Proiectarea Unui Sistem Informatic Pentru Gestiunea Relatiilor Cu Furnizorii Si A Marfurilor

Lucrare de licenţă
Proiectarea unui sistem informatic pentru gestiunea

relaţiilor cu furnizorii şi a mărfurilor
CUPRINS
1. SISTEMUL INFORMAŢIONAL......................................................................................4
1.1. DEFINIRE, FUNCŢII..............................................................................................4
1.2. SISTEMUL INFORMAŢIONAL ECONOMIC......................................................5
1.2.1. LOCUL SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN CADRUL SISTEMULUI
ECONOMIC................................................................................................................5
1.2.2. CONCEPTUL DE SISTEM INFORMAŢIONAL ECONOMIC ŞI
CARACTERISTICILE ACESTUIA...........................................................................6
1.2.3.STRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ECONOMIC...................7
1.3.SISTEMUL INFORMATIC - COMPONENTĂ A SISTEMULUI
INFORMAŢIONAL........................................................................................................8
1.6.INFORMAŢIA-ELEMENT DE BAZĂ AL SISTEMULUI INFORMATIC.........11
1.6.1.DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA INFORMAŢIEI........................................11
1.6.2.SURSELE INFORMAŢIILOR ECONOMICE................................................13
2. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR COMERCIALE....................................17
2.1. CONTABILITATEA STOCURILOR...................................................................17
2.1.1. NOŢIUNI ŞI DELIMITĂRI PRIVIND STOCURILE...................................17
2.1.2.OBIECTIVELE ŞI FACTORII CONTABILITĂŢII STOCURILOR.............18
2.1.3. REGULI DE EVALUARE A STOCURILOR................................................19
2.1.4.METODE DE EVALUARE A STOCURILOR...............................................20
2.1.5. ORGANIZAREA EVIDENŢEI OPERATIVE...............................................21
2.1.6. PURTĂTORII DE INFORMAŢII PRIVIND STOCURILE..........................21
2.2. CUMPĂRĂRILE ŞI VÂNZĂRILE.......................................................................22
2.2.1. EVALUAREA DATORIILOR COMERCIALE............................................22
2.2.2. METODE DE STABILIRE A PREŢULUI DE VÂNZARE..........................23
2.2.4. EVIDENŢA OPERATIVĂ.............................................................................23
2.2.5. PURTĂTORII DE INFORMAŢII PRIVIND DATORIILE COMERCIALE 24
2
3. SISTEMUL INFORMATIC DE EVIDENTA A RELATIILOR CU
FURNIZORII SI A MARFURILOR GEFIM..............................................................25
3.1. SURSE INFORMATIONALE. DOCUMENTE....................................................25
3.2. PROIECTAREA BAZEI DE DATE......................................................................32
3.2.1. PREZENTAREA ENTITĂŢILOR..................................................................32
3.2.2. RELAŢIILE DINTRE ENTITĂŢILE BAZEI DE DATE..............................43
3.3. INTERFAŢA CU UTILIZATORUL.....................................................................45
3.3.1. MACHETELE DE INTRARE....................................................................45
3.3.2. RAPOARTE..................................................................................................55
Capitolul 1 Sistemul informaţional
1. SISTEMUL INFORMAŢIONAL
1.1. DEFINIRE, FUNCŢII
Conducerea oricărei unităţi economice presupune cunoaşterea stării tuturor elementelor

componente .
Sistemul informaţional reprezintă, din punct de vedere tehnic, ansamblul informaţiilor,
surselor şi nivelelor consumatoare , canalelor de circulaţie, procedurilor şi mijloacelor de tratare
a informaţiilor din cadrul unei activităţi sau organism economic, social, sau cultural .
Sistemul informaţional economic reprezintă un ansamblu organizat şi integrat al
principiilor, metodelor, mijloacelor şi procedeelor utilizate într-o unitate pentru culegerea,
înregistrarea, prelucrarea, stocarea şi/sau transmiterea, analiza şi valorificarea informaţiilor
economice necesare organelor de conducere în vederea luării deciziilor. 1
Din această definiţie rezultă că sistemul informaţional este alcătuit dintr-o serie de
activităţi precum :
 culegerea
 selecţionarea
 prelucrarea
 păstrarea
 transmiterea
informaţiilor .
Adoptarea unor decizii corecte nu este posibilă fără a dispune de un sistem informaţional
bine organizat, care să funcţioneze operativ şi să ofere date necesare cu privire la problemele
studiate. Sistemul informaţional, de la care se cere raţionalitate şi operativitate, trebuie să
furnizeze managerilor datele necesare pentru transpunerea în practică a deciziilor . 2
În vederea realizării obiectivelor fundamentale a unităţii patrimoniale este necesară nu -
numai existenţa resurselor umane, materiale şi financiare ci şi combinarea optimă a lor şi
cunoaşterea cerinţelor mediului extern (clienţi, furnizori, diverşi creditori şi debitori, stat etc. ) şi
intern (personalul salariat). În acest scop sistemul informaţional trebuie să indeplinească anumite
funcţii :
 funcţia decizională;
 funcţia operaţională;
 funcţia de documentare.
Funcţia decizională exprimă scopul sistemului informaţional de a pune la dispoziţia
personalului competent informaţiile necesare luării deciziilor. În vederea realizării acestei funcţii
sunt folosite informaţii atât din interiorul unităţii patrimoniale cât şi din exteriorul acesteia. În
general această funcţie foloseşte informaţiile de raportare.
Funcţia operaţională urmăreşte operaţionalizarea hotărârilor decidenţilor, în vederea
realizării obiectivelor unităţii. Această funcţie presupune folosirea informaţiilor de conducere.
Funcţia de documentare a sistemului informaţional exprimă menirea gnoseologică, în
virtutea căreia se înregistrează o serie de informaţii ce vor îmbogăţi cunoştinţele personalului şi
care numai ulterior, este posibil să fie utilizate pentru a lua decizii sau pentru efectuarea
anumitor operaţii. În condiţiile ritmului rapid al progresului tehnic, al ştiiinţei în general, această
funcţie devine din ce în ce mai importantă .3
1
Epuran M., Băbăiţă V. - Bazele contabilităţii, Timişoara, Editura Mirton, 1999, pag 15
2
Tomescu F. - Managemetul societăţilor comerciale,Bucureşti, Editura Didactică şi pedagogică, 1998, pag 210
3
Cotleţ D. - Contabilitate-informaţie-decizie, Timişoara, Editura Orizonturi Universitare, 1998 , pag 72
4
1.2. SISTEMUL INFORMAŢIONAL ECONOMIC
1.2.1. LOCUL SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN CADRUL

SISTEMULUI ECONOMIC
Sistemul economic reprezintă un ansamblu de elemente interconectate prin relaţii de

natură tehnologică, economică, informaţională şi alte tipuri în funcţie de un scop obiectiv sau
servind aceluiaşi ţel .
Privit din punct de vedere organizatoric, sistemul economic este compus din trei
subsisteme care interacţionează între ele :
 subsistemul de conducere (decizional), ce are rolul de a conduce
activităţile ce se desfăşoară în cadrul întreprinderii pentru realizarea
obiectivelor stabilite, constituind regulatorul întregului sistem;
 subsistemul operaţional, ce are menirea de a executa operaţiunile din
cadrul activităţii desfăşurate ca urmare a unei decizii, folosind resursele
stabilite conform obiectivelor;
 subsistemul informaţional, ce asigură legătura în ambele sensuri între cele
două sisteme (decizional-operaţional) având ca suport organizarea
administrativă şi care reprezintă ansamblul de procedee şi mijloace pentru
colectarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor .4
O proprietate importantă a sistemelor este că şi subsistemele se comportă, la rândul lor,
ca sisteme(autonome), ceea ce le conferă o independenţă relativă în cadrul macrosistemului şi
permite analistului să le desluşească şi să folosească mai bine proprietăţile şi caracteristicele
specifice. Ţinând cont de acest aspect în continuare ne vom referi la subsistemul informaţional
sub denumirea de sistem informaţional .
Prin sistemul informaţional, constituit, în principal din compartimente administrative , se
realizează conexiunile oriozontale şi verticale între celelalte sisteme. Procesele informaţionale
leagă procesele de execuţie de cele decizionale. Sistemul informaţional asigură legătura între
sistemul de conducere şi sistemul operaţional prin intermediul informaţiei astfel :
 prin transmiterea deciziilor, luate de decidenţii unităţii, sistemului
operaţional , aceste informaţii fiind informaţii de conducere ;
 prin transmiterea rezultatelor obţinute de activitatea operaţională în urma
aplicării deciziilor luate de decidenţii unităţii, aceste informaţii fiind
informaţii de raportare .
Grafic această legătură se poate reprezenta astfel :
Sistemul decizional
Sistemul informaţional
Sistemul operaţional
4
Cotleţ D. - Contabilitate-informaţie-decizie, Timişoara, Editura Orizonturi Universitare, 1998 , pag 69
5
Ştirile şi semnalele privind acţiunile întrerpinse, privind mediul în care acţionează, sunt
transformate prin procese informaţionale de prelucrare a datelor în informaţii - suport al deciziior
. Se apreciază ca cca 80% din subsistemul informaţional economic este deţinut de evidenţa
economică .5
1.2.2. CONCEPTUL DE SISTEM INFORMAŢIONAL ECONOMIC ŞI

CARACTERISTICILE ACESTUIA
Sistemul informaţional pentru conducerea unităţii economice poate fi definit ca un

ansamblu ierarhizat de procese informaţionale prin intermediul cărora se asigură conexiunile
informaţionale dintre sistemul de conducere şi sistemul condus, dintre elementele componente
ale acestui sistem, dintre unitatea economică şi sistemul economico-social de ansamblu, în
scopul realizăriide către unitate a obiectivelor proprii în concordanţă cu obiectivele generale ale
societăţii, în condiţii de maximă eficienţă.
În definirea sistemului informaţional se operează cu noţiunile de flux informaţional şi
circuit informaţional.
Fluxul informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor transmise, într-un interval de
timp determinat, de la o sursă de informaţie la un receptor, printr-o mulţime de canale
informaţionale.Un sistem informaţional cuprinde mai multe fluxuri informaţionale, precum şi o
mulţime de conexiuni ce se stabilesc între diferitele componente ale acestora. În raport cu locul
unde ele se există, fluxurile se pot clasifica în:
 fluxuri informaţionale la nivel macroeconomic;
 fluxuri informaţionale la nivel microeconomic.
Fiecare dintre aceste fluxuri se împarte în:
- fluxuri orizontale, vizând compartimente ale întreprinderii sau centre de decizie
de acelaşi nivel;
- fluxuri verticale care pornesc de al un nivel ierarhic inferior la un nivel ierarhic
superior, formând ceea ce se numeşte piramida informaţională.
Se mai pot distinge : fluxuri informaţionale pentru intrări de date, pentru ieşiri de date şi
pentru prelucrarea datelor .
La nivel de întreprindere , fluxurile informaţionale pot fi clasificate în conformitate cu
funcţiile întreprinderii, şi anume: cercetare-dezvoltare, de producţie, de resurse umane,
comercială şi financiar-contabilă. De altfel, însuşi sistemul informaţional al întreprinderii este

constituit din subsisteme informaţional-decizionale în raport cu funcţiunile unităţilor economice .
Circuitul informaţional reprezintă itinerariul parcurs de informaţii de la locul culegerii lor
până la locul de utilizare a acestora. Această circulaţie include parcurgerea tuturor operaţiilor din
momentul apariţiei datelor până în momentul declanşării unei acţiuni. Întrucât mesajul
informaţional este definit de mulţimea informaţiilor transmise simultan de la o sursă la receptor,
printr-un canal, rezultă că circuitul informaţional reprezintă o succesiune a mesajelor
informaţionale interdependente, transmise prin canale adiacente între surse şi receptori.
Operativitatea circulaţiei informaţiilor este condiţionată, printre altele, de lungimea
circuitelor informaţionale, lungime ce este determinată atât de structura funcţională şi
organizatorică a unităţii economice, cât şi de nivelul de centralizare a conducerii.
5
Oprean D., Racoviţan D. M., Oprean V. – Informatica de gestiune şi managerială, Oradea, Editura Eurounion,
1994, pag16
6
În cadrul sistemului informaţional, majoritatea covârşitoare a informaţiilor sunt colectate,
prelucrate şi vehiculate pe suporţi de informaţii şi care formează ceea ce denumim în mod
obişnuit sistemul de evidenţă a întreprinderii, ce poate fi împărţit în trei mari categorii:
 sistemul de evidenţă tehnico-operativă
 sistemul contabil
 sistemul statistic
1.2.3.STRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ECONOMIC
Sistemul informaţional poate fi structurat în funcţie de mai multe criterii :

