1.

SISTEME INFORMATICE PENTRU MANAGEMENT

1.1 Importanța informaticii în fundamentarea și luarea deciziilor

Diversitatea situațiilor decizionale cu care se confruntă un manager impune necesitatea

promovarii unor produse informatice capabile să utilizeze algoritmi complecsi, cuprinși în modele
matematice sofisticate, care formalizează și modelează diversitatea situațiilor manageriale dintr-o
economie de piață.
Cresterea rapidă a numarului de utilizatori ai sistemului Internet impune, de asemenea,
mutații la nivelul organizatiilor și în ceea ce privește promovarea rapidă a platformelor bazate pe
tehnologii TCP/IP, capabile să introducă modele virtuale ale unor activitati, pâna nu demult
clasice. Astfel, au aparut și s-au dezvoltat tehnologii de tip e-Procurement, e-Commerce, e-
Organization, e-Learning, e-Services, e-Administration etc. care au deschis noi perspective pentru
managementul secolului XXI.
Toate aceste considerente impun definirea unui profil nou al managerului modern, precum
și situarea noilor tehnologii informatice la granița dintre două științe: cea a managementului și
cea a informaticii.
Organizația presupune un scop urmărit (obiect de activitate) și o multitudine de mijloace
și condiționări pentru realizarea acestuia (resurse, norme de funcționare, legislație, reguli de lucru
cu alte organizații).
Gestionarea acestor mijloace interne, a condiționărilor externe, precum și a partenerilor
(clienți, furnizori, colaboratori) înseamnă multă informație (respectiv colectare, prelucrare,
agregare, interogare, studiere).
De-a lungul funcționării întreprinderii se adună foarte multe date, se definesc și se
cristalizează modele de oraganizare și de operare ceea ce în literatura de specialitate se numește
“business logic”
Dacă până nu demult aceste informații rezidau pe hartie, în ultimii ani tehnologia
informatică s-a dezvoltat suficient pentru a prelua funcțiile de gestionare a informațiilor de
întreprindere (captare, procesare, analiză, sintetizare și stocare).
 Principalele avantaje ale utilizării informaticii în activitățile unei organizații sunt:
stocarea cantităților mari de date;
viteză ridicată la căutarea informațiilor;
precizie înaltă de căutare (exactitatea soluțiilor, acuratețea reprezentărilor);
structurabilitatea informațiilor (asigurată de flexibilitatea formelor de organizare a
datelor);
integrarea bună cu mijloacele de comunicație (determinând o circulație fluentă a
informațiilor);
scalabilitatea soluțiilor informatice (flexibilitate în organizare și dezvoltare);
accesibilitate și asimilabilitate relativ ridicată (soluțiile nu mai sunt rezervate exclusiv
specialiștilor în informatică);
răspândire globală (favorizând integrarea în mediul social ți economic);[Bămi03]

1.2 Organizația ca sistem cibernetic

Fondată în anul 1948 de matematicianul amaerican Norbert Wiener, cibernetica reprezintă

știința generală a controlului sistemelor, fiind axată pe următoarele trei direcții:
- Identificarea structurii și stărilor interne ale sistemului
- Descrierea relațiilor din system, precum și dintre acestea si mediu
- Cunoașterea comporatamentului și evoluției sistemului în timp.
Sistemul cibernetic este un sistem caracterizat de prezența feedback
-ului între componente și de capacitatea de autoreglare.
Feedback-ul presupune că acțiunea lui E1asupra lui E2, antrenează un răspuns al lui E2 asupra
lui E1, în baza buclei de retroactiune (de reactie).
Retroactiunea permite autoreglarea sistemului, adică modificarea relațiilor dintre
elemente, ăn functie de un anumit scop pe care sistemul il urmărește, prin ajustari successive
determinate de cantitatea, calitatea și natura informatiilor din sistem.
Sistemul informațional împreunî cu componentele sale informatice
asigură funcția de retroacțiune in cadrul modelului cibernetic al organizatiei.
Retroacțiunea este de două tipuri: negative si pozitivă.
 Retroactiune negativă– o acțiune de creștere a input-urilor, antrenează o diminuare a
output-urilor (și invers). Sistemul tinde către o stare de echilibru.
Retroacțiune pozitivă– o acțiune de creștere a input-urilor antrenează o creștere a output-
urilor (si invers).Sistemul tinde către o stare de blocaj.
In aceste condiții, rolul sistemului informațional în cadrul sistemului de management al
organizației este unul de condiționare reciprocă între componenta decizională și cea
organizațională.
Din perspectiva lui Wiener, organizația poate fi considerată a fi un sistem cibernetic,
caracterizat de prezenta feedback-ului, care permite manifestarea proprietății de autoreglare, în
funcție de factori intrinseci și de cei care provin din mediu, astfel încat sistemul – în ansamblul său
– să-si atinga finalitatea.
In termeni manageriali, sistemul cibernetic al organizației poate fi privit prin prisma
sistemului de management, la nivelul căruia acțiunea și retracțiunea manifestată între componente
asigură autoreglarea acestuia și generează organizatiei o anumită evoluție și dinamică.

