CURS 8 Managementul sistemelor de extracie

CURS 8
MANAGEMENTUL SISTEMULUI
INFORMAŢIONAL

Managementul definit ca un sistem decizional impune în orice tip de

organizaţie un suport material - un input - un sistem informaţional. Deciziile fie
strategice fie operaţionale precum şi controlul se bazează pe informaţii obţinute
atât din mediul intern cât şi din mediul extern al organizaţiei.
Managementul modern este confruntat cu un dinamism din ce în ce mai
mare în special din partea mediului extern, această situaţie definind
“managementul schimbării". În acest context, principalul instrument al
managerului a devenit organizarea sistemului informaţional sau managementul
sistemului informaţional (M.I.S.). Managerul trebuie să fie capabil să definească
tipul de informaţie în funcţie de deciziile necesare iar managementul sistemului
informaţional trebuie să furnizeze informaţiile ce pot permite îmbogăţirea
cunoaşterii, reducerea incertitudinii şi evident să corespundă scopului cerut.
Eficienţa informaţiei poate fi privită şi prin prisma eficienţei deciziei. De
aceea, eficienţa deciziei are în vedere două elemente:

- decizia să corespundă cât mai bine obiectivului propus

- deciziile ce trebuie luate să fie elaborate în timp real.

Procesul managerial este înţeles în primul rând ca un proces de utilizare a

informaţiei prin circuitul informaţie – decizie – acţiune. Ca atare, managementul
sistemului informaţional din firmă poate fi conceput ca o serie de componente
care implică 3 tipuri de activitate: recepţionarea, procesarea şi diseminarea
informaţiei.

Managerul este supus permanent unui flux continuu de date şi informaţii,

aspect care îngreunează procesul decizional.
CURS 8 Managementul sistemelor de extracie

Data reflectă în toate situaţiile un singur aspect al realităţii, fiind rezultatul

unor observaţii şi al unor fapte. Informaţia reprezintă data sau suma de date
prezentate într-o formă cu înţeles.

Caracteristicile informaţiei

Informaţia se bazează pe un număr de caracteristici pe baza cărora se

poate aprecia în ce măsură informaţia este corectă sau eronată. Aceste
caracteristici se referă la 4 aspecte:

 acurateţea informaţiei: reflectarea corectă a realităţii care descrie

informaţia;
 completitudinea informaţiei;
 relevanţa informaţiei;
 timpul la care este furnizată informaţia: trebuie să fie oportun, real.

Informaţia poate fi evidenţiată în cadrul unei firme prin legătura între

sistemul condus şi sistemul conducător din firmă, legătură care este asigurată de
un proces de informare ce cuprinde 4 etape:

- recepţionarea informaţiei;
- prelucrarea informaţiei;
- transmiterea informaţiei;
- valorificarea informaţiei.

Centrul de decizie pentru o firmă îl reprezintă receptorul de informaţie. La

acest recep tor ajung atât date, cât şi informaţii transmise de către un emiţător.
Emiţătorul oglindeşte într-o manieră satisfăcătoare comportarea sub aspect
cantitativ şi calitativ a firmei analizate.

Componentele unui astfel de sistem informaţional interacţionează prin

aşa-numitele „canale de transmitere” a informaţiei, astfel încât aceste
componente trebuie să fie caracterizate de un număr de cerinţe. În cazul
subsistemului condus, emiţătorul trebuie să aibă capacitatea de a emite cât mai
multe date (caracteristică de tip cantitativ) şi să oglindească cât mai bine
comportarea sistemului de tip organizaţie (caracteristică de tip calitativ).

Canalul de transmitere trebuie să transmită rapid şi cât mai fidel datele şi

informaţiile.
CURS 8 Managementul sistemelor de extracie

Receptorul subsistemului conducător trebuie să aibă capacitatea de a

decodifica informaţiile primite şi să se afle „pe aceeaşi lungime de undă” cu
emiţătorul, adică să primească doar informaţiile solicitate.

Într-o organizaţie oarecare informaţia circulă în două sensuri: conexiunea

directă, în cazul informaţiei de decizie, şi conexiunea inversă, în cazul
informaţiei legată de starea subsistemului condus.

Data este definită în general ca fiind fenomene şi observaţii primare, de obicei

despre fenomene fizice sau tranzacţii de afaceri. De exemplu, lansarea unei
navete spaţiale sau vânzarea unui automobil ar putea genera o mulţime de date
care descriu aceste evenimente. Datele reprezintă de fapt măsurători obiective
ale atributelor (caracteristicile) entităţilor (cum ar fi: oameni, locuri, lucruri şi
evenimente). Aceste măsurători sunt de obicei reprezentate prin simboluri cum
ar fi numere şi cuvinte, sau prin coduri compuse dintr-un ansamblu de caractere
numerice, alfanumerice şi alte tipuri de caractere. În general datele iau o
varietate de forme, incluzând date numerice, text, voce şi imagini.
Informaţia poate fi definită ca o dată care a fost convertită într-un context
inteligibil şi util pentru utilizatori specifici. Desigur, data poate să nu necesite
procesări pentru a constitui informaţie pentru un anumit utilizator.
Informaţia ar putea fi imaginată ca o procesare de date plasată într-un
context care îi dă acesteia valoare pentru utilizatorii specifici (fig. 1.).

Figura 1 prelucrarea datelor în informaţii