 din punct de vedere funcţional ;
 din punct de vedere organizatoric ;
 din punct de vedere al naturii rezultatelor încorporate .
Privit din punct de vedere funcţional, sistemul informaţional este structurat în trei
componente: planificarea ( bugetarea ) economico-financiară, evidenţa economică şi legislaţia
economico-financiară.
Aceste componente constituie un tot unitar întrucât evidenţa economică este organizată
tinând cont de legislaţia în vigoare iar planificarea activităţii se realizează pe baza informaţiilor
furnizate de evidenţa economică şi cu respectarea legislaţiei în vigoare .
Privit din punct de vedere organizatoric, sistemul informaţional este format din unităţi
organizate corespunzător operaţiilor la care sunt supuse datele şi informaţiile care circulă în
cadrul sistemului: unităţi de înregistrare-culegere a datelor în momentul şi la locul producerii
fenomenelor şi proceselor economice; unităţi de transmitere şi introducere a datelor în unităţile
de prelucrare; unităţi de prelucrare ; unităţi de redare a rezultatelor prelucrării(informaţii) şi
unităţi de stocare a datelor şi informaţiilor.6
Din punct de vedere al naturii rezultatelor încorporate, sistemul informaţional economic
curpinde :
 informaţii cu caracter previzional şi de decizie, cum sunt programul tehnico-
economic al unităţii; programe şi calendare de lucru bugetul de venituri şi
cheltuieli , calculaţia costurilor normate, rezultate ale controlului economico-
financiar, decizii strategico-tactice care caracterizează traiectoria organizaţiei pe
perioade medii şi lungi de timp;
 informaţii neutrale, cu caracter analitic folosite la fundamentarea previziunilor şi
urmărirea realizărilor. Astfel de informaţii sunt conţinute în documentaţia
tehnico-economică privind tehnologiile de fabricaţie şi de realizare a investiţiilor

sub formă de norme de muncă, normative de personal, liste de preţuri, cataloage
şi nomenclatoare etc.
 informaţii de evidenţă economică, de la consemnarea operaţiilor tranzacţionale şi
documente primare şi până la obţinerea situaţiilor de sinteză . În procesele
informaţionale aferente, informaţiile de evidenţă economică se obţin în cadrul
evidenţei operative şi contabile. Între contabilitatea aplicată şi sistemul
infromaţional economic există un raport ca de la parte la întreg, ca şi între datele
şi informaţiile contabile şi cele economice. Prin urmare, putem aprecia că
informaţia contabilă este o informaţie economică specifică, particulară, rezultată
6
Epuran M., Băbăiţă V. - Bazele contabilităţii, Timişoara, Editura Mirton, 1999, pag 17
7
din prelucrarea datelor contabile prin metode , procedee şi instrumente de lucru specifice 7.
1.3.SISTEMUL INFORMATIC - COMPONENTĂ A SISTEMULUI

INFORMAŢIONAL
Sistemul informatic este o parte a sistemului informaţional al unei entităţi, mai precis
acea parte a sistemului informaţional care foloseşte pentru culegerea, prelucrarea, memorarea şi
transmietrea informaţiilor calculatoarele electronice. Întrucât, în prezent, se utilizează pe scară
largă calculatoarele şi echipamentele electronice cuplate la acesta, majoritatea sistemelor
informaţionale cuprind şi sisteme informatice .
Sistemul informatic are un rol foarte important datorită faptului că managerii, în
condiţiile concurenţei acerbe care există la ora actuală pe piaţă şi a globalizării mondiale, au
nevoie de informaţii cât mai corecte şi în timp util. Sistemul informatic este mai puţin predispus
spre greşeli în transmiterea informaţiilor, spre deosebire de sistemul informaţional care nu
foloseşte calculatorul electronic, eliminând astfel o parte din riscul de a furniza informaţii
eronate.
Sistemele informatice au la bază "principiul introducerii unice a datelor şi a prelucrării
multiple a acestora, în concordanţă cu specificul subsistemelor şi aplicaţiilor componente, ceea
ce conduce la conceptul de sistem informatic integrat sau total''.
Din punct de vedere fizic, prelucrarea integrală este asigurată de o reţea locală de
calculatoare, care prelucrează o colecţie unică de date sub multiple variante de prelucrare, în
raport de funcţiile unităţilor economice şi de cerinţele conducerii acesteia .
Din punct de vedere logic, prelucrarea integrată este subordonată specificului activităţii
economice, a regiilor autonome sau societăţilor comerciale, prin intermediul unor colecţii locale
de date (baza de date locală) sau colecţii distribuite de date (baze de date distribuite). 8
Sistemele informatice pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii dintre care
menţionăm: domeniile de activitate cărora li se adresează, gradul de concentrare sau dispersare a
capacităţilor de prelucrare şi memorare a datelor, modul de tratare a lucrărilor ş.a.m.d.
În funcţie de domeniul de activitate căruia i se adresează sistemele informatice pot fi :
economice, ştiinţifice, de documentare, de inginerie tehnologică etc.
În funcţie de gradul de concentrare/dispersare a capacităţilor de prelucrare şi memorare a
datelor, distingem: sisteme concentrate şi sisteme distribuite.
Dezvoltarea tehnologiei calculatoarelor electronice, în primele două decenii de la apariţia
acestora a fost orientată către realizarea unor capacităţi de calcul şi de memorare tot mai mari,
concentrate în sisteme independente cu potenţial din ce în ce mai ridicat. Ca urmare a cestui fapt,
s-au dezvoltat sistemele concentrate, care au toate capacităţile care cooperează pentru prelucrarea
datelor pe o arie restrânsă şi nu presupun o abordare specială din punct de vedere al realizării lor.
Dezvoltarea telecomunicaţiilor a permis realizarea unor reţele de calculatoare pe arii
întinse capabile să prelucreze şi să transmită rapid informaţia. Apariţia minicalculatoarelor a
determinat realizarea unor sisteme interactive bazate pe terminale dispersate geografic şi pe
reţele de comunicaţie. Creşterea nevoilor de informare în timp real a determinat conectarea
treptată a staţiilor de lucru în reţea pentru preluarea şi transmiterea informaţiilor între ele. În
7
Cotleţ D. - Contabilitate-informaţie-decizie, Timişoara, Editura Orizonturi Universitare, 1998, pag 74
8
Macovei E., Roşca I., Davidescu N., Răileanu V. - Proiectarea sistemelor informatice financiar - contabile,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1993, pag 7
8
acest fel s-s ajuns de la reţele de comunicaţie şi de calculatoare electronice izolate la sisteme
distribuite, caracterizate prin:
 partajarea funcţiilor de memorare date şi prelucrare pe un complex de
calculatoareşi linii de comunicaţie ;
 executarea unor prelucrări complexe în mai multe puncte(multiuser);
 minimizarea timpului de răspuns;
 preluarea integrală a sarcinilor unui calculator defect de către alt calculator din
reţea;
 extinderea capacităţilor de calcul şi de memorie prin modularizare;
 prelucrarea completă a tranzacţiilor locale de către un procesor local, care
memorează datele şi programele de aplicaţie;
 transmiterea către calculatorul central numai a datelor centralizate privind
tranzacţiile prelucrate.
În funcţie de modul de tratare a lucrărilor, sistemele informatice se clasifică în: sisteme
informatice cu prelucrări în loturi (batch), sisteme informatice cu prelucrări on-line, etc.
Sistemele informatice cu prelucrări în loturi se caracterizează prin preluarea informaţiilor
şi afişarea informaţiilor obţinute printr-o culegere anterioară, pe un alt sistem de calcul sau pe
sistemul în cauză.
Sistemele informatice cu tratare on-line acceptă intrări direct de la sursele de date aflate
la distanţă şi redă direct rezultatele prelucrărilor acolo unde acestea sunt necesare. Sisteme on-
line trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 preluarea datelor se face pe relaţia directă terminal-calculator;
 suporturile de stocare a datelor să fie cu access direct, iar actualizarea datelor
de pe suporturi să se facă on-line;
 sistemul să fie orientat pe dialogul interactiv dintre om şi calculator.
Sistemele de prelucrare on-line diferă foarte mult între ele ca nivel de complexitate.
Astfel, gama aplicaţiilor sistemelor on-line este foarte largă, ea incluzând:
 sisteme în timp real;
 sisteme de access multiplu;
 sisteme conversaţionale;
 sisteme de comandă.9
Ciclul de viaţă al sistemele informatice începe din momentul începerii activităţii de
proiectare şi se termină în momentul înlocuirii lui cu un alt sistem informatic. Ciclul de viaţă al
sistemelor informatice are două faza distincte :
 proiectarea şi realizarea sistemului informatic;
 exploatarea sistemului informatic.
Proiectarea şi realizarea sistemului informatic este acea parte din ciclul de funcţionare,
care asigură definirea conceptuală şi tehnică a sistemului informatic şi elaborează documentaţia
de proiectare, exploatare şi întreţinere, în vederea punerii în funcţiune la nivelul unităţii
economice.
Exploatarea sistemului informatic este acea parte din ciclul de funcţionare care asigură
utilizarea efectivă a sistemului prin prelucrarea automată a datelor din unitatea economică..
Proiectarea şi realizarea sistemelor informatice sunt oportune în cazul sistemelor
informatice noi sau pentru dezvoltarea, modernizarea sau întreţinerea celor existente . În ultima
variantă, proiectarea şi realizarea se desfăşoară în paralel cu exploatarea curentă a sistemului
informatic, care face obiectul modernizării şi expoatării.