1.3. Sistemul informaţional vs sistem informatic

Comunicarea între diferite sisteme, subsisteme şi în cadrul acestora se realizează prin

intermediul sistemului informaţional. Dacă se consideră organizaţia economico-socială ca fiind
un sistem cibernetic, atunci sistemul informaţional se interpune între sistemul condus şi sistemul
de management (fig. 1.1).
Fig. 1.1. Organizaţia economică ca sistem cibernetic [LuSa03, TăPă13].

Resurse Produse,
SISTEMUL CONDUS servicii

Informaţii Decizii

SISTEMUL
INFORMAŢIONAL

Informaţii din SISTEMUL DE Informaţii în

afara sistemului MANAGEMENT afara sistemului
 Sistemul informaţional al unei organizaţii se poate defini ca un ansamblu tehnico-
organizatoric de proceduri de constatare, consemnare, culegere, verificare, transmitere, stocare
şi prelucrare a datelor în scopul satisfacerii cerinţelor informaţionale necesare conducerii în
procesul fundamentării şi elaborării deciziilor [LuSa03].
Din definiţie se desprind activităţile şi obiectivul sistemului informaţional.
În ceea ce priveşte activităţile sistemului informaţional, într-o formă mai analitică, acestea
pot fi următoarele [LuBâ07, LuSa03]:
• culegerea şi consemnarea datelor primare de la locurile unde se petrec procesele şi
fenomenele economice, precum şi din spaţial economic extern;
• verificarea, transmiterea şi stocarea datelor pe diferiţi purtători tehnici de informaţii;
• prelucrarea manuală sau automată a datelor în concordanţă cu cerinţele conducerii;
• selectarea informaţiilor necesare conducerii conform principiului selecţiei şi informării
prin excepţie.
Scopul sistemului informaţional este reprezentat de satisfacerea cerinţelor informaţionale
necesare conducerii în procesul de elaborare a deciziilor. Deci, prin scopul urmărit, sistemul
informaţional se poate considera ca un instrument al managementului în vederea realizării
obiectivelor activităţilor organizaţiilor economico-sociale.
În situaţia în care realizarea activităţilor din cadrul sistemului informaţional implică folosirea
tehnicii de calcul, se evidenţiază un alt concept acela de sistem informatic.
Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite efectuarea
operaţiilor de culegere, transmitere, stocare, prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel
obţinute, prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei şi a personalului specializat în
prelucrarea automată a datelor [StGa**].

1.4. Componentele sistemului informatic pentru management

Un sistem informatic este un ansamblu format din hardware, software, date, utilizatori şi
componente procedurale, pentru a oferi date şi informaţii corecte, persoanelor potrivite, la
momentul potrivit [DaYe98]. Din această definiţie se pot extrage componentele unui sistem
informatic. Aceste componente sunt intercorelate funcţional şi sunt reprezentate de: hardware-ul,
software-ul, comunicaţiile, baza ştiinţifică şi metodologică, baza informaţională, utilizatorii şi
cadrul organizatoric (fig. 1.2).
Hardware-ul sistemului informatic este compus din totalitatea mijloacelor tehnice de
culegere, transmitere, stocare şi prelucrare automată a datelor.

HARDWARE-ul

SOFTWARE-ul

COMUNICAŢIILE
SISTEMUL
INFORMATIC BAZA ŞTIINŢIFICĂ
ŞI METODOLOGICĂ

BAZA
INFORMAŢIONALĂ

UTILIZATORII

CADRUL
ORGANIZATORIC

Fig. 1.2. Componentele sistemului informatic pentru management [LuSa03, TăPă13].

Software-ul sistemului este alcătuit din totalitatea programelor necesare funcţionării, în bune
condiţii, a sistemului informatic, în concordanţă cu funcţiile şi obiectivele care i-au fost stabilite.
Comunicaţiile se referă la totalitatea echipamentelor şi tehnologiilor de comunicaţie a datelor
între sisteme.
Baza ştiinţifico-metodologică este formată din modele matematice ale proceselor şi
fenomenelor economice, metodologii, metode şi tehnici de realizare a sistemelor informatice.
Baza informaţională este constituită din datele supuse prelucrării, fluxurile informaţionale,
sistemele şi nomenclatoarele de coduri.
Utilizatorii reprezintă personalul specializat în culegerea, transmiterea, stocarea şi
prelucrarea datelor.
 Cadrul organizatoric este cel precizat în regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii
în care activează sistemul informatic.

Sistemul informatic este inclus în cadrul sistemului informaţional şi are ca obiect de

activitate, în general, procesul de culegere, verificare, transmitere, stocare şi prelucrare automată
a datelor (fig. 1.3.).

SISTEMUL CONDUS

INFORMAŢIONAL
SISTEMUL

SISTEM
INFORMATIC

SISTEMUL DE
MANAGEMENT

Fig. 1.3. Plasarea sistemului informatic în sistemul informaţional [LuSa03, TăPă13].

Prin implementarea unor modele matematice şi utilizării tehnicii de calcul în activităţile

enumerate, sistemul informatic imprimă valenţe sporite sistemului informaţional, sub aspect
calitativ şi cantitativ. În ceea ce priveşte raportul dintre sistemul informatic şi sistemul
informaţional, se poate aprecia că sistemul informatic tinde spre a egala sfera de cuprindere a
sistemului informaţional, însă acest lucru nu va fi posibil niciodată, datorită limitelor sistemului
informatic.