2.

REALIZAREA SISTEMELOR INFORMATICE

2.1 Elemente organizaţionale folosite la determinarea cerinţelor unui sistem

informatic

Obiectivul fundamental al Sistemului Informatic pentru managementul organizaţiilor

constă în furnizarea de informaţii corecte, relevante şi în timp real la toate nivelele decizionale
corespunzătoare sistemelor operante unde este utilizat, în scopul creşterii performanţelor
organizaţiei.
Pentru atingerea acestui obiectiv o condiţie de bază este creşterea calităţii informaţiilor
astfel încât să se asigure cunoaşterea în detaliu a proceselor economice .
Realizarea şi implementarea unui sistem informatic pentru management creează condiţii
pentru utilizarea unor metode moderne, eficiente de preluare, urmărire şi control a întregii activităţi
care se desfăşoară.
Obiectivul fundamental, enunţat mai sus, influenţează direct celelalte obiective cu caracter
managerial şi funcţional.
Obiectivele manageriale constau în realizarea preluării decontărilor în aşa fel încât fiecare
unitate operaţională din sistem să cunoască cu exactitate rezultatele economice şi să poată
beneficia de efectele sistemului informatic în activitatea de zi cu zi.
Studiul activităţilor desfăşurate în sistemul economic, modul de realizare a funcţiunilor
unităţii economice se face prin:
1. Pe baza statutului de funcţionare a societăţii se studiază:
- activităţile şi sarcinile din cadrul acestor funcţiuni;
- atribuţiile ce revin compartimentelor;
- modul de realizare a activităţilor funcţionale din cadrul unităţii economice.
2. În cazul activităţii de producţie se prezintă:
- fluxul de producţie, amplasarea locurilor de muncă, depozitelor etc.;
- tipurile de produse, structura lor, ciclurile de realizare;
- modul de organizare a producţiei, stocarea producţiei, transporturile interne,
 controlul de calitate;
- resursele existente:
- capacităţi;
- asigurarea tehnică / proiectarea de produse noi;
- norme tehnice;
- asigurarea cu materiale necesare;
- sistemul existent de programare a producţiei.

Studiul sistemului de conducere se referă la:

- identificarea caracteristicilor sistemului de conducere existent;
- sistemul de indicatori cantitativi şi valorici;
- organizarea conducerii;
- caracteristicile rezultate din statutul de funcţionare a societăţii, tipuri de
decizii, modul de lucru a deciziilor.

Studiul sistemului informaţional presupune:

- elaborarea schemei fluxului informaţional global (cu punerea în evidenţă a principalelor activităţi
şi a legăturilor statice şi dinamice dintre acestea);
- estimarea cantitativă şi calitativă a informaţiilor de intrare-ieşire, modul de culegere şi prelucrare;
- identificarea principalilor algoritmi, regulilor de calcul şi a punctelor si regulilor de control;
- cunoaşterea principalelor restricţii ale sistemului informaţional;
- situaţia raţionalizării fluxurilor şi a documentelor din unitatea economica, studii elaborate, stadiul
lor de implementare;
- sistemul de codificare utilizat, restricţii;
- performanţele şi limitele sistemului informaţional existent.

Identificarea metodelor şi mijloacelor tehnice utilizate pentru prelucrarea

datelor în cadrul sistemului informaţional existent se face evidenţiind: mijloacele tehnice existente
în dotarea unităţii economice ( modul de utilizare, cheltuielile de exploatare, personalul implicat,
performante); existenţa unor aplicaţii proiectate şi/sau implementate.
Determinarea cerinţelor sistemului
Determinarea cerinţelor sistemului este activitate esenţială în aflarea situaţiei existente şi a
ceea ce se doreşte în viitor. Rezultatul activităţii de determinare a cerinţelor sistemului se
concretizează în diferite forme ale informaţiilor colectate, cum sunt copii ale interviurilor,
însemnări efectuate în timpul observării şi analizei documentelor, interpretări ale răspunsurilor la
chestionare, seturi de formulare, rapoarte, descrieri ale posturilor de lucru ş.a., precum şi rezultate
ale prelucrărilor efectuate de calculator, cum ar fi prototipurile.
Rezultatele prezentate după această activitate pot fi rezumate astfel:
1. Informaţii obţinute în urma conversaţiilor cu utilizatorii sau prin observarea activităţilor prestate
de aceştia: copii sau sinteze ale interviurilor, răspunsurile la chestionare sau interpretări ale
acestora, însemnări şi rezultate din observarea activităţilor, procese verbale ale şedinţelor ce au
avut loc în acest scop;
2. Informaţii scrise care există în unitate: misiunea şi strategia afacerii, exemplare ale formularelor,
rapoartelor şi machetelor de ecrane, manuale ale procedurilor, descrieri ale posturilor de lucru,
manuale de instruire, scheme de sisteme şi documentaţia sistemului existent, rapoartele
consultanţilor;
3. Informaţii obţinute cu ajutorul calculatorului: rezultate ale sesiunilor JAD, copii ale fişierelor
sesiunilor grupului de sprijinire a sistemului, conţinutul depozitelor şi rapoartele existente în
CASE, ecrane şi rapoarte rezultate din prototipurile sistemului, ş.a.