9
Stepan A., Petrov Gh., Iordan V. - Fundamentele proiectării şi realizării sistemelor informatice, Timişoara,
Editura Mirton, 1995, pag 20
9
Proiectarea şi realizarea sistemelor informatice are în vedere identificarea cerinţelor
funcţionale ale unităţii economice, cuantificarea acestora sub forma unor obiective riguros
fundamentate, motiv pentru care este necesară analiza critică a sistemului informaţional existent,
urmată de elaborarea concepţiei de organizare şi funcţionare a noului sistem informatic.Aceste
elemente conduc la structurarea proiectării şi realizării sistemelor informatice în mai multe
procese de modelare succesivă, prin care se stabilesc următoarele elemente :
 modelarea informaţională asigură prin descrierea critică a sistemului existent
şi defineşte cerinţele funcţionale sub forma obiectivelor la care urmează să
răspundă noul sistem informatic;
 modelarea conceptuală sau globală descrie structura funcţională globală a
noului sistem, în vederea satisfacerii în condiţii cât mai bune a obiectivelor
solicitate, independent de sistemul electronic de calcul, sistemul de operare,
sistemul de gestiune a bazelor de date;
 modelarea tehnică sau de detaliu presupune transformarea structurii
funcţional-globale într-o structură operaţională pe un anumit tip de calculator
folosit, cu un anumit sistem de gestiune a datelor etc.
Complexitatea proiectării şi realizării sistemelor informatice a determinat folosirea unor
metodologii de proiectare care să asigure o abordare eşalonată a etapelor din ciclul de
funcţionare al unui sistem informatic .
Metodologia de proiectare a sistemelor informatice este o colecţie de principii, metode,
reguli şi tehnici utilizate pentru realizarea şi reprezentarea într-o formă standardizată a structurii
sistemului informatic proiectat. Aceasta este caracterizată prin:
 procesul de realizare, constituit dintr-un ansamblu ordonat pe etape, faze,
activităţi şi operaţii;
 metoda de realizare, constituită din ansamblul de concepte şi reguli prin
aplicarea cărora se poate concepe şi proiecta modelul unui sistem informatic;
 tehnica de realizare, constituită din ansamblul de regului care concură la
desfăşurarea etapelor, fazelor, activităţilor şi operaţiilor în cadrul unui proces
de realizare;
 instrumentele de realizare, constituite din proceduri specifice, destinate
automatizării unor activităţi sau operaţii de proiectare sau asistării colectivului
de proiectare în rezolvarea problemelor.
Realizarea activităţii de proiectare a sistemului informatic se concretizează sub
forma unui proiect de sistem informatic, prin intermediul căruia se definesc într-o formă
standardizată modelarea informaţionlă, conceptuală şi tehincă.
Proiectul sistemului informatic va curpinde o documentaţie în care se consemnează, într-
o manieră specifică, soluţiile adoptate în cursul modelării şi etapelor parcurse. Documentaţia se
subdivide, în funcţie de destinaţie, în :
 documentaţia de proiectare, elaborată pe parcursul realizării proiectului, redă
soluţiile concrete de proiectare a noului sistem în funcţie de specificul unităţii
economice abordate. Această documentaţie se elaborează pe parcursul
realizării proiectului şi serveşte ca instrument de informare între membrii
colectivului de proiectare;
 documentaţia de utilizare şi exploatare, elaborată în finalul proiectării, descrie
sub formă sintetică şi detaliată particularităţile sistemului informatic realizat şi
este folosită în exploatarea curentă a noului sistem.
10
Pentru obţinerea de sisteme informatice de calitate superioară, într-un timp cât mai scurt
şi cu chletuieli cât mai reduse, se foloseşte în prezent tehnologia proiectării asistată de
calculator.10
1.6.INFORMAŢIA-ELEMENT DE BAZĂ AL SISTEMULUI INFORMATIC
1.6.1.DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA INFORMAŢIEI
Informaţia reprezintă o formă concretă de reflectare prin care se aduc cunoştinţe asupra
realităţii înconjurătoare. Conform opiniei lui J. Arsac "informaţia este o formulă scrisă,
susceptibilă de a aduce o conoştinţă. Ea este distinctă de această cunoştinţă. Expresiile concrete
ale informaţiilor se numesc date, ele reprezentând suportul simbolic al informaţiei''. 11
Informaţia economică reflectă realitatea economico-socială, pe baza căreia sistemul
decizional îşi fundamentează deciziile pe care le transmite sistemului operaţional .
Informaţia contabilă, ca parte a informaţiei economice, caracterizează în expresie
valorică mărimea resurselor materiale şi financiare, aflate la dispoziţia unităţilor economice şi
bugetare.
Diversitatea proceselor ce au loc în cursul desfăşurării activităţii, precum şi sursele de
unde se pot culege datele referitoare la acestea fac ca informaţia economică să fie susceptibilă
unei multiple clasificări, după criterii variate, care de fapt reprezintă o sistematizare în funcţie de
diferitele puncte de vedere din care sunt privite informaţiile economice.
1. După criteriul organizatoric, adică al nivelului la care se concentreză şi se folosesc,
se pot distinge două mari categorii de informaţii, şi anume: informaţii la nivel
macroeconomic şi informaţii la nivel microeconomic;
2. După sursa de provenineţă:
 informaţii interne :
- transmise de organele de conducere celor subordonate sub formă de
decizii, hotărâri, instrucţiuni etc;
- informaţii primite de conducerea unităţii de la organele subordonate ;
- informaţii care se schimbă între diverse compartimente organizatorice din
cadrul unităţii.
 informaţii externe.
3. Din punct de vedere funcţional :
 de stare;
 de intrare;
 de ieşire;
 de cooperare;
 de execuţie.
4. Din punct de vedere al utilităţii lor :
 de previziune;
 de planificare operativă şi programare curentă;
 de pregătire lansare;
 de control, reglare;
10
Macovei E., Roşca I., Davidescu N., Răileanu V. - Proiectarea sistemelor informatice financiar - contabile,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică., 1993, pag 7
11
Cotleţ D.- Contabilitate-informaţie-decizie,Timişoara, Editura Orizonturi Universitare, 1998, pag 63
11
 de evaluare şi raportare a rezultatelor.
6. Din punct de vedere al gradului de prelucrare :
 informaţii sau date primare;
 informaţii de analiză şi sinteză.
7. După forma de prezentare:
 informaţii orale;
 informaţii scrise;
 informaţii audiovizuale.
8. După etaloanele informaţionale:
 cantitative;
 valorice.
9. După sfera de cuprindere :
 sintetice;
 analitice.
10. După locul unde se află evidenţiate şi de unde se extrag datele solicitate de
conducerea întreprinderii:
 informaţii contabile;
 informaţii statistice;
 informaţii tehnico-operative.
Pentru ca informaţia economică să îndeplinească rolul ei în procesul conducerii, în
fundamentarea şi formularea deciziei, trebuie să posede următoarele calităţi :
 acurateţe;
 oportunitate;
 valoare.
Asigurarea unei calităţi corespunzătoare este însă condiţionată de o serie de cerinţe,
printre care:
 să fie completă şi operativă;
 să fie corespunzătoare;
 să fie obiectivă şi reală;
 să fie furnizate periodic şi să aibă un caracter dinamic;
 să fie prezentată într-o formă cât mai sugestivă şi accesibilă înţelegerii acestuia;
 să fie economică.12
12
Iacob C. - Sistemul informaţional contabil la nivelul firmei, Bucureşti, Tribuna Economică, 2000, pag 19
12
1.6.2.SURSELE INFORMAŢIILOR ECONOMICE
Informaţia economică se bazează pe o mare varietate de surse din care îşi extrage datele
în scopul alimentării permanente a procesului cunoaşterii diferitelor laturi şi aspecte ale
activităţii la diferite niveluri organizatorice ale unităţii.
A.Dacă avem în vedere domeniul din care povin informaţiile, sursele de informaţii
economice se pot grupa în trei mari categorii:
1. Legislaţia economico-financiară formată din legi, ordonanţe, norme
metodologice, instrucţiuni care trebuie cunoscută foarte bine întrucât este
obligatoriu de aplicat în toate domeniile de activitate pentru a asigura
legalitatea, oportunitatea şi economicitatea acţiunilor. Nerespectarea
legislaţiei conduce la erori care atrag răspunderi ale persoanelor
vinovate.Dinamismul economico-social are drept consecinţă şi perfecţionarea
continuă a legislaţiei, motiv pentru care cunoaşterea ei trebuie să constituie o
preocupare permanentă. În sprijinul legislaţiei vine literatura economică, care
prezintă diferite metode şi procedee de acţiune, cu exemple, avantaje şi
dezavantaje, pe etape, în raport cu anumite condiţii, inclusiv realizările pe
plan internaţional, asigurându-se astfel o informare complexă a personalului
de execuţie şi de conducere.
2. Planificarea economico-financiară constituie o sursă importantă prin
faptul că furnizează date informaţionale de plan sau de buget, precum şi de
prognoză economică ţinând seama de legislaţia şi literatura de specialitate, de
datele evidenţei economice privind realizările perioadelor precedente,
resursele materiale, financiare şi de forţă de muncă disponibile precum şi de
necesităţile sociale.
3. Evidenţa economică constituie partea cea mai însemnată a surselor de
informaţii, întrucât ea reflectă şi controlează întreaga activitate desfăşurată,
analitic şi sintetic, cantitativ, calitativ şi valoric, pe diferite perioade şi sub
diferite aspecte. Informaţiile oferite de evidenţa economică sunt furnizate de
contabilitate, statistica economico-socială şi de evidenţa operativă. Circa 70%
din volumul informaţiilor oferite de evidenţa economică provin din domeniul
contabilităţii şi se caracterizează prin faptul că sunt foarte variate, analitice şi
sintetice, valorice şi acolo unde este cazul şi cantitative, sunt reale şi exacte,
deoarece sunt bazate pe documente legal întocmite şi verificate periodic prin
inventariere şi balanţe de verificare şi pot fi generalizate cu uşurinţă la diferite
niveluri.
B. În funcţie de nivelul organizatoric la care ne situăm, sursele de informaţii economice
se constituie la nivel macroeconomic şi la nivel microeconomic.
1. La nivel macroeconomic, sursele de informare economică sunt în
principal concentrate într-o serie de acte normative, materiale şi dări de seamă
centralizate, cu caracter statistico-contabil, în documentele încheiate în urma
controalelor sau acţiunilor întreprinse de organele statului.
2. La nivel microeconomic, respectiv al unităţii patrimoniale, sursele de
informare economică se grupează în surse interne şi externe.
Din categoria surselor interne fac parte informaţiile prin care se reflectă operaţiuni şi
fenomene economice consemnate în documente, evidenţe analitice şi sintetice ale unităţii şi al
căror conţinut poate fi mai simplu sau complex.
13
De precizat că suportul material al datelor informative îl reprezintă documentele sau
formularele de unde acestea se preiau în contabilitate, precum şi în celelalte forme ale evidenţei
economice, în vederea prelucrării sub formă de situaţii operative sau periodice necesare
conducerii unităţii.
Din categoria surselor externe de informaţii economice fac parte datele şi informaţiile
care provin din afara întreprinderii, cum ar fi cele provenite de la organele centrale
coordonatoare şi de sinteză economică, de la clienţii interni şi externi (corespondenţe privind
relaţiile contractuale, reclamaţii privind calitatea produselor livrate, informaţii cu privire la
asistenţa tehnică), de la furnizorii interni şi externi (contracte, informaţii cu privire la cantitatea
şi calitatea bunurilor care pot fi livrate, modalităţile de decontare), de la organele bancare
(extrasul de cont), de la oficiile de documentare (sondaje de opinie, anchete sociale).
Rolul informaţiilor externe este regăsit atât în activitatea de elaborare a previziunilor pe
termen lung, cât şi pentru rezolvarea unor activităţi curente, cum ar fi aprovizionarea, desfacerea
producţiei, realizarea programelor de investiţii etc.
Deşi între cele două categorii de surse informaţionale convenţionale există diferenţe, fără
o îmbinare a acestora există riscul formulării unor aprecieri incomplete şi uneori eronate, care nu
pot veni în sprijinul luării deciziilor. Altfel spus, complexitatea pe care o îmbracă activitatea unui
agent economic necesită o largă informare ale cărei izvoare depăşesc cadrul organizatoric şi
funcţional în care are loc procesul de producţie.
Rezultă deci că informarea economică are o sferă de cuprindere mult mai mare, care
depăşeste cadrul evidenţei economice şi îmbracă atât aspecte cantitative, cât şi calitative ale
activităţii, referindu-se la perioade trecute, cât şi la cele prezente şi de perspectivă. 13
1.6.2.1. CONTABILITATEA-SURSĂ DE INFORMAŢII
Contabilitatea, în calitatea ei de componentă a sistemului informaţional economic, este

principala sursă de informaţii la nivelul firmei.
Informaţia contabilă este o informaţie rezultată din "prelucrarea prin metode, procedee şi
instrumente proprii a datelor din contabilitate".14
Contabilitatea oferă informaţii privind valoarea bunurilor imobilizate şi a stocurilor,
privind gestiunea creanţelor, datoriilor şi a mijloacelor băneşti, informaţii privind veniturile şi
cheltuielile, profitul acesteia etc.
În calitate de instrument de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi a
rezultatelor obţinute, îi revin o serie de atribuţii specifice:
 furnizarea datelor şi a informaţiilor necesare elaborării programelor de activitate,
în care un loc central îl ocupă Bugetul activităţii generale care prevede veniturile,
cheltuielile, profitul impozabil, profitul net şi modul de repartizare a acestuia ;
 înregistrarea cronologică a operaţiilor economice şi financiare, prelucrarea şi
păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului, informaţii necesare atât pentru
nevoile proprii ale unităţii cât şi în relaţiile ei cu acţionarii şi asociaţii, clienţii, furnizorii,
băncile, cu organele fiscale şi cu alte persoane fizice sau juridice ;
 controlul operaţiilor patrimoniale efectuate, a exactităţii datelor contabile, în
vederea asigurării integrităţii patrimoniului. Din contabilitate rezultă informaţii privind
existenţa şi mişcarea averii unităţii, mărimea ei pe locuri de păstrare, persoanele în
13
14
Epuran M., Băbăiţă V.- Bazele contabilităţii, Tmişoara, Editura Mirton, 1999, pag 15
14
responsabilitatea cărora se află etc. În realizarea acestor îndatoriri, contabilitatea
foloseşte inventarierea pentru controlul faptic al averii şi balanţele pentru asigurarea
exactităţii datelor contabile ;
 contabilitatea are sarcina de a contribui prin datele şi informaţiile ei la creşterea
eficienţei economice prin urmărirea folosirii judicioase a factorilor de producţie, care să
asigure recuperarea cheltuielilor din venituri şi obţinerea de profit ;
 furnizarea datelor şi informaţiilor necesare întocmirii regulate a documentelor de
sinteză care dau imgine fidelă patrimoniului, situaţiei financiare şi a rezultatelor
obţinute, astfel încât aceste informaţii să poată fi utilizate de toţi utilizatorii la luarea
deciziilor economice .15
1.6.2.2. DOCUMENTAŢIA PRIMARĂ-SURSĂ A

INFORMAŢIILOR
Documentele primare justificative constituie suportul informaţiilor privind operaţiile

