a ei în formate standard
necesare păstrării acesteia pentru timp
îndelungat pe suporţi de memorie
artificială (cărţi, memorie externă cu
înregistrare magnetică, optică sau de
altă natură etc.).
 Prelucrarea informaţiei, se constituie într-o
etapă de evaluare şi de analiză a informaţiilor, când se
realizează de fapt o integrare a mai multor informaţii,
operându-se logic cu proceduri de genul conjuncţiilor,
disjuncţiilor, compara ţii, complementări şi sume, în
scopul obţinerii maximului de profit informaţional
dintr-o mulţime de informaţii pe aceia şi temă, (ex.
informaţii despre inamic obţinute din mai multe surse:
observaţia directă, avioane fără pilot, informaţii
specifice genurilor de armă, cerceta şi etc.). În urma
acestei proceduri trebuie să rezulte o
concluzie sub formă de informaţie fundamentală,
de adâncime, coerentă, argumentată, invulnerabilă,
veridică şi oportună.
 Valorificarea informaţiei, este scopul
ciclului informaţional şi constă în modificarea
parametrilor funcţionali ai sistemului, având
implicaţii asupra proceselor şi relaţiilor
interioare şi exterioare şi îndeplinirii scopului
pentru care sistemul există. Este etapa care
generează procesul de autoreglare şi reduce
entropia. Informaţiile care nu sunt utilizate în a
cest proces sunt considerate balast informaţional,
iar sistemul va căuta ca acest balast să fie redus în
permanenţă, pentru a-şi proteja canalele de
informaţii de suprasolicitare şi de a reduce
consumul de timp într-un ciclu informa ţional.
 SECVENTA III

SISTEMUL DE COMANDĂ ŞI CONTROL

 Pentru definirea sintetică a
conducerii militare, se foloseşte tot mai
des sintagma comandă şi control,
considerată ca vitală pentru îndeplinirea
obiectivelor militare, prevenirea
riscurilor, gestionarea crizelor şi a
conflictului armat în caz de război,
apreciată ca fiind abilitatea de a folosi
for ţele şi mijloacele adecvate
misiunilor primite la locul dat şi în
momentul cel mai favorabil.
 Comanda – reprezintă, în general, autoritatea
conferit ă unui şef militar pentru direcţionarea,
coordonarea şi controlul forţelormilitare.
Comandantul este elementul central al procesului de
comandă şi control, el singur comandă, conduce şi
este responsabil pentru toate deciziile. Toate celelalte
activităţi fiind subordonate şi având menirea de a
asigura acţiunile sale. Ordinul dat de un şef, adică
voinţa unui şef exprimată în vederea executării unui
ordin dat; O unitate sau grup de unităţi grupate într-o
zonă teritorială, aflată la ordinele unui şef.
 Controlul reprezintă autoritatea
exercitată de un şef – asupra unei părţi a
activităţilor organismelor subordonate sau
altor organisme care,
în mod normal nu sunt sub comanda sa –
ce implică responsabilitatea de
implementare a ordinelor şi direc tivelor.
Această autoritate de control poate fi
transferată sau delegată, total sau parţial,
unei alte persoane desemnată în acest sens.
Concluzie : comanda şi controlul – reprezintă
procesul de conducere prin care comandanţii,
împreună cu structurile aferente, realizează
planificarea, conducerea, cooperarea şi
controlul forţelor pentru a asigura îndeplinirea
misiunii; Funcţiile C2 sunt puse în aplicare
prin intermediul unor aranjamente de comandă
privind personalul şi echipamentul, în scopul
planificării, direcţionării şi controlului
forţelor şi mijloacelor pentru îndeplinirea
obiectivelor propuse
Modelul comenzii în acțiunile militare
?