Metode moderne de analiză şi determinare a cerinţelor sistemului

Ca efect al tendinţelor de mărire a timpului de analiză a sistemelor existente, în ultimii ani,

s-a efectuat trecerea spre analiza mai puţin pronunţată a sistemelor ce urmează a se realiza.
Tehnicile moderne, JAD şi prototipizarea, preiau tot mai puţine elemente din sistemele existente,
ca urmare a analizei efectuate. Altele mai radicale renunţă aproape total la analiza sistemului
existent, este cazul proceselor controlate prin RAD, care
apelează la JAD, prototipizare şi alte instrumente de tip CASE.
Joint Application Design(JAD)
Spre sfârşitul anilor 1970, specialiştii în realizarea de sisteme de la IBM au elaborat un nou
proces de culegere a cerinţelor informaţionale ale sistemelor şi de revizuire a proiectelor
sistemelor, numindu-se JAD.
Ideea principală a proiectării JAD o constituie punerea laolaltă a tuturor forţelor interesate
în dezvoltarea sistemelor: utilizatori-cheie, managerii şi analiştii de sistem implicaţi în analiza
sistemului curent. Din acest punct de vedere JAD este similar interviului la nivel de grup. Totuşi
în sesiunea JAD se urmăreşte o anumită secvenţă de derulare a activităţilor, pe baza unor roluri
bine stabilite.

2.2 Realizarea unui sistem informatic

Proiectarea constă în definirea modelului de ansamblu (conceptual) al sistemului

informatic, ţinând seama de evaluările făcute în etapa anterioară, dar şi în transformarea modelului
conceptual stabilit anterior într-un model tehnic, operaţional.
În acest scop se proiectează ieşirile noului sistem, se determină entităţile bazei
informaţionale de intrare, se codifică atributele şi se proiectează fluxul general de prelucrare a
datelor în noul sistem. De asemenea, se definitivează soluţia în organizarea datelor (fişiere sau
baze de date), se proiectează fişierele sau bazele de date, se determină şi se proiectează procedurile
(programele de aplicaţie) pentru crearea, actualizarea şi exploatarea structurilor de date în vederea
realizării obiectivelor stabilite sistemului informatic.

Proiectarea logică a sistemelor informatice

Dacă în primele etape, au fost identificate şi structurate cerinţele sistemului, în faza de

proiectare logică se efectuează deplasarea atenţiei de la prezentarea a ceea ce există şi ce se
intenţionează la descrierea a ceea ce va însemna noul sistem şi cum va funcţiona.
Prezentarea noului sistem constă în prezentarea tuturor intrărilor sistemului, a ieşirilor,
precum şi a interfeţelor şi dialogurilor.
Proiectarea logică a bazelor de date

Proiectarea logică a bazelor de date este în strânsă legătură cu modelarea conceptuală a

datelor, aceasta însemnând reprezentarea modului de organizare a datelor, independent de
tehnologiile specifice de prelucrare a bazelor de date. Procesul de modelare logică a datelor se
derulează în paralel cu celelalte activităţi ale proiectării logice: proiectarea formularelor şi a
rapoartelor şi proiectarea dialogurilor şi interfeţelor.
Modelarea logică a datelor se realizează nu numai pe baza diagramei entitate-relaţie, ci şi
pe baza machetelor formularelor şi a rapoartelor. Se efectuează analiza datelor elementare din
intrările şi ieşirile sistemului pentru a se desprinde legăturile dintre ele.
Prin modelarea logică a datelor se urmăreşte:
- structurarea performantă a datelor prin procesul de normalizare;
- obţinerea unui model logic al datelor din care să se poată realiza proiectul bazei de date
fizice funcţie de tipul de SGBD utilizat: relaţional – cel mai utilizat în prezent, reţea, ierarhic, sau
orientate-obiect;
- realizarea unui model al datelor care să răspundă cerinţelor actuale de date regăsite în
formulare şi rapoarte.
Modelarea logică este un proces ascendent(bottom-up, de jos în sus) de obţinere a relaţiilor
din formulare şi rapoarte prin transformarea modelului entitate-relaţie într-o formă relaţională.
Modelarea logică a datelor descrie datele cu ajutorul unei notaţii speciale, care corespunde
unui mod de organizare a acestora de către un sistem de gestiune a bazelor de date. Procesul de
modelare a datelor este complex. În fiecare etapă a ciclului de viaţă se regăseşte câte o activitate
specifică datelor după cum urmează [1]:
- Analiza – Modelele conceptuale ale datelor, prezentarea DER;
- Proiectarea logică – Modelul logic al datelor (relaţional);
-Proiectarea fizică – Proiectarea fizică a bazelor de date şi a fişierelor (organizarea
fişierelor);
- Implementarea – Descrierea fişierelor şi a bazelor de date.
2.3 Implementarea sistemului informatic

Implementarea de sisteme informatice bazate pe computer într-o organizaţie implică, din

punct de vedere managerial schimbări majore în procesele comerciale, în structurile
organizaţionale precum şi în relaţiile de muncă.
În general, în domeniul managementului, se remarcă:
- necesitatea implicării managerilor în designul organizaţional;
- necesitatea implicării managementului resurselor umane –incluzând activităţi pentru
dezvoltarea spiritului de iniţiativă, a motivării şi a recompensării personalului;
- analiza şi definirea tuturor aspectelor privind organizaţia, dezvoltarea de programe care
costurile ş i riscurile în scopul de a maximiza beneficiile de pe urma schimbării.
Implementarea de sisteme informatice trebuie văzută ca un proces care asigură respectarea
planului elaborat. Astfel, procesul de implementare urmăreşte investigarea, analiza şi designul ca
etape ale dezvoltării sistemului.
Activităţile principale ale procesului de implementare sunt:
1. Achiziţionarea de software, hardware şi servicii;
2. Dezvoltarea de software;
3. Pregătirea (trainingul) personalului;
4. Elaborarea documentaţiei de sistem;
5. Elaborarea sistemului pilot