economice şi financiare, constituind baza înregistrărilor în contabilitate: "orice operaţiune
patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza
înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Ele angajează
răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, ori înregistrat în
contabilitate"(Legea contabilităţii nr 82/2 dec 1991).
Totalitatea documentelor, formularelor şi situaţiilor care constituie izvorul ansamblului
de informaţii interne şi mijlocul prin care acestea circulă în cadrul unităţii formează
documentaţia tehnică de plan şi de producţie şi documentaţia primară.
1.Prin documentaţia tehnică de plan şi de producţie înţelegem totalitatea documentelor
pe baza cărora se efectuează operaţiile de elaborare a programelor de producţie, se fixează
consumurile de materiale şi de manoperă necesare fabricării structurii sortimentale a producţiei,
se determină gradul de încărcare a utilajelor, se stabilesc indicaţiile tehnologice de fabricaţie,
cum ar fi: desene de execuţie, reţete de fabricaţie, analize de laborator, fişe tehnologice etc.
2.Documentaţia primară este reprezentată de ansamblul documentelor şi formularelor în
care se consemnează pentru prima dată operaţiile privind fenomenele şi procesele economice în
momentul şi la locul producerii acestora, fapt pentru care cea mai mare parte a documentaţiei
primare este destinată contabilităţii având caracter de acte justificative ale gestiunii economice.
În categoria documentaţiei primare, având caracter de acte justificative ale gestiunii
economice ale întrerpinderii, se cuprind următoarele:
 actele de încasări şi plăţi în numerar sau virament (ordine de plată, chitanţe
fiscale, cecuri, facturi, situaţii de lucrări, deconturile de justificare a
avansurilor spre decontare, liste de plată a drepturilor salariale aferente
colaboratorilor, state de plată, liste de avans chenzinal);
 documente care consemnează mişcarea valorilor materiale(note de intrare-
recepţie şi constatare de diferenţe, buletine de analiză, note de predare-
transfer-restituire, bonuri de consum, scrisori de trăsură, conosamente,
dispoziţii de livrare, procese verbale de recepţie şi punere în funcţiune a
mijloacelor fixe, inventarele periodice efectuate al nivelul gestiunilor de valori
materiale etc.)
15
Epuran M., Băbăiţă V.- Bazele contabilităţii, Tmişoara, Editura Mirton, 1999 pag 23
15
Caracterisica esenţială a documentelor justificative o constiutie faptul că prezintă cel mai
înalt grad de certitudine, deoarece nu sunt admise în circulaţie decât după o prealabilă verificare
efectuată atât prin intermediul controlului financiar preventiv, cât şi prin intermediul controlului
concomitent.
3.O parte a documentaţiei primare este utilizată de evidenţa tehnico-operativă, precum şi
de evidenţa statistică în vederea elaborării unor lucrări de sinteză, de analiză şi de raportare a
activităţii desfăşurate. Având în vedere acest aspect, considerăm că în categoria surselor interne
poate fi curpinsă şi documentaţia de raportare.
Documentaţia de raportare curpinde atât dările de seamă contabile(bilanţul contabil,
contul de profit şi pierdere, anexa la bilanţ), dările de seamă statistice, precum şi rapoartele de
gestiune ale administratorilor privind situaţia de ansamblu şi de detaliu cu privire la unele
probleme legate de modul de desfăşurare a activităţii.
Aceste surse de informaţii pot fi completate cu o serie de materiale întocmite în urma
analizelor efectuate de anumite compartimente specializate din cadrul întrerpinderii şi care, deşi
se bazează pe datele existente în contabilitate sau în evidenţa tehnico-operativă, prezintă
elemente noi necesare conducerii şi orientării activităţii(studii de fezabilitate, studii de
prospectare a pieţei, materiale întocmite de organele proprii de control etc.). 16
Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale, prevăzute
în structura formularelor aprobate:
 denumirea documentului;
 denumirea şi sediul unităţii patrimoniale care întocmeşte documentul(când este
cazul;
 numărul documentului şi data întocmirii acestuia;
 menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei economice şi financiare
(când este cazul);
 conţinutul operaţiei economice şi financiare, iar atunci când este necesar şi
tememiul legal al efectuării ei;
 datele cantitative şi valorice aferente operaţiei economice şi financiare efectuate;
 numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de
efectuarea operaţiei economice şi financiare patrimoniale, ale persoanleor cu
atribuţii de control financiar preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe
operaţiile respective, după caz;
 alte elmente menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor în documente
justificative.17
16
17
Norme Metodologice pentru întocmirea şi utilizarea
formularelor comune privind activitarea financiară şi contabilă, Bucureşti, Editura Economică, 1998, pag 19
16
Capitolul 2 Contabilitatea operaţiilor comerciale
2. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR COMERCIALE
2.1. CONTABILITATEA STOCURILOR
2.1.1. NOŢIUNI ŞI DELIMITĂRI PRIVIND STOCURILE
Stocurile sunt definite ca fiind ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii
patrimoniale, destinate a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în unitate în procesul
producţiei, precum şi cele care sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare.
În gestiune ele formează stocurile propriu-zise şi producţia în curs de execuţie.
În literatura de specialitate se cunosc mai multe criterii de clasificare a stocurilor:
1)Daca avem în vedere componenţa şi omogenitatea stocurilor acestea se pot delimita pe
următoarele categorii:
 mărfurile;
 materiile prime ;
 materialele consumabile;
 produsele;
 animale şi păsări;
 ambalaje.
2)În funcţie de locul unde se află, stocurile pot fi grupate astfel:
 stocuri aflate în magaziile unităţii;
 stocuri aflate la terţi;
 stocuri aparţinând altor unităţi.
3)În funcţie de nivelul atins de stocuri în procesul permanent de reînoire distingem
următoarele categorii de stocuri:
 stocul de siguranţă;
 stocul minim;
 stocul de recepţie;
 stocul de condiţionare;
 stocul de alertă;
 stocul maxim;
 stocul mediu.
4)După participarea la procesul de circulaţie a mărfurilor distingem:
 stocul activ(curent);
 stocul pasiv.18
18
17
2.1.2.OBIECTIVELE ŞI FACTORII CONTABILITĂŢII STOCURILOR
Obiectivele contabilităţii stocurilor sunt în principal legate de realizarea funcţiilor

comerciale a întrerpinderii.
Principalele obiective ce revin contabilităţii în acest domeniu sunt :
 urmărirea şi controlul realizării programului de aprovizionare;
 asigurarea integrităţii patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare şi
urmărirea permanentă a mişcărilor lor;
 urmărirea utilizării raţionale a mijloacelor materiale aprovizionate;
 asigurarea delimitării cheltuielilor de transport aporvizionare de valoarea
materialelor aprovizionate;
 înregistrarea şi controlul valorificării stocurilor de mărfuri şi a celorlalte
categorii de stocuri destinate a fi livrate terţilor;
 evidenţa şi urmărirea stocurilor de produse în procesul obţinerii şi livrării la
preţuri competitive;
 evaluarea realistă a stocurilor şi determinarea influenţelor asupra
patrimoniului şi a rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare;
 promovarea principiului prudenţei şi a principiului continuităţii activităţii la
evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a stocurilor.
Realizarea acestor obiective este condiţionată de studierea şi luarea în considerare a
factorilor care influenţează organizarea contabilităţii activelor circulante materiale:
 mărimea întreprinderii;
 structura organizatorică şi funcţională a gestiunilor de stocuri;
 caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale;
 decalajul, în unele situaţii, între aprovizionarea şi recepţia bunurilor, care
impun delimitări în conturi distincte;
 decalajul care apare uneori între vânzarea şi livrarea stocurilor;
 sursele de provenienţă a activelor circulante materiale aprovizionate;
 modul de evaluare a activelor circulante materiale;
 sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale.
De asemenea, la organizarea contabilităţii activelor circulante materiale trebuie luaţi în
considerare şi alţi factori, precum: documentele însoţitoare la intrarea stocuirlor, amplasarea
depozitelor, separarea mijloacelor circulante proprii de cele ce aparţin terţilor, fazele procesului
de aprovizionare precum şi de mijloacele folosite pentru executarea lucrărilor de evidenţă şi
calcul.19
19
Epuran M., Băbăiţă V., Grosu C. - Contabilitatea Financiară, vol 1,Timişoara, Editura de Vest, 1996, pag 210
18
2.1.3. REGULI DE EVALUARE A STOCURILOR
Având în vedere cele patru momente specifice principiilor evaluării elementelor

patrimoniale, conform legislaţiei în vigoare, stocurile se evaluează la următoarele categorii de
valori: de intrare în patrimoniu, de inventar, bilanţieră sau de închidere a exerciţiului şi de ieşire
din patrimoniu.
Contabilitatea trebuie să asigure delimitarea costurilor încorporabile în stocuri şi să
instituie procedee de delimitare a costurilor de intrare a lor(stocurilor) în patrimoniu.
La evaluarea stocurilor şi a producţiei în curs se disting trei momente principale stării lor
patrimoniale:
 evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderii;
 evaluarea la inventariere;
 evaluarea la bilanţ.
 ieşirea din patrimoniu
1.Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu
Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor este evaluarea la costul istoric, care
poate fi :
 costul de achiziţie, în cazul bunurilor aprovizionate de la terţi;
 costul de producţie, în cazul bunurilor şi serviciilor obţinute din activitatea
proprie de exploatare.
Mărfurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie, în structura
căruia se cuprind următoarele elemente:
 preţul de cumpărare al bunurilor, din care sunt deduse taxele recuperabile
legal(tva şi taxe asimilate), precum şi rabaturile, remizele, risturnurile etc.;
 taxele vamale aferente bunurilor importate;
 cheltuieli accesorii de aciziţionare.
Nu se cuprind în costul de achiziţie cheltuielile financiare aferente finanţării necesare
constituirii stocurilor şi nici sconturile financiare acordate pentru plata înainte de scadenţă.
Costul de achiziţie este denumit şi valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă.
2.Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii
Această evaluare se face la valoare actuală sau de utilitate, denumită şi valoare de
inventar.
Aceste valori se stabilesc în funcţie de utilitatea bunului în întrerpindere şi preţul pieţii.
Valoarea de utilitate sau preţul pieţei, ca bază de evaluare a bunurilor la inventariere, se
identifică, în principal în funcţie de destinaţia lor, astfel bunurilor destinate vânzării li se
stabilesc, de regulă, valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare care este dată de
preţul de vânzare, din care se scad cheltuielile rămase de efectuat pentru comercializarea lor,
cum sunt cheltuieli de transport, comisioanele cedate, cheltuieli în perioada de garanţie etc.
3.Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului prin bilanţ contabil
Această evaluare se face la valoarea de intrare, respectiv valoare contabilă pusă de acord
cu rezultatele evaluărilor la inventariere.
În acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea de utilitate:
 pentru stocurile la care au rezultat difernţe în plus între valoarea de inventar şi
valoare de intrare, în bilanţ acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare.
Deci plusul de valoare nu se înregistreză în contabilitate;
19

pentru stocurile la care s-au constatat diferenţe în minus între valoarea de
inventar şi valoare lor de intrare, acestea se evalueză în bilanţ la valoarea de
inventar.20
4.Evaluarea la ieşirea din patrimoniu
Valoarea de ieşire din patrimoniu este valoarea cu care se înregistreză în contabilitate
diminuările care afectează masa activelor circulante materiale ca urmare a consumului, vânzării,
lipsurilor constatate la inventar etc.
Această valoare este identică cu valoarea de intrare în patrimoniu sau cu cea corectată ca
urmare a aplicării dispoziţiilor legale cu privire la regimul reevaluărilor şi poartă denumirea de
valoare contabilă existentă la data înregistrării operaţiei de ieşire.
Din punct de vedere practic, acestă regulă generală se transpune prin intermediul unor
metode de evaluare care corespund specificului stocurilor, în sensul unei frecvenţe foarte mari a
intrărilor care pot genera costuri individuale de intrare diferite.
În acest context Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii recomandă folosirea
următoarelor metode de evaluare: Metoda costului mediu ponderat, FIFO, LIFO, Metoda
preţurilor standard sau prestabilite.21
2.1.4.METODE DE EVALUARE A STOCURILOR
La ieşirea din patrimoniu sau darea în consum, stocurile sunt evaluate şi se înregistrează
scăderea din gestiune la valoarea lor de intrare.
În condiţiile în care pe parcursul desfăşurării activităţii aceleaşi feluri de bunuri(materiale,
mărfuri, ambalaje etc.) se procură la preţuri diferite, pentru evaluarea cantităţii de stocuri ieşite,
având la bază valoarea de intrare(costul estimat de intrare) a acestora, reglementările şi
standardele internaţionale recomandă următoarele metode de evaluare:
 metoda costului mediu ponderat(CMP);
 metoda prima intrare-prima ieşire(FIFO);
 metoda ultima intrare-prima ieşire(LIFO);
 metoda proxima intrare-prima ieşire (NIFO);
 metoda costului standard;
 metoda identificării specifice.
Metoda costului mediu ponderat
Costul unitar mediu ponderat se calculează ca raport între valoarea totală a stocului iniţial(Si)
plus valoarea totală a intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul iniţial (Csi), plus cantităţile
intrate (Ci):
Metoda costului mediu ponderat poate fi aplicată în două variante:

 actualizarea costului unitar mediu ponderat după fiecare intrare;
 actualizarea periodică a costului unitar mediu ponderat fie lunar, fie la alte
perioade, care în principiu să nu depăşească durate medie de stocare.
20
Epuran M., Băbăiţă V., Grosu C. - Contabilitatea financiară, Timişoara, Editura de Vest, vol 1, 1996, pag 13
21
Iacob C.- Sistemul informaţional la nivelul firmei, Bucureşti, Tribuna Economică, 2000, pag 139
20
Metoda prima intrare-prima ieşire (FIFO)
Potrivit acestei metode, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul primului lot
intrat, respectiv al articolului care este mai vechi în stoc. Pe măsura epuizării lotului, bunurile
ieşite din gestiune se evaluează la costul lotului următor în ordine cronologică. Ca urmare,
stocurile, sunt evaluate cu costurile ultimelor loturi achiziţionate.
Metoda ultima intrare-prima ieşire (LIFO)
Ieşirile sunt evaluate la costul ultimului lot intrat, respectiv al articolului care este cel mai
recent. După epuizarea ultimului lot, cantităţile ieşite vor fi evaluate la costul lotului anterior.
Metodele FIFO şi LIFO dau rezultate extreme, prima evaluând stocul final la ultimul cost
de achiziţie, mai mare, face ca ieşirile să aibă o valoare mai mică faţă de valoarea determinată
prin metoda LIFO. La metoda CMP, evaluările se situează ca mărime între valorile date de
celelalte două metode.22
2.1.5. ORGANIZAREA EVIDENŢEI OPERATIVE
Evidenţa operativă a stocurilor are rolul de a urmări, din punct de vedere cantitativ,
intrările, ieşirile şi stocurile existente. În acest scop evidenţa operativă se realizează cu ajutorul
fişei de magazie obişnuite pentru majoritatea stocurilor materiale şi cu ajutorul raportului de
gestiune.
Fişa de magazie este un document de evidenţă la locul de depozitare şi, în acelaşi timp,
document de contabilitate analitică în cadrul metodei operativ-contabile(pe solduri), precum şi
sursă de informaţii pentru controlul operativ curent şi contabil al stocurilor de valori materiale.
În vederea identificării cu uşurinţă a stocurilor existente în magazie, la fiecare loc de
depozitare se află fişa de raft, iar pe loturile sau baloturile de materiale se ataşează eticheta de
material care conţine denumirile pe scurt, codurile, dimensiunile şi principalele caracteristici
fizico-chimice ale materialelor.23
Rapotul de gestiune este specific comerţului en detail. Caracteristic evidenţei operative
prin raportul de gestiune este faptul că se conduce numai valoric şi se întocmeşte de către
responsabilul de gestiune pe baza documentelor de intrare rspectiv ieşire a mărfurilor în magazie,
stabilindu-se la afârşitul zilei soldul.
2.1.6. PURTĂTORII DE INFORMAŢII PRIVIND STOCURILE
Operaţiile economice privitoare la mişcarea stocurilor sunt consemnate în documente de

evidenţă primară al căror tip este influenţat de căile de intrare-ieşire a acestora.
Operaţia de luare în primire a valorilor materiale apovzionate se numeşte recepţie. La
sosirea materialelor de la furnizor se execută următoarele lucrări de recepţionare:
 recepţia transportului;
 recepţia cantitativă;
 recepţia calitativă.
Dacă la recepţia valorilor materiale se constată deteriorarea sau lipsa coletelor, nepotriviri
calitative faţă de datele indicate în documentele însoţitoare, se întocmeşte Nota de recepţie şi
22
Epuran M., Băbăiţă V., Grosu C. - Contabilitatea financiară, vol 1, Timişoara, Editura de Vest, 1996, pag 216
23
Iacob C. - Sistemul informaţional la nivelul firmei, Bucureşti, Tribuna Economică, 2000, pag 151
21
constatare diferenţe.Prin acest document materialele necorespunzătoare calitativ sau în
neconcordanţă cu comanda sunt respinse la recepţie, preluate în custodie şi ţinute la dispoziţia
furnizorului.
Dacă materialele se primesc în tranşe sau sosesc înainte de primirea facturii de la furnizor,
precum şi în cazul în care materialele respective au fost achitate şi lăsate un timp în custodia
furnizorului, la sosirea acestora, pentru consemnarea recepţiei, se întocmeşte Nota de recepţie şi
constatare de diferenţe.
În cazul în care factura soseşte odată cu materialele recepţia valorilor materiale, se poate
consemna direct pe factură fără a se mai întocmi nota de recepţie şi constatare diferenţe.
Livrarea mărfurilor către terţi se face pe baza facturii.24
2.2. CUMPĂRĂRILE ŞI VÂNZĂRILE
Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice întrerpindere
cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent
tranzacţii de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii.
Operaţiile curente de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii dau conţinut funcţiei
comerciale a unei firme şi se efectuează pe baza politicilor de cumpărări şi vânzări stabilite de
managerii întrerpinderii.
Derularea operaţiilor de cumpărări de bunuri şi servicii pentru activitatea curentă a
întrerpinderii presupune selecţia furnizorilor în funcţie de o serie de parametrii cum sunt :
preţurile şi tarifele practicate de furnizor, termenele de livrare, modul de livrare, condiţiile de
plată, capacitatea de producţie pentru a face faţă cererii, calitatea produselor, garanţiile de bună
execuţie etc.25
2.2.1. EVALUAREA DATORIILOR COMERCIALE
Datoriile faţă de furnizori sunt datorii din exploatare ce apar ca urmare a derulării
operaţiilor de aprovizionare a unităţii patrimoniale cu cele necesare în vederea desfşurării în
bune condiţii a activităţilor lor. Obligaţiile unităţii patrimoniale faţă de furnizorii lor, se ridică la
nivelul valorii bunurilor, lucrărilor şi serviciilor primite, inclusiv cota de TVA aferentă (cota de
taxă pe valoarea adăugată se aplică numai operaţiilor supuse impozitării).
În situaţia în care furnizorul acordă reduceri comerciale, valoarea de înregistrare a
obligaţiei este la nivelul netului comercial, plus cota de tva aferentă. Cu alte cuvinte, valoarea de
înscriere a datoriei intrate în patrimoniu este valoarea ei nominală de rambursare.
Specificăm faptul că în contabilitate se înregistrează doar datoriile certe faţă de furnizori.
Datoria devine certă în momentul transferului dreptului de proprietate pentru bunuri, respectiv în
momentul realizării lor pentru lucrări şi servicii.
24
Epuran M., Băbăiţă V., Grosu C. - Contabilitatea financiară, vol 1, Timişoara, Editura de Vest, 1996, pag 220
25
Feleagă N., Ionaşcu I. - Tratat de contabilitate financiară, vol 2, Bucureşti, Editura Economică, 1998, pag 37
22
2.2.2. METODE DE STABILIRE A PREŢULUI DE VÂNZARE
Fixarea preţului de vânzare se bazează pe o politică care trebuie să răspundă obiectivelor

strategice ale întrerpinderii, care, între altele, sunt:
 supravieţuirea;
 maximizarea profitului;
 maximizarea dezvoltării;
 promovarea imaginii.
Acestor strategii le corespund mai multe metode de calcul al preţului de vânzare:
 metoda " cost plus marjă" presupune stabilirea preţului de vânzare plaecând de
la costul de achiziţie, la care se adaugă o marjă, destinată să acopere
cheltuielile generate de administraţie şi cele de distribuţie şi să asigure o
anumită profitabilitate;
 valoarea primită: preţul depinde de poziţionarea firmei pe piaţă şi determină o
rată de rentabilitate care poate să fie sau nu acceptabilă pentru întreprindere;
 preţul pieţei: întrepinderea îşi ajustează preţurile în funcţie de preţurile
practicate de principalii săi concurenţi.26
2.2.4. EVIDENŢA OPERATIVĂ
Prin specificul lor, datoriile şi creanţele sunt reprezentate de o multitudine de persoane

juridice sau fizice a căror urmărire individuală trebuie realizată prin organizarea unei
contabilităţi analitice adecvate.
Spre deosebire activele circulante materiale, pasivele de natura datoriilor se urmăresc în
desfăşurarea lor analitică numai valoric, eventual cu evidenţierea distinctă a datei şi a
documentului de naştere a lor şi respectiv a datei şi documentului de lichidare a lor. 27
La nivelul compartimentului de aprovizionare, evidenţa operativă constă dintr-un Registru
de evidenţă al comenzilor emise, respectiv al contractelor încheiate în care acestea se
consemnează în ordine cronologică şi, pe scurt, clauzele contractuale şi demersurile efectuate şi
dintr-o Fişă de urmărire a executării comenzilor.În aceste evidenţe se înscriu comenzile emise de
către furnizori, precum şi termenele de livrare stabilite de comun acord cu aceştia, prin
contractele economice sau în lipsa acestora, prin confirmarea de comandă trimisă de furnizor,
data la care a fost executată comanda, se fac menţiuni privind revenirile pentru urgentarea
executării coemenzii, penalizările datorate pentru nexecutarea condiţiilor contractuale etc. 28
Deşi, în ultimul timp, aprovizionările au loc prin negociere directă cu furnizorii, lipsind
atât comenzile, cât şi contractele de aprovizionare, este necesară instituirea unei evidenţe
operative a aprovizionărilor, pe feluri sau sortimente de materiale, utilizând în acest scop Fişa de
evidenţă a aprovizionărilor deschisă pentru fiecare furnizor.
2.2.5. PURTĂTORII DE INFORMAŢII PRIVIND DATORIILE

COMERCIALE
26
Feleagă N., Ionaşcu I. - Tratat de contabilitate financiară, vol 2, Bucureşti, Editura Economică, 1998, pag 38
27
Munteanu V. - Contabilitatea financiară a întreprinderilor, vol 2, Bucureşti, Editura Lucman Serv, 1998, pag 172
28
Epuran M., Băbăiţă V., Grosu C. - Contabilitatea financiară, vol 1,Timişoara, Editura de Vest, 1996, pag 220
23
În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în programul de aprovizionare, unităţile

patrimoniale emit către furnizori comenzi, pe baza cărora încheie contractele economice.În
anumite condiţii contractele economice sunt înlocuite de către furnizori prin confirmarea de
comandă.
În cadrul executării comenzii şi a contractului de aprovizionare, întrerpinderea
cumpărătoare primeşte de la furnizor avizul de însoţire şi/sau factura. Primirea avizului de
însoţire şi a facturii, sosirea transportului şi plata facturii se înscriu, în ordine cronologică, în
Registrul de comenzi şi în Fişa de urmărire a executării comenzilor.29
Documentele pe baza cărora se înregistrează în contabilitate datoria faţă de furnizor sunt
factura şi nota de recepţie şi constatare de diferenţe.
29
Epuran M., Băbăiţă V., Grosu C. - Contabilitatea financiară, vol 1,Timişoara, Editura de Vest, 1996, pag 221
24
Capitolul 3 Sistemul informatic de evidenţă a relaţiilor cu furnizorii şi a mărfurilor Gefim
3. SISTEMUL INFORMATIC DE EVIDENTA A RELATIILOR CU

FURNIZORII SI A MARFURILOR GEFIM
3.1. SURSE INFORMATIONALE. DOCUMENTE
Sursele informaţionale de bază pentru consemnarea operaţiilor economice sunt, indiferent

de mijloacele tehnice folosite pentru prelucrarea informaţiilor, documentele justificative.
Documentele justificative folosite pentru evidenţa relaţiilor cu furnizorii şi pentru
gestiunea stocului de mărfuri sunt:
1) Comanda de cumpărare şi contractul de vânzare cumpărare: sunt formulare care
au un format şi conţinut diferit în funcţie de necesităţile unităţilor care le întocmesc.
Realizarea obiectivelor prevăzute în programul de aprovizionare, unităţile partimoniale
emit către furnizori comenzi, pe baza cărora se întocmesc contractele economice.
2) Factura fiscală: este un formular cu regim special de tipărire, înseriere şi de
numerotare .
Ea este tipărită în blocuri cu câte 150 de file, formate din 50 de seturi cu câte 3 file în
culori diferite: albastru - exemplarul 1, roşu - exemplarul 2, verde - exemplarul 3.
Serveşte ca:
 documente pe baza căruia se întocmeşte instrumentul de decontare a
produselor şi mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor
prestate;
 document de însoţire pe timpul transportului a mărfii;
 document de încărcare în gestiunea primitorului;
 document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi a
cumpărătorului.
3) Avizul de însoţire a mărfii: este un formular cu regim special de tipărire, înscriere şi
numerotare.
Este tipărit în blocuri cu câte 150 de file, formate din 50 de seturi a câte trei file, în culori
diferite: albastru - exemplarul 1, roşu - exemplarul 2, verde - exemplarul3.
Serveşte ca:
 document de însoţire a mărfii pe timpul transportului;
 document ce stă la baza întocmirii facturii;
 dispoziţie de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta,
dispersate teritorial, ale aceleiaşi unităţi;
 document de primire în gestiunea cumpărătorului sau în gestiunea
primitoare din cadrul aceleiaşi unităţi, în cazul transferului.30
4) Nota de recepţie şi constatare de diferenţe: este un formular comun privind
activitatea financiară şi contabilă, tipărit pe ambele feţe, în blocuri de 150 de file.
Serveşte ca:
 document pentru recepţia bunurilor aprovizionate;
 document justificativ pentru încărcare în gestiune;
 act de probă în litigiile cu cărăuşii şi furnizorii, pentru diferenţele
constatela recepţie;
30
Catalogul Formularelor cu regim special privind activitatea financiară şi contabilă, Bucurresti, Editura Economica,
2001, pag 22
25
 document justificativ de înregistrare în contabilitate.
6) Rapoarte, care sunt situaţii privind stocurile, relaţiile cu furnizorii.
Aceste documente sunt prezentate sintetizat în Tabelul 1. Inventarul docuentelor

Tabelul 3.1
Inventarul documentelor
Cod Simbol Forma Cod Nr
Denumire
doc. doc. t clasificare exemplare
01 CMC Comanda de cumpărare A4 2
02 CVC Contract de vînzare cumpărare A4 2
03 FACT Factura A4 3
04 AVZ Aviz de însoţire A4 3
05 NRCD Notă de recepţie şi constatare diferenţe A4 14-3-1/aA 3
06 SPNT Situaţia penalizărilor pentru neplata A4 1
în termen a furnizorilor
07 FGF Fişa generală furnizori A4 1
08 FIF Fişa individuală furnizor A4 1
09 SFN Situaţia furnizorilor neplătiţi A4 1
10 NZP Numărul de zile până la plată A4 1
11 SSE Situaţia stocului existent A4 1
12 TMC Total marfă comandată A4 1
13 TMCT Total marfă contractată A4 1
14 STVA Situaţia taxei pe valoare adăugată A4 1
15 TDF Total datorie furnizori A4 1
16 SVZ Situaţia vânzărilor pe zile A4 1
Informaţiile care urmează a fi preluate de sistemul informatic precum şi cele care sunt
sunt reflectate de situaţiile de ieşire sunt prezentate cu ajutorul grilei informaţiilor (Tabelul 2.)
26
Tabelul 3.2
Grila informaţiilor
Documente de Total Documente de ieşire Total
Informaţii intrare intrări ieşiri
TMCT
STVA
NZPP
SPNT
TMC
NRCD
FGF
TDF
SVZ
SFN
SSE
FACT
FIF
CVC
AVZ
Furnizorul * * * 4
nr. ord. registru com./an * * * 4
nr. de înregistrare fiscală * * * 4
Localitatea * * * 4
Judeţul * * * 4
Cumpărărtorul * * * 4
număr aviz însoţire a mărfii * * 2
Data * * * 4
nr crt * * * 3
Specificaţia * 1
U/M * * * 3
cantitatea livrată * 1
preţ unitar(fără T.V.A.) * * 2
Valoare * * 2
semnătura şi ştampila furnizorului * * 2
date privind expediţia * * 2
numele delegatului * * 2
mijlocul de transport * * 2
nr * * 2
total valoare * * 2
nr factură * 1
denumirea produselor sau serviciilor * 1
cantitatea * 1
27
valoarea T.V.A. * 1
total valoare tva * 1
total de plată * 1
unitatea * 1
număr document * 1
data * 1
cod furnizor * * 2 * * * * * * 6
cod primitor * 1
nr. contract/comandă * * 2
nr factură/aviz de însoţire * 1
cont creditor * 1
subsemnaţii membrii comisiei de recpţie, am * 1
procedat la recepţionarea valorilor materiale
furnizate de
din * 1
cu vagonul/auto nr. * 1
documente însoţitoare * 1
delegat * 1
constatându-se următoarele * 1
denumirea bunurilor recepţionate * 1
cont debitor * 1
cod * 1
cantitatea conform documente * 1
cantitate recepţionat * 1
preţ unitar recepţionat * 1
valoare recepţionat * 1
nume şi prenume (comisie de recpţie) * 1
semnătura (comisie de recepţie) * 1
data (primit în gestiune) * 1
semnătura (primit în gestiune) * 1
determinarea cantităţii s-a făcut prin * 1
28
pe cântarul nr * 1
determinarea calităţii sa făcut prin proba * 1
nr (probei) * 1
expeditor * 1
cărăuş * 1
însoţitor * 1
staţia de expediţie * 1
staţia de destinaţie * 1
data eliberării * 1
data expedierii * 1
data sosirii * 1
din partea cui (delegaţii * 1
furnizorului/cărăuşului neutru)
numel şi prenumele (delegaţilor * 1
furnizorului/cărăuşului neutru)
calitatea * 1
buletin de identitate * 1
semnătura * 1
alte menţiuni * 1
cantitate (diferenţe) * 1
preţ unitar (diferenţe) * 1
valoare (diferenţe) * 1
concluziile comisiei de recepţie * 1
punctul de vedere al * 1
delegatuluifurnizorului/cărăuşului neutru
preţ achiziţie (recepţionat) * 1
adaos comercial unitar * 1
adaos comercial total * 1
preţ de achiziţie unitar + adaos comercial * 1
TVA unitară * 1
TVA totală * 1
29
valoare la preţ de vânzare inclusiv TVA * 1

unitară
valoare la preţ de vânzare inclusiv tva totală * 1
denumire marfă * 2
caracteristici * 2
cantitate * 2
condiţii de livrare * 2
modalitatea de plată * 1
termen de plată * 1
dobânda penalizatoare * 1
valabilitate contract * 1
data scadentă * * * * * * * 7
valoarea finală de plată * 1
număr document * * * * * 5
numărul de zile neplătite * 1
cota de penalizare * 1
total valoare finală de plată * 1
valoare fara tva * * * * * 5
valoare tva * * * * * 5
valoare totală * * * * * * 6
nr de zile neplătite * 1
total valoare fără tva * * 2
total valoare tva * * 2
total valoare cu tva * * * 3
nr de zile până la plată * 1
nume marfă * * * 3
sold cantitate * 1
sold valoare * 1
cost unitar * 1
preţ de vânzare * * * 3
număr comandă * 1
30
cantitate * * 2
valoare marfă comandată * 1
total comandă * 1
total comenzi * 1
valoare marfă contractată * 1
total contract * 1
total contracte * 1
luna operaţiei * 1
tva colectat * 1
tva deductibil * 1
tva de regularizat * 1
31
3.2. PROIECTAREA BAZEI DE DATE
Structurarea bazei de date reprezintă gruparea conţinutului acesteia într-un ansamblu de entităţi
inclusiv corespondenţele ( legăturile ) dintre acestea. Gruparea atributelor în entităţi informaţionale şi
reflectarea corespondenţelor dintre acestea se realizează gradat printr-un proces de modelare ce permite
definirea riguroasă a structurii bazei de date.
Acest model consideră baza de date ca un ansamblu finit de entităţi, caracterizate în mod unic,
printr-o mulţime specifică de atribute şi un ansamblu de corespondenţe (legături) stabilite între entităţi
sau chiar în interiorul acestora.
3.2.1. PREZENTAREA ENTITĂŢILOR
Entitatea constituie unitatea definitorie a structurii bazei de date. Entitatea este descrisă printr-
un nume unic şi un grup de atribute, care eflectă starea sau dinamica fenomenelor economice şi
mulţimea corespondenţelor (legăturilor) dintre entităţi.31
În continuare voi face referire la entităţi cu denumirea de tabele iar la atribute cu denumirea de
câmpuri.
Entităţile bazei de date sunt prezentate în Tabelul 3.3.
Tabelul 3.3.
Entităţile bazei informaţionale
Nr. Simbol Denumire Număr de atribute
Crt.
1 ROP Registrul de operaţii 18
2 FDEL Factura delegaţi 8
3 ADEL Aviz delegaţi 5
4 NRFA Nrcd faţă antet 8
5 NRFC Nrcd faţă comisie 3
6 NRFD Nrcd faţă delegaţi 6
7 NRVAC Nrcd verso anlzconcl 8
8 NRVDE Nrcd verso dateexp 9
9 NRVD Nrcd verso delegaţi 5
10 CMD Comanda 7
11 CRT Contrate 10
12 CCMF Cmdcrt marfă 8
13 DENM Denumire marfă 6
14 MATR Materiale recepţionate 19
15 MATD Materiale diferenţe
16 FRZ Furnizori 8
17 UNIT Unitate 8
18 ANL Anulat 1
19 CTGM Categorie marfă 1
20 EXE Executată 1
21 REC Recepţionat 1
22 TIPD Tip doc 1
23 TIPOP Tip op 1
31
Roşca I., Macovei E., Davidescu N., Răileanu V. - Proiectarea sistemelor informatice financiar-contabile, Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1993, pagina 93
32
Registrul de operaţii
Acest tabel reflectă datele de identificare şi valoarea documentelor pe baza cărora au fost livrate
mărfurile de către furnizor precum şi valoarea vânzărilor. În plus acest tabel mai conţine şase câmpuri
suplimentare, care sunt folosite pentru generarea diferitelor rapoarte privind relaţia cu furnizorii,
câmpuri care sunt:
 numărul operaţiei: acest câmp generază un număr de ordine unic pentru
fiecare înregistrare, acest lucru fiind impus de faptul că fiecare furnizor îşi
incepe numerotatea facturilor de la 1, reducând astfel posibilitatea creării
unor confuzii privind marfa furnizată de furnizori când facturile au acelşi
număr;
 anulat: acest câmp va fi testat înainte de efectuarea unor calcule necesare
pentru generarea rapoartelor;
 tip operaţie: acest câmp va fi completat automat pentru operaţiile de vânzare
sau de cumpărare, el fiind testat înainte de generarea unor rapoarte;
 data scadentă: acest câmp este completat cu data la care va trebui plătită
datoria faţă de furnizor;
 cota penalizare: acest câmp reflectă cota de penalizare care se va plica
datoriei care nu a fost plătită în termenul scadent;
 plătit factura: acest câmp se referă operaţia de plată a facturii, operaţie care
se consemnează cu ''plătit'' dacă a fost plătită factura, valoarea implicită este
''neplătită''.
Câmpul ''cod furnizor'' este generat în mod automat de program pentru a identifica un furnizor
în mod unic şi pentru a evita înscrierea eronată a denumirii unui furnizor.
Informaţiile sunt preluate din factură respectiv avizul de însoţire a mărfii pentru achiziţia
mărfurilor respectiv din macheta ''vânzări'' pentru vanzarea mărfurilor. Pe baza acestui tabel sunt
generate o parte din rapoartele privind relaţia cu furnizorii.
Tabelul 3.4.
Registrul de operaţii
Nr. crt Denumire atribut Simbol
1 numărul operaţiei numărul_operaţiei
2 data operaţiei data_operaţiei
3 cod furnizor cod_f
4 tip document tip_doc
5 primit factura primit_fact
6 număr document nr_doc
7 număr aviz nr_aviz
8 data document data_doc
9 seria seria
10 număr no
11 cota taxa pe valoare adăugată cota_tva
12 valoare fără taxa pe valoarea adăugată val_fără_tva
13 valoare totală val_tot
14 anulat anulat
15 tip operaţie tip_op
16 data scadentă data_scadentă
17 cota penalizare cota_penaliz
18 plătit factura plătit
33
Aviz delegaţi
Acest tabel reflectă informaţii cu privire la delegaţii care au însoţit mărfurile pe parcursul
transportului, în situaţia în care acestea au fost însoţite de avizul de însoţire. În plus mai conţine un
cămp ''numărul operaţiei'', care face legătura cu tabelul ''Registrul de operaţii'' , prin care fiecărei
înregistrări din ''Registrul de operaţii'' îi corespunde una sau mai multe înregistrări din tabelul ''Aviz
delegaţi''.
Informaţiile sunt preluate din avizul de însoţire.
Tabelul 3.5.
Aviz delegaţi
Nr. crt. Denumire atribut Simbol
1 numărul operaţiei cod_doc
2 date privind expediţia date_prv_xp
3 nume delegat nume_del
4 mijloc de transport mij_transp
5 număr mijloc de transport nr_mij
Factură delegaţi
Acest tabel reflectă informaţii cu privire la delegaţii care au însoţit mărfurile pe parcursul
transportul, când acestea însoţite pe parcursul transportului de factură. Acest tabel conţine un câmp
suplimentar ''numărul operaţiei'' prin care se face legătura cu tabelul ''Registrul de operaţii''.
Informaţiile sunt preluate de pe factură.
Tabelul 3.6.
Factură delegaţi
2 nume delegat nume_del
3 buletin de identitate seria bi_seria
4 buletin de identitate număr bi_nr
5 buletin de identitate eliberat bi_eliberat
7 data expedierii data_exp
8 ora expedierii ora_exp
Nrcd faţă antet

Acest tabel conţine informaţii referitoare la documentele justificative care au legătuă cu marfa
recepţionată: număr factură sau aviz, după caz, număr contract sau comandă precum şi alte atribute
necesare pentru asigurarea unei funcţionări corespunzătoare a sistemului informatic:
 numărul operaţiei: acest câmp preia informaţii tabelul ''Registrul de operaţii'';
 anulat: care va fi completat implicit cu valoarea ''nu'', el fiind completat cu ''da'' doar
în situaţia în care se anulează documentul.
Informaţiile sunt preluate de pe nota de recepţie şi constatare diferenţe.
34
Tabelul 3.7.
Nrcd faţă antet
1 număr document nr_doc
4 data document data_doc
5 cod primitor cod_primitor
6 număr contract/comandă nr_cmd/crt
7 număr factură/aviz nr_fact/aviz
8 cont creditor cont_creditor
9 anulat anulat
Nrcd faţă comisie

Acest tabel conţine informaţii referitoare la comisia de recepţie: numele membrilor comisie de
recepţie, data. Câmpul ''număr document'' face legătura cu tabelul ''Nrcd faţă antet'' pentru a putea
identifica care este comisia care a făcut recepţia la un anumit lot de marfă livrat de furnizor .
Informaţiile sunt preluate de pe nota de recepţie şi constatare de diferenţe.
Tabelul 3.8.
Nrcd faţă comisie
Nr. Denumire atribut Simbol
crt.
1 număr document număr_doc
2 nume nume
3 data data
Nrcd faţă delegaţi

Acest tabel conţine informaţii cu privire la delgaţii care însoţesc transportul. De asemenea şi
acest document va conţine câmpul ''număr document'' prin care este realizată legătura cu tabelul ''Nrcd
faţă antet''.
Informaţiile sunt preluate din nota de recepţie şi constatare de diferenţe.
Tabelul 3.9.
Nrcd faţă delegaţi
4 documente însoţitoare doc_însoţitoare
5 delegat delegat
6 constatări constat
35
Nrcd verso anlzconl
Acest tabel conţine informaţii referitoare la mijloacele prin care s-a detereminat cantitatea şi
calitatea mărfurilor recepţionate precum şi concluziile comisiei de recepţie. Câmpul ''număr document''
face legătura cu tabelul ''Nrcd faţă antet''.
Tabelul 3.10.
Nrcd verso anlzconcl
2 determinarea cantităţii det_cant
3 cântar număr cântar_nr
4 determinarea calităţii det_cal
5 proba număr proba_nr
6 concluziile comisiei de recepţie concl_comis
7 punctul de vedere al delegatului furnizorului pct_ved_del_f
8 alte menţiuni alte_menţiuni
Nrcd verso date expediţie

Acest tabel conţine informaţii detaliate referitoare la expediţia mărfurilor. Acest tabel conţine
un câmp prin care se face legătura cu tabelul ''Nrcd faţă antet''.
Informaţiile sunt preluate de pe nota de recepţie şi de constatare diferenţe.
Tabelul 3.11.
Nrcd verso date expediţie
Nr. Denumire atribut Simbol
crt.
2 expeditor expeditor
3 cărăuş cărăuş
4 însoţitor însoţitor
5 staţia de expediţie satţia_exped
6 staţia de destinaţie staţia_dest
7 data eliberării data_elib
8 data expediţiei data_exp
9 data sosirii data_sos
Nrcd verso delegat

Acest tabel conţine informaţii referitoare la delegaţii care însoţesc marfa. Legătura cu tabelul
''Nrcd faţă antet'' este realizată prin câmpul ''număr document''.
36
Tabelul 3.12.
Nrcd verso delegat
2 din partea din_partea
3 nume nume
4 calitatea calitatea
5 buletin de identitate bi
Comanda
Acest tabel conţine informaţii cu privire la comenzile lansate de unitate către furnizori în
vederea aprovizionării cu necesarul de mărfuri. Ea nu conţine date cu privire la mărfurile comandate,
aceste date sunt conţinute de o altă entitate. Tabelul mai conţine în plus trei câmpuri prin care se
asigură o corectă prelucrare a informaţiilor din tabel:
 executată: dacă comanda a fost executată atunci se va trece în acest câmp valoarea
''executată'', valoarea implicită fiind ''neexecutată'';
 anulat: acest câmp se va completa cu ''da'' doar atunci când se va anula o înregistrare
făcută, valoarea implicită fiind ''nu''.
Informaţiile sunt preluate de pe comanda emisă.
Tabelul 3.13.
Comanda
3 număr comandă număr_cmd
4 data întocmirii data_întocm
5 condiţii de livrare cond_livr
6 executată executată
7 anulat anulat
Contracte
Acest tabel conţine informaţii cu privire la contractele de vânzare cumpărare încheiate cu
furnizorii, cu specificaţia că datele referitoare la mărfurile care fac obiectul contractului vor fi
conţinute de o altă entitate.
La contractele care au fost încheiate cu furnizorii pe baza unor comenzi emise în prealabil de
unitate va fi menţionată şi comanda pe baza căreia a fost încheiat.
Câmpurile ''anulat'' şi ''executat'' au aceeaşi semnificaţie cca la tabelul ''Comanda''.
Informaţiile sunt preluate de pe contractele de vânzare cumpărare încheiate.
37
Tabelul 3.14.
Contracte
1 număr contract număr_crt
2 număr comandă număr_cmd
3 data întocmirii data_întoc
4 condiţii de livrare cond_livr
5 modalitatea de plată modalit_plată
6 termen de plată ter_pl
7 dobânda penalizatoare dob_penaliz
8 valabilitate valabilit
9 executat executat
10 anulat anulat
Cmdcrt marfă
Acest tabel conţine informaţii cu privire la marfa care face obiectul comenzilor lansate de
unitate sau al contractelor de vânzare sumpărare încheiate. Câmpurile ''anulat'' şi ''executată'' au aceeaşi
semnificaţie ca la tabelele ''Contracte'' şi ''Comanda''. Câmpul ''tip document'' se referă la tipul
documentului pe baza căruia se înregistrează marfa (comandă sau contract de vânzare cumpărare), el
fiind testat înainte de a genera rapoarte referitoare la marfa comandată sau contractată.
Informaţiile sunt preluate de pe comenzile emise sau contractele de vânzare cumpărare
încheiate.
Tabelul 3.15.
Cmdcrt marfă
2 denumire marfă denumire_mf
3 caracteristici caracteristici
4 cantitate cantitate
5 preţ de vânzare pre_vânz
7 anulat anulat
Denumire marfă
Acest tabel conţine informaţii referitoare la marfa care a fost achiziţionată, existentă în stoc sau
care a fost epuizată. Datele conţinute se referă la denumire, categorie, caracteristici, sold cantitate, preţ
de vânzare. Informaţiile conţinute de acest tabel sunt folosite pentru vânzare.
38
Tabelul 3.16.
Denumire marfă
1 denumire marfă denumire_mf
2 categorie categ
3 unitate de măsură u_m
4 caracteristici caract
5 sold cantitate sold_cant
6 preţ de vânzare pret_vânz
Materiale recepţionate
Acest tabel conţine informaţii cu privire la materialele recepţionate pe baza notei de recepţie
sau a facturii. În acest tabel sunt înregistate şi alte informaţii pe lângă cele conţinute de nota de recepţie
şi constatare de diferenţe precum:
 numărul operaţiei: acest câmp conţine numărul operaţiei care este preluat din tabelul
''Registrul de operaţii'' pentru identificarea documentelor care au însoţit marfa pe
parcursul transportului;
 tip document;
 anulat: acest se va completa cu ''da'' dacă se anulează documentul ca urmare a unei
erori, care face ca documentul să fie necorespunzător din punct de vedere al calităţii
informaţiei;
 tip operaţie: valoarea introdusă în acest câmp va fi testată înainte de generarea unor
rapoarte privind mărfurile recepţionate;
 recepţionat: acest caâmp se completa cu ''recepţionat'' dacă mărfurile nu vor fi
respinse la recepţie, respectiv cu ''nerecepţionat'' dacă mărfurile vor fi respinse la
recepţie.
Informaţiile sunt preluate după caz din nota de recepţie şi constatare de diferenţe sau din
factură, în funcţie de documentul pe baza căruia se face recepţia.
Tabelul 3.17.
Materiale recepţionate
1 număr operaţie număr_operaţie
2 data operaţiei data_operaţiei
6 nume marfă nume_mf
8 cantitate intrată cant_intrată
9 valoare intrată val_intrată
10 cantitate ieşită cant_ieşită
11 cost unit cost_unit
12 cota adaos comercial cota_ad_com
13 cota tva cota_tva
14 pret de vânzare prestabilit pr_vânz_prestab
15 preţ de vânzare pret_vânz
39
16 categorie categ
17 anulat anulat
19 recepţionat nerecep
Materiale diferenţe
Acest tabel conţine informaţii cu privire la diferenţele costatate, la mărfurile livrate, cu ocazia
recepţiei.
Informaţiile sunt preluate din nota de recepţie şi constatare diferenţe.
Tabelul 3.18.
Materiale diferenţe
2 denumire marfă denumire_marfă
4 diferenţe cantitative dif_cant
5 diferenţe preţ dif_preţ
6 diferenţe valoare dif_val
7 anulat anulat
Furnizori
Acest tabel cuprinde informaţii cu privire la identificarea furnizorilor.
În acest tabel este generat un cod al furnizorului care este unic pentru fiecare furnizor în parte.
Acest cod va fi folosit pentru a înlocui introducerea în celelalte tabele a tuturor datelor de identificare a
furnizorilor, prin introducerea codului furnizorului.
Informaţiile sunt preluate din documentele justificative care conţin date de identificare a
furnizorilor.
Tabelul 3.19.
Furnizori
2 denumire denumire
3 număr de înmatriculare în Registrul comerţului nr_reg_com
4 număr de înregistrare fiscală nr_înreg_fisc
5 sediul sediul
6 judeţul jud
7 contul cont
8 banca banca
40
Unitate
Acest tabel conţine informaţii cu privire la unitatea care utilizează sistemul informatic.
Informaţiile unt preluate de la personalul unităţii, autorizat să ofere astfel de informaţii.
Tabelul 3.20.
Unitate
1 cod unitate cod_u
2 denumire denumire
3 număr de înmatriculare în Registrul comerţului nr_reg_com
4 număr de înregistrare fiscală nr_înreg_fisc
5 sediul sediul
6 judeţul jud
7 contul cont
8 banca banca
Anulat
Acest tabel este o entitate auxiliară din punct de vedere funcţional.
Informaţiile conţinute de ea vor fi folosite pentru validarea înregistrărilor.
Tabelul 3.21.
Anulat
1 anulat anulat
Categorie marfă
Acest tabel ca şi precedenta are un carecter auxiliar din punct de vedere funcţional.
Informaţiile conţinute de ea sunt folosite pentru o mai bună funcţionare a sistemului.
Tabelul 3.22.
Categorie marfă
1 categorie marfă categ_mf
Executată
Acest tabel conţine informaţii cu privire la comenzile emise sau contractele încheiate.
Informaţiile conţinute vor fi folosite pentru determinarea stării comenzilor sau contractelelor,
executate sau neexecutate.
Tabelul 3.23.
Executată
41
Recepţionat
Acest tabel conţine informaţii cu privire la rezultatul recepţiei pentru fiecare marfă primită de la
furnizor, înscriindu-se recepţionat sau nerecepţionat după caz.
Tabelul 3.24.
Recepţionat
1 recepţionat recepţionat
Tip document
Acest tabel conţine informaţii cu privire la tipul documentului care stă la baza înregistrării,
document care poate fi factură, aviz de însoţire, notă de recepţie şi constatare de diferenţe.
Tabelul 3.25.
Tip document
Tip operaţie
Acest tabel conţine informaţii cu privire la tipul operaţiei efectuate, care poate fi aprovizionare
sau cumpărare.
Tabelul 3.26.
Tip operaţie
42
3.2.2. RELAŢIILE DINTRE ENTITĂŢILE BAZEI DE DATE
Relaţiile dintre entităţile cele mai importante ale bazei de date sunt prezentate in figura de mai
jos:
Figura 3.1. Prezentarea relaţiilor dintre entităţile bazei de date
Folosirea relaţiilor permite o mai bună gestionare a dimesnsiunii bazei de date, prin eliminarea
multiplicării unor informaţii. De exemplu în cazul unei facturi datele referitoare la materiale sunt
păstrate într-o entitate separată de cea în care sunt păstrate datele referitoare la furnizor sau delegaţi.
În continuare voi prezenta câteva relaţii dintre cele mai importante.
Comandă - Cmdcrt marfă

Prin acestă relaţie este făcută legătura între entitatea ''Comanda'' şi ''Cmdcrt marfă''. Astfel
fiecăerei înregistrări din entitatea ''Comanda'' îi corespunde una sau mai multe înregistrări din entitatea
''Cmdcrt marfă'', prin această relaţie este înlocuită creşterea dimensiunii bazei de date cu toate
înregistrările aferente entităţii ''Comanda'' (110 caractere) pentru fiecare marfă comandată cu creşterea
dimensiunii bazei de date doar cu dimeniunea câmpului ''număr comandă'' (5 caractere). Se poate deci
observa cum se face o economie de 105 caractere.
Comandă - Contracte
Prin această relaţie se face legătura între entităţile ''Comandă'' şi ''Contracte''. Rolul ei este acela
de a nu lua în considerare la calculul mărfurilor comandate şi contractate a mărfurilor care sunt
cuprinse în comenzile pe baza cărora au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare, altfel valoarea
care s-ar obţine nu ar fi reală, ceea ce ar duce la luarea unor decizii eronate, în sensul că valoarea
43
mărfurilor comandate şi contractate ar fi mai mare decăt valoarea reală a mărfurilor care urmează a fi
primite ceea ce ar putea duce la rupturi de stoc cu consecinţe negative asupra activităţii firmei.
Denumire materiale - Materiale recepţionate

Aceată relaţie se stabileşte pentru a pemite introducerea unor denumiri de marfă în entitatea
''Materiale recepţionate'' decât dacă au fost introduse în prealabil în entitatea ''Denumire materiale''. Ca
urmare a acestei relaţii sunt evitate situaţiile în care, datorită unor introduceri eronate a denumirilor
mărfurilor recepţionate, sunt calculate preţuri de vânzare eronate, în caer descărcarea gestiunii ese
făcută la un cost eronat etc.
Registrul de operaţii - Materiale recepţionate

Prin această relaţie fiecărei înregistrări din ''Registrul de operaţii'' îi corespund una sau mai
multe înregistrări din entitatea ''Materiale recepţionate''. Această legătură asigură introducerea corectă a
numărului opeaţiei din ''Registrul de operaţii'' şi implicit a numărului documentului pe baza căruia au
fost livrate mărfurile.
44
3.3. INTERFAŢA CU UTILIZATORUL
Interfaţa cu utilizatorul are un dublu rol: primul de a introduce în sistemul informatic datele
necesare pentru a putea funcţiona corespunzător iar cel de-al doilea de a pune la dispoziţia utilizatorilor
informaţiile necesare pentru luarea deciziilor.
Interfaţa cu utilizatorul este constituită din machete de intrare, prin care se realizează, de regulă,
introducerea datelor, şi din rapoarte, care sunt situaţii de ieşire prin intermediul cărora sunt transmise
informaţii către utilizatorii sistemului informatic.
MACHETELE DE INTRARE
Principalele machete de intrare ale sistemului informatic Gefim sunt prezentate în cele ce
urmează.
Figura 3.2. Macheta de intrare Meniu
Această machetă este folosită pentru direcţionarea acţiunilor utilizatorului spre principalele
direcţii de acţiune: aprovizionare, vânzare, gestiunea mărfurilor, obţinere de rapoarte, introducere date
de identificare furnizor şi unitatea utilizatoare a sistemului informatic. Macheta ''Meniu'' constituie de
altfel macheta de întâmpinare, punctul de pornire al interfeţei.
45
1) Aprovizionarea cu mărfuri
Prin acţionarea butonului ''Aprovizionare'' se deschide o nouă machetă de introducere a datelor
privitoare la emiterea de comenzi sau la încheierea de contracte, primirea mărfurilor şi a documentelor
care le însoţesc de la furnizor, efectuarea unor operaţii de actualizare a datelor care privesc atât
mărfurile cât şi furnizorii.
Această machetă poartă numele de ''Aprovizionare'' şi este prezentată în figura de mai jos:
Figura3.3. Aprovizionare
Activitatea de aprovizionare cuprinde următoarele domenii:

 Emiterea de comenzi
Pentru introducerea datelor de identificare a comenzilor emise se foloseşte macheta
''Introducere comenzi'', prezentată în figura de mai jos.
Figura 3.4. Introducere comenzi
46
Pentru introducerea datelor privind mărfurile cuprinse în comenzi se foloseşte macheta ''Marfă
comandată'':
Figura 3.5. Marfă comandată
 Introducerea datelor din contractele economice încheiate

Înregistrarea contractelor încheiate în baza de date se realizează prin acţionarea butonului
''Introducere contracte'' care deteremină deschiderea unei alte machete ''Introducere contracte''. Această
machetă este prezentată în figura următoare:
Figura 3.6. Introducere contracte
În această machetă sunt introduse date de identificare a contractului precum şi alte date
referitoare la condiţii de livrare, modalitate de plată, termen de plată, dobânda penalizatoare,
valabilitate. Marfa care face obiectul contractului este introdusă cu ajutorul unei alte machete prin
acţionarea butonului ''Introducere marfa contractată''. Macheta care va apare pe ecran este următoarea:
47
Figura 3.7. Marfă contractată
Cu ajutorul acestei machete vor fi introduse datele referitoare la mărfurile care fac obiectul
contractului.
 Primire aviz de însoţire a mărfii

Pentru introducerea avizului de însoţire a mărfii se acţionează butonul ''Primire aviz de însoţire
a mărfii'' care determină afişarea pe ecran a machetei ''Introducere date aviz''.
Figura 3.8. Introducere date aviz
48
Această machetă permite introducerea datelor de identificare a furnizorului, a delegaţilor.

Pentru introducerea datelor privitoare la mărfuri recepţionate se acţionează butonul ''Întocmire notă de
recepţie şi constatare de diferenţe'', care determina afişarea pe ecran a unei alte machete: ''Nota de
recepţie şi constatare de diferenţe''.
Figura 3.9. Intocmire nota de recepţie şi constatare de diferenţe
Această machetă permite introducerea datelor privitoare la mărfurile recepţionate.

În cazul în care se constată diferenţe la recepţie se va acţiona butonul ''Diferenţe constatate'',
care va duce la afişarea formularului ''Introducere diferenţe constatate''.
49
Figura 3.10. Introducere diferenţe constatate
 Primire factura
Înregistrarea facturii se realizează pe baza machetei ''Introducere data factura''.
Figura 3.11. Primire Factura
50
În cazul în care recepţia are loc pe baza facturii, materialele recepţionate se vor înregistra în
această machetă, întocmirea unei note de recepţie şi constatare de diferenţe nefiind necesară.
Acţionarea butonului ''Întocmire note de recepţie şi constatare de diferenţe'' va duce la afişarea
machetei ''Introducere date nota de recepţie şi constatare de diferenţe'', care a fost prezentat mai sus.
Butonul ''Introducere cote de penalizare'' este folosit pentru a introduce cotele de penalizare
aplicate asupra valorii documentului în situaţia depăşirii termenului de plată stabilit. Acţionarea lui va
deteremina afişarea pe ecran a machetei ''Introducere cote de penalizare''.
Figura 3.12. Introducere cote penalizare
Vânzarea mărfurilor
Introducerea datelor referitoare la vânzarea de mărfuri se realizează cu ajutorul machetei
''Vânzare''.
Această machetă permite afişarea soldului fiecărui produs pentru a şti dacă un produs este în
stoc, în cazul în care este solicitat un produs.
51
Figura 3.13. Vânzare
Introducere/modificare date mărfuri

Pentru a realiza introducerea sau modificarea unor date privind mărfurile se acţionează butonul
''Gestiune mărfuri'' de pe macheta ''Meniu''.
Această categorie de operaţii se referă la introducerea sau modificarea unor informaţii privind:
preţul de vânzare, descărcarea gestiunii, modificarea stocului minim, caracteristici, categorii de
produse, unităţi de măsură.
 Descărcarea gestiunii se realizează prin intermediul machetei ''Descărcare gestiune''.
52
Figura 3.14. Descărcare gestiune
 Introducere/modificare specificaţii marfă

Această categorie de operaţii se referă la modificarea unor informaţii privind caracteristici, preţ
de vânzare etc. Realizarea acestei operaţii se realizează prin intermediul machetei
''Introducere/modificare specificaţii marfă''.
Figura 3.15. Introducere/modificare specificaţii marfă
 Introducere/ modificare stoc minim

Această operaţie este realizată prin intermediul machetei ''Introducere/modificare stoc minim''.
Prin această operaţie se urmăreşte emiterea din timp a comenzilor către furnizori, în vederea evitării
rupturii de stoc care ar avea consecinţe negative asupra societăţii.
Figura 3.16. Introducere/modificare stoc minim
53
Achitare furnizor
Această operaţie se realizează cu ajutorul machetei ''Achitare furnizor'' care presupune
modificarea unui singur câmp ''plătit'', restul cămpurilor neputând fi modificate.
Figura 3.17. Achitare furnizor
Introducere/modificare date furnizori

Această operaţie se realizează cu ajutorul machetei ''Introducere/modificare date furnizori''
Figura 3.18. Introducere/modificare date furnizori
54
Introducere/modificare date unitate

Introducerea datelor de identificare a unităţii se realizează cu macheta ''Introducere
modificare date unitate''.
Figura 3.19. Introducere/modificare date unitate
3.3.2. RAPOARTE
Rapoartele obţinute prin sistemul informatic Gefim sunt:Situaţia penalizărilor pentru neplata în
termen a datoriilor faţă de furnizori, Fişa generală furnizori, Fişă individuală furnizori, Situaţia
furnizorilor neplătiţi, Numărul de zile până la plată, Situaţia stocului existent, Total marfă contractată,
Total marfă comandată, Total datorie furnizori, Situaţia vânzărilor pe zile.
Principalele rapoarte obţinute sunt:
Fişă individuală furnizor
55
Situaţia penalizărilor pentru neplata în termen a datoriilor faţă de furnizori
Figura 3.20. Situaţia penalizărilor pentru neplata în termen a furnizorilor
Situaţia stocului existent
56
Total marfă contractată
57
Situaţia vânzărilor pe zile
58
Bibliografie
1. Constanţa I. – Sistemul informational contabil la nivelul firmei, Tribuna Economică, Bucureşti,

2000
2. Cotleţ D. – Contabilitate, informaţie, decizie, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 1998
3. Epuran M., Băbăiţă V. – Bazele contabilităţii, Editura Mirton, Timişoara, 1999
4. Epuran M., Băbăiţă V. – Contabilitatea Financiară, Editura de Vest, vol 1, Tmişoara, 1996
5. Epuran M., Cotleţ D., Ineovan F., Pereş I. – Contabilitatea Financiară, volumul 2, Editura
Mirton, Timişoara, 1998
6. Feleagă N, Ionaşcu I. – Tratat de Contabilitate Financiară, volumul 2, Editura Economică,
Bucureşti, 1998
7. Muntean M., Lupulescu M., Popovics A., Dănăiaţă D., Margea R. – Medii de programare,
Visual Basic & Access, Editura Mirton, Timişoara, 1999
8. Munteanu V. - Contabilitatea financiară a întreprinderilor, volumul 2, Editura Lucman Serv,
Bucureşti, 1998
9. Oprean D., Racoviţan D. M., Oprean V. - Informatica de gestiune şi managerială, Editura
Eurounion, Oradea, 1994
10. Roşca I., Macovei E., Davidescu N., Răileanu V. - Proiectarea sistemelor informatice
financiar- contabile, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti, 1993
11. Stepan A., Petrov Gh., Iordan V. - Fundamentele proiectării şi realizării sistemelor
informatice, Editura Mirton, Tmişoara, 1995
12. Tomescu F. - Managementul societăţilor comerciale, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1998
13. Ministerul Finantelor - Norme metodologice pentru întocmirea şi utilizarea formularelor
comune privind activitatea financiară şi contabilă, Editura Economică, Bucureşti, 1998
14. Ministerul Finanţelor Publice - Catalogul formularelor cu regim special privind activitatea
financiară şi contabilă, Editura Economică, Bucureşti, 2001
59

Proiectarea Unui Sistem Informatic Pentru Gestiunea Relatiilor Cu Furnizorii Si A Marfurilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiectarea Unui Sistem Informatic Pentru Gestiunea Relatiilor Cu Furnizorii Si A Marfurilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare de licenţă

Proiectarea unui sistem informatic pentru gestiunea

1.1. DEFINIRE, FUNCŢII

Conducerea oricărei unităţi economice presupune cunoaşterea stării tuturor elementelor

1.2. SISTEMUL INFORMAŢIONAL ECONOMIC

1.2.1. LOCUL SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN CADRUL

Sistemul economic reprezintă un ansamblu de elemente interconectate prin relaţii de

1.2.2. CONCEPTUL DE SISTEM INFORMAŢIONAL ECONOMIC ŞI

Sistemul informaţional pentru conducerea unităţii economice poate fi definit ca un

comercială şi financiar-contabilă. De altfel, însuşi sistemul informaţional al întreprinderii este

1.2.3.STRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ECONOMIC

Sistemul informaţional poate fi structurat în funcţie de mai multe criterii :

tehnico-economică privind tehnologiile de fabricaţie şi de realizare a investiţiilor

1.3.SISTEMUL INFORMATIC - COMPONENTĂ A SISTEMULUI

informatic, care face obiectul modernizării şi expoatării.

1.6.INFORMAŢIA-ELEMENT DE BAZĂ AL SISTEMULUI INFORMATIC

1.6.1.DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA INFORMAŢIEI

1.6.2.1. CONTABILITATEA-SURSĂ DE INFORMAŢII

Contabilitatea, în calitatea ei de componentă a sistemului informaţional economic, este

1.6.2.2. DOCUMENTAŢIA PRIMARĂ-SURSĂ A

Documentele primare justificative constituie suportul informaţiilor privind operaţiile

2. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR COMERCIALE

2.1. CONTABILITATEA STOCURILOR

2.1.1. NOŢIUNI ŞI DELIMITĂRI PRIVIND STOCURILE

2.1.2.OBIECTIVELE ŞI FACTORII CONTABILITĂŢII STOCURILOR

Obiectivele contabilităţii stocurilor sunt în principal legate de realizarea funcţiilor

Având în vedere cele patru momente specifice principiilor evaluării elementelor

2.1.4.METODE DE EVALUARE A STOCURILOR

Metoda costului mediu ponderat poate fi aplicată în două variante:

2.1.5. ORGANIZAREA EVIDENŢEI OPERATIVE

2.1.6. PURTĂTORII DE INFORMAŢII PRIVIND STOCURILE

Operaţiile economice privitoare la mişcarea stocurilor sunt consemnate în documente de

2.2. CUMPĂRĂRILE ŞI VÂNZĂRILE

2.2.1. EVALUAREA DATORIILOR COMERCIALE

Fixarea preţului de vânzare se bazează pe o politică care trebuie să răspundă obiectivelor

2.2.4. EVIDENŢA OPERATIVĂ

Prin specificul lor, datoriile şi creanţele sunt reprezentate de o multitudine de persoane

2.2.5. PURTĂTORII DE INFORMAŢII PRIVIND DATORIILE

În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în programul de aprovizionare, unităţile

3. SISTEMUL INFORMATIC DE EVIDENTA A RELATIILOR CU

3.1. SURSE INFORMATIONALE. DOCUMENTE

Sursele informaţionale de bază pentru consemnarea operaţiilor economice sunt, indiferent

Aceste documente sunt prezentate sintetizat în Tabelul 1. Inventarul docuentelor

valoare la preţ de vânzare inclusiv TVA * 1

3.2.1. PREZENTAREA ENTITĂŢILOR

Nrcd faţă antet

Informaţiile sunt preluate de pe nota de recepţie şi constatare diferenţe.

Nrcd faţă comisie

Nrcd faţă delegaţi

Nrcd verso date expediţie

Nrcd verso delegat

3.2.2. RELAŢIILE DINTRE ENTITĂŢILE BAZEI DE DATE

Figura 3.1. Prezentarea relaţiilor dintre entităţile bazei de date

Comandă - Cmdcrt marfă

Denumire materiale - Materiale recepţionate

Registrul de operaţii - Materiale recepţionate

3.3. INTERFAŢA CU UTILIZATORUL

Figura 3.2. Macheta de intrare Meniu

Activitatea de aprovizionare cuprinde următoarele domenii:

Figura 3.4. Introducere comenzi

Figura 3.5. Marfă comandată

 Introducerea datelor din contractele economice încheiate

Figura 3.6. Introducere contracte